Ionica traia intr-o casuta cu mama lui.

Ea isi castiga painea cosand haine, in timp ce Ionica lucra in

gradina de zarazavat si avea grija de singura lor vaca pe nume Riska, pe care o mulgea in fiecare zi.
Dupa o iarna foarte grea, in primavara urmatoare abia rasarise ceva in gradina lor de zarzavat si
intr-o dimineata Ionica o anunta pe mama sa:
Mama, nu mai avem cu s-o haranim pe Riska. Va trebui s-o ducem la piata s-o vindem. Trista,
mama ii spuse s-o duca la targ si s-o vanda.
Incearca sa obtii un pret bun pe ea, il sfatui pe fiul ei.
Ionica ii lega vacii o funie de gat si se indrepta cu ea spre targ. In drum spre oras se intalni cu un
batran.
Unde duci vaca asta? Il intreba batranul pe Ionica.
La targ s-o vand. Avem mare nevoie de bani.
Iti cumpar eu vaca in schimbul acestor boabe fermecate, raspunse batranul. Vei vedea ca tu si
mama ta nu veti mai avea nici un gand daca aceste
boabe vor fi ale voastre.
Lui Ionica tare I-ar mai fi placut sa-i faca mamei
sale o bucurie, asa ca se invoi cu batranul si-i
vandu vaca in schimbul boabelor fermecate si se
grabi spre casa.
Dar fii atent! il atentiona batranul inainte sa se
desparta unul de altul. Cu ajutorul acestor boabe
vei gasi comorile pe care mi le-a furat candva un
urias lacom. Daca vei reusi sa le gasesti poti sa le
pastrezi pentru tine.
Nemai pomenit! exclama Ionica, fericit ca daduse
un astfel de noroc peste el.

Cand mama sa a aflat despre afacerea lui Ionica s-a infuriat asa de tare, incat l-a trimis la culcare
fara sa-i dea de mancare. De furie ea a aruncat boabele de fasole afara pe fereastra. Ionica s-a
trezit dis-de-dimineta. Spre mirarea lui vazu ca fereastra era acoperita din afara cu o planta ciudata,
uriasa, si anume, o fasole.
A deschis fereastra si cand s-a uitat in sus n-a putut sa ajunga cu privire pana in varful fasolei. S-a
aruncat pe prima frunza si a inceput sa urce spre varf.
Probabil comoara se afla in varf, se gandi baiatul.
A urcat pana in varf si acolo sus s-a trezit intr-un tinut minunat.
A vazut in jurul sau palate minunate, cu turle care ajungeau pana la cer, fortarete inconjurate de ape
lucitoare ca oglinda, pasari minunate care zburau lin in inaltul cerului senin. Dupa ce s-a saturat de
privit atatea frumuseti, Ionica s-a gandit ca ar fi bine sa-si continue calatoria. S-a dat jos de pe vrejul
de fasole si a pornit peste campie, sperand sa gaseasca ceva care sa-I potoleasca setea si foamea.
Dupa vreo 2 ore de mers a ajuns la o casa si a batut la usa. In pragul usii a aparut o servitoare:
Sunt mort de oboseala, de foame si de sete! Pot sa intru sa ma odihnesc un pic?
Te-as ospata cu placere, raspunse servitoarea, dar stapinul meu e un urias care a mancat multi
copii pana acum. Mi-e teama ca vei avea aceeasi soarta si tu, daca te va gasi aici la intoarcere.
Ionica nici n-a mai avut timp sa raspunda pentru ca de-afara s-a si auzit o voce tunatoare:
Cand va fi gata mancarea aceea?
Imediat stapane! Raspunse servitoarea.
Apoi l-a apucat pe Ionica de mana si l-a inchis in camara.
Intr timp, Uriasul cobora treptele cu pasi apasati.
Ei dracie! Simt miros de om! Cineva a umblat aici!
Da de unde, domnule. Se simte doar mirosul de carne care fierbe pe plita.
Bine, bine, da-mi mancarea ca mor de foame!

Femeia ii umplu farfuria si o puse pe masa. Era acolo carne de carnat, 4 curcani si 12 felii de snitele.
Dupa ce termina de mancat tot ce era pe masa, ii spuse servitoarei sa-i aduca banetul de aur ca
vrea sa se joace putin cu el. Femeia I-a adus un sac mare, plin cu monede de aur. Si dupa ce i-a
numarat, s-a dus in camera sa se odihneasca.
Nu trecu mult timp ca se si auzira niste sforaituri de se cutremura casa. In acest timp, Ionica iesi din
ascunzatoare, se apropie de masa, isi umplu sacul cu bani, il puse pe umeri si se indrepta cu el spre
usa. Dar chiar in momentul in care trecu pragul usii, sacul se lovi de usa si aceasta incepu sa
scartaie, iar uriasul se trezi.
Ionica incepu sa alerge luandu-si picioarele in spinare si se urca pe vrejul de fasole. Uriasul, care se
misca foarte greu, a cazut pe prima treapta si atata I-a trebuit pana s-a ridicat incat Ionica a avut
timp sa inainteze pe vrej. Uriasul era asa de greu incat sub greutatea lui se rupse vrejul de fasole,
iar el cazu in ocean si se ineca.
Dupa ce Ionica a ajuns acasa, mama lui l-a imbratisat cu lacrimi de bucurie pe fiul ei si de-atunci in
colo au trait in belsug si fericire datorita averii Uriasului. Iar odata cu trecerea anilor, isi gasi si o
mireasa pe placul sau si traira fericiti pana la adanci batranete.