Prosopagnozia

Sau agnozie vizual

Prosopagnozia (sau agnozia vizuala) este o tulburare
neurologica caracterizata prin incapacitatea de a recunoaste
fetele. Termenul provine din cuvintele grecesti prosopon
(fata) si agnosia (lipsa recunoasterii). In functie de stadiul
afectiunii, unele persoane au dificultati in a recunoaste fetele
familiare, altele se afla in imposibilitatea de a distinge
chipurile necunoscute, in timp ce unii bolnavi nu pot face
diferenta intre o fata si un obiect.
Exista si persoane celebre care au declarat ca sufera sau exista posibilitatea sa
aiba aceasta tulburare neurologica numita prosopagnozie, printre care se numara si
actorul americanBrad Pitt.
Unii oameni nu isi pot recunoaste nici propriul chip. In timp ce anumite persoane
raporteaza dificultate in distingerea fetelor, altele spun ca deficitul de extinde si asupra
altor stimuli: obiecte, animale, aspectele chipului (genul persoanei, varsta, expresii,
directia ochilor), orientare.
Prosopagnozia nu este determinata de disfunctii sau pierderi ale memoriei, de
tulburari de vedere si dificultati de invatare. Ea este considerata rezultatul unei anomalii
sau insuficiente a girusului fusiform drept, o circumvolutie in creier care coordoneaza
sistemele neuronale care controleaza perceptia faciala si memoria.
Prosopagnozia poate aparea in urma accidentului vascular cerebral, a leziunilor
cerebrale sau a unor boli degenerative. In unele situatii, aceasta este o tulburare
congenitala, sesizata la nastere, in absenta oricarei leziuni a creierului, precizeaza
medicinenet.com. Prosopagnozia este adesea prezenta la copiii cu autism si sindromul
Asperger, fiind o cauza a dezvoltarii sociale defectuoase.

Simptomele prosopagnoziei
Ocazional, multi oameni nu reusesc sa recunoasca o fata familiara sau confunda o
persoana necunoscuta cu una apropiata. Prosopagnozicii au un deficit sever in a
identifica fetele, chiar si cele mai cunoscute, cum ar fi cea a partenerului sau a copiilor.
Acest lucru le creeaza dificultati in fiecare zi, insa bolnavii au dezvoltat strategii
compensatorii; de exemplu, ei pot recunoaste pe cineva in functie de tunsoare,
imbracaminte sau mers ori pur si simplu pentru ca se astepta sa vada o persoana intr-un
context dat. Cu toate acestea, atunci cand o figura familiara apare pe neasteptate,
metodele ar putea sa nu functioneze.

Cauzele prosopagnoziei
Cele mai multe cazuri de prosopagnozie au avut drept cauza leziuni ale creieruului,
accidente vasculare cerebrale si boli degenerative. Acestea sunt exemple de afectiuni

dobandite; initial, indivizii aveau abilitati normale de recunoastere faciala, dar

acestea s-au alterat.
In schimb, in cazurile de prosopagnozie congenitala, tulburarea s-a declansat inainte
de dezvoltarea acestor capacitati (stadiul adult al recunoasterii faciale este atins in
timpul adolescentei). Aceste etiologii trebuie diferentiate intrucat reprezinta cauze
diferite ale prosopagnoziei; iata caracteristicile lor:
1. Prosopagnozia dobandita rezulta in urma
leziunilor cerebrale. Creierul uman (dar si cel al
altor primate) isi rezerva anumite zone destinate
exclusiv procesarii informatiilor faciale. Daca acestea
sunt deteriorate, pacientul va suferi o singura
schimbare: toate chipurile ii vor parea necunoscute. El
nu va recunoaste nici macar fetele persoanelor
apropiate, ceea ce reprezinta o experienta socanta
pentru majoritatea celor afectati.
2. Prosopagnozia congenitala. Persoanele afectate de aceasta forma de
prosopagnozie nu au putut niciodata sa asocieze o fata cu o persoana. Chiar in
faza incipienta, ei nu si-au recunoscut parintii, utilizand pentru acest lucru alte
caracteristici: voce, tunsoare, mers, miros, imbracaminte. Pentru acesti oameni,
un chip nu are mai multe importanta decat un obiect. Parintii sau profesorii
copiilor prosopagnozici observa ca acestia nu le privesc fetele in timpul unui
dialog. Acest lucru nu arata o lipsa de interes, ci doar faptul ca pentru ei fata nu
contine informatii importante.
Persoanele care dezvolta aceasta afectiune de multe ori nu isi dau seama ca se afla in
imposibilitatea de a recunoaste chipurile. Bineinteles, ei nu au asociat niciodata
chipurile in mod adecvat, astfel ca alterarea abilitatii nu este evidenta pentru ei. Ca
rezultat, exista o serie de indivizi care nu au realizat ca sufera de aceasta afectiune pana
la maturitate, mentioneaza faceblind.org.
Multe persoane cu tulburari din spectrul autist sau cu sindroamele Williams si
Turner sufera si deficiente in recunoasterea faciala. Unii cercetatori cred ca
prosopagnozia poate fi atribuita lipsei de interes social, altii considera ca deprecierea
aptitudinilor spatio-vizuale poate fi factorul critic. In timp ce unele persoane cu
prosopagnozie raporteaza ca abilitatile sociale scazute rezulta din tulburarea
neurologica, exista si cazuri de autism diagnosticate gresit din cauza dificultatilor de
recunoastere faciala.

