Cultivare si utilizare

Rodierul este o plant rezistent la secet, i poate fi cultivat n regiuni uscate cu clim
mediteranean (cu ierni ploioase) sau n regiuni cu veri ploioase. n regiunile mai umede, rodierii
risc putrezirea rdcinilor din cauza unor boli datorate unor ciuperci. Sunt plante tolerante la
nghe moderat, pn la 10 C.
Rodierul este originar din Persia (Iran) i se cultiv n Asia
Central, Georgia, Armenia, Azerbaijan i regiuneaMediteranei de cteva milenii.
n Georgia i Armenia, la est de Marea Neagr, exist crnguri de rodieri slbatici n preajma
unor aezri antice abandonate. Cultivarea rodiei are o lung istorie n Armenia; resturi de rodie
datnd din anii 1000 .e.n. au fost gsite n aceast ar.
A fost identificat pericarp de rodie carbonizat n nivelele din Epoca Bronzului de la Ierihon, ca i
n nivelele din Epoca Bronzului de la Hala Sultan Tekke n Cipru i Tiryns. O rodie mare, uscat
a fost gsit n mormntul lui Djehuty, servitorul Reginei Hatshepsut. Documente cu
scriere cuneiform mesopotamiene menioneaz rodiile de la jumtatea mileniului al treilea
.e.n.Planta este de asemenea crescut extensiv n China de Sud i Asia de Sud-Est, unde a ajuns
fie pe Drumul Mtsii, fie adus de corbiile comerciale.
Oraul antic Granada din Spania a primit numele de la acest fruct n perioada maur. Colonitii
spanioli au introdus mai trziu fructul n regiunea Caraibelor i America Latin, dar n coloniile
engleze nu a avut prea mult succes: "Plantai-o lng marginea casei, aproape de zid. Astfel va
crete sntos, va nflori frumos, i va face fructe n anii clduroi. Am douzeciipatru pe un
singur copac..." spunea Doctorul Fothergill Rodia fusese introdus ca fruct exotic n Anglia cu un
secol n urm, de John Tradescant cel Batrn, dar nu a fcut fructe acolo, aa c a fost introdus
repetat n coloniile americane, chiar i n New England. A avut succes n sud: Bartram a primit
un butoi de rodii i portocale de la un corespondent din Charleston, South Carolina n
1764. Thomas Jefferson a plantat rodieri la Monticello n 1771: i avea de la George Wythe din
Williamsburg.