ANDREI VEACESLAVOVICI KURAEV (n. 1963, Mos- cova) este diacon al Bisericii Ortodaxe Ruse, profesor la ‘Academia Teologici din Moscova, profesor la Universita tea de Stat din Moscova, decan al Universiti Sf Ioan Te- ‘ologul si profesor al Universiti Sf. Tihon din Moscova. Fateun foarte cunoscut teolog, eritor, publicist i cereot® tor rus contemporan. A crescut inr- familie de intlectu- ali ate. In anii de scoala a editat revista Ateul. S-a botezat la virsta de 19 ani, pe cind era student la facultaten de f- losofie a Universitiii din Moscova. Absolvent al catedrei de istorie gi teorie a ateismului gtingific, sa convertit la Ortodoxie in cursul cercetirilor ,ateiststiingifce”. Dupa converte, & studlat teologia Ta Seminaral Leologic din ‘Moscova gi la Facultatea de Teologie din Bucuresti. A fost hirotont diacon de patriarhul Teoctst al Romiiniei. Dups Intoarcerea din Roménia, a fost referent al patriarhului Alexie al Moscovei (1990-1993). Este membra al Comisi- ei teologice de pe Tinga Sfintul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse gi membru al Consiliului de experti pe probleme ale libertiii de constinf de pe ling Comitetul de Stat al Du- ‘mei Federatici Ruse. Pirintele diacon Andrei Kuraev des- ‘soar’ o activitate impresionant3 de popularizare a Orto- doxiei fn medille intelectuale moscovite, pe intemet gi in publicaile de mare tiraj din Rusia. Cart publicate: Cretinsma timpuri deen réncar- 1k; Provocrile ecumenismuai (radusd in rare i apna ti la Editura Sophia); Dac! Dumnezeu este iubire; Deru gi snateme (trduséin romana yi aparuta la Editura Sophia) Ortodaxia pentru protestant; Pecetea lui Antitrst, codurile de ‘are gt sennele rerturitor (Gradusd Sn roman’ gi apart’ la Editura Sophia): Satanismaul pentru intelectual; Ceultisnaul in Ortodexie;Teclogia cola ete. Diacon ANDREI KURAEV Mostenirea lui Hristos Ceea ce n-a intrat in Evanghelie ‘Traducere din limba rusi de Nadejda StahovskiRedactori: Gheorghi{3 Ciocioi, Elena Marinescu (Coperta: lerom. Savatie Bastovoi Traducerea a fost ficut’ dupa originalul in limba rus: Andrei Kuraev, Nasladie Hrista, cto ne voslo v Evanghelia, Fond ,Blagovest”, Moscova, 1997. (© Faitura Sophia, pentru prezenta editie Deserierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Rominiei KUKAEY, ANDKEL Mostenirea lui Hristos. Ceea ce n-a intrat in Evanghelie / diacon Andrei Kuraev; trad. din tb. rusi de Nadgjda Stahovski, — Bucuresti Faituen Sephin, 000 Bibliogr. ISBN 978-973-136-106-2 1 Stahovschi, Nadejda (trad) 8 Prefugi ea mai dificil’ problema pusa de teologie este: Ceinseamnit wa ficrestin”? fn primul rénd, omul nu poate sk se fac’ pe sine in- susi cregtin. Convertirea nu este ceea ce sivargesc eu, i ceea ce se sivargeste cu mine. $i aceasta, deoarece nu este vorba atat de initiativa mea generat de curio- zitate sau de vreun alt motiv, cit mai ales de oneastep- tata chemare simtita. Intr-un roman , science-fiction” este descrisi olume (deloc atrgitoare) condusi de oligarhia telepatilor. Acestia controleazi congtiintele oamenilor fir’ ca cei fn cauza sd gtie aceasta gi cum anume sunt condusi in ‘mod real. Dar, din nefericire pentru guvernanti, capa- ititile telepatice nu sunt ereditare. Din acest motiv casta conducitoare nu poate riméne ca un sisten his, cauiz8 ponte care ea are nevaie de un permanent aflux de noi oameni. ins cum ar putea fi selectati oa- ‘menii intr-un astfel de grup, din moment ce ei nu stit nici de existenta acestuia gi nici nu binuiesc micar ci eiaravea acele capacititi care le-ar deschide usile clu- bului de eliti aflat la putere? in roman, modalitatea 5DDIACON ANDRETKURAEV de mentinere a castei guvernante este descrisi astfel: in timpul examenelor de admitere la universitate, in apropierea intrarii principale, intr-o cimarut’ inchis’, stitea un telepat de prima mana. Neperceput de ma- rea majoritate a celor din jur, el transmitea telepatic, nwintrerupt, unul gi acelagi mesaj: »Cine mi aude, o& intrein camera numérul...Cine mi aude, si intre in ca- mera numérul...” Pufinii dintre candidafii cw‘inclinajii telepatice sesizau acea voce si, daci nu refuzau che- marea, considerand-o halucinatie, se duceau la came- ra indicat3. Prin acest accept, problema intrarii lor la universitate gi cea a carierei era rezolvat’ gi bine defi- nit’. Toate examenele deveneau o formalitate. Ceva asemantor se poate spune si despre Biserici Biserica este comunitatea celor care au auzit gi au in- feles chemarea lui Hristos gi iau rispuns ei. Daci un omnu a simgitin ef avast cremare, el nu poate deveni crestin. Acesta este gi motivul pentru care nu poate si existe o instructie pe tema: ,Cum si te faci tu pe tine {nsuti crestin”. Dar, fiind vorba de chemarea lui Hris- tos, sinu de chemarea unui misionar, nu pot exista nici indicatii pe tema .Cum s& facem crestini pe cei apro- piati”. Un misionar poate 4 invite la biseric’, poate si propund lectura Evangheliei. El insi nu va putea ga- ranta ck omul va simfi cava. Chiar gi lings Hristos au fost oameni care L-au si auzit, L-au si vazut, Lau vazut siminunile si totusi n-au simtit nimicin inima lor, in al doilea rind, intrebarea ce Inseamnit ya fi cres- fin"? presupune gio meditafie pe tema: pentru ce anu- me suntem noi chemafi de Hristos? Ce anume dores- 6 MOSTENIREA LUT HRISTOS te Hristos si ne transmit nou’, celor care am rispuns deja chemarii Sale? in teologie, meditatiile pe aceast tema poartd numele de ,soteriologie obiectiva"” (soteri- ologia fiind invatitura despre méntuire). Este vorba de cea ce a ficut Hristos ,pentru noi, oamenii, si pentru anoastr’ mantuire” gi ce anume ne comunici El. in al treilea rind, meditatia pe tema ce inseamnd ,a (fi erestin” presupune gi intelegerea a cea ce trebu- ie s& indeplineascé omul insusi pentru a fi capabil si primeasc’ darurile lui Hristos gi si nu le piard’. Aceasta este cea ce se poate numi ,soteriologie su- biectiva”. in cadrul ei se definesc acele eforturi perso- nale ale omului care fac posibila insugirea de catre el a darului pe care Hristos la adus omenitii intregi. De fapt, chiar diferentele de raspuns la cele dou’ intrebiiri (,Ce a flicut Hristos pentru noi?” gi ,Ce tre- buie si facem noi pentru Lristos?”) au generat deose- birile dintre confesiunile crestine existente. Din acest motiv, a compara, a pune fata in fata diver- sele curente crestine este posibil numai pundnd in dis- cufie cele dous intrebiri, Protestantilor, de exemply, li se pare ci se deosebesc de ortodocgi numai prin ritua- luri, cum ar fi: atitudinea fat& de icoane, modalitatea de sivarsire a botezului, rugdciunile citre sfint.. Pro- abil prin care omul poate identifica «dupa chipul> din Scripturi... Este deosebit de important a consemna c& aceast’ regula a credintei se transmite ca 48, MOSTENIREA LU HRISTOS, co cuncastere obiectivs, si nu ca 0 senzatie subiectiv’; si aceasta pentru ci ea se transmite in mod obiectiv prin Tainele Biserici” [12]. Ca urmare, Scriptura nu poate epuiza viafa sufle- tului in Dumnezeu. Scriptura nu spune nimic de po- sibilitatea omului de-a se méntui prin citirea ei. Chiar cuvintele lui Hristos: ,Cercetati Scripturile, ci voi so- cotiti ci-n ele avefi viata vesnici” (In 5, 39) sunt apoi explicate tot de citre El. Ce anume trebuie si ne des- copere cercetarea Scripturilor? Faptul ,c& ele sunt cele ce marturisesc despre Mine. Scripturile sunt un in- strument (prin cle insele), un martor, o ug’. Dar acest 7 Ceri dept aceste cuvinte ale pr: Mail nu mi se par in de- plin acord cu propria li afirmate porivit crea Tradiiaesteo Inetod de cite, ilcure a Scripturior”(p. 18). Dupa cum Crey- tinismul nu poate f redus la textl Evanghelic nei Tradia nu poate fred lao gcoathermencutic, Elaborarea Tradieiher- Tneneutice gi chiar jutorul haric al Dui tn ifelegerea Srip- turi sunt doar manifestr ale Tadifc ins ele ru sunt ident ecu Fredania Tainelor”, despre care, fn acorl cu 8. Vasile cot Mihai. lar identificarea Tradiei Apes- tolce cu hermencuticn, manfestata fn fraza Gata pr. Mihail poate inirits cu autontatea pr. Gheorghe Florovski Tra ‘Apostolic, aga cum a fst en pstratagtineleas in Biserica ve- chu erm congulat intr un cod de toze complexe gi obligator (edict Tua forma de structur8 logic, de text), ea era ma de- rab viiunea sensulu gl puteri evenimentulai Revelail,Re- Velatie despre Dumnezeu, Care hicragilucreaza (pot. Gheorghe Florovski, Pisano i Predanie spravoslavno’ tociki zen in “Nesinik Russkogo Zapadnoevropeiskogo patriagego ekzatha- {ar 45,1964, p. 0), Stu, mi se pare ch Predania este orea- litateuntologicis Terence Ma exact cote cee schimba- re ontologicce face posiblé hermeneuticaadecvat8 Seripturi. 49DIACON ANDREIKURAEV instrument se justificd numai daci omul fl va primi pe Cel Care fi vorbeste prin intermediul Carti. ,Scriptu- ra nu imbratiseaza in totalitate viafa sufletului. Aceas- t8 viafii este haricas iar harul, desigur, nu se di de citre: cartea Sfintei Scripturi, ci de citre Duhul Sfant pogo- rat asupra Bisericii” [13] Scriptura este cuvantul Mirelui catre Mireas’. Dar are Mirele vrea si trimitA Miresei numai cuvéntul? Nu cumva El vrea si I se incredinteze ei si pe Sine? Scripturile n-au fost niciodata singurul izvor prin care Biserica igi cunostea Mirele. Mai degrabi, Biserica se folosea de Scripturi ca de 0 modalitate de justificare a propoviduirii sale, propovaduire ce privea experi- enfa sa. Tocmai Traditia este locul de intalnire dintre Mire si Mireasa Sa dupa inaltare. Tradifia nu face altceva decit si vorbeascé despre ‘Testament; dar Testamentul nu se realizeaz& prin car- te, ci prin Traditie, prin Taina indumnezeirii, Pentru lui Hristos si vieze impreundi cu oa- nilor si le fie trimis Duhul cel Sfant. ins Dubul nu se trimite fri ca camenii si-L ceard. Propriu-zis, aceasta este dubla slujire a Bisericii, cele doua laturi ale Tradi- fiet: ruga pentru coborarea Duhului Sfint gi primirea Lui. Dupa o excelent expresie a teologului contempo- ran roman Dumitru Stiniloae, ,Traditia este epiclezd {in sens larg” [14]. Traditia este ruga Bisericii: ,Trimite Duhul Téu Cel Stat asupra noastra”, gi este rispun- ‘sul lui Dumnezeu Ia aceastd ruga. 50 MOgTENIREALULHERISTOS Scriptura este cuvéntul lui Dumnezeu citre o2- ‘meni, insé religia este un dialog. lar dialogul nu poate avea loc intr-uun meditt in care se aude un singur glas. De aceea locul dialogului dintre Dumnezeu $i omenire nweste Biblia, ci istoria. Tar prezenta lui Hristos in istorie, in afara paginilor Biblici, este tocmai Traditia Numai unitatea Scripturi si Traditiei poate explica si pistra unicitatea Crestinismului. Aceasta unicitate consti in aceea 3 el nu poate fi incadrat in clasifice- rea religiilor ca ,mistice” si ,.profetice”, conform teo- riei religiilor. Religiile profetice se refer’ la descoperirea lui Dum- nezeu, in plenitudinea Sa unic’, fafii de anumiti inter- ocutori si la promisiunea facutd acestor interlocutori: promisiunea unei plenitudini a revelatiei, in viitor, la ‘marginea istoriei. Experienta caracteristics fondatori- lor unor astfel de traditii este considerati unic3, ne~ implicand coparticiparea generatiilor de credinciosi ce vor urma. In istorie apare punctul unei asemenea tensiuni de comunicare cu Dumnezeu, de care nu se poate apropia alt moment temporal. Calea profetului este irepetabil’, pentru cd nu a gisit singur Adevarul pe care il marturiseste, ci a fost chemat de El, prins yi, Ateodat’, chiar obligat sX marturiseasci despre El. Religiile mistice, dimpotriva, nu fac 0 deosebire principiald intre experienta inaintemergatorului si ex- Perienta celor ce 0 capiti mergind pe acelagi drum. Drumul odati gisit si incercat este accesibil, in ple- nitudinea sa, pentru orice timpuri. Aga cum legea 51DIACON ANDKEIKURAEY gravitatiei a existat dintotdeauna si nu a fost creat’ de Newton, ci numai surprins3 de el, tot aga gi legile ‘Yoga — pentru aceste religii ~ sunt eterne gi imuabil Si dack Newton nu se afla fata de gravitatie intr-o tuatie mai privilegiatd decat oricare altul, inseamnd c& si orice descoperitor al uneia sau alteia dintre gcolile Yoga nu este cu nimic privilegiat fafi de principiile ei, i nici privilegiat fata de urmasii sii. De accea, in acest iste, nu exist’ simpamantul unicititii timpului; nici unul din momentele istoriei nu poate pretinde cd in el sse poate surprinde mai usor reflexul vesniciei decit in orice alt moment istoric. In schimb, in Crestinism devin compatibile si sim- Himintul unicitii istorici, simpimantul inegalitiii valotilor momentelor istorice, proprii religiilor profe- tice, si convingerea religiilor mistice c experienta co- municérii cu Dumnezeu nu este inchisa intr-un mo- ment al istoriei de mult trecut. Scriptura crestind vorbeste de evenimentul unic al Intruparii, al propovaduirii pamantesti gi al jertfei Mantuitorului. Dar Scriptura, vestind un eveniment tunic si limitat istoriceste, nu poate reprezenta 0 mo- dalitate care si asigure convietuirea lui Dumnezeu cu oamenii gi in alte momente ale istoriei. Durnnezeu poate si fie impreuna cu fiecare generatie, cu intreaga istorie, numai prin Traditie. , Numai prin Tradifie, lu- crarea concreti a lui Dumnezeu, care a atins un anu- mit moment al istoriei, actioneaz’ asupra intregil is- torii si se dovedeste a fi viabil pentru toate timpurile care urmeaza” [15], 52 [MOSTENIREA LUTHRISTOS in aceasta formula sunt importante ambele accen- te:pe deo parte, e vorba de lucrarea unici a lui Dum- nezeu Care S-a descoperit intr-un anumit moment al istoriei: pe de alta parte, de rodul acestui eveniment ‘unic, adici de o nous apropiere a lui Dumnezeu, care devine accesibil’ in orice moment istoric ce va urma. Crestinul sau, altfel spus, misticul crestin poate atinge vesnicia in orice punct al timpului. Deoarece Crestinismul pastreazi fidelitatea Reve- lafiel istorice inseamna c& istoria nu se devalorizeaz. ‘Traditia fl d& oamenilor pe Dumnezeu Cel viu, ins’ r0- dul acestei intalniri si intelegerea ei de citre om trebu- ies’ fie verificate printr-o singur’ masura ~ Scriptura. Daci nu ar fi existat Scriptura, atunci experienta niiscutd in istorie ar fi putut produce un ,zgomot de fond” prea puternic, care si acopere glasul Mirelui. Scriptura care a fixat evenimente de mult trecute $i, de aceca, scipate controlulti si patimilor noastre de reform’, nu permite ca prezentul, cu ,interesele” gi preferintele lui de moment, s8-si faci de cap in casa Bisericii. Scriptura ne permite si ascultim nu numai momentul prezent. Scriptura