CRONICA ROMANULUI Septembrie-Octombrie Tipar

2
60
0 de
tara
ani de atestare documen
CRONICA ROMANULUI
Buletin oficial al Episcopiei Romanului
- Fondat n anul 1924 Pre[edinte de Onoare:
P.S. EFTIMIE, Episcopul Romanului
Pre[edinte:
P.S. Dr. IOACHIM B|C|UANUL,
Arhiereu Vicar
Vicepre[edin]i:
Pr. Ioan GHERASIMESCU
Arhid. Ciprian Ioan IGNAT
Director:
Pr. Cornel PAIU
Redactor-[ef:
Mioara IGNAT
Secretar general de redac]ie:
Pr. Constantin GHERASIM
Colectivul de redac]ie:
Pr. Dr. Aurel Florin }USCANU,
Protoieria Roman
Pr. Constantin TOMOZEI,
Protoieria Bac\u Nord
Pr. Vasile RADU,
Protoieria Bac\u Sud
Pr. Constantin ALUPEI,
Protoieria One[ti
Pr. Petrea MORARU,
Protoieria Moine[ti
Redac]ia:
Pr. Dr. Constantin LEONTE
Pr. Dr. Nicolae HURJUI
Pr. Dr. S=nic\ PALADE
Pr. Drd. Daniel ENEA
Pr. Petru RONCEA
Pr. Ciprian BURC|
Corector:
Iuliana NAN
Tehnoredactare:
Pr. Cornel PAIU
Machetare:
Lucian APOPEI
Concept grafic:
Pr. Constantin STURZU
ADRESA REDAC}IEI:
Str. Alexandru cel Bun, nr. 5,
Roman, jud. Neam]
Tel.: 0233.744.254; 0723.598.000
E-mail:cronica.romanului@epr.ro
ISSN 1582-9030
CUPRINS
z Episcopia Romanului: istorie, continuitate, unicitate............. 3
z Episcopia Romanului `ntre anii 1408-1530: De la Alexandru
cel Bun la {tefan cel Mare [i succesorii s\i..................................... 8
z Episcopia Romanului `ntre anii 1525-1650: Chipuri [i fapte
prin care fiin]\m ca ortodoc[i......................................................... 13
z Episcopia Romanului `ntre anii 1650-1775: Un veac de
sfin]enie........................................................................................... 17
z Episcopia Romanului `ntre anii 1775-1900: Secolul
episcopului Melchisedec................................................................. 22
z Episcopia Romanului din 1900 pn\ ast\zi: Episcopi care au
marcat secolul al XX-lea................................................................. 25
z Uricul din 16 septembrie 1408................................................ 27
z Catedrala episcopal\ a Romanului - un mic palat al artei
ortodoxe........................................................................................... 29
z Armonie [i polifonism la zidirea episcopal\ a Romanului.... 31
z Sfnta Parascheva, de 600 de ani ocrotitoare a Romanului.... 32
z Sub semnul Sfintei Cruci........................................................ 34
z Programul manifest\rilor cultural-religioase organizate de
Centrul Eparhial de la Roman, sub genericul: Episcopia
Romanului - 600 de ani, continuitate [i unicitate....................... 35
Foto coperta I:
Catedrala episcopal\ de la Roman;
Foto coperta IV:
- st=nga sus: PS Ioachim B\c\uanul la slujba de sfin]ire a crucilor Catedralei ~n\l]area Domnului
Bac\u;
- dreapta sus: Cupola Catedralei ~n\l]area Domnului din Bac\u;
- jos: Catedrala ~n\l]area Domnului din Bac\u.
septembrie-octombrie 2008
EDITORIAL
60
0 de
tara
punem, ne ajut\ s\ cunoa[tem numele `nt=ist\- Dorotei (1518-1531), cunoscut pentru dotarea
t\torilor acestei episcopii, precum [i faptele lor. episcopiei cu multe bunuri. Dup\ retragerea `n
pustie a acestuia, pe scaunul vl\dicesc de la
Roman, ajunge Macarie al II lea (1531-1548;
Dipticele Episcopiei Romanului
1551-1558), un ierarh `nv\]at, prin intermediul
{irul episcopilor roma[cani `ncepe cu epis- c\ruia cunoa[tem foarte multe lucruri din pecopul Ioan, al c\rui nume `l cunoa[tem din rioada medieval\ a Bisericii [i nu numai. Este
pomelnicul de la Bistri]a, ctitoria voievodului episcopul care se ocup\, din porunca voievoduAlexandru cel Bun, `ns\ nu cunoa[tem nimic lui Petru Rare[, de reconstruc]ia actualei catedin activitatea sa ca episcop de Roman. ~i drale episcopale, `nchinat\ Sfintei Cuvioase
urmeaz\ `n scaun Samuil despre care, de Paracheva. A fost un episcop cultivat [i foarte
asemenea, [tim pu]ine lucruri. ~nainte de 30 influent. Este cronicarul care consemneaz\
evenimentele istorice molseptembrie 1445, pe scaunul
dovene[ti `ncep=nd cu trede la Roman a stat episcopul
cerea `n odihn\ ve[nic\ a
Calist, al c\rui morm=nt se
De-a lungul vremii s-au
Sf=ntului {tefan (2 iulie
afl\ la M\n\stirea Neam]. ~i
1504) p=n\ la `nceputul
`n[iruit pe scaunul
urmeaz\ Vasile [i Tarasie,
domniei lui Petru Rare[.
eparhio]ii Mitropoliei }\rii
vl\dicesc de la Roman
de Jos, cum se stipuleaz\ `n
Dup\ marele episcop
peste 70 de ierarhi care
unele documente din pec\rturar, documentele vreau marcat timpul lor.
rioada domniei binecredinmii `l prezint\ pe Atanasie
ciosului voievod {tefan cel
ca episcop de Roman.
Mare [i Sf=nt. Dup\ acesta
Urmeaz\ Nicanor (1572din urm\, pe scaunul de la Roman vine, pentru 1575), apoi Eustatie (1575-1580), un ierarh
8 ani, Teoctist I, fostul stare] al M\n\stirii evlavios care se retrage din scaun la M\n\stirea
Neam] (1500-1508), care devine mitropolit al Putna. Apoi, Episcopia Romanului va fi
Moldovei. Vine Macarie I (1508-1518) [i apoi p\storit\ de un [ir de episcopi despre care
Episcopia Romanului:
istorie, continuitate, unicitate
IOACHIM
B|C|UANUL
Anul acesta, Episcopia

noastr\ comemoreaz\ 600
de ani de la prima sa
atestare documentar\.
Preabunul Dumnezeu a
ales genera]ia noastr\ de
ierarhi, clerici [i credincio[i
pentru a s\rb\tori acest
eveniment deosebit.
omentul aniversar nu este numai al

nostru, ci al `ntregii Biserici Ortodoxe Rom=ne, deoarece via]a pastoralmisionar\, canonic\ [i gospod\reasc\ a fost permanent `ncadrat\ `n s=nul Bisericii poporului
rom=n bimilenar.
De aceea, urm=nd cuv=ntul Sf=ntului Apostol Pavel care zice: Aduce]i-v\ aminte de `nainta[ii vo[tri, cei care v-au gr\it vou\ cuv=ntul
lui Dumnezeu; privi]i cum [i-au sf=r[it via]a [i
le urma]i credin]a (Evrei 13,7) [i impulsiona]i
de porunca-testament a episcopului-cronicar de
Roman, Macarie (1531-1548), care spunea c\
avem datoria moral\ ca lucrurile `nt=mplate `n
vremurile trecute s\ nu fie acoperite de morm=ntul uit\rii, ne-am angajat s\ d\ltuim `n memoria contemporanilor chipurile sfinte ale
`nainta[ilor, cu toate realiz\rile lor, `n anul `n
care se `mplinesc [ase secole de c=nd un document emis de cancelaria voievodului Alexandru
cel Bun atest\ faptul c\ s-au d\ruit bisericii
Sf=nta Vineri, care este `n T=rgul Romanului,
unde zace sf=ntr\posata mam\ a noastr\, cneaghina Anastasia dou\ sate `n ]ara noastr\, `n
Moldova.
De atunci s-au `n[iruit pe scaunul vl\dicesc
de la Roman peste 70 de ierarhi care au marcat
timpul lor, l\s=nd lucruri de o importan]\ cov=r[itoare pentru cultura [i spiritualitatea ortodox\. Unii dintre ei, pentru sfin]enia vie]ii lor,
au fost declara]i sfin]i ai Bisericii noastre dreptm\ritoare. Documentele vremii, de care disanul I (VIII) nr. 5-6
FOTO: PR. CORNEL PAIU
Secolul al XVIII-llea este marcat,

`nc\ de la `nceputul lui, de p\storirea
epicopului Lavrentie (1701-11702),
dup\ care vine un mare tr\itor isihast,
Pahomie (1707-11714).
cunoa[tem mai pu]ine lucruri [i care, datorit\ vitregiilor vremii, au revenit de mai
multe ori `n scaun: Nicanor (1580-1582);
Agaton (1582-1591); Mitrofan I (15911595); Agaton (1595-1600) [i Filotei
(1600-1601) - cel care l-a primit la
Roman pe unificatorul }\rilor Rom=ne,
Mihai Viteazul.
Dup\ statornicirea vremurilor de la
`nceputul veacului al XVII-lea, pe scaunul de la Roman este `ntronizat Anastasie
Crimca (1606-1608). Personalitatea lui a
fost remarcabil\, `ns\ p\storirea lui la
Roman a fost de scurt\ durat\, pentru c\
a trecut pe scaunul mitropolitan al Moldovei. ~i urmeaz\ Mitrofan al II lea
(1607-1612), apoi Pavel (1613-1616) [i
Atanasie (1616-1629); Dionisie (16291633); Benedict (1633-1639); Dosoftei I
(1639-1641); Evloghie (1641-1644) - cel
care a fost desemnat, de Mitropolitul
Varlaam al Moldovei [i de voievodul
Vasile Lupu, s\ `nt=mpine moa[tele
Sfintei Cuvioase Parascheva, `n ziua de
13 iunie 1641, la Gala]i, `nso]indu-le p=n\ la Ia[i. ~n 1642 particip\ la Sinodul de
la Ia[i, c=nd se adopt\ M\rturisirea de
Credin]\ Ortodox\ a Sf=ntului mitropolit
Petru Movil\. Dup\ moartea lui Evloghie, vine pe scaunul vl\dicesc Anastasie
(1644-1658). Acesta este cunoscut `ntre
ierarhii Romanului prin faptul c\ din timpul p\storirii lui avem tradi]ia statornicit\
de episcopii roma[cani, aceea de a
`mbr\ca ve[m=ntul Sf=ntului Ioan Gur\ de Aur,
`n ziua de 13 noiembrie a fiec\rui an. M\rturia
este consemnat\ de diaconul-cronicar Paul de
Alepp, al patriarhului Macarie al Antiohiei,
aflat `n vizit\ prin Moldova. Dup\ trecerea acestuia la via]a ve[nic\, `nmorm=ntat la M\n\stirea Moldovi]a, la Roman p\store[te episcopul
Sava I (1658-1660), care ajunge mitropolit al
Moldovei.
Sfin]i, ierarhi la Roman

~ntre marii ierarhi ai Romanului din secolul
al XVII-lea este Dosoftei al II-lea (1660-1671),
versificatorul psalmilor [i autorul lucr\rii Via]a
[i petrecerea sfin]ilor, `n care g\sim o list\ de
sfin]i pe care Biserica noastr\ i-a canonizat recent, printre ace[tia figur=nd Sf. Ierarh Ioan de
R=[ca [i Secu. Este canonizat de Biserica noastr\
sub numele de Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul
Moldovei, fiind serbat la 13 decembrie. Dup\ ce
Dosoftei trece pe scaunul mitropolitan de la Ia[i,
la Roman vine, pentru trei ani, Teodosie (16711674), care ajunge [i el mitropolit al Moldovei.
~n anul 2003, Sf=ntul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Rom=ne `l canonizeaz\ sub apelativul de Sf=ntul
Ierarh mucenic Teodosie de la Brazi, cu dat\ de
pr\znuire 22 septembrie, `ntruc=t a p\timit ca
4
EDITORIAL
al Schitului Giurgeni, ca metoc al episcopiei.
Contribu]ii de net\g\duit
la bun\starea ora[ului
Consemn\m apoi, la Roman, pe episcopii Teofil (1743-1747) [i Ioanichie
(1747-1769), cel din urm\ tr\g=ndu-se
din }uscanii din Deal, sat nu departe de
Roman. Acesta a avut o p\storire
`ndelungat\, fapt pentru care, `n timpul
s\u, episcopia [i-a `mbog\]it patrimoniul
administrativ-gospod\resc. Pentru c\ `n
Moldova erau instalate domniile fanariote, acest episcop a intervenit de multe
ori `n ap\rarea drept-credincio[ilor s\raci
`mpotriva abuzurilor domne[ti, desfiin]=nd multe dintre birurile impuse.
Reface multe biserici de eparhie [i este
ctitor al M\n\stirii Vovidenia-Neam]. ~n
timpul s\u s-au tip\rit c=teva c\r]i de
slujb\: Psaltirea, Octoihul, Penticostarul,
Pravila Dumnezeie[tii Liturghii. Dup\ o
p\storire de 21 ani, episcopul Ioanichie
`[i d\ ob[tescul sf=r[it [i este `nmorm=ntat la M\n\stirea Neam]. La c=rma
episcopiei vine Leon Gheuc\ (17691786) care s-a remarcat prin restaurarea
catedralei episcopale [i a ansamblului
Sf=ntul Ierarh Ioan de la R=[ca [i Secu,
arhitectural ce constituie centrul admiepiscop al Romanului `ntre anii 1674-1685 nistrativ al eparhiei. Fiind un episcop
c\rturar, ierarhul roma[can s-a eviden]iat
printre sus]in\torii mi[c\rii iluministe, milit=nd
pentru reducerea limbii [i mentalit\]ii grece[ti
din [coli, pentru primatul limbii rom=ne `n via]a
cultural\ a ]\rii, pentru sprijinirea celor ce traduceau opere literare, moral-filosofice iluministe etc. Din 1786 este ales mitropolit al
Moldovei [i urmeaz\ `n scaun episcopul Iacob,
supranumit Grecul. P\storirea lui a fost de
c=teva luni. La jum\tatea anului 1787 este ales
ca episcop de Roman Antonie (1787-1796), fost
egumen al M\n\stirii Putna.
Dup\ moartea acestuia, la r\sp=ntia dintre
secolele al XVIII-lea [i al XIX-lea, p\store[te la
Roman marele Veniamin Costachi (17961803). De[i avea 28 ani c=nd a luat c=rma acestei episcopii, s-a remarcat, din primii ani de
p\storire, prin fapte cu totul deosebite, pe multiple laturi: c\rtur\reasc\, pastoral-misionar\,
administrativ-gospod\reasc\, social-filantropic\ etc. Experien]a dob=ndit\ la Roman l-a ajutat
mult `n activitatea sa de ilustru mitropolit al
Moldovei. Din multele realiz\ri de la Roman se
p\streaz\, `n incinta Episcopiei, casa care-i
poart\ numele [i care ad\poste[te ast\zi o bogat\ colec]ie patrimonial\ de obiecte biserice[ti.
Tot lui ì apar]in prima farmacie din Roman [i
bolni]a-spital din prejma bisericii Precista Mare
din Roman.
martir ap\r=nd credin]a str\mo[easc\ [i bunurile
Bisericii.
Scaunul episcopal de la Roman este ocupat
apoi de Ioan (1674-1685), care s-a dovedit cu
via]\ aleas\ [i pe care Biserica noastr\ l-a canonizat `n anul 2008, intr=nd `n calendar cu numele
Sf=ntul Ierarh Ioan de la R=[ca [i Secu, unde `[i
are morm=ntul, cu zi de pr\znuire la 30 august.
Urmeaz\ Sava al II-lea (1685-1689) [i Misail
(1689-1701).
Secolul al XVIII-lea este marcat, `nc\ de la
`nceputul lui, de p\storirea epicopului Lavrentie
(1701-1702), dup\ care vine un mare tr\itor isihast, Pahomie (1707-1714), ctitorul schitului
Pocrov. Este canonizat de Biserica noastr\ `n
anul 2005, intr=nd `n calendar sub numele
Sf=ntul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul
Romanului, fiind serbat la 14 aprilie. Retr\g=ndu-se Sf=ntul Pahomie `n mun]ii Neam]ului,
pentru lini[te, pe scaunul de la Roman este
chemat Sava al III-lea (1714-1718), `n timpul
c\ruia episcopia trece prin grele `ncerc\ri.
Pomelnicul episcopilor roma[cani continu\ cu
episcopul Gheorghe al II-lea (1718-1725), care
ajunge mitropolit, iar `n locul s\u vine Atanasie
al II-lea (1725-1729), apoi, Daniil (1730-1733)
[i Ghedeon (1734-1743) cu metania din
M\n\stirea Secu, ctitor al M\n\stirii Sih\stria [i
Melchisedec este cel mai `nv\]at

episcop al romnilor.
u[urarea birurilor p\stori]ilor s\i. Spre sf=r[itul

vie]ii este ales Mitropolit al Moldovei. ~n locul lui
este hirotonit Veniamin Rosset (1844-1851), fost
egumen al M\n\stirii Dolje[ti, Roman. ~n timpul p\storirii sale s-au
organizat [coli `n toat\ eparhia:
Roman, Bac\u, B=rlad, Tecuci,
Foc[ani, Gala]i etc. S-a peocupat
de preg\tirea candida]ilor pentru
hirotonie. A fost prezent activ `n
ajutorarea sinistra]ilor dup\ incendiile devastatoare din Roman
[i `n urma epidemiilor de cium\
din cuprinsul eparhiei. ~n documentele vremii apare [i loc]iitor
de mitropolit, dup\ moartea lui
Meletie. Se stinge din via]\ la 14
iulie 1851 [i este `nmorm=ntat la
Catedrala episcopal\ din Roman.
Melchisedec
{tef\nescu, episcopulsimbol al Romanului
Episcopul Melchisedec {tef\nescu (1879-1892)
Timp de 15 ani, Episcopia a
fost condus\ de patru episcopi
locotenen]i: Iustin Criv\t
Cultur\ [i activitate
Edessis (1851-1855); Nectarie Hermeziu
pastoral-filantropic\
(1855-1864); Atanasie Stoenescu (1864-1865);
Ghenadie }eposu (1865), dup\ care revine
Atanasie Stoenescu p=n\ `n anul 1868, c=nd
este ales ca episcop titular Isaia Vicol (18681878). ~nf\ptuirea cea mai evident\ a acestui
episcop este construirea re[edin]ei episcopale.
Este delegat de Sf=ntul Sinod pentru t=rnosirea
Schitului Prodromul din Muntele Athos. Ca
bun rom=n, a militat pentru unirea celor dou\
]\ri rom=ne[ti. Se stinge din via]\ `n 20 iunie
1878. Urmeaz\ pentru o perioad\ de 1 an, ca
loc]iitor de titular, arhiereul Calist B\c\uanul
(1878-1879), dup\ care vine perioada str\lucit\
a p\storirii inegalabilului Melchisedec
{tef\nescu (1879-1892).
Despre p\storirea acestui episcop-simbol s-au
scris [i spus multe. ~n scurta noastr\ evocare nu
putem `ncadra toate `nf\ptuirile sale. Pentru a-l
caracteriza este suficient s\ amintim ceea ce a
spus mitroplitul Iosif Naniescu la instalarea sa
pe scaunul de Roman, `n ziua de 22 februarie
1879: Melchisedec este cel mai `nv\]at episcop al rom=nilor. Prin preg\tirea sa intelectual\, prin vederile [i atitudinile sale social-patriotice, prin opera sa literar-academic\ [i prin
`nf\ptuirile sale gospod\re[ti, Melchisedec
{tef\nescu a fost un episcop-institu]ie pentru istoria vie]ii biserice[ti a poporului nostru. A l\sat
multe lucr\ri pe multiple planuri, iar testamentul s\u, scris de propria m=n\, reprezint\ un
document de mare `nsemn\tate pastoralcre[tin\. S-a stins din via]\ la 16 mai 1892 [i
este `nmorm=ntat `n gr\dina pe care o l\sase
mo[tenire, din prejma Episcopiei, `n pitorescul
Dup\ trecerea lui Veniamin pe scaunul mitropolitan, la Roman este ales episcopul de Hu[i,
Gherasim Clipa (1803-1826), ierarh erudit cu
studii `n Germania, cunosc\tor al limbilor greac\,
rus\, francez\ [i german\. S-a remarcat prin multe
`nf\ptuiri ca p\rinte duhovnicesc al Eparhiei
Romanului `n perioada de `nceput al secolului al
XIX-lea. A condus episcopia aproape 23 de ani.
Arhip\storirea sa a fost de mai lung\ durat\ datorit\ faptului c\ vremurile se statorniciser\, iar la
conducerea Moldovei reveniser\ domniile
p\m=ntene `n locul celor fanariote. Ca [i Leon
Gheuc\, a fost un adept al iluminismului, dar a
dat aten]ie [i treburilor administrativ-gospod\re[ti
ale eparhiei [i ale centrului episcopal. Lui i se datoreaz\ multe modific\ri `n interior [i exterior
f\cute Catedralei episcopale Sf=nta Cuvioas\
Parascheva. De asemenea, `n timpul lui, zestrea
catedralei se `mbog\]e[te cu multe podoabe. Tot
lui i se datoreaz\ dotarea catedralei cu o nou\ catapeteasm\, ale c\rei icoane sunt pictate de
Eustatie Altini. Faciliteaz\ traducerea de multe
c\r]i filosofico-iluministe. Sus]ine mi[carea eterist\ de la 1821, din Muntenia. R\m=ne `n amintirea roma[canilor ca un episcop gospodar [i
cultivat. Este `nmorm=ntat `n Biserica Sf=ntul
Gheorghe, catedrala veche din Ia[i, `n 15 martie
1826. ~i urmeaz\ `n scaun Meletie Lefter (18261844), episcopul de Hu[i. A fost un bun chivernisitor [i reorganizator al averilor eparhiale. Lui i se
datoreaz\ resfin]irea Bisericii Precista Mare de
la Roman. Ca [i al]i episcopi predecesori, a f\cut
[i el parte din divanul domnesc pled=nd pentru
anul I (VIII) nr. 5-6
60
0 de
tara
ora[ Roman, pe care patetic l-a numit azilul

b\tr=ne]ilor mele. Mai t=rziu, episcopul Lucian
Triteanu, pe morm=ntul s\u [i al fratelui, Episcopul Valerian {tef\nescu, ridic\ o frumoas\ capel\
cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Funda]ia a fost desfiin]at\ abuziv `n perioada comunist\, confisc=ndu-i-se bunurile. A fost reactivat\
dup\ evenimentele din 1989, iar membrii
Funda]iei, `n anul 2007, au restaurat capela [i au
recuperat o parte din patrimoniul imobiliar care-i
apar]inea.
Dup\ moartea marelui Melchisedec, scaunul vacant este ]inut de arhiereul Ioanichie Flor
B\c\uanul p=n\ ce este ocupat, prin alegere, de
fostul episcop vicar al Mitropoliei de la Ia[i,
Inochentie Moisiu (1892-1894), iar dup\ trecerea acestuia la odihn\ ve[nic\, pentru o perioad\ scurt\, vine Ieronim Ionescu (18951896), apoi episcopul Iosif Gheorghian (decembrie 1896) [i arhiereul locotenent Conon
Ar\mescu Donici B\c\uanul (1897-1900).
Vitregii de secol XX
Secolul al XX-lea `ncepe cu alegerea episcopului Gherasim Safirim (1900-1911). Un ierarh riguros, de mare severitate moral\ [i inflexibil `n interpretarea prevederilor canonice,
de asemenea, `n convingeri. Nu a f\cut niciodat\ rabat de la r=nduielile biserice[ti. Este autor de manuale cu caracter liturgic. A fost scos
din scaunul episcopal `n iunie 1911, c=nd se retrage la M\n\stirea Fr\sinei (V=lcea) unde,
dup\ o via]\ auster\ [i isihast\, `[i d\ ob[tescul
sf=r[it `n ziua de 14 februarie 1922.
Episcopia Romanului este administrat\ de
arhiereul Calist Boto[\neanul (1911-1912), ca
episcop locotenent. Urmeaz\ Teodosie Atanasiu
(1912-1923). P\storirea sa a coincis cu evenimentele provocate de Primul R\zboi Mondial.
~mpreun\ cu Mitropolitul Moldovei, Pimen
Georgescu, a participat activ la evenimentele
conflictuale care se desf\[urau pe teritoriul eparhiei sale, cer=nd preo]ilor [i credincio[ilor
s\i, prin scrisori pastorale, s\ colecteze bani, alimente [i `mbr\c\minte pentru solda]ii de pe
front; a cercetat [i ajutat spitalele de r\ni]i, a difuzat c\r]i de `ndrumare duhovniceasc\, a sprijinit cauza dreapt\ pentru care lupta poporul
rom=n, iar dup\ `ncheierea r\zboiului a pledat
pentru unirea Transilvaniei cu patria mam\. A
fost un episcop erudit [i cu preocup\ri c\rtur\re[ti, bun cunosc\tor al limbilor clasice [i
moderne. A tradus pentru prima dat\ `n rom=ne[te din Comentariile Sf. Ioan Gur\ de Aur
la Epistolele Pauline. Fiind bolnav, la 1 februarie 1923, se retrage din scaun la M\n\stirea
Neam], de unde va trece `n odihn\ ve[nic\ `n
ziua de 7 februarie 1927. Dup\ retragerea lui
Teodosie, treburile gospod\re[ti ale episcopiei
sunt preluate de Arhiereul Ilarion Mircea
5
Analiznd via]a [i activitatea ierarhilor roma[cani, cei

mai mul]i dintre ei, `nainte de a fi instala]i pe scaunul
vl\dicesc, au tr\it `n m\n\stirile din Moldova ca
stare]i, egumeni sau duhovnici, unde au dobndit
cultur\ teologic\ [i experien]\ administrativ\.
B\c\uanul (1923-1950), ca episcop locotenent.
La 28 martie 1923 a fost ales Lucian Triteanu
(1923-1947). Episcopatul s\u a coincis cu perioada celui de-al Doilea R\zboi Mondial, dar [i
a marilor schimb\ri politice din ]ara noastr\. ~n
p\storirea sa `ndelungat\ de la Roman, a realizat multe lucruri `n plan gospod\resc-edilitar [i
cultural. Dup\ terminarea r\zboiului, Rom=nia
intr\ `n lag\rul comunist, iar misiunea Bisericii
se restr=nge doar la o brum\ de cult desf\[urat `n
careul restr=ns al bisericilor. {i activitatea misionar\, promi]\toare a episcopului Lucian de
dinaintea r\zboiului se reduce. S-a retras din
scaun `n 1947 [i a tr\it p=n\ la 6 septembrie
1953, c=nd a fost `nmorm=ntat `ntr-un morm=nt
din incinta Episcopiei Romanului.
Prigoana comunist\
Dup\ aceast\ succint\ trecere `n revist\ a ierarhilor care au p\storit `n
Ierarhi roma[cani personalit\]i ale Moldovei
vizita patriarhului Kiril al Bulgariei, Mitropolitului Grigorie al Sankt Petersburgului, Sofronie al

T=rnovului, Atenagora al Tiatirelor, Hrisostom al
Filipinelor etc. ~n 1957, episcopul Teofil este ales
ca arhiepiscop la Cluj, iar pe scaunul vacant va fi
adus, tocmai `n 1962, fostul episcop al Armatei
Rom=ne - Partenie Ciopron. P=n\ la acesta
eparhia a fost condus\ de locotenen]i
`ntre care Mitropolitul Iustin Moisescu
(1958-1961) [i Partenie Ciopron (decembrie 1961-februarie 1962), care, din martie 1962, devine eparhiot p=n\ `n 1978,
c=nd se retrage la M\n\stirea V\ratec,
unde `[i d\ ob[tescul sf=r[it. Din acel an,
p\storirea Eparhiei Romanului este dat\
PS Episcop Eftimie Luca, care o conduce
p=n\ ast\zi. Nu vom g\si spa]iul necesar
`n acest editorial s\ evoc\m perioada ultimilor doi episcopi titulari ai Eparhiei,
aceasta ar fi o mare `ntreprindere, pentru
c\ mul]i dintre cei ce citesc aceste r=nduri
cunosc pe cei doi, mai ales pe venerabilul
nostru ierarh PS Episcop Eftimie, pe care
providen]a l-a ajutat s\ fie ierarhul titular,
acum, la `mplinirea a 600 de ani de istorie ne`ntrerupt\ la Roman.
Pomelnicul ctitorilor (sec. al XIX-lea)
A fost r=nduit ca episcop loc]iitor Arhiereul

