C Ps.

8
1.Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat e,
Al Tău nume peste fața,lumii luminate, Mai presus
de orice’n lume, slava Ta străbate.
2.Din guri fără de prihană, Tu-Ți faci apărare,
Contra celora protivnici, plini de îngâmfare, Și-
amuțești
vrăjmașul dornic, după răzbunare.
3.Când privesc spre cer lucrarea, mâinii Tale Sfinte,
Luna, stelele la care Tu le ești Părinte, Îmi zic ce e
omul
oare, ca să iei aminte.
4.L-ai făcut puțin mai jos dar, Doamne decât Tine,
L-ai
încununat cu slavă,
cu puteri depline, I-ai dat lucrul mâinii Tale, sub
picioare-l ține.
5.Oile și boii’ntr-una, fiarele pe toate, Păsări, pești
și tot
ce calea mărilor străbate, Doamne al Tău nume’n
lume,
cât de minunat e.
C Ps.15

1.O, Doamne cine va locui, În cortul Tău cel mare,

Și pe-al Tău
munte cin’ va fi, Locaș să aibă oare?
2.Acel’ ce umblă’n drum curat, Și voia Sa o face,
Acel ce spune-
adevărat, Și’n suflet are pace.
3.Acela nu vorbește rău, Căci inima-i curată, Nu
clevetește’n
drumul său, Pe nimeni niciodată.
4.Pe cel ce-i vrednic de dispraș, Asemenea-l
privește, Dar pe
acei ce’n Domnul cred, De-apururi îi cinstește.
5.El vorba lui nu și-ar minții, Chear pagubă de are,
Și nici
dobândă n’ar primi, Când face-ajutorare.
6.În contra celui bun nu i-a, El mită niciodată, Acela
ce se
poartă așa, Nu cade niciodată.

C ps.15

1.Dacă vrei tu sus pe muntele cel sfânt să locuiești,

Cercetea-
ză-ți azi viața, și i-a seama cum trăiești, Căci acolo
sus pe munte
nici un om nu va fi sus, Din acei ce nu-și trăiesc a
lor viață cu Isus.
2.Căci în Psalmul cincisprezece, David ne spune
așa: Cel ce umblă
în sfințenie,și cel ce face voia Sa, Acela nu
clevetește, cu limba lui
nu spune rău, Dimpotrivă face bine, mereu
semenului său.
3.Acel ce astfel se poartă, nicicând nu se clatină, Ci
va merge pân’
la poartă și-n lăuntru va intra, Și va rămânea în
cortul, de pe munte-
le cel sfânt, Unde Domnul Își va strânge, pe ai Săi
urmași în curând.
4.Acolo toți împreună, pe Domnul vor lăuda, Și la
tronul Lui cel
Sfânt, cu toții se vor bucura. Căci va fi o slavă
mare, cum nici un
om n’a văzut, Pregătită chear de Domnul, pentru
omul nou născut.

C Ps.16

1.Păzește-mă Doamne, că’n Tine mă’ncred, Eu Lui

Îi zic: Tu ești
aleasa iubire, Tu Doamne ești stânca pe care eu
stau, Și singura
’ntreagă, pe veci fericire.
2.Căci sfinții ce’n țară, au suflet curat, Sunt toată
plăcerea ce’o
aflu în lume, Când alții la idoli și zei s-au plecat, Eu
nu le-aduc jertfă
și nu le pun nume.
3.Căci Domnul meu este întregu-mi avut, Și-a mea
moștenire, El
sorții îmi îndreaptă, Comoara plăcută, la sorți mi-a
căzut, Și’o
scumpă moșie pe mine m’așteaptă.
4.Eu laud pe Domnul ce’n veci îmi dă sfat, Chiar
noaptea-mi dă’n
suflet povață curată, În ochii mei Doamne, Te am
necurmat, Când
Tu ești la dreapta-mi eu nu cad vreodată.
5.De-aceea sunt vesel și’n veci bucuros, În suflet
mi-e cântec și’n
trup liniștire, Tu sufletul nu-mi lași în groapa de jos,
și nu îngădui
să văd putrezire.
6.Tu Doamne arăta-mi-vei a vieții cărări, Că’n fața,
Ta sfântă, e’n
veci bucurie, Acolo nespuse și mari desfătări, La
dreapta Ta fi-vor
pe veci de vecie.

C Ps. 20

1.Să te-asculte Domnul în ziua de necaz, și

strâmtorare, Și să-Ți
ocrotească viața, (: Pururi numele Său mare :)
2.Să-ți trimită ajutorul, din ’nălțimea Sa cerească,
Cu puterea Sa
cerească, Din Sion te sprijinească, (: Pururi să te
sprijinească :)
3.De-ale tale multe daruri, să-și aducă El aminte,
Să primească a
Tale jertfe, În miresme de arderi sfinte, (: Arderi de
miresme sfinte :)
4.Să-ți dea Domnul totdeauna, tot ce inima-ți
dorește, Să vezi cum
a tale dorinți, Toate ți le împlinește, (: Cum cu drag
ți le’mplinește :)
5.Atunci noi văzând acestea, cu nespusă bucurie,
Flutura-vom
steag ’nainte, Domnului pentru vecie, (: Pentru
Domnul pe vecie :)
6.Pe-ale noastre buze, fie numai laudele Tale,
Domnul să-ți asculte
toate,(: Toate dorințele tale :)
7.Știu de-acum că Domnul scapă, Pe-al Său uns,
cu-a Sa tărie,
Ca răspuns din cer i-ajută, Prin a Lui puternicie, (:
Marea Lui
puternicie :)
8.Mulți se bizuiesc pe-a lor cai, Iar alții pe-a lor
cară, Noi ne bizuim
pe Domnul, (: Și pe numele Său mare :)
9.Ei se’ndoaie, cad și nimeni, Niciodată nu-i ridică,
Noi rămânem
în picioare, Totdeauna fără frică, (: Doamne fără
nici o frică :)
10.Scapă Doamne pe ’mpăratul, Orișicând o să Te
cheme, Și
ne-ascultă rugăciunea, Și chemarea’n orice vreme,
(: Când
strigăm în orice clipă :)

C Ps.23

1.Spre Tine Doamne, îmi înalț sufletul meu, Căci

slab sunt și fără
putere.Și nimic nu mă mângăie.
2.Brațul Tău mă mângăie, Când sunt părăsit și
uitat. Îmi ridic către
cer ochii mei, De unde îmi vine ajutor.
3.Căci El e Domnul meu, De nimic nu mă tem cu El,
Când El e cu
mine, De moarte nu mă tem.

C Ps.24
1.Al Domnului pământul, cu tot ce e pe el, Și lumea
cu-a ei oameni,
de orișicare fel.
2.Căci El l-a’ntins pe râuri, l-a’ntemeiet pe mări,
Cine-ar putea să
suie, al muntelui Său zări.
3.Și cine-o să se’nalțe, la locul minunat, Acel cu
mâini curate,
și sufletul curat.
4.Acel ce n-are’n suflet, locaș pentru minciuni, Nu
jură nici nu
umblă, nicicând cu’nșelăciuni.
5.Acela căpăta-va, al Domnului sfânt dar, O stare
după voia,
izvorului de har.
6.Aceasta-i partea celor, ce’n viață L-au chemat, Și
fața Ta o,
Doamne, lui Iacov au cântat.
7.Înălțați-vă porți sfinte, voi capetele’n sus, Să
intre Împăratul,
luminii făr’apus.
8.Dar cine este oare, al slavei Împărat? E Domnul
cel puternic,
viteaz și înălțat.
9.Porți veșnice, porți sfinte, deschideți-vă în sus, Să
intre cel
puternic, al slavei Împărat.
10.Dar cine-I Împăratul de care ne vorbești, E
Domnul slavei,
Domnul oștirilor cerești.
 C Ps.30

1.Te ’nalț pururi Doamne, căci m-ai ridicat, Pe

Vrăjmași să râdă,
Tu nu i-ai lăsat.
2.Am strigat spre Tine Doamne, ’ndurător, Și Tu m-
ai ridicat, n-ai
lăsat să mor.
3.Doamne al meu suflet, Din mormânt lăai scos, L-
ai dus la viață,
dintre morți de jos.
4.Domnului cântați voi, toți cei preaiubiți, Și
slăvitu-I nume, pururea-
L măriți.
5.Căci o clipă ține, El mânia Sa, Îndurarea însă,
veșnic va ținea.
6.Seara vine plânsul, chinul cel amar, Dimineața
vine, veselia iar.
7.Când îmi mergea bine, îmi ziceam așa, Niciodată
Doamne, nu
m’oi clătina.
8.Pe un munte tare, Tu m’ai așezat, Dar ți-ai
ascuns fața, și m’am
tulburat.
9.Doamne către Tine, m-am rugat zicând, Ce
câștigi Tu oare, dacă
mor curând.
10.Poate să Te laude, țărâna de jos, Poate ca să
zică, că ești
credincios.
11.Doamne, ascultă Doamne, fi îndurător, Vino și-
mi ajută, că’s
făr’ ajutor.
12.Și Tu’n veselie, plânsul mi-ai schimbat,
Deslegându-mi jalea,
și m-am bucurat.
13.Pentru c-al meu suflet, și inima mea, Pururea
să-Ți cânte, mută
să nu stea.
14.Doamne, Domnul slavei, cât eu voi trăi, Pururi
eu pe Tine, Te
voi preamării.

C Ps.31

1.O Doamne’n Tine mă’ncred, Să nu fiu de rușine,

Mă scapă Tu’n
dreptatea Ta, Grăbește-te spre mine.
2.Fi stânca mea, o, Domnul meu, Cetate de
scăpare, Căci Tu ești
cetățuia mea, Și stânca mea cea tare.
3.Povățuiește-mă mereu, Pentru-al Tău mare
Nume, Călăuzește-
mă mereu, Pe drumul Tău din lume.
4.O, scapă-mă de lațu’ntins, De’a mei vrăjmași din
cale, Căci Tu
ești ocrotirea mea, Cu aripile Tale.
5.În mâna Ta-mi înveselesc, Și Duhul și viața, Tu
mă vei ocroti ca
’n veci, Să-Ți văd o, Doamne fața.
6.Urăsc pe cei ce se lipesc, De idolii din lume, Și’n
Domnul mă
încred în veci, Să-Ți văd o, Doamne fața.
7.O, fă-mă să mă ’nveselesc, De marea Ta
’ndurare, Căci ști neli-
niștea ce-o am,În vina mea cea mare.
8.Să nu mă dai la cei vrăjmași, Păzește-mi a mea
cale, Ai milă
Doamne când Te chem, Căci sunt în greu și jale.
9.Mi-e sufletul și trupu’ntreg, Topit de grea durere,
Mi se sfârșește
viața’n plâns, Și fără mângăiere.
10.Puterile mi s-au slăbit, Din cauza vinei mele, A
mele oase putre-
zesc, De chinurile grele.
11.De ocări ajuns-am la vrăjmași, Și pentru prieteni
groază, Toți fug
de mine de ajung, Pe uliți să mă vadă.
12.De inimi sunt uitat ca mort, Ca vasul ce se
sfarmă, Pe mulți i-aud
vorbind de rău, Văd spaimă’n jur și larmă.
13.Că’n contra mea se sfătuiesc, Cu toții împreună,
Și uneltesc în
contra mea, Viața să-mi răpună.
14.Dar eu în Tine cred și zic, Că Tu ești Doamne
mare, Viața mea
e’n mâna Ta, Mă scapă de-a lor gheare.
15.Fă să lumine fața Ta, De-apururi peste mine, Și
scapă-mă o
când Te chem, Nu mă lăsa’n rușine.
16.Ci să rămână rușinați, Cei răi și fără minte, Să
se pogoare muți
și reci, Ca morții în morminte.
17.Fă s’amuțească gura lor, Nedreaptă și vicleană,
Care vorbește
cu dispreț, Pe cel fără prihană.
18.O, cât de bun ești Tu cu-acei, Ce’n veci se tem
de Tine, Ce
bunătate le-arăți celor, Ce se încred în Tine.
19.Tu-i vei scuti pe calea Ta, De cel ce-i prigonește,
Și-i vei
ascunde’n cortul Tău, De cel ce-i clevetește.
20.Slăvit să fie Domnu ’n veci, Căci marea-i
bunătate, Mi-a arătat
ce minunat, Sunt parcă ’ntr-o cetate.
21.În nechibzuința mea ziceam, Sunt izgonit de
Tine, Dar ascultat-
ai ruga mea, Și strigătu ’n suspine.
22.Iubiți-L deci pe Domnul toți, Pe cari El vă
iubește, Căci El
iubește pe smeriți, Pe mândri-i pedepsește.
23.Fiți tari, înbărbătați să fiți, Cu inima ’ntărită, Voi
cei ce’n
Dumnezeu va-ți pus, Nădejdea neclintită.

C Ps.42

1.Cum dorește un cerb, Izvorul limpede de ape,

Așa Te doresc eu Doamne, Să Te am aproape.
2.Sufletul meu după Tine, Doamne însetează,
Oare când a mea privire, Fața o să-Ți vază.
3.Mă hrănesc eu zi și noapte, Numai cu suspine,
Când zic alți: iată nu e,Dumnezeu cu tine.
4.Mi-amintesc și-mi vărs tot focul, Inimii zdrobite,
Cum mergeam odată ’n frunte, De mulțimi iubite.
5.Către casa Ta cea sfântă, vesel și’n cântare,
Urmat de’o mulțime mare, Zi de sărbătoare.
6.Suflete de ce te zbuciumi, În a mele lacrimi,
Ai în Dumnezeu nădejde, Lăuda-L-vei iarăși.
7.E mâhnit adânc o, Doamne, Sufletul în mine,
Deaceea ’n lacrimi grele,Mă gândesc la Tine.
8.Un val cheamă altul val, La vuiet de cădere,
Valuri și talazuri grele, Vin ca să mă’ngroape.
9.Ziua Domnu-mi da ’ndurare, Iar noaptea ’n
cântare, Îi inalț o rugăciune, Domnului meu mare.
10.De aceea zic eu Doamne, Stânca vieții mele,
Pentru ce mă uiți în lupta, Valurilor grele.
11.De ce trebuie să umblu, Plin de întristare,
Sub povara cea vrăjmașă, Grea și apăsătoare.
12.Parcă oasele-mi se sfarmă, Când îmi zic
vrășmașii,
Unde-ți este Dumnezeul, Și mă râd trufașii.
13.Pentru ce suspini în mine, Suflete sărmane, De
ce
te mâhnești și gemi tu, Suflet plin de rane.
14.Ai în Dumnezeu nădejde, Căci cânta-vei iară,
El e mântuirea, Domnul, Scumpa mea comoară.

C Ps.45

1.Cuvinte de miresme pline, În al meu suflet

clocotesc,
Și zic:lucrarea mea de slavă-i, Pentru Împăratul
ceresc.
2.Să-mi fie limba iscusită, Ca pana unui învățat, Tu
ești
cel mai frumos din oameni, Pe buze harul Ți-e
turnat.
3.De-aceea Domnul pe vecie, În veci te-a
binecuvântat,
Războinic, tare,’ncingeți spada, Podoaba Ta și
slava Ta.
4.Să fi biruitor în luptă, Te suie’n carul tău măreț,
Neprihănirea și’adevărul, Tu să le aperi îndrăzneț.
5.Și dreapta Ta să strălucească, Prin mari isprăvi
de’nvingă-
tor, Cu-a Ta săgeată ascuțită, Stăpungi orice
vrăjmaș popor.
6.Al Tău scaun de domnie Doamne, E’ntemeiat din
veșnicii,
Căci c’un toiag plin de dreptate, Al dreptei Tale
împărății.
7.Tu’n veci iubești neprihănirea, Iar răutatea o
urăști,
Deaceea Dumnezeu pe Tine, Te-a pus ca Domn să
stăpânești.
8.Cu untdelemn de bucurie, Te-a uns mai sus de
solii Tăi,
Mai sus ca toți de-aceiași slujbă, Mai sus ca toți
slujbașii Săi.
9.Aloia, smirna și casia, Înmiresmesc al Tău
veșmânt,
În strălucitele-Ți palaturi, Sunt numai veselii și
cânt.
10.Prin ale Tale preaiubite, Sunt fete de’mpărat în
șir,
Însă mireasa stă la dreapta, Gătită în aur de ofir.
11.Ascultă fiică, Vezi și uită, Poporul tău și casa ta,
Atunci te va dori ’mpăratul, Și’ntru ’nchinarea i-o
vei da.
12.Și fiica Tirului și multe, Bogate fete vor veni,
Bunăvoința
Ta s’o afle, Și daruri mari ți-or dărui.
13. Fata împăratului și multe, Bogate fete vor veni,
E-adusă
înveșmântata-i haină, Țesută cu aur curat.
14.Și-i urmată de însoțitoare, Ce’n jurul ei au
însoțit,
Sunt duse’n strigăte și cântec, La Împăratul
strălucit.
15.Copii tăi lua-vor locul, Părinților care-au trecut,
Și îi vor pune domni în țară, Pe tot pământul ei
plăcut.
16.Din neam în neam iubitu-Ți nume, De-apururi
Ți-L vom
preamării, De-aceea ’n veci de veci popoare, Cu
laudă Te
vor cinsti.

C Ps.51

1.Ai milă de mine acum în bunătatea Ta, O,

Dumnezeul meu
Cel Bun, după îndurarea Ta, (: Șterge fărădelegea
mea, Spală
nelegiuirea mea, Cu desăvârșire :)
2.Căci îmi cunosc păcatul meu și fărădelegea, Care
îmi stă
acum necurmat înaintea mea, (: Căci numai
împotriva Ta, Și
numai împotriva Ta, Am păcătuit :)
3.Dar Tu ceri ca adevărul și înțelepciunea, Să
pătrundă mai
adânc în inima mea, (. Cu isop vreau să fiu spălat,
Ca să fiu
eu mai curat, Înaintea Ta :)
4.Întoarce-Ți privirea de la a le mele păcate, Și
șterge acum
vina mea a mea nelegiuire, (: Acum în îndurarea
Ta, Varsă-Ți
binefacerea, Asupra Sionului :)
5.Dă-mi o inimă curată, și’n mine o zidește, Dă-mi
un duh nou
și statornic și mă sfătuiește, (: Te rog nu mă lepăda
pe mine,
de la fața Ta, Ci Tu mă primește :)
6.Nu lua Tu de la mine, Duhul Tău Cel Sfânt, Și Te
rog dă-mi
bucuria mântuirii Tale, (: Fă bine sprijinește-mă, Cu
duh de
bunăvoință, Să Te pot urma:)

C Ps.51

1.Milă ai de mine Doamne, după bunătatea Ta,

După îndurarea-Ți mare, Șterge fărădelegea mea.
2.Spală-mi cu desăvârșire chear nelegiuirea mea,
Curățește-mi tot păcatul, iartă-mă prin mila Ta.
3.Cămi cunosc atât de bine, fărdelegea ce-am
făcut,
Și păcatu-mi stă în față, necurmat și de temut.
4.Împotriva Ta greșit-am, contra Ta-am păcătuit,
Tot ce-i rău Ție făcut-am, fără să mă fi căit.
5.Așa că vei fi de-apururi, drept în hotărârea Ta,
Și vei fi fără de vină, Doamne’n judecata Ta.
6.Iată că’s născut o, Doamne, pe pământ nelegiuit,
În păcat mă zămisli-se, Mama mea când m-a făcut.
7.Dar Tu ceri ca adevărul, strâns în inimă să-l țin,
Fă dar să pătrundă’n mine, înțelepciunea Ta din
plin.
8.Cu isop mă curățește, și voi fi curat, sfințit,
Spală-mă
și voi fi Doamne, ca zăpada mai albit.
9.Fă să aud veselie, și frumoase bucurii, Și oasele
ce
zdrobit-ai, vor putea întinerii.
10.Își întoarce-a Ta privire, iartă-mi Tu păcatul
meu,
Șterge-mi toată fărdelegea, Doamne, Sfinte
Dumnezeu.
11.Inimă curată’n mine, să zidești Părinte Sfânt, Un
duh
nouîn mine pune, mai statornic pe pământ.
12.Nu mă lepăda Stăpâne, de la fața Ta cum sunt,
Nu lua in mine Duhul, Duhul slavei, Duhul Sfânt.
13.Îmi dă iarăși bucuria, mântuirii ce-am pierdut,
Sprijinește-mă de-apururi, s-ajung starea ce-am
avut.
14.Atunci învăța-voi calea, pe acei ce calcă ’n rău,
Iar cei păcătoși s’a ’ntoarce, Către Tine Dumnezeu.
15.Doamne izbăvește-mi vina, sângelui ce l-am
vărsat,
Și-atunci limba mea cânta-va, mântuirea ce mi-ai
dat.
16.Dumnezeule deschide-mi, buzele prin mila Ta,
Și-atunci gura mea de-apururi, Doamne Te va
lăuda.
17.Dac’ai fi voit Tu jertfe, Doamne eu Ți-aș fi adus,
Dară Ție nu-Ți plac arderi, care Ți s-au mai adus.
18.Jertfele plăcute Ție, astăzi sunt un duh zdrobit,
Domnul nu disprețuiește, pe acela ce-i mâhnit.
19.Îndurarea Ta revarsă, pe Sionul Tău slăvit,
Să zidești Ierusalimul, unde nu este zidit.
20.Iar atunci primi-vei Doamne, jertfe sfinte, jertfe
’ntregi,
Și atunci Îți vor aduce, pe altarul Tău vieți.

C Ps.55

1.Porumbel de-aș putea fi, Cu aripi zburătoare,

Eu de-aici m-aș despărții, Și aș zbura spre soare.
cor: O, dac-aș avea, Aripile porumbelului,
Aș zbura, și-aș găsi, Undeva odihnă.
2.Acolo nu sunt dureri, Și nici lacrimi deșarte,
Acolo sunt mângăieri, Și Domnul dă de toate.
3.M-am săturat de traiul, Acesta pământesc,
Aș vrea aripi din Duhul, Curat al lui Hristos.
4.Căci viața aceasta rea, E numai trecătoare,
Și tot ce se află’n ea, E trudă și durere.

C Ps.61

1.Ascută Doamne strigătele mele, Și i-a aminte

la rugăciunea mea, (: Căci de la capătul lumii strig
spre Tine, Și-mi plânge în mâhnire inima :)
2.Du-mă pe stânca pe care n’o pot ajunge, Că e
prea
’naltă și singur n’o răzbesc, (: Dar Tu ești ajutorul
meu
cel tare, În contra celor ce mă dușmănesc :)
3.Aș vrea să locuiesc pentru vecie, Sub aripile Tale
Adăpostit, (: Căci Tu asculți a mele juruințe,
Și moșteniri cerești mi-ai dăruit :)
4.Tu dai la împăratul zile multe, În veci să se
lungească
anii lui, (: În veci să stea pe scaunul de domnie, În
veci să
stea ’naintea Domnului :)
5.Fă ca bunătatea și credincioșia, Mereu să
privegheze
asupra mea, (: Atunci împlini-voi zilnic juruințe, Și
pururi
Sfântu-Ți Nume-L voi cânta :)

C Ps.80

1.O, aduți aminte, Păstorul lui Iacov, Tu cel ce pe

Iosif ca
turmă-l veghezi, Arată-Țe Doamne, cu-a Ta
strălucire,
Cel ce pe Heruvimi de-apururi Tu șezi.
2.O, vino degrabă și dă-ne’ajutorul, O, vin’ și ne
scapă, spre
Tine privim, Trezește-Ți puiterea slăvită ’naintea,
Lui Benia-
min, Manase și lui Efraim.
cor: Ridică-ne Doamne, ridică-ne iarăși, Fă dar
să
 lucească peste noi fața Ta, În noaptea
amară,
și noi vom scăpa.
3.Dar până când Doamne-al oștirilor sfinte, Pe-ai
Tăi Te
mânii deșii Ți se’nchin’ bLe dai să mănânce o pâine
de
lacrimi, Ne dai și ne adăpi cu lacrimi din plin.
4.Ne faci să fim mărul de ceartă și vrajbă, Vecinilor
noștri,
vrășmașilor răi, Și ei ne aruncă batjocuri într-una,
Suntem
deocară ne râd între ei.
5.Tu adus-ai Doamne din Egipt o vie, S’o sădești pe
dânsa
neamuri ai izgonit, I-ai dat foc ’nainte că umplut-a
țara, Cu-a
umbră mare, munții acoperea.
6.Și-a ei ramuri ’nalte, erau mari cât cedrii, Iar a ei
mlădițe,
până’n râu și mări, De ce-i rupi azi gardul, de-o rup
trecătorii,
O râmă mistrețul și fiara ’n cărări.
7.O, Doamne al nostru, întoarce-Te iară, Din cerul
Tău mare
privește și vezi, Și via aceasta sădește-o cu grijă,
Cu grijă și
milă, Tu s’o cercetezi.
8.Scutește răsadul sădit de-a Ta dreaptă, Și-
odrasla pe care
demult Tu-ai ales, Căci arsă-i de flăcări, și este
tăiată,
Mustrați de-a Ta dreaptă, ei pier tot mai des.
9.Să fie-a Ta mână în veci milostivă, Spre omul pe
care Tu
dreapta Ți-ai pus, Spre fiul pe care alegerea sfântă,
Făcut-ai
Tu Doamne să vină de sus.
10.Și-atunci de la Tine nu ne-om mai abate, Vom
sta în veci
cu Tine în bine și rău, Trimite-ne Doamne a
Ta’nviorare,
Și ’n veci noi chema-vom doar numele Tău.

