Placebo - placebopsihoterapie

Termenul placebo desemneaza, in medicina, o

substanta, de exemplu zaharul, care este folosita in locul
unr medicamente active. Aceste tipuri de substante sunt
folosite in testarea noilor medicamente, pentru inlaturarea
erorilor.
Astfel, intr-o testare, pacientii nu stiu daca li s-a
administrat medicamentul propriu-zis sau placebo.
Substantele de tip placebo pot fi administrate unor pacienti
care sufera de afectiuni incurabile, pentru a le induce asa
numitul efect placebo: o imbunatatire, cel putin
temporara, a starii pacientului.
In 1955 un studiu al anestezistului american H. K.
Beecher, starea a 35 % din pacientii participanti s-a
ameliorat prin administrarea de substante placebo. Se cunosc
putine lucruri despre modul de actiune al acestor substante;
una din teorii sustine ca increderea, convingerea
pacientului ca se va face bine in urma administrarii
medicamentului genereaza la nivelul creierului secretarea
de endorfine, care au efecte asemanatoare cu ale opiului.
In general, efectele placebo corespund cunostintelor
sau credintelor oamenilor despre proprietatile curative ale
medicamentului pe care cred ca l-au primit. Astfel, relatia
dintre placebo si asteptarile pacientului devine evidenta.
Cercetarile lui Ionescu (1985) si Kirsch (1985) pun in
evidenta o corelatie intre producerea efectelor placebo si
un mecanism clasic de conditionare. Astfel, administrarea
anterioara a unui stimul neconditionat (un medicament activ)
favorizeaza aparitia ulterioara a raspunsului in prezenta
unui stimul conditionat (substanta placebo). Acesta este

unul din modurile in care se ecplica expectanta, asteptarile

pacientului.
Acelasi Kirsch demonstreaza ca nu toate efectele
placebo sunt rezultatul unei conditionari. Exista un efect
placebo invers, care presupune aparitia unor efecte placebo
in absenta unei secvente anterioare de conditionare. Acest
lucru dovedeste existenta altor mecanisme psihologice mai
complexe care intervin in obtinerea de efecte placebo.
Autorul mai sus mentionat este de parere ca: desi
raspunsurile placebo mimeaza in general efectele
medicamentelor active, atunci cand oamenii au expectante de
raspuns care sunt contrare efectelor farmacologice ale
medicamentului activ, raspunsul lor la placebo este
concordant cu expectatiile lor mai degraba decat cu efectele
farmacologice ale medicamentului.
Afirmatiile sale sunt sustinute de o serie de studii,
care prezinta, de exemplu, cazul unor subiecti care au
consumat cafea, cat si al celor care au consumat cafea
placebo, si care si-au imbunatatit timpul de reactie
imediat, desi nivelul maxim al cofeinei din sange este atins
dupa o ora. Acest fapt elimina ipoteza unei conditionari
prin asocierea cu efectul farmacologic al cofeinei. De
asemenea, desi efectul farmacologic al alcoolului nu
justifica cresterea excitarii sexuale la anumiti stimuli
erotici si nici a comportamentului agresiv, reactiile
subiectilor la alcool-placebo au fost in aceasta directie,
conform reprezentarilor comune privind efectele consumului
de alcool.
Procedurile placebopsihoterapeutice sunt definite de
unii autori ca fiind proceduri de modificare a expectantei.
Stimularea de expectante pozitive este cheia schimbarii
terapeutice, acest fapt fiin in functie de credibilitatea

tehnicilor utilizate. Un experiment organizat de eternul

Kirsch a comparat efectele desensibilizarii sistematice, ca
tehnica terapeutica, cu efectele unor proceduri credibile de
modificare a expectantelor. Au reiesit corelatii
substantiale intre evaluarile credibilitatii tratamentului
inaintea inceperii lui si rezultatele acestuia.
Indiferent de modul de producere al efectelor placebo,
un lucru este sigur, si anume ca substantele placebo
reprezinta o alternativa viabila la medicatia clasica, si un
domeniu care, din punct de vedere psihoterapeutic, trebuie
mult dezvoltat, intrucat corpul si mintea umana poseda
abilitati de vindecare superioare, uneori, medicatiei.