Vicar al s\u, Ilarion Mircea B\c\uanul, p=n\ la
venirea Episcopului Teofil Herineanu (19491957). A fost un episcop evlavios [i rug\tor,
care, de[i ardelean, s-a adaptat repede obiceiurilor moldovene, fiind iubit de preo]i [i de c\lug\ri. Totu[i, `n timpul s\u, s-au accentuat prigonirile puterii comuniste asupra preo]ilor [i c\lug\rilor din eparhie. Au fost desfiin]ate toate schiturile [i m\n\stirile din eparhie, iar c\lug\rii au
fost nevoi]i s\ p\r\seasc\ chinoviile lor. Mul]i
preo]i au fost `ntemni]a]i pentru convingerile lor
religioase, unii sf=r[ind `n `nchisorile comuniste.
~n timpul p\storirii sale s-au consemnat mai
multe vizite ale `nt=ist\t\torilor Bisericilor
Ortodoxe surori, `n eparhie. A primit, la Roman,
EDITORIAL
aceast\ Eparhie, `n continuare, vrem s\ mai amintim c=teva caracteristici ale episcopilor
roma[cani.
Analiz=nd via]a [i activitatea ierarhilor
roma[cani, cei mai mul]i dintre ei, `nainte de a fi
instala]i pe scaunul vl\dicesc, au tr\it `n m\n\stirile din Moldova ca stare]i, egumeni sau duhovnici, unde au dob=ndit cultur\ teologic\ [i experien]\ administrativ\. Unii ierarhi, `nainte de a fi
ale[i pentru scaunul de Roman, au trecut pe la
Hu[i [i R\d\u]i, episcopii sufragane ale Mitropoliei Moldovei. Majoritatea ierarhilor roma[cani
`[i au metania `n urm\toarele m\n\stiri: Neam],
Secu, Putna, Bogdana, P=ng\ra]i, Solca etc. Unii,
spre exemplu Anastasie Crimca, Atanasie al
II-lea, Dosoftei, Veniamin Costachi, Gherasim
Clipa, Meletie, Melchisedec, `nainte de a fi la
Roman, au trecut pe la R\d\u]i, Hu[i, Dun\rea de
Jos. Al]ii, precum Tarasie, Vasile, Teoctist, Macarie-cronicarul, Pahomie, Ioanichie, Antonie, datorit\ calit\]ilor lor gospod\re[ti [i spirituale, au
devenit episcopi direct din pozi]ia de egumeni
sau duhovnici ai unor m\n\stiri. Unii, cum sunt:
Iustin Edessis, Nectarie Hermeziu, Isaia Vicol,
Inochentie Moisiu, Ieronim Ionescu, Ioanichie
Flor, Gherasim Safirim, Lucian Triteanu, Partenie Ciopron, Eftimie Luca, au activat mai `nt=i
ca vicari ai episcopiei, apoi au devenit titulari.
Remarc=ndu-se ca ierarhi de vaz\ [i c=nd situa]ia
o impunea, episcopii de Roman treceau pe
scaunul mitropolitan. ~ntre ace[tia amintim pe
Teoctist al II-lea, Anastasie Crimca, Dosoftei,
Rug\m pe Sfnta Parascheva, care

ocrote[te de 600 de ani Eparhia
Romanului, s\ fie mijlocitoarea noastr\ la
Preabunul Dumnezeu, s\ p\zeasc\ `n
veacurile viitoare aceast\ sfnt\ eparhie.
60
0 de
tara
Sava, Leon Gheuc\, Veniamin

al\turi de credincio[i, de armat\, de
idealurile nobile ale poporului staCostachi, Meletie Lefter etc.
tornic `n credin]\ [i `n p\strarea
~n ceea ce prive[te regiunile
tradi]iilor [i a predaniilor sfinte.
geografice din care `[i trag originea, cei mai mul]i dintre episcopii Romanului erau moldoIn memoriam
veni; al]ii, cum erau: Anastasie
De aceea, comemor=ndu-i pe
Crimca, Antonie, Gherasim Cliei, comemor\m `n acela[i timp pe
pa, Meletie erau bucovineni;
cei care `mpreun\ cu ei au f\urit isapoi, unii dintre ei ca: Pahomie,
toriografia acestei de Dumnezeu
Lucian Triteanu, Teofil Herineap\zite eparhii. Ne g=ndim la miile
nu erau ardeleni. ~n sf=r[it, Atade preo]i, c\lug\ri, dasc\li, zugravi
nasie Stoinescu, Ieronim Ionescu
de icoane [i de biserici, copi[tii de
erau munteni, iar Gherasim
manuscrise ori me[teri tipografi,
Safirim era oltean. Unul dintre
dar [i la sutele de genera]ii de creei, Iacob, a fost de origine
dincio[i, ]\rani sau ciobani, r\ze[i
greac\.
sau cl\ca[i, care au d\ltuit at=tea
tradi]ii sfinte al\turi de ierarhii care
M\rturisitori [i
le-au structurat identitatea de
rom=ni ortodoc[i.
ap\r\tori ai dreptei
credin]e
~n aceste momente trebuie s\
ne aducem aminte, al\turi de ierA[a cum am ar\tat `n scurta
arhii [i de evlavio[ii voievozi, ctiprezentare a episcopilor, activitori de l\ca[uri sfinte, `n aceast\
tatea acestora de la Roman s-a
Eparhie [i de to]i ctitorii de biserici
manifestat diferit. Unii s-au re[i de m\n\stiri. G=ndurile noastre
marcat `n plan administrativ, al]ii
se `ndreapt\ cu recuno[tin]\ c\tre
cultural, spiritual sau organizamamele sfinte care [i-au leg\nat
toric, ceea ce a f\cut ca rolul lor
pruncii cu dragoste de neam [i
s\ fie apreciat. Chiar dac\ ne-au
credin]\, c\tre to]i cei care au conparvenit pu]ine date din perioada
semnat istoria acestui neam binede `nceput a Episcopiei Romacuv=ntat. S\ ne amintim de eroii
nului, ierarhii ei s-au remarcat
cei ce s-au jertfit pentru ap\rarea
prin activitate deosebit\ `n convalorilor acestei eparhii. Suntem
textul social-politic al timpului
convin[i c\ sufletele lor sunt `n m=lor. Spre exemplu: Tarasie, care
na lui Dumnezeu pentru c\ s=ngele
apare ca Mitropolit al }\rii de
lor a udat arborele libert\]ii noasJos cu sediul la Roman, a fost
tre. De aceea, noi, genera]ia care a
bun sfetnic al Binecredinciosului
fost r=nduit\ de Dumnezeu s\ co{tefan cel Mare [i Sf=nt; de asemenea, Teoctist I, care a uns ca
Sfnta Parascheva ocrote[te de 600 de ani Eparhia memoreze la 600 de ani pe cei didomn pe {tefan, a fost [i consilier
Romanului (fresc\ din Catedrala episcopal\ de la Roman) naintea noastr\ `mpreun\ cu real voievodului; Vasile, succealiz\rile lor, s\ p\str\m dreapta
sorul s\u la Roman, de asemenea, a fost un sfet- Teodosie Atanasiu - traduc\tor [i p\stor des\- credin]\ [i s\ o transmitem genera]iilor viitoare
nic al voievodului {tefan. Unii episcopi ai v=r[it; Ioanichie [i Meletie - cu preocup\ri cul- prin cult [i cultur\ cre[tin\, prin evlavie [i viteRomanului au fost trimi[i de domnitori `n misi- turale; Leon Gheuc\, Gherasim Clipa, Isaia jie, prin ap\rarea identit\]ii na]ionale [i prin prouni diplomatice, ceea ce dovede[te abilitatea [i Vicol, Melchisedec {tef\nescu, Lucian Triteanu, movarea tradi]iilor [i predaniilor ortodoxe care
cuno[tin]ele lor.
Eftimie Luca s-au remarcat prin restaurarea Ca- au stat la baza culturii noastre rom=ne[ti. S\
Dac\ `ncerc\m mai departe s\ schi]\m chipul tedralei episcopale c=nd aceasta a fost atins\ de corel\m ortodoxia noastr\ cu ortopraxia, h\rnicia
episcopilor roma[cani, sco]=nd `n relief cali- vitregiile vremii, precum [i a ansamblului arhi- cu d\rnicia, sfin]enia cu slujirea [i ajutorarea set\]ile, preocup\rile sau `mplinirile lor, mai pu- tectural eparhial; Teodosie de la Brazi, Pahomie, menilor, ca s\ tr\im [i s\ r\sp=ndim `n jurul nostem afirma despre unii: Teoctist a fost `n condi- Ghedeon, Ioan de la R=[ca, Gherasim Safirim, tru bucuria [i lumina lui Hristos.
]iile timpului s\u un episcop inteligent, erudit [i Teofil s-au remarcat prin sfin]enia vie]ii lor.
Rug\m pe Sf=nta Parascheva, care
bun chivernisitor al averilor biserice[ti; Macarie
Misiunea principal\ a tuturor episcopilor a- ocrote[te de 600 de ani Eparhia Romanului,
s-a remarcat ca mare cunosc\tor al tradi]iei slave cestei Eparhii a fost aceea de a `nv\]a, sfin]i [i s\ fie mijlocitoarea noastr\ la Preabunul
[i cronicar indubitabil al unei p\r]i a istoriei conduce pe calea m=ntuirii credincio[ii `ncre- Dumnezeu, s\ p\zeasc\ `n veacurile viitoare
Moldovei; Dosoftei, c=t a stat la Roman, a ver- din]a]i lor spre p\storire. Majoritatea au fost aceast\ sf=nt\ eparhie, s\ d\ruiasc\ slujitosificat Psaltirea; Leon Gheuc\ - iluminist [i tra- m\rturisitori [i ap\r\tori ai dreptei credin]e [i nu rilor [i credincio[ilor ei pace, lini[te, prospeduc\tor; Veniamin Costachi - teolog [i tr\itor al au fost insensibili la nevoile sociale ale credin- ritate [i m=ntuire.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi a[a precum
teologiei, Melchisedec - academincian, diplo- cio[ilor lor. ~n timpurile de restri[te [i r\zboaie,
mat, ctitor de [coal\, autor de manuale etc.; episcopii Romanului s-au remarcat prin a fi am n\d\jduit [i noi `ntru Tine!
Cel dinti istoric romn care a formulat o ipotez\ `n

leg\tur\ cu `nfiin]area episcopiei Romanului este episcopul
Melchisedec. El spunea c\ Alexandru cel Bun a organizat
[i sprijinit, `n condi]iile timpului, episcopiile Romanului [i
R\d\u]ilor, fixnd re[edin]ele `ntist\t\torilor.
Episcopia Romanului `ntre anii 1408-1
1530:
DOSAR
~n sprijinul tradi]iei istorice, vin [i c=teva

documente de cancelarie domneasc\ din care
reiese c\, `ntr-adev\r Alexandru cel Bun este
ctitorul episcopiei din Roman.
Astfel prin cartea domneasc\ datat\ 16
septembrie 1408, domnitorul d\ruia bisericii
Sf. Vineri din t=rgul Romanului, unde odihne[te sf=nt\ r\posata maica noastr\, cneaghina
Anastasia dou\ sate. Printr-o carte din 12
aprilie 1458, {tefan cel Mare a `nt\rit mitropoliei noastre din t=rgul Roman unde este hramul Sf. Parascheva cele dou\ sate, iar mai
t=rziu printr-o alt\ carte domneasc\, din 20
aprilie 1488, acela[i domn `nt\re[te [i `mputernice[te sfintei noastre biserici mitropoliei din
t=rgul Roman unde este hramul Sf=nta [i
Alexandru cel Bun, ctitorul
al doilea episcop, dup\ mitropolit, la sf=nta

m\n\stire, `n ora[, `n Roman, [i i-au dat eparhie o
parte din ]inuturi pe sub munte `n gios.
Plec=nd de la aceast\ tradi]ie [i de la anumite
fapte `ntemeiate documentar, majoritatea istoricilor no[tri sus]in c\ Episcopia Romanului a fost
`ntemeiat\ de Alexandru cel Bun. (Manolache
Dr\ghici, C. Erbiceanu, N. Iorga, N. Dobrescu, E.
Popovici, {t. Lup[a).
Alexandru cel Bun, domn al

Moldovei `ntre anii 1400-1432
De la Alexandru cel Bun

la {tefan cel Mare [i succesorii s\i
Pr. Florin }USCANU,
Protopop de Roman
Tradi]ia este consemnat\ pentru `nt=ia oar\, `n

Letopise]ul }\rii Moldovei p=n\ la Aron Vod\
(1359-1595), cunoscut sub numele de Letopise]ul
lui Grigore Ureche: Mai f\cut-a (Alexandru) [i
drum ipotezelor. Cel dint=i istoric rom=n care a

formulat o ipotez\ `n leg\tur\ cu `nfiin]area
Episcopiei Romanului este episcopul Melchisedec. Ierarhul de vrednic\ pomenire admitea
c\ Alexandru cel Bun a organizat [i sprijinit, `n
condi]iile timpului, episcopiile Romanului [i
R\d\u]ilor fix=nd re[edin]ele `nt=ist\t\torilor [i,
totodat\, limitele geografice ale eparhiilor
Moldovei, apoi `nzestr=ndu-le cu mo[ii spre a le
asigura mijloacele prin care s\-[i poat\ `ndeplini rosturile.
Merg=nd mai departe, el presupunea c\
episcopul Meletie, men]ionat `n coresponden]a
patriarhului din Constantinopol, al\turi de mitropolitul Iosif, ar fi fost arhiepiscopul eparhiei Romanului, la sf=r[itul secolului al XIV-lea.
Dup\ Melchisedec s-a formulat alt\ ipotez\
referitoare la `ntemeierea Episcopiei Romanului plec=nd de la tradi]ia istoric\, precum [i
de la unele fapte cu acoperire documentar\ [i
anume c\ aceast\ episcopie a fost `nfiin]at\ de
Alexandru cel Bun.
Apari]ia statului feudal centralizat a condus la constituirea

unei Biserici na]ionale autocefale organizate ierarhic `n cadrul
acestei forma]iuni statale. Domnitorul Alexandru cel Bun,
considerat organizatorul ierarhiei biserice[ti moldovene,
reu[e[te s\ aplaneze conflictul ce s-a iscat `ntre Patriarhia de
Constantinopol [i moldoveni, ob]innd pe cale diplomatic\,
recunoa[terea Mitropoliei Moldovei [i a primului ei mitropolit,
Iosif I Mu[at, la 26 iulie 1401. ~nfiin]at\ la `nceputul sec. al
XV-lea de c\tre Alexandru cel Bun (`n perioada 1408-1413),
Episcopia Romanului, care avea jurisdic]ie asupra teritoriilor
din }ara de Jos (sudul Moldovei) pn\ la Gala]i, a devenit
curnd un important centru administrativ-religios, un focar de
cultur\ [i spiritualitate.
n document de mare importan]\ pentru

via]a religioas\ a locuitorilor teritoriului de la est de Carpa]i, este scrisoarea
papei Grigore al XI-lea, adresat\ principelui de
Coroan\, Bela, `n anul 1234, `n care se fac referiri la schismaticii din episcopatul cumanilor (episcopatul romano-catolic al Milcoviei),
adic\ ortodoc[ii de aici, vorbind despre pseudo-episcopi de rit grecesc, sau episcopi schismatici, care au rituri [i obiceiuri deosebite, la
fal[ii cre[tini din aceste p\r]i.
Scrisoarea aceasta, reprezint\ un document
de referin]\, care arat\ elocvent c\ pe teritoriul
Moldovei, `n sec. al XIII-lea existau credincio[i
ortodoc[i, preo]i [i episcopi [i f\r\ `ndoial\,
forme de via]\ bisericeasc\.
~ntemeierea
Episcopiei Romanului
Mitropolia Moldovei este pomenit\ pentru
prima dat\ `ntr-un document datat septembrie
1386, al\turi de mitropolia Vidinului, `ntr-un
act al Patriarhiei Ecumenice.
C=t prive[te data `nfiin]\rii Episcopiei
Romanului, lipsa unor documente istorice care
s\ cuprind\ referiri deplin concludente a croit
8
60 6
0 0d0e
tara ra
adnei adne atestare documceun menta
i de atestare do
Proilaviei `n a doua jum\tate a sec. al XVII-lea

[i `nceputul sec. al XVIII-lea, dorea s\-[i extind\ autoritatea asupra acestei regiuni, ierarhul de la Roman, a `nscris pe sigiliul s\u [i
Gala]iul.
De-a lungul veacurilor, ca urmare a conven]iilor `ncheiate `ntre puterile mari ce ne
`nconjurau privind hotarele Moldovei, s-a
schimbat [i configura]ia geografic\ a Eparhiei
Romanului, reduc=ndu-se treptat p=n\ la forma
actual\ (5 protopopiate).
Cea mai veche eparhie

dup\ Mitropolia Moldovei
N. Iorga, coment=nd documentele care

cuprind referiri la `ntemeierea Episcopiei
Romanului, afirma, `n lucrarea sa Istoria
Bisericii Rom=ne[ti, (vol. I), c\ la sf=r[itul sec.
al XV-lea `n preajma bisericii Prea Cuvioasa
Paraschiva din T=rgul de Jos nu mai este o
mitropolie, ci o episcopie, dezv\luind parerea sa
c\, `n acest ora[, totdeauna a fost o episcopie.
Constantin C. Giurescu, nu vede la Roman o
mitropolie, cu toate c\ Tarasie, care p\storea
acolo, este men]ionat, `n unele documente, episcop al mitropoliei de Jos, el este numai episcop.
N. Dobrescu, plec=nd de la titulatura de
mitropolie [i aceea de mitropolit care se d\dea
Episcopiei Romanului [i ierarhului de acolo,
afirm\ c\ nu este o mitropolie `n adev\ratul sens
al cuv=ntului. Nu este dec=t o confuzie de termeni. Cei care redactau actele de cancelarie
`ndeosebi laici, nu cuno[teau destul de bine terminologia bisericeasc\.
Dac\ episcopului de Roman i s-a spus [i mitropolit, aceasta s-a f\cut numai `n semn de cin-
Aplan=ndu-se ne`n]elegerile dintre patriarhia de Constantinopol [i moldoveni cu privire la

canonicitatea mitropolitului Iosif, chiar la `nceputul domniei lui Alexandru cel Bun (iulie
1401) mitropolia ar fi fost str\mutat\, de la Roman, la Suceava, unde era capitala ]\rii, `n
T=rgul de Jos ar fi r\mas o episcopie care, p=n\ `n primele decenii ale sec. al XVII-lea, a purtat titulatura de mitropolie. Nici unul din istoricii de dup\ Melchisedec nu au preluat opinia
acestuia `n leg\tur\ cu o mitropolie la Roman, `nainte de 1400. Referindu-se `n scrierile lor
la Episcopia Romanului to]i au remarcat diversitatea oferit\ de documente cu privire la titulatura scaunului eparhial de aici.
Cel dint=i r\spuns, cea dint=i solu]ie, la aceast\ problem\ a dat-o episcopul academician
Melchisedec, care s-a ocupat cu interes [tiin]ific de `nceputurile [i evolu]ia Episcopiei
Romanului p=n\ `n sec. al XIX-lea. El a mers foarte departe afirm=nd c\ la Roman a fost
prima re[edin]\ a Mitropoliei Moldovei, `nainte de Alexandru cel Bun.
Analiz=nd [i interpret=nd ceea ce a p\strat tradi]ia, c=t [i referirile documentare `n leg\tur\

cu `ntemeierea [i organizarea eparhiei din T=rgul de Jos, cercet\torii istoriei noastre biserice[ti au fost adesea contraria]i v\z=nd c\ `n documentele medievale, Scaunul de la Roman
poart\ uneori titulatura de episcopie alteori de mitropolie, iar chiriarhul ei poart\ denumirea
de episcop, alteori de arhiepiscop sau mitropolit.
O titulatur\ controversat\
XVIII-lea Pecetea sfintei Episcopii a

Romanului [i Gala]ilor.
Probabil, episcopul Romanului, `nc\ de la
`nceputul sec. al XV-lea, avea autoritate jurisdic]ional\ asupra regiunii `n care era situat
ora[ul Gala]i, dar abia dup\ ce mitropolitul
Teracot\ din sec. al XVII-lea

descoperit\ la Episcopia Romanului,
`n urma s\p\turilor efectuate
sub conducerea reputatului
cercet\tor, prof. Vasile Ursachi
Dac\ episcopului de Roman i s-aa spus [i mitropolit,

aceasta s-aa f\cut numai `n semn de cinste,
episcopia Romanului fiind cea mai veche eparhie
dup\ Mitropolia Moldovei [i Sucevei.
preacuvioasa maica noastr\ Parascheva s\
st\p=neasc\ satele d\ruite de bunicul s\u.
Dac\ `n anul 1408 c=nd biserica din Roman
a primit dania domneasc\ aceasta ar fi fost catedral\ episcopal\ sau mitropolitan\, negre[it,
domnul s-ar fi referit `n cartea sa de danie la
acest fapt.
Neav=nd `ns\ documente sigure care s\ ateste anul c=nd a fost `ntemeiat\ Episcopia
Romanului, cercet\torii au folosit elemente de
ordin logic-istoric pentru a descifra acest lucru.
S-au folosit de unele realit\]i [i aspecte ale vie]ii
biserice[ti din Moldova, `ndeosebi rela]iile intereparhiale [i anume `nt=ietatea episcopului de
Roman fa]\ de cel al R\d\u]ilor, baz=ndu-se pe
vechile a[ez\minte canonico-juridice, precum [i
pe tradi]ia istoric\.
Av=nd `n vedere c\ episcopia de R\d\u]i
este men]ionat\ `ntr-un document datat 6 iulie
1413, prin care Alexandru cel Bun d\ruia
doamnei Anastasia (soacra sa) c=teva sate, care,
dup\ trecerea ei din via]\, s\ intre `n st\p=nirea
episcopiei de R\d\u]i a Sf=ntului Nicolae, credem c\ domnitorul a `ntemeiat cele dou\
eparhii, la Roman [i R\d\u]i, `n perioada 14081413, dup\ ce `n ]ar\, statornicise condi]ii de ordine [i stabilitate [i dup\ ce rezolvase conflictul
cu Patriarhia Ecumenic\.
Motivele pentru care domnul ]\rii a `nfiin]at
alte dou\ eparhii `n cadrul Mitropoliei Moldovei sunt multiple: marea `ntindere geografic\ a
]\rii de la Ceremu[ la limanul Nistrului [i de la
Milcov p=n\ la Hotin astfel `nc=t nu putea fi
administrat\ biserice[te de un singur ierarh,
apoi `n semn de cinstirea memoriei p\rin]ilor
s\i Roman I Mu[at, `nmorm=ntat la R\d\u]i [i
Anastasia Doamna, `nmorm=ntat\ la Roman.
Un alt motiv ar fi cel misionar, ]in=nd cont de
expansiunea romano-catolicismului `n Moldova la finele sec. al XIV-lea [i `nceputul sec. al
XV-lea.
Eparhia ]inuturilor
de sub munte
Men]ionam anterior, c\ pe baza izvoarelor
istorice de care dispunem, nu se poate fixa data
la care a fost `ntemeiat\ Episcopia Romanului [i
nici teritoriul s\u de jurisdic]ie.
Puternica tradi]ie pe care o include `n
Letopise]ul s\u Gr. Ureche ne deschide calea
spre aflarea unor r\spunsuri: Mai f\cut-a
(Alexandru) [i al doilea episcop dup\ mitropolit, la sf=nta m\n\stire `n ora[, `n Roman, [i
i-am dat eparhie o parte din ]inuturi de sub
munte `n gios.
Aceste ]inuturi, potrivit unei cronici erau:
Roman (T=rgul de Jos), Bac\u, Putna, Tecuci,
Tutova, Vaslui, Covurlui, ba chiar [i Gala]iul,
potrivit unei vechi pece]i episcopale din sec. al
Primul episcop roma[can men]ionat `ntr-oo

carte datat\ 30 sept. 1445 este preasfin]itul
mitropolit chir Calist al Romanului. Nu se [tie
cnd a `nceput [i cnd s-aa sfr[it p\storia lui.
ste, episcopia Romanului fiind cea mai veche
eparhie dup\ Mitropolia Moldovei [i Sucevei.
Aceea[i p\rere o au Simion Reli [i pr. Acad.
Mircea P\curariu. Autorii manualului de Istoria
Bisericii Rom=ne, 1957, lu=nd `n considerare
faptul c\ fiii lui Alexandru cel Bun, au `mp\r]it
Moldova `n dou\ p\r]i, Ilie domnind `n }ara de
Sus cu capitala la Suceava, iar {tefan `n }ara de
Jos, cu capitala `ntr-un ora[ din Sud (probabil
Vaslui) cred c\ acesta din urm\ va fi atribuit
episcopului de Roman titlul de mitropolit, la fel
cu al celui de la Suceava.
Pr. Prof. Mircea P\curariu, la r=ndul s\u,
presupune c\ domnul {tefan al II-lea (14351442) va fi ridicat pe episcopul de Roman la
rangul de mitropolit pentru ca s\ creasc\ [i `n
acest fel prestigiul }\rii de Jos peste care
domnea.
Pe baza p\rerilor [i r\spunsurilor date de istoricii aminti]i, referitoare la titulatura eparhiei
Romanului [i la aceea a `nt=ist\t\torului ei, nu
se poate afirma cu certitudine, c\ aceast\
eparhie a purtat, c=ndva, titlul de mitropolie. La
mijloc se pare c\ nu-i dec=t o confuzie de termeni.
Primii ierarhi ai Romanului
DOSAR
pului [i mitropolitului Calist, care se p\streaz\
ast\zi `n muzeul m\n\stirii. Acest fapt ne face
s\ credem c\ acest ierarh vie]uise ca monah `n
M\n\stirea Neam], se formase acolo [i a dorit
`nmorm=ntat unde-[i avea metania.
Ierarhii din vremea

lui {tefan cel Mare
Episcopul Tarasie (`nainte de 1464-dup\
1473) este pomenit pentru prima dat\, ca martor, `ntr-o carte cu data de 12 septembrie
1464: episcopul nostru chir Tarasie de T=rgul
de Jos. F\r\ `ndoial\ p\storia sa `ncepuse
`nainte. Pentru ultima dat\, Tarasie este pomenit
tot ca martor al\turi de mitropolitul Teoctist
`ntr-o carte domneasc\ datat\ 14 octombrie
1473.
La 3 septembrie 1470, episcopul Tarasie este
men]ionat `n soborul numeros (64 de slujitori)
care a participat la sfin]irea M\n\stirii Putna. ~n
pomelnicul m\n\stirii Bistri]a, printre ierarhi,
apare [i arhiereul Tarasie, negre[it episcopul
Romanului.
Succesorul lui Tarasie `n scaunul de la
Roman a fost episcopul Vasile (`nainte de 14841500). Acesta, expedia la 2 februarie 1484 din
Mitropolia de Jos a Moldovei o scrisoare
adresat\ mitropolitului Gherontie al Moscovei [i
Catedrala episcopal\ de la
Roman, carte po[tal\, cca.
1924, Ed. Libr\riei Fra]ii
Rottenberg, Roman
(colec]ia D. Dimitriu)
septembrie 1408. Surprinz\tor a fost faptul c\ vechea catedral\ a fost mai

mare dec=t cea actual\ zidit\ dup\ mai bine de un secol [i jumat\te de Petru
Rare[. Vechea temelie pe care s-a zidit mai apoi, este `n exteriorul zidului
actual cu 0,50m , p=n\ la 1,10 m, `n partea absidei laterale nordice.
Tot cu acest prilej au fost descoperite fragmente ceramice, fresc\ [i
tencuial\, teracote de sobe, care atest\ vechimea acestei str\vechi biserici voievodale. Fiind [ubrezit\ de dintele nemilos al vremii, dup\ incendiul din 1467 [i marele cutremur din 1471, vechea catedral\ a fost
`nlocuit\ cu o alt\ biseric\ monumental\ ce poart\ acela[i hram, Sf.
Cuv. Parascheva, fiind `ncredin]at\ cultului `n anul 1550, potrivit pisaniei de la intrare, care men]ioneaz\ [i faptul c\ biserica s-a `nceput de
la ultimele temelii adic\ pe funda]ia celei veche la anul 7050 (1542).
`nt=ist\t\tor, de un episcop. Dar cum nu avem

nici o referire `n documentele cunoscute, despre
ierarhul care a condus episcopia Romanului `n
timpul lui Alexandru cel Bun (primele decenii
ale sec. al XV-lea), acest fapt a l\sat drum deschis ipotezelor.
~n pomelnicul de la Bistri]a, printre ierarhi,
apar [i arhiepiscopii Ioan [i Samuil despre care nu
avem [tiri referitoare la locul [i timpul c=nd au
p\storit. Episcopul Melchisedec {tef\nescu
ocup=ndu-se de organizarea bisericeasc\ a
Moldovei, credea c\ Episcopia Romanului a
fiin]at la finele sec. al XIV-lea [i presupunea c\
episcopul Meletie, amintit `n c=teva acte ale
Patriarhiei Ecumenice al\turi de mitropolitul Iosif
al Moldovei, ar fi condus aceast\ eparhie.
Primul episcop men]ionat `ntr-o carte
datat\ 30 septembrie 1445 este preasfin]itul
mitropolit chir Calist al Romanului. Nu se [tie
c=nd a `nceput [i c=nd s-a sf=r[it p\storia lui.
Poate fusese el r=nduit ca arhip\stor dup\ ce
{tefan al II lea [i-a `nceput domnia prin 1433,
mai `nt=i singur `n }ara de Jos, `mpreun\ cu
Ilia[ `n }ara de Sus, apoi cu Petru [i `n cele din
urm\ singur.
Cu prilejul s\p\turilor arheologice efectuate
`nainte de lucr\rile de restaurare din 1953-1961,
de la M\n\stirea Neam], a fost descoperit\ lespedea care a acoperit morm=ntul arhiepisco-
~ntr-un document datat 12 aprilie 1458, hramul bisericii voievodale din

Roman este men]ionat astfel Sf. Muceni]\ Parascheva, iar `n alte acte de
cancelarie din timpul domniei lui {tefan cel Mare Sf. Parascheva (13 decembrie 1465) sau Sf. [i preacuvioasa noastr\ Parascheva (22 aprilie
1488).
~ncep=nd cu acest an, biserica episcopal\ din Roman, apare `n documente constant, cu acela[i hram Prea Cuvioasa Parascheva.
Pentru a nu da na[tere unor `ntreb\ri [i ipoteze, legate de sf=nta patronimic\ a Catedralei Romanului, men]ion\m c\ alternan]a de grafie
privind hramul bisericii nu poate fi dec=t din cauza confuziei de termeni,
]in=nd cont c\ `n limba greac\ termenul paraschevi desemneaz\ ziua de
vineri, `nsemn=nd preg\tire pentru o s\rb\toare sau o c\l\torie.
~nmorm=ntarea doamnei Anastasia `n biserica Sf. Vineri din Roman,
constituie un temei c\ domnitorul Roman I Mu[at ar fi ctitorul acestui
loca[ de cult. Ca toate necropolele domne[ti (R\d\u]i, Bistri]a, Putna) edificiul a fost zidit din piatr\ [i c\r\mid\, av=nd dimensiuni impresionante
pentru acele vremuri iar `n perioada 1414-1419, Alexandru cel Bun, a
d\ruit zugravilor Nichita [i Dobre dou\ sate, angaj=ndu-i s\ picteze dou\
biserici, din care una `n T=rgul Roman [i nu putea fi alta dec=t biserica Sf.
Vineri unde era `nmorm=ntat\ mama sa.
O descoperire de excep]ie a fost f\cut\ recent, `n urma s\p\turilor arheologice efectuate `n incinta Centrului Eparhial Roman de c\tre prof. dr.
Vasile Ursachi, `n perioada (2003-2004) descoperirea funda]iei vechii biserici episcopale, ctitorie a mu[atinilor, men]ionat\ `n documentul din 16
Prima Catedral\ episcopal\

a Romanului
Odat\ `nfiin]at\ noua eparhie a Romanului,

f\r\ `ndoial\ c\ aceasta a fost condus\ de un
10
Episcopia Romanului reprezenta `n sec.

al XV-llea cea mai `ntins\ eparhie din
}ara Moldovei, fa]\ de episcopia de
R\d\u]i a c\rei eparhie se reducea nu mai la `ntinderea unui singur ]inut.
Urma[ul s\u `n scaun a fost episcopul