C Ps.81

1.Cântați cu veselie, lui Dumnezeu cântați, Spre El

cu bucurie
Voi strigăte ’nălțați,
2.Stăpânului lui Iacov, din harfă și-alăut, Cântați,
sunați din
tobe, cântați un cânt plăcut.
3.Sunați-i Lui din trâmbiți, la lună nouă’n zori, La
lună nouă,
plină ’n alese sărbători.
4.Căci asta e o lege, în veci lui Israel, Poruncă de la
Domnul,
lui Iacov pentru el.
5.El sărbătoarea-aceasta, lui Iosif rândui, Atunci
când
împotriva Egiptului porni,
6.Atuncea auzit-am un glas plăcut și blând, Un glas
pe care
altul, noi nu l-am auzit.
7.I-am descărcat povara, și-a umerilor chin, Și
mâinile lui
Slabe, nici coșul nu-l mai țin.
8.Strigând ți-am dat scăpare, înalt răspuns ți-am
dat, La apele
Meriba, atunci te-am încercat.
9.Poporul meu ascultă și Eu te-oi sfătui, De-ar
asculta Israel,
Ce gura Mea a vorbi.
10.În tine să nu fie, un zeu din țări străini, La
dumnezei străini
tu, să nu te mai închini.
11.Căci numai Eu sunt Domnul, și Dumnezeul tău,
Acela ce
Te scapă din locul cel mai greu.
12.Și din Egipt și ție, Eu ți-am grăit așa, Deschideți
gura
largă, și eu ți-o voi umplea.
13.Dar iată că poporul Meu nu M-a ascultat, La
glasul Meu
Israel, nici seama n-a luat.
14.Și i-am lăsat în voia, pornirii lor cea rea, Din
inima
stricată El sfatul și-l urma.
15.O, dacă asculta-M’ar poporul meu de-acum, Și
de-ar
umbla Israel de-acum pe al Meu drum.
16.Într-o clipeală ’aș bate, pe-a lor asupritori, Mi-aș
pune
mâna’n contra, protivnicilor lor.
17.Cei ce urăsc pe Domnul, atunci L-ar linguși, Și
pacea lui
Israel în veci va dăinui.
18.Cu cel mai bun grâu hrană, de-apururea le-aș
da, Cu
mierea cea din stâncă, mereu i-aș sătura.

C Ps.90

1.O, Doamne’n orice veac de oameni, Ai fost un

sprijin
pentru mulți, A Ta aleasă bunătate, Era ’nainte de-
a fi munți.
2.Un Dumnezeu pe veșnicie, Ești Tu în ani fără
sfârșit,
Deșii’n țărână ’ntorci pe oameni, Iubirea Ta ne-a
desrobit.
3.Ce mult ne pare o mie de ani, Dar pentru Tine-i
ca o zi,
Căci omu-i doar ca iarba verde, Ce’ndată se va
ofili.
4.Doar șaptezeci sunt anii noștri, Iar optzeci dacă
tari
suntem, În ei necazul stăpânește, Și parte de
dureri avem.
5.Învață-ne să ne numărăm, Zilele ca să căpătăm,
Inimă bună și’nțeleaptă, Pe Tine să Te căutăm.
6.Ca peste noi Doamne să fie, În veci bunăvoința
Ta,
O, întărește-ne Tu mâna, Ca să lucrăm spre slava
Ta.

C Ps.90
1.Doamne fi Tu ajutorul nostru ’n veci de veci, Căci
Tu ești
Cel atotputernic, care în veci nu treci. Înainte ca
munții cei
mari să se fi fost făcut, Și lumea și pământu’ntreg
să se fi
fost născut.
2.Din veșnicie ’n veșnicie, Tu ai fost și ești,
Puternic
Dumnezeu, ce toate le cârmuiești, Tu întorci pe toți
oamenii
în țărână și le zici: Întoarceți-vă fiii oamenilor de
aici.
3.Căci înaintea Ta o mie de ani nu sunt, Decât ca
ziua cea
de ieri care a trecut, Îi mături ca un vis, întocmai ca
și iarba,
Ce crește iară și înflorește dimineața.
4.Iar seara e tăiată și stă pe jos uscată, Și mai
rămas-a locul
unde creștea odată? Așa suntem și noi a căror zile
iute trec.
Și a căror ani se duc iute ca și un sunet.
5.Anii vieții noastre sunt până la șaptezeci, Și
pentru cei ce
sunt mai tari, până la optzeci.Și lucrul cu care se
mândrește
omul în timpul lor, E trudă și durere, căci trec iute
ca’n zbor.
6.Dar cine la mânia-Ți cum trebuie să ia seamă, Și
la urgia
tare a Ta de Tine să se teamă, Învață-ne zilele
noastre bine
să le numărăm, Ca inimă ’nțeleaptă noi acuma să
căpătăm.
7.Cu ea pe Tine Doamne tot mai mult să Te slujim,
Spre
slava și onoarea Ta, de-acum să trăim, Îndură-Te
Tu
Doamne, de sufletul și viața, Ce nouă Tu ne-ai
dat’o și’n
toată dimineața.
8.Ne satură Tu Doamne, Tu cu bunătatea Ta,
Și’ntrega
noastră viață, mereu ne vom bucura,
Ne’nveselește tot
atâțea ani de zile, Câți pentru noi trecut-au fără de
fericire.
9.Arată-ne Tu Doamne, lucrarea cea Sfântă a Ta, Și
peste
noi să vină bunăvoința Ta, Lucrarea mâinilor
noastre, Tu
Doamne o ’ntărește, Pe calea voii Tale, Tu ne
povățuiește.

C Ps.96

1.Cântați toți pentru Domnul, cântări noi să-I

cântați, Cântați-I
Lui cântarea, toți câți în lume stați, Cântați toți
pentru Domnul,
Și Numele-I slăviți, (: Slăviți-I mântuirea, din zi în
zi’o vestiți :)
 cor: Istorisiți-I slava, prin neamurile Tari, Printre
popoare
spuneți, Minunile Lui mari.
2.Căci mare este Domnul, și foarte lăudat, Decât
toți dumne-
zeii, e mai înfricoșat, Toți zeii altor neamuri, sunt
idoli reci de
lut, (: Dar Domnul Cel puternic, tot cerul l-a făcut :)
3.În față-I măreția, și strălucirea sunt, Podoaba și
cu slava ’n
Locașul Lui cel sfânt, Familii de popoare, dați
Domnului Sfânt
dați, (: Dați Domnului Sfânt slava, și’n cinste-I
îngenunchiați :)
4.Dați Domnului Sfânt slava, ce se cuvine Lui,
Intrați și-aduceți
jertfă ’n curțile Domnului, Plecați-vă ’nainte, sfințiți
împodobiți,
(: Și tremurați în fața-I câți lumea locuiți :)
5.Spuneți printre popoare, că Domnul e ’mpărat,
De-aceea
lumea-i tare și nu s-a clătinat, El pururi cu
dreptate, popoare-a
judeca, (: Se bucură tot cerul, în veci de slava Sa :)
6.De El se’nveselească pământu ’ntreg și ’ntins, Și
să mugeas-
că marea, cu tot ce a cuprins, Și să tresalte câmpul
cu tot ce-i
coperit, (: Pădurea ’ntreagă strige, cu strigăt
fericit :)
cor: ’Naintea Lui să strige, căci vine-a judeca,
Cu-a Lui credincioșie, și cu dreptatea Sa.
 C Ps.100

1.Strigați toți de bucurie, Către Domnul mare,

Oameni de pe
Tot pământul, El e Sfânt și tare, (: Toți câți locuiți
pământul,
El e Sfânt și tare :)
2.Slujiți Domnului de-apururi, Plini de bucurie,
Toți’naintea
Lui să vină, Plini de veselie, (: Plini de veselii și
cântec,
Plini de veselie :)
3.Să știți toți că Domnul este, Dumnezeu pe lume,
Ne-a făcut
și ai Lui suntem, Turma din pășune, (: Noi suntem
poporul Lui,
Turma din pășune :)
4.Pe-a Lui porți intrați cântându-I, Laudă ’n
cântare, Și’n
curțile Lui cântându-I, Numele Său mare, (:
Binecuvântați
cântându-I,Numele Său mare :)
5.Domnu-I Bun și bunătatea-I, Ține pe vecie, Și din
neam în
neam El ține, A Lui credincioșie, (: Pentru-ai Săi El
ține veșnic,
A Lui credincioșie :)

C Ps.102
1.Doamne Bun ascultă, rugăciunea mea, Și a mea
strigare,
Să ajungă la Tine.
2.Doamne eu Te rog acum, Să Te’nduri și să
primești,
Ruga mea să n’o respingi, În ziua când am necaz.
3.Cel ce ști inima mea, Fie-ți milă și de ea,
Curățește-o pe
ea, După sfântă voia Ta!
4.Nu-Ți întoarce o, fața, În ziua când am necaz,
Pleacă-Ți
urechea degrabă, Către mine Doamne Bun, Către
mine
Bun Stăpâne, Doamne Bun!

C Ps.103

1.Binecuvântă al meu suflet, Pe Domnul pururi pe

pământ.
Înlăuntrul meu binecuvântă, În veci numele Lui cel
Sfânt.
2.Binecuvântă al meu suflet, Pe Domnul laudă să-I
spui.
(: Și nu uita în veci nici una, Din binefacerile Lui :)
3.El toată fărdelegea iartă, El orice boală-ți
vindecă. Și-ți
izbăvește de la moarte, Și din mormânt viața ta.
4.Cu bunătate și ’ndurare, De El tu ești înconjurat.
(: De
bunătăți la bătrânețe, De El tu vei fi săturat :)
5.El te va face ca pe-un vultur, Înviorat și ’ntinerit.
Căci
Domnul face’ n judecată, Dreptate celui asuprit.
6.El și-a arătat căile Sale, Lui Moise și voința Lui. (:
Și-a Lui
Lucrări nemaivăzute, Copiilor lui Israel :)
7.El este milostiv de-apururi, Pe veșnicie îndurat.
Are răbdare
’ndelungată, Și ’n bunătate e bogat.
8.El nu fără ’ncetere ceartă, Nu ține’n veci a Lui
mânii.
(: El nu ne face dup’a noastre, Păcate și
fărădelegi :)
9.Ci cât de sus sunt cerurile, Față de acesta
pământ.
Atât de mare-i bunătatea, Pentru-acei ce se tem de
El.
10.Cât de departe-i răsăritul, De-apus cu
’ndepărtate zări.
(: Atât de mult departă Domnul, De noi a noastre
fărdelegi :)
11.Pe cum se’ndură un părinte, De-a lui copii în
orice fel.
Așa în veci se’ndură Domnul, De-aceia ce se tem
de El.
12.Căci știe că suntem țărână, Căci mâna-I sfântă
ne-a făcut.
(: Și pururea și-aduce-aminte, Că suntem decât
numai lut :)
13.Omul, zilele îi sunt scurte, Ca floarea ierbii sunt
așa.
Când trece un vânt nu mai cunoaște, Locul care îl
cuprindea.
14.Bunătatea Domnului ține, În veci pentru a lor
copii.
(: A celor ce țin legământul, Și ’mplinesc poruncile
Lui :)
15.Al Domnului scaun e’n ceruri, Îngeri să-L
binecuvântați.
Căci sunteți tari în împlinire, Cuvântul Lui îl
ascultați.
16.Îngeri, oștirea Lui cea mare, Robi care faceți
voia Lui.
(: Lucrările Lui minunate, Slăviți numele
Domnului :)

C Ps.116

1.Iubesc pe Domnul căci El aude, Cerea mea și

glasul meu.
El și-a plecat spre mine urechea, De-aceea veșnic Îl
voi
chema.
2.Mă înfășurase-a morții lanțuri, Și a mormântului
sudori.
Eram necazurilor pradă, Și a durerilor fiori.
3.Dar am chemat al Tău Sfânt Nume, Și-am zis în
strâmtora-
rea mea. O, Doamne, Doamne mântuiește-mi, Și
sufletul și
viața mea.
4.Dar Domnul e milos și drept, În veci de îndurare-I
plin.
Pe cei neprihăniți îi scapă, Pe mine m’a scăpat de
chin.
5.Întoarce-te suflete la odihnă, Căci Domnul bine ți-
a făcut.
Da, Tu mi-ai izbăvit o, Doamne, Din moarte sufletul
căzut.
6.Picioarele de la cădere, Din lacrimi ochii mi-ai
scăpat.
’Naintea Domnului umbla-voi, Pe-acelor vii pământ
curat.
7.Aveam dreptate când ziceam: ,,Că în necaz eu
am să mor ’’
În neliniștea mea grăit-am: ,,Că orice om e
’nșelător ’’
8.Dar cum voi răsplăti eu Doamne, Cât bine mie
mi-ai făcut.
’Nălțând paharul izbăvirii, Chema-voi numele-Ți
plăcut.
9.Împlini-voi orice juruință, Făcută față de ai Săi.
Ce scumpă-i
pentru Domnul moartea, A celor prea iubiți ai Săi.
10.Ascultă-mă căci slab sunt Doamne, Tu
dezlegându-mi
corpul meu. Și-Ți voi da jertfă, mulțumire, Chema-
voi numele-
Ți mereu.
11.Împlini-vei juruințe frate, Spre Domnul între mai
mulți frați.
În tine scump Ierusalime, În veci pe Domnul
lăudați.

C Ps.119
1.Învață-mă Doamne calea voii Tale, Să merg pân’
la moarte,
pe această cale. (: Pân’ la moarte să pot merge, pe
această
cale :)
2.Dă-mi Tu ’nțelepciune, să țin sfânta lege, Și să
pot cu toată
inima ’nțelege. (: S’o țin și s’o pot cu toată inima
’nțelege :)
3.Mă povățuiește pe cărări de pace, Ale voii Tale,
căci
aceasta-mi place. (: Pe cărarea voii Tale, Doamne
mie-mi
place :)
4.Inima-mi apleacă pururea ’n viață, Spre-ale
Tale’ndemnuri
și spre-a Ta povață. (: Nu înspre câștig o, Doamne,
ci spre-a
Ta povață :)
5.Îmi abate ochii cei rău să nu vadă, Pe cărarea
sfântă Tu
mă ’nviorează. (: Bucuros să merg pe dânsa,Tu
mă’nviorează :)
6.Ce-ai făgăduit Tu, să ’mplinești spre mine, Ce-ai
promis
acelor ce se tem de Tine. (: Fă ce-ai spus că faci
acelor, Ce
se tem de Tine :)
7.Depărteaz-ocara, de care m-aș teme, C’a Ta
judecată-i
bună ’n orice vreme. (: Plină e de bunătate,
Doamne ’n orice
vreme :)
8.Să’mplinesc porunca, iată a mea dorință, Fă-mă
să-mi duc
viața tot în pocăință. (: Precum ceri și-aștepți Tu
Doamne,
în neprihănire :)

C Ps.119

1.Cuvântul Tău e’o candelă aprinsă Pentru

picioarele și pașii
mei, (: E o lumină pururea nestinsă, Pe calea mea
oricând
sunt norii grei :)
2.Jur și de jurământ eu mă voi ține, Că legea Ta
cea dreaptă
voi ținea. (: Sunt amărât dă-mi bucurii din Tine,
După cuvântul
spus de gura Ta :)
3.Primește Doamne-a mele simțămimte, Și-a Tale
legi învață-
mă din plin. (: Primejdii grele-mi stau mereu
’nainte, Și totuși
nu uit legea Ta s’o țin:)
4.Cei răi mi-așează curse’n cale mie, Dar nu
m’abat de la
porunca Ta. (: Povața Ta—averea mea’n vecie, Căci
ea e
toată bucuria mea :)
5.Eu inima mi-aplec s’asculte într-una, Și să
’mplineasc-a
Tale orânduiri, (: Pân’ la sfârșitul vieții
’ntotdeauna, Eu țin
la ele-a inimii priviri :)

C Ps.121

1.Spre munți ridic eu ochii mei, Spre munți cu

vârfu’n zare,
(: De unde aștept eu a veni, a mea ajutorare :)
2.Căci ajutoru-mi vine tot, Doar de la Domnul
Sfântul, (: Cel
care singur a făcut, Și cerul și pământul :)
3.Dar El nu va îngădui, Piciorul să-ți clintească, (:
Cel ce
păzește viața ta, Nicicând n’o să ațipească :)
4.Dar iată nu va dormita, Nici nu doarme niciodată,
(: Cel ce
apără pe Israel, Cu dreapta-I minunată :)
5.E Domnul păzitorul tău, Cu grija-I înțeleaptă, (:
Da, Domnul
este umbra ta, Pe mâna Ta cea dreaptă :)
6.De-aceea nu te va pălii, Nici soarele, nici luna, (:
De orice
rău te va păzii, Oriunde, întotdeauna :)
7.Să te păzească Domnul, La plecare și venire, (:
De-acum
și până’n veci de veci, Prin marea Lui iubire :)

C Ps.124
1.De n’ar fi fost de partea noastră, El Dumnezeul
nostru El,
(: De n’ar fi fost de partea noastră, Să spună
acuma Israel :)
2.De n’ar fi fost cu noi El, Domnul, Când oamenii cu
mii și mii,
(: S-au ridicat în contra noastră, De vii ne’ar fi
înghițit, de vii :)
3.Când li s’a fost aprins mânia, Când a venit a lor
puhoi,
(: Ne-ar fi înnecat atâtea valuri, Și râul sufletul din
noi :)
4.Ne’ar fi trecut și peste suflet, A lor năpraznic
greu puhoi,
(: Atâtea valuri fioroase, Demult ne’ar fi înnecat
demult :)
5.Slăvit să fie Domnul nostru, Că El ne-a stat într-
ajutor,
(: El n’a lăsat să fim noi pradă, Și nu ne’a dat în
dinții lor :)
6.Ca pasărea din lațul morții, Al nostru suflet e
scăpat,
(: Căzut-a lațul rupt, noi slobozi, Și izbăviți ne’om
bucura :)
7.Al nostru ajutor e’n Domnul, Și în al Său Nume
prea Sfânt,
(: Ce cerurile și pământul, Cu-a Lui putere le-a
făcut :)

C Ps.126
1.Când înapoi adus-a Domnul, Pe prinșii noștri de
război,
(: Parcă visam că ’ntorși sunt iară, ’Napoi iar în
Sion’napoi :)
2.Atunci în marea bucurie, De strigăt gura ne-a
umplut,
(: Și cu nespusă bucurie, Cântări din inimă
cântând :)
3.Atunci se spunea printre neamuri, Mirați de ceea
ce-au
văzut,(: Ce lucruri multe pentru dânșii, Făcut-a
Dumnezeu
cel Sfânt :)
4.Da Dumnezeu făcu mari lucruri, Minuni nespuse
pentru noi,
(: De-aceea noi avem acuma, Șiroi de bucurii,
șiroi :)
5.Și pe ceilalți prinși de luptă, ’Napoi adu-ni
Doamne Tu,
(: Ca niște râuri de la miazăzi, Adu-ni Doamne iar
adu-i :)
6.Toți cei ce seamănă cu lacrimi, Și umblă pe ogor
plângând,
(: La vreme, plini de veselie, Cântând vor secera,
cântând :)
7.Cei ce pe brazdă își aruncă, Sămânța’n lacrimi
așteptând,
(: Atuncea ei se vor întoarce, Cu bucurie snopi
strângând :)

C Ps.127
1.De nu zidește Domnul El, o casă, Degeaba vor
lucra cei
ce-o zidesc. De nu păzește Domnul o cetate,
Degeaba vor
veghea cei ce-o păzesc.
2.Degeaba vă sculați de dimineață, Și vă culcați
târziu în
noapte iar, Ca să mâncați o pâine câștigată, Cu
trudă, cu
durere și amar.
3.Căci El la toți acei ce Îl ascultă, La prea iubiții Lui,
El le
va da, Ca’n somn și pâinea care le lipsește, Ei
totdeauna
pâine vor avea.
4.Copiii iată sunt o moștenire, Și ’o răsplătire de la
Domnul
Sfânt, Cum sunt săgețile pentru războinici, Copiii
cei din
tinerețe sunt.
5.Ferice-acel ce-și umple, cu ei casa, Ferice omul
care-i va
avea, Căci când vorbi-vor cu vrăjmașii’n poartă, Ei
nicicând
rușinați n’or rămânea.

C Ps.130

1.Din fundul adâncului Te chem, Din noaptea cea

mai multă,
O, Doamne ascultă-mi glasul meu, Și cererea-mi
ascultă.
2.O, Doamne dacă ai păstra, aducerea aminte, O,
Doamne
cine-ar mai putea, Ca drept să stea înainte.
3.Dar Tu în veci ești iertător, Ca toți să Ți
se’nchine, Nădejde
Aștept și ajutor, Eu numai de la Tine.
4.Și-aștept făgăduința Ta, Iar sufletul se’ndreaptă,
Spre
Domnul pentru-al aștepta, Cum straja zorii-
așteaptă.
5.O, Doamne eu doresc atât, Și-aștept ca să-Ți văd
fața,
Mai mult, cu mult mai mult decât, Străjerul
dimineața.
6.În Domnul puneți Israel, Nădejdea veșnic tare,
Căci El e
Domnul și la El e, Belșug de îndurare.
7.Și dă răscumpărări căci El, E milă și iubire, El va
scăpa pe
Israel, De-a Lui nelegiuire.

C Ps.133
1.Iată ce plăcut și dulce, e să locuiască, Frații
pururea ’mpre-
ună, să se ’nveselească. Cu cântări cu psalmi în
Domnul, Să
se veselească.
2.E plăcut cum e mireasma, care-i mai aleasă,
Când pe cap
turnată curge, pe veșmânt se lasă. Peste fața, pe
veșmântul
lui Aaron se lasă.
3.Dulce ca și roua care, din Hermon coboară, Pe-a
Sionului
Sfânt munte’ n fiecare seară. Dulce răcoroasă,
sfântă ’n
fiecare seară.
4.Cît de drag ne este nouă, Doamne adunarea,
Căci acolo
revarsă Domnul, Binecuvântarea. Viața pentru
veșnicie,
Binecuvântarea.

C Ps.137

1.Pe malurile râurilor triste, Pe țărmul apelor din

Babilon,
Ședeam tăcuți și toți plângeam cu jale, Când ne-
aduceam
aminte de Sion.
2.În sălcile din ținutul acela, Noi toate harfele le-am
atârnat,
Că-acolo, atunci biruitorii noștri, Să le cântăm,
cântări au
așteptat.
3.Asupritorii vrut-au veselie, Vrăjmașii noștrii
veselie-au vrut,
Cântările Sionului cerură, Să le cântăm din ele ne-
au cerut.
4.Cum să-Ți putem cânta noi oare Ție, Cântările
Sionului iubit,
A Domnului cântări neprihănite, Pe un pământ
străin și nedorit.
5.Adu-Ți aminte, Doamne, adu-Ți aminte, De ai
Edomului
stricați copiii, Ce’ ziua când gemea Ierusalimul,
Ziceau cu toții:
‚, radeți-l din temelii ’’
6.Ah fica Babilonului sortită, La pustiit cum nu s’a
mai văzut,
Ferice de acel ce-ți va întoarce, La fel tot răul ce ni
l-ai făcut.
7.Ferice de acel ce cu putere, Va apuca pe toți
copii tăi, De-
acela care-i va zdrobii de stâncă, Copiii Babilonului
cei răi.

C Ps.137

1.Pe malurile Babilonului, Acolo ședeam plângând,

Când ne-
aduceam aminte, Fericirea din Sion.
2.În sălcile din locul acela, Ne atârnasem harfele,
Căci acolo
biruitorii noștri, Ne cereau cântări zicând:
3.Cântați-ne ceva din Sion, Ca voi să vă bucurați,
Cum să
cântăm cântările, sfinte, Pe un pământ înstrăinat.
4.Dacă te voi uita Ierusalime, Destoinic nu’s în
dreapta mea,
Dacă nu voi face din tine, Culmea bucuriei mele.
5.Dacă nu-mi voi aduce aminte, De tine Ierusalime,
Să mi se
lipească limba, De cerul gurii mele.
6.Adu-Ți aminte Doamne de copiii, Edomului,
vrășmașii noștri,
Care ziceau despre Ierusalim: ’’ Radeți-l din temelii
’’
7.Ah, fiica Babilonului sortită, Nimicirii veșnice,
Cine-ți va
zdrobii pruncii de stâncă, Va primi fericirea.

