INSCRIPTIE NEDESCIFRATA

Nichita Stanescu

Trecea foarte repede riul, desi

numai el era de fata, tot timpul.
Fiind de fata el trecea
cu fata cu tot, astfel
ne sarutam cu giturile retezate.
Cuvintele tale si cuvintele mele
erau lipite, pentru ca
locul din care se nasteau
era unul si acelasi pentru amindoi.
Zeu cu doua trupuri si fara cap,
astfel alergam tropaind
din patru picioare,
cu patru miini rezemindu-ne de ziduri.
Trecea foarte repede riul, desi
numai el exista.
Existind, el trecea cu existenta cu tot.
Astfel ramineam singuri, infrigurati,
dormitind in aceeasi rotula.
La mijloc fara culoare,
la margine fara sunet.