veche ne scap& de pri nea ziarelor deazi. Dar, dacé nu ar fi existat Tradifia, Crestinismul ar fi Sclavul trecutului gi nu ar sluji eternitifii. Fard Tradi- fie, Crestinismul ar fi robul literei gi nu s-ar fi eliberat inDuh.Ortodoxie si Protestantism: controverse privind materia si energia gadar Ortodoxia si Protestantismul se deose- bese cel mai mult prin problema pus in jurul ‘Traditiei. lar problema Tradifiei este aceea a prezentet lui Hristos in istorie dupa inaltarca Sa gi a modului in, care se manifesta aceasta prezent3. Dupi logica invafiturii protestante, Hristos nu a la- sat in istorie 0 urma mai mare decat oricare alt pro- poviiduitor religios talentat. Principala Sa lucrare este cea care a avut loc in ceruri, si nu pe pimént. in ceruri, El, ca un Aparator gi Mijlocitor, a convins pe Tatil si preschimbe mania in bunavoints. Dumne- zou nu Se mai ménie pentru picatele noastre si nici nu nile mai pune la socoteal; vederea Jertfei de riscum pirare si de substitufie adusd de Hiistos L-a determi nat pe Dumnezeu sa considere ci dreptatea divind 2 fost satisfcutd si, ca urmare, oamenilor li se pot atri- bui meritele lui Hristos. $i noi, astfel, suntem declarat 54 MOSTENIREALULHRISTOS jertali. Hristos nu i-a schimbat pe oameni (oamenii au fost si au ramas pictogi; au fost si au rimas muritori), cia schimbat atitudinea lui Dumnezeu-Tatal fat’ de coameni ‘insd aici, in plan pamantesc, nu s-a schimbat nimic. Oamenii au fost impresionati de moartea lui Hristos, de Jertfa Lui ~ cam tot aga cum fnainte fuseser’ im- presionati de moartea lui Socrate. Lor le-a placut in- vvaffitura lui Hlristos aproape tot aga cum mai inaintele plicuse invajatura lui Buddha. Oamenii fi sunt recu- nosctori lui Hristos, tot aga cum milioane de oameni i sunt recunoscitori lui Moise... Tar invierea lui Hristos nu este insugit3 de citre o2- meni. Ristignitea gia adus rodul sit ea Lra satisfécut pe Tata. lar Invierea n-a rimas decét un fel de demon- stratie a dumnezeirii fui Hristos insusi. invierea nu a avut un alt efect in cadrul istoriei pamantesti decat cel pedagogic. Victoria hui Hristos asupra morfiinu va da nici un rod decat in momentul invierii generale. Nu- mai Jertfa lui Hristos a insemnat gi a schimbat ceva in jumea religiei, nu si Invierea. De fapt, lumea protes- tanta fine mai bine minte Rastignirea decat Pastele. Ea priveste cu mai multi incircturd sentimental’ moar- tea lui Hristos decat depagirea mortii Ortodoxia, in schimb, consider’ ci Hristos a daruit si Jertfa Sa, si invierea Sa. $i noi putem fi partagi la toate aceste daruri. Noi nu numai ca putem si-L as- ‘ultim pe Hristos, ci putem si si murim si si inviem cul (vezi Rom. 6, 2-5). 55DIACON ANDREI KURAEV Hristos ni Se da pe Sine in intregime. Iar El este nu numai Dumnezeu, El este Dumnezeu-Om. Pro- testanfii, dupa o meditatie serioas’, ar fi mai degra- ba de acord cu formula parintelui Gh. Florovski, pe care am aparat-o in capitolul anterior: ,apostolii au transmis Bisericii, iar Biserica, in persoana mogteni- torilor apostolici, a primit nu numai invifitur’, ci Duh Sfant” [1]. Dar afirmatia teologiei ortodoxe este mai complex. Noi afirmim ci Hristos este Dumne- zeu-Om, El este ,inrudit ontologic cu noi” [2]. $1 El ne trimite nu numai dumnezeirea Sa, ci si natura Sa uma- ni, Una dintre cele mai ametitoare probleme teologice este: oare a inalfat Hristos de pe pamant trupul Siu, din moment ce aici a rimas Biserica, tot trupul Su? Raspunsul prot. Serghei Bulgakov si al pr. Dumitru Stiniloaie este: ,Cerul in care lisus a inalfat trupul Sau coincide cu centrul tainic al Biserici... $i, cum prin indltarea Dumnezeului-Om este inilfati natura uma- 1n§, inima omeneascd bate pe culmea universului” (3]. insd Hristos nu numai cd a luat de la noi (prin Ma- sia) natura noaste’, nu numai ci a inailfat-o in saul Sfintei Treimi, ci El ne-a si intors-o transfigurat’, €i- maduit3, inviati. Rodul invierii se d& camenilor. Traditia trebuie si ni-Linméneze pe Hristos intreg inviat: nu numai cu- vintele Lui, ci si Duhul si Trupul Lui. in Traditie, Hristos extinde in lume fiinta Sa umand, care a inviat si s-a indumnezeit. Prin Tradifie se ras- Pandeste fiinfa umant si méntuitS a lui Hristos. Prin Traditie noi ne impirtasim si coparticipam la ome- 56 MOSTENIREA LULETRSTOS. nirea mntuiti. Dupa spusele Sféntului Ciprian din Cartagina, ,,Hristos a vrut si devind cea ce este omul,, pentru ca si omul si devind ovea ce este Hristos” [4]. Jn primul rénd cu aceste cuvinte putem s& confir- mam inci o dati teza principala a capitolului anterior: scopul lui Hiristos const nu numai in a le comunica ‘oamenilor despre Sine, ci sin aI transfigura prin Sine pe fiecare din cei ce-au crezut in El. Cum este oare po- sibil acest fapt dacd Hristos nu este printre noi? Cum este oare posibil si-L las pe Hristos sd intre gi si Se si- igluiasci in mine fir& ca El s’ fie prezent? Acest fapt nu este posibil fra impartigirea cu Hristos. ‘Traditia, ca un act ontologic ce-i daruieste omului transfigurat coparticiparea la taina lui Hristos, nu poa- te si incapa in cirti. Ceea ce a facut Hristos nu poate fi exprimat in cuvinte si, ca urmare, nu poate fi transmis numai prin cuvinte. Hristos ne-a lisat ca mostenire pe Sine insugi, gi nu un sot de cdrfi. Ca urmare gi via- fa ulterioar’ a Crestinismului nu poate fi redus& nu- mai la studii biblice. ,Crestinismul este lucrarea intru asemdnarea cu Dumnezeirea” — aya a exprimat even- {a Traditiei apostolice Sfantul Grigorie de Nyssa [5]. Simpla ascultare a relatirii evenimentelor ce au avut Joc odinioara in Palestina nu este capabild si produc& un efect aseminstor. Ca urmare, trebuie etiutatd in alt loc 0 nou modalitate de transmitere a ‘Traditiei pri- Vind indumnezeirea naturii umane. Anal doilea rand, pentru ca omul sa poati deveni cea cea fost Hristos, trobuie si aibi posibilitatea si lase si intre in el acea modificare a naturii umane care a avut 87DIACON ANDREI KURAEV locin Hristos. in aceasta lucrare vede pirintele Dumi- tru Stiniloaie principala menire a Tradifiei: aceea de a comunica oamenilor starea finala a lui Hristos, aceana- turk umani care a fost deja mantuits in Hristos gi care a trecut deja prin portile morfi si le-a daramat [6]. Slujirea Duhului, care constituie esenfa ontologici a Traditici, inseamnd realizarea, int-un om concret, ntr-1in timp gi spatiu concrete, a cea ce a fost s’ivar- git de Hristos pentru toati omenirea. Traditia interio- tizeaz& acea innoire obiectiva a naturii umane pe care a infiptuit-o Hristos. Duhul face ca noi si asimilim rodul Jertfei de pe cruce. Dupa superba expresie a lui ‘Yves Congar, ,Traditia este tot ceea ce ne-a fost dat pentru ca noi si putem trai in Testament” [7]. Dar Tes- tamentul este in Sange... Si se poate care tri in Testa- ‘ment fara a ne apleca asupra potirului cu singele lui Hristos? In consecint’, pentru ca Crestinismul sa ré- méina in istorie gi s lucreze in oameni, e necesar ca. Hristos si nu-$i piard’ omenitatea, caracterul Siu de Dumnezeu-Om trebuie si fie prezent in oameni, pen- tru ai timadui gi a-i umple cu vegnicia Sa. Pe aici trece linia principal ce-i desparte pe protes- tanti de ortodocgi. In acest punct intalnim acea con- vingere ortodoxa care trezeste la protestani cea mai mare revolt si carei prezinta pe ortodocgi in ochi protestantilor drept adevarati p&gani. Iar lipsa la pro- testanfi a acestei practici si doctrine ii indreptifeste, Ia randul lor, pe ortodocsi si-si puna cu toat’ seriozi- tatea intrebarea: sunt oare protestanfii ingigi cregtini? Oare nu cumva reprezinta Protestantismul o inlocui- 58 -MOGTENIREA LULHRISTOS se a Crestinismului real cu cuvinte despre el? Este po- sibila oare mantuirea in cadrul unei comunititi care fi preaslivegte pe Domnul in cuvinte, dar care prin practica sa Iupti necontenit impotriva prezentei Lui reale in lume? Diferenja dintre noi nu este cea a deprinderilor ri- tualice. $i ortodocgii pot s& se roage acompaniati de chitara (amintim de cantecele ieromonahului Roman sau ale Jeannei Bicevskaia). $i ortodocsii pot folo- si muzica rock in propovéduire (care se potriveste i mod deosebit pentru predici pe teme apocaliptice—in St. Petersburg exist asemenea grupuri rock declarate cortodoxe). Ortodocsii pot gi ei si propovaduiascd nu numai in biserici, ci gi pe strizi gi in , case de culturi”. Confruntarea noastra principal este cea privitoa- re la materie gi energie. Poate oare lumea materiel, a irnli, s4 primeasca in sine energiile lumii spirituale? Poate oare carnea si fie intrepitruns’ de lumina cea necreata? Poate oare Dumnezeu sa lumineze prin Sine sisi ptrunda prin Sine realit&tile pamantesti? Convingerea general a intregii omeniri religioa~ se, a intregii istorii religioase este: Da, poate! Energi- ile duhovnicesti pot intrepatrunde si pot transfigura corpurile materiale. Tocmai pentru motivul ca aceas- 18 convingere este general umani, ea este proprie nu ‘umai catolicilor gi ortodocgilor; ea este proprie gi pa- Banilor. Observand acest fapt, protestanfii au czut in regeala suparatoare, dar care, vai, se intalneste foar- tedes, ca: dac& cova apartine dusmanului meu, acest ceva este iu in sine gi nu trebuie si fie acceptat de 59DDIACON ANDRETKURAEV mine. Tot asa, foarte mulfi ortodocsi, vizdnd ci tele- viziunea sau alte sisteme informationale sunt folosi- te in mod activ in scopuri anticrestine, trag, prea pri- pit, concluzia cX aceste mijloace informationale sunt in sine lucrare diavoleasci. $i, ca urmare, se ajunge si Ta conctuzia ci puritatea Ortodoxiei poate fi pastrati numai sfardmand atat televizorul, cat si computerul, si nu numai de piatra credintei, ci, literalmente, chiar de piatra caldaramului. ‘Avand in vedere ci atat egiptenii, cat si hindugii, ‘ci atat gamanii, cit gi vrajitoarcle gi ocultistii vorbeau de faptul c& lumea material este deschis’ energiilor duhovnicesti, protestantii au ajuns la concluzia: cre- dinfele analogice ale ortodocgilor gi catolicilor sunt yi ele ecouri ale paganismului. Prin urmare, ritualurile bisericesti nu sunt altceva decat ceremonii ocultist-pa- gine. Ca urmare ele trebuie respinse de un crestin cu adevarat duhovnicesc. Din punct de vedere protestant, sfintenia nu are ‘un caracter ontologic, ci functional. Pentru ortodocsi _ceea ce este sfant” inseamni inainte de toate a fi par- tag la Cel Ce este Singurul Sfant, adic’ la ceca ce este sfintit si pitruns de energiile dumnezeiesti. Pentru protestant, ,sfaint” este ccea ce este folosit pentru a cxprima ganduri si sentimente religioase. Sfant este c0ea ce se foloseste in slujirea religioas’. Sfant are semnificatia de ,separat”, sinu de ,partas”. Pentru. protestanti, sfintenia exprima atitudinea ‘omului fafii de un obiect gi nu exprim’ prezenta ener- giei dumnezeiesti in acel obiect. Pentru Luther gi Cal- 60 [MOSTENIREA LUIHRISTOS -vin, pentru Zwingli si Hobbes, recunoasterea unui loc sau a unei imagini ca fiind sfinte nu inseamni decat scoaterea acestora din uzanfa votidiand. Sensul cu- ‘vantului ,sfant” nu presupune prezenta reali a unei intr-un loc sau intr-o imagine, ci numai o noua atitudine a omului fafi de acestea, atitudine de- terminati de faptul ci un anumit obiect sau loc, con- sider’ el, ti aminteste de Dumnezeu. De aceea, pentru Luther, apa din cristelnit’ nu se deosebeste de apa de adapat vitele (,apa de botez este o apa care, prin cali- tatea ca, nu este cu nimic mai bunk decit cea pe care o bea o vac” [8]). in general, ,in tabloul lumii, propriu Tui Luther si Calvin, nu exist’ puncte speciale «sacra- Ie», nici in spafiu gi nici in timp, deoarece totul este sa- ral. in acest tablou al lumii nu exist unele sfere mai nobile sau mai putin nobile sub aspect ontologic, nu exist niveluri inferioare ale fiinfarii de dispretuit... Din punct de vedere calvinist, de exemplu, in umorile organismului, Creatorul n-a pecetluit mai putin ade- var decdtin Scriptur’i”(9]. Ortodoxia simte altel lumea, $i noi surtem con- vingi ci singurul izvor al harului este Creatorul, si noi consider ci numai singur Dumnezeu are puterea de-a face minuni bineficdtoare. $i noi intelegem ca- acterul conventional al denumirii icoanelor ca , fied toare de minuni”. (,De ce unele icoane sunt facitoa- Fede minuni?” — pentru c4 asa a binevoit Dumnezeu. Facerea minunilor nu vine de la nimeni decat de la Dumnezeu. Tarin acest caz puterea nu sti in icoane gi nici in oamenii care apeleazi la cle, ciin mila Domnu- 61DIACON ANDREIKUKAEV ui. Ca stipan a tot ce este, Dumnezeu poate sé trans- forme orice lucru in instrumentul milosteniei Sale... Privind icoanele facaitoare de minuni, dumneavoastri ati dat peste un gand autentic. Aceste icoane nu con- tin puterea ficitoare de minuni, ci Domnul voieste si :manifeste minunea prin ele sau in prezenta lor, pen- trua trezi credin{a” ~Sfantal Teofan Zavoratul [10] ins, facdnd cunostint’ cu doctrina protestanta, noi ne intrebim mai inainte de toate: dacd Tainele nu reprezinta decat semne ale atitudinii noastre fafa de Dumnezeu, de ce a trebuit sa se inlocuiascd circum- cizia cu Botezul? ,Promisiunea fati de Dumnezeu, buna credinti” se va {ine minte mai bine daca ar fi pe- cetluiti de durerea gi sfngele circumciziei gi nu de cu- fundarea pentru o secunda in apa cristelnitei. in plus, noi finem minte acele locuri din Biblie in care se vorbeste de mijlocire, prin intermediul materi- ei pmntesti, al minunilor Domnului. Mantuitorul ar fi pututst+1 tim&duiascd direct pe cel nascut orb, doar ‘cu Cuvantul Stu, Dar Domnul a procedat altfel: El ,a seuipat jos gi a cut tind din scuipet si a uns cu tind ochii orbului” (In 9, 6). $i ingerul Domnului nu timaduia pe cei bolnavi numai anunfand vointa Domnului, ci prin ,tulbura- rea apei” la Vitezda. Toemai acest lucru este ceca ce face Biserica pe pimént: ,,tulbura apele”. Lumea, care s-a desparjit de Dumnezeu, nu din voia Sa, ci din vina omului, gi a devenit supusa deyerticiunii, descompu- nerii gi mortii (vezi Ram. 8, 20), asteapta eliberarea sa. ‘Lumea este pregtit’ si se revolte impotriva lanturi- 62 MOSTENIREA LUTHRISTOS Jor descompunerii care o leaga. Apele sale sunt pregi- tite, impotriva voinfei printului acestei lumi care le in- gheat, spre a deveni ,apeleinvolburate care naivalese {in viaf vegnicd” (a se vedea slujba ortodoxs de sfinti- reaapei). Pamantul este pregitit si tigneasct spre cer pentru a nu mai fi nici o distant intre cer gi pmant, pentru ca si dispark separarea cerului de pimént gi pentru ca, prin aceasta risturnare, s& fie