UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE

I MEDICIN VETERINAR
CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE AGRICULTUR
SPECIALIZAREA: AGRICULTUR ORGANIC

Tehnologii de pregtire i aplicare a fertilizanilor

n fermele organice
Proiect

STUDENT
Bende Attila

Prin compostare se intelege totalitatea transformarilor microbiene, biochimice, chimice si

fizice pe care le sufera deseurile organice, vegetale si animale, de la starea lor initiala si pana ajung in
diferite stadii de humificare, stare calitativ deosebita de cea initiala, produsul rezultat fiind cunoscut
sub numele de compost.
Prin compost se ntelege un produs obtinut printr-un proces aerob, termofil, de
descompunere si sinteza microbiana a substantelor organice din produsele reziduale, care contine
peste 25 % humus relativ stabil format predominant din biomasa microbiana si care n continuare este
supus unei slabe descompuneri fiind suficient de stabil pentru a nu se rencalzi ori determina probleme
de miros sau de nmultire a insectelor. Compostul rezultat este mai bogat in substante nutritive pentru
plante, decat orice ingrasamant artificial. Este cel mai bun ingrasamant natural pe care il putem
produce cu mare usurinta.
Marea majoritate a deseurilor sunt potrivite pentru compostare: resturile vegetale (iarba,
frunzisul, tulpini, radacini), gunoi (de la animale mici), resturi de la bucatarie (coji de legume si
fructe, zatul de cafea, resturi de mancare, coji de oua). Sunt si deseuri care sunt mai putin potrivite
pentru compostare: cojile fructelor exotice (in cantitati mici nu afecteaza calitatea intregului compost),
hartie si carton. Deseuri interzise pentru compostare: sticla, metal, plastic, resturi de ulei si vopsele.
Procesul de descompunere este un proces biologic. Pentru a se forma un bun compost, trebuie
asigurate conditii optime de viata pentru microorganismele care realizeaza procesul de descompunere.
Factorii care influenteaza formarea unui compost bun sunt:

Apa - lipsa de apa blocheaza activitatea microorganismelor si astfel procesul de

descompunere. Prea multa apa face ca microorganismele sa nu primeasca destul aer .

Aerul -aerisirea insuficienta provoaca inmultirea microorganismelor care prefera locurile

umede iar odata cu ele apar si mirosurile neplacute.

Caldura - activitate de descompunere pe care o realizeaza microorganismele este maxima

atunci cand langa aerul si apa suficienta, compostul are o temperature optima pentru procesele
de descompunere. Ideal ar fi ca compostul sa aiba 40-60 grade C, deoarece astfel devine
posibila compostarea naturala si curatarea de germeni nedoriti.

Substartele nutritive - cu cat resturile pe care le adunam sunt mai variate, cu atat compostul va
fi la sfarsit mai valoros.

Gradul de maruntire al deseurilor - pentru o descompunere rapida a materialului de compost,

edte important ca toate componentele organice de substanta mai tare sa fie maruntite.

Fazele procesului de compostare:

S-au identificat trei faze principale ale procesului de compostare:
faza 1, stadiul de fermentare mezofila, care este caracterizat prin crestearea bacteriilor si

temperaturi ntre 25 si 400C;

faza 2, stadiul termofil n care sunt prezente bacteriile, ciupercile si actinomicetele (primul
nivel al consumatorilor) la o temperaturade 50-600C, descompunnd celuloza, lignina si alte materiale
rezistente; limita superioara a stadiului termofil poate fi la 700C si este necesar sa se mentina
temperatura ridicatacel putin o zi pentru a asigura distrugerea patogenilor si contaminantilor;
faza 3, l constituie stadiul de maturare, unde temperaturile se stabilizeazasi se continua
unele fermentatii, convertind materialul degradat n humus prin reactii de condensare si polimerizare;
ultimul obiectiv este de a produce un material care este stabil si poate fi judecat cu privire la raportul
C:N; materialele bine compostate au un raport C:N redus; de ex. raportul C:N poate scadea de la 30 la
nceputul procesului de compostare la 15 n compostul matur. n timpul compostarii active,
descompunerea aeroba genereaza bioxid de carbon si vapori de apa. Descompunerea anaeroba activa
genereaza bioxid de carbon, metan si alte produse de fermentatie care creeazamirosuri neplacute, pH
redus n gramada de compostare si inhiba cresterea plantelor.
Calitatea compostului:
Compostul este considerat bun daca are urmatoarele caracteristici:
Se prezintaca un produs omogen de culoare brun nchis sau negru.
Mirosul este de pamnt reavan faraalte mirosuri neplacute.
Marimea particulelor este mai micade 1,2 cm.
Este un produs stabil (capabil safie stocat pentru o perioadarezonabilade timp farasasi piarda
eficienta ca amendament al solului).
Nu contine seminte viabile de buruieni.
Nu contine fitotoxine ori contaminanti vizibili, si
Are pH-ul ntre 6,0 7,8.
Desi nu exista standarde curente pentru aprecierea calitatii compostului, au fost folositi multi
parametri conventionali, inclusiv urmatorii:
pH 5,5 7,5; continutul n materie organica;
saruri solubile (sub 5 mmhos/cm); umiditatea (35 55%);
continutul n elemente nutritive; marimea particulelor (1 3 cm);
capacitatea de nmagazinare a apei; densitatea aparenta(sub 600kg/m3);
stabilitatea.
n general, compostul trebuie sa fie bogat n materie organica, cu continut redus de saruri
solubile, sa ndeplineasca toate standardele ce reglementeaza utilizarea lui n agricultura, sa nu contina
seminte de buruieni, sa nu aibe miros respingator, sa aibe pH-ul n zona neutrasi sa aiba umiditatea
sub 50%.