Teoctist (1500-1508). Acesta a fost vreme
`ndelungat\ egumen la m\n\stirea Neam] aproape 17 ani - dup\ care este ales episcop al
Romanului, iar dup\ 8 ani `mplini]i a fost ales
Mitropolit al Moldovei, fiind cunoscut sub numele de Teoctist al II lea. ~n calitate de episcop al
Romanului, el apare `ntr-un singur document
cunoscut p=n\ `n prezent, datat 17 noiembrie
1502, prin care {tefan cel Mare a d\ruit
m\n\stirii Putna pre to]i popii care sunt `n toate
bisericile, prin toate bisericile, prin toate satele
acelei m\n\stiri, peste tot prin ]ara noastr\.
Voievodul a luat aceast\ hot\r=re cu binecuv=ntarea p\rin]ilor [i rug\torilor no[tri c\tre
Mitropolitul Teoctist al II-lea,

episcop al Romanului
episcopul din Mitropolia de Jos, de la T=rgul

Roman (deci nu Episcopiei), un sat anume
Muntenii Scuta[i.
Dup\ luna aprilie a anului 1500 la Roman
p\storea un alt episcop, ceea ce ne face s\ credem c\ Vasile a trecut la cele ve[nice la sf=r[itul
anului 1499, sau la `nceputul anului urm\tor.
At=t episcopul Tarasie, c=t [i episcopul
Vasile - ierarhii Romanului din vremea domniei
lui {tefan - sunt men]iona]i `n pomelnicul de la
Bistri]a.
Consiliul de la Konstanz, la care au participat [i reprezentan]i ai

roma[canilor. Imagine din cronica acestui eveniment,
scris\ de Ulrich Richental, reprezent=nd dezbaterile dintre
episcopi, cardinali [i pap\ (1460-1465)
al `ntregii Rusii, prin care ì d\dea acestuia

c=teva l\muriri tipiconale privind ritualurile
grece[ti (ortodoxe) referitoare la `nconjurarea
bisericii la t=rnosirea acesteia, ar\t=ndu-se un
bun cunosc\tor al canoanelor biserice[ti.
Scrisoarea aceasta are o valoare de document, relief=nd preg\tirea aleas\ a episcopului
de Roman, Vasile, dar [i leg\turile fr\]e[ti dintre
cele dou\ Biserici ortodoxe. ~n mesajul s\u
folose[te expresia din nou d\m de [tire, ceea
ce `nseamn\ c\, p=n\ la acea dat\, a mai trimis
arhiepiscopului Moscovei [i alte scrisori,
`ndrept\]indu-ne s\ credem c\ el se afla `n fruntea Eparhiei Romanului de mai mult timp.
{tefan cel Mare `nt\re[te Mitropoliei din
T=rgul de Jos unde este episcop rug\torul
chir Vasile, Leucu[ani [i Dragomire[ti
printr-o carte, datat\ 20 aprilie 1488. ~n ziua
de 15 octombrie acela[i an, 1488, s-a sfin]it biserica Sf. Ilie din Suceava. ~n aceea[i zi, domnul Moldovei f\cea o `nsemnare danie Mitropoliei din T=rgul Roman unde este episcop
rug\torul nostru Vasile.
Mai t=rziu, episcopul Vasile apare al\turi de
ceilal]i ierarhi [i de demnitarii ]\rii la semnarea
tratatului de pace [i alian]\ `ncheiat de {tefan
cel Mare (12 iulie 1499) cu regele Ioan Albert
al Poloniei. Ultimul document `n care este
men]ionat numele acestui ierarh, dateaz\ din 31
august 1499. {tefan cel Mare i-a d\ruit
rug\torului [i duhovnicului nostru chir Vasile
60
0 de
tara
Roma[canii,
reprezenta]i `n
sinoadele ecumenice
~n prima jum\tate a secolului al XV-lea au avut loc c=teva `nt=lniri (sinoade) interna]ionale, la
care au participat [i delega]ii din partea Moldovei.
~n perioada (1414-1418), s-au desf\[urat
lucr\rile Sinodului de la Konstanz la care
s-au purtat discu]ii [i s-au luat hot\r=ri importante `n leg\tur\ cu criza care s-a ivit atunci `n
biserica catolic\, ajung=ndu-se `n acele vremuri s\ existe trei papi, `n trei loca]ii diferite:
Roma, Avignon [i Pisa (schisma papal\).
Deasemeni s-au comb\tut `nv\]\turile eterocatolice propov\duite de John Wiclif [i Jan
Hus, discut=ndu-se [i `ncerc=ndu-se mult
dorita unire a celor dou\ biserici cre[tine:
Ortodox\ [i Romano Catolic\.
La Sinodul de la Konstanz au luat parte
delega]i ai `mp\ratului din Constantinopol,
Manuil al II lea, c=t [i al regelui Vitold al
Lituaniei (fratele lui Vladislav). S-au adunat
astfel 19 episcopi sub protia mitropolitului
Kievului, Grigorie }amblac.
Cronicarul acestui sinod, Ulrich von
Richenthal, consemna prezen]a, cu c=teva
s\pt\m=ni `naintea `nceperii lucr\rilor Sinodului (aprilie 1418), precum [i la [edin]ele `n
plen ale Sinodului, a unei delega]ii format\
din laici, reprezentan]i ai unor t=rguri importante din Moldova, `ntre care [i Romanul.
}in=nd cont de importan]a acestei `nt=lniri,
care dorea `ntre altele unirea Bisericilor, credem c\ to]i cei prezen]i cuno[teau bine problemele cu care se confrunta pe atunci lumea
cre[tin\. Dac\ la Roman s-au g\sit delega]i
reprezentativi, `nseamn\ c\ acest ora[, unde cu
pu]in timp `n urm\ fusese `ntemeiat\ episcopia
[i unde se afla un ierarh ortodox, era, deja, un
centru cultural-misionar important.
La a doua mare adunare ecumenic\ din
secolul al XV-lea, Sinodul de la FerraraFloren]a (1438-1439), au luat parte [i
reprezentan]i ai Bisericii Ortodoxe din
Moldova. Delega]ia era format\ din mitropolitul Damian, logof\tul Neagoe [i protopopul
Constantin din partea eparhiei }\rii de Jos.
La presiunile `mp\ratului Ioan al VIII-lea
Paleologul [i a patriarhului Iosif al II lea al
Constantinopolului delega]ii moldoveni au
semnat decretul pentru unire, pe care clerul [i
credincio[ii ortodoc[i din Moldova nu l-au acceptat niciodat\. S-a sus]inut c\ protoprezbiterul Constantin era delegat al scaunului chiriarhal de la Roman. Aceast\ `nt=lnire se dovede[te a fi important\ at=t pentru faptul c\ este
primul document `n care este men]ionat un cleric
roma[can, c=t [i pentru c\ aici se consemneaz\
prima prezen]\ a clerului ortodox din Moldova
la o adunare ecumenic\ interna]ional\.
11
Episcopia Romanului reprezenta `n sec. al XVlea cea mai `ntins\ eparhie din }ara Moldovei,
fa]\ de episcopia de R\d\u]i a c\rei eparhie se
reducea numai la `ntinderea unui singur ]inut.
DOSAR
Dumnezeu, mitropolitul de Suceava chir

Gheorghe [i episcopul Mitropoliei de Jos din
T=rgul Romanului, chir Teoctist.
Amintim un lucru important pentru biografia acestui ierarh: `n timp ce era
stare] al m\n\stirii Neam], {tefan cel
Mare a ridicat impozanta biseric\ cu
hramul ~n\l]area Domnului cea
mai mare dintre ctitoriile [tefaniene.
La solemnitatea sfin]irii
bisericii, `n ziua de 14 noiembrie 1497, Teoctist (pe atunci
stare]) a luat parte al\turi de
domnitor la s\v=r[irea
acelei procesiuni, iar mai
t=rziu, potrivit dorin]ei
sale, a fost `nmorm=ntat
`n pridvorul acestei biserici ridicat\ sub ochii
s\i din temelie.
Macarie I (1508(?)dup\ 1518. La 30 septembrie 1503, {tefan
cel Mare a dat [i a
`nt\rit m\n\stirii Neam]
unde era egumen rug\torul chir popa Macarie un sat B\iceni, iar la
Felonul Sf. Ioan Gur\ de Aur, depus spre `nchinare `n Catedrala episcopal\ din Roman,
2 februarie 1508, doma fost trimis de la Constantinopol `n Moldova `n sec. XV [i apare men]ionat pentru prima dat\
nul Bogdan al III-lea
de c\tre Paul de Alep, `n 1653. ~n acel an, Patriarhul Macarie al Antiohiei a poposit la Roman
`nt\rea m\n\stirii Neam] `n ziua de pomenire a Sf=ntului Ioan Gura de Aur, c=nd Episcopul titular (Anastasie 1644-1658)
satele Telebecin]i [i
s-a `mbr\cat cu felonul Sf=ntului Ioan Gur\ de Aur, zis polistravion, a[a cum `l `mbrac\ `n
Tristeane];
egumen,
fiecare an la slujba din ziua s\rb\torii Sf=ntului..., dup\ cum apare `n `nsemn\rile lui Paul de Alep.
cum arat\ cartea domneasc\, era, atunci, la
Neam] rug\torul Macarie. Un egumen cu care monahul Nichifor d\ruie[te m\n\stirii Cea mai `ntins\ eparhie
numele Macarie a fost cu c=]iva ani `nainte [i la Neam] satul Dolhe[ti pe {omuz, printre mar- din }ara Moldovei
m\n\stirea Vorone], men]ionat `ntr-o carte cu torii acestei danii apare si episcopul Dorotei
Cu un personal bisericesc destul de redus
data de 22 ianuarie 1497 [i `n alta cu data de 20 din t=rgul Romanului, `mpreun\ cu episcopul
noiembrie 1499. Acest episcop a fost egumen Teofan de R\d\u]i. Actul acesta este `ntocmit centrul eparhial de la Roman [i-a putut asigura
la Neam] [i probabil, unul dintre ucenicii lui la mitropolie, la r\posarea sf=nt r\posatului existen]a [i func]ionarea din veniturile proveTeoctist. Dup\ ce acesta, `n anul 1508, a trecut nostru mitropolit Teoctist, de aceea nu apare nite de la clerul de mir [i d\rile episcopale date
`n scaunul mitropolitan al ]\rii, Macarie a fost `ntre martori [i mitropolitul Sucevei. Domnul de satele [i propriet\]ile `ncredin]ate de domnie.
ales episcop al Romanului.
Petru Rare[, prin cartea cu data de 17 mar- Episcopia Romanului reprezenta `n sec. al XVLa 8 decembrie 1514, domnul Bogdan al tie 1529, a `nt\rit tocmeala, adic\ un schimb lea cea mai `ntins\ eparhie din }ara Moldovei,
III-lea, d\ruia mitropoliei din t=rgul f\cut de chir Dorotei episcop de la mitropo- fa]\ de episcopia de R\d\u]i a c\rei eparhie se
Romanului 800 de zlo]i t\t\r\[ti, dup\ ce lia de jos din t=rgul Romanului, care d\dea reducea numai la `ntinderea unui singur ]inut.
se sf\tuise cu chir Macarie episcopul Ro- satul Ide[ti pe B=rlad, cu Armeanca [i alte
Episcopia }\rii de Jos a fost `nzestrat\ `n
manului. Acest episcop se afla `nc\ `n rudenii ale ei, care d\deau P=nce[ti din ]inutul sec. al XV-lea de domnitorii ]\rii cu 8 sate [i
scaunul episcopal, c=nd, printr-o carte cu Neam]. Nu se [tie, c=nd a `nceput el p\storia jum\tate cu mori, cu pod umbl\tor, av=nd [i
data de 7 octombrie 1517, domnul {tef\ni]\ la Roman, dar se [tie c=nd a `ncheiat-o. veniturile de la vam\, din comer]ul f\cut de oad\dea [i `nt\rea mitropoliei de jos din t=rgul Dorotei mai apare ca fost episcop, `ntr-o menii dependen]i de episcopie.
Romanului un sat Az\peni. Nu se cunoa[te carte, cu data de 14 iunie 1538, prin care
anul c=nd a `ncetat p\storia episcopului Petru Rare[ a `nt\rit m\n\stirii Neam] p\r]i din
Ierarhii Romanului, pe l=ng\ autoritatea
Macarie I la Roman.
satul Or]e[ti, cump\rate de episcopul eclesiastic\ ce o aveau `n via]a Moldovei, parNici un document moldovenesc, dintre Teodosie al R\d\u]ilor cu banii lui Dorotei ticipau ca membri `n sfatul domnesc [i sigilau
cele cunoscute, p=n\ acum, emise `n inter- ce-au fost episcop. Se crede ca Dorotei s-a cu propriile pece]i actele emise de cancelarie `n
valul 1518-1527, nu pomene[te numele epis- retras din scaun la `nceputul anului 1531 [i a leg\tur\ cu propriet\]ile biserice[ti, fie episcocopului Dorotei (dup\ 1518-1531) de la vie]uit ca schivnic p=n\ la sf=r[itul vie]ii, pale, fie m\n\stire[ti, av=nd [i prerogativele de
judec\tori pentru supu[ii Episcopiei.
Roman. La 16 ianuarie 1528, `n actul prin probabil la m\n\stirea Neam].
12
Evident\, a fost colaborarea domnitor-eepiscop

`n toat\ aceast\ perioad\, chiar dac\, uneori,
episcopul era supus capriciilor [i intereselor
strategice ale unui domnitor, ajungndu-sse la
situa]ii conflictuale
1650:
episcopul era supus capriciilor [i intereselor

strategice ale unui domnitor, ajungndu-se la
situa]ii conflictuale, generatoare de suferin]\. ~n
general, `ns\, se remarc\ aspectul simfoniei `ntre cei doi stlpi ai societ\]ii moldovene[ti, `n
care fiecare venea cu capacitatea [i cultura sa,
cu deschiderea c\tre sus]inerea faptelor constructive [i, nu `n ultimul rnd, cu implicarea
material\ `n concretizarea diferitelor proiecte.
Acest lucru este valabil nu numai pentru perioadele de care vorbim, ci [i pentru altele, `n
cursul c\rora, mitropoli]ii, episcopii, egumenii, adeseori [i smeri]ii c\lug\ri, ori umilii preo]i de mir au dat poporului, ei singuri aproape,
toat\ `nv\]\tura, au `nzestrat neamul cu o limb\
literar\, cu o literatur\ sfnt\, au sprijinit statul,
f\r\ s\ se lase `nghi]i]i de dnsul, au c\l\uzit
neamul pe drumurile p\mntului, f\r\ a-[i desface ochii de la cer.1
O istorie tulbure
Majoritatea domnitorilor din aceast\ perioad\, cu ani mai mul]i de domnie (Petru
Rare[, Alexandru L\pu[neanu, Movile[tii, Miron Barnovschi, Vasile Lupu), au contribuit
semnificativ [i la dezvoltarea vie]ii biserice[ti
60
0 de
tara
13
sub toate aspectele. Dar unii renega]i, precum

Ilia[, fiul lui Petru Rare[, sau aventurieri precum Despot-Vod\ (1561-1563) sau Gaspar
Gra]iani (1619-1620), ca [i oscilan]i precum
Iancu Sasul (1579-1582 - fiu nelegitim al lui
Petru Rare[ cu o s\soaic\ din Bra[ov), au produs unele `nvolbur\ri `n via]a Bisericii
moldovene [i, implicit, a Episcopiei Romanului. Din cauza acestora din urm\, la greut\]ile
obi[nuite s-au ad\ugat noi presiuni, ce vizau
trecerea la catolicism sau protestantism a popula]iei ortodoxe. Sunt domnitori precum Petru
{chiopul (1574-1577) care au fost prieteni ai
propagandei catolice, puternic sus]inut\ prin ordinele franciscane [i iezuite. Ca s\ `n]elegem
greutatea acestei perioade e de ajuns s\ amintim
c\, dup\ actul din 1595 de la Brest-Litovsc,
cnd dou\ treimi din ortodoxia ucrainean\, cu
ierarhi [i credincio[i, au acceptat unia]ia, `n
prima parte a secolului al XVII-lea, prin
st\ruin]a iezui]ilor, a fost un moment cnd
Moscova [i, cu ea, ortodoxia ruseasc\, putea s\
ajung\ catolic\. Dar energia patriarhului Teofan
al Ierusalimului, dublat de ac]iunea unor ierarhi
precum Petru-Movil\, a z\d\rnicit aceast\
tendin]\.2 Era de a[teptat ca [i la noi s\ existe
Catedrala episcopal\ din Roman p\streaz\ [i ast\zi, `ntr-o form\

excep]ional\, pictura interioar\ realizat\ `n secolul al XVI-lea
Chipuri [i fapte
prin care fiin]\m ca ortodoc[i
Pr. Nicolae HURJUI
Curgerea timpului istoric

rnduit de Dumnezeu asupra Eparhiei Romanului ne
dezv\luie [i pentru perioada
cuprins\ `ntre anii 15251650 oameni, fapte, situa]ii,
ce au determinat pentru anii
urm\tori noi r\spunsuri la
provoc\rile care priveau
Biserica.
~ncerc\m, `n cele ce urmeaz\,
o sintez\ a acestei epoci,
controversat\ [i fr\mntat\,
cu special\ aplecare asupra
personalit\]ii episcopului
Macarie Cronicarul, una
dintre personalit\]ile marcante ale Ortodoxiei moldovene.
entru a putea `n]elege unele dintre

`mplinirile sau lipsurile episcopilor de
Roman din intervalul cuprins `ntre anii
1525-1650, nu putem face abstrac]ie de contextul vie]ii social-politice, `n care diferi]i episcopi
s-au afirmat. Observ\m astfel c\ `n cei 125 de
ani fr\mnt\rile istorice au f\cut ca la conducerea statului moldovean s\ se succead\ nu mai
pu]in de 45 de domnitori, cu perioade de domnie unele relativ lungi, altele fragmentate sau
foarte scurte. Faptul `n sine este relevant pentru
instabilitatea timpurilor [i greutatea unor realiz\ri trainice, elocvente, att `n plan administrativ-civil, ct [i eclesiastic. ~n aceste condi]ii,
determinant\ a fost personalitatea domnitorului
sau episcopului respectiv, precum [i [ansa istoric\ oferit\ de contextul `n care ei au tr\it. Evident\, `ns\, a fost colaborarea domnitor-episcop `n toat\ aceast\ perioad\, chiar dac\, uneori,
F\r\ a subestima vrednicia cuiva, m\ voi

referi doar la cteva chipuri de episcopi, neurm\rind o abordare strict cronologic\. Remarc\m din
[irul lor pe episcopul Filotei (15 iunie 1600 - septembrie 1600), ridicat `n rang `n timpul scurtei
`nf\ptuiri a unit\]ii statale prin ac]iunea lui Mihai
Viteazul. ~ntruct ierarhii moldoveni au plecat
din ]ar\ la venirea acestuia, neconsim]ind s\
revin\ la insistentele chem\ri ce le-au fost
adresate, s-a hot\rt constituirea unui sinod al
ierarhilor care l-au `nso]it fideli `n campania sa
militar\. Sinodul a fost prezidat de c\tre Dionisie
Ralli, mitropolit al Trnovei, desemnat de Mihai
Viteazul loc]iitor al Mitropoliei Moldovei, dup\
fuga mitropolitului Gheorghe Movil\ `n Polonia.
Actul redactat `n data de 2 iunie 1600 cuprinde
justificarea canonic\ a constituirii acestui sinod
din ini]iativa noului domnitor.6
F\r\ a se cunoa[te locul unde s-a desf\[urat
alegerea noilor ierarhi, important\ ne apare o
declara]ie semnat\ de episcopul Filotei, care exprim\ nu numai un angajament de loialitate, ci
[i un grad `nalt de responsabilitate sacerdotal\.
Prin con]inutul s\u el este un permanent memento pentru episcopii [i preo]ii care `[i vor
avea lucrarea lor `n eparhia Romanului, peste
veacuri. Pentru profunzimea [i actualitatea lui
merit\ s\-l ascult\m: Pe lng\ acestea sunt dator s\ primesc [i sfintele [i ob[te[tile [apte
soboare, ce s-au adunat pentru paza dreptelor
dogme [i s\ m\rturisesc poruncile lor; mi se cuvine s\ p\zesc pravila [i sfintele porunci ce s-au
ornduit dup\ multe vremi [i ani; toate cte leau primit aceia, le primesc [i eu [i de cte s-au
Episcopul Filotei, sprijinitorul

lui Mihai Viteazul
de la Roman au ajuns mitropoli]i ai Moldovei

cinci episcopi: Gheorghe (1551), Anastasie
(1572), Mitrofan I (1594), Nicanor (prezentat
anterior) [i Atanasie (dup\ 1629). Cu cteva excep]ii, informa]iile generale despre cei 18 episcopi nu consemneaz\ dect numele lor `n diverse
`nscrisuri domne[ti, acte de judecat\ sau alte
surse scrise referitoare la m\n\stiri, metocuri etc.
Sinodul de la Ia[i (15 septembrie [i 27 octombrie 1642),

la care a participat [i episcopul Evloghie al Romanului
Fa]\ de aceste influen]e fluctuante [i de precaritatea st\pnirii attor de mul]i domnitori,

`ntr-o perioad\ relativ scurt\, [irul episcopilor
de Roman este mult mai scurt. ~n cei 125 de ani,
la care ne referim, au fost la crma Episcopiei
Romanului doar 18 episcopi, pu]ini `n compara]ie cu num\rul domnitorilor. Acest lucru nu
exprim\ `ns\ neap\rat o stabilitate, ci se explic\
printr-un fenomen de rota]ie a unor episcopi, de
la un scaun episcopal moldovenesc la altul, cu
perioade repetate de p\storire, de mai multe ori
`n acela[i loc, `n func]ie de domnitorii care-[i
revendicau, `ntr-o succesiune rapid\, uneori
sngeroas\, dreptul de a conduce Moldova.
Analiznd aceste mi[c\ri, constat\m c\ la
Roman au fost patru episcopi veni]i de la
Episcopia R\d\u]i: Anastasie Crimca (16061608), Dionisie (1629-1633), Evloghie (16411644), Atanasie (1616-1629). De la Roman la
Episcopia Hu[i au plecat trei episcopi: Filotei
(1600), Pavel (1613-1616) [i Mitrofan II (16081612). Interesant este cazul episcopului
Mitrofan II care a p\storit la Roman de dou\
ori, iar `ntre aceste dou\ st\pniri chiriarhale, a
fost de trei ori [i episcop la Hu[i. Afar\ de el,
p\storire cu repeti]ii au mai avut Nicanor (de
trei ori), Agafton (de trei ori) [i Macarie al II-lea
Cronicarul (de dou\ ori). O particularitate
necanonic\ e de consemnat `n situa]ia episcopului Nicanor care, `ntre trecerile sale succesive
prin scaunul de la Roman, a fost [i loc]iitor de
mitropolit `ntre sfr[itul anului 1581 [i septembrie 1582. A ajuns mitropolit deplin, a doua
oar\, `n 1591, conducnd `n aceast\ calitate
pn\ `n prima jum\tate a anului 1594, cnd reia
conducerea Episcopiei Romanului, a treia oar\,
pn\ `n septembrie 1595. Poate aceste aspecte
de via]\ zbuciumat\ [i nefireasc\, revenirea la
rang de episcop, l-au determinat s\ devin\
schimnic, cu numele Nil, tr\ind retras, `n
aceast\ stare, la Agapia Veche, ajutat\ de el,
pn\ `n anul 1607.
Nu lipsit de importan]\ este [i faptul c\, de-a
lungul anilor la care ne referim `n acest articol,
Ierarhi roma[cani
din secolul al XVI-lea
~n perioada 1525 - 1650, de la

Roman au ajuns mitropoli]i ai Moldovei
cinci episcopi: Gheorghe (1551),
Anastasie (1572), Mitrofan I (1594),
Nicanor [i Atanasie (dup\ 1629).
astfel de influen]e iezuite prin diferi]i misionari
[i jocuri de interese.
Spre exemplu, Iancu Sasul, ocupantul tronului, cu banii `mprumuta]i de la albanezul catolic
Bartolomeo Brutti, pe care l-a adus `n ]ar\, a
creat posibilitatea ca acesta s\-[i joace rolul de
intrigant, s\-[i ating\ scopurile sale dubioase,
prin raporturile cu Polonia [i Statul Papal, continundu-[i activitatea pro-catolic\ [i `n timpul lui
Petru {chiopul. Ac]iunile bine organizate [i dirijate de Vatican au fost obiectul multor studii recente ce au dezvoltat acest subiect.3
Dispre] fa]\ de credin]a

str\mo[easc\
Un nou motiv de tulburare l-a reprezentat
domnia lui Despot-Vod\, un grec cu origine confuz\, tr\itor un timp `n Ardeal, unde a `nv\]at
romne[te, pretendent al unei ascensiuni
genealogice din neamul despo]ilor srbi, f\r\ a
putea dovedi acest lucru. Un om `nzestrat,
sus]in\tor al ideilor Rena[terii, avnd rela]ii cu
anumite persoane influente din Occident, avnd
planuri mari, alimentate cu importante sume de
bani, el reu[e[te s\-l `nving\ pe Alexandru
L\pu[neanu `n lupta de la Verbia, lng\ Ia[i
(1561). Oportunismul lui merge pn\ acolo `nct
pretindea c\ ar fi fost descendent al lui {tefan cel
Mare. {i-a alc\tuit o genealogie ampl\, fictiv\, ce
mergea pn\ la zeul olimpian Hercule [i la
filosoful Heraclit, fapt ce i-a adus [i cognomenul
de Heraclid. Pentru faptele sale `ns\ a intrat `n
con[tiin]a poporului doar ca Despot-Vod\. ~n politica lui religioas\ el s-a manifestat ca sus]in\tor
al protestantismului, anticatolic [i dispre]uitor al
tradi]iilor ortodoxe [i al obiceiului p\mntului.4
Informa]ii despre el avem de la sus]in\torii s\i `n
r\spndirea protestantismului, Graziani [i
Sommer, cel care, la c\derea lui Despot `[i c\uta
sc\parea printre haracii viilor de la Cotnari.5
~ntre planurile sale reformiste a fost [i acela al
`nfiin]\rii unei universit\]i la Cotnari, prin care s\
se schimbe mentalitatea supu[ilor s\i moldoveni,
bazat\ pe valorile credin]ei str\mo[e[ti. Asediat
de {tefan Tom[a la Suceava, `n 1564, tr\dat de
solda]ii mercenari, a dat o ultim\ prob\ a firii
sale ciudate ie[ind `mbr\cat `n haine luxoase
`naintea asediatorilor, considernd c\ aceast\
form\ de exprimare a demnit\]ii i-ar putea impresiona. A murit, `ns\, prin decapitare.
Un alt episod ce a tulburat via]a ortodox\ `n
Moldova a fost apari]ia M\rturisirii de credin]\
calvin\, tip\rit\ la Geneva `n 1629, atribuit\ patriarhului ecumenic Chiril Lucaris. Gravitatea
acestei pretinse paternit\]i, `n fapt un plan abil
izvort din concuren]a dintre catolici [i calvini,
ambele tabere avnd interesul s\ discrediteze
Ortodoxia prin reprezentan]ii lor la Constantinopol, a dus la convocarea Sinodului de la Ia[i
din anul 1642.
14
Parcurgnd filele istoriei Eparhiei Romanului pentru cele cinci sferturi de veac `n discu]ie, constat\m, nu cu pu]in\ admira]ie, c\ cel
mai reprezentativ episcop, sub toate aspectele, a
fost Macarie II Cronicarul (1531-1548 [i 15511558). De[i este primul `n lista cronologic\, deliberat am l\sat prezentarea lui spre sfr[itul
acestui material succint, pentru a ni se `ntip\ri
ct mai adnc `n memorie [i `n recuno[tin]\.
Personalitatea lui plurivalent\ merit\ maxim\ aten]ie [i ofer\ suficiente argumente pentru
o eventual\ [i, cred, o necesar\ canonizare. Este
cunoscut sub numele Cronicarul, dar transcende cu mult aceast\ denumire. Mai potrivit ar
fi trebuit numit Macarie Isihastul, ucenic de
isiha[ti [i p\rinte de isiha[ti. Studii recente
dep\[esc aprecierile conven]ionale [i repetitive,
bazate mai mult pe cronica scris\ de el, demonstrnd aportul s\u unic `n spiritualizarea artei
picturale, expresie a vie]ii sale ascetice [i a
dorin]ei de rena[tere moral\ a poporului s\u.
A ucenicit `n M\n\stirea Neam] pe timpul
egumeniei lui Teoctist al II-lea, viitor mitropolit. Acesta l-a [i remarcat, deschizndu-i
calea spre avansarea `n treptele ierarhice. ~n
1523 era deja egumen la Neam], afirmndu-se
prin `nv\]\tura sa. Recuno[tin]a fa]\ de mentorul s\u o va ar\ta [i prin grija personal\ de refacere a M\n\stirii Bogd\ne[ti (distrus\ de t\tari
`n 1512), pentru care Teoctist al II-lea avusese
un ata[ament deosebit. Faptul c\ acesta din
urm\ fusese el `nsu[i episcop la Roman (15001508) era un motiv `n plus pentru Macarie s\-i
respecte dorin]ele. A[a se face c\, beneficiind
de `n]elegerea lui Petru Rare[, `n cea de-a doua
sa domnie (1541-1546), Macarie ob]ine sprijinul pentru reconstruc]ia M\n\stirii Bogd\ne[ti, pe malul rului R[ca (de unde ulterior [i-a
primit noua denumire) precum [i construirea
unei noi Catedrale episcopale la Roman. Dac\
prima s-a reconstruit `n aproximativ [apte luni
(10 mai 1542, finalul anului), cea de-a doua a
durat opt ani (1542-1550), fiind terminat\ `n
vremea lui Ilia[ Turcitul (1546-1551). Dovezi
Macarie, ctitorul actualei