aruncat jugul ‘vechii Legi (vezi Le. 16, 17). »Cuvantul trup S-a facut.” Oare trupul n-a simtitin nici un fel aceasta? are nu s-a schimbat Iumea prin faptul c& insugi Creatorul ei a intrat in lume gi a deve- nit parte din ea? ,Cuvantul trup S-a facut”, si ined un astfel de trup care a fost , plin de har gi de adevar” (In 1, 14). Oare, in acest fel, trupul n-a fost si el pitruns de cuvant, nu i s-a adaugat oare nici Viaf’, nici Ade- vr, nici Har? Oare ‘Irupul lui Hristos a fost sant nu- sai pentru ck oamenii trebuiau si se raporteze la El.ca Ja.un mijloc care sii ajute si aud’ mai bine Cuvantul Domnului? Oare Trupul lui Hristos n-a fost patruns de har, r-a fost patruns de energiile dumnezeiesti? Ar indrizni oare protestantii si sustina o astfel de idee? Dact este blasfemiator si negim partigia Trupului {uj Hristos la energiile duhovnicesti, atunci de ce am presupune ci Dumnezeu n-ar putea si-$i verse harul S&u si asupra altor pirti ale lumii materiale, in afara acelei parti pe care El a cerut-o Mariei? viziunea protestanti, Dumnezeu S-a folosit de ‘intruparea Fiului pentru a-Si schimba atitudinea Sa fat de oameni. in perceptia ortodoxa, esenta Evan- 63DIACON ANDREIKURAEV ¢gheliei consti in aceea ci Dumnezeu a patruns in fi- ina creat pentru a face ca lumea si fie de nedespartit deine, pentru ca trupul si nu mai fie strain Cuvantu- lui. Prin Sine, prin vegnicia Sa, Creatorul isi apiira mea Sa de moarte gi de nimicnicie, de acea striciciune care era revairsati asupra Universului denebunia libe- Ha ingerilor gi a oamenilor. O parte din Univers, Dumnezeu a luat-o in Sine, a siturat-o cu Sine $i a condus-o prin spatiul morfii. Dar tocmai aga se caleste otelul: trupul omenesc a fost pus, in focul transfigurdrii, iar apoi in intunericul morti Si aceast rezistent la moarte, pe care a manifestat-o acca particicd a lumii create, El vrea s-o inoculeze gi restului Universului. ,Paharul pe care Eu il beat il veti bea si botezul cu care Eu Mi botez vai veti boteza” (Mc. 10, 39). Trupul Sau, care nu este numai trup omenesc, ci trupul Dumnezeului-Om, Hristos il imparte oameni- lor pentru ca gi ei si poati fi nu numai oameni, ci gi fii ailui Dumnezeu. Trupul pitruns de dumnezeire ni se di pentru ca gi trupurile noastre s& devin’ capabile de in constiinta primelor generafii de crestini, Taina ‘Impartasaniei era strict legata de Taina Pascala. Gnosti- ismul nu intrezirea nici un viitor bun materiel. Dupi 1, sufletele si spiritele participa la lumi gi peregrina viitoare, materia ins nu are in viitor nimic altceva de- cat nimicirea ei. Nadejdea pascal a crestinilor cerea ‘ns 0 explicatie: ce anume poate da materiei capaci- tatea de vegnica fiintare, ¢iinc& o astfel de fiintare care 64 [MOgTENTREA LUT HRISTOS si mu fie piedica in comunicarea gi partigia cu Dum- nezeu? Omul singur nu poate si-si salveze nici sufle- tul, gi cu att mai mult trupul. Prin propriul situ fort, ‘omul nu-gi poate elabora propria nemurire. in conse- inti, darul nemuririi trebuie si vind spre noi doar de sus gi el trebuie insugit nu numai in folosul sufletului, cisial trupului, adicd in folosul omului intreg. joam fcut sintos un om intreg” (In 7, 23) sunt cuvintele lui Hristos pe care le tineau foarte bine min- te vechii cregtini, gi de aceea ei propoviduiau nu at&t -memurirea sufletului”, cat timaduirea omului intreg, adicd invierea mortilor. ‘Agadar trupul poate invia pentru ca el este capabill deinviere gi nu meriti si dispar. Trupul poate fi eva- Juat Ia un astfel de inalt nivel numai dact el nu este distrus de atingerea Duhului, ci timaduit de Hristos. Hristos putea si Se comporte cu atéta griji numai cu propria Sa creatie si nu cu un produs al unui anume demiurg ru. Ca urmare, daci noi avem nadejde Pas- ald, trebuie sa recunoastem in Cel Care a inviat tru- purile noastre, in Cel Care a inviat gi in Creatorul hi mii noastre materiale, Una si Aceeasi Persoand. Acel ‘Dumnezeu Care ne-a creat odati, Care a venit la noi fn timpul fui Octavian Augustus gi Care a fost ristig~ Ait sia inviat in timpul lui Pontiu Pilat ni Se imparta- \este pe Sine in timpurile de azi si va chema trupurile ‘hoastre din cenuga la sfargitul timpurilor. De aici, afirmatia minunat& a Sfintului Irineu de ‘Lyon: ,Jarinvatitura noastra estein acord cu Euharis- ia, si Euharistia, la randul sau, ne confirma invajatu- 6ra” (impotriva ereziilor 4, 18, 5). Care dintre invataturile crestine confirma Euharistia? inainte de toate, practica Euharistiei este strans legati de dogma Pascali: ,Aga cum painea pe care ne-o di pimantul nu mai este o pine obignuitd dup’ ce asupra ei a fost chematnume- Je Domnului, ci Euharistie, aleatuité din doug elemen- te — ceresc si pamantesc, tot asa si trupurile noastre, primind Euharistia, nu mai sunt stricdcioase avand ndejdea fnvierii” (ibidem). Similar, si ontologia Tradi- {ici se dovedeste a fi urmitoarca: ,Ca lumina Tatilui sa se pogoare in trupul Domnului nostru si de la tru- pul Lui strilucitor sa treact asupra noastri, gi in felul acesta omul, inconjurat de lumina cea Parinteasca, si primeascd nestriciciunea” (impotriva ereziilor 4, 20, 2). Pentru Sfantul Irineu, Euharistia este nu numai o afirmatie despre Dumnezeu gi Jertfa lui Hristos, ci gi 0 afirmatie privind lumea noastra. in teologia acestu- ia este prezent un aspect cosmologic plin de bucurie, care este absolut strain teologiei protestante. ,Tot aga si potirul, ce aparfine lumii create ce ne inconjoara, El La mirturisita i singele Siu sine-a invitat o nous in- {elegere a Noului Testament, intelegere pe care Biseri- a, primind-o de la apostoli, o aduce lui Dumnezeu in toata lumea” ({mpotrioa ereziilor 4, 17, 5). Irineu pune accentul pe aspectul antignostic: Hristos Se foloses- te de lumea creat’, o binecuvanteazd si, ca urmare, EL nu considera lumea material creat ca fiind produsul demiurgului riu. Cu toate ci adeseori Irineu spune ci impartigania este Impartigirea cu Duhul si Cuvantul Domnului 66 [MOSTENIREALUIHISTOS (ceea ce poate corespunde exegezei protestante a Eu- haristici), totugi el este absolut strain spiritualismului unilateral. ,Potirul din cele create El ka numit Sangele ‘Siu, potirul prin care El inroureaza singele nostru: si painea ~ ca materie - El a marturisit-o ca Trup al Sau, prin care sunt intarite trupurile noastre. ar cind poti- dinea primese Cuvntul Domnului gi devin Bu haristia Trupului si Sangelui lui Hiistos, de la care se {intireste gi se sustine fiinta cirnii noastre, atunci cum. i (ereticii) afirma ca trupul, carnea, mu impairtageste darul Domnului, adicé viata vesnici — carnea care se hrneste din Trupul gi Singele Domnului gi este ma- dularul Siu? $i Sfantul Apostol Pavel ne spune: ,pen- tru cl noi suntem midulare ale trupului Stu, din car nea Luisi din oasele Lui” (Bf.5,30), sispuneacestearu privitor la un om oarecare spiritual si invizibil - pen- truca ,duhul nu are nici oase, nici carne” -, ci privitor lao alcituire a omului adevarat, care este din came, nervi gi oase, iar aceasta carne se hraneste din potirul Lui, care este Séngele Lui si creste din painea care este Trupul Siu... ,Trupurile noastre care sunt hranite din Euharistie, ingropate in pimant si descompuse in el, la timpul lor se vor ridica, intrucat Cuvantul Domnu- tui le daruieste invierea, pentru ca noi s4 cunoagtem i dupi puterea Lui, gi nu dup’ natura noaste’, avem dainuire vegnici” (Impotriva ereziilor 5, 2, 2-3). Spre deosebire de Sféntul Irineu de Lyon, mai mul- te denominatiuni protestante neaga realitatea Litur- shici. Pentru cle, ,fringerea painii” nu este decat 0 simpla ,amintire”. Noi nu recunoastem taina prefa- o7DIACON ANDREI KURAEV cerii painii in Trupul lui Hristos gi a vinului din stru- guri fn Sangele Mantuitorului, dup& cum nu recu- Roaptem nici ca cei credinciogi se hranesc, chipurile, nu cu paine gi vin, ci cu adeviratul Trup si Sange ale lui Hristos”, afirma manuatul baptist de dogmatic [11]. Pentru majoritatea protestantilor, impartagania nu se face pentru mantuire, ci drept aducere aminte a pre{ului pe care lisus La platit pentru mantuirea noas- tra” [12]. Este destul de straniu faptul ca protestantii, care in- sista atat de mult asupra neputintel omului de a face ceva pentru mantuirea sa, afirmand c& pe om il man- tuieste numai harul, devin, in infelegerea Tainelor Evanghelice, nigte banali activist. in Taine ei vid nu- mai actiunea omului, numai un gest pe care il fac cei credinciogi: Botezul este promisiunea noastrt dati lui Dumnezeu; frangerea painii este amintirea noastri de Hristos... Dar nu poate oare Dumnezeu si lucreze in viata Bisericii? Sau aici, in Biserici, mereu se desfigoa- 18 numai lucrarea noastr’i, numai amintirile noastre, numai multumirile gi promisiunile noastre? Intelegerea protestant a Potirului ca ,,simbol” gi ca amintire” si nu ca realitate este o substituire blasfe- miatoare: substituirea ontologiei prin psihologie; sub- stituirea lucririi lui Dumnezeu prin acfiunea omului. Pentru baptist, realitatea frangerii painii este 0 Iu- crare omeneascd. Nu este decat un pur simbol prin care oamenii reactualizeaza amintirile § i trezesc in ei accese de emotii pietiste. .Ni nici in Cina Domnului nu se observ manifestiri deo- 68 MOSTENIREA LULHURISTOS sebite de har” [13]. Acestea sunt cuvinte cinstite. Sunt cuvinte adevarate. Dar de ce trebuie s& se generalize- ze? Dac in actiunile pseudobisericesti ale protestanti- Jor, dupa propria lor mirturisire, nu se observa ma- nifestiri deosebite de har”, constituie oare acest fapt obazi suficienta pentru a considera c& in toata Iumea cregtind Iucrurile stau tot aga de trist? Eu imi amintesc Botezul meu (la varsta de 19 ani). Nu am avutin viata mea o zi mai fericita si mai pling dehar. imi amintesc bucuria unora dintre spovedanii- Jemele gi a unor Liturghii ale mele... Dar de ce si vor- ‘bese despre mine — luati mai bine jurnalul Sfantului oan de Kronstadt, Viafa mea in Hristos. Atunci vei in- {elege c& protestantii n-ar trebui sit considere propria Jor experient’, a ,reprezentatiilor teatralizate”, ca fi- ind comund tuturor crestinilor. Liturghia ortodoxa nu este opera oamenilor. ,Ale Tale dintru ale Tale Tie Ti-aducem de toate...” Aces- te cuvinte ale Liturghiei sunt late din rugicitunea lui Solomon Ia sfinfirea Templului. Solomon punea la baza Templului pietre neprelucrate (Biserica nu poate sta peo temelie omeneascd). $i in Liturghie .darurile care sunt in fata noastra sunt nefcute de maini ome- esti. Acela ce le-a creat la Cina lucreaza El insusi in ele, Unul si Acelagi este Cel ce le sfinteste si Cel care Jepreface” (Sfantul oan Gura de Aur, Téleuiri la Evan- Shelia dupt Matei 5). Lanoi este lit-urghie, simu antropo-urghie. Stujirea impreun& cu Dumnezeu, gi nu slujirea singuraticd a ‘camenilor ce igi amintesc paginile evanghelice. Omul cyIACON ANDREIKURAEV aduce din partea sa constiinta recunoscatoare si dorin- fa de a se uni cu Hristos. Din partea Sa, Mantuitorul aduce, aici si acum, acel dar cu care El, pentru prima dati, -a hrinit pe apostoli. ,Si acum, noi, din nou, adu- ‘com aceeagi Jertfa ce s-a adus pe Golgota gi care nu se va sfargi niciodat” (Sfantul loan Gura de Aur, a 17-a Talcuire la Epistola catre Evrei, 3). ins, pe Golgota, Hris- tos fnsusi S-a dat pe Sine. $i dac’ in bisericile noastre are loc aceeasi Jertfi, inseamnd c& noi nu facem decat si sustinem cu mainile noastre Potirul pe care Hristos in- susiil pune in fafa altarului lui Dumnezeu. ‘Acea imparatie in care se savargeste Liturghia este lmpiiitia Tatalui gia Fiului gia Sfantului Duk” (tocmai Cu aceste cuvinte incepe Liturghia ortodox’), Laintrarea Gn aceast’ imparttie, la inceputul Liturghiei, dupa ce s-a ‘incheiat Proscomidia, dupa ce s-au adunat gi s-au preg’- titdarurile p&méntegti aduse in bisericd de catre oameni, diaconul spune incet preotului: ,E timpul ca Dumnezeu si vorbeasca..” ..E timpul cind lucreazi Dumnezeu... Noi intrdim intr-o Realitate necreati de om’. Baptistii, imitand frangerea painii Ia un ritual sim- boliccarese sivargeste din dnd in cand gi careeste infi- 7 atl tiren wcesteirealitSti a Liturghiel de citre un preot or- todox (care igi reamintea in lag momentele petrecute inaintea altaruluiy. ,Intoarcerea spre altar mi se pare acum nu numa ne- realizabils, ci pur gisimplu, dincolo de lume. «Nu sunt vrednicr, iat constinfa principalda preotului. Mise pare c3, asemenea Iii Devid, n-ag indizni acum nici micar si mi ating de sfinfenia ui, ci, numai de departe, ag siruta pimdntul de unde se deschi- de lacagul celorsfinte... Dearne, ce dor fi este sufletului meu de Liturghie!” Preot Anatoli Jurakovski, Materiale pentru via) 70 MOSTENIREA LU HRESTOS nit mai putin important decat predica, nu s-au apropi- at de modul de viata al vechilor crestini, ci dimpotriva, s-au indepirtat de el. in Biserica veche, dup cum se stie, era considerati drept necesitate impartisgirea cu Sfintele Daruri. Practica ortodoxi de azi este destul de departe de cea initial’, insa cel pugin Biserica, in teolo- gia si slujirea sa, nu incetea74 s& vada in propovaduire ‘nimic mai mult decat o invitafie de participare la masa Domnului; si propunerea este de participare cat mai deasi la aceasta masa. insi protestantii, chiar gi in te- ologia lor, au pierdut dimensiunea euharisticd a vietit duhovnicesti si bisericesti. Diferenta experienfei euha- ristice dintre protestanti gi ortodocgi se manifesta prin accea c& pentru un protestant ,frangetea painii este 0 slujire special: ea are mult’ tristefe: este vorba de ulti- ma cini a Mantuitorului. Ea presupune o trist& canta- regi o tematic’ a propovaduirii pe masura acestui trist moment” [14] iar pentru un crestin ortodox, Liturghia este un timp al bucuriei, Pastele cel Mic. Nu este in- tampltor faptul c& in cAntarile Liturghiei noastre nu se glseste nici un cdnt de pocdintS sau de jelire: numai bucurie. Noi nu rimanem inlintuiti de amintirea cli- de dinaintea Vinerii Patimilor, ci traim bucuria \partasirii cu Trupul Mantuitorului inviat. $i de fie~ care dati, dup’ impartisire, preotul citeste rugaciuni- Je pascale: ,invierea lui Hristos vizand...”" 