Valorificarea compostului:
Compostul este gata de a fi folosit daca temperatura din masa de compostare se stabilizeaza
aproape de cea a mediului ambiant si concentratia de oxigen din mijlocul gramezii ramne la valori
peste 5% pentru cteva zile. Aceste masuratori trebuie facute cnd masa de compost are umiditatea cel
mult 50% si suficient volum pentru ca ncalzirea sa poata apara. Pentru a se putea aplica culturilor n
timpul sezonului de crestere compostul trebuie sa fie descompus corespunzator. Materia organica cu
un raport C:N ridicat intra in competitie cu radacinile plantelor pentru azotul accesibil din sol.
Desi compostul nu este considerat un fertilizant el contine elemente nutritive ce mbunatatesc
cresterea plantelor. Cnd se foloseste n combinatie cu fertilizantii, compostul actioneaza ca un
fertilizant ce asigura plantelor elementele nutritive necesare pentru o perioadade timp mai lungadect
prin aplicarea fertilizantilor singuri. Principalele efecte benefice ale compostului sunt:
mbunatatirea cresterii plantelor si a radacinilor s-a constatat ca acolo unde compostul ia
parte la formarea mediului de cultura plantele cresc mai puternic si au o productie mai ridicata;
compostul aduce nu numai materie organica si elemente nutritive ci si microelementele esentiale
necesare cresterii plantelor;
Reduce viteza de cedare a elementelor nutritive compostul leaga elementele nutritive,
asigurnd cedarea si utilizarea lor ntr-o perioada mai lunga de timp; fixarea elementelor
nutritive reduce spalarea lor catre apa freaticasi de suprafatan timpul ploilor;
mbunatateste porozitatea solului activitatea microbiologica este esntiala pentru solurile
fertile; microorganismele descompun materia organica si pun la dispozitia plantelor elementele
nutritive necesare dar acest lucru se petrece mai bine n solurile poroase, aerate; aportul ridicat de
materie organicaconduce la cresterea porozitatii solului;
mbunatateste capacitatea de nmagazinare pentru apa att prin cresterea porozitatii
solului ct si prin capacitatea compostului de a absorbi apa;
mbunatateste rezistenta solului la eroziunea prin apa si vnt prin ameliorarea
caracteristicilor fizice ale solului si cresterea mai rapida a plantelor datorita accesibilitatii
apei si elementelor nutritive; acoperirea mai rapida a terenului reduce eroziunea solului prin apasi
vnt;
Fertilizatori in agricultura ecologica:

ngrminte minerale cu azot: azotatul de Chile (16% N);

ngrminte minerale cu fosfor: fosfat natural cu coninut n cadmiu - inferior sau egal cu 90
mg/kg de P2O5; fosfat aluminocalcic coninut n cadmiu - inferior sau egal cu 90 mg/kg de
P2O5, (utilizare limitat pe solurile bazice (pH>7,5); zguri de fosfai (zgura lui Thomas),
fina de oase;

ngrminte minerale cu potasiu: sare brut de potasiu (kainit, silvinit), sulfat de potasiu care
conine sare de magneziu (derivat al srii brute de potasiu), cenuile din lemne fr amestec
de crbune de min, cenua obinut din arderea resturilor vegetale, gunoiului pios;

ngrminte minerale cu calciu i magneziu: carbonat de calciu de origine natural (calcar,

piatr de var, roci calcice, cret, cret fosfatat), soluie de clorur de calciu, carbonat de
calciu i magneziu de origine natural (cret magnezic, roci calcice i magnezice mcinate),
sulfat de calciu (ghips) numai de origine natural, sulfat de magneziu (kieserit) numai de
origine natural;

ngrminte minerale cu siliciu: silicai fin mcinai (cuar, feldspat, bazalt, ortoclas);

Alte ngrminte minerale: sulf elementar, clorur de sodiu numai sare din min, pudr de
roci, produse reziduale de la fabricarea zahrului, drojdii de la distilare exclus distilatele
amoniacale, oligoelemente (bor, cupru, fier, magneziu molibden, zinc).