Catedrale episcopale
sim]irea [i scrisul Sf. Petru Movil\, a dat lumii

cea de-a treia M\rturisire de credin]\ ortodox\,
dup\ crezul niceean [i Dogmatica Sf. Ioan
Damaschinul. Necesitatea discut\rii [i aprob\rii
acestei noi m\rturisiri de credin]\ a dus, cum se
[tie, la convocarea Sinodului de la Ia[i `ntre 15
septembrie [i 27 octombrie 1642. Din scrisoarea
de mul]umire, adresat\ de sinodali domnitorului
Vasile Lupu [i tip\rit\ `n decembrie acela[i an la
Ia[i, rezult\, prin semn\turi, c\ participant a fost
[i episcopul Evloghie al Romanului.8 Pn\ la
proba contrarie, cu toate re]inerile unor istorici9,
participarea lui Evloghie [i chiar contribu]ia lui
neconsemnat\, r\mn acceptabile.
Parcurgnd filele istoriei Eparhiei Romanului

pentru cele cinci sferturi de veac `n discu]ie, constat\m,
nu cu pu]in\ admira]ie, c\ cel mai reprezentativ
episcop, sub toate aspectele, a fost Macarie II
Cronicarul (1531-11548 [i 1551-11558).
Anastasie Crimca, episcop al

Romanului `ntre anii 1606-1608
lep\dat, m\ lep\d [i eu f\g\duiesc cu frica lui

Dumnezeu [i cu bun\tate dumnezeiasc\ [i cu
dreapt\ `n]elegere a p\stori bine turma `ncredin]at\ mie [i a o feri de orice r\u, a m\ ]ine curat din toat\ puterea mea, apoi prin socotin]a ce
am primit-o de la Dumnezeu, m\ cur\] de
p\catul lui Simon, cel al mitei, att `nainte de
hirotonie, ct [i dup\ hirotonie, ceea ce f\r\ vicle[ug [i f\r\ f\]\rnicie am f\g\duit. Pe lng\
toat\ urmarea [i ascultarea, f\g\duiesc cu frica
lui Dumnezeu c\ nu voi face nimic nici silit,
nici de frica `mp\ratului, nici a domnului, de
m-ar amenin]a chiar cu moartea, dar nici primind mit\ de la cineva; nici afar\ de st\pnirea
`ncredin]at\ mie nu voi `ndr\zni `ntre str\ini a
pune minile f\r\ porunca mitropolitului; nu
numai c\ eu nu voi lua plat\ sau dare, dar nici
cei ce vor fi pe lng\ mine; [i dac\ nu voi
p\stori a[a, f\r\ mit\, turma lui Hristos, s\ fiu
lipsit de cinul meu c\ci se va vedea c\ `n zadar
l-am primit.7
Participan]i la
Sinodul de la Ia[i
Nu poate fi trecut\ cu vederea figura episcopului Anastasie Crimca, fost la R\d\u]i, care
a `nsemnat att de mult pentru Mitropolia
Moldovei, fiind ridicat `n aceast\ demnitate de
la Roman `n anul 1608. De o binecuvntare cereasc\ aparte, pentru el [i pentru eparhie, s-a
bucurat episcopul Evloghie (1641-1644), care a
participat, `n portul Gala]i, la primirea moa[telor Sfintei Parascheva, `n ziua de 13 iunie
1641, `nso]indu-le pn\ la Ia[i, unde au fost a[ezate spre cinstire la minunata ctitorie Biserica
Sf. Trei Ierarhi. ~n luna mai a anului 1642
apare semnatar al unei scrisori de condamnare a
M\rturisirii de credin]\ atribuit\ lui Chiril
Lucaris. Aceast\ lucr\tur\ viclean\ a determinat
reac]ia lumii ortodoxe care, prin mintea,
60
0 de
tara
despre evlavia [i firea sa postitoare, avem [i din

derularea lucr\rilor de construc]ie a Catedralei
episcopale, al c\ror supraveghetor a fost. Afl\m
astfel c\ me[teri constructori au fost sa[ii Ioan
Zidarul [i Luca, ultimul fiind ajutat de Adrian,
George [i Andrei. Dac\ primul a abandonat lucrarea din neseriozitate, ultimii au `ntrerupt
vremelnic munca nemul]umi]i de regimul
cvasiascetic la care ì supunea evlaviosul episcop Macarie.10 Remarcabil\ apare tr\irea sa
moral\ [i isihast\ `ntr-un studiu doct al istoricului Sorin Ulea.11 Pn\ la el to]i cercet\torii contribu]iei culturale a lui Macarie au avut `n
vedere doar cronica sa pentru care, `n mod nemeritat, a primit mai mult critici dect aprecieri,
fiind catalogat sentimentalist naiv, plagiator al
bizantinului Constantin Manases, ori chiar
subiectiv lingu[itor.12 Adev\rul este `ns\ altul,
c\ci personalitatea sa nu e reflectat\ doar de
cronic\, subevaluat\ de criticii s\i. El este specialistul c\ruia Petru Rare[ i-a cerut s\ elaboreze iconografia primului ansamblu de pictur\ exterioar\ din Moldova, de la Dobrov\].
Avnd deprinderi duhovnice[ti, culturale [i
artistice, era cel mai potrivit pentru aceasta.
Astfel, prin arta iconografic\, se ie[ea din
spa]iul interior, liturgic c\tre fa]adele exterioare,
privitorii fiind `ndruma]i la rug\ciune [i cnd se
aflau `n curtea m\n\stirii, prin pictura exterioar\
ce li se `nf\]i[a ochiului. E foarte posibil ca
aceast\ abordare artistic-spiritual\ s\ fi fost o
replic\ dat\ Reformei apusene. C\ci dac\ romano-catolicii, prin umanismul Rena[terii, accentuau `n pictur\ umanul, iar protestan]ii respingeau icoana, pe Maica Domnului [i pe sfin]i,
demersul ini]iat prin capacitatea lui Macarie
prezenta pictural Scara virtu]ilor, Judecata de
Apoi, Schimbarea la fa]\, Imnul acatist etc.13
Pedagogie cre[tin\ `n fresc\

Expresiv este faptul c\, la `ndemnul lui Macarie, domnitorul Alexandru L\pu[neanu, evlaviosul ucig\tor de boieri- cum `l numea Iorga, a
ctitorit nu mai pu]in de trei m\n\stiri cu hramul
Schimbarea la fa]\: Slatina, Socola [i Vn\torii
Bistri]ei. Patru ansambluri ctitore[ti poart\
pecetea pictural\ gndit\ de episcopul Macarie:
biserica M\n\stirii R[ca, gangul turnului de intrare la M\n\stirea Neam], paraclisul de la M\n\stirea Bistri]a (1551-1552), pronaosul [i pridvorul bisericii M\n\srii Neam] (1554 [i 1557).
Analiza critic\ a acestora demonstreaz\
`nalta eleva]ie metafizic\ a ini]iatorului. Pentru
prima dat\ `n iconografia noastr\ el introduce
motivul sc\rii virtu]ilor, dup\ lucrarea omonim\ a Sf. Ioan Sinaitul, ca expresie a filia]iei
duhovnice[ti, peste veacuri, fa]\ de marele pustnic. Scena va fi repetat\ apoi la M\n\stirea
Sucevi]a de ctitorii Movile[ti, biserica Sf. Ilie
de lng\ Suceava, de mitropolitul Varlaam, cel
care [i tradusese cartea pe cnd era c\lug\r la
15
DOSAR
niei la Neam], copiase o Psaltire pentru mitropolitul Teoctist al II-lea, dovedind certe calit\]i
de caligraf. Dovad\ a afec]iunii evlavioase ce i-o
purta, mitropolitul Teofan II a cump\rat cu banii
s\i acea Psaltire de la ob[tea nem]ean\, oferind-o
M\n\stirii R[ca. Tratnd-o ca pe o relicv\ de
pre], ca lucru al minilor sfin]iei sale, p\rintelui s\u, a l\sat legamnt solemn, ca aceasta s\
nu fie folosit\ dect la slujbele din Postul Mare.
~n 1716, ieromonahul Ghedeon confirma, `ntr-o
`nsemnare, respectarea acestui leg\mnt, [tiind-o
c\ e scris\ de mna p\rintelui Macarie.
Dac\ `n exprimare [i gndire era un enciclopedist, `n duhovnicia isihast\ a fost un continuator [i formator, pentru mul]i din cei care l-au
`ntlnit `ntr-o form\ sau alta. ~nsu[i numele s\u
`l arat\ aspirant la sfin]enie, lucr\tor al ei [i
vrednic a fi avut `n vedere pentru canonizare.
Ar fi un mare c[tig duhovnicesc, pentru cei ce
alc\tuiesc Eparhia Romanului de ast\zi, cler [i
credincio[i, urma[i, dup\ cum s-a v\zut, ai attor chipuri [i fapte prin care ne-am n\scut [i
fiin]\m ca ortodoc[i.
M\n\stirea R=[ca, ridicat\ de Petru

Rare[ la `ndemnul episcopului Macarie
al Romanului. Episcopul Macarie a trecut la cele ve[nice la data de 1 ianuarie
1558, `n ora[ul Roman, fiind `nmormntat `n biserica de la M\n\stirea R[ca.
Macarie se dovede[te a fi un isihast integral, cu

r\d\cini directe [i puternice `n marea mi[care
bizantin\ [i sud-slav\ a sec. al XIV-lea.16
Dac\ n-ar fi fost `ndep\rtat pentru o perioad\ de c]iva ani de la crma Episcopiei
Romanului, poate ar fi f\cut [i mai multe. Nu
pu]in\ i-a fost durerea pentru invidia dovedit\
de vr\jma[ii s\i, dup\ cum reiese din exprimarea sa duhovniceasc\: cei me[teri `n r\u [i
`n `n[el\ciuni au ]esut minciuni pline de clevetiri [i au a]]at pe doamna Elena [i mai ales, pe
fiul ei Ilia[ [i am c\zut `ntr-o cumplit\ c\dere,
vrednic\ de plns, c\ci am fost despoiat de
scaun, ca un rob fugar [i am fost cuprins de
grele `ncerc\ri nenorocite [i am fost mai gol
dect v\zduhul, c\ci invidia nu se ru[ineaz\ de
dragostea dintre oameni, nici nu se teme de
ochiul lui Dumnezeu.17
E foarte probabil ca `ndemnul de a se picta
Catedrala episcopal\ s\ fi fost primit tot de la
Macarie, `n ultima parte a vie]ii, f\r\ `ns\, din
p\cate, s\-[i mai poat\ pune direct amprenta
gndirii sale de tr\itor adnc al credin]ei.
17
16
Kir Macarie,
smeritul `ntre monahi
S\ mai ad\ug\m [i faptul c\ `n anii p\storirii
sale el nu a agonisit averi [i tot timpul se numea
pe sine smeritul `ntre monahi [i, niciodat\ kir
Macarie. A fost deasemeni mare prin ucenicii
s\i: Teofan al II-lea, viitor mitropolit, `ngropat la
M\n\stirea Dochiariu din Athos. Acesta, la rndul s\u, a determinat pe Alexandru L\pu[neanu
s\ se c\lug\reasc\, precum [i pe Ioan Movil\,
tat\l viitorului mitropolit Gheorghe Movil\ [i al
domnitorilor Ieremia [i Simion. Ucenici ai lui
Macarie au fost cronicarii Eftimie [i Azarie,
Agafton, viitor episcop la Roman [i Sfntul Ioan
de la R[ca, recent canonizat, fost episcop la nou
`nfiin]ata Episcopie a Hu[ilor `n 1598. Ucenic indirect i-a fost [i Sf. Ierarh Varlaam care, influen]at de reprezentarea pictural\ a Sc\rii a [i
tradus cartea, dup\ mai bine de cinci decenii, la
M\n\stirea Secu. Se poate vorbi chiar de un cult
al episcopului Macarie care, `n perioada egume-
NOTE:
1
N. Iorga, Istoria Bisericii romne[ti [i vie]ii religioase a
romnilor, ed. a II-a, vol. 1, Bucure[ti, 1929, p. 4.
2
N. Iorga, Istoria romnilor prin c\l\tori, Bucure[ti, 1981, p.
156.
3
Prof. Dr. D-tru Zaharia, Ortodoc[ii [i catolicii din Moldova,
`n Cronica Episcopiei Romanului [i Hu[ilor, I, 1995, pp. 339-381.
4
C-tin
C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Romnilor din cele
mai vechi timpuri pn\ ast\zi, Ed. Albatros, p. 332.
5
N. Iorga, Istoria romnilor prin c\l\tori, Bucure[ti, 1981, p.
145.
6
Pr. Scarlat Porcescu, Episcopia Romanului, 1984, pp. 175176
7
Ibidem, p. 176.
8
Sinodul de la Ia[i [i Sf. Petru Movil\, Ia[i, Ed. Trinitas, 2002,
p. 56; Pr. Nicolae M. Popescu, Istoria m\rturisirii ortodoxe, Ia[i,
2001, p. XXVI.
9
Pr. Scarlat Porcescu, op. cit., p. 187.
10
Catedrala Episcopiei Romanului, 1990, p. 17.
11
Sorin Ulea, O surprinz\toare personalitate a Evului Mediu
romnesc: cronicarul Macarie, `n Studii [i cercet\ri de Istoria Artei,
seria Art\ plastic\, tom 32, 1985, pp. 14-18.
12
N. Cartojan, Istoria literaturii romne vechi, Bucure[ti, 1980,
p. 62-65; N. Iorga, Istoria Bisericii romne[ti, vol. I, p. 162.
13
Pr. Prof. C-tin Cojocaru, Cteva considera]ii istorice privind
spiritualitatea ortodox\ `n sec. al XVI-lea, `n Cronica Episcopiei
Romanului [i Hu[ilor, 1993, pp. 53-62.
14
Sorin Ulea, op. cit., pp. 29-33.
15
Ibidem, p. 26.
Ibidem, p. 40.
Pr. Scarlat Porcescu, op. cit., p. 160.
Pentru prima dat\ `n iconografia noastr\, episcopul Macarie al Romanului introduce motivul
sc\rii virtu]ilor, dup\ lucrarea omonim\ a
Sf. Ioan Sinaitul, ca expresie a filia]iei
duhovnice[ti, peste veacuri, fa]\ de marele pustnic.
Secu. Prin prezentarea acestei picturi murale
exterioare Macarie voia s\ `ndemne pe privitori
spre urmarea virtu]ilor, spre o via]\ duhovniceasc\ `n credin]\, n\dejde [i dragoste.
Varietatea tematic\ abordat\ de el nu era `ns\
simplist\. De aceea, `n gangul intr\rii la
M\n\stirea Neam], este reprezentat\ pictural istoria lui Varlaam [i Ioasaf. Tn\rul Ioasaf, fiu de
prin] indian devenit ascult\tor de Evanghelia lui
Hristos, prin predica [i exemplul c\lug\rului
Varlaam, va contribui decisiv la cre[tinarea
poporului s\u [i a tat\lui ostil. Reprezentarea pictural\ a acestei povestiri duhovnice[ti, `n locul
prin care se intra [i ie[ea din incinta M\n\stirii
Neam], avea un pronun]at scop didactic, mai ales
dup\ anii de domnie ai renegatului Ilia[ Rare[,
care trecuse la islamism, lundu-[i numele de
Mahomed. ~n chip alegoric, una dintre imaginile
ce redau con]inutul povestirii, `l arat\ pe Ioasaf, cu
o cruce `n mn\, recomandnd c\lduros lui
Hristos pe noul [i tn\rul domn {tefan Rare[, cel
chemat s\ restaureze Ortodoxia moldovean\, dup\
trauma produs\ de apostazia fratelui s\u. Faptul
nu e `ntmpl\tor [i sugereaz\ influen]a pe care o
transmitea episcopul Macarie asupra noului
voievod, care avea doar 18 ani, devenit un mare
admirator [i protector al mentorului s\u. Ungerea
ca domn a lui {tefan Rare[ de c\tre Macarie [i nu
de c\tre mitropolitul Grigorie Ro[ca, spune multe.
Un isihast integral
~n acela[i context a fost abordat\ [i executarea picturii din paraclisul turnului M\n\stirii
Bistri]a, cu hramul Sf. Ioan cel Nou, ridicat de
{tefan cel Mare `n 1498. Pe lng\ scenele clasice care redau via]a Sfntului, sunt prezenta]i
un num\r de anahore]i celebri, `ntre care [i
Acachie, amintit de Sf. Ioan Sinaitul `n Scara
sa [i eviden]iat prin virtutea ascult\rii de care
d\dea dovad\. Sugestiv, Acachie e pictat chiar
lng\ tabloul votiv al lui {tefan Rare[, ca o invita]ie a acestuia s\ urmeze aceea[i virtute.
Motive picturale gndite de Macarie ca expresie a tr\irii sale isihaste sunt [i multele scene
cu reprezentarea Sfintei Treimi, c\tre contopirea cu care orice isihast aspir\. Influen]e de
acest tip au fost generate de Macarie, [i ulterior
de ucenici ai s\i, `n reprezent\ri heraldice ale
stemei Moldovei.14 Zugr\vind camera mormintelor, pronaosul [i pridvorul bisericii M\n\stirii
Neam], care nu fuseser\ pictate `n vremea lui
{tefan cel Mare, episcopul Macarie plaseaz\ `n
plan central tot imaginea Sfintei Treimi.15
Analiza critic\ a `ntregii opere, f\cut\ de
speciali[ti, concluzioneaz\ pe bun\ dreptate c\:
de la modul cum [i-a compus programele
iconografice `n pictura mural\ [i `n pisanii, pn\
la aten]ia, unic\ `n vreo ]ar\ de limb\ slav\, de a
ordona alfabetic, dup\ grafia slavon\, nomocanonul lui Vlastares [i pn\ la stilul s\u literar,
16
Un moment deosebit pentru istoria

culturii romne, [i nu numai, a fost
acela al `ntroniz\rii ca episcop de
Roman a lui Dosoftei II, cunoscut
ast\zi ca Sfntul Mitropolit Dosoftei.
1775:
60
0 de
tara
Episcop la Roman `ntre anii

1660-1671, Sf. Ierarh Dosoftei
a fost Mitropolit al Moldovei
`ntre anii 1671-1674 [i 1675-1686
17
mn\ pentru `ndrumarea clericilor [i credincio[ilor

[i, `n acela[i timp, st\ruind pentru utilizarea limbii
romne `n biseric\. Dosoftei a versificat psalmii [i
a scris alte versuri, fapt pentru care cercet\tori ai
culturii noastre vechi `l trec printre ctitorii literaturii romne, printre cei dinti poe]i ai no[tri. El a
fost numit chiar, `ntiul mare liric romnesc,
p\rintele poeziei romne. Sfntul Dosoftei era
neam de boier mic sau de negu]\tor. Nicolae Iorga
crede c\ familia lui era greac\ [i c\ el s-a n\scut pe
la 1624. S-a c\lug\rit de tn\r poate la m\n\stirea
Probata (jud. Suceava), unde [tim sigur c\ a tr\it
ct\va vreme [i a dobndit cuno[tin]e serioase mai
ales de limbi. Cronicarul Neculce ne spune c\ [tia
multe limbi: eline[te, latine[te, slavone[te [i
alte. {i adaug\: Adnc din c\r]i [tia; [i deplin
c\lug\r [i cucernic [i blnd ca un miel; `n ]ara
noastr\ pe acele vremuri nu se afla om ca acela.
Reputa]ia de care se bucura explic\ cum ajunge la
o vrst\ tn\r\ episcop al Hu[ilor (1658-1660) de
unde trece la episcopia Romanului, unde st\ pn\
`n 1671, cnd se `nal]\ la scaunul mitropolitan. Leg\turile sale cu domnitorul {tefan Petriceico `l
silesc s\ urmeze soarta acestuia, cnd e r\sturnat,
[i, peste pu]in, p\r\se[te scaunul ducndu-se `n
Polonia. Mai trziu, sub Duca, prime[te din nou
p\storia (1675) [i st\ c]iva ani, pn\ la vremea lui
Constantin Cantemir care-l persecut\ pentru
leg\turile lui cu le[ii. Atunci p\r\se[te din nou
scaunul [i se expatriaz\ pentru tot restul vie]ii sale.
Un veac de sfin]enie
Romanului. Acest episcop a p\storit Romanul

`ntre 1644 [i 1658. ~nainte de a veni aici, el fusese
episcop al R\d\u]ilor. Anastasie este consemnat
numai `n cteva documente. ~mpreun\ cu al]i ierarhi, la 23 martie 1646, a hirotonit `n biserica Sf.
Trei Ierarhi din Ia[i, pe egumenul grec Paisie de
la Galata ca patriarh al Ierusalimului, iar la 8 martie 1657, tot `n aceea[i biseric\, pe Laz\r Baranovici ca episcop al Cernigovului. Cu privire la Atanasie al Romanului face o referire deosebit\ Paul
din Alep, `n C\l\toriile Patriarhului Macarie,
(Ed. Cioran, Bucure[ti, 1900), care men]ioneaz\
faptul c\ `n primele zile ale lunii noiembrie 1653,
cnd ora[ul Roman a fost vizitat de patriarhul
Macarie al Antiohiei, episcopul titular (Anastasie) s-a `mbr\cat cu felonul sfntului Ioan Gur\
de Aur, zis polistavrion, a[a cum `l `mbr\ca `n
fiecare an la slujba din ziua s\rb\toririi Sfntului.
A urmat apoi Sava I (1658- 1660), episcop cu o
scurt\ perioad\ de conducere pe scaunul episcopal de la Roman.
Un moment deosebit pentru istoria culturii
romne, [i nu numai, a fost acela al `ntroniz\rii ca
episcop de Roman a lui Dosoftei II, cunoscut
ast\zi ca Sfntul Mitropolit Dosoftei, `ntruct a
fost canonizat de Sfntul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Romne la 14 octombrie 2005, de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva. Serbat la 13 decembrie, sfntul Dosoftei este men]ionat `n
analele istoriei sub numele de Dosoftei al II-lea,
`ntruct, `ntre 1639-1641 a mai existat un ierarh
Dosoftei, care a condus Romanul `ntre 16601671. Ct a stat `n fruntea acestei eparhii, sfntul
ierarh a avut preocup\ri c\rtur\re[ti `ncununate de
opere valoroase. Dosoftei a mers pe calea deschis\
de Varlaam, t\lm\cind c\r]i biserice[ti `n limba ro-
Vorbind despre secolul al XVII-lea, ne gndim la viile

controverse [i dispute interconfesionale [i chiar unele
`ncerc\ri ale romano-catolicilor [i protestan]ilor de a atrage
credincio[i care apar]ineau Bisericii Ortodoxe. Este secolul
`n care, pentru Biserica Ortodox\ din }\rile Romne, s-au
luat m\suri [i s-au adoptat hot\rri pentru ap\rarea
unit\]ii de credin]\ ortodox\. Dar tot atunci vorbim [i
despre doi dintre sfin]ii Bisericii noastre, respectiv Sfntul
Mitropolit Dosoftei [i Sfntul Mucenic Teodosie de la Brazi,
canoniza]i la `nceputul acestui al treilea mileniu pentru
via]a, faptele [i minunile lor.
a `nceputul secolului al XVII-lea, sub numele patriarhului constantinopolitan

Chiril Lucaris, a ap\rut o m\rturisire de
credin]\ `n care s-au strecurat `nv\]\turi calvine. ~n
vederea atragerii ortodoc[ilor la romano-catolicism, papalitatea a recurs, tot `n secolul al XVIIlea, la metoda unia]iei. M\surile de r\spuns n-au
`ntrziat `n Biserica Ortodox\. M\rturisirea de
credin]\ atribuit\ patriarhului Chiril Lucaris a fost
cercetat\ [i condamnat\ de Patriarhia constantinopolitan\ `n 1638 [i 1642. ~nv\]atul teolog Meletie Sirigul scrisese o carte, intitulat\ Antierisis,
`mpotriva acestei m\rturisiri `nrurit\ de calvinism. Sfntul Mitropolit Petru Movil\ al Kievului
a alc\tuit un catehism, care, la sinodul de la Ia[i, a
devenit M\rturisirea de credin]\ `n Biserica
Ortodox\. Renumitul c\rturar Nicolae Milescu, la
cererea cercurilor janseniste de la Port-Royal, care
doreau s\ cunoasc\ `nv\]\tura ortodox\ `n leg\tur\
cu transsubstan]ierea [i cu alte chestiuni teologice
asupra c\rora erau controverse, a scris Enchiridion sive stella orientalis occidentali splendens, `n
care a expus modul cum `n]elege Ortodoxia unele
probleme teologice. Mitropolitul Varlaam, la un
sinod ]inut `n anul 1645, la Ia[i, la care au luat parte ierarhi moldoveni [i munteni, a semnalat primejdia pe care o reprezenta, pentru Biserica
noastr\ pravoslavnic\, catehismul calvinesc ce
ap\ruse `n anul 1640 [i a hot\rt `ntocmirea unui
r\spuns care a [i fost tip\rit `n anul 1645.
Sf. Dosoftei, episcop la Roman

Conform istoricilor la sinodul de la Ia[i, din
anul 1645, a luat parte [i episcopul Anastasie al
Cercet\ri filologice sus]in ipoteza

conform c\reia tocmai `n anii
petrecu]i la Roman Sf. Ierarh Dosoftei
a elaborat cea mai mare parte din
monumentala lucrare Psaltirea `n
versuri pe care a tip\rit-o `n 1673,
dup\ ce a ajuns Mitropolit al Moldovei.
~n imagine, foaia de titlu a Psaltirii `n
versuri, exemplar de]inut de
Biblioteca Academiei din Bucure[ti.
Negre[it, aceste c\r]i au contribuit, pe de o

parte, la instruirea celor ce le citeau, iar pe de alta,
ele au constituit un pas `nainte `n procesul de utilizare a limbii na]ionale. Meritul lui Dosoftei, `n
S\-n]eleag\ cre[tinii
sfintele taine
De la Dosoftei avem un num\r mare de lucr\ri.

El este cel dinti care scrie versuri romne[ti, traducnd Psaltirea. ~nainte de el nu putem `nregistra
alte versuri dect stihuri ale pece]ilor, pe cnd
Dosoftei ne d\ o lucrare lung\ de mai multe mii de
versuri. Opera cea mai pre]uit\ a mitropolitului
moldovean Psaltirea `n versuri s-a tip\rit `n anul
1673 `n tipografia m\n\stirii Uniev din Polonia.
Ea a `ns\ n-a exercitat o influen]\ tot a[a de mare,
cum au exercitat Psaltirile versificate `n alte ]\ri
cre[tine, pentru c\ citirea ei nu s-a introdus `n
Biseric\. ~ns\, unii psalmi au trecut `n literatura
popular\ [i au devenit cntece de stea sau bocete.
Tot la Uniev a tip\rit `n 1673 Acatistul N\sc\toarei de Dumnezeu. A treia lucrare, Dumnezeiasca Liturghie, tradus\ din grece[te, o tip\re[te la
Ia[i `n anul 1679. Tot la Ia[i tip\re[te `n 1680 alt\
traducere a Psaltirii, de ast\ dat\ `n proz\ [i
`nso]it\ de textul slavon; dup\ care urmeaz\ un
Molitvenic `n 1681 [i Parimiile `n 1683.
Peste un an `ncepe, tot `n Ia[i, s\ tip\reasc\ marea
sa lucrare `n 4 volume: Vie]ile Sfin]ilor, pe care
o termin\ `n 1686. Este, `mpreun\ cu Psaltirea `n
versuri, cea mai important\ oper\ a lui Dosoftei.
Ultimele lucr\ri ale lui Dosoftei sunt mai pu]in
importante din punct de vedere literar; o colec]ie
de rug\ciuni [i sfaturi liturgice, 1683, un Octoih,
tip\rit probabil tot `n 1683, dar din care nu se
g\se[te nici un exemplar. Dup\ plecarea sa din ]ar\
nu se mai afl\ nimic tip\rit de dnsul.
Trebuie precizat c\, pn\ la Dosoftei, `n
Moldova, nu ap\ruse nicio carte de cult, Varlaam tip\rise, `n 1643, Cazania, `n 1645, R\spuns la
Catehismul Calvinesc, cu sprijinul s\u se tip\rise
Cele [apte taine, toate, c\r]i de `ndrumare religioas\.
Primele c\r]i de cult

tip\rite `n Moldova
A tr\it la Zolkiew, la Moscova, la Taganroc, unde

a [i murit `n 1711.
Un alt mare ierarh care a p\storit de pe scaunul episcopal de la Roman a fost Sfntul Teodosie de la Brazi
(1671-11674), canonizat de Sfntul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Romne `n [edin]a din 4-5
5 martie 2003,
sub titulatura de Sfntului Ierarh Mucenic Teodosie.
Sfntul
de la Brazi
Un alt mare ierarh care a p\storit de pe
scaunul episcopal de la Roman a fost Sfntul
Teodosie de la Brazi (1671-1674), canonizat
de Sfntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne `n [edin]a din 4-5 martie 2003, sub titulatura de Sfntului Ierarh Mucenic Teodosie.
S-a n\scut `n ]inutul Vrancei, `n prima
jum\tate a secolului al XVII-lea. A fost egumen al M\n\stirii Bogdana din ]inutul Bac\ului, episcop de R\d\u]i (1670), episcop al Romanului (1671) [i mitropolit al Moldovei
(1674). Din cauza prigonirilor turcilor [i t\tarilor, tolerate de domnitorul Moldovei, Dumitra[cu Vod\, va lua atitudine, motiv pentru care este judecat, silit s\ se retrag\ din scaunul
de mitropolit [i exilat la M\n\stirea Sf\ntul
Sava din Ia[i. Ulterior s-a retras retrage `n
sudul Moldovei, `ngrijindu-se de reconstruirea schitului Brazi. ~n 1688 a fost din nou
arestat [i chinuit din ordinul lui Dumitra[cu
Vod\. ~n 1694, `n timpul unei invazii t\t\r\[ti,
Mitropolitul Teodosie s-a opus ced\rii sfintelor odoare din schit, motiv pentru care
tatarii i-au t\iat capul. Sfintele sale moa[te au
fost descoperite `n anul 1842 de fa]a fiind [i
Sfntul Antipa de la Calapode[ti, personalitate a vie]ii monastice de cel care a precizat
faptul c\ Sfntul Teodosie [i-a prev\zut dinainte sfr[itul, ascunznd banii d\rui]i de credincio[i pentru construirea a patru biserici.
Via]a Sfin]itului Mucenic Teodosie, rvna lui
pentru ridicarea de sfinte loca[uri [i pentru
cinstirea celor sfinte, smerenia sa, r\bdarea
tuturor suferin]elor [i prigonirilor nedrepte la
care a fost supus, precum [i lucrarea lui `ncununat\ de jertfa martiric\ au f\cut s\ fie `ntotdeauna cinstit cu evlavie de dreptm\ritorii
cre[tini.
18
DOSAR
aceast\ privin]\, este mult mai important. El a
tradus [i tip\rit cele mai uzuale c\r]i de cult, culminnd cu Molitvenicul [i Liturghierul, c\r]i
de c\petenie `n biseric\, adic\ principalele c\r]i
de slujb\ ale Bisericii Ortodoxe, acelea care cuprind toate serviciile religioase `nso]esc pe om de
la na[tere pn\ la mormnt.
Prin mijlocirea c\r]ilor de cult tip\rite de
Dosoftei, se puteau oficia slujbele solicitate de
credincio[i, precum [i Liturghia. Traducerea [i
tip\rirea Liturghierului `ncununeaz\ opera sa.
Dac\ Teodosie, mitropolitul Ungrovlahiei, contemporanul lui Dosoftei, n-a vrut [i n-a cutezat s\
traduc\ rug\ciunile din Liturghier, ierarhul moldovean a `ndr\znit `nfruntnd o tradi]ie, o mentalitate statornicit\ `n ]\rile romne de autoritatea
limbilor sacre. El s-a dovedit ierarh `nv\]at,
cunosc\tor al limbii poporului s\u, limb\ `n care
g\sise termeni potrivi]i pentru redarea no]iunilor
teologice abstracte cuprinse `n Liturghier, cuvinte
care `nlesneau celor ce ascultau s\-[i `n]eleag\
pre limb\, sfnta [i dumnezeiasca liturghie, s\-n]eleag\ cre[tinii sfintele taine, mai mult, el s-a
dovedit un ierarh de curaj. De asemenea,
Dosoftei este unul dintre ierarhii care a deschis
drumul limbii romne c\tre altarul bisericii. Prin
traducerea [i tip\rirea c\r]ilor de cult, Dosoftei a
oferit credincio[ilor mijloacele prin care ei puteau
`n]elege ceea ce se citea [i se cnta `n loca[urile
de `nchinare.
Un alt mare ierarh a urmat pe scaunul episcopal de la Roman, respectiv Sfntul Ierarh Mucenic
Teodosie (1671-1674).
Ierarhi cu tact,
implica]i `n via]a ]\rii
Dup\ Sf=ntul Teodosie, pe scaunul arhieresc
de la Roman a urmat episcopul Ioan (1674-1685).
Fiu de preot, n\scut `n satul Gledin din

