UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

BOALA ALZHEIMER

Nume autor: 1.BRĂGUȚĂ ANDREEA

2. ILINCA CLARA
3. TRUȘCĂ ANAMARIA
4. ȘTEFĂNESCU CONSTANTIN
 I. Delimitări conceptuale

Boala Alzheimer este o tulburare neurodegenerativă progresivă caracterizată prin distrugerea de celule
nervoase, constituită dintr-o lungă etapă asimptomatică – în care pacientul nu prezintă niciun semn legat de
memorie și gândire (care poate dura în medie sau mai mult de 10-15 ani), urmată de etapa clinică (alți 8-10
ani) cu manifestări specifice în aria cognitivă (manifestate prin pierderi de memorie, afectarea
raționamentului, tulburări comportamentale, etc.).

Boala Alzheimer (A) este o demență degenerativă cronică care afectează sistemul nervos central. În
acest moment, demența afectează aproximativ 47 de milioane de oameni din întreaga lume, cu un
prognostic, că în anul 2050 o să fie afectate 135 de milioane de persoane. A este cel mai frecvent tip de
demență și una dintre principalele cauze de deces la bătrânețe. În primele etape, există pierderi de memorie
cu privire la evenimentele recente și ulterior apar schimbări ale altor funcții cognitive, cum ar fi limbajul și
funcția executivă, precum și în activitățile sociale și funcționale.
 Demența este o problemă de sănătate în creștere la nivel mondial, neavand tratament disponibil în
prezent, ci doar medicamente simptomatice. Insuficiența cognitivă ușoară (ICU/MCI = Mild cognitive
impairment ) este o stare intermediară între îmbătrânirea normală și A, cu o progresie anuală de 10-15% către
demență. Diagnosticul precoce al MCI poate permite intervenția timpurie și prevenirea unui declin cognitiv
și funcțional suplimentar. Prin urmare, este crucial să se dezvolte strategii de prevenire pentru a întârzia sau
inhiba apariția demenței.
II. Factori de risc/ etiologie/prognostic

2.1. FACTORI DE RISC

Principalii factori de risc ai maladiei Alzheimer sunt:

 vârsta înaintată – factorul de risc cel mai important, însuşi Alzheimer descriind boala ca o formă de
îmbătrânire accelerată (cf. Blass, Poirier, 1996);
 factori nocivi pentru aparatul cardio-vascular: diabetul, hipertensiunea arterială, nivel crescut de
colesterol, fumatul;
 nivel crescut de homocisteină în sânge, asociat cu un nivel scăzut de vitamina B12 şi acid folic;
 expunerea la metale uşoare (de exemplu, deodoranţi cu aluminiu), presupunere care nu este unanim
acceptată. Aluminiul, cu efecte neurotoxice, se găseşte adesea în cantităţi mari în creierele bolnavilor
decedaţi cu demenţă Alzheimer, dar nu se poate dovedi o relaţie cauzală;
 traumatisme cranio-cerebrale repetate grave. În demenţa pugilistică, traumatismele repetate conduc la
demenţă prin acumularea de anomalii neuropatologice, incluzând ghemuri neurofibrilare şi amiloid
(Geyde şi colab., 1990, cf. Blass, Poirier, 1996) au avansat ipoteza că traumatismele cranio-cerebrale
repetate pot accelera dezvoltarea bolii Alzheimer cu 5–7 ani;
 unele bacterii (Chlamidii) şi unele virusuri (slow-virus) ar favoriza formarea de plăci senile. Plăcile
senile (cunoscute și sub numele de plăci neuritice sau plăci amiloide ) sunt depozite extracelulare
de beta amiloid în substanța gri a creierului.
2.2. ETIOLOGIE