C Ps.148

1.Lăudați pe Domnul, tote Lui să-I salte, Lăudați pe

Domnul,
locurile ’nalte, (: Lăudați pe Domnul nostru ’n
locurile ’nalte :)
2.Lăudați-L îngeri și-a Lui oști frumoase, Soarele și
luna,
stele luminoase, (: Lăudați-L, lăudați-L stele
luminoase :)
3.Lăudați-L ceruri, mai pe sus de stele, Și voi ape
cari stați,
mai pe sus de ele, (: Lăudați-l al Său Nume-I mai pe
sus
de ele :)
4.Căci El poruncit-a și au fost făcute, Le-a’ntărit pe
veci și le-a
dat legi ținute, (: Legi în veci să nu le uite, legi în
veci ținute :)
5.Lăudați pe Domnul tot ce’n lume poate, Șerpi de
mări,
adâncuri, foc și grindini toate, (: Ceață și zăpadă,
vânturi,
Lăudați-L toate :)
6.Munți și dealuri toate, Cedrii, pomi cu roade,
Fiare, vite
toate, cu a lor noroade, (: Târâtoare, păsări toate,
cu a lor
noroade :)
7.Împărații lumii și popoare toate, Voievozi și cei ce
judecă
pe gloate, (: Tineri, tinere, bătrâni, Și copii din
gloate :)
8.Toți s-aducă slavă, Numelui Său mare, Căci doar
Lui se
cade, slavă și onoare, (: Mai pe sus de ceruri este,
A Lui
înălțare :)

Fac.1.1-31

1.Dumnezeu de la’nceput, zi și noapte a făcut, Cer

și pământ
a creat, și le-a binecuvântat.
2.Iarbă, flori să dea pământul, după soiuri cu
sămânțuri,
Cerul lumină să dea, Soare, stele și luna.
3.În ape pești, viețuitoare, în aer păsări să zboare,
Pe
pământ mulțime mare, Vite și târâitoare.
4.În urmă a făcut Dumnezeu, omul după chipul
Său, Bărbat,
parte femeiască, și toate să stăpânească.
5.Dumnezeu totu-a creat, șase zile a lucrat, Când
ziua a
șaptea-a venit, toate au avut sfârșit.
6.Iar Dumnezeu a sfințit, ziua șaptea prin cuvânt,
Ziua bine-
cuvântată, și de odihnă lăsată.
7.În veci la Sfinți le-a lăsat, ziua șaptea de Sabat,
Dumnezeu
porunci le-a dat, sfinți-ți ziua de Sabat.
8.La sfinți Sabatul să fie, un semn veșnic pe vecie,
Căci Eu
sunt Dumnezeu Sfânt, sus în cer și pe pământ.
9.Și voi sunteți popor sfânt, între neamuri pe
pământ, A Lui
Dumnezeu comoară, pe pământ între popoare.

Fac.2.2,3

1.Astăzi este ziua sfântă, ziua Domnului, Ziua cea

sărbătorită,
de poporul Lui, Dându-I slavă bucuroși, (: Toți aleșii
Lui
serbează, Cu drag ce a lăsat Hristos :)
2.Astăzi este ziua-a șaptea, dată’n Paradis, Cea
păstrată
chiar de-apostoli, după cu e scris, Cum vom ține-o
altă zi,
(: Când Dumnezeu Creatorul, Doar ziua-a șaptea a
sfințit :)
3.Azi e ziua de odihnă, zi de rugăciuni, Zi păstrată
până
astăzi,chiar de la străbuni, Căci străbunii cei
creștini, (: N-au
călcat porunca a patra, Schimbată azi de cei
păgâni :)

Fac.2.7-17

1.Dumnezeu când a făcut, omul cel dintâi din lut,

L-a
înzestrat cu viață, (: I-a dat daruri și frumseață :)
2.Și atunci l-a așezat, în Edenul desfătat, Că de rele
e
scutit, (: Să trăiască fericit :)
3.Omul aici în fericire, a trăit în destulire, Până
când n’a
ascultat, (: Porunca ce i s-a dat :)
4.Din toți pomii din grădină, ve-ți mânca, ve-ți
veseli, Dar
din pomul cel oprit, (: Din mijlocul grădinii :)
5.Din acela să nu mânci, Că vei cădea ’n grele
munci,
Ziua ’n care ve-ți mânca, (: Moartea-ți va fi
pedeapsa :)
6.Însă omul neascultând, pe Părintele Cel Sfânt, A
mâncat
făcând păcat, (: Și moarea ’n lume a intrat :)
7.Și așa păcatul lor, precum și pedeapsa lor, Au
tecut la
următori, (: Și toți suntem muritori :)
8.Dar al nostru Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său,
Pentru noi
să sufere, (: Moartea să o biruie :)
9.Și Isus a biruit, prin al Său corp Sfânt jertfit, Și
moartea
care a venit, (: Prin păcatul săvârșit :)
10.Ea n’are prieteni pe lume, nu cruță bătrân sau
june,
N’are teamă de voinici, (: Nici milă de copii mici :)
11.Ea de multe ori se duce, unde-i viața mai dulce,
Iată cei care o chiamă, (: Nu le i-a ruga în seamă :)

Fac.3.1-19

1.Paradis cât ești tu de înalt, Fericit e sufletul care,

locuiește
în curțile tale, Doamne, Acolo nu este nici o durere,
Numai
bucurii fără sfârșit.
2.În tine doresc eu să ajung, În tine doresc eu ca să
fiu,
Izvoarele tale curate, peste locuri mereu cu avânt,
Nimenea
nu poate știe, De cele ce sunt în tine.
3.Ce frumos și ce plăcut, Doamne Dumnezeule, Tu
ai făcut
cerul, pământul, Și pe om după chipul și
asemănarea Ta.
4.În Paradis, Adam și Eva, fericiți erau, În fiecare zi
venea
Dumnezeu și îi cerceta, Domnul le-a dat grădina ca
să o
stăpânească.
5.În grădină erau mulți pomi, frumoși, curați și
încărcați cu
roade, În mijlocul grădinii era pomul cel oprit,
Domnul le-a
poruncit ca de pomul oprit, să nu se atingă.
6.Șarpele cel înșelător, a venit la Eva, Spunându-i
că de va
mânca, V-a cunoaște tot ce e rău și ce e bine, Eva
a privit
și a luat din pomul acela oprit, puțin i-a dat și lui
Adam.
7.După mâncare s-au uitat unul la altul și au văzut
că sunt goi,
S-au rușinat atunci ei s-au ascuns, Și cu frunze ei s-
au
acoperit.Porunca Tatălui că au călcat.
8.Vine, Domnul vine, Creatorul, În răcoarea
dimineții Domnul
intră în grădină, Și-l strigă: ’’ unde ești tu Adame
’’?
9.Sunt gol o, Doamne! Nu cumva tu ai luat din
pomul care
l-am oprit Eu din grădină? Femeia a zis: mi-a dat!
10.Blestemat fie tot pământul din cauza ta, Cu
durere tu vei
mânca hrana în toate zilele vieții tale. Însă îți fi
alungați din
fața Mea, Fiindcă voi nu sunteți vrednici a
împărății.
11.O, tu Paradisule, cu sfințenie tu vei sta, Pe capul
seminției
noastre, Eu din tine sunt alungat, O, de-aș mai fi
odată în
tine! De pomul oprit nu m-aș atinge.
12.Păzindu-mă nu aș lua, Ci ochiul meu te va privi,
Porunca
Tatălui ar fi, Păzită de noi cu mare sfințenie.
13.O, tu Paradis cum din tine afară sunt, Bucuria
mea tu erai,
Dar azi nu pot ca să te uit, În veci de vei Doamne
ajută-ne
Tu nouă, Ca să fim și noi cu toții în Paradis.

Fac.4.1-8

1.În tăcerea serii, Eva plânge-amar, Căutând pe

Abel, dar îi
fu ’n zadar, Toată oboseala că nu mai găsea, Pe
copilul
gingaș, pe care-l iubea.
2.Întreabă pe Cain, de-a lui frățior, Prefăcut
răspunde: sunt
eu păzitor? Fratelui meu oare? Eu nu știu de el, Și
zdrobită ’n
suflet, se ’ngrozi de el, Fuge disperat.
3.Dragostea de mamă, o frământă greu, Caută într-
una și
strigă mereu, Abele răspunde! Vino, e târziu, Mama
n’are
pace, unde ești? Nu știu! Vin’ copilul meu!
4.În pădurea deasă, strigă cu durere, Mama
istovită și fără
putere, Cade se lovește, dar nu ține’n seamă, Vrea
numai
copilul, dragostea de mamă, O,o,o,o,o.
5.În puterea nopții, în văzduhul lin, Vocea ei de
mamă,
răsună din plin, Strigă disperată, ah, copil iubit, Vin
acum
degrabă, unde-ai rătăcit, Vin’ copilul meu!
6.Abel nu răspunde, poate e culcat, Rătăcind
aiurea, doarme
nemișcat, Zorile s-arată, pe câmpia’ntinsă, Mama
tot mai
strigă, De fiori cuprinsă, Abel, scumpul meu!
7.Tot privind în zare, mama lăcrimând, Foarte
obosită și tot
alergând, Îl zării pe Abel, că e culcat jos, Ah, copilul
mamei,
cum doarme frumos, Ah, copilul meu!
8.Cade lângă dânsul, obosită greu, Ce faci tu aicea,
copilașul
meu, Mama îngrozită te-a căutat cu dor, Hai, la noi
acasă,
scoală puișor, Abel scoală-te!
9.Mama tot mai strigă, pentru al trezi, Dar el nu
răspunde ca
și cum n’ar fi, Atunci pune mâna, să-l ridice sus, Și
observă
’ndată, sângele ce-a curs, Sânge pe pământ.
10.Mama disperată cu duhul zdrobit, Strigă’n gura
mare,
Abel a murit! Asta este moartea, moartea pe
pământ, De
care-mi spusese, îngerul cel sfânt, Moartea pe
pământ!
11.Și jelește prima, ea dintre femei, Moartea a
despărțit-o
de copilul ei, Plângeți de azi ’nainte, mamelor la
rând,
Moartea ne desparte, și noi nu știm când, Moartea
va veni!
12.Singura speranță, este-acolo sus, Pentru cei ce-
ascultă
glasul lui Isus, Acolo’n mărire pentru veșnicii, Vom
fi laolaltă,
părinți și copii, De-L vom asculta!

Fac.6.8-22;7.1-24

1.Ascultați cum Domnul Sfântul, A înnecat demult

pământul,
(: Prin potop, prin potop :)
2.Pentru că în lume pierise, Cinstea, credința
murise,
(: Peste tot, peste tot :)
3.Numai Noe rămăsese, Prin credință, căci fusese,
(: Om cinstit, om cinstit :)
4.Dumnezeu atunci îi zise, celui care Îi servise, (:
Credincios,
credincios :)
5.Noe ’ntrega omenire, Mi-a produs mare mânie, (:
Căci sunt
răi, căci sunt răi :)
6.Voi distruge acum din lume, Ce pătează al Meu
Nume,
(: Tot ce-i rău, Tot ce-i rău :)
7.Dar de tine om de bine, Căci te-ai mai gândit la
Mine,
(: Te-oi salva, te-oi salva :)
8.Deci vă pocăiți cu toții, Să scăpați de groaza
morții,
(: Pân’ ce-i timp, Pân’ ce-i timp :)
9.Căci nimeni n’a fi în stare, să le facă ușurare, (:
Și-ți pierii,
și-ți pierii :)
10.Dar mulțumea adunată, își bătea joc îngâmfată,
(: Și râdea, și râdea :)
11.Dar de-odată o furtună, se se dezlănțuie și tună,
(: Fulgerând, fulgerând :)
12.Groaza pe neașteptate, În curând pe toți îi bate,
(: Vrând,
nevrând, vrând nevrând :)
13.Norii varsă apa’n valuri, De se ridica pe dealuri,
(: Îngroziți,
îngroziți :)
14.Înghițiți de groaza morții, către Noe fug cu toții,
(: Umiliți,
umiliți :)
15.Dar acel ce ani de zile, le-a propovăduit, de
bine,
(: I-a respins, i-a respins :)
16.Atunci ei în spaima morții, au fugit la munți cu
toții,
(: De potop, de potop :)
17.Dar apa năpraznic crește, și spre munți se
năvălește,
(: Groaznic ceas, groaznic ceas :)
18.Însă cei ce-au fost puternici, au rămas acum
nemernici,
(: Osândiți, osândiți :)
19.Numai dreptul Noe cântă, sub o mângăiere
sfântă,
(: Cu ai săi, cu ai săi :)

Fac.28.10-22

1.Din Beer-Șeba Iacov când pornise, În călătoria sa

înspre
Haran, După cum Isaac îi poruncise, Să rămână la
Padam-Aram.
2.Dup ’o zi de grea călătorie, Seara se lăsase, și el
s-a oprit,
Căci lumina soarelui ce-a vie, Coborâse către
asfințit.
cor: Iacov își luase o pitră’n grabă, Și o puse
asfel sub
capul lui, (: O, Doamne ce noapte
minunată,
Să dormi în mijlocul pustiului :)
3.Dar în somnul lui adânc deodată, Îi cuprins în
mreaja unui
vis, stingher, El vede o scară rezemată, De pământ
ce
atingea la cer.
4.Iar pe scară fără încetare,Se plimbau când în sus
când în jos
Îngerii Dumnezeului cel mare, Iată dragii mei ce vis
frumos.
cor: Iar Domnul stătea de-asupra scării, Și lui
Iacov El îi
cuvânta, (: Pământul pe care dormi, Eu ție,
Și seminției tale îl voi da :)
5.Te vei întinde de la apus la răsărit, De la
miazănoapte și
până la miazăzi, Și toate familiile pământului,
Binecuvântate
’n tine-or fi.
6.Eu sunt cu tine și te-oi păzi, Te voi aduce de unde
vei merge
iar, Vei locui cu ai tăi în pace, Și îți vei lărgi al tău
hotar.
cor:Plin de frică, atunci Iacov își zice, Acest loc
cât este de
minunat, (: Căci aici e casa lui Dumnezeu,
Și poarta
cerului înstelat :)
7.Și sculându-se dis de dimineață, A luat piatra și și
a îmlântat-
o în pământ, Punând-o ca stâlp de aducere aminte,
Pentru
Cel ce este pururi Sfânt.
8.Iacov a făcut o juruință, Că dacă Dumnezeu în
viață îl va
ocroti, Și-i va da tot ce are nevoie, Domnul,
Dumnezeul lui
în veci va fi.
cor: El i-a dat atunci a zecea parte, Din tot ce
Domnul în
viață i-a dat, (: Deaceea Iacov pân’ la
moarte,
Să-L mărească nu a încetat :)

Fac. 37; 13-35

1.Du-te Iosife pe câmp la frații tăi, Și să-mi aduci
ceva veste
despre ei, Dacă’s vii și sănătoși și mai trăiesc,
Vreau să știu
copiii mei cum se găsesc.
2.Așa Iacov către Iosif a vorbit, Du-te fiul meu o,
du-te mai
grăbit, Căci mi-e dor de Iuda și de Isahar, De
Neftali,
Zabulon și de Ruben.
cor: Frații mei, o, frații mei, Unde-i pot găsi pe
ei, Am să-i
caut până-i găsesc, Câmpu ’ntreg de-l
ocolesc, Să
duc știre despre ei, înapoi la tatăl meu.
3.Frații lui Iosif cu pile erau, Ai lui Iacov fii oile
păstoreau, Pe
câmpie jos în vale la Sihem, Lângă apa din ținutul
lui Dotan.
4.Iată, vine visătorul ce-a visat, Unul din frații lui
Iosif a strigat,
Să-l omoare între ei au hotărât, Și să spună că o
fiară l-a ucis.
cor: Frații mei, o, frații mei, Zise Iosif către ei,
Atât de mult
v-am căutat, Până când eu v-am aflat, Pe
câmpii am
rătăcit, Până când eu v-am găsit.
5.Fără milă ei atunci l-au dezbrăcat, și ’ntr-o
fântână adâncă
l-au băgat, Însă Dumnezeu pe Iuda l-a trezit, Ca
Iosif de
moarte să fie păzit.
6.Mai bine să-l dăm la niște izmaieliți, Atunci ei l-au
dat pe
douăzeci de-arginți, Bietul Iosif, vai, copilul cel
iubit, E vândut
de frații lui, rob în Egipt.
cor: Frații mei, o, frații mei, Zise Ruben către ei,
Ce va
zice tatăl meu, Câ lipsește fiul său, Oare ce
m’oi face
eu, Când mă va ’ntreba de el.
7.Dumnezeu cu Iosif are-un mare plan, El ajunge
nîn casa lui
Faraon, Însă Iacov plânge foarte amărât, Crezând
că fiul său
Iosif a murit.
8.Văzând cămașa lui Iosif umplută, Și stropită și
muiată în
sânge, Atunci Iacov cu amar el jelește, Foarte
necăjit mereu
el tot plânge.
cor: Fiul meu, fiul meu, De-aș putea murii și eu,
Să trec de
pe-acest pământ, Iosife la-al tău mormânt,
Chipul tău
să-l mai privesc, Și-atunci să mă răcoresc.
9.Dumnezeul lui Avraam cel minunat, Durerile lui
Iacov le-a
alinat, Mai ’nainte ca să intre în mormânt, El cu
Iosif se ’ntâlne-
ște pe pământ.
10.El ci fiii lui plecând în Canaan, Și se duce în țara
lui Faraon,
Unde își găsește Iacov fiul său, Sprijinit și ocrotit de
Dumnezeu.
cor: Fiul meu, o, fiul meu, Mare este
Dumnezeu, Nu
credeam că mai trăiești, Iosife oare tu esti?
Să mor
acum liniștit, Că pe Iosif l-am găsit.

Fac. 45;1-15

1.V-am întristat, și-am fost gelos, Am vrut să fiți

toți fără pată,
Dar iată azi vă spun duios, (: Eu Iosif sunt :)E,
sănătos
bătrânul tată? Nu mă priviți ca pe-un străin! Chiar
dac’a fost
amară truda, De lacrimi sufletul mi-e plin, o, vino
frate
Beniamin, o, vino Iuda!
cor: (: Eu sunt Iosif :) De lacrimi sufletul mi-e
plin,
O, vino frate Beniamin, O, vino Iuda!
2.Din dragoste m’am pus chezaș, Ca să vă schimb
spre viață
sorții, Dar voi cu cuget pătimaș, (: m-ați asvârlit :)
Ca pe-un
vrăjmaș în groapa morții.Ați râs ca de-un ieșit din
minți, Ca
de-un făuritor de visuri, M-ați lepădat pe-un pumn
de-arginți,
Către-un destin de suferinți, de reci abisuri.
 cor: (: Eu sunt Iosif :) M-ați lepădat pe-un pumn
de-arginți,
Către-un destin de suferinți, De reci
abisuri.
3.Vă amintiți voi acum frați, De taina visurilor, Cum
voi ca niște
snopi cădeați, (: Sau cum din cer :) Vă prăbușeați
ca niște
stele, Și iată visul s-a’mplinit.Căci nici un semn din
cer nu
trece, Așa cum visul a vestit, Azi în genunchi v-ați
prăbușit,
Toți unsprezece.
cor: (: Eu sunt Iosif :)Așa cum visul a vestit, Azi
în
genunchi v-ați prăbușit, Toți unsprezece.
4.Dar nu mai plângeți, c-ați ucis, În mine darul de
iubire,
Nu voi la moarte m-ați trimis, (: ci Domnul chiar :)
Va’ntre-
deschis o izbăvire, O, dac’ați ști cât vă iubesc, Mai
mult
decât pe mine însumi, Dar ochii voștrii nu ghicesc,
Iubirea
Tatălui ceresc, Măcar în plânsu-mi.
cor: (: Eu sunt Iosif :) Dar ochii voștrii nu
ghicesc,
Iubirea Tatălui ceresc, Măcar în plânsu-mi.
5.Veniți să vă cuprind la piept, Cămările de pâine’s
pline,
De-atâta vreme vă aștept, (: Ca pas cu pas :) Să vă
îndrept
spre ape line, Veniți în vremea de apoi, Spre Cel
ce-i astăzi
pâinea vie, El vrea să fie pentru voi, Făuritor de
visuri noi,
În veșnicie.
 cor: (: Eu sunt Iosif :) Eu vreau să fiu azi pentru
voi,
Făuritor de visuri noi, În veșnicie.

Exod 2.1-5

1.Moise când era copil, mama lui l-a pus pe Nil, (:

Mama lui
până l-a pus, Trei luni l-a ținut ascuns :)
2.Valul îl amenința, Copilașul tot plângea, (: Micul
nu știa să
spună, Că avea toiag în mână :)
3.Dar sora copilului, Sta’n marginea Nilului, (: Să
privescă
cum se duce, Frățiorul ei cel dulce :)
4.Din Neapole, din palat, Vine fiica de ’mpărat, (:
Să facă
baie la Nil, Și-a găsit acest copil :)
5.Apoi fiica de\mpărat, L-a dus la al ei palat, (: Sora
pruncului
cu frică, Se roagă frumos de fiică :)
6.Da-ți-mi voie să mă duc, Să caut doică la prunc,
(: Cine-i
doică la copil, Mama ce l-a pus pe Nil :)
7.Mama bine-l alăpta, Copilul frumăs creștea, (:
Fiica împă-
ratului, Purta grija pruncului :)
8.Copilul frumos creștea, Mama sfaturi îi dădea, (:
Moise,
Moise dragul meu, Tu ești copilașul meu :)
9.Iată toată familia, Aaron, Tu și cu Maria, (: Voi cu
toții
sunteți frați, Veniți de vă bucurați :)
10.Iar noi cu toții suntem, Din ținutul lui Gosen, (:
Suntem
viță de evreu, Poporul lui Dumnezeu :)
11.Lumea asta-i de rău plină, Scurtă cât un lat de
mână,
(: Și se duc aceste zile, Ca suveica printre fire :)
12.Pământul e blestemat, Pentru a lui Adam păcat,
(: Dar
Ne spune profeția, C’are să vină Mesia :)
13.El va scoate orice neam, Din păcatul lui Adam,
(: Moise
frământat cu gândul, Nu mai doarme nopți de-
arândul :)
14.Cum să las acest tezaur, Numai purpură și aur,
(: Cum
să-mi nesocotesc frații, Stând la masă cu
’mpărații :)
15.Părinții și frații mei, Și eu sunt evreu ca ei, (:
Moise fiind
foarte cuminte, Roagă mama lui fierbinte :)
16.Mamă ce m-am gândit eu, Să merg la poporul
meu,
(: Moise, Moise drag copil, Dar eu te-am găsit pe Nil
:)
17.Eu îți dau împărăția, Iar tu vrei să iei robia, (: În
palat
împărăția, În Gosen este robia :)
18.Nu trăiesc cum trăim noi, Ci numai cu usturoi, (:
La palat
Mâncări gustoase, Băuturile alese :)
19.Vinuri dulci ca și din fagur, Puse’n pahare de
aur, (: Îți va
Fi viața floare, Ca o zi de sărbătoare :)
20.Mamă dragă te rog una, Lasă-mă să-ți sărut
mâna,
(: Mamă scumpă ce cu drag, Tu m-ai ridicat din
val :)
21.Viță mare de’mpărat, M-ai crescut lângă palat,
(: Nu te
uit măicuță eu, Dar mă cheamă Dumnezeu :)
22.Să conduc poporul Lui, În țara Canaanului, (:
Partea mea
Are să fie, În cereasca ’mpărăție :)

Exod.14;1-31

1.Cu gândul sunt la Marea Roșie acuma, Și-l văd pe

Moise
conducând pe Israel, Sunt mulți ce’s zic viteji dar
tremură
într-una, Cuprinși de spaimă și aleargă către El.
2.O, hai ne scapă, pierim cu toții, Căci Egiptenii
iată-i vin și’s
mulți de tot, Atuncea Moise spre cer privește,O,
scapă-i Tu
o, Doamne Sfânt că eu nu pot.
3.Un stâlp de foc ’nainte, calea luminează, Iar
Egiptenii au un
nor întunecos, Un semn făcut-a Moise toți se
’nviorează,
Din apă apare drum uscat, dar fioros.
4.Curaj’nainte, cu Domnu’n frunte, Vedeți cu toții
cum Dumne-
zeu ne-a scăpat, Sunt mii de oameni, copii și
vârznici, Ce-I
mulțumesc lui Dumnezeu ce i-a scăpat.
5.Văzând urmăritorii drum uscat pe mare, S-au
avântat cu cai
și cu călăreți, Ei nu știau că merg la sigură
pierzare, Și frică
nu aveau de-acei înalți pereți.
6.Deodată un vuiet de ape multe, Pe Faraon
acuma groaza
l-a apucat,Cu toți de-a valma se dau să scape,
Zadarnic
orice trudă, că s-au înșelat.
7.Atunci popor-un imn de glorie cântase, Lui
Dumnezeu cel
Sfânt, care i-a izbăvit,Nici noi să nu uităm din ce
adânc ne
scoase, Și să Îi mulțumim, că El ne-a izbăvit.
8.Clipă de clipă, s’avem în față, Mărețele lucrări ale
lui
Dumnezeu,Clipă de clipă s’avem în față, Chemarea
de a
fi pe veci cu Fiul Său.