Cum influenteaza prosopagnozia viata oamenilor?

Unii prosopagnozici isi creeaza strategii compensatorii pentru a se descurca in viata
de zi cu zi. Pentru altii, insa, afectiunea are un impact mult mai puternic. Pacientii
declara ca au inceput sa evite interactiunile sociale, intampina probleme in relatiile
interpersonale si dificultati la locul de munca, cunoscand chiar depresia. In cazuri
extreme, se ajunge la anxietate sociala, caracterizata prin teama si evitarea situatiilor
care pot provoca disconfort.

Un studiu realizat in Germania pe un grup mare de studenti a raportat ca 2-2,5%

dintre
acestia
aveau
probleme
in
recunoasterea
faciala,
conform
prosopagnosiaresearch.org. O persoana din 50 poate fi prosopagnozic. Nu exista
niciun tratament oficial pentru aceasta tulburare. Multi cercetatori s-au concentrat pe
acest domeniu, incercand sa afle cauzele si bazele afectiunii sau examinand eficienta
programelor concepute pentru a imbunatati recunoasterea faciala.
Este posibil sa stii un prosopagnozic care sa nu te poata recunoaste atunci cand va
intalniti pe neasteptate. Pare jenat in momentul cand il saluti, ca si cum l-ai scoate
dintr-un moment de reflectie profunda? Sau te confrunti chiar tu cu aceasta problema,
incercand zadarnic sa memorezi chipurile vecinilor si colegilor. Sa afli ca esti
prosopagnozic nu iti schimba prea mult viata; vei sti doar din ce cauza nu recunosti
oamenii- creierul tau proceaseaza chipurile intr-un mod diferit si mai putin eficient.

S vorbeti fr aria lui Broca

Psihologia se ndeprteaz de o viziune asupra

creierului care asociaz funciile anumitor regiuni
cerebrale. Cercettorii privesc acum creierul ca fiind
alctuit din reele flexibile, n cadrul crora diverse
regiuni sunt activate n funcie de fiecare sarcin.
n sprijinul acestei ipoteze vine i o recunoatere
din ce n ce mai mare a abilitii creierului de a se adapta
la avarii, chiar i la maturitate o trstur cunoscut
drept plasticitate. Aceste perspective sunt cuprinse ntr-un nou studiu de caz clinic
care analizeaz recuperarea funciei limbajului n cazul unui om cunoscut ca FV.
Acestuia i s-a ndeprtat o tumoare dintr-o zon relativ mare a creierului, inclusiv aria
lui Broca, considerat nc din secolul al nousprezecelea ca fiind un centru neural vital
pentru vorbire.
Aria lui Broca a fost denumit dup chirurgul francez Paul Broca n onoarea
muncii sale n cazul unui pacient care, dup ce a suferit leziuni la nivelul prii
posterioare a lobului su frontal stng, a pierdut abilitatea de a vorbi, cu excepia
capacitii de a pronuna silaba tan, de unde i s-a i tras porecla de Tan tan.
Capacitatea de nelegere a brbatului rmsese, totui, intact, conducnd la populara
concluzie c aria lui Broca este important pentru abilitatea de a vorbi, dar nu i pentru
nelegere.
Monique Plaza i colegii ei au testat riguros abilitile de limbaj ale lui
FV nainte, n timpul i dup ce tumoarea acestuia a fost ndeprtat
chirurgical. Important este c, n afar de testele neuropsihologice standard,
cercettorii au mai introdus i o sarcin narativ care i cerea lui FV s spun povestea
3

descris ntr-o carte ilustrat pentru copii un test despre care cercettorii au spus c
detecteaz
deficiene
neidentificate
de
alte
msurtori
standard.

Cercettorii au descoperit c tumoarea lui FV i ndeprtarea acesteia nu au

condus la deficiene grave la nivelul limbajului, aa cum ar fi fost de ateptat dac ne
bazam pe o abordare tradiional a localizrii n ceea ce privete funciile
cerebrale. Datorit faptului c tumoarea crescuse ncet, cercettorii au spus c alte
regiuni ale creierului lui FV (inclusiv cortexul premotor i capul nucleului caudat),
adiacente ariei lui Broca, preluaser funciile de limbaj. FV a prezentat nite deficiene
previzibile n urma operaiei, ns i-a recuperat rapid majoritatea abilitilor ce ineau
de vorbire.
Totui, sarcina narativ a scos la iveal nite deficiene curioase i subtile pe care
creierul lui FV nu reuise s le elimine cu ajutorul regiunilor cerebrale adiacente.
Acestea includeau inabilitatea de a reprezenta vorbirea din cadrul vorbirii mai exact,
FV prea s nu fie capabil s vorbeasc despre cele spuse de ali oameni.
Cercettorii au spus: Cazul prezent confirm relevana abordrilor
conecioniste (ale limbajului) pe baza studierii tumorilor cu dezvoltare lent, ceea ce
demonstreaz c mecanismele compensatorii intr n aciune nainte de operaie, ca
reacie la infiltrarea tumorii, i se consolideaz n timpul i dup interveniile
chirurgicale.