Într-un amplu studiu (Larsson şi colab., 1963, cf. Gelder, Gath, Mayou, 1994) s-au găsit dovezi pentru o bază genetică a
bolii Alzheimer la bătrâni. Această descoperire a fost confirmată de Heston şi colaboratorii (1981, cf. Gelder, Gath, Mayou,
1994) într-un studiu riguros al rudelor a 125 de subiecți cu demenţă Alzheimer dovedită histologic post-mortem. A fost acordat
un interes deosebit posibilităţii ca gena responsabilă să fie cea care codifică sinteza precursorului amiloidului A4. Această
genă este situată pe cromozomul 21, iar amiloidul A4 se găseşte în plăci şi în ghemuri.
De altfel, ideea factorilor genetici ca factori de risc în boala Alzheimer este acreditată şi de constatarea că dacă după 75
de ani probabilitatea de a dezvolta BA creşte dramatic, iar în cazul pacienţilor cu un istoric familial de demenţă, riscul este cu
50% mai mare (Breitner, 1994; Huff et al., 1988, Korten et al., 1993, cf. Lovestone, Gauthier, 2001).
De asemenea, se pare că un consum moderat de vin, de-a lungul vieţii reduce riscul de a dezvolta demenţă, comparativ
atât cu abstinenţii, cât şi cu băutorii înveteraţi. Se pare că acest efect este determinat de proprietăţile polifenolilor prezenţi în
vin. În ceea ce priveşte posibilitatea existenţei cauzelor psihogene, în mod curios, deşi anumite stări emoţionale sunt efectul
unor modificări biologice privind funcţionarea ansamblului neuronal, posibilul rol al tensiunilor, conflictelor, stresului şi
impasului psihologic, nu a făcut până acum obiectul unor studii ştiinţifice (Ploton, 2007).
De-a lungul anilor, farmacoterapia în tratamentul A a evoluat foarte mult, medicamentele anticolinesterazice (donezepil,
rivastigmină, epstatigmină și galantamină) acționând asupra simptomelor bolii prin îmbunătățirea rețelei de asistență medicală.
Completarea acestei terapii cu reabilitare ar putea spori acțiunea tratamentului farmacologic, ducând la o îmbunătățire a
performanței cognitive, a comportamentului și a calității vieții.
III. Manifestările clinice ale afecțiunii

Conform DSM-IV (Diagnostic and Statistical Manual

of Mental Disorders), elementul esenţial al demenţei
este deteriorarea memoriei de scurtă şi lungă durată,
asociată cu deteriorarea gândirii abstracte, judecată
deteriorată, alte tulburări ale activităţii corticale
superioare sau modificare de personalitate. Deşi este
numită şi boala inteligenţei, înţelegându-se astfel că în
prim planul tabloului clinic se află degradarea
funcţiilor cognitive, există şi manifestări noncognitive.
De aceea, preferăm să prezentăm, pe rând, aceste două
grupe.
A. Simptome cognitive

 tulburări de memorie – dificultatea de a-şi reaminti informaţii anterior învăţate şi imposibilitatea de a

acumula informaţii noi. Primele care se pierd sunt evenimentele recente, în timp ce amintirile vechi pot fi
conservate, cel puţin în primele stadii ale bolii;
 tulburări de vorbire – bolnavul nu îşi mai găseşte cuvintele, chiar pentru noţiuni simple – numeşte obiectul
prin categoria căreia i se subsumează (ceva de scris, în loc de creion de exemplu);
 incapacitatea de a efectua diferite activităţi motorii coordonate – bolnavul nu mai ştie cum să se îmbrace
adecvat, cum să încuie uşa, cum să folosească telecomanda etc.;
 imposibilitatea de a recunoaşte, identifica şi denumi obiecte uzuale;
 pierderea permanenţei obiectului, ceea ce face ca bolnavul să nu-şi mai poată imagina existenţa a ceva ce
nu se află sub privirile sale (Ploton, 2007).
Aceste simptome se caracterizează printr-un debut gradat, bolnavul dezvoltă anumite strategii pentru a-şi
disimula dificultăţile, pentru un anumit timp îşi păstrează o faţadă înşelătoare, declinul însă se agravează fără
intervenție adecvată.
B. Simptome non-cognitive
 agitaţie şi agresivitate fizică sau verbală (foarte probabil că aceste simptome sunt rezultatul
confuziei, al unei stări generale proaste în care pacientul realizează că i se întâmplă ceva rău, o
degradare căreia nu i se poate împotrivi, devenind, ca urmare, anxios şi irascibil);
 tulburări psihotice: halucinaţii (de obicei, vizuale), idei delirante (de persecuţie, de gelozie, de
prejudiciu, de abandon etc.);
 tulburări ale dispoziţiei: în principal depresie şi anxietate, mai rar stări de euforie;
 tulburări ale comportamentului alimentar: reducere sau creştere exagerată a apetitului, alimentaţie
neîngrijită, ingerare de substanţe non-alimentare;
 dezinhibiţie sexuală: comentarii pe teme sexuale, gesture obscene, mai rar agresivitate sexuală;
 incontinenţă urinară şi pentru materii fecale, satisfacerea nevoilor fiziologice în locuri neadecvate sau
în prezenţa altor persoane;
 vagabondaj.
 O1. Să păstrăm autonomia pacientului;