Exod 19;1-9

1.Prin pustiu către Sinai, A pornit poporul Sfânt, Ei

mergeau
Cu mare alai, Ajutați de Cel Prea Sfânt.
cor: Ziua’n val de nor, noaptea’n stâlp de foc,
Domnul i-a
condus din loc în loc, Ani de zile tot
mergând,
(: S-ajungă’n pământul Sfânt :)
2.Și de-acolo au pornit, Cortul Sfânt i-au însoțit,
Sabatul
sărbătoreau și cu mană se hrăneau.
3.Dar la Sini s-au oprit, legea Domnul le-a vorbit,
Și-a zis
de ve-ți asculta, Canaanul vă voi da.
4.Iar Satana i-a cernut, Mulți în pustie-au căzut,
Rămășița
prin Iordan, Au ajuns în Canaan.
5.Astîzi Israelul Sfânt, Cel din noul legământ, Ei
merg azi
spre Canaan, Și-au ajuns chiar la Sini.
cor: Ziua’n val de nor, noaptea’n stâlp de foc,
Domnu-i
 conduce din loc în loc, Le descopere
mereu,
(: care e tot planul Său :)
6.Și-astăzi Domnul ne vorbește, Legea lui ne
poruncește,
Și ne zice s ’ascultăm, În Canaan să intrăm.
7.Și astăzi cine n’ascultă, E lăsat în a lui voie, Dar
care
I se supun, Sunt călăuziți pe drum.
8.În pustiu ei vor cădea, În Canaan n’or intra, Dar
celor
ascultători, El se face ’ndrumător.
9.Astăzi cine-i credincios, Împlinește tot ce-i scris,
Domnul
Isus îl iubește, Pe drum îl călăuzește.

1 Sam.2;1-5

1.Mi se bucură inima’n Domnul, Căci puterea mea

El a ’nălțat,
Spre vrășmași gura larg mi-e deschisă, Cu ajutorul
Său
m-am bucurat.
cor: Nimeni nu e așa Sfânt ca Domnul, Nu e alt
Dumnezeu
decât El, Nu e stâncă așa cum e Domnul,
Dumnezeu,
Sfântul lui Israel.
2.Nu vorbiți cu atâta ’ngâmfare, Nu rostiți al
mândriei cuvânt,
Căci El e’un Dumnezeu care știe, Cântării tot ce
faci pe
pământ.
3.Arcul celor puternici sfărmat e, Și cei slabi cu
putere’s încinși,
Cei flămânzi au acuma odihnă, Cei sătui azi de
foame’s învinși.
4.Chiar și’aceea ce n’avea pe nimeni, A primit
fericită copii, Iar
Aceea ce-avea o mulțime, Lâncezită ’a rămas fără
fii.

! Sam.3;4-15

1.Un copil dormea odată, lângă chivot ca un miel,

Când din
noaptea înstelată, se-auzi un glas deodată,
Samuel, Samuel!
Nu-l chema Eli, bătrânul, Sau vre-un înger plin de
zel, Și cu
Foc umplându-i sânul, îl striga Atotstăpânul, (:
Samuel! :)
2.Fiul meu cum tună norii, voi zdrobi pe Israel, Voi
zdrobi toți
slujitorii, ce-mi înșeală ’nchinătorii, Samuel,
Samuel! Și când
sabia ne’nfrântă, sângerând în larg măcel, Slujba
’naltă a fost
frântă, Și-a rămas de strajă sfântă, (: Samuel! :)
3.Dacă inima te ’ndeamnă, să slujești și tu ca el,
Stai și-aștea-
ptă fără teamă, glasul tainic ce te cheamă, Samuel,
Samuel!
Lasă-L viața ta să ’ndrume, Căci în ziua de apoi, De
prin norii
strânși pe lume, Tu vei fi chemat pe nume, (:
Samuel! :)

2Sam.1;19-27

1.Cuvântul ne’nvață așa, Samuel cartea a doua,

Unu cu
nouăsprezece, (: Acolo David vorbește :)
2.Israele fala ta, E pe dealurile tale, Și cum au
căzut
vitejii pe dealurile tale, Ah fala ta Israele.
3.Nu spuneți lucrul acesta, Nu răspândiți vestea-
aceasta,
În ulițile ’Ascalonului, Ca să nu se bucure, Fetele
Filistenilor.
4.De la sângele celor răniți, În muntele vitejilor,
Arcul a lui
Ionatan, nu da greș niciodată, Nici sabia lui Saul.
5.În pustia Zif și Maon, Acolo David locuia, David și
cu oastea
sa, Și Saul îl urmărea, Ca să îi i-a viața.
6.Dar glasul lui Dumnezeu, Îi răspundea tot mereu,
Lăsând
vestea adevărată, c’avea inima curată, Și de Saul a
scăpat.
7.Vitejii cum au căzut, Ionatan cum a murit, Ah, mă
doare
inima, Ionatan plăcerea mea, Ah, fala ta Israele!
8.Ah, mă doare după tine, După tine Ionatane, Tu
era-i plă-
cerea mea, Eu eram dragostea ta, Ah, ce faptă
minunată!
9.Și acum să ne silim, Cu toți să ne pocăim, Să
se’ndure
Dumnezeu, Să lase pe Fiul Său, Să ne i-a la tronul
Său.

Cânt.5;9-16

1.Ce ai Tu mai mult ca alții, Dulcele meu Mire, De

ce este-
așa de scumpă, Dulcea Ta iubire, (: Mai de preț ca
lumea
’ntreagă, dulce-a Ta iubire :)
2.De ce glasul Tău îmi pare, Cel mai scump pe
lume, De ce
Numele Tău oare-i Cel mai drag din lume. (: Care
cântec care
lacrimi, pot să spună oare? :)
3.Ah, frumsețea Ta aleasă, N-are-asemănare, Cine-
ar fi să-mi
poată spune, Cât de drag mi-ești oare, (: Care
cântec, care
lacrimi, pot să-mi spună oare? :)
4.Ah, coboară-Te și ia-mă, Căci mi’e dor de ’acasă,
În cetatea
cea de aur, vreau să-Ți fiu mireasă, (: Albă, fericită,
scumpă,
Veșnicia ’ntreagă :)

Cânt.8;6-7

1.Ah, ce-i omul muritor, Se naște, crește pe

pământ, Fără
speranță ’n Cel ce este pururi Sfânt. Nu tot așa e
cu cel blând,
Al cărui Domn și Mire Sfânt, E Mesia Isus Hristos al
meu
cuvânt.
2.Cuvântul Meu, cu voi s-a îmlinit, V’am dăruit, o zi
de fericire,
Să vă iubiți, să fiți iubiți, E cel mai mare dar uniți.E
steagul alb,
al nemuririi al meu iubit.
3.Dragostea de Dumnezeu, Să fie steagul peste
voi, Să fluture
în fiecare ca’n eroi. Credința și nădejdea ta, să fie
neprefăcută,
Chiar râurile să n’o poată înneca.
4.Moartea e dușmanul cel mai mare, Am s’o fac un
prieten
pentru tine, Ca Mire tu, și casa Ta, Mireasma și
comoara sa,
Să fi-ți ca sfinți și ca lșumina de nestins.
5.Pe Tatăl vost’ de pe pământ, Și mamă dup’al Meu
cuvânt.
’N liniște și’n credincioșie Să-i urmați, O să-i
declare Duhul
Sfânt, Lucrarea, viața pe pământ, De nu-L iubiți nu-
l biruiți
voi pe Satan.
6.Dragostea-i mai tare decât moartea, Locuința
morților n’o
’nfrânge, Dragostea-i un jar de foc, E’ai flacăra
Duhului Sfânt,
Pe ea n’o stinge ape mari, și-al morții val.

Isaia.5;1-4

1.Cântarea Celui Prea iubit, Cântarea Lui de jale,

Cântarea
unui plâns adânc, Asupra viei Sale.
2.Iubitul meu avea pe’un câmp, O vie așa
mănoasă, Cât a
muncit sădind în ea, Doar viță mai aleasă.
3.Făcut’a totul și-aștepta, Cu-atâta nerăbdare, Să
facă stru-
guri buni dar ea, Făcut’a roade amare.
4.Ah, zise El poporul Meu, De’ați judeca voi bine,
Cum făcui
viei Mele Eu, Și cum făcu ea Mie.
5.O ce’aș mai fi putut să fac, Și nu i-am făcut oare,
De ce în
loc de struguri buni, Mi-a dat ea roade amare.
6.O, via Domnului cât vrei, Să faci tu roade amare,
Nu te
gândești că vei primi, Răsplata pentru ele.
 Isaia.5;1-7

1.Cântarea Iubitului meu, Eu cu drag voiesc a

cânta, Cu cre-
dință și iubire, Despre Domnul și via Sa, O,vie-avea
Iubitul
meu, pe câmpia cea mănoasă, Săpând’o de pietre,
(: A sădit
o viță- aleasă :)
2.Împrejur cu gard a’ngrădit, În mijloc un turn a
zidit, Teasc
săpând El a pregătit, Așteptând fructul liniștit. Iată,
timpul ei
sosi, Via toată înflori, Struguri sălbatici rodi,(:
Domnul foarte
rău se mâhni :)
3.Voi bărbați din Ierusalim, Judecați acuma deplin,
Între Mine
și via mea, Ce n-am făcut oare cu ea. Întru-cât Eu
am dorit,
fiindcă M-am ostenit, Din fructul ei am gustat, (:
Iată că
sălbatic era :)
4.Ascultați deci cu durere, Ce voi face viei Mele,
Gardul dim-
prejur voi lua, Via Mea se va pășuna, Via o voi
pustii, Căci
prea tare se mândri, N’o voi săpa nici curății, (:
Spinii pe loc
se vor ivi :)
5.Norilor le voi ordona, Să nu mai ploaie pe ea,
Asta i-a fi jude-
cata, Ca să-i răsplătească fapta, Căci via lui
Dumnezeu, însea-
mnă poporul Său, La care Domnul legi le-a dat, (:
Însă neascul-
tători erau:)
6.Căci via neroditoare, E casa neascultătoare, A
vechiului
Israel, Care-odată a fost copil, Mulțumim lui
Dumnezeu,
Pentru Isus Fiul Său, Care-așa mult ne-a iubit, (:
Și’n al Său
butuc ne-a sădit :)

Isaia 25:9

1.Sus pe plaiurile cerului, sus acolo’n fericiri, Acolo

în țara
Domnului, noi o să ne întâlnim.
2.Pe malurile râurilor sfinte, cu unde cristaline
argintii, Pe
munți de foc în slava Lui cea mare, Acilo Te aștept
să vi.
3.Sus departe de orice dureri, sus acolo’n fericiri,
Veșnic
în sfintele desmierdări, Noi o să ne întâlnim.
4.Pe malurile râurilor sfinte, Cu îngerii în grupuri să
zburăm,
Mi-e dor, mi-e dor, de-acum de-acele timpuri, Pe
care numai
le cântăm.
5.Sus în țara bucuriilor, Sus acolo’n fericiri, Noi
atunci cu drag
ne-om saluta, Când noi ne vom întâlni.
6.Atunci vom zice-acesta-I Domnul nostru, În care
noi cu toți
ne-am încrezut, Atunci vom zice-acesta este
Domnul, Care pe
noi ne-a mântuit.
7.Sus acolo nu va fi suspin, Și nici lacrimi pe obraz,
Nu vor
exista amărăciuni, Și nici bocetul amar.
8.Ah, cum mă poartă dorul înspre Tine, Ah țara
mea ce mult
eu te doresc, Căci inima se frânge înspre Tine, De
dorul Tău
cel sufletesc.
9.Tu de ce nu vrei să vi cu noi, Pe întinsele câmpii,
Sus în țara
dragostei cerești, Sufletul să-ți mântuiești.
10.Pe malurile râurilor sfinte, Cu unde cristaline
argintii, Pe
munți de foc în slava Lui cea mare. Acolo te aștept
să vi.

Isaia 53;1-12

1.Ce ni se vestise, cine a crezut, Brațul celui

veșnic, cine-a
cunoscut. Înaintea Lui ca Fiu s-a înălțat, Cum
lăstarul crește
în locul uscat.
2.N-avea frumusețe și nici străluciri, Ca să ne
atragă a noastre
priviri, Și la ’nfățișare nu era plăcut, Nebăgat în
seamă de toți
părăsit.
3.Om al suferinței și obijnuit, Cu durerea lumii fu
disprețuit, Că-
ți întorceai fața în lături de la El, Și noi în seamă nu
L-am băgat
defel.
4.Totuși suferința noastră a purtat, Și cu vina
noastră S-a împo-
vărat, Însă noi crezut-am c’a fost pedepsit, Ca
oricare altul pentru
ce-a greșit.
5.Dumnezeu lovindu-L astfel L-a zmerit, Însă
pentru alții răni a
suferit, Pentru fărdelegea noastră-a tuturor, El
zdrobit pe cruce,
Dreptul ziditor.
6.Pacea prin pedeapsă ne-a asigurat, Și tămăduire
rana Lui ne-a
dat, Însă Domnul vrut’a să-L zdrobească ’n chin, Ca
paharul vinei,
El să-L bea din plin.
7.Sufletul Și-L dete, ca răsplată apoi, Scumpă
desfătare să-și
găsească ’n noi, Preț de ispășire fu viața Lui, C’a
primit să
poarte vina orișicui.
8.Cum e mielușelul ce e dus să-l taie, Cum sub cel
ce tunde stă
o blândă oaie, Gura n’a deschis’o n’a amenințat,
Dreptului Său
Tată s-a încredințat.
9.Și în asuprire El nu s-a opus, Judecății false totul
s-a supus,
Cine’n vremea aceea ar fi crezut vreodat’,Că întreg
pământul
singur l-a salvat.
10.Și a vrut să fie șters de pe pământ, Și cu
osândiții să fie a Lui
mormânt, Dar a fost cu cinste El înmormântat, Ca
să învieze ca
un Împărat.
11.Și acestea toate pentru că s-a dat, Chiar pe Sine
însuși pentru-
al meu păcat, Deaceea locul cu cei mari-I va fi, Și
cu cei puternici
prada o va ’mpărți.

Isaia 55:6
1.Rugați-vă și cu credință cereți, Doamne greșeala
noastră nu o
ținea, Inimă curată și Duh Sfânt ne dă, În numele
Lui Isus
ascultă-ne.
2.Căutați pe Domnul până-L ve-ți afla, Doamne noi
căutăm îndu-
rarea Ta, Nu lăsa păcatul să ne învingă, Dă-ne
iubirea cea
sfântă’n inimă.
3.Privegheați și vă rugați neîncetat, Ca să nu fim
pedepsiți cu toți
la iad, Cât de’ngrabă plângeți-vă păcatul, Ca să nu
se prăpădeas-
că sufletul.
4.Bateți cu credință ’n ușa ’ndurării, Ne’am ostenit
în valurile lumii,
O, deschide ușa odihnei cerești, Să ne bucurăm în
glasuri îngerești.

Isaia 57:1,2

1.Se duce cel neprihănit, Și nimănui nu-i pasă, Cei

ce rămân în
urma lui, Rămân pentru pedeapsă.
cor: Ferice-acei ce’n Domnul mor, Căci faptele-i
urmează,
Și la odihnă Domnul lor, În casa Lui îi
așează.
2.Iar noi să luăm seama acum, Că pentru zile grele,
Luați sunt
cei neprihăniți, Să nu ajungă ’n ele.
3.El intră ’n pace ’n groapa lui, În veșnică odihnă,
Căci fericit în
veci va fi, Acel ce n’are vină.
4.Acel ce umblă’n drum curat, În pace să se culce,
Și somnul lui
în veci va fi, Senin și bun și dulce.

Isaia 66:22-28

1.Veniți toți cu bucurie, Să dăm slavă Mielului, În

această zi
măreață, Închinată Domnului.
cor: Că orice făptură vie, Poporul răscumpărat,
Va veni ca să se’nchine, În orice zi de
Sabat.
2.După cum Isaia scrie, Prin Duhul Domnului Sfânt,
Când s’or
schimba cerurile, Și va fi un nou pământ.
3.Veșnică va fă odihna, Ziua sfântă a Domnului,
Când cu toții
împreună, Vom da slavă Mielului.
4.Și eu Doamne asta doresc, Ca să vin și să mă
’nchin, Aliluia,
Aliluia, Să răsune’n veci Amin!

Ieremia16:7-9

1.O, Doamne toată fărdelegea, Pe care noi am

săvârșit,
Mărturisește’ncontra noastră, Și știm că am
păcătuit.
2.Dar pentru numele Tău Doamne, Tu îndurarea
n’o uita,
Sunt multe-abaterile noastre, Că am greșit în
contra Ta.
3.Dar Tu ne eștinădejdea noastră, Mântuitorul în
nevoi,
O, nu fi călător în țară, Și nu fi ca străin la noi.
4.Fi Doamne Tu’n mijlocul nostru, Căci al Tău nume
Sfânt
chemăm, Rămâi cu noi pe totdeauna, Ascultă-ne
când ne rugăm.
 Daniel 3:1-30

1.Șadrac, Meșac și Abed-Nego, în țara Babilonului,

Erau trei
tineri din Israel, din prinșii de război. Ei fură
încercați, și cântăriră
greu, Șadrac, Meșac și Abed-Nego, fiii lui
Dumnezeu.
2.Erau atunci pe vremi uitate, în țara Babilonului,
Când Dumnezeu
Își pedepsește fiii Sionului. Pentru nelegiuire, ei
fură încercați,
Chiar mame cu ai lor copii, și fii cu părinți.
3.Poporul meu ce-ai fost zdrobit, ca grâul cel din
arie, Pentru că tu
ai păcătuit, plătind cu durere. Durerea îi lovise, și
suferiră greu,
Atunci pe vremi de mult uitate, fii lui Israel.
4.Dușmanii atuncea le cerură, Cântările Sionului,
Dar ei îndurerați
erau de soarta Babilonului. Credința le ’nceracară,
și mulți s-au
lepădat, Închinarea lor aducând, unui fiu de
împărat.
5.Șadrac, Meșac și Abed-Nego, ei nu s-au lepădat,
Și chiar cu
Prețul vieții lor, credința și-au păstrat. Cuptorul fu
aprins, mai mult
de șapte ori, Când credința li se ’ncercase, acestor
trei eroi.
6.Noi nu ne lepădăm au zis ei, un Tată avem în cer,
De ne-ar scăpa,
de nu ne-ar scăpa, noi nu ne lepădăm. În marea lui
mânie,împăratul
a zis, De șapte ori să se ’ncălzească, cuptorul
peste-obișnuit.
7.Dar o minune se întâmplă, în flacăra de foc, Era
cu ei la pratrulea,
ce stătea la mijloc. Un fiu de Dumnezeu, părea
acela fiu, În haina Sa
strălucitoare, El focul potoli.
8.Credința atunci le-a curățit, în focul din cuptor, Și
chiar atunci când
fu ’ncălzit, mai mult de șapte ori. Căci a lor
Dumnezeu, văzu credință
’n ei, Și prin minune-i mânuti, pe-aceștia tineri trei.
9.Cuptorul curățirii este, încins de............ ai săi,
Credința să le-o
’ncerce, să nu o piardă ei. Nu te uita deci astăzi,
dacă ești întristat,
Al tău Isus Hristos dorește, să fi tot mia curat.
10.I-a pildă de la aceștia trei, care au birit, Și
pentru că-au iubit pe
Domnul, Chiar viața ei și-au dat. Ei astăzi au
moștenire, pământul
celor vi, Păstrează suflete credința, Cu ei în cer să
fi.
11. Șadrac, Meșac și Abed-Nego, în țara
Babilonului, Erau trei
tineri din Israel, din prinșii de război. Ei fură
încercați, și cântăriră
greu, Șadrac, Meșac și Abed-Nego, fiii lui
Dumnezeu.

Daniel 5: 1-28

1.E sărbătoare la palat, la împăratul Belșațar, Ordin

la slujitori a dat,
să-i aducă de sub altar. Vasele din Ierusalim, base
de aur și argint,
Că vreau să beau din ele vin, și să mă simt că-s
fericit.
cor: (: E mene, mene, techel, upfarsin :)
Aceasta însemnează,
numărat, numărat, cântărit și împărțit.
O află împărate, că
vei fi pedepsit.
2.E sărbătoare și ospăț iar împăratu-i fericit, În
jurul mesei stau cu
toți, sus la palatul strălucit. Iar cum stă ’mpăratul
voios, și toți stăteau
lângă ’mpărat, Dar iată mâna Domnului, pe
’mpărat l-a ’nspăimântat.
3.Iar împăratu-a ’ngălbenit, și gata ca să cadă jos,
S-a ’nspăimântat
e îngrozit, de-un lucru foarte curios. El vede mâna
strălucind, cum
scrie de fulgerător, Era sentința celui Sfânt, a
’mpăratului viitor.
4.Pe vrăjitori, pe înțelepți, pe cititori el i-a chemat,
Să-i tâlcuiască
acel scris, ce părea foarte încurcat. Mene, mene,
mene, mene,
mene, techel, upfarsin, Împărate, împărate, nu
putem să-l tâlcuim.
5.O, împărate nu fi trist, strigă regina către el,
Împărate Domnul meu
Cheamă-l aici pe Daniel. La el se găseau lucruri
mari, pe când trăiau
ai tăi părinți, În el este un Duh înalt, al
Dumnezeuilor cei sfinți.
6.Daniel zise ’mpăratul, dacă poți tu să-mi citești,
Îți dau slava
’mpărătească, lângă mine să domnești. Cinstea
mea poți s-o dai la
altul, totuși eu îți voi citi, Află astăzi împărate, află
astăzi și-ai să ști.
7.Mene, înseamnă numărat, techel înseamnă
cântărit, Pentru-a tale
mari păcate, vei fi aspru pedepsit. Că ai luat vasele
sfinte, vasele lui
Dumnezeu, Pentru-aceasta împărate, va cădea
regatul tău...

Daniel 6: 2-24

1.Trăia odată-n Babilon, un tânăr credincios, Ce se

ruga lui
Dumnezeu, foarte evlavios. Era din prinșii de
război, din vechiul
Israel, Era un tânăr din evrei, cu numele Daniel.
cor: Cu duhul înfocat Daniel, ne ’ncetat el se
ruga tot mereu.
Din mijlocul de lei, habar n-avea de ei,
Căci cu el e Dumnezeu.
2.Cu ferestrele deschise, spre Ierusalim, De trei ori
pe zi, se ’nchină
Tatălui divin. Cu ’nțelepciune mare Daniel e
’nzestrat, Și l-a pus la
înălțime, chiar lângă ’mpărat.
3. U-la fiarele din bolduri leii ’nfometați, Pe Daniel
au prins ură câțiva
din bărbați. Cum să facă să-l înghită pe-acest
evreu, Ce se roagă și
se ’nchină chiar lui Dumnezeu.
4.Cu rapoarte pârâtorii fu la împărat, Și la
împăratul Dariu ei au
raportat. Și ceru să fie-o lege în care s-a scris, cu
privire la ’nchinare
și la rugăciuni.
5.După legea Mezilor și a Perșilor, apăru o lege
asupra la al său popor,
Dacă cineva se roagă altor dumnezei, va fi aruncat
în grabă în groapa cu lei.
6.În micuța lui odaie cu geamul deschis, Daniel s-a
dus să se roage
dușmanii l-au prins, Împărate legea-i sfântă și n-o
poți schimba, Iată omul ce se ’nchină, călcând
legea ta.
7.Dariu îl iubea pe Daniel, ca și pe-al său fiu, Dar
să-l scape de la moarte, era prea târziu. Între lei
Daniel e ’n groapă, vai ce dureros, Dușmanii-s
veseli că scapă, azi de-un credincios.
8.Însă Dumnezeu din ceruri, îngeri a trimis, Gura
leiilor sălbatici Domnul a închis. Daniele ieși afară,
Dariu a strigat, Dumnezeul tău Cel mare văd că te-
a salvat.

Ioel 2: 28

1.Caută frate vezi ce zice scriptura, ca o mamă e

ne ’nvață așa, Că în zilele din urmă, plăgi se vor ivi,
și atunci vai de cei ce nu s-or pocăi.
2.Caută frate vezi ce zice scriptura, la Ioel profetul
ne învață așa, Căci Domnul din Duhul Său Sfânt va
turna, peste fii și ficele voastre atuncea.
3.Caută frate vezi ce zice scriptura, chiar bătrânii
voastre visuri vor visa, Servi și servele voastre vor
prorooci, iar poporul sfânt în limbi noi va vorbi.
4.Caută frate vezi ce zice scriptura, când poporul în
alte limbi se va ruga, Fericiți cei ce vor avea Duhul
Sfânt, ei cu Domnul vor fi răpiți curând.
5.Caută frate vezi ce zice scriptura, mulți vor fi din
cei ce s-or scanda- liza, Și-or batjocori lucrarea
Duhului, dar vai va fi de sufletul acelui.
6.Caută frate vezi ce zice scriptura, dară tu frate
nu te descuraja, Și lucrează cu talantul ce l-ai
primit, și trăiește ca Isus cel răstignit.
7.Caută frate vezi ce zice scriptura, iar când lumea
te-a huli, nu dispera, Căci pentru tine din cer va
răsări, soarele dreptății ce te va luci.

Amos 8: 11-13
1.Dumnezeu ne dă putere, harul să dă mângăiere,
Dar datori suntem mereu, să-L urmăm pe drumul
Său.
2.Căci va veni foametea, și nu vom putea lucra,
Domnul ne spune milor, în sciptură la Amos.
3.Căci va fi foamente ’n lume, nu de apă nici de
pâine, Ci de auzirea Lui, de Cuvântul Domnului.
4.Vor plânge și vor umbla, de la o mare la alta, De
la răsărit la apus, să găsească pe Isus.
5.Atunci s-or topi de sete, cele mai frumoase fete,
Și acei ce n-au trăit, cuvântul ce l-au citit.
6.Orișicât vor căuta, pe Domnul nu-L afla, C-a fi
timpul pe sfârșit, și rămâi nemântuit.
7.Dar acum Domnul ne spune, căutați-mă pe Mine,
Până mă puteți afla, că Harul se va lua.
8.La Israel va fi dat, că de la el a fost luat, Ca să ni-
L dea Domnul nouă, să trăim o viață nouă.
9.Căci și sfinții din trecut, ei în Domnul au crezut,
Prin dragoste și credință, au ajuns la biruință.