]inutul N\s\udului la anul 1674, a fost
ales arhip\stor al Romanului, la finele
anului 1706, pentru `nsu[irile sale deosebite.
Sfntul Ierarh Pahomie de la Gledin,

Episcopul Romanului (1707-1714),
serbat la 14 aprilie.
~n aceast\ calitate apare `ncepnd de la 15 aprilie

1674 [i pn\ `n anul 1682. ~mpreun\ cu vornicul
Mo]oc din Odobe[ti, episcopul Ioan al Romanului
a pus piatra fundamental\ a m\n\stirii Mera, din
]inutul Vrancea, pe care a terminat-o domnul
Constantin Cantemir [i fiul acestuia Antioh.
Dup\ o perioad\ scurt\ de istorie a episcopului Sava II (1685-1689) pe scaunul de la Roman a
venit rndul lui Misail (1689-1701). Ca episcop
de Roman, este men]ionat `n cteva acte domne[ti
prin care erau `nt\rite unele propriet\]i sau se
acordau episcopiei Romanului diferite scutiri, `n
calitate de membru `n divanul domnesc [i ca martor. O hot\rre luat\ la 1 martie 1698, cu implica]ii
sociale de mare importan]\ la sfr[itul secolului al
XVII-lea, care poart\ [i semn\tura episcopului
Misail, ca membru al divanului, este desfiin]area
v\c\ritului; atunci a fost supus unui `nfrico[\tor
blestem acela care ar reintroduce acest bir f\cnd
sil\ c\tr\ to]i locuitorii [i s\racii ]\rii. La
`nceputul anului 1701, Misail a fost trecut `n
scaunul mitropolitan al Moldovei p\storind pn\
1a `nceputul anului 1708.
Secolul al XVIII-lea, mai ales `n a doua
jum\tate, a fost unul `n care, `n Europa, `[i creau
drum ideile [i orient\rile iluministe. Se preconizau
condi]ii umane de via]\, emancipare social\, `nfiin]are de [coli [i institu]ii pentru ocrotirea s\n\t\]ii. Toate acestea n-au ocolit nici aceast\ parte a
Moldovei. ~nceputul acestui secol `l g\se[te pe
scaunul de la Roman pe episcopul Lavrentie
(1701-1706), ucenic al Sfntului Teodosie, de

metanie de la m\n\stirea Bogdana. Numele s\u
apare `n mai multe documente moldovene[ti, din
perioada 1702-1706. S-a retras, probabil, la
sfr[itul anului 1706 sau `n ianuarie 1707 din motive care nu se cunosc. Din moment ce i s-a
`ncredin]at misiunea diplomatic\ de a pleca `n
Polonia spre a st\rui pe lng\ unii boieri refugia]i
ca s\ se `ntoarc\ `n Moldova, s-a formulat ipoteza
c\ Lavrentie a fost un ierarh cu tact [i preg\tire deosebit\. Este interesant faptul c\ la 21 ianuarie
1704, episcopul Lavrentie a subscris catastiful
breslei mi[eilor din care f\ceau parte orbii, [chiopii, ciungii [i s\racii din ora[ul Roman. Breasla
era a[ezat\ sub `naltul patronaj al episcopului de
Roman. Detalii referitoare la aceast\ asocia]ie [i la
rolul pe care-l avea ierarhul din scaunul episcopal
al Romanului `n desf\[urarea ac]iunilor breslei se
g\sesc `n Chronica Romanului, scris\ de episcopul Melchisedec.
Pahomie de la Gledin, reper

pentru episcopia roma[can\
Un moment important pentru debutul acestui
veac l-a constituit [i venirea pe scaunul episcopal
a lui Pahomie (1707-1714). Via]a [i activitatea
acestui episcop, spre deosebire de a altor ierarhi,
care au p\storit `n secolele XV-XVII, sunt mai
bine cunoscute. Fiu de preot, n\scut `n satul
Gledin din ]inutul N\s\udului la anul 1674, a fost
ales arhip\stor al Romanului, la finele anului
1706, pentru `nsu[irile sale deosebite. La fel ca [i
cazul arhimandritului Varlaam de la Secu care, datorit\ calit\]ilor sale a fost ales arhiereu, Pahomie
a trecut din pozi]ia de ieromonah `n aceea de episcop al Romanului. La scurt timp dup\ `nsc\unarea
sa la Roman, el a `nnoit [i `nt\rit catastiful breslei
mi[eilor. La 8 noiembrie 1711, a s\vr[it, la Ia[i, `n
biserica Sfntul Nicolae, ceremonia ungerii ca
domn al Moldovei, pentru a doua oar\, a lui
Nicolae Mavrocordat. Despre Pahomie se mai [tie
c\ a intervenit la domnie pentru ap\rarea [i respectarea drepturilor de proprietate ale episcopiei,
precum [i a surselor generatoare de venituri [i a
cump\rat o cas\ la Ia[i pentru g\zduire.
Pahomie, dup\ ce a purtat crja episcopal\ a
Romanului aproape opt ani, s-a retras din scaun.
Unul dintre ucenicii s\i de la Pocrov, schit
`nfiin]at de `nsu[i Pahomie, a notat `n pomelnicul
schitului c\ episcopul au f\cut paretisire de episcopie ...cu `n]elepciune. El a p\r\sit scaunul `n
vreme de pace, aducndu-[i aminte de dorita sa
lini[te. De[i retras din scaunul episcopal, Pahomie, se pare, a mai stat la Roman, dar nu ca titular. I-a urmat Sava III (1713-1718), pomenit
`n cteva documente moldovene[ti, cunoscute, referitoare la unele evenimente, dintre
care: Domnul Nicolae Mavrocordat, la 9 mai
1714, cu sfatul ierarhilor Moldovei, a `nnoit
U[\ [i ancadrament sculptat `n
piatr\ din timpul episcopului
Leon Gheuc\ (1781)
60
0 de
tara
[i `nt\rit schitul Halchi, situat `n apropiere de

Constantinopol.
La `nceputul anului 1715, episcopia Romanului a fost vizitat\ de patriarhul Hrisant al Ierusalimului. Cu acest prilej, `naltul oaspete a `nt\rit
statutul sau a[ez\mntul breslei mi[eilor din
Roman. ~mpreun\ cu mitropolitul Ghedeon, cu
episcopii Calistru al R\d\u]ilor [i Iorest al Hu[ilor,
episcopul Sava a subscris, la 19 iulie 1715, al\turi
de domnul Nicolae Mavrocordat [i de sfetnicii s\i,
documentul prin care m\n\stirea Hangu este
`nchinat\ Patriarhiei din Alexandria, cu prilejul
vizitei pe care `ntist\t\torul ei, patriarhul Samuil,
a f\cut-o `n Moldova. Episcopul Sava este pomenit pentru ultima dat\, ca episcop al Romanului,
`ntr-un document datat 19 septembrie 1717.
Din ieromonahi, episcopi

Un alt caz asem\n\tor celui lui Pahomie a fost
cel al episcopului Gheorghe II (1718-1725), care a
trecut `n scaunul episcopal din pozi]ia de simplu
ieromonah, ceea ce demonstreaz\ c\ `nsu[iri deosebite `l recomandau pentru aceast\ `nalt\ demnitate. La 24 aprilie 1718 este pomenit, al\turi de
ceilal]i ierarhi moldoveni `ntr-o carte de la
domnul Mihai Racovi]\, prin care ]inutul Sucevei
se scute[te pentru totdeauna de darea sol\ritului, deoarece c\m\ra[ii de ocne comiteau unele abuzuri `n acel ]inut. Gheorghe apare [i `n alte
documente moldovene[ti. ~n luna iunie 1721, episcopia Romanului [i arhip\storul ei primeau
vizita patriarhului Samuil al Alexandriei. Rugat de
starostele breslei mi[eilor din Roman, patriarhul a
`nt\rit, cu semn\tura sa, a[ez\mntul acestei bresle,
avnd cuvinte de pre]uire pentru actele de binefacere fa]\ de s\raci [i cernd s\ se respecte tot
ceea ce este prev\zut `n statutul breslei. La sfr[itul anului 1725, episcopul Gheorghe a trecut `n
scaunul mitropolitan al ]\rii dup\ ce p\storise la
Roman mai bine de
[apte ani. Despre
Atanasie II,
care a
19
FOTO: BOGDAN GHERASIMESCU
Cercet\tori ai culturii noastre vechi

au atribuit lui Leon traducerea unei
culegeri de texte iluministe cu titlul
Despre [tiin]a stihurilor.
p\storit Episcopia Romanului `ntre 1725-1729 se
[tie c\ este pomenit `n cteva acte emise, `n intervalul 1726-1729, de domnii Mihai Racovi]\ [i
Grigore al II-lea Ghica, prin care erau re`nnoite [i
`nt\rite, la interven]ia sa, unele scutiri [i privilegii
acordate episcopiei de domnii de mai `nainte.
~n ceea ce-l prive[te pe episcopul Daniil, cel
care a urmat lui Atanasie II (1729-1733), acesta se
num\r\, [i el, `n rndul arhiereilor trecu]i `n fruntea Episcopiei Romanului direct din treapta de ieromonah.
A doua eparhie a ]\rii,

dup\ mitropolie
Episcopul Ghedeon a fost unul dintre ierarhii
vremii care a p\storit ceva mai mult\ vreme, respectiv (1734-1743). Era al patrulea episcop de
Roman, din ultima sut\ de ani, care se formase la
Secu, fapt care demonstreaz\ c\, `n aceast\ m\n\stire, d\inuia o ambian]\ c\rtur\reasc\, o [coal\
c\lug\reasc\, statornicit\ acolo, la `nceputul secolului al XVII-lea, de stare]ul Varlaam, apoi vestit mitropolit al Moldovei.
~n calitate de episcop al Romanului, Ghedeon
este pomenit `n cteva acte prin care domnia acorda
diferite privilegii unor boieri, fii de boieri, boieri
mazili, ct [i preo]ilor [i slujitorilor episcopiei; `n
unele acte el apare ca martor al\turi de ceilal]i ierarhi ai Moldovei; la 15 iulie 1734, el a `nt\rit
a[ez\mntul breslei mi[eilor din Roman; pe data
de 17 octombrie 1738, doi r\ze[i din Giurgeni au
Leon Gheuc\, un
autodidact `n scaunul
episcopal de la Roman
Spre deosebire de cei mai mul]i dintre
`nainta[ii s\i, `n scaunul episcopal al Romanului,
preg\ti]i `n m\n\stiri moldovene[ti unde vie]uiau
c\lug\ri care cuno[teau rnduielile liturgice ale
ortodoxiei, literatura aghiografic\, omiletic\, ascetic\ [i juridico-canonic\, episcopul Leon a fost un
autodidact.
Preciz\m c\ `n a doua jum\tate a secolului al
XVIII-lea, mi[carea iluminist\ european\ `[i deschisese drum [i `n }\rile Romne dobndind numero[i adep]i. Avnd, f\r\ `ndoial\, forma]ie de
intelectual, fiind, apoi, receptiv la ceea ce era nou
`n via]a cultural\, Leon a fost un cunosc\tor al
tradi]iilor [i a[ez\mintelor ortodoxe, dar, `n
acela[i timp, un cunosc\tor al scrierilor de orientare iluminist\, `nct el se num\r\ printre
frunta[ii acestei mi[c\ri la noi. El a sus]inut
mi[carea iluminist\ din Moldova, ac]ionnd pentru reducerea limbii [i a mentalit\]ii grece[ti `n
[coli, pentru primatul limbii romne `n via]a cultural\ a ]\rii, pentru sprijinirea celor ce traduceau
opere literare, moral-filosofice iluministe. Prin
1772-1773, pisarul Grigorie Ilievici, `ndeplinind
comanda episcopului Leon copia Etiopica lui
Heliodor. O alt\ copie a Etiopicelor iese de
20
h\r\zit episcopului Ghedeon r\z\[iile lor, ca s\ aib\

sfin]ia sa a-[i face schiticel `n mo[ia aceasta.
Episcopul, aducnd la `ndeplinire dorin]a celor doi
r\ze[i, a construit pe locul donat, schitul cu hramul
T\ierea capului Sf. Ioan Botez\torul, destinndu-l
a fi metoh al episcopiei Roman. Desigur, ca expresie a recuno[tin]ei fa]\ de m\n\stirea Secu, `n
care `mbr\case haina monahal\ [i primise `nv\]\tur\,
Ghedeon a ctitorit schitul Sih\stria Secului, situat `n
apropiere de m\n\stirea sa de metanie. Lucr\rile au
`nceput, se pare, pe cnd era el episcop al Hu[ilor [i
s-au terminat `ndat\ ce a trecut la Roman.
Apreciind activitatea chiriarhal\ a episcopului
Ghedeon, domnul Grigore al II-lea Ghica a dat
acestui episcop [i urma[ilor s\i dreptul de a purta,
la sfintele slujbe, att `n eparhia pe care o conduce, ct [i `n capital\, pateri]\ ferecat\ cu argint.
Distinc]ia a fost acordat\ episcopilor de Roman,
avndu-se `n vedere impun\toarea personalitate a
episcopului Ghedeon care p\storea eparhia cnd a
fost ea hot\rt\. Printre argumentele care se aduc
pentru a se demonstra c\ episcopia Romanului
este a doua eparhie a ]\rii, dup\ mitropolie, `ndeosebi, ca vechime, se adaug\ [i distinc]ia acordat\
`ntist\t\torului ei `ncepnd din luna noiembrie
1739. P\storia episcopului Ghedeon s-a `ncheiat
`n a doua jum\tate a anului 1743.
Episcopul Teofil care a condus eparhia `ntre
1743-1747, a r\mas `n con[tiin]a istoriei [i prin
aceea c\, din ini]iativa sa [i cu sprijinul [i ajutorul
acordat de el `nsu[i, s-a cl\dit la m\n\stirea Neam]
un corp de chilii c\lug\re[ti [i s-a ref\cut zidul
sub pana lui Grigorie Hudici la Roman `n 1784.
Acela[i copist, `n calitatea sa de copist al episcopiei, copia `n anul 1785, cartea a II-a Din
scrierile lui Oxenstiern. ~n anul 1780, probabil,
tot la `ndemnul episcopului Leon, se traducea la
Episcopia Romanului o carte Gheografie
noau\. din limba neogreac\, efectuat\ de Petru
Stamatidi. Acest c\rturar care avea leg\turi cu
cercurile clericale de la Episcopia Romanului pe
vremea lui Leon a f\cut [i alte traduceri printre
care Haractirurile lui Epictet. Cercet\tori ai culturii noastre vechi au atribuit lui Leon traducerea
unei culegeri de texte iluministe cu titlul Despre
[tiin]a stihurilor. Avem de a face cu o antologie
tipic iluminist\, realizat\ `n spiritul enciclopedic
al timpului, secolul dic]ionarelor [i al compila]iilor.
~nv\]nd limba francez\, citind, probabil, `n
original, scrierile gnditorilor vesti]i, greci [i latini, `mbog\]indu-[i biblioteca personal\, chemnd
`n jurul s\u dasc\li [i copi[ti, traducnd singur
(sunt de p\rere unii cercet\tori) [i sprijinind
ac]iunea de traducere, `ndeosebi, a unor scrieri cu
tematic\ flosofic\, social\ [i etic\, adunnd, dup\
metoda antologic\, cuget\ri [i reflec]ii despre
lume [i via]\ din operele unor `n]elep]i, episcopul
Leon s-a remarcat, `ntr-adev\r, ca reprezentant al
iluminismului. Cernd dezvoltarea `nv\]\mntului
`n limba romn\, acest ierarh s-a manifestat, `ntru
totul, ca p\mntean, ca iluminist st\ruind pentru
luminarea [i dezvoltarea neamului s\u.
DOSAR
`mprejmuitor. O pecete a episcopiei pe care este
`nscris anul 1746, pe cnd p\storea Teofil, [i cuvintele: Prea Cuvioasa Parascheva pecetea sfintei episcopii a Romanului [i Gala]ilor, aplicat\ pe
unele acte [i de succesorul s\u `n scaunul episcopal, este o dovad\ conving\toare c\ ora[ul Gala]i
[i fire[te, `ntreaga regiune din sudul Moldovei
apar]ineau biserice[te de eparhia Romanului.
~n sprijinul primelor
[coli roma[cane
Succesorul episcopului Teofil `n scaunul episcopal al Romanului a fost ieromonahul Ioanichie
(1747-1769). De la Macarie al II-lea nimeni nu
mai p\storise vreme de 22 de ani.
Ca [i Pahomie, `nainta[ul s\u `n scaunul de la
Roman, Ioanichie a c\l\torit la Kiev, nu se [tie
cnd anume, pentru `nchinare la sfintele moa[te
[i cu alte trebi. Episcopul Ioanichie, `n timpul
`ndelungatei sale p\storiri la Roman, s-a distins,
mai cu seam\, prin ini]iative [i `nf\ptuiri gospod\re[ti. El a `mbog\]it patrimoniul material al episcopiei, a f\cut numeroase interven]ii [i a st\ruit
pe lng\ domnii Moldovei, pentru ap\rarea [i protejarea bunurilor materiale pe care aceasta le avea;
de asemenea, s-a str\duit pentru men]inerea privilegiilor dobndite de `nainta[ii s\i. Dispozi]ia
aceasta, pentru astfel de treburi, o mo[tenise de la
mo[ii [i str\mo[ii s\i r\ze[i. Structura sa temperamental\ r\z\[easc\ este v\dit\ de h\rnicia [i de
preocup\rile sale prioritar gospod\re[ti. Numele
acestui episcop, strns legat de attea [i attea
Leon Gheuc\ (1735-1789), episcop de

Roman [i apoi mitropolit al Moldovei
60
0 de
tara
21
la biserica episcopal\ [i la cl\dirile care o `nconjoar\. Astfel, turla se `nal]\ pe o singur\ baz\,
p\trat\, procedeu constructiv ne`ntlnit, `n sec.
XV-XVI, la bisericile moldovene[ti cu turl\ pe
naos. Sistemul de boltire al absidei r\s\ritene este,
de asemenea, deosebit de cel al vechilor biserici.
Plecnd de la aceste particularit\]i ale bisericii,
s-a formulat ipoteza c\ bolta altarului [i turla, originare, s-au pr\bu[it, ori fiind [ubrezite din cauza
unor cutremure au fost desf\cute [i ref\cute la
sfr[itul sec. al XVIII-lea sau, chiar, la `nceputul
sec. al XIX-lea. Nu avem m\rturii documentare `n
leg\tura cu istoria bisericii episcopale, mai precis,
referitoare la lucr\rile care s-au efectuat `n decursul secolelor trecute. Dac\ aceste lucr\ri n-au fost
s\vr[ite pe vremea episcopului Ioanichie, ierarh
cu aptitudini gospod\re[ti, cu preocup\ri de ordin
cititoricesc, sunt temeiuri care `ndrept\]esc
p\rerea c\, astfel de lucr\ri, s-au derulat pe vremea
episcopului Leon.
Chiar dac\ domnul Alexandru II Mavrocordat
(1785-1786) [i cercurile fanariote din Moldova
nu-l voiau pe Leon Gheuc\ mitropolit, dup\
moartea lui Gavriil Calimache (1786), ci pe Iacob,
de neam grec, egumenul m\n\stirii Barnovschi
din Ia[i, la sfr[itul lunii februarie 1786, episcopul
Leon Gheuc\ a fost ales mitropolit al Moldovei.
Spre a se pune cap\t `ncerc\rilor prin care se urm\rea neacceptarea sa la Ia[i, un firman `mp\r\tesc statornicea r\mnerea lui Leon `n scaunul
mitropolitan fiind el ales dup\ vechiul obicei al
p\mntului.
Cu Leon Gheuc\ se `ncheie, am putea spune,
un secol de aur pentru Episcopia Romanului,
gndindu-ne aici nu doar la sfin]enia unor oameni
precum Dosoftei sau Teodosie, [i ci la ceilal]i ierarhi care prin via]a [i activitatea lor au `ncununat
cu cinste str\vechiul scaun episcopal de la a c\rui
atestare documentar\, ne-a `nvredincit Bunul
Dumnezeu s\ serb\m acum 600 de ani.
Fresc\ din Catedrala episcopal\ de la Roman
Episcopul Leon Gheuc\, `n timpul `ndelungatei sale p\storii la Roman [i-a `ndreptat privirile
Ales mitropolit al Moldovei
alitate a culturii [i vie]ii spirituale romne[ti. Este

interesant faptul c\, `n primele luni, printr-o carte
pastoral\ a mitropolitului Moldovei, Gavriil
Calimache, cu data de 20 noiembrie 1769, episcopului Leon i s-a `ncredin]at misiunea de a conduce,
`n calitate de loc]iitor, episcopia Hu[ilor, deoarece
titularul ei, episcopul Inochentie, fusese trimis la
Petersburg `n fruntea unei delega]ii alc\tuit\ din
clerici [i laici spre a cere ru[ilor, care se aflau atunci
`n r\zboi cu turcii, sprijin pentru curmarea jafurilor
f\cute de o[tile str\ine `n Moldova, pentru `nl\turarea agresiunii otomane [i totodat\, spre a ruga sinodul Bisericii ruse ca s\ mijloceasc\ `napoierea la
Suceava a moa[telor Sf. Ioan cel Nou care se aflau
la Zolkiew. Episcopul Leon a condus eparhia Hu[ilor pn\ `n iulie 1770, cnd s-a `ntors titularul,
deci mai bine de [apte luni.
Ca [i `nainta[ii s\i, episcopul Leon a solu]ionat
problemele de ordin administrativ-gospod\resc ale
episcopiei; totodat\, el a fost prezent la rezolvarea
unor treburi contemporane moldovene[ti `n calitatea
sa de `nalt demnitar bisericesc. Astfel, el a scutit preo]ii de plata ploconului vl\dicesc, a cump\rat pentru
episcopie o mo[ie din ]inutul Covurlui, a `ntocmit
c\r]i de judecat\, a cercetat, prin delega]ii s\i, ne`n]elegerile dintre armeni [i Biserica Alba (Sf. Voievozi) din Roman. Patriarhul Avramie al Ierusalimului, care se afla `n Moldova, prin 1781, a discutat `mpreun\ cu mitropolitul Gavriil Calimache [i cu
episcopul Leon o problem\ de ordin social-moral,
anume luxul [i podoabele corporale ale femeilor. Ajungnd ei la concluzia c\ moda aceasta este nes\n\toas\, chiar d\un\toare, au semnat o carte pastoral\, tip\rit\ apoi la tipografia mitropolitan\, prin care
erau condamnate astfel de atitudini [i de moravuri.
Episcopul Ioanichie a subscris, al\turi de ceilal]i

ierarhi moldoveni, la 25 decembrie 1747
a[ez\mntul pentru [coli care statornicea, `ntre
altele, `nfiin]area unei [coli [i la Roman.
`nf\ptuiri, apare `n numeroase documente ale

Episcopiei Romanului [i nu numai. St\ruind
necontenit, uneori `n fa]a forurilor de judecat\ ale
timpului, el a redobndit sate, a ap\rat de `nc\lc\ri
mo[ia trgului care apar]inea, din vechime, episcopiei, a intervenit pentru hot\rnicia acestei mo[ii,
a ob]inut c\r]i de `nt\rire a unor sate, a st\ruit
pentru scutirea slujitorilor episcopiei de dajdia
`mp\r\teasc\ [i de alte ang\rii, pentru scutirea
episcopiei de unele d\ri pentru un anumit num\r
de vite, stupi [i oi, pentru dreptul de a avea ea singur\ un teasc de cear\ `n Roman, pentru men]inerea drepturilor pe care episcopul le avea asupra
locuitorilor satului poslu[nicilor, a ap\rat privilegiul episcopului de a judeca pe clerici [i familiile acestora, de a lua dijm\ de la cei care cultivau
mo[ia trgului, proprietatea episcopiei etc.
Episcopul Ioanichie a subscris, al\turi de ceilal]i
ierarhi moldoveni, la 25 decembrie 1747 a[ez\mntul pentru [coli care statornicea, `ntre altele, `nfiin]area unei [coli [i la Roman. Ioanichie s-a `ngrijit de adunarea banilor de la clerici, inclusiv de la cei domne[ti
[i boiere[ti, pentru [coli [i, probabil, a organizat o
[coal\ la Roman. Fiind membru al sfatului ]\rii,
episcopul Ioanichie a participat, al\turi de ceilal]i
ierarhi ai Moldovei, la adun\rile care au luat m\suri
privind desfiin]area unor d\ri ap\s\toare. Astfel, la
25 august 1756, el a fost de fa]\ la adunarea convocat\ de domnul Constantin Cehan Racovi]\ care a
hot\rt desfiin]area `nc\rc\turii la dabila v\dr\ritului, cunoscut\ sub numele de n\paste. El a subscris, `mpreun\ cu ceilal]i, ierarhi, blestemul prin
care au legat pentru totdeauna aceast\ n\paste.
Sub arhip\storirea
episcopului Leon
La scurt\ vreme dup\ moartea episcopului Ioanichie, a fost ales ca episcop al Romanului ieromonahul Leon Gheuc\ (1769-1786), o alt\ person-
Activnd o perioad\ ca egumen la Sf. Spiridon

din Ia[i, m\n\stire care avea `n grij\
[i un spital, Veniamin Costachi se implic\ `n
calitate de episcop al Romanului `n zidirea
spitalului [i dotarea lui cu o farmacie.
1900:
DOSAR
Secolul episcopului Melchisedec

Pr. Paraschiv CHEPT|NARU
1858 la Seminarul Socola, `n prezen]a directorului D. Matca[. ~n urma concursului au fost ale[i
ca dasc\li: ierodiaconul Policarp Popescu ca profesor de greac\, latin\ [i gramatic\ romneasc\.
Totodat\ el `ndeplinea [i func]ia de director adjunct. George Saginescu ca profesor de geografie, istorie [i matematic\. El `ndeplinea [i
func]ia de iconom. Nicolae Nica ca profesor de
tipic [i muzic\ bisericeasc\, predicnd [i Studiul
Noului Testament. ~n data de 6 septembrie a
aceluia[i an, pentru postul de casier [i secretar a
fost numit ieromonahul Atanasie Ghi]escu.
La 1 septembrie 1858 se f\cea inaugurarea
noii [coli `n prezen]a, reprezentantului ministrului D. Cristodulo-Cerkez, a boierilor din
Roman, a preo]ilor roma[cani [i a altor numero[i participan]i. Slujba de sfin]ire a fost
s\vr[it\ de episcopul Nectarie Hermeziu.
~n primul an [colar au func]ionat dou\ clase,
cu un total de 76 elevi (22 interni), iar `n anul
urm\tor (1859-1860) erau trei clase cu 96 elevi
(31 interni). La 25 septembrie 1858 Seminarul
este dotat cu o bibliotec\.
Avnd la conducere dasc\li dedica]i `nv\]\mntului, Seminarul din Roman [i-a `ndeplinit
cu succes menirea sa.
Seminarul Sf. M. Mucenic Gheorghe din Roman

[i-a deschis pentru prima dat\ cursurile la 1 septembrie 1858
odat\ cu deschiderea cursurilor Seminarului din

Roman.
La conducerea Seminarului a fost numit
iconomul Dimitrie Matca[, cel care pn\ atunci
`ntemeiase [i condusese [coala catehetic\ din
Roman. Contemporanii ni-l descriu ca fiind: un
om muncitor, darnic [i foarte prietenos, dar ca director [i profesor aspru, ne`nduplecat [i f\r\
p\rtinire. D. Matca[ s-a aflat `n fruntea Seminarului timp de 24 de ani din 1858 pn\ `n 1882.
Desemnarea profesorilor, la nou `nfiin]atul
Seminar, s-a f\cut prin concurs dat la 16 august
~n anul 1796 la Mitropolia }\rii de Jos - a[a cum era numit\

