Tinerii de Nichita Stanescu

Se saruta, ah, se saruta, se saruta

tinerii pe strazi, n bistrouri, pe parapete,
se saruta ntruna ca si cum ei nsusi
n-ar fi dect niste terminatii
ale sarutului.
Se saruta, ah, se saruta printre masinile-n goana,
n statiile de metrou, n cinematografe,
n autobuze, se saruta cu disperare,
cu violenta, ca si cum
la capatul sarutului, la sfrsitul sarutului, dupa sarut
n-ar urma dect batrnetea proscrisa
si moartea.
Se saruta, ah, se saruta tinerii subtiri
si ndragostiti, att de subtiri, ca si cum
ar ignora existenta pinii pe lume.
Att de ndragostiti, ca si cum, ca si cum
ar ignora existenta nsusi a lumii.
Se saruta, ah, se saruta ca si cum ar fi
n ntuneric, n ntunericul cel mai sigur,
ca si cum nu i-ar vedea nimeni, ca si cum
soarele ar urma sa rasara
luminos
abia
dupa ce gurile rupte de sarut si-nsngerate
n-ar mai fi n stare sa se sarute
dect cu dintii.