O2. Să încetinim evoluția bolii;

IV. Obiectivele recuperării

O3. Să facilităm comunicarea cu pacientul;

O4. Să ajutăm pacientul să-și păstreze demnitatea;

O5. Să simplificăm viața bolnavului de Alzheimer.

V. Obiectivele tratamentului kinetic

O1. Să identificăm în timpul cel mai scurt nevoia bolnavului de a face sport și posibilitatea
alegerii unui sport care să-l ajute;

O2. Să practicăm exercițiile fizice regulat. Aceste exerciții pot întârzia apariția bolii Alzheimer la
adulții vârstnici sănătoși. Exercițiile fizice regulate pot întârzia scăderea capacității de a îndeplini
sarcini la persoanele care suferă de boala Alzheimer, îmbunătățindu-le forța, echilibrul și capacitatea
de mers;

O3. Să menținem mobilitatea articulară.

 VI. Practicarea în mod regulat a exercițiului fizic

Cicero spunea că ,,Exercițiul fizic este cel care ajută spiritul și care ține mintea în
funcțiune”. În ultimul timp tot mai mult este studiat rolul efortului fizic (în special aerob) în
îmbunătățirea cogniției și utilizarea lui adecvată la pacientul cu demență. Mai nou, se discută
că efortul fizic ar elibera un neurohormon la nivelul creierului. Pentru a înțelege mecanismele
declanșate în relația efort fizic - îmbunătățirea cogniției vom descrie pe scurt cele două tipuri
de efort - aerob și anaerob.
 Efortul aerob este cel în care energia musculară ia naștere prin arderile substanțelor
energogene în prezența oxigenului. Categoria efortului aerob cuprinde activități care implică
grupele musculare mari: mers pe jos în ritm rapid, înot, vâslit, tenis de masă. Ele induc
modificări adaptive la nivelul respirator și circulator, dar și la nivelul diverselor căi
metabolice.

Efortul anaerob este efortul în care energia musculară ia naștere prin arderile substanțelor
energogene în lipsă de oxigen. Efortul anaerob poate fi de două tipuri: efort anaerob lactacid și
efort anaerob alactacid.

Activitatea fizică regulată a fost recomandată pentru prevenirea și tratamentul bolilor

cardiovasculare (hipertensiune arterială, diabet zaharat, dislipidemie și obezitate), unde
inactivitatea fizică și obiceiurile nefavorabile sunt direct legate de dezvoltarea declinului
cognitiv.
Beneficiile efortului fizic la pacienți cu Alzheimer:

 crește fluxul sanguin cerebral;

 încetinește atrofia cerebrală (în special în parahipocamp și cortexul temporal);

 scade riscul de cădere și fractură.