Episcopia Romanului `n vremea cnd fiii legitimi [i nelegitimi
ai r\posatului voievod Alexandru cel Bun (1400-1432) se
luptau pentru tron `mp\r]ind ]ara sau f\cnd cadou str\inilor
cet\]ile Moldovei (Hotinul - polonilor [i Chilia - ungurilor) episcop era Veniamin Costachi, aceast\ icoan\ curat\, a[a
cum `l numea Nicolae Iorga.
a numai 28 de ani ales episcop al Novograd-ului (ora[ul cel nou - a[a cum
apare Romanul `n unele documente),
Veniamin `nf\ptuie[te lucruri m\re]e. Activnd o
perioad\ ca egumen la Sf. Spiridon din Ia[i,
m\n\stire care avea `n grij\ [i un spital, Veniamin
se implic\ `n calitate de episcop al Romanului `n
zidirea spitalului [i dotarea lui cu o farmacie
(acest lucru ni-l spune un contemporan al lui, Andreas Wolf). ~n anul 1798 spitalul era deja zidit.
~n paralel cu activitatea pe care a desf\[urat-o
pe plan administrativ, Veniamin a avut [i preocup\ri c\rtur\re[ti traducnd `n 1796 Tlcuirea Evangheliilor de Teofilact.
~n testamentul s\u, Veniamin scria: Totul
ce mi-a stat `n putin]\ am f\cut cu sfatul [i cu
fapta, ca s\ sporesc [i suflete[te [i materialice[te
`nflorirea Bisericii [i a Patriei. Cu adev\rat a[a
a [i f\cut, [i nu sunt vorbe spuse de un om mndru, ci sunt concluziile vie]ii unui om care se
preg\tea s\ mearg\ `naintea Dreptului Judec\tor, prezentndu-se cu faptele pe care le f\cuse.
Pentru sporirea sufleteasc\ a Bisericii
Veniamin trimite la pu]in timp dup\ alegerea sa
`n scaunul de episcop al Romanului o pastoral\
plin\ de `nv\]\turi, unde pune accentul `n special pe via]a moral\ a preotului, st\ruind ca
ace[tia s\ s\vr[easc\ Botezul prin `ntreita scufundare, iar Bisericile s\ fie `nzestrate cu multe
feluri de c\r]i.
Dup\ o p\storire de [apte ani, Veniamin este
ales `n scaunul mitropolitan de la Ia[i, unde `n
memoria contemporanilor romni [i str\ini, ortodoc[i [i neortodoc[i, va fi numit de to]i p\rintele Veniamin (N. Iorga).
~nfiin]area Seminarului Teologic

de la Roman
Un eveniment important din istoria Episcopiei Romanului a avut loc la 1 septembrie 1858,
22
FOTO: DAN DIMITRIU
~n anul 1879 ajunge episcop al eparhiei Romanului, vrednicul de pomenire Melchisedec

{tef\nescu. N\scut `n satul Grcina (Neam]) `n
casa preotului Petru {tef\nescu, viitorul ierarh
`[i dobnde[te vasta sa cultur\ studiind `n bibliotecile din Kiev, Petesburg, Odessa [i mai
apoi `n biblioteca m\n\stirii Neam].
De altfel, la terminarea studiilor de la Academia duhovniceasc\ de la Kiev, unde fusese
trimis de Filaret Scriban, unul dintre profesorii
s\i, spunea: Dup\ Filaret Scriban, Melchisedec
este cel mai dotat dintre studen]ii romni.
C]iva ani mai trziu, tabloul cu chipul s\u era
a[ezat al\turi de cel al lui Petru Movil\.
~n anul venirii sale ca episcop al Romanului,
Melchisedec cuno[tea bine acest\ eparhie, datorit\ studiilor [i cercet\rilor documentare [i de
teren, pe care le f\cuse pentru scrierea Cronicii
Romanului [i a Episcopiei Romanului. Melchisedec la acea vreme se bucura de un mare
renume, datorit\ activit\]ii sale.
Situa]ia eparhiei Romanului nu era una
`mbucur\toare, iar episcopul Melchisedec scria
referindu-se la acest aspect: Ast\zi Episcopia
Romanului se afl\ `n cea mai deplorabil\ stare.
Nici case episcopale, care s-au distrus de mai
mul]i ani, nici `nc\peri pentru servitorii bisericii, dect ni[te mizerabile de resturi de chilii.
Gr\dina, de[i are o pozi]ie admirabil\ se afl\ tot
mai p\r\sit\. St\ numai biserica - un monument
nepieritor al piet\]ii vechilor domni - de asemenea, o bucat\ de clopotni]\, `nceput\ de aproape
o sut\ de ani [i neispr\vit\. Cauza acestei de-
Melchisedec
{tef\nescu,
un bun cunosc\tor al eparhiei
mitrie Matca[ etc. Preo]ii din

Eparhia Romanului au oferit o
parte din salariul lor, sau salariul integral pe anumite luni,
pentru sus]inerea r\zboiului.
Exemplu este preotul David
Climescu, directorul [colii din
Moine[ti, care a trimis `n
cteva rnduri bani armatei, ca
[i so]ia sa Ecaterina.
Pentru participarea la
R\zboiul de Independen]\ a
fost decorat cu Virtutea Militar\ preotul Gavriil Ursu, confesorul Regimentului Artilerie
- Roman. Tot din cadrul Eparhiei Romanului au trimis
ajutoare [i pr. Vasile Stupcaru,
pr. Andrei Berescu [i pr. iconom Ion {tef\nescu. Cu ajutoare [i haine au contribuit [i
c\lug\ri]ele de la Schitul Giurgeni (Roman).
~n perioada 1879-11892, ct a p\storit `n istoricul scaun

vl\dicesc al Romanului, episcopul Melchisedec s-aa
afirmat `n cadrul Sfntului Sinod `n actul de dobndire a
autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romne [i a sfin]irii
Sfntului [i Marelui Mir `n Biserica noastr\.
1859: Unirea Principatelor
~n anul 1866 `ntr-un articol din ziarul
Romnul se spunea c\ preo]ii romni au fost
cei mai aprigi sus]in\tori ai Unirii. Acela[i lucru
`l ar\ta [i presa spaniol\ la acea vreme. Aprigi
sus]in\tori ai Unirii au fost [i preo]ii Episcopiei
Romanului.
La Bac\u, `n partida pro-unionist\ era protopopul ora[ului, ardeleanul Enachi Petrovici.
La fel ca el erau [i ceilal]i preo]i ai ora[ului:
Sava Nechiforescu, Ambrozie B\l\[escu,
Gheorghe Popovici. ~n Actul de adeziune al
locuitorilor trgului Bac\u scria: to]i ne-am
hot\rt din suflet pentru Unirea Principatelor.
Dorim aceast\ hot\rre [i o `nt\rim.
La Roman, cei 27 de preo]i din Comitetul
electoral al ora[ului vroiau s\-l aleag\ ca
reprezentant al lor pe protopopul Dimitrie
Matca[. Voin]ei lor s-au opus episcopul Nectarie Hermeziu [i Grigorie Hermeziu postelnicul,
afla]i `n partida antiunionistului Nicolae Vogovide. ~ns\, `n cele din urm\, voin]a majorit\]ii se
impune, fiind ales pr. Dimitrie Matca[, pe care:
tot clerul din Roman l-a rugat cu lacrimi `n
ochi s\ voteze pentru dorin]ele rostite `n programul na]ional: Unirea Principatelor [i celelalte.
Al\turi de cei
de pe cmpul de lupt\
Entuziasmul de dup\ declara]ia lui Mihail
Kog\lniceanu din data de 9 mai 1877, care a
cuprins `ntreaga ]ar\, a fost `mp\rt\[it [i de membrii clerului. Unde-i turma [i p\storul, spunea
`n 1859 vrednicul de pomenire mitropolitul Iosif
Naniescu. {i a[a a fost [i `n 1877, cnd episcopul
Isaia Vicol al Romanului [i clerul acestei Eparhii
au fost al\turi de cei de pe cmpul de lupt\ prin
ajutoarele pe care le-au trimis [i prin rug\ciunile
f\cute pentru ei, dar [i de cei de acas\ alinndule durerile [i dndu-le speran]e.
Comitetul permanent al jude]ului Roman, al
c\rui pre[edinte era preotul Vasile Br\escu, a
reu[it s\ mobilizeze popula]ia trimi]nd Ministerului de R\zboi bani, hran\ pentru armata romn\ [i furaje pentru animalele solda]ilor.
La Roman, `n cele 3 spitale, care func]ionau
la acea vreme, au lucrat ca voluntari cei din cinul monahal (spitale: Precista Mare, Virtutea Militar\ [i Spitalul Imperial Rus).
La `ndemnul [i exemplul episcopului Isaia
Vicol (care a donat de 3 ori cte 200 lei) au r\spuns mul]i slujitori ai altarului: ex. Simion
Munteanu, Ion Andriescu, Gh. Dimitriu, V.
Ionescu, V. Dr\gan, V. Maxim, arhimandritul
Veniamin Irimescu - egumenul M\n\stirii Precista Mare, pr. Iorgu Stamatiu - protopop al Romanului. La fel au f\cut [i pr. Dimitrie Filipescu
din Borze[ti, pr. N. Teodorescu - Bac\u, Dianul I (VIII) nr. 5-6
60
0 de
tara
Episcopul
Melchisedec
{tef\nescu,
personalitate
de mare
prestigiu
[tiin]ific [i
membru al
Academiei
Romne
plorabile st\ri a Episcopiei este c\ ea a fost v\duvit\ de episcopi de peste 20 de ani. ~ntr-adev\r, de la episcopul Veniamin Roset [i pn\ la
episcopul Isaia Vicol, episcopia Romanului a
avut numai locotenen]i de episcopi.
Ave]i pe cel mai `nv\]at episcop

al romnilor
~n momentul `nsc\un\rii sale, Melchisedec
prime[te laude chiar din partea mitropolitului
Iosif Naniescu, care spunea: Ave]i pe cel mai
`nv\]at episcop al romnilor.
De[i situa]ia `n care se g\sea eparhia
Romanului era una grea, episcopul Melchisedec
a avut `n cei treisprezece ani de p\storire o bogat\ activitate administrativ\ [i gospod\reasc\;
astfel, Catedrala episcopal\, care fusese afectat\
de desele invazii din secolul XVIII a fost
reparat\, iar pictura restaurat\ (1879). Re[edin]a
episcopal\, care fusese `nceput\ din timpul episcopului Isaia Vicol a fost terminat\ `n anul 1879.
~n cadrul coresponden]ei pe care Melchisedec a purtat-o cu fratele s\u arhimandritul
Valerian, amintea c\ gr\dina episcopiei cea
care avea o pozi]ie admirabil\ de pe un deal de
sub care curge rul Moldova [i care la un moment dat se afla p\r\sit\, a fost replantat\ cu
pomi fructiferi [i ornamentali. Melchisedec
face din gr\dina episcopiei un mic col] de Rai,
amenajnd un iaz [i plantnd flori.
De asemenea, cl\dirile care odinioar\ erau
ni[te ruine, au fost `nlocuite cu cl\diri noi (`n
partea de N-V) cu spa]ii destinate administra]iei, pentru slujitorii [i vie]uitorii episcopiei.
23
O via]\ care poate fi

un exemplu oricui
~n
anul 1884,
episcopul Melchisedec viziteaz\ Bulgaria. Ca o recuno[tin]\ a jertfei
poporului romn, marele ierarh este bine primit
de episcopul Chiment de Trnovo, de preo]i [i
numero[i credincio[i. Merge apoi la Grivi]a [i
Plevna - localit\]i unde osta[ii romni au pl\tit cu
greu tribut de snge pentru eliberarea popoarelor
cre[tine din Balcani de sub robia musulman\.
Dragostea locuitorilor meleagurilor eparhiei Romanului

pentru loca[urile de cult, reiese [i din num\rul mare de schi turi [i m\n\stiri. Astfel, la jum\tatea sec. al XIX-llea existau
`n Eparhia Romanului 50 de schituri [i m\n\stiri, iar pe
teritoriul jude]ului Bac\u erau 6 m\n\stiri [i 11 schituri.
Profesor, c\rturar [i diplomat
~n ceea ce prive[te Seminarul din
Roman, Melchisedec, ca profesor [i director, a avut planuri m\re]e pentru aceast\
[coal\. Astfel, `ntre 1884 [i 1887 construie[te aproape `n `ntregime noua
cl\dire a seminarului teologic [i o
pune sub ocrotirea Sf. Mare
Mucenic Gheorghe. Tot la seminarul eparhiei `nfiin]eaz\ o bibliotec\ [i un cor [i introduce uniformele
[colare. Se str\duie[te s\ aduc\ la
Roman profesori bine preg\ti]i [i
pedagogi. Toate aceste demersuri
nu aveau dect un singur scop: Eu
am nevoie de slujitori biserice[ti cinsti]i, cucernici, harnici [i cu frica lui
Dumnezeu. Cine crede c\ m\ poate
ajuta `n asemenea condi]iuni, s\ r\mn\
cu mine.
~ntre preocup\rile episcopului Melchisedec a fost [i o [coal\ de cnt\re]i biserice[ti, pe care n-a mai `nfiin]at-o, dar pentru
care a l\sat prin testament fondurile necesare.
Pe cnd era episcop, Melchisedec a editat
cteva c\r]i de cult, a scris sau a tradus lucr\ri
biserice[ti.
~n perioada 1879-1892, ct a p\storit `n istoricul scaun vl\dicesc al Romanului, marele
ierarh s-a afirmat `n cadrul Sfntului Sinod `n
actul de dobndire a autocefaliei Bisericii
Ortodoxe Rom=ne [i a sfin]irii Sfntului [i
Marelui Mir `n Biserica noastr\.
Episcopul Melchisedec se afirm\ ct timp a
fost episcop al Romanului [i `n cadrul Academiei Romne cu interven]ii categorice privind
revizuirea ortografiei limbii romne, ct [i `n
privin]a monumentelor istorice biserice[ti, pe
care le vizitase cu pasul, ca un adev\rat pelerin.
Marele ierarh prime[te, ca o recuno[tin]\ a
meritelor sale din diferite vizite pe care le-a
avut `nainte de 1879, noi misiuni diplomatice,
ecumenice [i [tiin]ifice din partea B.O.R. [i a
]\rii (misiuni a avut `n 1881 - Cern\u]i, 1884 Bulgaria, 1885 `n Basarabia [i la Kiev).
~mplinindu-[i misiunea p\mnteasc\, Marele Arhiereu Hristos `l cheam\ la Sine pe episcopul Melchisedec `n ziua de 29 mai a anului
1892, la aproape 70 de ani.
To]i cei care s-au ocupat de via]a [i activitatea episcopului Melchisedec s-au `ntrecut `n
laude la adresa marelui ierarh. El este numit:
cel mai `nv\]at episcop al Romanului sau cel
mai str\lucit arhiereu al regalit\]ii. Chiar [i cei
care `[i recuno[teau antipatia
fa]\ de el spuneau: Episcopul Melchisedec, f\r\ `ndoial\, a fost b\rbatul cel mai
cu [tiin]\ dintre prela]ii
no[tri contemporani ~n
episcop str\lucea munca literar\. Marele nostru istoric
Nicolae Iorga caracteriza
astfel cei 13 ani de arhip\storire, a lui Melchisedec la
Roman: nu s-a plns de `n-
~n incinta ansamblului episcopal de la Roman se afl\ gustimea traiului s\u. ~mbr\[i Casa Veniamin Costachi (sec. XVIII), atribuit\ cat simplu, str\in de lumea
acestui ierarh, care a p\storit aici `ntre anii 1796-1802 mireneasc\ a claselor mai
24
DOSAR
Veniamin Costachi a fost unul dintre cei
mai mari mitropoli]i ai Moldovei,
p\storind, cu dou\ `ntreruperi (18081812, 1821-1823), aproape patru
decenii. Pentru activitatea sa cultural\, de excep]ie, a fost supranumit lumin\torul Moldovei.
Ajuns episcop la o vrst\ foarte
tn\r\ (23 de ani [i jum\tate)
s-a remarcat, mai `nti ca episcop de Hu[i (1792-1796), apoi
episcop de Roman (1796-1803)
`nalte, purta cu mndrie ve[mntul

ro[iatic de [eiac m\n\stiresc.
Melchisedec a dus o via]\ care poate fi
un exemplu oricui. Renumele de care se
bucura marele ierarh dep\[ise grani]ele
]\rii, exemplu fiind faptul c\ `n timpul unei
`ntrevederi pe care o are cu ]arul Rusiei,
acesta ì s\rut\ mna.
Participan]i la toate
evenimentele majore
~n perioada de 125 de ani (1775-1900), Episcopia Romanului a trecut prin multe schimb\ri, provocate de numeroasele evenimente care s-au petrecut `n ]ara Moldovei, [i mai apoi `n
Romnia. Amintim invaziile t\tarilor, desele
r\zboaie dintre ru[i, turci [i austrieci. Cu toate
greut\]ile provocate [i de regimul fanariot, `n
fruntea eparhiei Romanului s-au aflat mereu
vrednici ierarhi care au f\cut tot ce le-a stat `n
putin]\ s\ sporeasc\ [i s\ `nfloreasc\ Biserica.
De asemenea, la toate evenimentele majore ale
secolului XIX: revolu]iile din 1821 [i 1848,
unirea Principatelor din 1859 [i R\zboiul de
Independen]\ 1877, preo]ii au fost al\turi de
popor. ~n pofida tuturor greut\]ilor secolului
XVIII, s-au ridicat totu[i o seam\ de biserici de
parohie, care `ns\ erau f\cute din lemn. (1779 D\miene[ti, 1790 - Bogdana, 1781 - Gura V\ii,
1790 - Soci, etc.).
Dup\ anul 1821, odat\ cu reinstaurarea domnilor p\mnteni [i mai apoi prin implicarea
]\rilor din Occident `n problema Principatelor
Dun\rene, se observ\ o oarecare `mbun\t\]ire a
situa]iei materiale a credincio[ilor. Acum se construiesc bisericile Bac\ului: Sf. Nicolae - 1848,
Bunavestire - 1882, Sfin]ii ~mp\ra]i - 1845, se
construiesc biserici de mir din piatr\ [i c\r\mid\
[i `n sate: 1871 - Bunavestire, 1810 - Orasa, etc.
Dragostea locuitorilor meleagurilor eparhiei
Romanului pentru loca[urile de cult, reiese [i
din num\rul mare de schituri [i m\n\stiri.
Astfel, la jum\tatea sec. XIX existau `n Eparhia
Romanului 50 de schituri [i m\n\stiri, iar pe teritoriul jude]ului Bac\u erau 6 m\n\stiri [i 11
schituri.
Primul episcop din secolul al XX-llea a fost

Gherasim Safirim, care `[i `ncepe
p\storirea `n februarie 1900, `ncheind-oo
`n 24 iunie 1911.
Episcopia Romanului din 1900 pn\ ast\zi:
60
0 de
tara
25
Ca [i predecesorul s\u din scaunul Romanului,

episcopul Teodosie a avut preocup\ri c\rtur\re[ti.
Astfel, `ntors de la Atena, a tradus din limba greac\
Comentariile epistolelor pauline scrise de Sf. Ioan
Gur\ de Aur. ~n total au fost nou\ volume: Comentariile sau explicarea epistolei c\tre Galateni 1902;
Efeseni 1902; Filipeni 1903; Coloseni [i Tesaloniceni I, II 1905; Romani 1906; I Corinteni 1908; II Corinteni 1910; Timotei Tit [i Filimon I si II 1911 [i Evrei `n 1923. Tot de la el ne-a
mai r\mas `n manuscris [i o traducere din teologul
grec Damalas Introducere `n Noul Testament.
Dup\ ce a r\mas v\duv a pleacat la Atena, unde

`n 1897 [i-a luat licen]a `n Teologie. ~ntors `n ]ar\ sa c\lug\rit `n 1898, iar `n 1899 a fost numit egumen
la biserica Sf=ntul Spiridon din Ia[i. ~n 1902 a
ajuns, la biserica Precista Mare din Roman, arhimandrit mitrofor. ~n februarie 1912 a fost ales episcop al Romanului. ~n Eparhia Romanului am v\zut
razele soarelui, am copil\rit, am adus servicii
bisericii timp de aproape 40 de ani `n diferite grade
ierarhice. ~n Eparhia Romanului sunt trimis de ast\
dat\ de marele colegiu electoral ca episcop, `n locul
vacant, c\ci se vede ca a[a a fost planul Providen]ei
Divine ca, acolo unde am v\zut r\s\ritul soarelui
pentru prima dat\, acolo, poate, mi s-a rezervat de a
vedea [i apusul pentru cea din urm\ dat\, acestea
sunt cuvintele sale dup\ alegerea ca episcop.
scaunul episcopal lui Gherasim Safirim. A urmat

cursurile seminarului inferior din Roman, apoi cel
superior din Ia[i. A fost hirotonit diacon la
Catedrala episcopal\ din Roman, preot la Biserica
Sfin]ii ~mp\ra]i din Bac\u. A fost protopop de
Bac\u p`n\ `n 1892.
Episcopi care au marcat secolul al XX-lea

Pr. Dan IORDAN
Teodosie Atanasiu s-a n\scut `n 1851 `n

Sascut, jude]ul Bac\u. Este cel care i-a urmat `n
Vl\dica Teodosie
[tia s\ fie vl\dic\
a protestat, a cerut revizuirea sentin]ei dar, `n cele

din urm\, s-a retras la m\n\stirea Fr\sinei `n
V=lcea, de unde se mut\ la Domnul, `n 1922.
Contemplativ, nu avea simpatie pentru via]a
activ\. Din cauza cuget\rilor sale [i chemarea de episcop o vedea cu totul altfel. St\tea `nchis `n cas\,
citea din c\r]ile c\lug\rilor de alt\dat\, medita noaptea, f\r\ a aprinde lumina, se hr\nea ne`ndestul\tor,
cu un post aspru, `n el tr\ia virtutea pustnicului. Era
omul al c\rui suflet nu tr\ia `n lumea contemporanilor s\i; dac\, pe de o parte, era pentru unii de ne`n]eles, pe de alt\ parte, impunea altora prin mireasma
sfin]eniei `l caracteriza arhimandritul Iuliu Scriban.
~n secolul XX, Episcopia Romanului a avut nu doar conduc\tori

de valoare, buni gospodari, c\rturari, diploma]i [i tr\itori ai
unei vie]i spirituale deosebite, ci [i preo]i care au dorit s\-[i
duc\ la bun sfr[it menirea lor de sfin]itori, `nv\]\tori [i
conduc\tori ai parohiilor incredin]ate de c\tre episcopii ce i-au
hirotonit. Din nefericire, `n timpul perioadei comuniste mul]i
preo]i din Eparhia Romanului au suferit pentru c\ au ]inut s\
`[i p\streze demnitatea preo]easc\.
rimul episcop din secolul al XX-lea a fost

Gherasim Safirim, care `[i `ncepe p\storirea `n februarie 1900, `ncheind-o `n
24 iunie 1911.
Episcopul Gherasim, pustnicul

N\scut `n 1850 `n Mehedin]i a fost preocupat de
activitatea didactic\, ajungnd directorul [colii din
Trgu-Jiu. ~n 1870 a plecat `n muntele Athos, unde
a `ndr\git via]a monahal\, iar `ntors `n ]ar\ `mbrac\
haina c\lug\riei `n 1873 la m\n\stirea Tismana.
~ntre 1878 [i 1885 a condus Seminarul Teologic din
Rmnicu Vlcea, iar `n 1890 s-a `nscris la cursurile
Facult\]ii de Teologie din Atena. ~n 27 februarie
1900 a fost instalat `n scaunul episcopal al Romanului unde dup\ anumi]i istorici biserice[ti se spune
ca a transportat chilia lui calug\reasc\ la re[edin]a
episcopal\ din subalternii lui spirituali voie[te s\
scoat\ ni[te mae[tri ai chipului c\lug\resc, iar din
tipicul bisericesc nu vrea s\ lipseasc\ un Doamne,
miluie[te. Preocup\rile lui c\rtur\re[ti l-au f\cut s\
traduc\ Catehismul cre[tin din limba greac\,
dup\ Diomid Kyriacos, `n 1900, Cartea numit\
Thicara [i Poruncile cre[tine[ti, dup\ Filaretos,
`n 1910, apoi s\ publice Tipic asupra serviciilor divine `n 1905, Monahii sunt gloria Bisericii lui
Hristos, `n 1906 [i Culegere de c=nt\ri biserice[ti, `n 1908. Fin observator, era foarte riguros cu
cei care f\ceau comentarii privind via]a social\.
Este cunoscut r\spunsul s\u dat celor care spuneau
c\ mortalitatea infantil\ se datoreaz\ postului pe
care l-a introdus [i pe care-l aplic\ Biserica: Nu
din aceast\ cauz\ mor copiii, ci din cauza mizeriei
`n care sunt ]inu]i, c\ n-au ce m=nca - nici de post,
nici de frupt -, a lipsei de `mbr\c\minte, de higien\,
a bolilor infec]ioase. ~n urma unor controverse
ap\rute `ntre membrii Sinodului, episcopul
Gherasim este sf\tuit s\ se retrag\ din scaun, dar,
neaccept=nd propunerea, este acuzat de r\zvr\tire
`mpotriva Sf=ntului Sinod [i de tulburarea p\cii `n
Biseric\, fapte pentru care nu mai poate r\mane
episcop al ]\rii [i membru al Sf=ntului Sinod este
depus din demnitatea de episcop al Romanului''. El
FOTO: PUIU ZAHARIA
Plec pe p\m=ntul eparhiei moldovene cu

hot\r=rea ferm\ de a lucra cu toate puterile mele la
consolidarea intern\ a ]\rii, la nobilitarea moravurilor la cobor=rea dragostei evanghelice `n sufletele fra]ilor de un s=nge. Cu aceste cuvinte,
episcopul Lucian `[i `ncepea p\storia de 24 de ani.
~n aceast\ perioad\ s-au efectuat lucr\ri de restaurare la Catredala episcopal\, ajung=ndu-se prin
cur\]ire la fresca originar\. Tot acum se ridic\ cele
dou\ cl\diri format vil\ pentru personalul clerical
de la Catedral\ [i cancelaria eparhial\.
~n plan cultural, episcopul Lucian a publicat la
Sibiu `n 1919 o lucrare numit\ {coala noastr\
1850-1916 alc\tuit\ din dou\ p\r]i. Partea `nt=i este
consacrat\ [colilor confesionale ortodoxe rom=ne
din Transilvania, iar partea a doua intitulat\ Zona
cultural\ cuprinde material referitor la ac]iunile autorit\]ilor maghiare, dup\ 1916, care au suprimat
[colile confesionale ortodoxe de l=ng\ Carpa]i.
~n 1925 cu ajutorul unor preo]i c\rturari printre care mention\m pe I. Gotcu, Gh. V.
Butnaru, G. Popescu, A. C. Cosma, Gh. Chiriac,
[.a. - apare revista Cronica Romanului, iar `n
1936 apare Anuarul episcopiei Romanului. Tot
sub `ndrumarea sa [i cu ajutorul preotului consilier
I. D\nil\ s-a organizat biblioteca eparhial\; a
`nfiin]at societatea cultural\ Miron Costin, pe
care a [i condus-o. ~n anii 1930 episcopul Lucian
a condus revista Biserica Ortodox\ Rom=n\.
~ntre 8 si 23 iunie 1930 a condus delega]ia rom=n\
la conferin]a Bisericilor ortodoxe de la Vatoped pe
muntele Athos. ~n 25 aprilie 1935, `mpreun\ cu
150 de pelerini [i cu Patriarhul Miron Cristea, a
pus piatra de temelie la Biserica rom=neasc\
Sf=ntul Ioan Botez\torul de l=ng\ Ierusalim.
Ca senator, episcopul Lucian a fost raportorul
legii pentru organizarea Bisericii Ortodoxe [i al
Statutului, sanc]ionate la 4 mai 1925. Biserica
str\mo[easc\ este o institu]ie a sufletelor; veacuri
de-a r=ndul, `nainte de implinirea idealului politic,
`n 1918, - f\urirea statului na]ional unitar rom=n biserica a adus contribu]ii valoroase la ad=ncirea
sentimentului de comunitate na]ional\ [i la dezvoltarea con[tiin]ei na]ionale; trecerea slujitorilor
Eftimie Luca (foto), n\scut `n 1914 `n jude]ul

Neam], intr\ la 20 de ani ca frate `n m\n\stirea
Slatina, `n 1941 a absolvit seminarul de la m\n\stirea Cernica, iar `n 1949 Facultatea de Teologie.
R=nduit stare] al m\n\stirii Bistri]a a conduso p=n\ `n 1966, `ntre 1950 [i 1960 a fost exarh al
m\n\stirilor din eparhie. ~ntre anii 1966 [i 1972
a fost stare] al m\n\stirii Sf=ntul Ioan cel Nou
din Suceava.
Re`mprosp\tez [i acum, pentru [tiin]a binecredincio[ilor cre[tini `ncredin]a]i arhip\storiei
mele, c\ voi st\rui cu toat\ `ndelunga r\bdare
pentru a face cuv=ntul lui Dumnezeu viu [i
lucr\tor `n cugetele [i faptele lor. voi s\v=r[i
PS Episcop Eftimie,
30 de ani de episcopat
M\ voi str\dui s\ aplic `nv\]\tura cre[tin\ `n toate

sectoarele [i domeniile de activitate omeneasc\, pen tru c\, `n felul acesta, credincio[ii eparhiei ce o voi
p\stori s\ fie buni cre[tini [i tot atat de buni cet\]eni
ai ]\rii. (PS Partenie Ciopron)
~n timpul p\storiei sale s-au desf\[urat evenimente importante `n istoria ]arii, primul r\zboi
mondial, care a culminat cu marea unire din 1918,
iar de aici toate suferin]ele cauzate de r\zboi.
Episcopul Teodosie, `mpreun\ cu mitropolitul
Pimen al Moldovei [i Sucevei, a ini]iat colecte de
bani [i `mbr\c\minte pentru osta[ii de pe front, a
cercetat bolnavii din spitale, a sprijinit cauza
dreapt\ pentru care lupta poporul rom=n. La ini]iativa sa, `n 1919 s-a `nfiin]at o gr\dini]\ de copii [i
s-a redeschis seminarul Sf=ntul Gheorghe
am=ndou\ `n Roman.
Bolnav fiind, [i-a `naintat demisia [i s-a retras
`n 1923 la m\nastirea Neam] unde s-a mutat la
Domnul `n 1927. Tuturor le vine `n minte asprimea firii sale [i f\ptura sa b\]oas\, cu care nu te
puteai `n]elege u[or. ~n]epenit `ntr-o hot\r`re, nu-l
puteai scoate din ea [i ]i-o impunea cu m\suri
necru]\toare. A[a a fost [i ca vicar al miotropoliei
din Bucure[ti [i mai mult, `ns\, apoi, ca episcop al
Romanului. c\lc\tura sa, umbletul s\u, haina sa,
masa sa, chipul cum privea lumea, aveau ceva din
noble]ea omului sus pus care `n]elege c\ `n\l]imea
sa trebuie s\ fie `n\l]ime, nu numai a treptei `n care
se afl\, ci [i a manierei cu care trebuie s-o `nso]easc\ vl\dica Teodosie [tia s\ fie vl\dic\.
Din Ardeal `n inima Moldovei

