Rapirea sabinelor

Momentul intemeirii legendarei capitale, Roma, se pierde in negura timplui. Acest subiect a fost
unul controversat si indelung dezbatut de istorici. Principalele surse de informare privind
originile Romei sunt constituite de relatarile scriitorilor antici: Titus Livius, Plutarh si Vergilius.
Fiecare dintre ei are o versiune proprie cu privire la intemeierea Romei.Dupa istoricul roman
Marcus Terentius Varro, data intemeierii Romei este 21 aprilie 753 i.Hr.
Intemeirea Romei este profund legata de legenda gemenilor Romulus si Remus. Se spune ca
acestia au hotaratsa intemeie un oras, in locul unde au fost alaptati de o lupoiaca atunci cand au
fost sugari.
Ei se cearta asupra pozitiei exacte a viitorului oras. Romulus dorea construirea orasului pe Colina
Palatina, dar Remus era in favoarea construirii sale pe Colina Aventina, mai usor de
fortificat. Dar fiindca erau gemeni, au hotarat ca zeii sa le arate prin auspicii cine va da numele
cetatii si cine o va conduce. Romulus isi alege ca punct de observatie Palatinul, iar Remus,
Aventinul. Legenda spune ca i s-a aratat mai intai lui Remus semn prevestitor, zeii trimitand in
zbor deasupra Aventinului, sase vulturi. Dar si lui Romulus i-au fost trimisi in zbor vulturi, nu
sase, ci doisprezece. Aceasta a fost pricina discordiei, ce a alimentat o lupta sangeroasa in care
Remus a murit rapus de sabia fratelui sau. Romulus a devenit astfel conducatorul asezarii, care a
fost denumita Roma, dupa numele sau.
Pentru a-si invinge remuscarile ca si-a ucis fratele, Romulus cheama oameni sa-l ajute sa ridice
zidurile cetatii, promitandu-le ca ii va numi patricieni, parinti ai patriei. Astfel, in scurt timp,
zidurile cetatii ce avea sa se numeasca "Cetatea celor sapte coline" au fost ridicate. In cativa ani,
Roma intrecea in frumusete, in bogatie si in putere toate orasele din jur. Insa in cetate nu se aflau
femei, ceea ce insemna ca nu se puteau crea familii si deci viitorul cetatii era nesigur.
Pentru a popula orasul, Romulus a oferit azil fugarilor si exilatilor. Romulus creeaza reputatia
Romei drept un azil pentru toti cei care doreau o viata noua. Din aceasta cauza, Roma atrage o
populatie de exilati, refugiati, criminali, ucigasi si sclavi fugari. Populatia Romei creste atat de
tare incat orasul ocupa cinci dintre cele sapte coline ale Romei: Colina Capitoliului, Colina
Aventina, Colina Celiana, Colina Quirinala si Colina Palatina.
Romulus i-a impartit pe locuitorii orasului care stiau sa manuiasca arma in grupuri. Fiecare grup,
numit legiune, numara trei mii de pedestrasi si trei mii de calareti. Ceilalti locuitori alcatuiau
ceea ce se numea populus, adica poporul de rand. Apoi Romulus a ales o suta de cetateni de vaza
si i-a numit patricieni. Adunarea patricienilor alcatuia Senatul, adica Sfatul batranilor. Orasul
crestea necontenit pe seama oamenilor veniti de oriunde, fiind primiti cu draga inima.
Majoritatea constituiau o adunatura de lume suspecta.
Femei erau putine. Din aceasta cauza Romulus trimite soli catre triburile vecine, rugandu-le sa
ingaduie fetelor lor sa se marite cu romanii. Triburile insa au raspuns ca nu se vor inrudi cu niste
talhari si haimanale. Adevarul este ca Roma devenise o putere asa de mare incat toti vecinii o

invidiau, incepusera sa se teama de ea si se gandeau ca peste 20-30 de ani va fi o cetate

imbatranita, usor de cucerit.
Dar Romulus a creat un plan. Daca nicio femeie nu vroia sa vina in Roma, atunci
vor rapi femeile ce le vor incanta ochiul. Nu peste mult timp, Romulus trimite soli la toate
cetatile vecine, anuntand ca romanii vor organiza niste serbari nemaivazute pana atunci in cinstea
lui Neptunus Equester, zeul protector al tagmei cavalerilor. Noua sarbatoare va lua numele de
"Consualia". Curiosi, oamenii impreuna cu familiile lor, sotii si fiice, au sosit inca de dimineata
la portile cetatii Roma. Mai intai i-au plimbat prin Roma, unde toti au fost fermecati de ceea ce
romanii reusisera sa construiasca, iar in toiul petrecerii, cand toata lumea era mai putin atenta, s-a
auzit o trambita, pe care n-au bagat-o in seama decat cei ce asteptau semnalul lui Romulus. In
alte versiuni, semnal ca acum era momentul de a actiona era ridicarea si indoirea mantiei lui
Romulus, iar apoi aruncarea acesteia in jurul sau. Era vorba de o mantie de culoare rosu inchis cu
care Romulus era invasmantat. Neinarmati, sabinii n-au putut sa se apere si au plecat
blestemandu-i pe romanii care calcasera in picioare legile ospitalitatii.
Romanii intrau in cetate cu fetele furate (aproximativ 700 de tinere), iar ostasii lasati la portile
cetatii impiedicau strainii sa patrunda. Fetele au plans la inceput, crezand ca vor fi roabe, dar
cand au vazut ca romanii le ofereau cadouri si se purtau frumos cu ele, si-au schimbat parerea.
Insusi Romulus le-a anuntat pe fete ca au fost furate doar din cauza trufiei parintilor lor, ca vor fi
respectate si ca daca o fata nu place pe niciunul dintre barbati va fi lasata sa plece intr-o luna sau
doua. Dar acest lucru nu s-a intamplat, fiindca toate fetele au fost fermecate de romani.
Rapirea sabinelor a fost motivul pentru care Titus Tatius, regele tribului sabin al curiatilor, a
declarat razboiRomei si a pornit sa o atace. Tarpeia, fiica romanului care comanda fortareata de
pe Capitoliu, le-a deschis poarta sabinilor. Cand trupele lui Tatius au ajuns in preajma
Palatinului, sabinele, pe care cinstea de a fi fost alese, fie si printr-o rapire, nu le lasase
indiferente, au obtinut incheierea unui armistitiu, intrucat ele se confruntau cu o dureroasa si
sfasietoare problema: daca ar avea castig de cauza curiatii, ele si-ar pierde sotii, altminteri, fratii
si tatii. Tarpeia a fost zdrobita sub un maldar de scuturi, ulterior dandu-se numele ei faimoasei
"stanci Tarpeiene" de pe care erau aruncati condamnatii la moarte. Romulus i-a fagaduit lui
Tatius ca va imparti cu el domnia si ca va uni tribul sau cu cel al latinilor sub forma unei cetatenii
comune. De aici deriva numele de curiati sau de quiriti care se dadea oamenilor liberi din Roma.
Din nou e posibil sa existe franturi de adevar in spatele acestei legende, sau poate ca aceasta
arunca valul patriotismului roman peste cucerirea Romei de catre sabini.
A fost semnat un tratat de pace, iar comunitatile au fuzionat sub conducerea comuna a lui
Romulus si a regelui sabinilor, Titus Tatius. Moartea prematura a lui Tatius, probabil provocata
de Romulus, l-a lasat pe acesta in postura de rege unic. Asa s-a infiintat cetatea Romei.