1 Pot menfiona, cu bucutie, ci in literatura protestanta seri- ‘ast a inceput s% se manifest injelegerea acestei particulartiti 8 Ortodoxiei gia se reactioneze Ia ea in mod pozitiv: Inti, de ‘xemplu, un text protestant care poarti urme ale cunoasterii Or- aEste interesant si se mentioneze gi faptul c& in car. file patristice Liturghia este numita cu insistenta ,tai- na veaculuii ce va veni”. Abordarea protestant’, care vede in ,frangerea painii” numai ,amintire”, simpli pomenire, inlintuie credinta noastra in trecut. Traditi- onalismul ortodox rupe granitele trecutului gi rizbes- te in viitor. fn Liturghia ortodox, preotul aminteste nu numai de ,,crucea, mormantul” side ,invierea cea de a treia zi”, ci si de ,cea de-a Doua Venire a Sa in Slava". Cu adevatrat, aceasta este 0 ,amintire despre viitor”. Ea este posibil& numai pentru ci Liturghia te conecteazai la Vesnicia atemporal’. Liturghia este spe- todoxiei ca urmare a convorbirilor ecumenice: , in Bisericile risi- ‘iene, tocmai invievea lui Hristo este priviti ca hicrarea dum- hnezelascl manuitoare, prin excelen lx Confers din Melbo- tre (1980), Seciaad-aa fst initial demumith «Piston ratignit fruncd o provocare puter i forfet omenestn. Dar participant etodocs au critica astel de formar. Ca urmare, tema a fost reformulati sub forma: «Hrsts, rstignt i ivat,aruncS opro- wrocare puter g forfei emeneyti»Intervenia partcjpanfior or todocsa fest intr totul oportand. Moartea kl Fristes pe Cruce nae sens fra Inviere. Cea mai repandité expres a eptte- lor misionaretrimise de Bisercatimpurie era cea a martursii Invi Hristos. Fa ducea mesajul bucuriei, nddejdei si victo- rit primal rod al vctriei definitive Domi asipra dusmna- ‘hulu lar et credinciogiputeau deja partcipe a aceast Buc tie victort. Pinte all, Bicorea Réstiteand exprim’ acest faptin invafatura sa despre tosis, despre indumnezete; cesta ¢ Inceputul sviefi ina nestricacunes (Sfntul Clement Rea nul. Ininvierea lui rites frjeleviltoruluindvlesccuimpet- ‘ciate in prezent gl transfigureazS, chiar dac to ce este in jar pare neschimbat. Biserca este chematS si trliasc& viafa fnvierii, Tei gt acum” (Bosch D, Temsiquaresmisonarisml) n MOSTENIREA LUT HRISTOS. ranfanoastra, sinu ,,condoleantele” noastre. Liturghia ortodoxa ne calztuzeste citre Hristosul celei de a Doua Verisit, citre eltvieul triumg al iovieril. La protestant! _frangerea painii” trieste prin trecut, iar Hristos ris- tignit este jelit ca si cum invierea n-ar fi existat... Dac impartigania este numai un simbol, atunci cum poate fi explicat comportamentul martirilor din Abilene? in timpul prigoanei lui Diocletian, in Abile- ne (orag in Africa) a fost supus torturilor un grup de cregtini. in timpul procesului, acestia au marturisit ci i ptiau cd au fost urmiriti de iscoade imperiale. $t- au & daca se adunau pentru a sivargi Euharistia vor fi descoperiti si executafi. Cum insi episcopul locului lipsise de mai mult vreme gi cum pentru ei lipsa Eu- haristici devenise dureroasti, au decis s8 nu se mai as- cunda si au chemat un presbiter care a sivarsit Taina Euharistiei. Pentru aceasta ei au gi platit cu viata [15] Eoare posibil ca ei si fi platit cu viata pentru oaminti- re? Si f tanjit ei doar dup’ o predic4? Sau dup’ Hris- tos insusi? Dupa Taina reala? Si cum vor putea oare protestantii si explice com- Portamentul Sfantului Ciprian al Cartaginei? Argu- mentind inviticeilor s8i necesitatea de a ribda cu ‘curaj prigoana si a nu renega credinfa, Sfantul Cipri- an reaminteste de ce ii este necesar crestinului curajul: a, inand minte Euharistia in care se da Trupul Dom- * Teoana din spatele altarului, cea la care priveste preotul in timpul slujirié Liturghiei, este icoana hui Tisus Pantocrater, adic ‘ea a Jui Hristos la cea de-a Doua Venire. 7DIACON ANDKEL KURAEY rnului, si fieimbratigat mai tarziu cu dreapta Sa, atunci cand va primi de la Domnul rasplata cununii ceresti” (Gfantul Ciprian al Cartaginei, Serisoarea 18 citre fivari- teni cu argumentare spre martiriu) [16]. Daca Euharistia este numai oaducere aminte, atunci ar reiegi c& trebuie site duci la moarte ,,inand minte amintirea”? $i cum se poate explica atitudinea Apostolului Pa- vel, care vedea in impartasirea cu Trupul lui Hristos facut cu nevrednicie gi fird dreaptd judecat’ izvorul tuturor nenorotirilor? Bolile gi chiar moartea crestini- lor, apostolul le atribuia unei nevrednice impartasiri (vezi [ Cor. 11, 28-30). $i, daca in injelegerea apasto- lului Euharistia n-ar fi decat ,un simbol”, numai 0 amintire”, ar fi putut el aprecia att de radical conse- cintele unei impirtasiri faicute farrd judecat? Problema Liturghiei este problema Biserici si pro- blema prezenfei lui Hristos in fume. Am in fat un manual protestant de teologie dogmatici. Citesc capi tolul ,Misiunea Bisericii”: Care este misiunea Biseri- ii? Ce trebuie si faci Biserica? 4) S&-L preastiveascd pe Dumnezeu. 1) Noi skivim pe Dumnezeu cinstindu-L. 2) fl slavim pe Dumnezeu prin rugiciune si laud’. 3) fl slavim pe Dumnezeu rintr-o viaf’ evlavioasa. }) S& cregtem in noi ingine. Educarea membrilor sericii este chiar crearea Trupului lui Hristos, Slujbele bisericosti publice isi propun si realizeze tocmai acest obiectiv. 0) A se curifa pe sine... Biserica primar ne oferi ‘exemple de realizare a disciplinei bisericesti. in Scrip- 74 | MOSTENIREA LUTHRISTOS turd se spune ci trebuie pedepsite: ereziile, dezbinari- Ie, imoralitatea etc. 4) Sé-gi educe membrii si... Biserica trebuie s& trans- puna in viata un program special de educare rea membrilor ei, a celor tineri gia celor varstnic ©) 88 evanghelizeze lumea... SB actioneze in lume ca o fort’ delimitatoare gi ca ‘o lumind. Credinciogii trebuie s& vesteasca indreptati- tele cerinte ale Domnului ce au fost impuse omului gi si vesteasc Cuvantul viefii.. 9) S& contribuie la tot ce este bine. Este necesar ca cel credincios si sustind tot cea ce incearc’ s& con- tribuie la bundstarea social’, economica, politica gi de instruire a societ3tii” [17]. ‘Tot ceea s-a enuumerat mai sus ca obiective ale Bise- rici lui Hristos poate, fara nici o rezerva, si fie formu- lat ca obiectiv proprit al oricirui cere filozofic. Cercul admiratorilor lui Platon poate, £28 rezerve, si-gi pro~ pun’ scopuri formulate absolut analogic (schimband doarnumele lui Hristos cu numele lui Platon, iar Evan- ghelia cu dialogurile platonice). Toate aceste obiective sunt prea omenesti, prea evidente si simple, ele fiind realizabile de orice alt comunitate decat cea crestina. Chiar si condamnarea ereziilor apare in platonismul tarziul. Iar controlul asupra moralit3fii ucenicilor gi concetiifenilor sai il propunea Platon insugi.. 1 Deja, pentru un neoplatonician pigan din timpurile lui lambiichus, doctrina unui scholar era chiar © «dogma, iar orice lth doctrind era o werezier, aga cum o injelegem nod azi” (Ave- Finfey, Evoluisgéndiri soc, edi Ib. rus8). 7DIACON ANDREI KURAEV Oare nu are Biserica alte functii in afara celor de informare si de sustinere a progresului (susfinere a _-progresuluiistoric” in sens liberal)? fin consecin, ce nu face Biserica gi nici nu trebuie si faci Biserica conform parerii teologilor protestanti? Biserica nu trebuie si se ocupe de sfinfire. Ea trebuie si povesteasci despre Hristos, dar nu trebuie si asi mileze cosmosul in Trupul [ui Hristos. lar astfel se re- fuzi menirea cosmic a Bisericii. Este un rspuns rece side respingere, pe care ,fiti Domnului” il dau creatu- tii euferinde: noi nu avem nimic care sé-fi poati fi dat. Find’ nerabdatorul dor al fapturii cu nerabdare a5- teapti descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Caci faptu- aa fost supusé degertaciunii — nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a supus-o~ cu nadejdea ins’ ci si ca, faptura insigi, se va elibera din robia stricaciunii spre libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu. Caci stim ‘c& pind acum toati @iptura suspin’ laolaltd gi sufera {in durerile nasterii. Dar nu numai ea, ci si noi cei ce avem parga Duhului, si noi ingine suspindm liuntric, nerabdatori asteptand infierea, riscumpirarea trupu- lui nostru” (Rom. 8, 19-23), Tati clin Protestantism nu exist nimic pentru trup, pentru carne, pentru cosmos, pentru lume. Totul este iumai pentru intelect: ,aflafi despre Hristos”. E un fel de hinduism: s8 se uneasca atmanul vostru cu Brah- manul. [ar trupul ~ trupul sX ramand intr-o karmica groapa de gunoi. intruparea, Schimbarea la Fata, fn- vierea, Coborérea Sfantului Duh au rimas, dup logi ca protestanti, fara nici o influent’ asupra omenirii. $i 76 [MOFTENIREALUT HIESTOS comul este tocmai duh intrupat, gi nu numai suflet. .O fiin{& ce a primit minte si judecatd este om, gi nu doar suflet ca atare”, seria inck in sccolul al IL-lea teolo- gul Crestinismului timpuriu, Athenagoras [18]. Tot la sfargitul secolului al If-lea aceeagi intuitie teologic’ o exprima Sfantul Metodiu de Olimp: ,Omul, raportat tanaturd, se numeste, in cel mai adevarat sens al aces- tui cuvant, nu suflet fara trup, si nici trup fra suflet, ci cea ce s-a alc&tuit prin unirea trupului si a sufletului {ntr-un sublim chip” [19]. Tat cd in Protestantism, pentru om, in integritatea sa, nu exist’ Paine. Pentru sufletrepovestirea Evan- gheliei, iar pentru trup ~ nimic. $i universulut intreg —tot nimic. Tcoana ortodox’ a Bisericii pe cale de-a se naste vorbeste despre cu totul altceva. Pe icoana Cincizeci- mii (ziua coborarii Sfantului Duh asupra apostolilor este ziua de nastere a Bisericii), sub semicercul in care sunt agezati apostolii, se gaseste imaginea unei arca- de intunecate. lar in acest intuneric este plasatd figura Celui vechin de zile, cu coroant si aur deasupra capu- lui. Mainile Sale sunt acoperite de un stergar. lar in- scriptia de pe stergar glisuieste: O Kosmos. Este 0 ale- gorie rar intalnita in iconografie. Avem in fafa noastra flustrarea cuvintelor Apostolulti Pavel citate mai sus. Cosmosul —intreaga lume —este prizonier, este intem- nifat. Jar el, cosmosul, nu este intemnitat din cauza Pacatelor sale si nici din vointa sa. $i de aceea poar- {8 coroani, ca semn al libertatii primordiale si imp’- Titesti, al libertatii de deyertaciune gi de striciciune. 7DIACON ANDREIKURAEV El nu a inccat vointa Domnului si de aceea aureo- Ia, ca semn al sfinteniei gi unititii ca Dumnezeu, nui este luatd nici ea lumii intemnifate. fn maini El ine un ¢gtergar, gest care potrivit etichetei bizantine insemna cd esti gata si atingi Sfintenia, gata si o primesti (in mai multe icoane bizantine, sfinfii nu tin Evanghelia direct pe méini, i intre palmele lor gi Cuvantul Dom- nului este interpus un acoperdmant). Lumea asteapti cliberarea, este pregitit’ s-o primeasci. Acele prime raze ale luminii eliberatoare au inceput si patrunda in temnifa lumii prin apostoli, prin Biseric’, incepdnd cu acea zi a Cincizecimii. Dupa protestanti insi, lumea materiei este inchisi pentru patrunderea energiilor divine. Dupi ei, in ori- ce ritual nu exist’ sfinfire real’. Textul de mai sus, din manualul protestant, frapeaz3 indeosebi prin faptul &, dupa convingerea autorului, chiar zidirea Biseri- ii, ca Teup al lui Hristos, are loc fré insugi Trupul lui Hristos, ci doar prin relatarea omeneasca despre El. Dar propovaduirea si invatarea nu pot fi mai im- portante decat Realitatea misticS. Liturghia ortodo- x4 nu se limiteaz’ la citirea Fvangheliei: cel ce citeste Evanghelia scrisi reaminteste de Hristos, de slujirea si jertfa Sa, dar dupa citire preotul incepe savargirea ‘Tainei, a infSptuirii Tradifiei. Protestanfii au lisat Li- turghia celor chemati (a catehumenilor) si au inliturat Liturghia celor credinciosi, ei au ramas numai cu ceea ce pregateste Taina, Este ca gi la cregtinii de rit vechi, la cei fink de preot, unde a rimas numai un cere de slujbe care nu e decat un drum spre Liturghie, felul fi- 7 MOSTENIRE LUT HRISTOS ind astfel inlaturat... In fond, prin reducerea Tainei la {nvafatura si predica, curentele rationaliste ale Protes- tantismului renasc una dintre formele vechiului gnos- ticism. Religia este redusi la o activitate pur verbal (in cazul de fat’, de pur& propovaduire). Ortodoxia fi impirtdgegte pe cregtini cu Cuvantul Viel in doua moduri: sub forma hranei verbale, prin ascultarea Scripturii, gi sub forma mesei Eubaristice. Protestantismul nu cunoaste decat prima modalitate. Daci impartisania nu este decat un simbol, atunci se pune intrebarea: oare nu se dizolva intr-un simbo- lism intreg sensul Evangheliei? Daci inci de aici, din viata noastra pimanteasc’, noi nu putem si ne intal- nim gi si ne unim cu Hristos ontologic si real, inseam- ni c& ,Evanghelia ar fi numai prorocire, iar Hristos ‘un proroc” [20] si nu Mantuitorul gi innoitorul vietii noastre. ‘Dupa fnailtarea Sa, Hristos ne-a Kisat noua nu nu- mai cuvintele Sale, nu numai Duhul Sau. El ne-a lasat noua gi plenitudinea naturii Sale de Dumnezeu-Om, adic’ Taina Trupului Sau care este, in mod tainic, ilu- ‘tminat dindutru de Dumnezeire. Hristos inviat este printrenoi. ‘De aceea este insuficient doar a le relata oamenilor despre Hristos fara a le permite intrarea in foisorul de pe Sion. in acea odaie ale c&rei usi au rimas apoi nein- Cuiate, in acea odaie in care ne duce Liturghia biseri- ceased pentru ane oferi un loc alituri de apostoli spre ane apropia impreuna cu ei de acel moment din care incepe Biserica si Tradifia ci: gLisus, luand paine gi bi- 9necuvantand, a frant i le-a dat ucenicilor zicind: «Lu- afi, mancati, acesta este Trupul Meu...» $iluand paha- rrul gi mulfumind, le-a dat zicfind: «Befi dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, carele pentru mulfi se varsi spre iertarea picatelor!»” (Mt. 26, 26-28). Credinta Bisericii se deosebeste de toate ce Ielalte credin{e prin aceea ,ci ea, in mod coneret,fizic, este pirtagi la obiectul siu” [21]. Hristos ii transfigu- reazi pe cei credinciosi in Sine. Credinciosul este adus nu spre contemplare gi nu spre convingeri, nu spre ilumindri transmise de ierarhia cereasc3, ci spre Hris- tos insusi. ,,....or a vrut Dumnezeu sa le arate care este bogafia slavei acestei taine intre neamuri, adica Hris- tos Cel dintru voi, nidejdea slaveit Pe EI il vestim noi, pe tot omul sfituindu-l si pe tot omul invaténdw- in- tru toata infelepciunea” (Col. 1, 27-28). in aceasta ve- dem noi cea mai important’ vestire a Crestinismului: _-Hristos este in voi!” $i mai vedem o uimitoare imbi- nare: aceasta este ,taina” prin care noi il lumindim ,pe tot omul intru toatd infelepciunea”. , Pe tot omul”, in- dlusiv pe protestanfi. Tainica transmitere a Tainelor ‘cum, in sfargit, putem aborda definitii si di- ferentieri scolastice normale. Exista o Traditie vegnic’ gi exist’ o Traditie care se desfagoar’ in timp. Tn Vegnicie, din Tatal Se nagte Fiul si purcede Du- ‘nul. fn afara timpului, in afara oricdrei intruziuni tem- pporale