Lucian Triteanu, ales `n iunie 1923 s\ ocupe
scaunul episcopal din Roman, s-a n\scut `n 1872 la
Feldioara. ~n 1898 a absolvit cursurile academiei
teologice din Sibiu. Din 1901 s-a ocupat de [colile
rom=ne[ti din Transilvania, a fost hirotonit preot [i
apoi numit consilier la mitropolia Ardealului `n
locul lui Ilie Cristea (Miron Cristea) `n 1910.
~n anul 1921 `mbrac\ haina monahal\ la m\n\stirea Hodo[-Bodrog, apoi este numit arhiereu la
episcopia R=mnicului. ~ndemnurile suflete[ti au
biruit `n\l]imile Carpa]ilor [i astfel preo]i [i c\lug\ri
cu desagi `nc\rca]i de c\r]i biserice[ti au cobor=t
[i au cutreierat plaiurile Ardealului propov\duind
cuv=ntul, `nt\rind Ortodoxia, `ncheg=nd graiul
rom=nesc [i sporind con[tiin]a unit\]ii na]ionale
26
DOSAR
lucrarea de sfin]ire a fiilor duhovnice[ti [i `n toate

voi fi cu mult\ r\bdare, cu bun\tate, cu smerenie,
cu bl=nde]e, spre a `mbr\ca [i `nnoi `n dreptatea [i
sfin]enia adev\rului pe to]i slujitorii [i binecredincio[ii cre[tini ai eparhiei Romanului [i
Hu[ilor. Aceste cuvinte le-a rostit Preasfin]itul
episcop la `nsc\unarea lui, `n aprilie 1978.
Ca bun gospodar s-a afirmat de pe vremea
c=nd conducea m\n\stirile Bistri]a [i Sf. Ioan
cel Nou, precum [i de c=nd era arhireu vicar. ~n
timpul p\storirii sale, multe biserici monument
istoric s-au reparat, printre care amintim:
Catedrala episcopal\, Precista Bac\u, Bogdana, Runc, Borze[ti, M\n\stirea Ca[in (jude]ul
Bac\u), Sfin]ii Voievozi [i fosta biseric\ armeneasc\ din Roman. Sub atenta grij\ a Preasfin]iei
Sale toate obiectele de cult, c\r]i [i ve[minte
apar]in=nd patrimoniului na]ional s-au centralizat
la complexul muzeal Bogdana.
Partenie Ciopron primul episcop al Armatei
biserice[ti dintr-o parte `n alta a Carpa]ilor [i circula]ia c\r]ilor de cult pe toat\ aria geografic\
locuit\ de rom=ni au zidit acela[i suflet spunea
episcopul Lucian, printre altele.
~n 1947, `naintat `n v=rst\ episcopul Lucian se
retrage din scaun locuind `ntr-o cas\, proprietate
personal\, situat\ `n apropierea Episcopiei, de
unde se mut\ la Domnul `n 1953.
Primul episcop
de Roman [i Hu[i
Teofil Herineanu s-a n\scut `n jude]ul Bistri]a `n
anul 1909. ~n anul 1928 intr\ la Academia teologic\
rom=no-unit\ din Gherla, Cluj. ~n 1948 revine `n
s=nul Bisericii str\bune. ~n anul 1949 Episcopia
Romanului se une[te cu Episcopia Hu[ilor, a[a `nc=t
noul episcop al Romanului, Teofil prime[te titulatura de episcopul Romanului [i al Hu[ilor. Gala
ISTORIE
Galaction spunea despre el c\: este un suflet
plin de cucernicie, devotat casei [i slujbei
Domnului [i model de urmat. Ajuns episcop la
`ncheierea celui de-al doilea r\zboi mondial, el a
trebuit s\ t\m\duiasc\ r\nile pricinuite de acesta.
Astfel, la ini]iativa sa s-au restaurat numeroase
l\ca[uri de `nchinare, `n incinta episcopiei a ridicat
chilii pentru personalul monahal al catedralei.
Un punct important `n g=ndirea sa a fost
`ndrumarea credincio[ilor [i slujitorilor biserice[ti `n duh evanghelic [i potrivit noilor
condi]ii din ]ar\.
A participat `n delega]iile care au vizitat bisericile rus\, bulgar\ [i s=rb\, iar `n 1954 a fost
vizitat de patriarhul bulgar Chiril, `n 1955 de
mitropoli]ii Grigorie al Leningradului, Sofronie
al T=rnovei, Athenagora al Tiatirelor, Hrisostom
al Filipilor [i Iacob al Aticei.
~n 1957 este ales episcop al Vadului,
Feleacului si Clujului. La plecarea sa `n Ardeal
spunea: ~n anii p\storiei mele de la Roman [i
Hu[i, am sim]it cu putere cum duhul nemuritor al
lui {tefan cel Mare plute[te treaz `n atmosfera
spiritual\ a Moldovei [i se roag\ al\turi de clerul
[i de poporul ortodox pentru tr\inicia dreptei
credin]e [i pentru izb=nzile poporului nostru.
~ntiul episcop al Armatei

Partenie Ciopron, n\scut `n 1896 `n jude]ul
Boto[ani, particip\ `n calitate de combatant `n al
doilea r\zboi mondial, unde este r\nit. Se
c\lug\re[te [i urmeaz\ seminarul din Ia[i, apoi
Facultatea de Teologie din Cern\u]i, unde `[i ia licen]a cu lucrarea Despre castitate, `n 1933.
Dup\ patru ani, prime[te titlul de doctor `n
Teologie cu lucrarea Arhieria M=ntuitorului
Hristos dup\ r=nduiala lui Melchisedec.
Din 1937 a fost numit episcop al Armatei, cu
re[edinta la Alba Iulia - fiind primul `n aceast\
func]ie -, o perioad\ a fost vicar patriarhal
(1949), apoi director al seminarului de la Neam],
iar din 1950 a fost stare] la m\n\stirea Sf=ntul
Ioan cel Nou de la Suceava.
~ntre 1961 [i 1962 a fost loc]iitor la episcopia
Romanului [i Hu[ilor. La numirea sa ca episcop
plin a zis: m\ voi str\dui s\ aplic `nv\]\tura
cre[tin\ `n toate sectoarele [i domeniile de activitate
omeneasc\, pentru c\, `n felul acesta, credincio[ii
eparhiei ce o voi p\stori s\ fie buni cre[tini [i tot
at=t de buni cet\]eni ai ]\rii. ~n timpul p\storirii
sale s-a aplecat mai mult c\tre treburile
gospod\re[ti ale eparhiei astfel: s-a m\rit casa episcopal\, s-a construit `n partea de nord-est a incintei,
o cl\dire asem\n\toare cu aceea `n\ltat\ de episcopul Melchisedec, a introdus [i amenajat o central\ termic\, s-a construit o alt\ turn\torie de
lum=n\ri. ~n cadrul eparhiei s-au restaurat [i reparat
numeroase biserici. ~mpreun\ cu al]i ierarhi, a vizitat Atena [i muntele Athos. La propunerea sa, `n
1971 este numit arhiereu vicar al episcopiei, arhimandritul Eftimie Luca pentru a-l ajuta, iar `n 1978
se retrage din scaun la m\n\stirea V\ratec, de unde,
`n 1980 se mut\ la Domnul.
prof. Constantin
ADAMOVICI
60
0 de
tara
Un am\nunt `nscris `n cuprinsul Uricului

din 16 septembrie 1408 [i care a trecut
vreme mult\ neobservat de ochiul istoricilor Bisericii Ortodoxe Romne, `n analiza
preotului c\rturar Scarlat Porcescu, prinde
importan]\ major\, absolut nea[teptat\: `n
acest document e pomenit patriarhul ecumenic, prezent [i garant `n lucrarea daniei
lui Vod\ Alexandru cel Bun. Patriarhul ecumenic, autoritate bisericeasc\ superioar\,
la 1408, `l afl\m la curtea domnului moldav?!... Semnifica]iile prezen]ei acestuia
sunt multe. Alexandru cel Bun stinsese,
deci, ne`n]elegerea cu Patriarhia Constantinopolului [i gndea acum deschis organizarea ierarhiei Bisericii moldave [i
avea trebuin]\ de girul patriarhului ecumenic. Faptul c\ patriarhul ecumenic era
garantul daniei voievodului arat\ limpede
succesul lucr\rii de `nceput `n organizarea
ierarhic\ a Bisericii moldave. Faptul c\ la
1408, Vod\ Alexandru cel Bun face aceast\
danie (`n prezen]a [i garan]ia patriarhului
ecumenic) pentru biserica Sf. Vineri din
Roman, sus]ine hot\rt ideea c\ voievodul
avea cu mult\ vreme `n urm\ gndul c\ aici,
la Roman s\ `ntemeieze prima episcopie,
iar biserica ce ad\postea osemintele mamei sale, s\ devin\ astfel catedral\ episcopal\. Podobirea Sfintei Vineri cu colori e
adaos limpede `ntru aceasta.
~n nici un alt document medieval (uric)
nu mai este pomenit patriarhul ecumenic,
lucru ce subliniaz\ puternic importan]a
Uricului din 16 septembrie 1408.
E limpede c\ `n toamna lui 1408, `ntre
moldoveni [i reprezentan]ii Patriarhiei
Constantinopolului se purtau discu]ii cu
privire la `ntemeierea Episcopiei de Roman; interesul organiz\rii ierarhiei bise-
Un document important
bisericii. Afl\m astfel c\, la 1415, prin

uricul `ntocmit tot de Vod\ Alexandru cel
Bun, zugravii Nechita [i Dobre primesc,
pentru podobirea Sfintei Vineri cu colori
dou\ sate, ca semn de r\splat\. Deci, biserica Sf. Vineri e lucrare `mpreun\ a p\rintelui Roman I [i a fiului Alexandru cel
Bun, semn de continuitate de gnd [i fapt\
ce se va urma hot\rt aici la Roman de
voievozii din neamul Mu[atinilor, `n [irag
lung de ani.
Uricul din 16 septembrie 1408
n document care s\ arate anul `ntemeierii Episcopiei Romanului nu

s-a aflat `nc\. Uricul din 16 septembrie 1408, `ntocmit de curtea lui Vod\
Alexandru cel Bun, [i socotit pn\ azi a fi
actul de na[tere al Episcopiei Romanului,
e, totu[i, uric de danie. Dar la o lectur\
atent\ [i comparativ\ a uricului acestuia cu
alte documente medievale mai vechi, contemporane sau mai trzii lui, afl\m informa]ii de importan]\ major\ privind via]a
religioas\ de `nceput `n }ara Moldovei [i, `n
special, a Episcopiei Romanului.
Biserica lui Roman Vod\

S\ analiz\m documentul:
a. ~n primul rnd, lucrarea daniei lui
Vod\ Alexandru cel Bun arat\ leg\tur\ deja
`nf\ptuit\ `ntre domnie [i Biseric\, semn
clar al organiz\rii bisericii moldave dup\
rnduiala bizantin\;
b. Dania (dou\ sate `n ]ara noastr\, `n
Moldova, unde este Leucusau]ii lui
Br\tianu [i cu moara care este la fntn\, iar
altul este peste Moldova unde a fost Bratul.
{i am dat aceleea[i biserici vadul de la
Moldova care este mai jos de trgul Roman
[i l\tura[ii din aceast\ voloste. Toate acestea le-am dat acestei biserici, Sfnta Vineri,
uric, cu tot venitul `n vecii vecilor), domnul o face bisericii Sfnta Vineri din trgul
Romanului. Deci: la 1408, la Roman, exista
deja o biseric\ [i, mai mult, biserica aceasta
nu era una obi[nuit\ (din lemn), ci era
biseric\ din zid, ctitorie [i necropol\ domneasc\: aici odihnea `n somn adnc mama
voievodului Alexandru cel Bun, sfntr\posata cneaghina Anastasia.
Cercet\ri arheologice recente conduse de
arheolog Vasile Ursachi, realizate `n spa]iul
delimitat de Biserica Episcopiei [i Casa
Veniamin Costachi, au `nt\rit ideea c\ Sf.
Vinerie era biseric\ de zid [i, `n plus: era
mai veche anului 1408, fiind ridicat\ de
Roman I Mu[at, tat\l lui Vod\ Alexandru
cel Bun, dar care, avnd domnie scurt\ 2
ani, n-a reu[it s\ termine `ntreaga lucrare a
27
ISTORIE
hot\rse gndul `nalt [i sfnt al voievodului

Alexandru cel Bun de a cl\di aici, la Roman,
`ntia Episcopie a }\rii Moldovei, la anul
1408. Anul `ntemeierii 1408 e dedus prin
analiz\ logic\, comparativ\ [i `ndrept\]it\
att a documentelor (Uricul din 16 septembrie 1408, Uricul din aprilie 1413 ce atest\
Episcopia R\d\u]ilor, Cronica lui Gr.
Ureche, Descrierea Moldovei, de D. Cantemir etc.), ct [i a rela]iilor intereparhiale,
care scot `n lumin\ clar\ `ntietatea Episcopiei Romanului, pe de o parte, [i importan]a ei, pe de alt\ parte, [i, ad\ug\m `nc\:
acestor dou\ virtu]i cardinale `ntinse `n
vreme lung\ prin secoli ar mai veni [i cinstirea cu totul osebit\ dat\ ei de voievozii
binecredincio[i.
{i sprea t\rie, am scris `n Suceava, cu prea sfin]itul Iosif,

cu mna lui Brateiu Logof\tul, [i am aninat pecetea noastr\ . Anul
6916 (1408 n.n.) Septembrie 16.
Iar dup\ via]a noastr\, cine ar fi Domn `n ]ara noastr\, sau

din copiii no[tri, sau din fra]ii no[tri, sau din semin]ia noastr\, sau
oricine, ei s\ nu strice dania noastr\ [i `nt\ritura noastr\, ce am
dat Bisericii sfintei Parascheva. Iar cine ar voi a lua aceasta, sau
cine ar voi a contribui la aceea s\ fie luat\, unul ca acela s\ fie
blestemat de Domnul Dumnezeu [i de pre Curata lui mum\, [i de
sfin]ii Corifei 12 apostoli, [i de cei 318 sfin]i P\rin]i de la Niceea [i
de to]i sfin]ii, [i de sfntul [i ecumenical Patriarh, [i de Mitropolitul
nostru; [i unul ca acela s\ fie asemenea lui Iuda tr\d\torul, [i
Jidovilor care au r\stignit pe Hristos, [i lui Arie tri-blestematul.
Rotompanul [i a copiilor lui, [i credin]a pan-Gium\tate Ioan [i a

copiilor lui, [i credin]a pan Oan\ Vornicul de Suceava [i a copiilor
lui [i credin]a pan. Bratul Stratoviciu [i a fra]ilor [i copiilor lor [i
credin]a pan. Ia]icu [i a copiilor lui, [i credin]a pan. {andre {oroul
[i a copiilor lui, [i credin]a pan. Sinul B`rliciu [i a copiilor lui, [i
credin]a pan Iuc[atu Doroviciu [i a fiilor lui, [i credin]a pan Ilia[
p\harnicul, [i credin]a pan. Stan postelnicul [i credin]a tuturor
boierilor moldoveni, mari [i mici.
Apoi, Trgul de Jos (Romanul), a[ezat la

`ntlnirea Moldovei cu Siretul, ape mari,
atunci navigabile, era punct de `ncruci[are a
drumurilor lungi, care uneau Marea Baltic\
cu Marea Neagr\. Con[tient de pozi]ia geografic\ extrem de avantajoas\ a trgului,
Roman I ridic\ aici cetate de p\mnt [i
lemn cu gnd de ap\r\tur\. ~n jurul cet\]ii [i
a Episcopiei via]a Trgului de Jos va prinde
floare aleas\. Ora[ul cap\t\, la scurt\ vreme,
putere `ntreit\: militar\, economic\ [i spiritual\. Al\turi motivului de inim\: aici odihnea mama sa, Vod\ Alexandru cel Bun are [i
motiv practic: sui[ul ora[ului nu trebuie
st\vilit, ci continuat.
Deci, dragostea de amintirea [i lucrul
p\rin]ilor, ct [i dorin]a bun\st\rii trgului,
Biserica Sf. Vineri e lucrare `mpreun\ a

p\rintelui - Roman I [i a fiului - Alexandru cel Bun,
semn de continuitate de gnd [i fapt\ ce se va urma
hot\rt - aici la Roman - de voievozii din neamul
Mu[atinilor, `n [irag lung de ani
rice[ti moldave atunci, fiind de prim ordin [i

grabnic: l\]irea catolicismului aici, `n sudestul Moldovei, devenise st\ruitoare foarte.
Cetate de p\mnt
[i lemn cu gnd
de ap\r\tur\
De la p\rintele s\u Roman I Mu[at, Vod\
Alexandru cel Bun mo[tenise o ]ar\ `n cuprindere mare: hotarul de Nord era Ceremu[ul
[i Hotinul, cel de Vest Carpa]ii, iar cel de
Sud [i de Sud-Est Vrancea, Dun\rea [i
Marea Neagr\, iar locuitorii cei mai numero[i,
`mp\rt\[eau credin]a cre[tin\ ortodox\.
Uric cu tot venitul

`n vecii vecilor
Cu mila lui Dumnezeu, noi Alexandru Voevod, Domnul
]\rii Moldovei. {tiut facem, cu aceast\ foaie a noastr\, tuturor, cine
la ea va privi sau o va auzi, c\ am f\cut din bun cugetul nostru, [i
cu a noastr\ deplin\ bucurie, am f\cut pentru sufletele celor mai
`nainte r\posa]i cu sfin]enie, Domni str\mo[i ai no[tri, [i pentru
s\n\tatea Domniei noastre, [i am dat Bisericii Sfnta Paraschiva,
care este la Trgul Romanului, unde zace r\posata cu sfin]enie,
mama noastr\ doamna Anastasia. {i am dat acelei Biserici, dou\
sate `n ]ara noastr\ Moldova, unul este Leucusou]i ai lui Bratianu,
[i cu moara ce este la fntn\; iar altul este peste Moldova, unde a
fost Bratul. {i am dat acelei Biserici cu vad de la Moldova, ce este
mai jos de Trgul Romanului, [i care face parte din acela[i ]inut.
Toate acestea le-am dat acelei Biserici a Sfintei Parascheva, Uric
cu tot venitul `n vecii vecilor. Iar la aceasta este credin]a Domniei
noastre, Noi supra-scrisul Alexandru Voevod, [i credin]a copiilor
domniei noastre, Roman [i Vasilin [i credin]a panului Giurgea
starostele [i a fra]ilor lui [i a copiilor lui, [i credin]a panului
Drago[ de la Neam] [i a copiilor s\i [i credin]a panului Stanislav
Textul Uricului de la 16 septembrie 1408, prin care Alexandru cel Bun face o danie Bisericii Sf. Parascheva din Roman
28
FOTO: DAN DIMITRIU
ARMONII
prof. Petru
FLENCHEA
Trupul bisericii
Privit de aproape, acest monument ne
apare `nalt, `n form\ de cruce treflat\, cu
dou\ bra]e mai scurte, marcate prin dou\ abside. Arhitectul, adev\rat artist, ctitorul,
episcopul [i ceilal]i din jurul domnului, to]i
au contribuit cu ochiul [i cu [tiin]a lor `n
alegerea locului, a[a cum se cerea pentru amplasarea unui monument de art\ cre[tin\.
Trupul bisericii este `ncins de un bru a[ezat
mai sus de jumatate din `n\l]imea ei,
`mp\r]indu-i corpul `n dou\ p\r]i inegale, `n
dou\ registre, din care cel de sus este decorat
cu doua rnduri de firide (ocni]e), afar\ de
partea cu ultim\ absid\ a altarului, care, fiind
mai nou\, are un rnd de decora]iuni `n
form\ circular\ cu firide pn\ jos.
60
0 de
tara
Catedrala episcopal\ de la Roman
29
Arhitectura bisericii are un adaos trziu,

pe lng\ o u[oar\ refacere a turlei [i a brului;
acesta este pridvorul, cu un fronton care dup\
Aromonie [i discre]ie
A[a cum se `nf\]iseaz\ trupul bisericii, `nalt,

svelt, ornamentat (cu o centur\ mai sus de mijloc), [i cu turla armonias\, `ntruchipeaz\ f\ptura
de gra]ie a unei fiin]e ce a r\mas `n loc s\
cheme, ori s\ priveasc\, ori s\ vorbeasc\ cu cei
din jur.
~ntreaga zid\rie exterioar\ are contrafor]i
puternici sau sprijoane, cum le numeau odinioar\ me[terii constructori. Contarafor]ii din jurul turlei sunt mai mul]i [i mai varia]i (doi mai
mici [i doi mai mari), pentru c\ aici e presiunea
cea mai mare.
Catedrala episcopal\ a Romanului un mic palat al artei ortodoxe
recutul nostru artistic, plin de originalitate, s\l\[luie[te `n biserici [i m\n\stiri. ~n ele se afl\ comorile noastre
de art\. Ele sunt m\rg\ritarele noastre, ca o
m\rturie vie a spiritului romnesc, cu toate vicisitudinile vremurilor, spirit care a ]inut pasul
cu ]\rile dezvoltate din Occident. Este dovedit,
astfel, `n aceste monumente sim]ul artistic al
neamului romnesc, manifestat de credin]a cald\, religioas\ a voievozilor no[tri, a boierilor,
dar [i a oamenilor simpli. ~n acest context suntem datori [i noi s\ ne `ndrept\m privirile spre
monumentul roma[can, Catedrala episcopal\.
FOTO: PUIU ZAHARIA
ARMONII
`nalt\. ~n acest mod cupola cilindric\ se sprijin\
pe doua rnduri de baze suprapuse.
Gherghe Bal[, renumitul architect [i critic
de art\, `n lucr\rile sale (Bisericile lui {tefan
cel Mare - Bucure[ti, 1926 [i Bisericile din
secolele al XVI-lea [i al XVII-lea - Bucure[ti,
1927) prezint\ stilul architectural al Catedralei
episcopale din Roman cu privire la ultima
bolt\, el spune c\ aceasta are o form\ neobi[nuit\, e intersec]ia a doua cilindre `n loc de un
sfert de sfer\.
Numero[i arti[ti plastici, profesori de istorie a artei, istorici au tratat `n lucr\rile lor [i
problema picturii [i arhitecturii catedralei
episcopale de la Roman. Astfel, N. Iorga
(Istoria Bisericii Romne- 1900, Istoria
romnilor `n chipuri [i icoane - 1922, Sate [i
m\n\stiri - 1928 sau Gheorghe Diehl Manuel d'art byzantin - Paris, 1926 , sau I. D.
{tef\nescu `n lucrarea L'evolution de la peinturre religieuse en Bucovine et en Moldavie Paris, 1928, prezint\ acea tr\ire religioas\, de
adev\rat\ tr\ire evanghelic\, a pictorului, constituind o carte pictural\, o pictur\ a piet\]ii
supreme ortodoxe.
Biserica Episcopiei Romanului reprezint\
un mic palat al artei ortodoxe, un mic sanctuar
al orodoxiei din aceast\ parte de ]ar\.
Catedrala episcopal\ de la Roman, vedere din interior
~ntrega m\iestrie a arhitectului este `n ultimul interior, aici unde s-a urm\rit maximul de
efect ca lumin\. Acest interior prezint\ `n partea
de jos planul p\trat, constructorul c\utnd s\
dea `n partea superioar\ o form\ rotund\, de
bolt\ cereasc\, care s\ simbolizeze ruga trimis\
de preot c\tre l\ca[ul lui Dumnezeu. Constructorul a avut o dilem\: cum s\ treac\ de la
planul p\trat al p\r]ii inferioare la planul rotund
al celei superioare [i de aici la forma de bolt\ elevat\ care s\ aminteasc\ de bolta cereasc\.
Arhitectul a ob]inut trecerea de la p\trat la
forma circular\ cu ajutorul a patru arcuri aruncate din fiecare col] al p\tratului, iar din
col]urile de sfer\ ob]inute dintre arcurile prelungite se formeaz\ o calot\ sferic\, pe care s-a
putut construi o form\ cilindric\, o cupol\
O carte pictural\
iar pictura `[i plaseaz\ `n chip fericit subiectele

ei. ~n a doua `nc\pere, lumina n\v\le[te [i mai
abundent. Privind de aici asist\m la un joc al luminii din `ntreaga biseric\. Tavanul din
`nc\perea de mijloc prezint\ o deschidere,
desp\r]it\ `n dou\, fiecare cu cte un sistem de
acoper\mnt ce const\ `n cte o bolt\ `n
miniatur\ f\cnd trecerea armonic\ [i discret\
`ntre cea precedent\ [i cea urm\toare.
A[a cum se `nf\]iseaz\ trupul bisericii, `nalt, svelt, [i

cu ornamenta]ia ei (cu o centur\ mai sus de mijloc), [i
cu turla ei armonias\, `ntruchipeaz\ f\ptura de gra]ie
a unei fiin]e ce a r\mas `n loc pentru ca s\ cheme, ori
s\ priveasc\, ori s\ vorbeasc\ cu cei din jur.
p\rerea profesorului universitar doctor Ioan
Solcanu ar fi fost construit `n secolul al
XVII-lea.
Dac\ pentru exterior, problema arhitectural\
era ceva mai pu]in delicat\, pentru interior era
foarte dificil\, ajungndu-se la rezolvarea ei
prin procedee adev\rat-savante (I. D. {tef\nescu La peinture religieuse en Bucovine et Moldavie - 1912).
Pentru interior se puneau constructorului
trei probleme deosebit de dificile: una era cea a
luminii, ce trebuia s\ `nv\luie pictura [i pe slujitorii altarului `ntr-un chip ct mai puternic; a
doua a arhitecturii variate, armonioase a
formelor de sus [i `n sfr[it cea a spa]iului pictat. Arhitectul care le-a executat [i realizat, a
fost un me[ter `ndr\zne], plin de fantezie [i de
gust .
Dincolo de intrarea masiv\, se desf\[oar\
spre stnga trei `nc\peri spa]ioase. ~ntre ele sunt
dou\ arcuri, care despart pronaosul de naos. Ele
sunt ref\cute, dar se p\streaz\ caracterul arhitectural al epocii lui Petru Rare[.
~n primul interior, lumina [i spa]iul pentru
pictur\ atrag aten]ia. Este un interior luminat [i
de tavanul special construit, ce d\ varia]ie [i
gust. Aici se g\se[te o calot\ ce ajut\ la
`mpr\[tierea luminii [i la ruperea monotoniei,
30
ARMONII
Existent\, dar nu dominant\, indirect\ [i subordonat\ tridimensionalit\]ii, ni se ofer\ [i o fa]et\

a polifonismului. Fiind o art\ static\, arhitectura
cultiv\, infrastructural, armonia [i nu polifonia,
cea de-a doua apar]innd proceselor fluente. De
aceea, noi o consider\m pe aceasta din urm\ mai
mult ca pe o metafor\, ca pe o oprire statuar\ a
unei deveniri complexe, sau ca pe o reverbera]ie
pe care monumentalul o are `n devenirea continu\
a sensibilit\]i noastre. ~n exterior, zidirea Episcopiei nu ofer\ un astfel de contrapunct static, ci
doar cteva simetrii, ca [i acea diversitate a ornamentelor din piatr\ aflate `n unghiul de ogiv\ al
ferestrelor. Bisericile ortodoxe se caracterizeaz\
printr-o atotcuprinz\toare pictur\ interioar\, care
uneori se extinde vorone]ian [i `n exterior, care
pictur\ constituie tocmai un astfel de stop-contrapunctic al unei dinamici complexe. Oprindune, odat\ p\trun[i `n interior, la pictura bogat\ a
Episcopiei, ne afl\m, de la o secven]\ la alta,
Pelerin `n voalajul penumbrelor
monii majore, care confer\ `ntregii zidiri modestie vizualic\ [i bog\]ie interiorizat\ de gnd.
P\trun[i `n interior [i trecnd peste acel
spa]iu de rabatere `nspre axa central\ a Bisericii,
suntem `ntmpina]i, de `ndat\, de un acordaj
tridimensional, la care linearitatea adncimii se
`mplete[te sublim cu multitudinea de forme ordonate ale fundalului [i cu elans\rile, ortogonale
[i curbe, ale boltirilor. Pentru `nceput, privirea
ne este oprit\ de arhitectura verticalic\ a pronaosului, perfect echilibrat\ [i `ncununat\ solemn de
c\tre arcadele, `n penumbr\, ale coronamentului. Linii categorice, creionate propor]ionat [i
terminate clasic cu ornamenta]ia de zid\rie caracteristic\ unor astfel de volume, de la care pornesc `n arcuire, binar [i simplu, suprafe]ele curbe
ale boltirilor de sus. Se impune apoi, superlativ\,
arcuirea de o rar\ distribuire a propor]iilor, a
bol]ii centrale. O verticalitate de forme [i lumini,
a[ezat\ echilibrat pe cele patru pandantive [i
reprezentnd perfec]iunea lumii cere[ti de deasupra noastr\. Deta[ate, parc\, de p\mnteasca
atrac]ie `nspre adncimi, se desfac `n aer corolele
de cristal ale candelabrelor, `n spatele c\rora se
prefigureaz\ metafizic, f\urit\ din p\rere [i aur,
catedrala de perfec]iune a catapetesmei. Un acordaj armonic, care strecoar\ `n noi statornicia unei
ve[nicii [i nu festivul unei solemnit\]i, a unui
memento despre un dincolo [i mai pu]in al
unui In Gloriam al vie]ii din jur.
Armonie [i polifonism
la zidirea episcopal\
a Romanului
Gheorghe A. M. CIOBANU
entru Cetatea Mu[atin\ a Romanului,