Iona 1: 2-17

1.Zis-a Domnul către Iona, mergi în cetatea Ninive,

Și deschide gura ta, la Niniveni zi așa.
2.Tatăl Sfânt a hotărât, să vă ia de pe pământ,
Patruzeci de zile-a fi, Ninive s- nimici.
3.Dar Iona s-a ’mpietrit, să asculte n-a voit, De
Tatăl se-ascundea, pe mare călătoarea.
4.Însă Tatăl l-a privit, pe Iona cum a fugit, Tatăl
Sfânt s-a mâniat, și marea a ’furiat.
5.Oamneii cu greu vâsleau, unii pe-alții se
’ntrebau, Care am păcătuit că suntem gata de
pierit.
6.Ei foarte s-au ’nspăimântat, la Dumnezeu s-au
rugat, Iona liniștit dormea, de nimica nu-i păsa.
7.Oamenii l-au deșteptat, pe Iona l-au întrebat,
Strigă tu la Dumnezeu, să ne scape de-acest rău.
8.Că de nu ne prăpădim, în valuri ne nimicim, Și
atuncea sorț a tras, Și pe Iona a rămas.
9.Dar oamenii se mirau, și pe Iona-l întreabau,
Spune ce-ai păcătuit, De ’ntre noi tu ai venit.
10.Iona gura a deschis, și către oameni a zis, Voi
pe mine mă luați, și-n mare mă aruncați.
11.Eu sunt acel vinovat, crezând că voi fi scăpat,
Care am păcătuit, și de Tatăl am fugit.
12.Ei pe Iona îl luară, în mare îl aruncară, Iar marea
s-a linitit, toți oamenii s-a imit.
13.Iar Tatăl a pregătit pește, ce se cheamă chit, Pe
Iona îl înghițea, Iona ’n pește se afla.
14.Trei zile, trei nopți a stat, Iona ’n pește se afla,
Iona ’ntr-una se ruga, către Dumnezeu striga.
15.Din fundul adâncului, din pântecele chitului,
Dumnezeu l-a ascultat, peștele l-a aruncat.
16.Chiar din pântecele lui, pe fața pământului, Iona
’n grabă a plecat, la Niniveni a strigat.
17.De nu vă veți pocăi, voi cu toți veți pieri,
Patruzeci de zile-a fi, Ninive s-a nimici.
18.Ninivenii-au auzit, cu-a lor rege stăruind, Ei
nimica n-au mâncat, și ’n cenușă s-au rugat.
19.Corpul lor și-l îmbrăcă, toți pe rugăciune stă,
Nici vitele n-au mâncat, pruncii nu s-au alăptat.
20.La ordinul regelui, ascultând porunca lui,
Dumnezeu s-a îndurat, pe Niniveni i-a iertat.
21.Pentru că s-au pocăit, Tatăl nu i-a nimicit, Să
facem și noi așa, ca și cei din Ninivea.

Maria 3:13-17

1.Domnul Isus de la ’nceput, Legământul nou a

făcut, Și viața nouă ne-a lăsat, Pildă vrednică de
urmat.
2.Așa a venit la Iordan, Ca să Îl boteze Ioan, Când
în Iordan El a intrat, Atunci Ioan L-a botezat.
3.Când din Iordan El a ieșit, Atunci mărturie a
primit, Și din ceruri s-a auzit, Glasul lui Dumnezeu
Cel Sfânt.
4.Acesta-I Fiul Meu iubit, În care plăcerea Mi-am
găsit, De El și noi să ascultăm, Și pilda Lui să o
urmăm.
5.Și cerurile s-au deschis, Și-a coborât peste Isus,
Duhul Sfânt în chip de porumb, Să întărească al
Său cuvânt.
6.Așa a fost de la început, S-a botezat cine-a
crezut, Cine crede se boteaza, Și’n legământul nou
intră.
7.Cine crede se botează, Viața Domnului predă,
Așa a fost așa va fi,Până când harul s-a sfârși.
8.Lăudat să fie Dumnezeu, Domnul Isus și Duhul
Sfânt, Pentru îndurarea Lui mare, De care avem și
noi parte.

Matei 6;19-34

1.Omule ce te frămânți în lume, Parcă din nou ai

vrea s’o făurești, Ai vrea la viață ceva să adaugi,
Sau mai degrabă ca să o sfârșești.
cor: Dar ești o mână de țărână, Și-un suflet dat
de Creator,
Și ești o mână de țărână, Și nu poți fi
făuritor.
2.Ai vrea s’oprești din rotații pământul, Focul, apa
tot ce e ’nălțător, Ai vrea să ști de unde suflă
vântul, Nu vrei să crezi că ești un muritor.
3.De ai să crezi c’oprești din mers pământul, Și tot
ce e pe el de crezi că e al tău, Stai și oprește-ți
numa’ o clipă vântul, Și vei vedea că’n toate-I
Dumnezeu.
4.Dar vei vedea că toate’s trecătoare, Și cu ele
trece și viața ta, Vor trece cerul și pământ și soare,
Dar Dumnezeu în veci va rămânea.

Matei 8:23

1.Pe marea vieții singur trec și astăzi, Și urlă

valurile ne’ncetat, Sunt singur azi în mijlocul
furtunii, Isuse scump o, unde ai plecat.
2.E taina vieții atât de tulburată, Și valurile mă
izbesc din greu, Mă chinuie amarnic necredința,
Și’n mare încep să mă afund mereu.
3.O, Doamne încercarea este mare, Botezul focului
e’ngrozitor, Aștept s’apară ’n față o salvare. Ah,
unde ești al meu izbăvitor.
4.De ce-ai plecat Isus de lângă mine, De ce-ai
plecat Isus o, Domnul meu, Te chem și azi cu ochii
plini de lacrimi, Să fiu spălat, curat să fiu pe veci al
Tău.
5.O îndoială mă cuprine’o, Doamne, Și mângăiere
în lume nu găsesc, Degeaba vreau s’alerg la
prietenii mei, Sunt slabi și ei și toți mă părăsesc.
6.De ce-ai plecat Isus în depărtare, Și pentru ce
m’ai părăsit de tot, Aș vrea să-Ți vărs focul inimii
mele, O, unde ești al meu mângăietor.
7.De mă iubești, fie-Ți milă o, Doamne, Întinde’Ți
brațul Tău izbăvitor, Dacă mă lași Isuse drag
acuma, La cine voi fugi dup’ ajutor.
8.Isuse drag din țara depărtării, Te chem mereu,
mai vino încă azi, Nu mă lăsa pe marea vieții
singur, Te chem mereu cu lacrimi pe obraz.
 Matei 8; 23-27

1.Cu luntrea credinței pe mare, Plutind astăzi fără

de spor, Și marea se-agită într-una, Ah, unde-ai
plecat Salvator!
cor: Te chem ca să vi azi Isuse, Vezi valul
s’a tot ridicat,
O, vino degrabă Isuse, Sunt singur o,
unde-ai plecat.
2.E greu ca să lupți prin furtună, Și’n luntre singur
ca să fi, E grea încercarea credinței, Isuse de ce nu
mai vi?
3.O, Doamne răbda-vei tu oare, Să ’ngădui pieirea
mea ’n val, Ah, Tată, greu este pe mare, Și ’ntinsul
e fără hotar.
4.Ajuns’a oare ruga la Tine, De ce nu vi, și mai
zăbovești, Nu sunt ascultat o, Isuse, Amar mă tot
chinuiesc.
5.Se luptă Satana într-una, Ca viața credinței s’o
pierd, Și-apoi îndoieli fără margini, Și groaza că’n
val am să pier.
6.Mai vino și acum Isuse, Oprește valul furios, Căci
gata stă luntrea să plece, Speranța aproape s’a
dus.
7.Dar iată o lumină apare, Și’n luntre apare Isus,
„La cârmă voi sta Eu de-acuma, Opresc chiar valul
furios’’
8.Pace-ți grăiesc acuma ție, Fi tare și nu te ’nfrica,
Căci toate supuse Mi’s Mie, Deci crede și nu te voi
lăsa.

Matei 8:23-27

1.Pe marea vieții, O barcă plutește ușor, E

noapte’ntunecoasă, Și cerul e plin de nori,
cor: Te așteptăm Isuse, Să vi să fi lângă noi,
 E noapte ’ntunecoasă, Și cerul e plin de
nori.
2.Odată, pe mare Isus pe ’nserate era, Cu barca
printre valuri, ușor se legăna.
3.Văzând ucenicii, Furtuna aceea grea, La Isus ei
aleargă, Pentru al deștepta.
4.Atunci încetarea, Furtunii așa ordonă, Îndată se
oprește, Și liniște se făcu.
5.Așa este întocmai, În luntrea vieții noastre, În
valurile negre, Isus nu ne lasă.

Matei 8:26

1.Pe marea vieții azi Isus, Cu greu călătoresc, Și’n

luntrea vieții valuri mari, (: mereu :) lovesc.
cor: Condu-mă Tu Isuse, în portul minunat,
Acolo unde-i pace, Iar Tu ești Împărat.
2.Furtună mare s’a stârnit, Pe-al mării ’ntreg
cuprins, Și luntrea mea la luptă azi, Cu valuri s’a
încins.
3.Mai mult e azi ca alte ori, Durere și necaz, Și
drumu-i greu și-anevoios, Pe marea vieții azi.
4.Și singur de mă lași, Isus în valul furios, Eu n’o să
pot ajunge sus, În portul Tău frumos.
5.Deși aici eu azi Te chem, Să vi în luntrea mea, Și
Tu să mă conduci la țărm, S’ajung în țara Ta.

Matei 11:28-30

1.I-a jugul lui Isus pe umeri, Și trage-l lângă El

arând, Chiar dacă semeni numai lacrimi, Și seceri
numai suspinând.
2.Hristos Cel Sfânt te va cunoaște, În sărăcie nu’n
belșug, (: Căci
mulți au stat cu El la mese, Dar prea puțin au tras
la jug :)
3.I-a sarcina și’o du alături, Și simte’o apăsând din
greu, Cum ai răspunde doar tu singur, De tot ce
are Dumnezeu.
4.Hristos Cel Sfânt te va cunoaște, Odată’n cerul
Lui de sus, Nu
după haina ce-ai purtat’o Ci după sarcina ce’ai dus.
5.I-a crucea ta și-i mergi pe urme, Tăcând și
mulțumind ca El, Iubește,roagă-te și rabdă,
Urmând dumnezeiescu-I fel.
6.Hristos Cel Sfânt te va cunoaște, Nu după
numele ce-Ți pui,
(: Ci după ranele ’ndurate, Sub crucea ta și crucea
Lui :)

Matei 14:13-21

1.Era’n amurg de seară, Soarele’n asfințit, De trei

zile pe jos, Gloatele Îl urmau. (: Era’n apropiere de
Muntele Măslin, Locul de rugăciune, a lui Isus iubit
:)
2.Isus vrând să se urce acolo’n munte sus, Să
’nalțe o rugăciune în adâncimea nopții. (: Privind în
urmă gloata, ce sta în jurul Lui, Sleiți, fără putere,
sorbeau cuvântul Lui :)
3.Isus atunci întreabă: voi nu aveți ceva? Cinci
pâinișoare suntși parcă și doi pești. (: Dar astea
nu’s nimica, la cinci mii de bărbați, Fără copii și
mame, ce stau aici de faț’ :)
4.Sunt foarte mici de tot în traistă la un copil,
Atunci Isus le zice: aduceți-le-aici! (: Spre cerul cel
înalt, spre Domnul Dumnezeu, Și-a îndreptat El
vocea, rugându-se spre El :)
5.Te rog Tată din cer, să binecuvintezi, Aceste
pâini și pești, mulțimea s’o hrănești. (: Să vadă
această gloată, că Tu ești Dumnezeu, Că M’ai
trimis în lume, iar Eu sunt Fiul Tău :)
6.Atunci s’a deschis cerul, cu binecuvântări, Și s’a
înmulțit hrana, de mii și mii de ori. (: Iar Isus le
vorbește, luați de vă hrăniți, Ve-ți merge în cetatea
de unde locuiți :)
7.Mulțimea s’a hrănit, și înc’a mai rămas, Așa cum
El lucrează, nimeni n’a mai lucrat. (: Isus apoi pe
munte, mai sus El s’a urcat, Și în tăcerea nopții, în
rugăciuni a stat :)

Matei 17:1-9

1.Într’o zi ’nsoțit de trei, dintre ucenicii Săi, Pe un

munte înalt Isus, spre a se ruga s’a dus.
2.Și rugându-se ’nfocat, El la față s’a schimbat, Și
era strălucitoare, Fața ca lucitul soare.
3.Albă ’mbrăcămintea toată, Ca zăpada de curată,
Ucenicii stau mirați, Cum coboară doi bărbați.
4.Din ’nălțime pe câmpie, Era Moise și Ilie, Ei cu
Domnul au vorbit, Până ce s-au despărțit.
5.Doamne, Petru glăsuia, Cât de bine-i aicea, În
acest loc dacă vrei, Face-vom colibe trei.
6.Una Ție, lui Ilie, și una lui Moise fie, Și-atunci
Petru când vorbea, Un nor mare îi umbrea.
7.Și din noru’nvolburat, Glas ceresc a răsunat,
Glasul Celui Prea mărit, Ăsta-I Fiul Meu iubit.
8.Cât pe lume vă aflați, Tot de El să ascultați,
Coborând le-a zis pe drum, De vedenia de-acum.
9.Ucenicii Mei iubiți, Nimănui să nu-i vorbiți, Până
după moartea Mea, Când morții vor învia.
10.Și supuși poruncii Lui, Ucenicii Domnului, Nu
vorbiră nimănui, Până după moartea Lui.
11.El nouă ne-a ordonat, Să priveghem ne’ncetat,
Până Domnul va veni, Și pe-ai Săi îi va răpi.
12.Sus pe noprii cerului, Pe cărarea vântului, Și
acolo-i va așeza, Cu Avraam s’or bucura.
13.Te întreb iubite frate, Vei avea acolo parte, Dar
tu soră te-ai cugetat, Că acolo vei intra?

Matei 18:10 -14

1.O sută de oi Am pășunat, Una din ele s’a

înstrăinat, (: Într’o pădure foarte deasă, Oaia cea
mică nu se mai găsea :)
2.Voi merge și o voi căuta, Prin văi și prin toată
pădurea, (: Să fie calea cât de grea, În turmă aduc
eu oaia Mea :)
3.Aici o pun pe umărul meu, Zdrobită și chinuită
rău, (: Ranele Eu le voi vindeca, Nu e în lume iubire
așa :)
4.Ce frumos, însă ce frumos, Îngerii cântă în ceruri
voioși, (: Serafimii cântă ’ntâlnirea, Raiul de tine
se va bucura :)
5.Rămâi în turmănu mai pleca, Căci pentru tine Mi-
am dat viața, (: Te-am căutat, te-am vindecat,
Iertare din nou, iertare ți-am dat :)

Matei 18:20

1.O, ce bucurie, azi cu toți simțim, Liberi de-orice

grijă, lui Hristos servim, În întreg cuprinsul, toți
cântând mereu, Prea mărind pe Domnul în Sabatul
Său.
2.Nu vrem glas de clopăot, nici toaca de fier, Nu
ci’a Lui iubire ne’a chemat spre cer, Adevărul
veșnic de la Dumnezeu, Să’nvățăm cu toții în
Sabatul Său.
3.Căci știm că oriunde se’adună doi, trei, Au
făgăduința: ”Domnul e ’ntre ei, Steaua cea din
Iacov, soare-al meu și-al tău, Ne răsare astăzi în
Sabatul Său.
4.O, ce zi frumoasă, cerul pe pământ, Liber de-
orice grijă, azi mă rog și cânt, Azi în zi de Sabat,
toți în adunări, Primim de la Domnul binecuvântări.
Matei 18:21-22

1.Pân’la câte ori Isuse, Să putem noi să iertăm,

Spune-ne o Doamne, Sfinte, Când noi Te ’ntrebăm.
2.Pân’ la câte ori Isuse, Să iert pe fratele meu, Pân’
la șapte ori ce cade, Să îl iert eu.
3.Pân’ la câte ori se cade, Pe fratele ce-a greșit,
Spune-mi Doamne cât să -l iert eu, Pe cel ce mi-a
greșit.
4.Spune-mi o, Isuse Doamne, Ca să pot să știu
curat, Pân’ la câte ori să iert eu, Pe cel ce m’a
’ntristat.
5.Eu îți zic ție nu șapte, I-a răspuns Isus duios, Și
de șapte zeci ori șapte, Pe orice păcătos.
6.Dacă vrei și tu ca Tatăl, Să-ți ierte tot ce’ai greșit,
Iartă-l deci și tu amice, Pe cel ce ți-a greșit.
7.Căci Isus plăti pe cruce, Frate chiar și greșul tău,
Iartă-l deci iubite frate, Pe aproapele tău.

Matei 24:1-15

1.Hristos cu ucenicii din templu ieșind, Și pe

Muntele Măslinilor șezând,Cu vorbe frumoase, și
gânduri miloase, Pe toți iubiții Săi îi învăța.
2.O, spune-ne Isuse, cu sfintele-Ți cuvinte, Tu între
noi cât timp vei mai domni, O, spune-ne Isuse,
când astea o să fie, Și Tu cu mare slavă vei veni.
3.Afla-ve-ți de războaie, și vești despre războaie,
Norod contra norod se va scula, Vor fi boale și
moarte, și foamete în lume, Și sânge între oameni
s’a vărsa.
4.Se va răci atuncea, credința și nădejdea, Și
dragostea ’ntre frați se va răci, Se vor ruga ca
munții să cadă peste dânșii, Și munții ’n vremea
ceea n’or mai fi.
5.Se stinge’n negru haos, și soarele și luna, Și
stelele din ceruri vor cădea, Se zguduie pământul
și cerul laolaltă, Și oamenii se vor înfricoșa.
6.Apoi întunecime, cădea-va pe pământ,
Și’nfricoșate semne s’or ivi, Se vor ruga ca morții
să iasă din morminte, Ca ei să se ascundă sub
pământ.
7.Să știți că judecata de’apoi va fi atuncea, Când
uriciunea’n Templu s’a ivi, Când dă credința’n
lături, vestit va fi păcatul, Și Duhul din biserici, va
pierii.
8.Iară necredincioșii, se vor ridica, Pe ucenicii Mei
vor prigonii, Când ve-ți vedea acestea, voi să luați
aminte, Că din ceruri Eu voi veni curând.

Matei 24:32

1.Auzi glasul Domnului, Strigă la poporul Lui,

Pregătește-te îți spun, Timpul a sosit să vin.
2.Din scriptură spune-a așa, Când pornește
mlădița, Pacea vedem c’a pierit, Nedreptatea a
’nflorit.
3.Azi vedeți poporul Meu, Cum sunteți grăiți de rău,
Dară Eu cu voi domnesc, De’asupra voastră
plutesc.
4.Căci Eu v-am răscumpărat, Din lume și din păcat,
Dară azi sunt între voi, Mulți care dau înapoi.
5.Nu păstrează ce le-am dat, Haina sfântă și’au
pătat, Și prin viața lor ce-a rea, Îmi străpunge
coasta Mea.
6.Eu odată l-am spălat, Cu sângele ce-am vărsat, I-
am spălat, l-am curățit, Ei din nou M-au răstignit.
7.Dar voi care privegheați, De asta nu vă’ntristați,
Ci să vă rugați mereu, Că vine timpul cel greu.
8.Vine timpul dureros, Care demult e prezis, Harul
Meu îl voi lua, Și voi da durerea grea.
9.Nu voi mai putea răbda, Și vine judecata,
Pământul va tremura, Dar pe cer se va’arăta.
10.Fiul Omului venind, Ca un fulger strălucind, Ce
iese din răsărit, Și se vede pân’ la-apus.
11.Cu glas tare va striga, Toți din morți vor învia,
Din ape și din pământ, Adunase-vor, curând.
12.Și vor sta’naintea Sa, Cu fapta bună sau rea, El
răsplata le va da, După cum vor merita.
13.Va despărții pe cei răi, Dintre cei iubiți ai Săi, Și-
i va trimite la chin, La plânset și la suspin.
14.Iar cei binecuvântați, Pe nume vor fi chemați,
Veniți sub aripa Mea, Să uitați durerea grea.
15.O,ce plânsete vor fi, Când ei se vor despărții,
Mamă, tată de copii, Și soții de’a lor soții.
16.Cei de jos vor rămânea, Partea de iad vor avea,
Dar cei drepți s’or duce sus, Toți la dreapta lui Isus.

Matei 25:32-34

1.Vine, vine, Domnul Isus vine, Judecătorul drept

vine, Ce faci tu cu faptele, când Domnul va veni,
Ce faci cu păcatele, când Domnul le’a citi.
2.Nu ai pe nimeni ca să te salveze, Când ți se vor
socoti, Frații nici prietenii nu sunt cu tine, Când
plata vei primi.
3.Vine, vine, Mirele nost’ vine, La casa ta gata vine,
Nespuse bucurii vor fi, când ți se va rosti, Ia-ți
candela fiule, și vino acasă.
4.Ce bucurie și ce fericire, Va fi la tronul Lui, Ce
mângăiere, cu Domnul nost’ Isus, În casa Tatălui.
5.Vine, vine, chiar Dumnezeu vine, Și vai, de nu ve-
ți fi gata, O, cum ve-ți sta în fața Sa, când Domnul
va striga: ”Vai, de tine păcătos, De ce nu te-ai
întors’’.
6.Cerul, pământul și tot ce-i pe dânsul, Vor fugi din
fața Sa, Când păcătoșii cu deavolu ’ntr-una, În iad
se vor vedea.
7.Vine, vine, ceasul promis vine, Să judece iară
vine, În haine albe de ve-ți sta, Umili în fața Sa.
8.Veniți de moșteniți împărăția iubiții Tatălui,merg
credincioșii cu îngerii
’ntr-una spre poarta cerului.

Matei 25:32-46

1.(: O zi mare vine :) acuși, acuși, Când cei sfinți de

păcătoși s’or despărți, Ești tu gata pentru-aceea zi,
Ești tu gata, ești tu gata de judecată.
2.(: O zi mare vine :) acuși, acuși, Pentru cei ce pe
Domnul nu L-au iubit, Ești tu gata pentru-aceea zi,
Ești tu gata, ești tu gata de judecată.
3.(: O zi mare vine :) acuși, acuși, Când cei
păcătoși vor auzi: nu vă cunosc! Ești tu gata
pentru-aceea zi, Ești tu gata, ești tu gata de
judecată.

Matei 25: 34-41

1.Când Domnul Isus iar va veni, Cu sfinții Săi și

îngerii, Să judece lumea.
cor: În ziua aceea mare groază a fi, Când toate
popoarele,
vor sta la judecată.
2.Părinții de copii s’or despărții, Frați de surori s’or
despărții, Pe vecii vecilor.
cor: Da, ziua aceea, groaznică va fi, Când toate
popoarele,
vor sta la judecată.
3.Vecini, de vecini s’or despărții, Păstori de turme
s’or despărții, Pe vecii vecilor.
 cor: Da, ziua aceea groaznică va fi, Când toate
popoarele,
vor sta la judecată.
4.Atunci Isus le va grăi, Și’n două îi va despărții, În
stânga și dreapta.
cor: Da, ziua aceea groaznică va fi, Când toate
popoarele,
vor sta la judecată.
5.Atunci cei de dreapta, La o clipeală-i va schimba,
Și’n cer îi va muta.
cor: Din ziua aceea, chin, dureri, n’or mai fi,
Numai veselie,
și’n veci bucurie.
6.Iar cei de la stânga, În foc și chin îi va muta, Pe
vecii vecilor.
cor: Din ziua aceea chin, dureri, vor fi, Groaza
și întristarea,
În veci nu s’or sfârși.
7.Ce-ai semănat vei secera, Căci faptele te vor
urma, Pe vecii vecilor.
cor: Da, ziua aceea cum te va găsi, După
vrednicie,
Tu plata-ți vei primi.
cor: Da’n ziua aceea, mare groază’a fi, Când
toate popoarele,
vor sta la judecată.

Matei 26:20-25

1.Era seara liniștită, cu cerul senin, Când fu cina

pregătită, A Fiului Divin.
2.El veni cu’ai Săi, la masă în locul gătit, Și’apoi cu
vocea miloasă, astfel a vorbit.
3.Fraților sosit’a ceasul, să ne despărțim, Voi să nu
pierdeți curajul, Că iar am să vin.
4.Dar vă spun mai dinainte, pentru ca să știți, Că
unul din voi M’a vinde, cu treizeci de-arginți.
5.Atunci toți se’ndreptară, către Învățător, Și
perând îl întrebară, care-i trădător.
6.Când vine rândul lui Iuda, Întreabă și el, nu
cumva, Sunt eu o, Doamne, Fiul cel mișel.
7.Tu ești Iuda, zise Domnul, Du-te mai curând,
Iat’acum sosit’a ceasul, Să faci ce-ai de gând.
8.Atunci Iuda ’ndată merge, Către’acel sobor, Unde
așteptau cu sete, Al Domnului omor.
9.Acolo-și vându stăpânul, Iuda cel mișel, Și printr-
un sărut fățarnic, Îl trădă pe El.
10.Și L-au dus la judecată, Și L-au osândit, Și pe
cruce cu ocară, Să fie răstignit.