gi inainte de crearea timpului, plenitudinea na- turii divine, in toati destivargirea sa, se revarsa de la ‘Tatil (ca fiind singurul izvor a toate) spre Fiul gi spre Duhul. Aceasta este Traditia vesnic’ si desdivarsitd, in timp, harul Domnului actioneaz& in afara lui Dumnezeu din momentul in care timpul insugi s-2 nascut, din clipa in care, dupa vointa Dumnezeies- cului Creator, ,S& fie!”, a aparut acest ,in afari”. in aceasti Traditie, Dumnezeu transmite, de asemenea, darul coparticiparii la Sine, darul participirii la pro- pria Lui desvarsire; daruri ce implica trepte si masuri Proprii. Chiar in Imp&ratia Domnului, chiar si pentru sfinfi este prevazuta inalfarea ,din slava in slava” (U1 Cor. 3, 18) in ceea ce priveste participarea la dumne- zeire, ,cici stea de stea se deosebeste in stralucire” (I Cor. 15, 41). Scopul final al Tradifiei este ,Fiti voi de- 81BIACON ANDREI KURAEV sivarsiti, precum Tatal vostru Cel cerese desivargit este!” (Mt. 5, 48). ins, spre deosebire de Fiul Tatalui, Unul-Nascut, pentru creaturi este necesar un drum nesfargit al perfectionarii gi al imbogztirii treptate pentru atingerea acestui scop. ‘Agadar scopul transmis de Tradifie este indumne- zeirea insisi. Continutul Traditiei este raspandirea dumnezcirii in lumea creat’, adici rispandirea natu- ripe care o are Dumnezeu-Omul. Din aceast perspectiva se poate afirma ci sensul major al cuvéntului Tradifie se contopeste aproape in- tru totul cu sensul cuvantului méntuire, Pornind de la vesnicie, Traditia ajunge tot la vesni- cic, insd trecdnd totodat’ prin timp. Traditia trebuie si se intoarc’ la acel izvor din care s-a nascut: ultima pre- dare va fi ,cnd Domnul fi va preda lui DamnezeuTa- tal imparatia, And... cel din urma vrajmag care va fi nimicit este moartea” (I Cor. 15, 24-26). Avand in ve- dere ci Traditia pornegte dintr-un Punet gi trebuie © se intoared in acelagi Punct, nu inseamna cd istoria ce se desfagoar’ intre alfa gi omega ar filipsita de sens. In acest peregrinaj Trauitia trebuie si acumuleze acel ceva pe care nu -a avut initial; ea trebuie si reugeasci siim- bibe lumea temporal’ gi a istoriei cu energiile vegnice. in parabola talantilor, stapanul (paradidonai — gr.) lea incredintat avutul siu slugilor (,le-a incredinfat avutia sa” ~ Mt. 25, 14). Cea ce inseamni ci Traditie (Para- dosis) inseamnd totodata gi incredintare. Traditia intro- duce in snul su omul gi lumea, nu numai pentru a le oferi ceva, ci si pentru a primi mai trziu inapoi un ,ta- lant” inmultit. Tradifia nu se poate infaptui in lumea 82 MOSTENIREA LUTHIRISTOS ‘amenilor fér8 coparticiparea acestora gi f&r8 ca ea si ja formele activitatilor umane. fn esenta sa, Traditia in- seamni atragerca creaturii in sinergie, in colaborare cu Dumnezeu (,C’ noi impreund lucritori - sunergoi—cu ‘Dumnezeu suntem I Cor. 3, 9). Aceasta inseamna ci crestinilor trebuie si Ie fie proprii acele actiuni, actiu- rile noastre umane, care vin in ajutorul atragerii haru- fui dumnezeiese, adici al infiptuirii Traditiei. Aceste acfiuni umane care cheama si primescharul Domnutut ‘pot fi socotite forme de infiptuire a Traditici. Precum stim, Parintele Dumitru Stiniloae sustinea ci tocmai aceasta este slujirea Biserici: chemarea Duhului gi pri- mirea Lui, adicd infptuirea Epiclezei. ‘nseamn’ ci forma de infiptuire a Traditiei 0 consti tuie Tainele. Nu este vorba numai de cele ,gapte Taine” din manualele de catechism. Literatura erestind timpu- rie nu cunostea inv’fitura privind cole gapte Taine, i vatitura elaborata de citre catolici in polemica lor cu protestantii $i permutati apoi in catehismul ortodox. Sfinti Péringi nu cunose decit 0 singur’ Taind ~ ,Tai- a mantuirii noastre”, Taina indumnezeirii. lar aceas Tain’ se sivargeste in nenumarate acte ale crestinului. Tunderea monahal’, inmormantarea, citirea Evanghe- lici gi semnul crucii sunt de asemenea taine. Mai exist de asemenea gi Taina convertitii. Taina este orice act si- vargit de un om in calitatea sa de membru al Bisericii, de purtator al darului preotici ce este dat tuturor cresti- Rilor, si care cheamd harul Domnutlui.! ar slujirea prootilor se stabileste in cadrul tagmei preotesti (lot asa cum in snl Tui Israel ~ in neamul preojesc au existat 83Traditia este viata Bisericii. Ea nu este ,dupa Scrip- turd, al doilea izvor de invafiturd de credinta al Bi- sericii”, ci ins&gi viata ei. In Noul Testament ‘cuvantul _biserici” se pomeneste de 110 ori [1]. Inseamna ca ea nut este ceva ce s.ar fi adugat ,in decursul istoriei” ,evanghelismului pur”? Riserica intregeste Scriptura aseman&tor moda- litatii in care practica intregeste descrierea teoreticd. Scriptura este norma credintei; Tradifia este modul de vialS. Substanfa ‘Traditiei intregegte Cuvintul Evan- sghelie#, Traditia este o punere in practic’ a Revelatiei. ‘Aceasti Revelatie este intrupati in comunitatea celor care au crezut, adic& in BisericX. ,Confinutul Traditiei apostolice nu este in esent decat continutul Scripturii ~continut aplicat viefii omenesti sau trecut in aceasta prin Bisericd” [2]. Pentru tema noastri este deosebit de important de amentiona faptul c& scriitori vechi bisericesti, vorbind de Tradifia apostolic’, pe care ei 0 deosebese de scrie- rile apostolice, au in vedere, inainte de toate, aspecte- reoti ai templulu),slujire ce estein primul rand legata de Taino uharistiei si de acele ierurg si Taine bisericesti care se grupes- iin jurl Tainei Euharistce. in atentia adeptilor ,crestinismului liber", ai crestinismului fr Biserict: cuvdntul biserial se folosestein Nou! Testament foarte insistent, nad cuvintul retin lipseste pur gisimplu de acolo. K. Andronikof, citind cuvintele Apostolului lacov: ,Fiti dar implinitori ai Cuvantului, ¢1 nu numai ascultator! al tui!” (lacub intreabas , Exist oare o definite mai exacta privind Tra ‘i legitura ef cu Scriptura?” (Andronikof K, Tradition et _La Tradition. La pensée ortho- ddoxe”, ne. XVIU5, Paris, 1992, p. 14) 84 “MOSTENIREA LUTHIRISTOS Ie practice ale vietii bisericesti. Majoritatea ,predanii- Jor” pomenite in scrierile Crestinismului timpuriu se soferi la viafa liturgic’ a Bisericii. Comentariile pri toare la Tradifie se fac in contextul teologiei liturgice. Dar ce este teologia liturgica? Este o povestire a acelor jucrri pe care trebuie si le fack omul pentru a se des- chide pe sine si pentru a deschide propria-i lume lu- criti lui Dumnezeu in ea. Viata liturgic’, practica de rugticiune a crestinilor, este forma umand sub care se realizeazi continutul divin al Traditiei. Una dintre cele mai timpurii menfionariprivind Traditia se giseste in Epistola citre Diognet (nceputul secolului al U-lea): ,Creytinii se afla in lumea cizuta caniste striini... pentru cf lor li s-a dat ceva ce nu este © descoperire piménteasc pentru cé ei se striiduiesc si pistreze cu asiduitate nu vreo plismuire oarecare a vreunui muritor, gi nici nu le este incredintat dreptul dea dispune de tainele omenesti. Ci insusi Atottiitorul ‘i Creatorul a toate cate sunt, El insugi a pus in oameni sia intiparit in inimile lor adevarul ceresc gi Cuvantul Stu sffnt gi de nepitrans” (Fpistola cite Diognet 6-7). Din punctul de vedere al continutului, Traditia vesti- tide citre autorul Epistolei este Hristos insusi, Care din rou gi din nou Se naste in oameni, si numai pentru ci nsusi Cuvantul viaza in oameni crestinii sunt capabili de martiriu: martiriul ,nu este lucrare umani, este pu- terea Domnului; este demonstrafia venirii Lui” (ibidem 7). Convingerea aceasta este in deplin acord cu acele cuvinte ale Apostolului Pavel care, printre altele, vor- bese de Traditia nescrisi: ,Cele ce-ai auzit de la mine, 85DIACON ANUKEIKURAEY {n fata multor martori, pe acestea incredinjeaza-le unor ‘oameni credinciogi care vor fi destoinici si-tinvete $i pe alti... Vrednic de crezare este cuvantul: dack impreuns cu Flam murit impreund cu El vom siinvia...” (U Tim. 2, 11). Ultima fraza este o tezX de baza a teologiei pau- line a Botezului sia Euharistiei. Prin Taine noi ne unin cu lristos gi de aceca fiecare crestin nu traieste, nu su- ferd sinici nu moare de unul singur. Hristos esten noi, iati ce trebuie si-lint&reasc4 pe Timotei. ,Aminteste-le aceste lucruri” sialtora (II Tim. 2, 14) Este mai complicat de priceput modul in care auto- rul Epistolei ctre Diognet intelege Traditia, daci avem in vedere formele specifice de realizare a ei. Ce anu- mele este incredinfat oamenilor? Textul grecesc, dup pirerea tuturor cercetitorilor, este, in aceasta privin- {8 deosebit de complicat. Omul ,dispune” de Tainele mai presus de sine. Ceea ce in traducerea lui P. Preo- Drajenski din greac& este redat ca ,dispunere de tai- ne” poate fi tradus si ca ,zidire de taine”. {in otice caz, Tradifia consti in aceea c& oamenilor le este incredinfati slujirea Tainei intrup&rii Cuvantu- lui nu numai in Fiul Mariei, ci si in ucenicti Lui. lar in Biserica primar aceast’ taind a fost intotdeauna le- gati de Taina Euharistiei. A fi in Hristos se poate re- aliza doar prin impartigirea Euharistic’ cu El, scrie Sfantul Ciprian al Cartaginei: ,Continuand rugiciu- nea, noi cerem: «Painea noastr’ cea spre fiinta da-ne-o noua astizin. Hristos este painea vietii gi aceast pai- ne nu este a tuturor, ci numai a noastra. Asa cum noi spunem: Tatil nostru, pentru c& Dumnezeu este Tatil 86 MOSTENTRIEA LUTHIRISTOS celor care il cunose gi cred in El, tot aga si pe Hristos, ‘noi fl numim painea noastra, pentru cd El este tocmai painea color care se ating de Trupul Lui. lar noi cerem zilnic s& ni se dea aceasti paine, ca noi, care suntem in Hristos si primim zilnic Euharistia in hrana mantuirii, sinune rupem de Trupul Lui chiar gi atunci cind, din cauza unui greu picat, suntem exclusi de la partigia cu El si lipsiti de painea cereasca” (Cartea despre rugit- ciunea Domnului) {3}. Pentru Sfantul Ciprian, Traditia are forma liturgic’. Traditia apostolici nescris nu vorbeste de alte lumi, cide slujirea lui Dumnezeu. ,.Eu stiu ci cea mai mare parte a episcopilor pistreazi pravila credinjei evan- ghelice si a Traditiei dumnezeiesti, fara si se abat de Ta ceea ce ne-a inviitat Hristos invaititorul gi de la ceea ce a sAvargit El Insugi” (Sfantul Ciprian al Cartaginei, Scrisoarea 63. Chtre Ceciliu, despre taina potirului Dom nului) [4]. fn acest text este vizibila o anumit’ simetrie: cre- inga evanghelicd este corelata cu ceea ce ne-a invatat Hristos, iar Traditia Dumnezeiasca cu ceea ce El a si- vargit. Credinta pistreaz’ invititura lui Hristos. Tra- ditia este rodul lucr&rii Lui. Credinta se hrineste cu Evanghelia. Tradifia se hraneste cu Liturghia. Legiitu ra dintre Tradifie si Liturghie este limurit8 pe loc de ‘Sfantul Ciprian: ,Cum insa unii, din nestiinga sau din simplitate, in timpul sfintirii potirului Domnului nu Tespecti coea ce a sivargit gi ceea ce a poruncit Auto- rul acestei jertfe, Domnul gi invatitorul nostru lisus Hristos, eu am considerat necesar siti scriu tie... lar 87DIACON ANDRETKURABY noi, si-ti fie cunoscut, am primit porunca de a pistra Traditia Domnului in ceea ce priveste prinosul potiru- Iui Domnului, gi a nu sivargi altceva decit ceea ce, de ragul nostru, era savarsit dintru inceputuri de Dom- nul Insugi”!, Chiar inainte, in seoolul al T-lea, Sfantul Irineu de Lyon amintea de Tradifia nescris’ tot in contextul dis- cutiei privind practica de rugiiciune in viata crest lor. Drept exemple de Tradifie apostolica orala sunt, pentru el, interzicerea ingenuncherii in timpul Sir- bitorii Pastelui (lucrare pierduta: .Despre Pasti’) [5], sirbitorirea obligatorie a Pastelui in zi de duminic’, precum gi obiceiul postului premergator Pastelui (vezi Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericensct 8, 24, 11). Pentru Origen (secolul al Il-lea), Traditia apostolics fnseamni Botezul copiilor, agezarea cu fata spre risirit la rugaciune, ritualurile legate de Botez. gi Euharistie. Pentru ‘Tertulian, Traditia apostolic inseamna tri- pla scufundare in apa Botezului, Euharistia, insemna- rea pe frunte cu sfanta cruce, interzicerea postului gi a ingenuncherii in zilele de duminic si interzicerea de a purta cununi?. 1 Pint gi bron din vencrd al Milos, Antologie. Esenta sri- sori const in aceea cla Liturghie trebuie si se folaseasca vin $3 ‘nu aps, aga cum era credinja unor curenteascetice extremist. Pe fncep cu Boteaul. Pregatindu-ne, pasim spre ap3, mar- turisim sub mana episcopuli cd ne lepadam de satana, de crurile lui gi de tof ingeri lui: apoi ne scufundim de tre ori, Hispunzind mai pe larg decit a fost prescris de Dormnul in Evanghelie. Dupllaceea gustim amestecul de lapte si miere, jar din acea zine vom abfine de a spalarea zlnica timp de © 88 MOSTENIREA LUTHIRISTOS La Sféntul Dionisie din Alexandria (inceputul seco- lului al 1V-le), Tradigia apostotic3 inseamna pravznuirea ziloi de duminic& (A cincea tilenire la Cartea Numerilor). Pentru Sfantul Epifanie al Ciprului (sfarsitul seco- lului al IV-lea), in afar de Euharistie, ca Traditie apos- tolicd apare gi .pomenirea numelor celor adormiti” (Panarius, 76). Tar Sfantului Vasile cel Mare (mijlocul secolului al IV-tea) ‘Iradifia oral nescrisa nu-i vorbeste despre in- vifitura de credint’, ci despre viata liturgic’: semnul cruci, agezarea cu fata spre risirit, neingenuncherea inzilele de duminicd si, lucrul cel mai important, epi- dleza: Noi nu ne multumim cu acele cuvinte pe care Je-au pomenit apostolii sau Evanghelia, ci si inainte gi dup’ ele mai rostim gi altele, ca avand o mare putere ‘iptimand. Taina Euharistie,insituit la Cina cea de Tain’ gi sata de citre Domnul tuturor, not o primim st in adunazile de dinaintea rasrtului soarelui, si nu altfel decit din ména celor din fruntea adunitii gin ziua pomenici aducem prinoa- se pentru cei mor{i, pentru martii; ocotie este necuvin- cios 88 se posteases gi si se ingenuncheze du mini); de aceeayislobysire aver Pasti pnd la Sarbatoarea Cincizecimii. Si ne paizim cu gj s ‘ny cada ceva pe jos din potirul sau din painea noastrs. Inain- te dea incepe orice treab, inainte de orice migcare, la intrare sau la iesire, cand ne spalim, ne incdltam, ne agezdm la mas’, dem kimnnarea, ne big tn pat, incepem o diecutie cu ‘neva, £8 ne insemniim pe frunte cu semnil crucli. Dact vei ceresd tse spun unde se gasescin Scriptura legi pentru toate Aceste instituiri, precum gi pentru altele de acest gen, {ise va ‘spud cl vel gl lctunde radii execs care pe br até aga, obiceinl o confirms, iar credinfa pstreazs” (De ca roa militris 3 $4). 