Lovit piezi de vreme i-ncet ca un izvor supus i-a murmura poeme. i patul de sub ira mea, Podeaua care-l ine, Cu timpul s-ar drpna i-n cas-ar fi ruine i peste molcomul prpd Peste privirea-mi oarb Cu gura ncepnd s vad Eu, npdit de iarb, Din somnul ca un trist magnet Ce tie doar s cheme, i-a mai ncredina ncet Mistere i poeme. Albitul firii mele os, Schiloada chiproas, Lovit de pietre dureros i mrunit de-o coas. Ar face gura i-ar sopti Despre ce e i nu mi-i n veacul de schizofrenii Pn-la sfrsitul lumii i dac varul cel nestins, Ce-i una cu folosul, Cu cinic urlet dinadins Mi-ar nghii i osul,
Eu, tainic, blnd i tutelar,
Clcnd tceri postume, Din toi pereii dai cu var M-a rentoarce-n lume, Ctre o cas, unde-acum i moartea mai ateapt, Pn s-nceap tristul drum De dincolo de oapt. S-i spun c nc nu-i trziu. Ruina e departe, Iar eu cu inima te tiu Pe via i pe moarte. A sta aici, pe-acest prundi Pe care-mi este bine, Ca vremii, pus hotar piezi, S-mbtrnesc de tine. S-mi sug oasele-n pmnt De parc oase-a plnge, S fiu doar calcar i cuvnt i-un ultim strop de snge.