Matei 26: 36-42

1.Era odată o trainică grădină, in care Domnul se

ruga plângând, Şi faţa Lui cea plină de lumină, era
’ntristată până la mormânt.
2.De-atâtea ori era bătut în faţă, El se ruga cu
lacrimi şi suspin, să treacă să nu’I dea Tatăl
paharul, paharul suferinţei şi de chin.
3.O, Ghetsimani grădină minunată, în tine Domnul
plânge cu amar, Şi El îmbracă haina suferinţei, şi
pregăsteşte drumul spre Calvar.
4.O, Ghetsimani grădină neuitată, tu ai văzut
durerea Lui Isus, Şi Iuda cum l-a sărutat odată’n
faţă, pe Domnul strălucirilor de sus.
5.O, Ghetsimani aş vrea să fiu în tine, să văd şi eu
locul unde a plâns, Să plâng şi eu cu lacrimi şi
suspine, să plâng căci şi El pentru mine a plâns.

Matei 26:30

1.Isus luceşte ca un soare, în cerul sfânt cu

heruvimi, Şi parcă mai profund îmi pare, stând în
grădina cu măslini.
 cor: Isuse veşnică lumină, astăzi te rugăm şă
vii la noi, Du-ne
cu Tine în grădină, învaţă-ne să ne
rugăm.
2.Grădină binecuvântată, loc sfânt al rugii pe
pământ, Tu ai rămas tot neschimbată, în bezna
miilor de ani.
3.Aici e cheia biruinţei, puterea’ntregii Lui vieţi, Aici
în zorii tinereţii, sunt zorii sfintei dimineţi.
4.Tu stai în noapte părăsită, creştinii nu te mai
cunosc, Pe partea cu măslini umbrită, puţini sunt
cei cari mai păşesc.
5.Azi rugăciunea e uitată, iar necredinţa-şi face zid,
Puterea ta nemăsurată, În nepăsare o închid.
6.De vrei să mergi iubite frate, la Golgota să te
închini, De vrei să înţelegi iubirea, să treci întâi pe
sub măslini.
7.Cu Domnul tău în rugăciune, să stai măcar un
ceas pe zi, şi viaţa Tatălui i-o spune, şi tu atunci vei
birui.

Matei 26:34-74

1.Până ce cocoşul, Petre va cânta, de trei ori de

Mine te vei lepăda, O, vai ucenicul tu, al Meu iubit,
tu, piatra credinţei, de Mine numit.
2.Asta spune Domnul şi’apoi la Pilat, şi la arhiereul
omul cel viclean, Care’n sinagogă, prezise-acest
ea, iar mulţimea ....ă, l-au dus al Pilat.
3.În acărui curte, loc prea blestemat, de trei ori de
Domnul eu m-am lepădat, ŞI am zis: „Nu ştiu”, de
al meu stăpân, răstignind pe Domnul faptă de
păgân.
4.Vai cu ce blesteme, am tăgăduit, pe’acela pe
care, atât m-a iubit, Eu nelegiuitul, eu om de păcat,
mai întâi apostol azi m-am lepădat.
5.Să fug de acestea, să fug să mă duc, şi să-mi
plâng păcatul, ochii să mi’i ud, Lacrimi de căinţă,
lacrimi mi de cer, întreaga mea viaţă, căci astfel eu
pier.
6.Smerenie multă, să nu mă mândresc, şi a mea
fiinţă, s-o nesocotesc, Să vadă urmaşii, prin
exemplul meu, că omul greşeşte nu-i ca
Dumnezeu.
7.Dar ce văd Isuse, Doamne îndurat, păcatul cel
mare, Tu mi l-ai spălat, o, ştiu asta bine, asta ţi-am
zărit, când Tu cu privirea, dulce m-ai privit.

Matei 26:39

1.Proşternut Isus în Ghetsimani plângea, El cu

lacrimi şi cu-amar, Cu ochi’n lacrimi şi în chin
amar, Isus priveşte al morţii pahar.
2.Cu strigăte acum în disperare, în chinuri, se
roagă Divinul Miel, Ca’n timpurile cele vechi, Ilie
cum se ruga pe muntele Calvar.
3.Proşternut Isus în Ghetsimani plângea, El cu
lacrimi şi cu amar, În faţa morţii crunte şi tirane, în
faţa tristului şi amar pahar.
4.Plângea Isus cu lacrimi ca de sânge, şi strigătele
Lui toate’s amare, Puterea morţii El acum
o’nfrânge, în grădina tristă, în Ghetsimani.
5.Şi vocea Lui cea blândă tremura, se’aude, sus al
tronul Său de har, Tată dacă este cu putinţă, să
treacă de la Mine acest pahar.
6.Dar dacă nu e Tată cu putinţă, să treacă de la
Mine acest pahar, Atunci Te rog să-mi dai Tu
biruinţă, să pot urca Eu muntele Calvar.
7.Ca Isus Hristos în Ghetsimani, roagă-te fierbinte
cu amar, Să poţi duce lupta pân la moarte, Să poţi
urcă tu muntele Calvar.

Matei 26:40-41
1.Isuse trezeşte-Ţi urmaşii, că somnul adânc i-a
cuprins, În noaptea aceasta vrăşmaşii, pe Tine te
vor iarăşi prins.
2.Vor mâinile Tale să-şi lege, o, Sfânt adevăr
luminos, Că lumea de-acum nu ’nţelege, să-Ţi
apere chipul frumos.
3.Lucrarea Ţi-o vor nimicită, pe Tine pe cruce Te
vor, Păzeşte-i cu dreapta-Ţi slăvită, pe acei ce-Ţi
urmează cu dor.
4.Adună-i mereu lângă Tine, că’n lume’s atâţia
duşmani, Atâtea trădări şi suspine, şi atâtea
grădini Ghetsimani.
5.Mai tare le ţine credinţa, şi dragostea în suflet
curat, Să poarte şi ei biruinţa, Isuse cum Tu ai
purtat.

Matei 27:4-5

1.Nu-i singur Iuda vinovat, de sângele ce se dădu,

(: Nici marii preoţi nici Pilat, ci lumea ’ntreagă prin
păcat, Şi eu şi tu, şi eu şi tu :)
2.Nu drumul greu spre Golgota, Nici biciul când
Isus căzu, (: Atât, nici crucea nu-L durea, Cât noi
povara cea mai grea, Şi eu şi tu, şi eu şi tu:)
3.Nu patru cuie L-au străpuns, Când trupul silnic se
zbătu, (: Cu mii de patimi L-au stăpuns, primind al
sângelui răspuns, Şi eu şi tu, şi eu şi tu:)
4.Nu farisei şi cărturari, nu preoţii de frunte nu, (:
Ci noi am râs cu ochii murdari, şi noi am fost cei
doi tâlhari, Şi eu şi tu, şi eu şi tu :)
5.Şi-acum Isus cel judecat, Azi El te’ntreabă da ori
nu, (: Eşti tu sau nu eşti vinovat, eu am spus da şi-
am fost iertat, dar tu, dar tu, dar tu dar tu :)
Matei 27:29
1.Cunună de argint, şi haine de’mpărat, Isus pe-
acest pământ nu a purtat, Într’o manta de purpură
L-au îmbrăcat, Păcatul meu şi-al tău
L-a ’ncoronat.
cor: Tronul I-a fost o cruce grea, Cununi de
spini viaţa Sa,
Dragostea Sa de Salvator, Pecetluind’o ca
Mântuitor.
2.Pe tron de fiildeş, n’a stat ca domnitor, Pe
Golgota ne-a fost Mântuitor, Tot ce-a avut El,
pentru păcătoşi a dat, Împărăţia lumii-a’ntemeiet.
3.Cu martori falşi L-au acuzat şi condamnat,
Primind bătăi pentru al meu păcat, Din ranele Sale
curgea sângele sfânt, Spre mântuirea noastră pe
pământ.

Matei 27:45-50

1.Pe crucea din dealul iubirii, pe culmea lipsită de

flori, Se stinge făclia iubirii, privind spre albastrele
zări.
cor: Te plânge izvorul din vale, Şi raza de
soare’n amurg,
Se scutură florile’n cale, Şi stelele’n nori se
ascund.
2.Ce mulţi au aflat în iubirea-Ţi, izvorul de dulci
mângăieri, Iar astăzi privirea spre soare, o
’ndreaptă şi nu-s nicăieri.
cor: Iar mama leargă la cruce, Priveşte spre cer
suspinând,
În locu-I să moară s’ar duce, Pe lemnul de
groază murind.
3.Iar ochii ce-au plâns în grădină, se’ndreaptă spre
cer rugători, Spre Cel ce durerile-alină, Se roagă al
meu Salvator.
cor: Părinte-al iubirii sublime, O, iartă cumplitul
păcat,
 Al Meu Duh se’ndreaptă spre Tine, O, iartă-i
că nu ştiu ce fac.

Matei 28:1-8

1.Ziua învierii sosi, când Maria se porni, Spre

mormânt cu mare zor,
l-al ei scump Mântuitor.
2.Dar privind în groapă jos, prinse a plânge duios,
La ce plângi un om i-a zis, la mormânmt aici pe-
ascuns.
3.Şi pe cine cauţi tu, când lumina n-apăru? De L-ai
luat pe Isus, spune-mi unde L-ai ascuns?
4.Spre Isus ea se’nturnă, şi Rabuni! cuvântă, Iar
Isus îi zise ei, mergi vesteşte la ai Mei.
5.Spune-le că astăzi Eu, înviind prin Dumnezeu, Am
învins mormânt şi iad, şi sunt viu de’acum în veac.
6.Şi pe Petru nu-l uita, alinând durerea Mea, Înspre
Galileia voi, să porniţi cu toţi apoi.
7.Unde vreau să vă vorbesc, şi spre Tatăl să
pornesc, Să vă dau din Duhul meu, că’s al vostru
Dumnezeu.
8.Deci Maria le vesti, tot ce Domnul îi vorbi, Ei să
creadă n’au putut, dar mormântul l-au crezut.
9.Căci Isus a cuvântat, după ce a înviat, Şi Maria
L’a aflat, pentru că L’a căutat.
10.Tot aşa Îl ve-Ţi afla, dacă voi Îl ve-Ţi căuta, Deci
rugaţi-L pe Hristos, El v’ajută bucuros.

Luca 2:1-7

1.De ani de zile după cum, Ne amintim că Domnul

Bun, Umil în iesle S’a născut, Că loc în casă n’a
avut.
cor: Şi noi adesea Îl uităm, În ieslea inimii-L
lăsăm,
 Deşi e Fiu de Împărat, Uităm ca să-I zidim
palat.
2.Dar nu un palat de pe pământ, Ci inima un
templu sfânt, Şi’n templu s’avem curaj dar,
S’aducem jertfă pentru har.
cor: De ce mereu să Îl uităm, Şi’n ieslea inimii-L
lăsăm,
Cuprinşi de grijuri pământeşti, Uităm de
răsplătiri cereşti.

Luca 10:38-42

1.Maria şi Marta sunt două surori, Alese din lumea

cea mare, (: Maria-i credinţa ce’nvaţă de zor, Iar
Marta-i credinţa ce’aleargă :)
2.Maria stătea ascultând şi simţea, cum ceru-şi
desferecă poarta, (: Să stau ca Maria într-una aş
vrea, Dar Domnul iubea şi pe Marta :)
3.Maria şi Marta sunt două surori, Ce’n zori îşi
petrec veşnicia, (: Dar eu pe pământ parc’aş vrea
uneori, Când Marta să fiu, când Maria :)
4.Isus pe’amândouă surori le iubea, Şi azi laolaltă
li’e soarta, (: O, fă-mă Isuse în dragostea Ta, Să fiu
ca Maria, ca Marta :)

Luca 12:52

1.O, iată timpul a sosit, Şi chear vremea s’a

’mplinit, (: Că’ntr-o casă cinci vor fi, Şi laolaltă or
locui :)
2.Trei vor fi contra celor doi, din pricină că ei sunt
răi, (: Iar cei doi se vor bucura, urmând mereu pe
Mesia :)
3.O, Doamne-al nostru Salvator, Ridică-ne când vi
pe nor, (: Din mijlocul durerilor, din freamătul
suspinelor :)
4.Căci Tu ai spus Isus iubit, Că mare va fi necazul,
(: Din pricina aleşilor, scurtat’ai mersul zilelor :)
5.Isus iubit al nostru Mire, pregăteşte-ne de răpire,
(: Să Te putem întâmpina, când Tu pe nori vei
apărea :)
6.Ah, când ne vom vedea în faţă, nesăturaţi de’a
Ta povaţă, (: O, când departe Te’om vedea, tot
necazul va dispărea :)
7.Iar până când ne’om întâlni, ajută-ne Ţie aţi sluji,
(: Să Te urmăm pe-acest pământ, slăvit să fi Isus
iubit :)

Luca 13:6-9

1.Smochine sădit în grădină, În care c’un rost ai

fost pus, Să creşti, să’nfloreşti pentru Domnul, Şi
roade alese s’aduci--Roade alese.
2.Degeaba tu stai în grădină, Şi aşa de frumos ai
crescut, Decând te sădise Stăpânul, Nu ai adus nici
un folos—Doar foi, doar foi.
3.Degeaba aleargă Stăpânil, Să afle la tine vre-un
rod, Căci tu şi în anul acesta, Nu ai adus nici un
folos—Decât numai foi.
4.Degeaba-i crescut în grădină, Şi crengile ţi-ai
răspândit, La ce-ţi foloseşte ’nălţimea, Dacă numai
frunze-ai adus—Ah, la nimic.
5.Tu fost-ai sădit în grădină, Şi cu’atâta grijă
păstrat, Cu grijă lucrat’a vierul, Şi tot nici un rod nu
ai dat—Ah, nici un rod.
6.Degeaba ţi’i ură’n grădină, Căci roade dacă nu
aduci, Vei fi blestemat o, smochine, Şi atunci pe loc
te usuci—Ce trist, ce trist.
7.Şi securea fără milă, Dacă numai frunze ai adus,
Va fi înfiptă la rădăcină, Şi astfel vei fi doborât—
Păstrat pentru foc.

Luca 15:11-32
1.Şi Isus mai spusu-lea, doi feciori un om avea,
Tată dă-mi din avuţie, partea cuvenită mie,
2., smochine, Şi atunci pe loc te usuci—Ce trist, ce
trist.
7.Şi securea fără milă, Dacă numai frunze ai adus,
Va fi înfiptă la rădăcină, Şi astfel vei fi doborât—
Păstrat pentru foc.

Luca 15:11-32

1.Şi Isus mai spusu-lea, doi feciori un om avea,

Tată dă-mi din avuţie, partea cuvenită mie,
2.is’a cel mic într’o zi, el averea le’o’mpărţi, Cel
mai mic luatu-şi’a, dup’aceea partea sa.
3.Şi’a plecat de lângă Tată, într’o ţară’ndepărtată,
şi acolo’a sale’averi, risipitule’a’n plăceri.
4.Partea când a cheltuit, numai iată ce’a venit,
Vremi de foame peste ţară, lipsă el ducea amară.
5.Şi în urmă ce’a făcut, S’a lipit de’un om avut,
Care-l puse la moşie, păzitor la porci să fie.
6.Cum era de’nfometat, roşcovele-ar fi mâncat,
Care porcii le rodea, dar nici alea nu le-avea.
7.Şi şi’a zis în gândul său, câţi argaţi la tatăl meu,
Din belşug au pâinea lor, şi aici eu de foame mor.
8.La casa lui înapoi, am să merg ţi zice-voi, Tată
scump greşit-am rău, ţie şi lui Dumnezeu.
9.Vrednic nu’s cât mai trăiesc,fiul Tău să mă
numesc, Ia-mă fi bun nu ca fiu, ci ca un argat să-ţi
fiu.
10.Şi la Tatăl său veni, Tatăl său când îl zări,
Alergatu-ia ’nainte, l-a cuprins la piept fierbinte.
11.Tatăl slujitorii mână, după haina cea mai bună,
Şi sligilor zisu-lea, să mi-l îmbrăcaţi cu ea.
12.Daţi-i inel de onoare, şi încălţăminte în picioare,
Viţelul gras să-l tăiem, cu toţi să ne bucurăm.
13.Şi cu toţi s’au veselit, pentru fiul ce’a venit, Că
el mort fu şi’ a’nviat, fu pierdut şi s’a aflat.
14.Şi când toţi se’nveseleau, fiul cel mare venea,
De pe câmp de la ogor, şi’n casă auzi un cor.
15.Şi pe’un rob l-a întrebat, spune-mi ce s’a
întâmplat, Şi robul a cuvântat: frate-tău s’a
’napoiat.
16.Şi Tatăl tău a tăiat, viţelul cel îngrăşat, Căci l’a
primit bucuros, şi din rătăcire ’ntors.
17.Atunci el se mâniase, nu vroia să intre’n casă,
Tatăl său afară iasă, şi-l rugă să intre’n casă.
18.Atunci el i-a cuvântat, de câţi ani îţi sunt argat?
Porunca nu ţi-am călcat, dar nici un ied nu mi-ai
dat.
19.Iar el în destrăbălare, a risipit ale tale, Şi pentru
el ai tăiat, viţelul cel îngrăşat.
20.Fiule, tu eşti cu mine, tot ce e al meu e-al tău,
Dar trebuie să ne bucurăm, pentru acest frate al
tău.
21.Căci el mort fu şi-a’nviat, fu pierdut şi s’a aflat,
Să ne bucurăm se cere, pentru a lui înviere.
22.Că şi’n ceruri o să fie, tot aşa o bucurie, Atunci
când un păcătos, din rătăcire s-a’ntors.
23.Şi voieşte bucuros, să servească pe Hristos, Că
acela’n ziua mare, e poftit la’ntâmpinare.
24.Când Isus jos va veni, Cu sfinţii şi îngerii, Dup’al
Său popor iubit, care’ntr-una L-a servit.
25.Să le de’ie moştenire, veşnica Lui fericire, Şi’n
veci cu toţi să primească, slava Tatălui cerească.

Luca 16:8

1.De sus mereu de pe Golgota, Isus nevinovatul

Miel, Ne cheamă ne’ncetat din cuie, În sus la El, în
sus spre El.
cor:Şi nu e întrevarea frate, cu care ceată te’ai
suit,
 Dac’ai putut ajunge’acolo, eşti mântuit, eşti
mântuit.
2.Cu cât ne vom lăsa de Dânsul, Spre culmea
dragostei urcaţi, Cu’atâta vom vedea mai bine,
Că’n El suntem cu toţii fraţi.
3.Copiii veacului acestui, Cu toţii sunt ca nişte fraţi,
De ce noi fiii jertfei sfinte, Să fim atât de dezbinaţi.
4.Să ne unim un gând şi-un suflet, Aprinşi de’o
dragoste să fim, Să ’ncepem de aici frăţia,
Cerescului Ierusalim.
5.O, haide să-l avem cu toţii, Ca ţintă numai pe
Isus, Şi una tot cântând să mergem, Spre ţara
dragostei de sus.

Luca 18:15-17

1.Veniţi copilaşi cu toţii, astăzi să cântăm, Lăudând

pe Domnul Isus, Lui să ne’nchinăm.
2.Căci viaţa noastră toată, El ne’a dăruit, Prin viaţa
Lui cea sfântă, El ne’a mântuit.
3.A lăsat slava cerească, la noi a venit, Pentru noi
să se jertfească, căci El ne’a iubit.
4.Să venim dar noi cu toţii, hotărâţi să fim, Ca
întreagă viaţa noastră, pe El să-L iubim.
5.Să ’nălţăm azi o cântare, toţi în cinstea Lui, În a
noastră sărbătoare, laudă Domnului.
6.Lăudat să fi o, Doamne, de noi de copii, Tatăl,
Fiul, Duhul slavei, până’n veşnicii.
7.Şi’apoi când în veşnicie, noi acolo’m fi, Intonând
o melodie, în mari bucurii.
8.Auzind cântarea nouă, cântând’o cei sfinţi, Şi
copii vor fi acolo cu ai lor’ părinţi.
9.Auzind oastea cerească cum ei vor cânta, Cetele
nenumărate, cum s’or bucura.
10.Aliluia! Aliluia!, lăudat să fi, Tatăl, Fiul, Duhul
slavei, în veci de veci, Amin!
 Luca 18:15-17

1.Copilaşii toţi să vie, la Domnul Isus, Şi s’asculte

cu iubire, glasul Cel de sus.
2.Şi în Domnul să asculte, de părinţi şi să’i ajute, Şi
să fie toţi cuminţi, ca să fie fericiţi.
3.Veniţi toţi cu mic şi mare, să ne pocăim, Şi cu
toţii ’ntr’o unire, pe El să-L slujim.
4.Că viaţa-i trecătoare, trece ca un vis, Bucuria va
fi mare’n veci în Paradis.
5.Că vine ziua cea mare, cea profeţită, Şi
s’a’nchide uşa care-i acum deschisă.
6.Cu durere şi’ntristare, atunci vei privi, Cum Isus
la nunt ’atuncea, nu te va primi.

Luca 10:25

1.Mereu Isuse m’ai chemat, din lumea de păcat, Cu

glasul Tău duios şi blând, Dar eu n’am ascultat.
2.Am rătăcit ani mulţi în şir, pe’ndepărtate căi, Şi
paşii mei au străbătut, întunecate căi.
3.Pe căile pusti, lipsit de bucurii, Şi anii mei atunci
au fost, o viaţă fără rost.
4.În harul minunat, cu drag m’ai căutat, M’ai
urmărit mereu, mereu, Isuse Domnul meu.
5.Şi m-ai găsit Isuse bun, căzut între tâlhari, Şi
trupu ’ntreg mi-ai vindecat, de răni adânci mari.
6.Spre mine Tu Te-ai aplecat, cu drag m-ai
vindecat, Şi undelemn pe-a mele răni, şi vin Tu mi-
ai turnat.
7.Pe un asin m-ai pus, şi la un han m-ai dus,
Hangiului doi lei I-ai dat, şi în grija m-ai lăsat.
8.Şi-apoi mai spusu-i ai, cât grijă-mi va purta, Şi tot
ce va mai cheltui, Te-ntorci şi vei plăti.
9.Dar astăzi sunt în casa Ta, cu cei răscumpăraţi,
Ne bucurăm în harul Tău, toţi ca surori şi fraţi.
10.În haine albe îmbrăcaţi, deşi nu merităm, Ne-ai
dăruit Isuse bun, iertarea Ta de sus.
11.Un singur dor am eu, acest-ai dorul meu, Să te
aştept mereu în prag, Isuse scump şi drag.
12.Ca la venirea Ta, să pot şi eu intra, Pe-acest
pământ să nu rămân, o, bunule Stăpân.

Luca 10:30-34

1.O, Doamne eu nu pot uita, în veci de veci, iubirea

Ta, Cum pot să uit, când Tu mi-ai fost în sufetinţă
adăpost.
2.Samaritean Bun şi Milos, e Bunul nostru Domn
Isus Hristos, El nu ne ’ntreabă în nevoi: „ce religie
aveţi voi?”
3.Şi cercetează pe mâhniţi, şi leagă ’n grabă pe
răniţi, Le alină durera sa, şi zice: „asta-i legea
mea”.
4.Cu har aşa mare c-al Tău, Tu mulostivul
Dumnezeu, De piatră fie cineva, şi tot e-atras de
mila Ta.
5.O, Doamne Ţie mă supun, şi vreau să fiu ca Tine
bun, Tu mângâierea în nevoi, Tu să domneşti azi
peste noi.
6.În veci de veci te-om lăuda, şi Ţie Doamne-Ţi
vom cânta, Ţie şi Domnului Isus, şi Duhului cel
Sfânt de sus.

Luca 14:27

1.(: O, Isuse dă-mi putere :) să-mi duc crucea cu

credinţă, Chiar când toţi mă-ameninţă, Tu fi a mea
biruinţă.
2.(: O, Isuse fi cu mine :) În dureri şi în suspine, Pe
drumul cu mărăcine, o, Isuse fi cu mine.
3.(: O, Isuse o, Isuse :) Inima mea e pătrunsă, De
iubirea Ta nespusă, o, Isuse, o, Isuse.
4.(: Adă Doamne la lumină :) partea car e e
străină, Ca în sfânta ’mpărăţie, să formăm o
familie.

Luca 19:12-26

1.Atâta am în astă lume, un nume dulce, scump şi

drag, Cu care ’n orice ’mprejurare, eu nu mă tem
de-al morţii prag.
2.Chiar dacă mi-ar sta duşmanii’n faţă, în şir cu
sutele de mii, Eu cânt şi merg tot înainte, şi ’nvins
de ei tot nu voi fi.
3.Îmi stă dar fâlfâind la dreapta, drapelul care l-am
primit, Şi scris pe el un falnic nume, al lui Isus Cel
răstignit.
4.Iar eu plutesc pe ’ntinsul mării, cu tot ce mi s-a
’ncredinţat, Şi nicicând nu voi da uitării, talantul ce
l-am căpătat.
5.Eu nu-l îngrop ci-l schimb într-una, şi fac cu el
negoţ mereu, Să fiu găsit ca slugă bună, când va
veni Stăpânul meu.