89pentru sivarsirea Tainei, ele fiind primite din invat3- tura care nu este expusd in Scriptura.."(Despre Sfintul Duh, 27). in afara acestor cuvinte, Sfantul Vasile con tinua: ,Dintre dogmele (dogmaton) si propovaduirile (Khirugmaton) pastrate in Biseric’, pe uncle le avem din povatuirea scrisd, iar pe altele le-am mostenit in tain’ prin Tradifia apostolici”. Se pare c%, mediteaz3 prot. Liveri Voronoy, ultima parte a frazei ar fi fost mai bine tradusd astfel: ,lar pe altele le-am primit de la ‘Iradi- {ia apostolic’, fiindu-ne transmise nou’ prin ritualul tainic religios” ..lar expresia ,prin ritualul tainic reli- gios”, dupa toata probabilitatea, inseamn’: ,transmi- si noua in succesiunea ritualurilor Tainelor” [6]. Mai tarziu, S#intul Ioan Damaschin, explicind practica ru- gaciunii indreptati spre rasirit, va spune: ,,Aceast’ predanie nescrisi a apostolilor” (Despre credinfa orto- oxi 4, 12, 16). Se poate vare presupune cx apostolii nu ‘erau preocupati decat de intelegerea corectai a invata- turii de cdtre ucenici lor simu se interesau gi de latura practici a vietii lor? Se poate oare presupune 3 apos- tolii nu-i invijau pe eregtini s8 se roage gi nu randuiau viata liturgicd a comunitaiilor pe care le-au reat? Nu trebuie uitat ci primele carti sfinte ale crestini- Jor au aparut la aproximativ 20 de ani de la indltarea Domnului, in timp ce Cina Domnului se sivargea din primele zile ce au urmat pogorarii Sfantului Duh asu- pra apostolilor. Nu tofi apostolii au lésat in urma lor scrieri. Oare propovaduirea si munca lor nu au Lisat nici o urma si nu au dat nici tn rod? Dacd nu, atunci cum gi ce a fost transmis ucenicilor lor de catre apos- 90 MOgrENIREA LUT HESTOS tolii care n-au scris? $i se poate oare, studiind istoria Crestinismului, sa nu se tind cont de existenta Litur- shiilor apostolice: Liturghia hui lacov, Liturghia Evan. ¢ghelistului Marcu, Liturghia Apostolului Petru? Textele acestor Liturghii au fost probabil supuse unor prelucrari ulterioare, ins, din cele mai vechi tim- puri, erau legate de aceste nume. A nu da important ‘Tradiiei Liturgice Apostolice inseamn a nu auzi cu- vintele spuse direct de Hristos: ,Eu sunt Painea cea vie, care s-a coborat din cer. De va manca cineva din Péinea aceasta, vit va fi in veci. lar Painea pe care Eu voi da pentru viata lumii este Trupul Meu” (In 6,51). Primele Liturghii sunt o voce neindoielnicd a Traditi- i. Sfaintul Vasile cel Mare apreciazi ci negarea lor esteo vvatimare a Evangheliei in ceea ce aceasta are ,esential”, © ,reducere” a vieti crestine la cuvintele crestine [7]. Dar iati ce este uimitor: textele primelor Liturghii au putine lucruri in comun. Unora le lipseste Epicle- a, altora le lipsesc cuvintele instituitoare... Sfantul Ipolit, referindu-se la forma rugaciunii din Biserica Romani, spune totodati: ,Nu este deloc ne- cesar ca ea si repete aceleasi cuvinte pe care noi le spuneam pani acum gi si le invete pe de rost, indltand muljumiri lui Dumnezeu” [8]. Ceea ce inseamna ci ‘Traditia nu const’ in cuvintele canonului Euharistic, ci in insigi Euharistia. Primelor Liturghii le este comun tocmai todul lor - Euharistia. Rugiiciunile se deose- bese intre ele. ins realitatea Tainel este una singuri side aceea este comuna perceperea Painii euharistice 2 Paine a Vietii, ca unire cu Hristos. A fi in Traditia 91apostolic inseamnd a trai prin Euharistie. Chiar for- mei de evlavie gi rugaciune i-a fost consacrat, in fond, Primul Sinod Apostolic, sinod care a abolit ritualis- mul Vechiului Testament. Problema liturgici a deve- nito preocupare principals gi la cel de-al Doilea Sinod ‘Apostolic: Sinodul din lerusalim din anul 69 (mentio~ nat de Eusebiu din Cozareea), care a analizat proble- ‘ma succesiunii slujirii apostolice, legati de sfargitul ‘Apostolului facob (Simeon, unchiul Mantuitorului, a fost ales in fruntea comunititi din Terusalim). Sfantul Trinew a afirmat cu privire la acest sinod: ,Cei care au cunogtinti de deciziile cuprinse in cea de-a doua hoti- rare a apostolilor stiu ci Domnul, in Noul Testament, aiinstituit o nous ofrand3. Ofranda Euharistic’ nu este una trupeasc’, ci duhovniceasc’... Aducand ofranda, chemam Duhul Sfént, pentru ca Els8 ne arate aceasti Jertfa — painea ca fiind Trupul lui Hristos, iar potirul cafiind Sangele lui Hristos, astiel ca cei care au primit aceste chipuri inlocuitoare si primeasca iertarea pa- catelor gi vial’ vesnici” [9]. $i, din nou, se vaidegte o legiturd direct’ intre rugiciunea Epiclezei, chemarea Duhului Sfant si cele pe care le-au dispus apostolii. Un autor timpuriu, anterior lui Irineu, Sfantul Cle- ment Komanul, reda astfel esenta hotirarilor celui de-al Doilea Sinod Apostolic: ,Si apostolii nostri stiat de la Domnul nostru lists Hristos c& vor fi neinfele- geri privind accesul in cinul episcopal” — si din cauza aceasta au instituit succesiunea episcopal’ [10]. Legat de aceasti tema nu se poate si nu amintim explica- {ia dati de prot. Nikolai Afanasiev: in Biserica prima- 92. MOSTENIIEA LUTEARISTOS 1 slujirea episcopal n-a avut putere administrativa, Gi inainte de toate, liturgic’. Ceea ce inseamna c pro- blema succesiunii, adic problema principal a celui de-al doilea Sinod Apostolic, nu a fost cea disciplina- 1%, ci cea liturgica: cine va sivargi Taina, cine va oficia Ja Cina in locul lui lisus. $i Sfantul Ignatie, cel purtitor de Dumnezeu (sfar- situl secolului 1), considers ci afirmarea prerogative- Jor speciale ale episcopului la savarsirea Cinei lubirii reprezinti insigi ,dogma apostolic’”. in epistola sa adresati magnezienilor (cap. 13) vedem una dintre cele mai timpurii mentionari a cuvantului dogma” in literatura crestina: ,S& va straduifi si vi Intarifi in invatitura Domnului gi a apostolilor” (en tois dogma- sin). Tar esenta epistolei const in apararea drepturilor episcopului: , Unii, in cuvinte, il recunosc pe episcop, dar fac totul fird el” (cap. 4); doar in Adunarea Eu- haristici ,episcopul conduce in locul tui Dumnezeu, presbiterii ocupi locul Sinodului Apostolic”. Acestei teme ff sunt alocate cinci capitole din cele cincispre~ zece. Colelalte capitnle sunt indreptate impotriva gnosticismului: gi asta pentru ci nu se poate concepe a indemna Ia participarea la Sfanta Euharistie fara a afirma cu toati puterea realitatea corporal, fi Jui Hristos, Structura epistolei este de inteles: lupta cu. gnosticismul a fost lupta pentru Liturghie, lupta pen- tru Euharistie. lar ,dogma apostolici” a insemnat edi- ficarea Biseriei prin Liturghie- . in secolul al Il]-lea, Sfantul Ipolit Romanul, mai ina- inte de a relata cele privitoare la consacrarea episco- 93,pala gi mai apoi la insdgi sivarsirea Sfintei Euharistii, va spune: , Noi ne-am apropiat de chiar izvorul Tradi- {iei”[11} in mod analog, Sfantul Ciprian al Cartaginei caracterizeaza slujirea episcopala exemplara ca fiind _tradifie divin’ si veghe apostolic” (Epistola 67, 5). De ce este atat de important succesiunea aposto- lick pentru secolul postapostolic? Fondul problemei const fn aceea ci Traditia nu este o suma de cunos- tinte care si poati fi insugite nemijlocit citind o carte a ‘unui oarecare necunoscut, care a tr&it odat8, mai ina- inte vreme. Traditia inseamn’ introducerea omului in ‘Trupul lui Hristos, intr-o existenf’ teandricd. Cum ar putea oare o persoana strain acestui mod de fiinfare (teandric) si introduc’ in el o alt persoand din afar’? Apostolul Pavel se intreab’ la un moment dat: ,Ce ai ppe care si nt fi primit?” (I Cor. 4,7), iar daca nu bai rimit, ce pofi oare si mai transmifi? ‘Tocmai aceasta este esenta: nu Biserica pastrea- 74 Traditia, ci Traditia pistreazi Biserica si 0 recre- cai mereu gi mereu, ,adaugi zilnic”, dupa cuvinte- Ie Apostolului Luca, oameni, ,pe cei ce se mantuia” (Fapte 2, 47). in Biseric& au intrat oameni obisnuifi, de pestrad’. Cum devin ei nu doar ,o adunare a oame- nilor de aceeagi credinta”, ci ;Trupul lui Hristos” (Bf. 1, 28)? Oare pot ei s8 se ereeze pe ei ingisi in acest fel? Nu, nu pot — ,aceasta nu-i de la voit e darul lui Dum- nezeu” (Ef. 2, 8). Asta inseamni c& nu Biserica face Li- turghia, ci Liturghia face Biserica. in rugiciunea Epi- dlerei preotul se roag’: ..trimite Duhul Tau cel Sfant ‘supra noastri gi asupra acestor daruri”. Cei adunati o4 MOSTENIREA LUTHRISTOS. fn Diseric& pentru Liturghie, pentru ,cauza comund”, aleituiesc tocmai primul ,obiect” ce trebuie sfintit. Prin impartasirea cu Trupul lui Hristos, ei ingisi trebu- esi se transforme, din multimea celor de aceeasi cre- din, in Trupul viu al lui Hristos. Chiar astfel numes- te Apostolul Pavel Biscriea (vezi Col. 1, 24). Mancind noi Péinea Euharistici, Duhul tui Dumnezeu dita- torde-via(, Duhul Tradifiei, ne recreeaz’, ne trans- figureaz’, noi devenind partagi la Trupul lui Hristos. Sime eu sunt cel ce mai triiesc, ci Hristos este Cel Ce trdiegte in mine” (Gal. 2, 20). Hristos nu a numit Biserica ,Duhul Siu”, ci ,Trupul Siu”. ,Duhul” poate finevazut, iar trupul are greutate, este chiar vizibil. De aceea si incercarea protestant’ de ajustifica marea multime a propriilor sale sciziuni prin teoria ,Bisericii nevazute, unice gi unite” nu este alt- ceva decit o tentativ’ de armonizare a teologiei nu cu Scriptura, ci cu secolul romantismutui si pietismului Dar cei care au fost foarte apropiati secolului apostolic au gandit altfel: , Nimeni sa nu se amageasca! Cine nu este inftuntrul altarului, accla se lipseste pe sine de Pai- nea Domnului” (Sfantul Ignatie Teoforul), Sfantul Ciprian reamintea ci si Taina Pascal’, dupa Lege, cerea, de asemenea, ca mielul adus jert- fi ca inchipuire a lui Hristos s& fie méncat in aceeasi casi. Dumnezeu spune astfel: ,s& se manance in ace- casi casa, ..carnea si nu 0 scoateti afar din casi” (Exod 12, 46). Trupul lui Hristos — sfinfenia Domnului ~nu poate fi scos in afara casei; iar pentru cei credin- Giogi nu exist’ alt’ casi decét Biserica cea una” [12]. 95Dupa ,invatitura celor doisprezece apostoli”, toc- mai impirtagirea deschis’, comunitara, cu Painea vi- zibili, tainicS, creeazi gi arati unitatea crestinilor, uni- tatea Bisericii: ,Asa cum aceasta Paine a fost seménat pe coline i fiind culeasa a devenit una, tot aga s& se dune Biserica Ta de la marginile paméntului in im- paratia Ta” (ibidem, cap. 9). Prin urmare, acolo unde nu exist’ Liturghie, nu exist’ nici BisericS. Sfantul Irineu (secolul al 1l-lea) mirturiseste: ,Numai Biserica aduce un prinos curat Creatorulu, iar toati liota celor ereticinu aduce prinos lui Dumnezeu. $i invafatura noastra este in acord cu Euharistia, si Euharistia, la randul ei, confirma invits- tura noastra” [13]. Lui Dumnezeu nu-I poate aduce 0 jertf& curata decat Biserica cea adevarati, si adevirati rnu poate fi decat acea Biserica ce este creata printr-o Jertf& adeviratd. Iati de unde provine semnificafia continuitifii apostolice, gi tot din aceeasi perspectiva se clarifici pericolul sciziunii. Biblia se poate scoate din Bisericd. Se poate gi invatétura. Nu se poate scoate Potirul lui Hristos. De aceea, nu poate exista ,sell-ma- de Church”, adicd o Biseric’ artizanali faturita de citre entuziasti dintr-un vid istoric gi ontologic. ,De vreme " Printre altele, din cele spuse mai sus, poate fi infeleasd mai bine atitudinea refinuls a Ortodoxieifapi de Catolicism: in Bise- rica Ortodox’ exist credina cX painea si vinul ig schimba finta in Taina Euharistiei prin chemarea si pogorarea Sténtulut Dub. Tar latinii au considerat ch aceasta invocare nu este necesara sia cexclus-o din Liturghia lor. lar cel ce poate si gandeasc} astel, s# ‘njeleagg el tnsusi Euhariatia latins” (Culegere de scrsor ale Stare iudui Ambrozie dela Optina, p.95). 96 \MOgTENIREA LUTHRUSTOS ce este o singurd paine, noi, cei multi, un singur trup suntem, fiindc’ toti dintr-o singura paine ne imparta- sim” (ICor. 10, 17). Ir Liturghia, ca plenitudine a realititii teandrice, ‘nui poate proveni decit din alt3 plenitudine. De aici refrenul propovéduirii apostolice: ,Ceea ce noi am pprimit, aceea si dim mai departe”. Ceea ce apostoli au primit de la Hristos, aceea au transmis gi ucenici- lor lor, $i ceea ce apostolii au transmis Bisericii, aceea au transmis gi acegtia. fn acest fel Potirul lui Hlristos trecea din mand in mana. ,Tot astfel si potirul din cele create, pe care El I-a m&rturisit ca Sange al Siu, si in- vatitura a cea ce ne-a adus Noul Testament, gi ceea ce Biserica, primind de la apostoli, aduce lui Dumne- zeu in toata lumea” (Sfantul Irineu din Lyon, fmpotriva ereziior 4, 17, 5). Dac Biserica a primit de la apostoli tocmai prinosul Euharistic, inseamnd ci apostolii pe acesta |-au transmis. Traditia, ca transmitere, inseam- n&identitatea Euharistiei. De aici convingerea Sfantul Irineu de Lyon ca ,in- diciul prezentei Trupului Ini Hristos este dat de suc- cesiunea episcopilor” (impotriva ereziilor 4, 33, 8). A re- construi Biserica in afara succesiunii apostolice n-ar fi Posibil decat prin repetarea Cinei celei de Taina. ins, dupa cuvantul limpede al Apostolului Pavel, acea Jert- 8 sa sivargit doar o dati. Din acest motiy, cei ce incearci sa smulg’ Crestinis- mul din istorie riman fafi in fafi nu cu Dumnezeul Testamentulti, ci cu o mare fara tarmuri a fanteziilor anbitrare. $i tocmai ca 0 justificare teologicd a vidului 97DIACON ANDREIKURAEV ontologic al comunititilor lor sa nscut la acesti felegerea ,simbolics” a Liturghiel. Cuvintele Iui Hris- tos privind Potirul cu Sangele Lui, cu Sangele Vegnici- ci ,Beti cu tofii din el” — sunt substituite cu chemarea _,Amintiti-va de el cu tofii”. ,Amintifi-va” ~ pentru ci legitura dintre Golgota, Cina cea de taina si actuala frdngere a painii nu este decit simbolic3, ,de aminti- re”. ,Amintiti-va” — pentru ci noi nu ne mai simfim ca find Trupul Domnului. ,,Amintifi-va” — pentru c& noi ne simfim, in profunzimea inimilor noastre rupte de Bi- serie’, ca fiind o adunare omeneasc4, prea omencasci. {insd sufletul simte c& foamea lui nu poate fi potoli- {8 prin amintiri. Oare nu de aceea Luther, pe patul de moarte (primul protestant, dar un protestant care re- cunostea realitatea Euharistiei), a dedicat Bisericii ul- timul su ,,Cant al iubirii”: ,S8 nu creada nimeni c& ar cunoaste Scriptura pe deplin pe motiv c& a citit-o.. F&rd Biserick noi suntem nigte cergetori. Acesta este adevirul”? Au fost ultimele randuri scrise de mana Reformatorului [14]. Siw e cazul si ne amigim cu cuvintele: ,Unde sunt doi sau trei adunati intru numele Meu, acolo sunt gi Eu {in mijlocul lor” (Mt. 