 Studii recente, coordonate de Carl Cotman de la Universitatea California au arătat că exercițiile fizice
repetate stimulează eliberarea unei neurotrofine denumite BDNF (brain-derived-neurotropic-factor) în special
la nivelul hipocampului, placa turnată a proceselor de învățare și memorare, unde determină creșterea
volumului neuronilor și dezvoltarea unor sinapse noi. Stimularea permanentă a descărcării de BDNF ar
determina încetinirea declinului cognitiv la pacienții care deja au modificări structurale specifice bolii
Alzheimer. BDNF are un efect atât de mare asupra neuronilor, încât companiile farmaceutice îl văd acum ca
pe un bun candidat de a deveni medicament, determinând unii oameni de știință să-i acorde în mod voit
porecla destul de hazlie de ,,fertilizator al creierului”.
VII. Obiectivele tratamentului de Terapie Ocupațională
O1. Să promovăm sănătatea concentrându-ne pe punctele forte menținute ale pacienților și să
promovăm bunăstarea îngrijitorilor;
O2. Să ajutăm la menținerea sau îmbunătățirea funcției cognitive;
O3. Să ajutăm persoanele în vârstă să fie mai implicate în activitățile zilnice;
O4. Să ajutăm bolnavii de Alzheimer să trăiască într-un mediu sigur;
O5. Să menținem pacientul activ, să-i oferim sentimentul de utilitate și de stimă de sine;
O6. Să aplicăm o serie de măsurători și teste care să dovedească beneficiile pe care tenisul de masă le
produce în boala Alzheimer.
O7. Să stimulăm funcțiile cognitive;
O8. Să identificăm în timpul cel mai scurt nevoia bolnavului de a face sport și posibilitatea alegerii unui
sport care să-l ajute;
O9. Să menținem capacitatea de a trăi acasă.
VIII. Modalitățile în care Terapia Ocupațională ajută pacientul cu Alzheimer

8.1. Funcționarea cognitivă. Antrenarea memoriei.

Este foarte important să antrenăm memoria, deoarece:
 îmbunătățim orientarea spațială;
 îmbunătățim abilitățile sociale;
 îmbunățim simțurile.
8.1.1. Utilizarea jocului ,,potrivește perechile” în terapia ocupațională pentru pacienții noștri cu demență
Cum realizăm această activitate?
Pasul 1: pregătește adecvat spațiul și jocul;
Pasul 2: amestecă bine cărțile de joc (pe fiecare carte există fie o imagine, fie un cuvânt scris);
Pasul 3 așază cărțile cu fața în jos, pe rânduri, formând un dreptunghi mare pe masă sau pe podea (cărțile nu trebuie să se atingă între ele);
Pasul 4: joacă-te;
Regulile jocului:
 primul jucător alege o carte și o întoarce cu grijă;
 jucătorul selectează apoi o altă carte și o întoarce;
 dacă cele două cărți sunt o pereche potrivită, jucătorul ia cele două cărți și începe un teanc;
 dacă nu se formează o pereche, acestea sunt întoarse înapoi și urmează un alt participant;
 următorul jucător își alege prima carte și o întoarce;
 dacă există o potrivire pentru una dintre cărțile pe care jucătorul anterior le-a dat, atunci încearcă să-și amintească unde era acea carte potrivită
și să o întoarcă;
 dacă jucătorul reușește să facă o potrivire, plasează cărțile în teancul său și alege o altă carte. Jucătorului i se acordă încă o tură pentru a reuși să
facă o potrivire. Un rând de jucători nu se termină până când nu reușește fiecare să facă o pereche potrivită.
 odată ce toate cărțile au fost jucate, jucătorul cu cele mai multe perechi potrivite este câștigătorul.
Pasul 5: discută cu alți colegi, compară rezultatele cu prietenul sau instructorul tău și verifică cât de bine te-ai descurcat.
 8.1.2. Muzica și maladia Alzheimer

Terapia ocupatională, în particular muzica, poate echivala cu medicamentele în lupta împotriva maladiei
Alzheimer, arata un nou studiu realizat de neurologii din Burgos. În plus, această terapie este eficientă și în
combaterea apatiei, care constituie unul dintre simptomele bolii, relateaza Agerpres. Studiul a fost realizat pe
un grup de 146 de pacienți cu demență ușoară și medie de la Centrul rezidential “Jardin” din Tardajos (Burgos).
El a fost publicat în revista americană “Alzheimer Disease and Associated Disorders”.