Luca 24:13-35

1.Rămâi cu noi străine căci ziua a trecut, Să nu te-

apuce noaptea pe drum necunoscut.
2.La noi găsi-vei masă, şi adăpot aici, Aşa ni-e
obiceiul şi nu vrem să ni-l strici.
3.Rămâi că din Emaus mai e drum lung şi greu, Şi
aşa-L înduplecară tot stăruind mereu.
4.La masă cu mirare El frânse pâinea ’n două, Şi
dând la fiecare le zise: „Pace vouă!”.
5.Cleopa şi cu Luca îndată au privit, Cu mare
bucurie spre Cel ce a grăit.
6.Se ’ntorc şi’n locul acela lumină s-a făcut, Dar nu
mai era nimic, străinul a dispărut.
7.O, îndelugi zăbavnici la inimă, şi gând, Fu mare
bucuriea şi-acuma staţi plângând.
8.Căci prea târziu grăit- a inimii îndemn, Nu
cunoştea-ţi pe Domnul, de nu vă da un semn.
9.Pe drumul din Emaus, prin noapte un călător, Sub
greaua Lui povară, de gânduri şi de dor.
10.Mergea mereu ’nainte, şi singur, tris, tăcut, Că
pe la ai Săi fost-a, şi nu L-au cunoscut.

Ioan4:3-26

1.Şi Isus de prin Iudeea, S-a întors în Galileea,

Drumul înspre ţara Sa, Prin Samaria trecea.
2.Din Sihar când a pornit, La Samaria s’a oprit,
Lângă drum la o fântână, Pentru un ceas de
odihnă.
3.Atunci a venit să ie’ie, Apă’n vase o femeie,
Vasul plin când ea la scos. „Dă’mi să beau’’i-a zis
Isus.
4.Ea-L priveşte cu mirare, Cum de-mi ceri Tu apă
oare, Tu fiind de neam iudeu, Iar Samariteancă-s
eu.
5.Femeie de’ai fi ştiut, De băut cin’ ţia cerut, Tu
cerea-i iară Eu ţie, Datu’ţi’aş fi apă vie.
6.Fântâna-i adâncă tare, Nu ştiu de’ai fi Tu în stare,
Apă vie Tu să-mi dai, Ori mai mari puteri Tu ai.
7.Decât Iacov cel bogat, Ce fântâna ne’a lăsat, Din
care fântână bea, Şi’a lui fii pe când trăiau.
8.Cine bea din apa Mea, Niciodată n’a ’nseta, Ea se
face’ntr-un izvor, De viaţă dătător.
9.Doamne atunci zise femeia, Dă-mi şi mie apa
aceea, Ca să nu alerg mereu, Şi să scot de-aici cu
greu.
10.Iar Isus a cuvântat, Vino cu al tău bărbat, N’am
bărbat dânsa i-a spus, Ştiu i-a zis, Domnul Isus.
11.Cinci avuşi pe care-l ai, Nu-i bărbatul tău aşa-i,
Doamne cum le potriveşti, Tu pesemne prooroc
eşti.
12.Ştim că va veni în lume, mesia Isus anume,
Care multe ne’a ’nvăţa, Nu eşti Tu Isus cumva?
13.Domnul blând la ea priveşte, Eu sunt! Cel care-
ţi vorbeşte, Atunci vasul a lăsat, şi’n cetate’a
alergat.
14.Pe toţi câţi i-a întâlnit, Despre Isus le-a vorbit,
Doamne dă-ne apa Ta, Dă-ne ’mpărăţia Ta.

Ioan 18:39,40

1.Ai auzit vreodată, prietene de Mine, Pe când în

largul lumii cutreierai semeţ, Pe când cu lănci şi
scuturi, cohoartele păgâne, Mă căutau să-Mi ceară
al vieţii tale preţ.
2.Ai auzit vreodată prietene de Mine, Când floarea
vieţii tale îşi scutura podoaba, Ca să te scap de
lanţuri, de moarte şi ruşine, Eu am murit pe cruce
în locul tău Baraba.
3.Eu semănasem pacea, tu semănai minciuna, Şi
pe-amândoi mulţimea ne’a pus pe un cântar,
Mulţimea de pe urmă alese-atunci minciuna,
Tâlharii cei cu vază, cerut-au pe tâlhari.
4.Puteam să zbor din lume, sătul de’a ei urgie,
Şi’atunci mulţimea oarbă M’ar fi cerut degeaba,
Dar M’am gândit la tine, privind spre veşnicie, Şi
am murit pe cruce, în locul tău Baraba.
5.Te chem şi astăzi vino, şi vom stăbate norii, Te-
am căutat cu lacrimi, prin spini şi bolovani, Dar
noaptea e târzie, mijesc pe dealuri zorii, Şi cerul te
aşteaptă, de douămii de ani.
6.De’ai şti ce noapte neagră, şi ce adânc fierbinte,
Va fi când suferinţa nu va cunoaşte graba, Vei
plânge’ntotdeauna, şi-ţi vei aduce’aminte, Că am
murit pe cruce, în locul tău Baraba.
 Ioan 4:3-26

1.L-am găsit lâng’o fântână, Obosit de drum, setos,

Mi-a cerut să-i dau să beie, N-am ştiut că e Hristos.
cor: Mi-a fost ruşine, să stau de vorbă, Dar El
nu s’a ruşinat,
Isus mi’a spus că’n ceruri îngerii cântă,
Când omu’şi
lasă a lui păcat.
2.Am vorbit cu El obraznic, Şi L-am privit cu
dispreţ, Făr’ să ştiu că pentru mine, Pune-aşa de
mare preţ.
3.Toată viaţa mea întreagă, Cum a fost mi-a arătat,
A văzut că’s ruşinată, Şi mi-a spus că m’a iertat.
4.Nu L-am mai văzut vreodată, Dar mi-a spus al
meu secret, Mă’nchina-i privindu-I faţa, Şi I-am zis:
„Tu eşti profet!’’

Ioan 19:17

1.(: Pe drum cu spini încununat, Cu crucea’n spate

nemâncat :) Isus azi trece iar.
2.(: E cald şi crucea-I este grea, Sudori se scurg pe
faţa Sa :) Şi spini-L dor amar.
3.(: Priviţi-L cum se uită blând, La cei ce Îl hulesc
scuipând :) În Sfântă faţa Sa.
4.(: El suie în tăcere dealul, Golindu-şi singurel
paharul :) Ce dat a fost să-l bea.
5.(: Dar pentru cine răbdă toate, Gândeşte-te
iubite frate :) Gândeşte pân’ eşti viu.
6.(: Gândeşte-te că mâine poate, Te va chema
tirana moarte :) Şi-atunci va fi târziu.

Ioan 7:37-39
1.În veci Scriptura sfântă, eu nu voi părăsi, În ea
găsesc eu pace, şi viaţă veşnică.
cor: (: Nicidecum :) Nu las eu Scriptura sfântă,
(: Nicidecum :) Cartea Domnului Prea
Sfânt.
2.În ea ’ntâlnesc iubirea, Părintelui ceresc, Prin Isus
Mântuitorul,
Mielul Dumnezeiesc.
3.Când am ispite grele, Când sufletul mi’e trist,
Alerg la El într-una,
Cu ea toate le ’nving.
4.Când pierd a mea cărare, De lume înşelat, La
Isus ea mă ’ndreaptă, Prin care sunt scăpat.
5.Ea e a mea lumină, Şi calea spre-adevăr, Ca ea
nu e niciuna, Să ne ’ndrepte spre cer.

Ioan 16:33

1.Sună Scriptura în glas tare, Şi pe pământ şi pe

mare, V’adunaţi toţi laolaltă, Cercetaţi Scriptura,
toată: voi, voi, voi fraţilor.
2.Scriptura-i o carte sfântă, De profeţi alcătuită,
Câţi păcătoşi sunt pe lume, Vin’ la El că El le
spune: El, El, El, Cel smerit.
3.Cartea Sfântă-a lui Hristos, La toţi ne spune
frumos, Ne spune cu glas duios, Isus Cel numit
Hristos: El, El, El Cel smerit.
4.Veniţi fraţilor la Mine, Căci Eu sunt Cel ce fac
bine, Eu sunt acel răstignit, Şi Eu lumea ’m biruit,
Eu, Eu, Eu Cel smerit.
5.Cartea Mea v’am dat’o vouă, Scriptura în legea
nouă, Eu pentru voi M’am jertfit, Sus pe cruce
răstignit, Eu, Eu, Eu, Cel smerit.
6.Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi sfârşitul, Eu
sunt calea şi’adevărul, Eu sunt lumina din ceruri,
Eu, Eu, Eu, Cel smerit.
7.Cine calea-Mi va urma, Prin întuneric n’a umbla,
Eu sunt prieten cu oricine, Care astăzi crede’n
Mine, Eu, Eu, Eu, Cel smerit.
8.Eu sunt piatra unghiulară, Între vechile hotară,
Între cer şi’ntre pământ, Eu am fost şi iar Eu sunt,
Eu, Eu, Eu, Cel smerit.
9.Fraţi smeriţi ai Domnului, Veniţi iar sub steagul
Lui, Şi de’aţi fi persecutaţi, Crucea amară s’o luaţi,
Da, da, da, crucea Mea.
10.Şi cu steagul lui Hristos, Mergeţi veseli şi voioşi,
Ieşiţi din lume de jos, Fraţi iubiţi ai lui Hristos, Voi,
voi, voi, fraţilor.

1Ioan 3:10

1.Cartea cea mai veche, e Scriptura sfântă, În ea

se găseşte calea vieţii strâmtă, Pe care nu merg
mulţi, că se pare grea, Pentru ’aceia care nu’şi dau
inima. Ea este cuvântul şi chiar Dumnezeu, Viaţă
curată şi-adevărul Său.
2.Cale’aceasta strâmtă, este chiar hristos, El este
viaţa rămasă aicea jos, Cine Îl iubeşte, ca şi El
trăieşte, Îl urmează ’n toate, şi smerit trăieşte, Iar
acela care zice, sunt în Hristos, Şi în viaţă nu intră
este un mincinos.
3.Adevărul spune, că cel ce vorbeşte, Dacă nu
trăieşte, un mincinos este, Frate şi tu soră care
vorbeşti şi cânţi, Osândeşte-ţi viaţa, ce’o ai pe
pământ, C’ asta-i judecata, la care Domnul spune,
Nu vă cunosc, duceţi-vă de la Mine.
4.Că’n viaţă n’aţi intrat, numai aţi vorbit, Aţi iubit
păcatul şi v’aţi amăgit, Şi intrarea’n viaţă voi n’aţi
căutat, Ca să luaţi crucea şi să Mă urmaţi. Că cine
vorbeşte şi nu vieţuieşte, face fărdelegea şi
Anticrist este.

Fapte 2:1-4
1.Azi, Duhul Sfânt e roua dimineţii, Peste poporul
cel răscumpărat, E aurora’mpărăţiei vieţii, Puterea
Celui ce ne’a mângăiat.
2.Azi Duhul Sfânt e binecuvântarea, A mângăierilor
de la Rusali, E’o ploaie mai târzie pe ogoare, Şi o
bucurie la cei credincioşi.
3.Azi Duhul Sfânt aprinde’n noi lumina, Ne
lămureşte scopul vieţii Lui, Ne umple de puterea
care’n totul, Să-L prea mărim pe Răscumpărător.
4.Azi, Duhul Sfânt ne’nviorează duhul, Să-L prea
mărim pe Răscumpărător, Ne pregăteşte să primim
cununa, Cununa slavei, haina soarelui.

Fapte 2:1-4

1.O, porumbel cu pene sfinte, Ce ai zburat din

veşnicii, Noi Te rugăm, rugăm fierbinte, Noi Te
rugăm la noi să vi.
cor: (: Mai vino’odată :) Mai vino’odată,
porumbel ceresc şi sfânt.
(: Mai vino’odată :) Mai vino’odată la noi pe
pământ.
2.Ni’e dor, ni’e dor de-a Ta cântare, Cântată ’n
limbile de foc, Ca’n ziua sfântă de rusale, Când ai
mişcat casa din loc.
3.Cobori cu pacea Ta cerească, Adu-ne pacea pe
pământ, Din pacea Ta dumnezeiască, Adu-ne
pacea pe pământ.
4.O, Duh prea sfânt de sus din slavă, Cobori în chip
de porumbel, Şi fă-i pe toţi să înţeleagă, Că şi
astăzi lucrezi la fel.
5.O, chip ceresc ce’n mal de ape, Peste Iordan Tu
ai zburat, Cobori din cerurile slavei, O, porumbel
sfânt şi curat.
6.Ni-e dor, ni-e dor de dimineaţa, Când vom zbura
în jurul tău, Şi vom uita pe veci durerea, Sus la
tronul lui Dumnezeu.
7.Ni-e dor, ni-e dor, de-aceea clipă, când vei veni
ca să ne iei, Şi să ne duci în marea slavei, La stolul
sfânt de porumbei.
8.O vino iar la noi în vale, Cobori din cerul Tău prea
sfânt, Cobori la noi în adunare, Cobori la noi jos pe
pământ.

Fapte 10:10-20

1.Dumnezeu prin Duhul Sfânt lui Petru-i arată, Într-

o vedenie-l răpi şi astfel îi vorbi.
2.Un vas sta atârnat, să mănânce lui i-a dat, Din
tot felul de-animale ce erau sub soare.
3.Petru atunci îi glăsui lui Dumnezeu din cer, În
viaţă n-am mâncat nimic din ce-i spurcat.
4.Atunci glasul a doua oară i-a vorbit lui Petru iară:
„Nu numi tu necurat, ce eu am curăţat”.
5.Acest lucrul de trei ori s-a făcut tot mereu, Vasul
apoi s-a ridicat spre cer la Dumnezeu.
6.Petru a rămas uimit, ce să facă s-a gândit, Însă
Dumnezeu din cer tot i-a descoperit.
7.Căci aceasta-am asemănat, neamurile erau,
Socotiţi ca necuraţi şi de-o parte lăsaţi.
8.Dar Dumnezeu s-a ’ndurat de oameni şi i-a
chemat, Să vină toţi cari vor vrea la ’mpărăţia Sa.
9.Căci Dumnezeu a trimis ca răscumpărător, Chiar
pe Fiul Său iubit să fie răstignit.
10.Pentru ’ntrega omenire, să o scape de pieire, Să
o spele de păcat, prin sângele-I.

Fapte 12:1-17
1.Petru ’n temniţă legat, de durere apăsat, Ziua,
noaptea gândul lui, era ’n slujba Domnului.(: Ah,
Doamne Isuse du-te de îl mângâie :)
2.Nimenea nu poate şti, în ce suferinţi va fi, Pentru
Cuvântul cel Sfânt să-l ţină pân’ la mormânt. (: Ah,
Doamne Isuse du-te de îl mângâie :)
3.Trimite pe Duhul Sfânt să fie cu el oricând, În
viaţă pân’ la moarte, spre-a avea cu Tine parte. (:
Ah, Doamne Isuse du-te de îl mângâie :)
4.Nu-l lăsa să se gândească la viaţa pământească,
Ci la ’mpărăţia Ta, unde-i este răsplata. (: Nu-l
lăsa, nu-l lăsa să ţină la viaţa sa :)
5.Căci de Tine-a fost chemat, în lucrul încredinţat,
A lucrat cu bucurie, pentru plata’n veşnicie. (: Nu-l
lăsa, nu-l lăsa să ţină la viaţa sa :)
6.Biserica nu ’nceta Domnului a se ruga, Pentru
frăţiorul lor, să-l scape din pericol. (: Nu uita, nu
’nceta, Domnului a te ruga :)
7.Ţine minte nu uita pe Domnul al lăuda, El din
toate ne-a scăpat, şi bucurie ne-a dat. (: Nu uita,
nu ’nceta, Domnului a te ruga :)

Fapte 16:11-15

1.Din Neapole spre Macedonia, Pavel a plecat,

Afară din cetate, cu grăbire-au debarcat, Acolo
câteva zile în şir ei au şezut, la Filipi, da, la Filipi o,
ce minunta ţinut.
2.Într-una din zilele-acelea, ziua de Sabat, Ieşid
afară din cetate ei s-au îndreptat, Mergând să
caute-un loc de rugăciune ei s-au dus, Şi cu evlavie
să se-nchine Domnului Isus.
Lângă râu se aşezase Pavel, stând de vorbă
cu nişte femei, Care erau strânse laoalaltă,
după cum au ele obicei.
Pavel le vesti vestea cea bună, ce prin ea
poţi fi mîntuit,
 Unii sunt batjocoriţi de lume, pe Calvar ei s-
au jertfit.
3.Şi cum stătea el între ele şi el predica, De viaţa
Domnului Isus şi despre moartea Sa, Observă Pavel
că una din ele a primit, Cuvântul pe care cu
dragoste, el le-a vorbit.
4.Căci Domnul îi deschise inima şi ea-a crezut,
Cuvântul care-l auzit, şi ’ndată-l pricepu, Că trebuie
să se întoarcă şi acele femei, Şi ’n urmă a fost
botezată ea şi casa ei.
Femeia aceea temătoare de cuvântul
adevărului, Nu era decânt doar o
femeie ce păşea pe calea Domnului. Ea avea o
inimă dechisă, şi de-aceea Domnul o iubea,
Aşa ve-ţi fi şi voi surori iubite, de ve-ţi face
ca Lidia.
5.Şi după ce-a for botezată ea şi casa ei, Spre
Pavel şi spre toţi aceea care-l insoţea, Cu dragoste
fierbinte zicând: „dacă socotiţi, că-s credincioasă
Domnului, azi oaspeţii mei fiţi”.
6.Cu toţii au intrat în casa ei şi au rămas, Siliţi au
fost ca şi la ea să facă un popas, Intraţi la noi şi
multă dragoste şi-a arătat, Surorilor această faptă
e vrednic de urmat.
Fiţi ca Lidia ’n cuget şi credinţă, Şi în faptă
de-asemenea fiţi,
Dacă vreţi la ceruri o răsplată, De la Domnul
Isus să primiţi.
Să-i urmăm credinţa şi cu fapta, Împlinind cu
totul pe pământ,
Ceea ce Domnul Isus ne cere, Prin al Său
Cuvânt.

Romani 3:22
1.Lumea asta nu e, nicicând pentru mine, Cu ochii
credinţei privesc înaine, (: Domnul pe-acest
pământ mi-a arătat o cale, Spre patria celor, cu
multă răbdare :)
2.Numai în Tine Doamne, nădăjduiesc tare, Şi de-
aş fi încununat cu spini pentru Tine, (: Fie credinţa
mea plină de suspine, A mea e patria celor ce
sufere :)
3. Pentru mine nu faceţi voi nici un plânset, Căci
această lume eu n-o mai doresc, (: Au murit
acestea toate pentru mine, A mea e patria celor ce
sufere :)
4.Pe-acest pământ trăiesc, de toţi sunt alungat,
Dar de dragostea Lui eu nu sunt lepădat, (: Nu
’nţelege lumea, şi mă tot huleşte, A mea e patria
celor ce sufere :)
5.Pentru Numele Tău mă lupt plin de râvnă, scrie-
mi numele Tău în a mea inimă, (: Cunună cerească,
Tu-mi dăruieşti mie, A mea e patria celor ce
sufere :)
6.În valea plângerii, merg cu bucurie, Eu şi în
ţărână Te aştept pe Tine, (: Nu voi sta pururea, în
mormântul rece, A mea e patria celor ce
sufere :)

Romani 8:35

1.Pe calea către cer noi mergem cu Isus, Dorinţa

noatră e s-ajungem la El sus. (: Orice s-ar ivi, plâns
sau bucuri, Cu Domnul Isus noi toţi com birui :)
2.Dar calea este grea şi mare-i lupta, Tu nu
descuraja când eşti gata să cazi. (: Strigă la
Domnul cere-I ajutor, Şi vei vedea că ieşi prin toate
’nvingător :)
3.Locaşul cel ceresc, casa cea sfântă, E pregătită
pentru cei aleşi de El. (: Curaţi şi sfinţi pein sângele
Lui, Vom fi părtaşi cu El la nunta Mielului :)
4.Curamuri de finic în mâini vom cânta, Aşteptând
pe Isus să ne dea plata. (: Ce frumos va fi când
vom întâlni, Pe Tatăl, pe Isus şi ceata de îngeri :)
5.În sfânta clipă când în cer vom intra, Faţă în faţă
cu Domnul noi toţi vom sta. (: El ne va şterge din
ochi lacrima, Şi ne va pune al toţi pe cap cununa :)
6.Atunci faţa la toţi ne va străluci, Şi ’n etern cu
îngerii noi toţi vom fi. (: Cu Domnul Isus noi ne
vom bucura, Şi’n veşnicii vom sta cu toţi la dreapta
Sa :)

1 Corinteni 1:11

1.Fraţilor mi-au spus ai Cloei (: despre voi :), Că ’n

grădiniile iubirii, aţi lăsat omida firi, Să vă strice
trandafirii, din Eden. Că din nou la voi pe vale,
Toate crengile sunt goale, Nu au mai rămas petale,
nici polen.
2.Fraţilor mi-au spus ai Cloei (: despre voi :), Că
fecioarele ’nţelepte, nu mai stau cu dor s-aştepte,
Priveghind pe-a uşii trepte, ca oricând. Că mireasa
în mâhnire, nu mai ţese in subţire, Pentru-a
’ntâmpina pe mire când vine.
3.Fraţilor unde-i dragostea (: cea dintâi :), Dacă-aici
aveţi mânie, câţiva ani şi nu o mie, Ce va fi o
veşnicie sus în rai? Dacă-aici aveţi răzoare, veţi
avea şi’n ceruri oare, Câte-un rai de fiecare sus în
cer?
4.Fraţilor să ştiţi că vremea (: s-a scurtat :), Las’ să
fie holba plină, şi de grâu şi de neghină, Grâul
lângă grâu să ţină, spicul plin. Cine-i spin cu flori
deşarte, spin să fie mai departe, Cine-i sfânt să se
sfinţească tot mai mult.
 1 Corinteni 13:4-13

1.Dragostea e cea mai mare, dintre daruri pe

pământ, Cu ea să mergem în luptă, şi nu vom
cădea nicicând.
2.Dragostea e răbdătoare, şi plină de bunătăţi,
Dragostea nu pismuieşte şi nu se laudă.
3.Nu se umflă de mândrie, nu se poartă
necuvincios, Nu caută folosul său, nu se gândeşte
la rău.
4.Dragostea nu se bucură nicicând de nelegiuiri, ci
se bucură de-adevăr, Crezând tot şi suferind.
5.Dragostea cine o are, e fericit pe pământ, Cu ea
merge şi’n viaţa veşnică peste mormânt.
6.Cine zice că iubeşte pe Domnul Isus Hristos, Şi
pe-un frate îl ureşte, acela e-un mincinos.
7.Cine încă mai urăşte, pe un mic frate al său,
Moartea pe el îl va paşte, şi-l va duce’n chinul său.
8.Acum rămân acestea trei, credinţa şi nădejdea,
Dar cea mai mare din ele, peste toate-i dragostea.
9.Dragostea e preţioasă, prin ea vom scăpa de
chin, Şi în ţara glorioasă, cu ea vom fi’n veci,
Amin...

„Dragostea nu va pieri niciodată”...1

Corinteni 13:8

1 Corinteni 13:1-13

1.De-aş vorbi limba îngerilor, Bunătatea-mi curgă’n

valul apelor, Credinţa, fapta oricât fi-va, Fără
dragoste eu sunt una cu nimica.
2.Să cunosc lucruri mai tainice, Pot muta munţii şi
dealurile, Ziua şi noaptea pot învăţa, Fără dragoste
eu sunt una cu nimica.
3.Pot să-mi împart eu averea mea, Trupul să mi-l
dau ca şi jertfă, Calea să-mi fie umilinţa, Fără
dragoste eu sunt una cu nimica.
4.Este un lucru scump dragostea, Care o păzesc ca
şi fericirea, Sufere rabdă orice-ar veni, Dragostea
în inima ta pururea va fi.
5.Toate odată de vor termina, Nimic pe pământ nu
va rămânea, Dar credincioşilor li se va păstra, Pe
veci credinţa, nădejdea şi cu dragostea.

1 Corinteni 13:2-13

1.Toate darurile de-aşi avea, Să vorbesc în limbi,

Chiar munţi să mut, Şi averea s-o ’mpart de aş
avea, Fără dragoste nimic nu sunt.
cor: Urmăriţi să aveţi dragostea, Toate trec în
veci rămăne ea,
Urmăriţi să aveţi dragostea, Fără ea
nu primiţi cununa.
2.Răbdătoare dragostea este, Bunătate revarsă ’n
plin, Ea îngăduie, rabdă toate, Ne aduce în viaţă
doar alin.
3.Mai rămîn doar trei sunt acestea, Credinţa,
nădejdea, dragostea, dar mai mare dintre acestea,
Este şi rămâne dragostea.