18, 20). Dupa talmacirea Sfantu- Tui Ciprian, aceste cuvinte incurajeazai nu {arémifares crestinilor, ci unitatea lor. Aceste cuvinte nu inseamné 68, acolo unde sunt doi sat trei neofiti care au decis si se adune in numele lui Hristos, acolo El gi creaza din tr-o dati inci o nou’ Biserici a Sa.' Dimpotriv’, condi- TTnto 2 elatoresc linistit in metroul din Mescova, citesc ° carte gi nu prea observ ce se petrece in jurul meu. in statia Fran 98 MOSTENIREA LUTEIRISTOS {ja ca Hristos si fie prezent este comuniunea de gand a crestinilor: ,Multe Ii se ofera celor care sunt intr-un gindin rugiciune, sinu celor multi. Domnul.a povitu- itmai intai unitatea de cuget, a indemnat spre comuni- tunea parerilor si a invafat in mod corect si limpedee ca unii cu alfiisi fiein acord. Dar cel care nueste de acord cu Trupul Biserici, cu fratia ei, cum ar putea fi oare de acord cu altcineva? Cum pot si se adunein numele lui Hristos doi sau trei despre care se stie c& se despart de Hristos si de Evanghelia Lui? Doar nu noi ne-am inde- pirtat de ei, ci ei s-au indepiirtat de noi. Dupé ce la ei ‘au aparut erezii $i sciziuni prin infiintarea de diferite ‘grupiri - echisme = ei au plrisit Capul gi Inceputul ‘Adevarului. lar Domnul vorbeste despre Biserica Sa, Jespune celor care sunt in Biserica Sa cd, daci ei vor fi in comuniune, dacd doi sau trei se vor aduna gi se vor ruga intr-un singur duh potrivit povefelor Sale, atunci, {enaia vagonl se umple cu Gneret. Dessupra copula meu ripese nigte fete. Si dintr-o dati o frazi ma face si ma intore din Jumeacirilor i Tumea vagonuluiso fetigand afin cu bucurie: «Tare vreau si mi ducla Viadivostok gs intemeiez acolo Serica” Sa doveditc8 acest tneret venea dela adunarea ,Wiseri- iilulHristos” ~sectS protestanta carea apirut in 1976 n Bost iar pe strada Frunzensdaiainchiriase comsomolistul ,Palat al neretului” Era evident ck aceasts fats era convinsi ok dup dou ‘re de zbor ea fl advice pe Hristo in Viadivostok gi astel fi va fri Lut posibilitaten de » lumina, tn sir aceasth margine a Rusiei In congtinta ei, Hristo, in primul rnd, este nedespartit Ae ea gi in al doilea rnd, Hristos hu este acolo unde inet nau ‘juns pricteni si prietenele ei, Nu gtiu daci este de ris sau de lins aceasti sigurant§ navi, care crede ci in afara acestui cere ‘de neofiti nu mai exist crostini pe pimént si ci aceste intruniri de finer reprezint’ continuarea slujii apostolice.. 99DIACON ANDREIKURAEY jn ciuda faptului c& sunt numai doi sau trei, vor pu- tea primi din mretia dumnezeiasca ceca ce ei cer. Prin aceste cuvinte, Cel Care a creat Biverica nui separ’ pe ‘cameni de Biseric3, ci arati e& Fl, mai bucuras, Se afli cu doi sau trei rugatori intr-un singur duh decat cu un uma mare de oameni ce gandesc diferit si ca se poate cere mat mult printr-o rugiciune a cclor pufini adusi ntr-un duh decdt prin rugaa mai multora, care ntre ei nu sunt in acord unul cu altul.. Cel care nu a respectat iubirea frateascd nu poate fi mucenic” [15] jnc& un aminunt necesar pentru infelegerea carac- terului apostolic al Bisericii ni se dezvaluie atunci cand ne amintim de izvoarele semite ale Scripturii. Proble- ma este ci in limbile semite (nici in ebraica biblict, nici {n aramaicS, nici in araba veche) nu a existat verbul ,a ‘avea”. Posesorul unui lucru era identificat cu el (sau, invers, luctul era identificat cu posesorul). Pentru a spune ,eu am aceast& casi” trebuia si fie pronunfati o judecati de genul: ,aceasti cast sunt eu”, face parte din mine. Cu atat mai mult, o realitate creat este de nedespartit de creatorul ei. Creatura este tocmai trupul Domi, iar Israel — lumina ochilor Lui (,Cel care se atinge de voi se atinge de lumina ochiului Luil” —Zah. 2, 12). Hristos, Care a savargit Cina cea de Taina inara- maied pentru oament ce gndeau in limba semit’, spu- ne: ,Acestea, painea gi voi, sunt Trupul Meu. Voi - sunt Eu, stintefi o parte din Mine; voi sunteti piclea Mea, nervul Meu, durerea Mea. Cel care va primeste pe voir pe Mine M& primeste. Cel care va respinge pe voi, P¢ ‘Mine Ma loveste”. Iat’, acesti oameni intru totul cor 100 moprenuuwa LUT HESTOS refi in realitatea lor vie, intrupat, nu numai intr-o inzime mistic’ invizibilg, sunt numiti de Dumne- zeu partea Lui, Trupul Lai, sunt identificati cu Bl in- susi. In gandirea semita subiectul este de nedespartit de atributele lui. Hristos S-a identificat pe sine Insusi ‘cuacea adunare concreti (ecclesia). lar, in continuare, Bisericii ite pofialipi recrefindu-te. Acestui Trup, deja niscut, poti si-i fii altoit, dar acest Trup nu poate fire- creat in afara lui gi fara participarea lui. ‘Trupul viu nu poate si inceapa si creased unde- va pentru a doua oar; el nu poate si inceap’ o via {a nou’, separat, rupand legitura directa gi fizic’ cu acel trup ce i-a fost dat la nastere. Acest fapt este vala- bil gin ceca ce priveste trupul uman. $i, exact la fel, gi ‘Trupul [ui Hristos nu poate creste din vid. Retezarea unui midular al trupului inseamna despicarea pro- Priel identitati. Succesiunea apostolic& nu este o simpli realitate canonicé, ci o realitate ontologic3, cerint’ ontologic3, condifie de fiinare a Bisericii ca un avut al lui Hristos, caoalt’ existent a lui Dumnezeu. Revelatia nu inseamnd doar cuvintele lui Dumne- zeu, ci i faptele Lui. $i fapta Lui principal este ace ea a omenirii indumnezeite, Biserica. lisus a fost initi- Atorul unei migezri istorice, si de accea, far incredere in Bisericd gi fad credinf3 in ea, El este cu totul inchis Pentru noi. El a venit in istorie pentru a actiona in ea, Pentru a o impulsiona. Protestantisinul susfine ci toc- Thai acest fapt nu 1a ficut Tisus:istoria crestind nu sa ‘mplinit, comunitatea cregtina exist’ numai ca nume. 101DIACON ANDREI KURAEY Eaa pierdut puritatea invitaturii lui Hristos chiar din Evanghelii si de pe timpul apostolilor (precum sustin protestantii modernigti) sau ceva mai tarziu (precam susfin protestanfii fundamentalisti). Ei sunt unifi prin- trun singur punct de vedere: acfiunea lui lisus in isto- rie sa stins, Dumnezeu $i-a risipit Trupul Sau. El nu a reusit s& pistreze intruparea Sa in istoria omenirii (pe care El incerca si o transforme in propria Sa istorie inc’ din vremurile lui Avraam), Dar ceea ce s-a dovedit a fi peste puterile lui Dumnezeu este in puterea ,reforma torilor”. Ei gtiu. cum si creeze -onoua biseric’ apostoli- ca, din vid $i 8 prezenta lui Hristos Cel istoric. Hristos a infptuit totul numai 0 dati: o data Sa intrupat, 0 dati a pitimit, o dat’ i-a sfingit pe apos- toli gi i-a trimis. Oare, in istorie, aceastd migcare s-a oprit? Hristos a incheiat cu omenirea o noua intelege- re: Noul ‘Testament. Din istoria Vechiului Testament ‘cunoastem un fapt uimitor:infidelitatea oamenilor nu anihileazi fidelitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu este pregitit st-i rabde pe copiii neascult3tori. Testamentul nu-gi pierde valabilitatea din cauza infidelitstii si ne~ statorniciei oamenilor. Numai Dumnezeu are putere? de a completa sau de a distruge propriul Sau Testa- ment. Protestantii cred ci Biserica Crestina, intemeia- {ca un nou popor al Domnului, L-a tridat pe Hristos, in nisipurile istoriei gi s-a evaporatin ,bise rica invizibila”. Ei exprim’ astfel reprezentarea lor su- perficiala privind iubirea Domnului. Dar Dumnezet ‘este Unuil gi Acelasi. El este fidel. $i de aceea si Testa mentul Sau nu este anulat, si Duhul Domnului Care 102 [MOSTENIREA LUTHRISTOS neeste promis in acest Testament al Sangelui continua si trdiasca in Biserica. Fidelitatea lui Hristos fata de legsmantul Siu gi fat de poporul Siu constituie tocmai conditia prin care ‘Traditia este posibil’, intrucat ,Traditia este dialogul neschimbat al Bisericii cu Hristos” [16]. Spre deosebire de utopiile protestante, Ortodoxia are o incredere total in Dumnezeu (Care [gi pastrea- 24 Testamentul Siu printre picatele si revoltele ome- esti), incredere in istorie gi in oamenii care au auzit chemarea lui Hristos.' Ortodocsii igi cunosc neputin- ele $i picatele lor nu mai putin decat protestantii. Noi insd mai gtim gi altceva: nu atat noi ne mentinem in Biseric prin credinciogia noastz3, cét ne fine Dumne- zeu prin fidelitatea Sa in Leg&méntul facut. incheierea 7 Evolutia protestului este redati uluitor intro povestre a ‘Avvei Dorotei (seolul al VIL-ea): ,Cunose pe unul care odati a ‘ut ntr-o stare vrednick de plins. La inceput, deci cineva din- trefraf fi spunea ceva, ei injosea pe acela gi obiecta «Ce impor- tangs are cutare om? Nu exist nic} unul vrednic tn afara ul Zo- sma gia celor cae i se aseamnt. Dupt aceea incepea svi de- ‘imeze si pe acestia i 84 spund: «Nu exist nimeni in afaré de Macarie». Jar dupa putin timp incepea si spund: «Cine este Ma- ‘are? Nu existd iment in afar de Vasile si Grigorie. $i foarte ‘eurind incepea aii deftimeze gi pe el, epuntind: «Cine sunt oare ‘Vasile i Grigoric? Nu exist nimeni demnin afar lui Petru gi Pa- vel, Eu spun lui: «Cu adevirat, fate, in curdnd tu a st incept {84 injoseyti gi pe ei». Si credeti-m’ ci, dupa un oarecare timp, lincepea 88 vocifereze: «Cine e Petru? Cine e Pavel? Nimeni rut arene o importanfhin alark de Sita Treime Insc Stn sfr- fit el ea ingimiat chiar impotriva lui Dumnezen Tnsusi pier Hindurgiastfel minile” (Avva Dorotei, Cavite, ed. rust). Care ‘este aceasta oformuli general a noului progres european? 103DIACON ANDKHIKURAEV Legiméntului nu a fost initiativa noastra, ca Lui. Noi nici nu putea spera la aga ceva. $i si desfacd acest Legimant poate numai El s& 0 faci. Dumnezeu ne rabda. Noi ne cunoastem pe noi ingine, ne cunoastem micimea proprie si infidelitatea. $i de aceea noi am cu- noscut pe Dumnezeu ca pe Unul indelung-rabdator si Mult-milostiv. Dumnezeu a fost de acord si ne ia pe noi ca Trup al Siu, pentru a ne invia prin Sange- e Siu. Pretul acestei hotrari a Lui nu este doar ziua Golgotei. Sunt gi secolele unei distan}ati, inexplicabili ational gi imposibil& metafizic, dintre Fiul Unul-Nas- cut gi de-o-Fiin{& cu Tatal gi Tatal. in mistica ortodox’, incepand cu Apostolul Pavel, se intalnéste uneori cate o idee stranie: atata timp cét oamenii nu se vor uni cu totul si cu adevarat cu Hristos, Hristos nu poate si de- vind cu adevirat dumnezeiesc: ,Daci noi tofi am fi ai lui Hristos, atunei gi Hristos ar fi al Domnului, ar fi col supus. lar daci noi ine’ nu sunter ai lui Hristos, atunci nici Hristos, Care copatimeste cu noi, nu este nici El al Domnului. Asadar, atunci cand noi toti vom fiai lui Hiristos, gi El va fi al Domnului” (Sfintul Gri- gorie de Nyssa) [17]. Biserica se zideste prin Liturghie si numai Tainele o pazesc in zilele cele bune gi in cele rele. ,Biserica are o adevirat’ invititur’ de credinfa nt: pentru cf o ia din Scripturd si din Traditie, ci pentru ci ea este Biserica Dumnezeului Celui Viu cérmuiti de Duhul Sfant” [18] Liturghia rimane aceeagi in Biseric3, ceea ce inseamn’ cd si Biserica riméne aceeasi, precum gi m&rturia ei, in multe chipuri, despre Dumnezeu si despre sine. 104 MOgTENIREA LUIEIRISTOS Este putin probabil c& protestantii vor reugi si con- struiascd argumente care s&-i ajute s& demonstreze ci legiimintele Mantuitorului se referi exelusiv la apos- toli si nu se extind asupra crestinilor care le-au urmat apostolilor gi asupra succesorilor acestora. in capito- Iele 14 si 16 ale Evangheliel dupa Ioan se spune foar- te frecvent voi” si_,vou’”. are fac parte din acesti voi” oamenii generatiei postapostolice? Biserica este tocmai acel ,noi” care a primit Darurile pe care Dum- nezeu le-a promis ,voua”. ins& ,numai acela infelege Biserica, care intelege Liturghia” [19]. $i atunci de ce oare Scriptura vorbeste atat de putin de acest lucru? in Scriptura nu sunt putine pasajele in care se vorbeste de necesitatea Euharistii. $i totugi ele ru sunt suficiente dacd se tine cont de pozitia excep- ional’ pe care Liturghia 0 ocupa in viata Bisericii. De ceoare Scriptura vorbeste att de putin de viaja de ru- giciune a crestinilor? Religia e legatura cu Dumnezeu. Practicarea religi- ei 0 constituie rugiiciunea. i, iatd, Noul ‘Testament se dovedeste a fio carte deloc mistick de rugiciune, deci nu religioas’. Lipsa ,regulii de rugiciune” este atat de neagteptati in Noul Testament, incit V. Rozanov a ex- ‘damat odati revoltat [20]: De ce Hristos nu i-a invaitat Pe oameni si se roage, odat ce le-a dramat vechiul ‘Templu? Numai o singura rugiciune este lsati de Hristos, ,Tatal nostru”, 0 rugiciuine in sapte randuri. {n comparatie cu psalmii, ,Tatil nostru” nu este de- cat 0 proza seacd, o enumerare politicoasa a nevoilor. Este 0 rugiiciune de cea mai mare profunzime dup’ 105DIACON ANDRETKURAEV {nfelegerea sa, darin mod evident ea rimane in urma psalmilor in ceea ce priveste concentrarea emotiona- 1g, sufleteascd, poetic’. $1 atunci cand Biserica Noului ‘Testament a inceput s& se roage singura, ei nu i-a mai rimas nimic altceva de facut decét s% imprumute ru- giciunile vetero-testamentare— Psaltirea. Religia privatd de inspirafia rugiciunii gi de cea a creatiei nu este religie. in orice caz, ea nu are dreptul s&ise numeasca ,cea Nowa”. Ins’, din moment ce geni- alitatea religioas’ a Noului Testament se simte in mod nemijlocit gi de necontestat, inseamna c& absenfa in Noul Testament a noi rugiciuni se poate infelege doar {ntr-un singur mod: el deschide posibilitatea unei co- municari nepsalmice cu Dumnezeu. S-a deschis po- sibilitatea de-a face un Legimént special cu Domnul, posibilitatea de a intra in relatii cu Creatorul, pentru ‘care imnele gi psalmii nu oferd un cadru adecvat. [ar acest nou mod de comunicare cu Dumnezeu, cregtinii ‘nu au vrut sé-l fact public. Este straniu ezoterismul Evangheliei, care ascunde esenta convorbirilor lui Hristos cu ucenicii Sai, avu- te tocmai in acele zile in care ei puteau si-L intel giicel mai bine. in Evanghelie nu exista povete ale h ‘Hristos date intre Inviere si Inaltare. Se spune cA Elle vorbea de imparitia lui Dumnezeu Fapte 1, 3). Dar ce anume li se spunea apostolilor nu a scris nici Luca, nici altcineva, Pe de alt& parte, se atrage atenfia c& toa te intalnirile apostolilor cu Hristos in acest rastimp erau centrate in jurul cinelor. Este oare intimplatoare siricia cuvintelor si povetelor fat’ de mulfimea gus- 106 [MOSTENIREA LULHIRISTOS trilor luate in comun? Putem oare si presupunem c aceste conversafii si aceste cine au raimas fara nici 0 ‘urma gin-au fost fixate in memoria Bisericii? Daci o astfel de presupunere se arati a fi prea in-