În realizarea cercetării s-au folosit aceleași criterii care se aplică în cazul medicamentelor, analizandu-se starea
anterioară și ulterioară tratamentului prin evaluări obiective, a explicat dr. Mateo Diez, neurolog în cadrul
centrului în care s-a realizat studiul. S-au aplicat trei tipuri de terapii unor grupuri diferite de pacienți, iar
rezultatele au fost supervizate fără ca evaluatorii să știe dacă pacienții urmaseră tratamentul sau nu.

Rezultatele arată ca un subiect mai activ suferă o deteriorare mai mică a neuronilor săi, ceea ce poate amâna
boala. În acest sens, bolnavul poate avea celule moarte care nu se pot recupera, dar altele pot fi pur și simplu
inactive iar punerea lor în funcțiune la dispariția apatiei poate amâna evoluția bolii. Medicul Diez susține că
apatia se confundă uneori cu depresia, însă tratamentul farmacologic nu aduce beneficii suplimentare.
8.1.3. Utilizarea puzzle-urilor în terapia ocupațională pentru pacienții noștri cu demență

Utilizarea puzzle-urilor în terapia ocupațională pentru pacienții noștri cu demență este o

modalitate excelentă de a lucra la obiective, de a le aminti și de a le folosi ca parte a dietei
senzoriale a pacientului.
Puzzle-urile sunt activități excelente pentru persoanele în vârstă, în orice stadiu al demenței”,
spune Rob Low, director de relații comunitare la Clarity Pointe ™ Pensacola, o comunitate de
îngrijire a memoriei din Pensacola, Florida. „În timp ce cuvintele încrucișate sau ghicitorile sunt
mai potrivite pentru cei din stadiile anterioare ale bolii, puzzle-urile colorate sunt versatile și pot
oferi beneficii mari chiar și în etapele ulterioare.
„Seniori care trăiesc cu Alzheimer trebuie să participe la diverse activități care stimulează
funcționarea cognitivă. Puzzle-urile nu numai că fac creierul să funcționeze, ci permit oportunități
sociale între cei dragi și îngrijitori și conexiuni emoționale pozitive.”
 Este ușor de înțeles de ce lucrul la puzzle-uri este bun pentru un creier sănătos. De la stimularea
concentrării la consolidarea memoriei pe termen scurt, beneficiile puzzle-urilor se combină pentru a ne
ajuta să reducem riscul de demență. Rezolvarea puzzle-urilor ne îmbunătățește abilitățile spațiale,
vizuale și cognitive, folosind întregul creier pentru a găsi soluții.
Includerea puzzle-urilor ca parte a unei rutine de îngrijire pentru cineva care a dezvoltat deja
pierderea memoriei are, de asemenea, beneficii remarcabile pentru minte și spirit. Aceste activități
plăcute pot îmbunătăți funcția creierului și pot stârni amintiri plăcute din copilărie. Cercetările arată
chiar că, printre beneficiile de a face puzzle-uri, persoanele în vârstă cu demență pot chiar să scadă rata
declinului cognitiv.
Altele includ:
 declin mai lent al funcționării cognitive - într-o analiză a mai multor studii, cercetătorii au descoperit
că persoanele în vârstă cu pierderi de memorie care au lucrat la puzzle-uri timp de 45 de minute de
două ori pe săptămână au obținut scoruri îmbunătățite la testele de memorie. Aceste îmbunătățiri au
reprezentat aproximativ șase până la nouă luni de întârziere a simptomelor sau declin;
 antrenament puternic al creierului - lucrul la un puzzle exercită ambele părți ale creierului, creând un
antrenament stimulant. În timp ce partea dreaptă a creierului se concentrează pe creativitate și gândire
intuitivă, partea stângă este ocupată cu logică și ordine. Puzzle-urile combină aceste funcții pentru
implicarea creierului complet, ceea ce poate duce la abilități mai mari de rezolvare a problemelor,
timp de procesare mai rapid și o judecată mai bună;
 interacțiuni îmbunătățite cu alții - puzzle-urile pot fi cu ușurință o activitate individuală, dar sunt și
distractive de făcut în grup, ca activitate de socializare. Persoanele vârstnice cu pierderi de memorie
au deseori probleme de interacțiune cu cei din jur, mai ales pe măsură ce simptomele lor progresează.
Petrecerea timpului împreună cu un puzzle creează oportunități de conversație ușoară, colaborare,
realizări comune și legături. Pentru cineva care este non-verbal, completarea unui puzzle vizual le
oferă o șansă unică de conectare;
 activități intenționate - pentru persoanele cu demență, sentimentul de realizare poate fi rar. Boala lor îi
poate limita să îndeplinească cu ușurință tipurile de sarcini pe care le făceau înainte. Un proiect
simplu, cum ar fi finalizarea unui puzzle, le poate da un mare impuls în creșterea stimei de sine și
simțul scopului;
8.1.4. Beneficiile practicării tenisului de masă pentru sănătatea individului