1 Corinteni 15:51-52

1.O, când va fi acel timp scump, Când ridicaţi pe

pământ, Vor fi scăpaţi de griji, nevoi, Şi vom trăi ca
oameni noi.
2.O, când în cer noi vom păşi, Spre Tatăl Sfânt spre
al privi, Şi când Hristos va fi mai scump, Ca orişice
pe-acest pământ.
3.Când socotesc ceea ce sunt, Mulţimi de griji
chiar mă pătrund, Că viaţa mea mi s-a scurtat, De
groapă m-am apropiat.
4.Averi, mărire, nu poţi da, Ca sufletul să-l poţi
scăpa, Numa’n credinţă de ai trăit, Putea-vei să fi
mîntuit.
5.Deci lucrul meu de-acum va fi, Simţirea toată a-
mi curăţi, Ca moartea cînd va fi venit, Eu să mă
aflu pregătit.
6.Cu-acestă pregătire-a mea, Nu trebuie a ’ntârzia,
Ci astăzi curăţit să fiu, Căci mâine poate a fi târziu.

Galateni 6:2-8

1.În străvechea cartea scrisă pentru oameni, Plata-i

după faptă şi culegi ce sameni.
2.Iar Isus ne spune trebuie să vie, Peste această
lume, ziua de mâine.
3.Lumea ’ncremenită va striga şi plânge, Ziua de
mâine iată ne ajunge.
4.Clipa judecăţii vine frumoasă, Şi răpeşte-a vieţii
poftă păcătoasă.
5.Tunete ’n grabă, fulgere în piscuri, Curge laolaltă,
peste culmi şi piscuri.
6.Porunca suna-va din înalta slavă, Ardeţi-mi
neghina ardeţi, ardeţi orice pleavă.
7.Grâul Mi-L veţi strânge în grânare sfinte, Toţi cei
răi să piară, iar cei buni să cânte.
8.Cine poate spune câtă fericire, Când cei buni s-
adună lângă Sfântul Mire.
9.Vino grabnic dară şi te pocăieşte, Vino în această
oră pân’ Isuse te cheamă.

1 Tesaloniceni 4:16-17

1.La al trâmbiţei răsunet cânt va fi şi când, Tu cu

mare slavă vei veni Cei ce-s astăzi în mormânt, s-
or scula Şi în faţaa Ta Isuse toţi vom sta.
cor: Adă Doamne ziua aceia mai curând,
 Ziua sfântă a noului aşezământ.
2.Ce plăcut va fi atuncea şi frumos, când domnia
va fi dată lui Hristos, El e soarele dreptăţii, El Isus
Soare Sfânt, Ce străluceşte făr’ apus.
3.Noaptea neagră de păcat se va sfârşi, Când
dreptatea lui Isus va străluci, Nimici-va toţi
vrăjmaşii cu-un cuvânt, Aducând o pace sfântă pe
pământ.
4.Fi-va Doamne tot pământul un Betel, Fericind
toată făptura de pe el, Toţi uniţi într-o simţire, te-or
slăvi prea mărind a Ta iubire Te-or servi.

1Tesaloniceni 4:16-17

1.La glasul trâmbiţei noi ne vom ridica, În văzduh

pe Domnul spre-al întâmpina, Ca crinii Domnul ne
va înflorii, Şi’n starea vieţii ne va ’nveseli.
2.La glasul Cel sfînt noi toţi ne vom deştepta, Uita-
vom necazul greu şi suferinţa, Lupta cea grea noi
atunci o vom termina, Şi’n slavă pe Domnul de-
apururi Îl vom lăuda.
3.În ceruri fericiţi de sfinte mângăieri, Uita-vom
atuncea de multele dureri, Atunci glasul nostru
acesta mic şi slab, Va răsuna tare în al veciei larg.
4.Aici jos ne este partea să suferim, Oricât va fi de
greu, cu Domnul să trăim, Ca să auzim noi vocea
Blândului Păstor, La glasul trâmbiţei când ne
cheamă pe nor.
5.De aceea năvală noi trebuie să dăm, Câştigând
viaţa, de moarte să scăpăm, De flăcări de iubire
fiind noi cuprinşi, De-am păzit credinţa şi-al
Domnului cuvânt.
6.Viaţa ne este în mâna lui Hristos, Cu El noi atunci
vom âmpărăţii voioşi, Uita-vom pe veci noi asest
străin pământ, Cântând Aliluia, în veci cu Domnul
Sfânt.
 2Timotei 1-13

1.Caută’n Scriptură, Sfânta Scriptură, Să afli viaţa

lui Hristos, În ea stă dreapta ’nvăţătură, Ce în ea
ni-e de folos.
2.Caută’n Scriptură că Domnul zice, Te roagă Lui fă
tot ce-i scris, Numai de acela e ferice, Care aflat’a
pe Isus.
3.Caută’n Scriptură, Sfânta Scriptură, Că drumul
mântuiri-i ea, Fereşte orice cotitură, Urmează calea
scrisă’n ea.
4.Caută’n Scriptură, Sfânta Scriptură, Şi fă şi altor
cunoscut, Că’n ea stă dreapta ’nvăţătură, Ea spune
ce avem de făcut.

2Timotei 3:16

1.Toată Scriptura ’nsuflată, De Duhul lui

Dumnezeu, Să ne mustre, să ne ’ndrepte, Să ne
’ntoarcă de la rău.
2.Să trăim o viaţă nouă, Viaţa lui Isus Hristos, După
cum e în cer sus, Să trăim şi pe pămţnt.
3.Fraţilor, surorilor, Cu toţi să ne silim, Ca această
viaţă nouă, Cu drag să o ’nfăptuim.
4.Fapta, nu vorba vorbească, Asta-i place
Domnului, Asta-i bucuria noastră, Asta-i bucuria
Lui.
5.Toţi în legături curate, Să trăim noi pe pământ,
Şi’n smerenia cea scrisă, Să ne bucurăm oricând.
6.Tatăl, Fiul, Duhul slavei, În veci fie prea mărit, Că
ne’a scos din laţul lumii, Să ne facă fericiţi.
7.Aliluia, Aliluia, Aliluia, Domnului! Aliluia, Aliluia,
Aliluia, în veci Amin!

1Petru 2:11
1.Străin , pribeag şi călător, Sunt azi pe’acest
pământ, Călăuzit de-un singur dor, S’ajung în cerul
sfânt.
cor: Împărăţia Ta, eu Doamne o doresc, Şi cât
aş vrea
s’ajung în ea acolo să trăiesc.
2.Azi drumu-i greu şi plin cu spini, Dar s’o sfârşi’n
curând, Şi’n ţara Ta de fericiri, Ne’om odihni’n
curând.
3.Cu toţi acei ce Te-au urmat, Prin lumea de dureri,
Îţi vom cânta neîncetat, Măreţele-Ţi cântări.
4.Dar fă să vină mai curând, Împărăţia Ta, Căci ard
de dor tot aşteptând, Şi crucea-i tot mai grea.
5.Ce frumuseţi de nedescris, Acolo’n veci vor fi,
Când Tu iubit şi scump Isus, Tu vei împărăţii.

1Ioan 4:20-21

1.Scriptura măreaţă ce de vremi şi zile, De mulţi

eşti citită spre a ta mărire, Mulţi spre condamnare
te mai aminteşte, Cu toată umblarea te
tăgăduieşte.
2.Zicând doar din gură că iubesc pe Domnul, Dar
fratelui, ură şi-i întoarce boldul, S’a răcit iubirea
cea dintâi primită, Bântuie răceala ce’n Scripturi
stă scrisă.
3.O, scumpul meu frate, şi iubită soră, Mare-a fi
durerea în ziua din urmă, Când Mântuitorul se va
arăta, Şi la judecată El te va chema.
4.Doamne a Ta’ndurare, revars’o spre mine, Ca să
am iertare la a Ta venire, Deşi eu nu merit, dar
dragostea-Ţi mare, Ce-a urcat Calvarul, ne va da
iertare.
Apoc. 2:5-7
1.Întoarce-te la dragostea dintâi, Întoarce-te pân’
încă nu-i târziu, Întoarce-te la ceea ce-ai pierdut,
Iubirea ta, iubirea din trecut.
cor: (:Acelui ce va birui :)(:Îi voi da să mănânce
din pomul
vieţii, Din raiul lui Dumnezeu :)
2.Întoarce-te o nu mai sta pe loc, Adu-ţi aminte de-
al iubirii foc, Cum pentru Domnul tu te-ai ostenit, În
dragostea dintâi când L-ai primit.
3.Întoarce-te că Domnul te-a alea, Să nu îţi pierzi
iubirea ce-ai primit, Cum au pierdut’o aceia din
Efes, Întoarce-te să nu rămâi pierdut.
4.Întoarce-te că dacă nu să şti, Iubirea sfântă te va
părăsi, El va lua ’napoi tot ce ţi-a dat, Şi sfeşnicul
din loc va fi mutat.

Apoc.4:1-11
1.Un glas duios mie mi-a zis, Din poarta cerului
deschis, Vino acum şi vei vedea, Lucruri ce se vor
întâmpla.
2.Atunci Duhul Sfânt m’a răpit, Acolo’n cer unde
am zărit, Tronul şi acei ce şedeau, Ca iaspisul
asemenea.
3.În jurul tronului şedeau, Pe alte tronuri se
odihneau, Acei martori şi sfinţi martiri, Având pe
capete cununi.
4.Toate acestea nu ’ncetau,Zi şi noapte aşa ziceau,
Sfânt, Sfânt e Domnul Dumnezeu, A fost, este,va fi
mereu.
5.Când făpturile aşa ziceau, Acei bătrâni se
proşterneau, Şi îşi închinau cununa lor, Celui din
vecii vecilor.
6.Zicând: vrednic eşti să primeşti, Măriri şi laude
cereşti, Că Doamne toate le-ai făcut, Dup’a Ta voie
cum ai vrut.
7.Astfel şi eu mă însoţesc, Pe Cel din cer să-L prea
măresc, Şi să-I cânt întotdeauna, Slava, cinstea şi
onoarea.
8.Şi Mielului Cel junghiat, Ce pentru noi viaţa şi-a
dat, Să-I fie toată puterea, înţelepciunea, mărirea.
9.Voi toţi acei ce-aicea staţi, Veniţi acuma şi
gustaţi, Din marea bunătatea Lui, Să-I dăm laudă
Domnului.

Apoc.5:1-12

1.Sus pe cerul înstelat, e un lucru minunat, Zboară

oastea îngerească, Împrejur s’o cucerească.
2.Îmbrăcată’n strălucire, Fapte de neprihănire,
Cum nu se mai poate spune, Aşa frumoasă
minune.
3.În mijlocul unui palat, Am văzut şi m’am uitat, E
un scaun de domnie, Aşezat din veşnicie.
4.Ca diamantul cel curat, Tot în slavă îmbrăcat,
Cineva pe el domnea, De El cerul asculta.
5.Am văzut apoi şi eu, Că Acesta-I Dumnezeu,
Înconjurat de oştire, Îmbrăcat în strălucire.
6.Am văzut în mâna Sa, O carte mare avea, Cartea
era scisă toată, De şapte ori sigilată.
7.S’a făcut scurtă ’ntrebare, Cine se găseşte
’nstare, Cu curaj să îndrăznească, Să i-a cartea s’o
citească.
8.La aşa întrebare grea, Nimenea nu se găsea, Să
răspundă Celui Sfânt, Nici în cer nici pe pământ.
9.Atuncea m’am întristat, Am plâns mult şi’am
suspinat, Că nimeni nu este ’nstare, Să răspundă la
’ntrebare.
10.Dar o voce mângăiată, Îmi răspunde-atuncea
iată! Nu mai plânge! hotărât, O fiinţă s’a găsit.
11.Eu de-odată m’am uitat, Un miel părea junghiat,
Din seminţia lui Iuda, Înspre tron înainta.
12.Iată Tată! sunt în stare, Să răspund la întrebare,
Hotărât, Eu voi pleca, Tată să fac voia Ta!
13.Strigă’n cer oştirea sfântă, De El îngerii ascultă,
Ei cântau noua cântare, Vrednic eşti Tu, de
plecare.
14.Căci ai biruit în toate, Să scapi lumea de păcate,
Şi strigau de bucurie, Sfânt e Domnul pe vecie.

Apoc.20:12-15

1.Isus ai rânduit o zi, când vei veni pe nori, În clipa

aceea vei veni, să-Ţi iei al Tău popor.(: Vei mai
veni dar nu vei fi, Tu sluga tuturor,Ci încă’ odată
vei veni ca un judecător :)
2.Atunci toate fiinţele, din întregul univers, Trebui-
vor toate să stea, în faţa lui Isus. (: Oceanele şi
mările vor arunca la mal, Toţi morţii care şi-au
găsit, şfârşitu’n a lor val :)
3.Mormintele s’or despica, ca să iasă morţii, Şi vor
trebui ca să-şi ia plata lor cu toţii. (: Cu toţii’n rând
s’or aşeza, ’n faţă la Creator, Pe rând El îi va
judeca, după faptele lor :)
4.Veni-vor copii şi bătrâni, de toate vârstele, Ce
n’au crezut că va veni, odată Judele. (: Veni-vor şi
acei tineri, ce’n tinereţea lor, Au petrecut în
desfrânări, hulind pe Creator :)
5.Dar Judecătorul Cel drept, va alege pe’ai Săi,
Punând pe cei buni la dreapta şi’n stânga pe cei
răi. (: Şi mulţi vor plânge cu amar, cerându-I mila
Lui, Dar atunci milă n’or avea, în faţa Domnului :)
6.Isus Hristos le va zice,,Mergeţi nu vă cunosc’’,
Decând v-am bătut la uşă, iar voi nu mi’aţi deschis.
(: M-aţi lăsat, trist, flămând şi gol, străin fără
ajutor, Pierdut în bezna nopţilor, dar voi nu v-aţi
întors :)
7.Acum mergeţi voi la Satan, pe care l-aţi slujit,
Căci în pofte şi în plăceri, viaţa v-aţi trăit. (: Iar voi
acei ce mi’aţi urmat, mereu neobosiţi, Veniţi acum
în casa Mea, veniţi dar voi veniţi :)
8.Căci acum lupta s’a sfârşit, primiţi voi cununa,
Durere plâns şi prigoniri, voi nu ve-ţi mai avea. (:
De’acum voi vă ve-ţi bucura, în cortul Meu mereu,
Şi voi în toate ve-ţi lăuda, pe Domnul Dumnezeu :)
9.Iar acum glasul mi’l îndrept spre adunarea Sa,
Slujiţi-L voi dar pe Isus din toată inima. (:
Veghează’n post şi’n rugăciuni, a lui Isus popor, Ca
să te afle veghetor, când va veni pe nor :)

1.Eu eram copil Isuse, Glasul când Ţi-am auzit,

(: Drumul crucii :) Asta Doamne Tu mi’ai spus.
2.La început era o pace, Şi calea plină cu flori,
(: Drumul crucii :) Îmi era dulce şi uşor.
3.Iar dac’au venit furtune, Şi ispite peste noi,
(: Drumul crucii :) Am căzut şi’am dat ’napoi.
4.Dar am căzut în mâna-Ţi dulce, Ce m’a ridicat în
sus,
(:Drumul crucii :) Mă ’ntâlnise cu Isus.
5.El mi’a arătat Golgota, Mi’a spus chinurile Lui,
(: Drumul crucii :) Până-acolo’n vârf să-l sui.
6.Astea’s flori ce-am strâns în braţe, Şi’n mănunchi
le-am
adunat, (: Drumul crucii :) Suferind l-am învăţat.

1.De-ai şti suflete cum Eu te iubesc, Te-ai dezbrăca

de omul pământesc, Ţi-ai lua crucea zilnic a-Mi
urma, Şi în păcat o
clipă n-ai mai sta.
cor: (: De-ai şti suflete :) De ai şti suflete în ce
loc eşti
aşteptat, (: N’ai mai sta o clipă în păcat :)
2.De-ai şti suflete cum Eu te-am iubit, Mi-am dat
viaţa să fi fericit,
Şi sus în ceruri raiul ţi-am deschis, Ca să ai parte în
Paradis.
3.De-ai şti suflete cum morţii M-am dat, Prin
sângele pe care l-am vărsat, Tu stai în lume dar
nepăsător, Nu mă cunoşti ca al tău Salvator.

1.Din depărtări, din sfinte zări, Astăzi răsună o

chemare,
Oameni treziţi, vă pocăiţi, Că Domnul nu va
’ntârzia.
cor: Veniţi, cu tiţi veniţi, Isus vă cheamă, Ca să-
I
urmăm cu toţi viaţa Lui, Să ne iubim cu’o
dragoste cerească, C’aşa e voia Tatălui.
2.Azi eşti chemat şi îndemnat, De Cel ce s-a jertfit
pe cruce,
Nu şovăi, nu zăbovi, Căci mâine poate-i prea târziu.
3.Nu te’nşela căci calea ta, duce de’a dreptul la
pierzare,
Te’ntoarce-acum, pe-acelaşi drum, Pe care-a mers
Isus Hristos.
4.Veniţi, veniţi voi cel iubiţi, Mântuitorul azi vă
cheamă,
Vă înrolaţi ca să luptaţi, Pentru împărăţia Lui.
5.Vă pregătiţi ca să’ntâlniţi, Pe Cel ce lumea
judeca-va,
El va veni şi-a osândi, Pe cei ce’n rele-i va găsi.
cor: El va veni curând pe nori de slavă,
Pământu-
întreg se va cutremura, Cei păcătoşi vor
tremura
de groază, Şi’o grea osândă-şi vor lua.
6.Căci la sfârşit, glasu-I auzit, Răsunând în întreaga
lume,
E glasul Lui, cum altul nu-i, E glasul oastei
Domnului.
 cor: Ei merg voioşi, cu Domnul lor în frunte,
Înspre
împărăţia cea de sus, Din calea lor fug
demonii
cu groază, Căci trece oastea Domnului.

1.De prin valuri, de prin valuri, strigă azi, Isuse pe

Tine Te
cheamă ai Tăi fraţi, Cei răscumpăraţi din lume, Se
gândesc
acum la Tine, Isuse.
2.Cei zmeriţi prin multe valuri pe pământ, Te
cheamă că Tu
le eşti frate Isus, Căci puterea Ta cea mare,
Sprijineşte-a Ta
lucrare, pe pământ.
3.În cetatea ce Sodoma’nchipuia, Lot a lui viaţă
mult şi’o
chinuia, Şi cum el şi’o chinuia, tot aşa, Sămânţa Ta
tristă-i
pe pământ.
4.În cetatea ce Sodoma’nchipuie, Sufletul meu
mult se chinuie,
Inima-mi care-i sărmană pe pământ, Pe Tine Te
cheamă Isuse.
5.De sus raza strălucită se-arată, Mângăind inima
ce-i întristată, Blândul glas ce se aude, Suferinţa se
va stinge în curând.

1.În lumea aceasta sunt străin, Nu am casă nici

cămin,
Dar cu Isus vreau să triesc, Asta eu o doresc.
cor: Domnul Isus cu mine va fi pe marea vieţii,
Cu El voi pluti în zilele grele.
2.Chiar valuri şi nori negri, De-ar veni nu mă voi
teme,
Căci Domnul Isus cu mine, Va fi în zilele grele.

1.Când pe norul luminos, Va veni Isus Hristos, N’a fi

lună,
stele, soare, Ci numai o frică mare.
2.Soarele s’a întuneca, Lună, stele vor cădea, Toţi
din
lume se vor strânge, Şi de groază toţi vor plînge.
3.Cei vi multe vor răbda, Până ce se vor scăpa, De-
a
trupului răutate, Încărcat cu rele fapte.
4.Întâi focul va veni, Pe cei răi îi va mistui,
Dup’aceea va
suna, Îngerii cu trâmbiţa.
5.Şi prin glas de trâmbiţă, Din mormânt la înviere,
Domnul
Isus va chema, Toţi din morţi vor învia.
6.În valea lui Iosafat, Totul va fi judecat, Judecată
grea şi
dreaptă, Fiecărui după faptă.
7.Vor veni săraci, bogaţi, Boieri mari şi împăraţi,
Învăţaţi
şi cerşitori, Şi stăpâni cu servitori.
8.De faţă vor fi preoţi, Cu-a lor credincioşi cu toţi,
Şcolarii
cu ’nvăţătorii, Domnii mari şi muncitorii.
9.De o parte părinţii’n rînd, Cu copii lor plîngînd,
Părinţii că
nu i-a ’nvăţat, copii că n-au ascultat.
10.Şi judecătorii iată, Care-au judecat pe plată, Şi
stăpâni
ce-au înşelat, Pe acei ce le-au lucrat.
11.Fi-vor şi negustorii, Înşelaţi şi ’nşelători, Faptele
de
mărturie, În locaşul de vecie.
12.Deci şi noi să ne silim, Ca să nu ne osândim,
Căci nu
ştim ceasul când fi-va, Domnul Isus când veni-va.

1.Mare este Domnul, El m-a mântuit, Din păcatul

morţii,
El m-a izbăvit.
cor: Scumpe Dumnezeule, Îndurare-Ţi cer şi eu,
Şi nu mă lăsa, În toată viaţa mea.
2.Acum sunt pe calea, Sfântă către cer, Unde cu
credinţă,
Zi şi noapte sper.
3.Sufletul meu vesel, Cântă ne’ncetat, Şi voi lăuda
veşnic,
Pe-al meu Împărat.
4.Veşnice Părinte, Al meu Salvator, O, Isuse fi
slăvit,
De-al Tău popor.

1.E noapte şi furtună, pe marea furtunoasă, De mii

de
duhuri rele ce cheamă să le-ascult, Mi’e dor de
dimineaţa,
în slava răsărită, Străjerule, străjere, mai este oare
mult?
2.E atât de grea vegherea, când noaptea se
lungeşte,
Când inimile-aşteaptă, şi’n suflete e jar, Mi’e toată
aştep- tarea în glasul veştii
Tale,Străjerule, străjere mai este oare
mult?
3.Mai este mult din noaptea aceasta’ntunecoasă,
Departe-
s oare zorii seninei dimineţi, Se zbat în jur talazuri,
e marea’
nfuriată, Străjerule, străjere, nu-i ceasul cel măreţ?
4.Atât de grea-i vegherea, când noaptea se
lungeşte, Prin valuri mari şi grele, cum n’am mai
întâlnit, Simţim c’a noastre inimi, curând n’o să
mai poată, Ah, sună răsăritul, străjerule iubit!
5.Ah, sună azi străjere, sfârşitul suferinţei, Să rupă
obezi şi stăvili, de ţărână şi de fier, Adu-ne
dimineaţa doritei biruinţe, şi nunta aşteptată, cu
Mirele din cer.

1.Din Sion un glas porneşte, şi ne cheamă la Isus,

Să
ne întoarcem iar la Domnul, De unde cel rău ne’a
dus.
2.Vine ziua judecăţii, Când tot ochiul va vedea, Ce
vor moştenii nedrepţii, Amarul şi durerea.
3.Ce ve-ţi face voi atuncea, Când cu toţi ve-ţi
rămânea,
Voi care n’aveţi Duhul vieţii, Ve-ţi plânge şi ve-ţi
ofta.
4.Dacă Duhul Sfânt îl cereţi, Domnul nu va ’ntârzia,
Dar voi cu El ce ve-ţi face? Mereu îl ve-ţi întrista.
5.De-L ve-ţi întrista într-una, Domnul iar îl va lua,
Vai de voi va fi atuncea, Că nu-l ve-ţi mai căpăta.
6.Voi care cuvântul vieţii, Cunoaşteţi al predica,
Nu lăsaţi candela goală, Să nu poată lumina.
7.Unii dorm tot mai departe, Alţii abia acum se
scol’
Alţii demult se sculară, Luptă cu duşmanul lor.
8.Dar mai rău ca orişicare, Sunt eu care m-am
trezit,
Auzeam pe Cel ce strigă, Dar la luptă n’am ieşit.
9.Nu iubiţi poftele lumii, Lumea nu poartă crucea,
Ea îi face numai sem,nul, Dar a suferi nu vrea.

1.Doamne la Tine mă gândesc, De aici din Babilon,

Căci sunt într’o ţară străină, Departe de Sion.
2.Ai milă de mine, căci sunt străin aici, Pe cine altul
am eu aici, Dacă Tu nu eşti cu mine.
3.Cine mă izbăveşte’n strâmtorări, Dacă Tu nu eşti
cu mine, Ah, casa Ta Dumnezeule, Cât de departe
sunt de templul Tău.
4.Cât de departe sunt de adunare ceea sfântă,
După
Tine eu tânjesc, Ah, când voi fi eu în tine.

1.Ce dulce-i viaţa cu Isus, Dacă trăim precum ne’a

spus,
Ca într-una cu El să fim, În veci de veci.
2.Să’nduri oricâte lovituri, Prin mii de greutăţi să
treci,
Cu Isus tu eşti fericit, În veci de veci.
3.Să stai într-un bordei sărman, Cu Isus viaţa s’o
petreci,
De ai pe Domnul eşti bogat, În veci de veci.
4.Domnul a zis:cei ce voiţi, Luaţi-mi crucea şi
veniţi,
De Tatăl meu ve-ţi fi iubiţi, În veci de veci.
5.Căci cine iubeşte lumea, Nu caută dragostea
Mea,
Şi fericirea n’o avea, În veci de veci.