apropiata r\sturnare a celor dou\ clepsidre, una a secolelor [i o alta a mileniilor, este precedat\ de o crest\tur\ sacr\ de r\boj,
care aduce aminte cre[tinilor c\ Sfntul L\ca[ de
`nchin\ciune al Episcopiei num\r\, `n aceast\
toamn\, [ase sute de ani de atestare documentar\, de cnd [i-a deschis por]ile sale de har, [i
`nspre ceruri [i c\tre p\mnt. O `ngenunchiere
smerit\ d\ruit\ pios [i unui loc al faptelor [i unui
timp al istoriei, care acum, amndou\, sub
blagoslovenie [i gnd, se al\tur\ unul de cel\lalt
[i, `mpreun\, ni se deschid nou\ din nou. {ase
veacuri de pream\rire a `n\l]imilor sfinte [i de
pre]uire a fiin]\rii noastre zilnice, de medita]ie
cucernic\ [i de `mbr\]i[are `n]eleapt\ a ve[niciei
cu vremelnicia.
S\ ne apropiem, pas cu pas, [i s\ p\trundem,
gnd cu gnd, `n aceast\ pravoslavnic\ zidire
episcopal\, plecndu-ne, la `nceput, fiin]a noastr\
umil\ [i ridicndu-ne, apoi, privirile `nc\rcate de
harul firesc al cunoa[terii. O z\bovire `n care
ochii no[tri s\ admire, spiritual, bog\]ia artistic\ a
acestui l\ca[, m\iestria f\r\ pereche a f\urarilor
lui, ca [i canoanele str\daniilor lor `ntru cele ale
frumosului. Sunt multe motiva]iile unui astfel de
demers, dar inten]ia noastr\ de acum este aceea
de a surprinde m\sura `n care d\ltuirile arhitectonice ale zidiri se al\tur\ `ntre ele, cnd `n unitate
armonic\ [i cnd `n diversitate polifonic\,
apelnd, pentru aceasta, la cele dou\ modele de
pluralitate ale frumosului sonor.
O verticalitate
de forme [i lumini
Dup\ ce am trecut, mai `nti, pe sub acea
elansare perfect\ [i superlativ\ de armonii care
este Turnul-clopotni]\ de la intrare, suntem
`ntmpina]i, de departe, de o atare unitate a exteriorului Bisericii [i a `ntregului, ca [i a unor
t\ieturi par]iale [i a ferestrelor [i contrafor]ilor
bine distan]a]i, ca [i a complexului-portal `n
sine, lateral [i nu frontal. O `ntruchipare de o
neegalat\ suficien]\ armonic\ o constituie recenta elansare a turnului singular, a c\rui
geometrie vecin\ cu imponderabilul se acord\,
de minune, cu broderiile `n zid ale suprafe]elor
de la baz\. Un exterior redus la cteva coaranul I (VIII) nr. 5-6
60
0 de
tara
aflate mai la `n\l]ime sau la nivelul privirii noastre, mai `n lumin\ sau `n voalajul penumbrelor,
tocmai `n fa]a unei astfel de polifonii. O polifonie
care, acum, este scoas\ [i mai mult `n eviden]\, datorit\ prim-planului bizantin caracteristic, lipsit de
o perspectiv\ declarat\. O multitudine de personaje [i structuri existen]iale, de atitudini gestice [i
de expresii ale figurilor umane, se `mpletesc, epic
[i dramatic, `ntr-o polifonie [i sacr\ [i p\mnteasc\, oprit\ pe loc pentru o clip\ [i pentru totdeauna,
`n nemi[carea complex\ a frescelor. O astfel de
polifonie, `n t\cere [i umbr\, `n aleatorismul c\reia num\rul de voci plastice dep\[e[te acum, uria[ de mult, pe acel folosit `n arta portativului.
Aspectul unei astfel de eterogenit\]i artistice
`l mai putem delimita, tot vizualic, [i prin acea
`ntrep\trundere unitar\ a unor multitudini de
modele stilistice. ~n felul acesta, Edificiul episcopal al ora[ului mu[atin ne ofer\ o `nsumare
echilibrat\ de astfel de stiluri, din care s\ amintim pe cele cardinale: romanicul s\n\tos [i defensiv al zid\riei exterioare, goticul genetic al
ferestrelor, renascentismul propor]ionat al arcadelor, bizantinismul circularic al bol]ilor, explozia re]inut\ a barocului de la catapeteasm\,
romantismul unui miraj optic emanat de c\tre
candelabre, realismul, ajuns uneori pn\ la naturalism al scenelor pictate, ca [i bog\]ia de
simbolism hieratic, ce eman\ de peste tot.
O `ntlnire estetic\ cu `mpletirea echilibrat\
a unor armonii [i polifonii artistice, existente,
simbiotic [i simultan, la zidirea sacr\ a Bisericii
episcopale din Roman [i nu succesive, asemenea unui Preludiu [i Fug\ de Bach. O coexisten]\ [i material\, dar [i spiritual\, [i a artisticului plastic, dar [i a tr\irilor noastre suflete[ti, ale
noastre, cei care, acum, `ndep\rtndu-ne de
acest L\ca[ al purit\]ii existen]iale, ducem cu
noi plenitudinea unor `nfior\ri interioare armonice, dar [i ne recontopim, apoi, cu polifonia
eterogen\ a vie]ii de zi cu zi.
31
~n cazul Cuvioasei Parascheva, generalizarea

cultului ei s-aa f\cut `n Catedrala mitropolitan\ din
Ia[i, la 14 octombrie 1955, `n prezen]a a
numero[i ierarhi romni, precum [i a unor
reprezentan]i ai Bisericii Ortodoxe Rus\ [i Bulgar\.
DOCUMENTAR
Sfnta Parascheva, de 600 de ani

ocrotitoare a Romanului
Sfnta Parascheva este cea mai popular\
dintre to]i sfin]ii ale c\ror moa[te se afl\
pe teritoriul Romniei. Sute de biserici de
parohie din Romnia sunt `nchinate ei
pentru a le ocroti, iar `n nordul Greciei, `n
Bulgaria [i Serbia credincio[ii ortodoc[i o
cinstesc de asemenea cu mult\ evlavie.
Ea s-a n\scut `n Epivat (azi Boiados), pe

]\rmul M\rii Marmara, `n apropiere de Constantinopol (mai trziu, Istanbul), pe atunci capitala Imperiului bizantin. Sfnta Parascheva [i-a
petrecut anii copil\riei `n casa p\rin]ilor, care au
crescut-o `n fric\ de Dumnezeu. Mo[tenind o
mare avere de la p\rin]i, `mpreun\ cu fratele ei,
tn\ra Parascheva a d\ruit s\racilor partea ce i
se cuvenea de mo[tenire [i s-a retras `n adncul pustiei, dup\ cum scrie mitropolitul
Varlaam.
S-a oprit mai `nti la Constantinopol,
`ndreptndu-se apoi spre ]inutul Pontului.
Vreme de cinci ani a r\mas la M\n\stirea Maicii
Domnului din Heracleea. De aici a plecat spre
}ara Sfnt\. Dup\ ce a v\zut Ierusalimul, s-a
a[ezat `ntr-o m\n\stire de c\lug\ri]e `n pustiul
Iordanului.
~ntr-o noapte, pe cnd avea ca la 25 de ani,
un `nger i-a spus, `n vis, s\ se re`ntoarc\ `n ]inuturile natale. Dup\ ce a avut aceast\ vedenie,
Sfnta a plecat spre Epivat. Dup\ ce a ajuns
acolo, `mp\cat\ cu sine, cu oamenii [i cu
Dumnezeu, [i-a dat sufletul `n m=inile Tat\lui
ceresc. A fost `ngropat\ ca o str\in\, f\r\ ca nimeni s\ [tie cine era. Dar Dumnezeu a descoperit `n chip minunat cine era acea str\in\.
O via]\ `nchinat\ Domnului
Cuvioasa Parascheva a fost cinstit\ `n Biserica noastr\ veacuri de-a

rndul. ~nc\ de la sfr[itul veacului al XIV-lea exista o biseric\ cu hramul Prea Cuvioasa Parascheva `n R\[inari, lng\ Sibiu, iar `n anul
1408 este men]ionat\ biserica cu hramul Sfnta Vineri din Roman.
Multe alte biserici din Moldova sau din alte p\r]i ale p\mntului romnesc au acela[i hram, chipul ei sau scene din via]a ei fiind zugr\vite `n
diferite biserici romne[ti. (`n imagine, Aflarea moa[telor Sf. Cuvioase
Parascheva, fresc\ din Catedrala episcopal\ din Roman, sec. XV)
spre via]a sfintei o g\sim `n Cartea romneasc\ de `nv\]\tur\ a mitropolitului Varlaam

al Moldovei, tip\rit\ la Ia[i, `n 1643.
~n fiecare an, la 14 octombrie, Biserica

Ortodox\ de pretutindeni pr\znuie[te pe
Cuvioasa Maic\ Parascheva. ~n chip
deosebit, ea este cinstit\ `n Moldova,
`ntruct de aproape patru secole moa[tele
ei se g\sesc la Ia[i. M\rturie despre
cinstirea adus\ de str\mo[ii no[tri Sfintei
Parascheva sunt bisericile ctitorite cu
hramul Cuvioasa Parascheva nu numai `n
Moldova, dar [i `n Transilvania [i `n
}ara Romneasc\.
fnta Cuvioas\ Parascheva a tr\it `n

prima jum\tate a veacului al XI-lea.
Prima `nv\]\tur\ `n limba romn\ de-
C\l\toria
spre Moldova
de episcopii de Roman [i Hu[i, de cler [i

credincio[i. ~n ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moa[te au fost a[ezate `n minunata biseric\ a M\n\stirii Sfin]ii Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului. Cinstitele moa[te au
r\mas aici pn\ `n anul 1884, cnd au `nceput
lucr\rile de restaurare a sfntului l\ca[, din
acest motiv fiind mutate `n paraclisul m\n\stirii [i `n curnd str\mutate `n noua Catedral\ mitropolitan\ din Ia[i, unde se g\sesc
[i ast\zi.
~n [edin]a din 28 februarie 1950, Sfntul
Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne a hot\rt
canonizarea unor sfin]i din neamul nostru,
precum [i generalizarea cultului unor sfin]i
ale c\ror moa[te se g\sesc `n ]ar\ la noi.
Hot\rrea respectiv\ a fost transpus\ `n fapte
`n cadrul unor mari festivit\]i biserice[ti din
cursul lunii octombrie 1955. ~n cazul Cuvioasei Parascheva, generalizarea cultului ei s-a
f\cut `n Catedrala mitropolitan\ din Ia[i, la 14
octombrie 1955, `n prezen]a a numero[i ierarhi romni, precum [i a unor reprezentan]i
ai Bisericii Ortodoxe Rus\ [i Bulgar\.
Dup\ 120 de ani ele au cunoscut ultima

str\mutare, de data aceasta spre p\mntul
romnesc. ~n anul 1641, dup\ ce binecredinciosul domn Vasile Lupu al Moldovei a pl\tit
toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol,
crmuitorii ei de atunci, patriarhul Partenie I,
zis cel B\trn (1639-1644), `mpreun\ cu
membrii Sinodului s\u, au hot\rt s\-i ofere,
drept recuno[tin]\, moa[tele Cuvioasei Parascheva pentru sfin]irea [i binecuvntarea
acelui loc al Bogdaniei (}ara Moldovei,
n.n.), dup\ cum se spune `n scrisoarea sinodiceasc\. Racla cu cinstitele moa[te a fost
transportat\ cu o corabie pe Marea Neagr\,
fiind `nso]it\ de trei mitropoli]i greci (Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului [i Teofan al Paleopatrei). Ajungnd la
Gala]i, apoi la Ia[i, au fost `ntmpinate de
Vasile Vod\ Lupu, de mitropolitul Varlaam [i
32
~n anul 1517, dup\ terminarea construirii Catedralei de la

Curtea de Arge[, Neagoe cere ierarhilor ]\rii ca mitropolitul
Nifon s\ fie trecut `n rndul sfin]ilor, pomenirea lui urmnd a
se face la 11 august a fiec\rui an. Aceasta a fost `n fapt prima
canonizare a unui sfnt s\vr[it\ pe teritoriul ]\rii noastre.
Primul sfnt
canonizat de romni
Anul acesta, `n cadrul s\rb\torilor dedicate anivers\rii a 600 de
ani de la atestarea documentar\ a Episcopiei Romanului, al\turi
de Sf=nta Parascheva, ocrotitoarea Catedralei episcopale, participan]ii se vor bucura [i de binecuv=ntarea aducerii unor fragmente din moa[tele Sf. Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului.
Fragmentele din moa[tele Sf. Ierarh Nifon vor fi aduse `n
Episcopia Romanului de la Catedrala mitropolitan\ Sfntul
Dumitru din Craiova.
60
0 de
tara
33
aceea, c=nd ele au fost str\mutate de la Epivat

la Trnovo, capitala imperiului romno-bulgar,
ora[ care devenise `ntre timp re[edin]\ patriarhal\. Acolo moa[tele Cuvioasei Parascheva
au r\mas timp de 160 de ani. Probabil atunci s-a
alc\tuit slujba ei, care a intrat `n Mineiul pe
luna octombrie. C=nd Trnovo a fost cucerit de
turci, mo[tele Cuvioasei Parascheva au fost mutate la Belgrad. Acolo au stat pn\ `n anul 1521,
cnd turcii au cucerit [i acest ora[. De aici
moa[tele au fost str\mutate la Constantinopol,
oprindu-se c=te pu]in `n bisericile Sfnta
Maria Panmacaristos, pe atunci Catedral\ patriarhal\, Vlahserai (1586), Sfntul Dumitru
(1597) [i Sfntul Gheorghe din cartierul
Fanar (1601). Acolo a r\mas vreme de 120 de
ani, dup\ care moa[tele sale au fost aduse la
Ia[i, unde se afl\ [i ast\zi. Sfnta Cuvioas\
Parascheva este considerat\, pe drept cuvnt,
ocrotitoarea ora[ului Ia[i [i a `ntregii Moldovei,
pentru c\ de-a lungul anilor moldovenii au
sim]it `n via]a lor lucrarea minunat\ a harului
dumnezeiesc prin mijlocirea Cuvioasei
Parascheva cea mult folositoare.
ritoriul ]\rii noastre. Drept mul]umire, c\lug\rii din Sfntul Munte

Athos au d\ruit lui Neagoe Basarab capul [i o mn\ a Sfntului Nifon,
moa[te care au fost aduse de acesta la Curtea de Arge[. Mai trziu ele
au fost mutate la Catedrala episcopal\ din Rmnicu Vlcea, iar dup\
ridicarea Craiovei la rang de Arhiepiscopie [i Mitropolie, `n anul 1945,
au fost aduse la Catedrala mitropolitan\ Sfntul Dumitru din Craiova, acolo unde se g\sesc [i ast\zi.
Dup\ ce au stat `n Biserica Sfin]ii Apostoli

din Epivat vreme de vreo dou\ sute de ani,
s\vr[indu-se multe semne [i minuni `n jurul lor,
datorit\ evenimentelor politice care au adus
mult\ durere `n ]\rile balcanice, cinstitele moa[te
ale Sfintei Parascheva au fost str\mutate `n mai
multe locuri, fiind tuturor alinare `n suferin]\.
Prima mutare a moa[telor Sfintei Parascheva s-a petrecut `n anul 1235 sau curnd dup\
Sfnta balcanicilor
[i `n aceea[i noapte, [i a doua zi amndoi au spus

tuturor minunata `ntmplare.
Credincio[ii de acolo, auzind de visul celor
doi, au `n]eles c\ este un semn dumnezeiesc, drept
care au luat trupul Cuvioasei din mormnt [i l-au
adus cu mare bucurie `n Biserica Sfin]ii Apostoli din Epivat. Vestea despre minunile care se
s\vr[eau `n apropierea cinstitelor moa[te s-a r\spndit curnd `n Tracia [i `n Peninsula Balcanic\.
Este foarte probabil c\ Patriarhia Ecumenic\ va fi
procedat de timpuriu la canonizarea ei.
~n fiecare an, `n ziua de 11 august, Biserica Ortodox\ Romn\ s\vr[e[te pomenirea Sfntului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului [i, pentru o vreme (`n timpul domnitorului Radu cel Mare), Mitropolit al }\rii Romne[ti.
Sfntul Nifon a fost chemat `n }ara Romneasc\ pentru organizarea bisericii `n timpul domniei lui Radu cel Mare (1496-1508). ~n
anul 1503 a `nfiin]at Episcopiile Rmnicului [i Buz\ului, dup\ care, `n
urma unor ne`n]elegeri cu domnul ]\rii, s-a retras la Sfntul Munte
Athos, unde a murit `n anul 1508.
~n anul 1515, domnitorul Neagoe Basarab, care `l respecta mult pe
marele mitropolit, i-a adus osemintele `n ]ar\, `ntr-o racl\ de argint.
Primite cu mare alai [i bucurie, osemintele lui Nifon au fost a[ezate
deasupra mormntului domnitorului Radu cel Mare, la M\n\stirea
Dealu (Trgovi[te), f\cndu-se rug\ciuni pentru iertarea domnitorului.
Dup\ o s\pt\mn\, osemintele au fost trimise `napoi la Sfntul Munte,
fiind a[ezate de Neagoe Basarab `ntr-un chivot special.
~n anul 1517, dup\ terminarea construirii Catedralei de la Curtea de
Arge[, Neagoe cere ierarhilor ]\rii ca mitropolitul Nifon s\ fie trecut `n
rndul sfin]ilor, pomenirea lui urmnd a se face la 11 august a fiec\rui
an. Aceasta a fost `n fapt prima canonizare a unui sfnt s\vr[it\ pe te-
Dumnezeu a iubit frumuse]ea ei

Se spune c\ un marinar a murit pe o corabie
[i trupul i-a fost aruncat `n mare. Valurile l-au
adus la ]\rm, iar un sihastru care tr\ia acolo a rugat pe ni[te cre[tini s\-l `ngroape dup\ rnduiala
cre[tineasc\. C=nd i-au s\pat aceluia groapa, au
g\sit trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputrezit [i plin de mireasm\. Cu toate acestea, au
pus al\turi de ea [i trupul cor\bierului.
Dar, `n noaptea urm\toare, unuia din cre[tinii
care s\paser\ groapa, cu numele Gheorghe, i s-a
ar\tat `n vis o `mp\r\teas\, [eznd pe un scaun luminat [i `nconjurat\ de mul]ime de `ngeri. Unul
dintre `ngeri l-a luat de mn\, l-a ridicat [i i-a zis:
Gheorghe, pentru ce n-a]i socotit trupul Sfintei
Parascheva? Nu [ti]i c\ Dumnezeu a iubit frumuse]ea ei [i a vrut s\ o prosl\veasc\ pe p\mnt?
Iar `mp\r\teasa pe care o v\zuse `n vis [i care nu
era alta dect Cuvioasa Parascheva i-a poruncit s\
ia degrab\ trupul ei [i s\-l a[eze undeva, `ntr-un
loc de cinste. Aceea[i vedenie a avut-o [i o femeie
credincioas\, cu numele Eftimia, `ntr-acela[i chip
Catedrala ~n\l]area Domnului din Bac\u

este al treilea l\ca[ ortodox ca m\rime din
Europa, avnd 70 de metri lungime, 38 de
metri l\]ime, [i 63 de metri `n\l]ime (pn\ la
baza crucii, cu totul avnd 70 metri).
ACTUALITATE
ne-a `nvrednicit s\ fim genera]ia care particip\m anul acesta la serbarea a

600 de ani de atestare documentar\ a Episcopiei Romanului. ~ntre eveni-
Sub semnul Sfintei Cruci

Sute de credincio[i au participat duminic\, 7 septembrie 2008,

la sfin]irea crucilor care vor veghea Bac\ul
de pe Catedrala ~n\l]area Domnului
Catedrala ~n\l]area Domnului este al treilea l\ca[ ortodox ca

m\rime din Europa, av=nd 70 de metri lungime, 38 de metri l\]ime, [i 63
de metri `n\l]ime (p=n\ la baza crucii, cu totul av=nd 70 metri).
Catedrala din municipiul Bac\u este construit\ `ntr-un stil ce cuprinde
elemente specifice arhitecturii bizantine [i arhitecturii [tefaniene.
Lucr\rile impresionante la catedral\ au `nceput la 10 metri sub p\m=nt,
adic\ echivalentul unui bloc cu trei etaje. Acest subsol imens cuprinde
dou\ nivele: sal\ de expozi]ie, depozit de carte, ad\post de ap\rare local\
antiaerian\, iar mai sus un paraclis, dup\ care, la cota 0, `ncepe catedrala.
L\ca[ul de cult are ziduri de beton ce ating `n anumite tronsoane o
grosime de un metru. Cupola din naos are o deschidere de 24 de metri.
Adic\ mai bine de jum\tate din cea a Sfintei Sofia din Constantinopol, a
c\rei cupol\ are 40 de metri. Cele 18 clopote, cu greutatea `ntre 4,5 tone
[i 30 de kilograme, au fost executate la Innsbruck de cea mai mare firma
de specialitate din Europa, compania austriac\ Grassmayr
Glockengreisser [i sunt cele mai mari care au fost realizate `n Europa de
Est `n ultimii 50 de ani. Dintre ele, 13 sunt concepute `n form\ special\ [i
sunt sincronizate de computere, put=nd s\ dea mai multe melodii specifice anumitor momente din timpul anului bisericesc, iar restul de cinci
sunt clopote clasice.
Cele mai impresionante cruci realizate `n mente deosebite pe care le tr\im se afl\ [i acesta al prezen]ei noastre la
slujba de sfin]ire a crucilor. Ele vor str\luci `n lumina soarelui [i vor
Romnia pentru o biseric\ au fost sfin]ite de r\m=ne
pentru veacurile ce vor veni simbolul credin]ei noastre, a
c\tre Preasfin]itul Ioachim B\c\uanul, men]ionat `n cuv=ntul s\u PS Arhiereu Ioachim B\c\uanul.
arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului,
dimpreun\ cu un sobor de preo]i. Slujba a ~ntre cele mai mari biserici
avut loc duminic\, 7 septembrie, la Catedrala din Europa
~n\l]area Domnului din municipiul Bac\u,
l\ca[ de cult pe turlele c\ruia vor str\luci
aceste `nsemne ale credin]ei cre[tine.
a evenimentul din ziua dinaintea pr\znuirii na[terii Maicii

Domnului au fost prezen]i reprezenta]i ai autorit\]ilor jude]ene,
locale, dar [i c=teva sute de credincio[i, care au ]inut s\ vad\ crucile celei mai mari catedrale construite p=n\ acum `n ]ara noastr\. Acestea
au fost realizate din inox cu unele elemente aurite, la firma Constructii
Utilaje Speciale (CUS) Bac\u.
Simbolul credin]ei noastre

peste veacuri
Catedrala din municipiul Bac\u este construit\

`ntr-un stil ce cuprinde elemente specifice
arhitecturii bizantine [i arhitecturii [tefaniene.
Crucea principal\ are 7 metri `n\l]ime, o deschidere a bra]elor laterale

de 4,20 metri, [i o greutate de aproape 2 tone. Ea a fost montat\ pe turla
central\ a Catedralei. Celelalte trei cruci au fost a[ezate pe turlele care
ad\postesc clopotele impresionantului l\ca[ de cult din Bac\u. Acestea au
patru metri lungime [i 2,46 metri deschiderea bra]elor. Bunul Dumnezeu
34
EVENIMENT
Programul manifest\rilor cultural-rreligioase organizate
de Centrul Eparhial de la Roman, sub genericul:
28 septembrie-13 octombrie 2008
60
0 de
tara
Episcopia Romanului - 600 de ani,

continuitate [i unicitate
Duminic\ - 28 septembrie
z ora 9.30 - Sf. Liturghie arhiereasc\ la Biserica Precista - Bac\u;
z ora 16.00 - Muzeul Iulian Antonescu: Simpozion cu tema Episcopia
Romanului - 600 de ani de istorie [i spiritualitate cre[tin-ortodox\, urmat de
vernisaj cu expozi]ie de carte, imagini
[i materiale documentare;
z Lansare de carte: Albumul m\n\stirilor din jude]ul Bac\u - Praxis [i
teosis; Episcopia Romanului, de Pr.
Scarlat Porcescu; Episcopia Romanului, cercet\ri arheologice, de Vasile
Ursachi [.a.;
Mar]i - 30 septembrie
35
z ora 08.00-12.00 - Sfnta Liturghie

cu ocazia hramului Catedrala episcopale Sf. Cuvioas\ Parascheva din
Roman.
Mar]i - 14 octombrie
z ora 16.00 - Slujba de Priveghere

la Catedrala episcopal\ ;
z Ora 18.00 - Ateneul Bac\u - concert sus]inut de Gheorghe Zamfir [i
Orchestra Filarmonicii Mihail Jora
din Bac\u;
Luni - 13 octombrie
z Lansare de carte: Albumul cu participarea mai multor membri ai

m\n\stirilor din jude]ul Bac\u - Praxis Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe
[i teosis; Albumul Catedrala episco- Romne; aducerea moa[telor Sf. Nifon
pal\ din Roman; Episcopia Romanu- de la One[ti;
lui, de Pr. Scarlat Porcescu; Episcoz ora 18.00 - Slujba Vecerniei, la
pia Romanului, cercet\ri arheologice, Catedrala episcopal\ Cuvioasa Parasde Vasile Ursachi [.a.;
cheva din Roman;
z ora 19.30 - Vizionarea filmului
documentar: Episcopia Romanului Mar]i - 7 octombrie
600 de ani de istorie, regia [i scenariul
Constantin Adamovici;
z ora 16.00 - Biblioteca Municipiului Moine[ti: Simpozion cu tema Episcopia Romanului - 600 de ani de istorie [i spiritualitate cre[tin-ortodox\. Duminic\ - 12 octombrie
z Lansare de carte: Albumul
z ora 9.00 - Catedrala episcopal\
m\n\stirilor din jude]ul Bac\u - Praxis
[i teosis; Episcopia Romanului, de Pr. Cuvioasa Parascheva, Roman: Sf=nta
Liturghie arhiereasc\, cu participarea
Scarlat Porcescu [.a.;
mai multor membri ai Sfntului Sinod al
Bisericii Ortodoxe Romne. Depunerea
spre `nchinare a moa[telor Sf. Nifon;
z ora 16.00 - primirea invita]ilor, ierarhi [i reprezentan]i ai autorit\]ilor

centrale [i locale, la Hotelul Trotu[ din
One[ti;
z ora 18.00 - slujba Vecerniei la Catedrala Pogorrea Duhului Sfnt din
One[ti, unde se vor afla depuse moa[tele Sfntului Ierarh Nifon, aduse de la
Catedrala mitropolitan\ Sfntul Dimitrie din Craiova;
z ora 16.00 - Casa de Cultur\

Bac\u: conferin]a plenar\ a protopopi- Vineri - 10 octombrie
atelor, cu tema: Episcopia Romanului
- 600 de ani de istorie [i spiritualitate
cre[tin-ortodox\: `ntemeiere, continuitate, unicitate.
z ora 18.30 - spectacol folcloric
sus]inut de Ansamblul Busuiocul, condus de Dl. Vlasie Petru, intrarea liber\,
Casa de Cultur\ Bac\u;
Duminic\ - 5 octombrie
z ora 16.00 - Casa de Cultur\ Roman: conferin]a cu tema Episcopia Smb\t\ - 11 octombrie
Romanului - 600 de ani de istorie [i spiz ora 9.00 - Sf=nta Liturghie arhieritualitate cre[tin-ortodox\: `ntemeiere, reasc\ [i resfin]irea Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Borze[ti,
continuitate, unicitate;

CRONICA ROMANULUI Septembrie-Octombrie Tipar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CRONICA ROMANULUI Septembrie-Octombrie Tipar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2

Anul acesta, Episcopia

omentul aniversar nu este numai al

FOTO: PR. CORNEL PAIU

Secolul al XVIII-llea este marcat,

Sfin]i, ierarhi la Roman

Melchisedec este cel mai `nv\]at

u[urarea birurilor p\stori]ilor s\i. Spre sf=r[itul

ora[ Roman, pe care patetic l-a numit azilul

Analiznd via]a [i activitatea ierarhilor roma[cani, cei

Dup\ aceast\ succint\ trecere `n revist\ a ierarhilor care au p\storit `n

Ierarhi roma[cani personalit\]i ale Moldovei

vizita patriarhului Kiril al Bulgariei, Mitropolitului Grigorie al Sankt Petersburgului, Sofronie al

Pomelnicul ctitorilor (sec. al XIX-lea)

A fost r=nduit ca episcop loc]iitor Arhiereul

Rug\m pe Sfnta Parascheva, care

Sava, Leon Gheuc\, Veniamin

Cel dinti istoric romn care a formulat o ipotez\ `n

~n sprijinul tradi]iei istorice, vin [i c=teva

Alexandru cel Bun, ctitorul

al doilea episcop, dup\ mitropolit, la sf=nta

Alexandru cel Bun, domn al

De la Alexandru cel Bun

Tradi]ia este consemnat\ pentru `nt=ia oar\, `n

drum ipotezelor. Cel dint=i istoric rom=n care a

Apari]ia statului feudal centralizat a condus la constituirea

n document de mare importan]\ pentru

Proilaviei `n a doua jum\tate a sec. al XVII-lea

Cea mai veche eparhie

N. Iorga, coment=nd documentele care

Aplan=ndu-se ne`n]elegerile dintre patriarhia de Constantinopol [i moldoveni cu privire la

Analiz=nd [i interpret=nd ceea ce a p\strat tradi]ia, c=t [i referirile documentare `n leg\tur\

XVIII-lea Pecetea sfintei Episcopii a

Teracot\ din sec. al XVII-lea

Dac\ episcopului de Roman i s-aa spus [i mitropolit,

Primul episcop roma[can men]ionat `ntr-oo

Primii ierarhi ai Romanului

Ierarhii din vremea

septembrie 1408. Surprinz\tor a fost faptul c\ vechea catedral\ a fost mai

`nt=ist\t\tor, de un episcop. Dar cum nu avem

~ntr-un document datat 12 aprilie 1458, hramul bisericii voievodale din

Prima Catedral\ episcopal\

Odat\ `nfiin]at\ noua eparhie a Romanului,

Episcopia Romanului reprezenta `n sec.

Urma[ul s\u `n scaun a fost episcopul

Mitropolitul Teoctist al II-lea,

episcopul din Mitropolia de Jos, de la T=rgul

Consiliul de la Konstanz, la care au participat [i reprezentan]i ai

al `ntregii Rusii, prin care `i d\dea acestuia

Dumnezeu, mitropolitul de Suceava chir

Evident\, a fost colaborarea domnitor-eepiscop

episcopul era supus capriciilor [i intereselor

sub toate aspectele. Dar unii renega]i, precum

Catedrala episcopal\ din Roman p\streaz\ [i ast\zi, `ntr-o form\

Curgerea timpului istoric

entru a putea `n]elege unele dintre

F\r\ a subestima vrednicia cuiva, m\ voi

Episcopul Filotei, sprijinitorul

de la Roman au ajuns mitropoli]i ai Moldovei

Sinodul de la Ia[i (15 septembrie [i 27 octombrie 1642),

Fa]\ de aceste influen]e fluctuante [i de precaritatea st\pnirii attor de mul]i domnitori,

~n perioada 1525 - 1650, de la

Dispre] fa]\ de credin]a