Jocul de tenis de masă este una dintre cele mai antrenante

activități pentru creier și chiar și jucătorii mai în vârstă pot juca tenis de
masă în mod recreativ. Este o activitate de mișcare rapidă competitivă,
care afectează pozitiv nivelul de fitness fizic, îmbunătățește atenția
susținută și dezvoltarea abilităților vizual-spațiale.
 Datorită acestor caracteristici și accesibilității sportului, s-a dovedit prin cercetări că tenisul de
masă poate fi utilizat în mod eficient ca program de prevenire și reabilitare pentru persoanele care
suferă sau prezintă risc de a dezvolta Alzheimer și demență, deoarece activează în mod simultan până
la cinci secțiuni diferite ale creierului uman. Cercetările au dovedit că tenisul de masă este benefic
pentru o mai bună coordonare mână-ochi, îmbunătățirea reflexelor, echilibrului și coordonarii,
stimularea creierului și dezvoltarea acuității mentale, arderea caloriilor, precum și ca priză socială.
 Antrenamentul regulat poate ajuta la menținerea capacității mentale și la prevenirea sau
întârzierea demenței senile. Alte studii au arătat că exercițiul fizic a fost asociat cu memorie de lucru
vizual-spațială mai bună la adulții în vârstă. Mai mult, exercițiile care favorizeaza dezvoltarea unor
abilități deschise si care necesită o procesare cognitivă mai mare au arătat beneficii selective pentru
menținerea pasivă a memoriei de lucru. Mai precis, tenisul de masă, ca exercițiu de dezvoltare de
abilități deschise, solicită indivizilor să investească un efort cognitiv mai mare în mediul imprevizibil.
 Tenisul de masă este unul dintre cele mai rapide sporturi cu minge și poate fi considerat o
abilitate motorie destul de dificilă. Deoarece fereastra de răspuns dictată de viteza mingii este foarte
scurtă, jucătorul trebuie să folosească indici avansați pentru a decide ce răspuns este necesar.
Proiectul va investiga stadiul tehnicii, va pune bazele dezvoltării unei aplicații VR pentru pregătirea
inițială în tenis de masă (reguli și mișcări de bază). Cu ajutorul aplicației VR subiectul poate să vadă
dacă este atras de acest sport și poate să decidă dacă dorește să practice sau nu acest sport.
 IX. Concluzii
Terapeuții ocupaționali joacă un rol important în procesul de evaluare și intervenție pentru persoanele cu
demență și pot ajuta în atât de multe moduri prin aplicarea unei varietăți de abordări terapeutice care ajută la
îmbunătățirea funcției prin compensare sau adaptare, dezvoltă abilități de coping pentru îngrijitori și asigură un
mediu modificat sigur și de susținere.
Îmbunătățirea funcției, promovarea participării sociale și găsirea unor modalități prin care persoanele cu
demență să aibă o viață plăcută și semnificativă sunt cheile unei intervenții de terapie ocupațională de succes.
Terapeuții ocupaționali ajută persoanele cu boală Alzheimer și persoanele care le îngrijesc să trăiască la
maximum viața prin adaptarea mediului și concentrându-se pe ceea ce pot face pentru a maximiza implicarea în
activitate (ocupație), pentru a promova siguranța și pentru a spori calitatea vieții.
Persoanele care desfășoară o activitate fizică în mod regulat sunt mai rezistente la efort, se simt mai bine,