S-ar putea să vă placă și

• Sfantul Grigorie Teologul - Cele Cinci Cuvantari Teologice

  

  Document182 pagini

  Sfantul Grigorie Teologul - Cele Cinci Cuvantari Teologice

  adytsheff

  100% (5)
• Despre Pacat Si Urmarile Sale - Sfântul Inochentie

  

  Document165 pagini

  Despre Pacat Si Urmarile Sale - Sfântul Inochentie

  adytsheff

  100% (4)
• (PR - Bajau) - Sfântul Ioan Damaschin - Dogmatica

  

  Document258 pagini

  (PR - Bajau) - Sfântul Ioan Damaschin - Dogmatica

  Florin Florinush

  100% (4)
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• Sfanta Manastire Paraklitu - Despre Cum S-A Facut Papa Pe Sine Imparat Si Dumnezeu

  

  Document27 pagini

  Sfanta Manastire Paraklitu - Despre Cum S-A Facut Papa Pe Sine Imparat Si Dumnezeu

  patericul

  100% (1)
• Antologia 1 Cu Coperti

  

  Document208 pagini

  Antologia 1 Cu Coperti

  ioan pustan

  100% (9)
• Molitfelnicul Necenzurat PDF

  

  Document603 pagini

  Molitfelnicul Necenzurat PDF

  scribdbar

  88% (26)
• Philoteos Pharos - Instrainarea Ethosului Crestin

  

  Document195 pagini

  Philoteos Pharos - Instrainarea Ethosului Crestin

  fragmente

  Încă nu există evaluări
• Traian Monofiziti

  

  Document57 pagini

  Traian Monofiziti

  Alexandru Marius

  Încă nu există evaluări
• Rătăcirea Penticostală

  

  Document96 pagini

  Rătăcirea Penticostală

  Bogdan-Stefan Matasaru

  Încă nu există evaluări
• Mitropolitul Antonie Bloom Despre Intalnirea Cu Dumnezeu PDF

  

  Document92 pagini

  Mitropolitul Antonie Bloom Despre Intalnirea Cu Dumnezeu PDF

  adytsheff

  100% (1)
• Ilarion Felea Ereticii Si Ratacirile Lor Doctrinare

  

  Document83 pagini

  Ilarion Felea Ereticii Si Ratacirile Lor Doctrinare

  saphta_1999

  100% (1)
• Neofit. Curente Spirituale În Ortodoxie Specificităţi, Personalizări

  

  Document127 pagini

  Neofit. Curente Spirituale În Ortodoxie Specificităţi, Personalizări

  CarlosAmadorFonseca

  100% (1)