arată mai bine și au condiție mai bună. De asemenea, sportul combate proasta dispoziție și este benefic inclusiv
pentru materia cenușie.
Există, deci, un număr din ce în ce mai mare de dovezi și argumente care sprijină ideea că activitatea fizică
prestată în timpul liber, dar numai după anumite criterii, ajută la menținerea, promovarea și/ sau recâștigarea
sănătății.
BIBLIOGRAFIE:
1. Biernat, E., Buchholtz, S., Krzepota, J., Eye on the Ball: Table Tennis as a Pro-Health Form of Leisure-Time Physical Activity. Int J Environ Res
Public Health. 2018;15(4):738. Published 2018 Apr 12. doi:10.3390/ijerph15040738
2. Callisaya, M. L., Launay, C. P., Srikanth, V. K., Verghese, J., Allali, G., &Beauchet, O. (2017). Cognitive status, fast walking speed and walking
speed reserve—the Gait and Alzheimer Interactions Tracking (GAIT) study. Geroscience, 39(2), 231-239.
3. Dragomir, M., Tenis, Editura Universitaria, Craiova, 2004.
4. Jebelli, J., În căutarea memoriei – Lupta cu boala Alzheimer, Editura Trei, București. 2018.
5. Kramer AF, Hahn S, Cohen NJ, Banich MT, McAuley E, Harrison CR, et al. Ageing, fitness and neurocognitive function. Nature.
1999;400(6743):418-9. doi: 10.1038/22682.
6. Morris JK, Vidoni ED, Johnson DK, Van Sciver A, Mahnken JD, Honea RA, et al. Aerobic exercise for Alzheimer's disease: a randomized controlled
pilot trial. PLoS One. 2017;12(2):e0170547. doi: 10.1371/journal.pone.0170547
7. Nestor, P. J., Scheltens, P., & Hodges, J. R. (2004). Advances in the early detection of Alzheimer's disease. Nature medicine, 10(7), S34-S41.
8. Padulo, J., Pizzolato, F., Tosi Rodrigues, S., Migliaccio, G. M., Attene, G., Curcio, R., &Zagatto, A. M. (2016). Task complexity reveals expertise of
table tennis players. J Sports Med Phys Fitness, 56(1-2), 149-156.
9. Stănescu, A., Totul despre Alzheimer, Editura FarmaMedia, Târgu-Mureș, 2015.
10. Schaber P, Lieberman D. Occupational therapy practice guidelines for adults withAlzheimer’s disease and related disorders. Bethesda, MD: AOTA;
2010.
11. Verheij, S., Muilwijk, D., Pel, J. J., van der Cammen, T. J., Mattace-Raso, F. U., & van der Steen, J. (2012). Visuomotor impairment in early-stage
Alzheimer's disease: changes in relative timing of eye and hand movements. Journal of Alzheimer's Disease, 30(1), 131-143.

BIBLIOGRAFIE WEB:
12. https://www.chesapeakecottage.org/single-post/2018/09/04/brain-stimulating-benefits-of-puzzles-for-seniors-with-dementia
13. https://www.bethesdahealth.org/blog/2017/02/20/seniors-with-dementia-occupational-therapy/
14. https://www.nia.nih.gov/health/publication/talking ‐your ‐older ‐patient/talking ‐patients ‐about ‐cognitive ‐problems )
15. https://www.presstv.com/Detail/2016/09/23/485967/Table-tennis-treatments-Alzheimer-disease
16. http://revistadepsihologie.ipsihologie.ro/images/revista_de_psihologie/2011_02/art05.pdf
17. http://www.myactionpt.com/physical-therapy-guide-to-alzheimer-s-disease Physical Therapy Guide to Alzheimer's Disease
18. https://elearning.dsageing.eu/pluginfile.php/1520/mod_resource/content/1/Sesiune%203_Atentia_Asculta%20cu%20atentie.pdf
VĂ MULȚUMIM PENTRU
ATENȚIE!