Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ECTENIA MICĂ
PREOTUL: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
STRANA: Doamne miluiește.
PREOTUL: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, pe noi,
Dumnezeule, cu harul Tău.
STRANA: Doamne miluiește.
PREOTUL: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita
Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria,
cu toți Sfinții să o pomenim.
STRANA: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe
noi.
PREOTUL: Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui
Hristos Dumnezeu să o dăm.
STRANA: Ție, Doamne.
PREOTUL: Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție slavă înălțăm,
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
STRANA: Amin.
PSALMUL 140
Stihurile următoare se cântă pe glasul 4:
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! auzi-mă Doamne!
Ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine. Auzi-mă,
Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta; ridicarea
mâinilor mele - jertfă de seară! Auzi-mă, Doamne!
Stihurile următoare se citesc:
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul
buzelor mele!
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi
dezvinovăţesc păcatele mele.
Cu oamenii cei ce fac fărădelege şi cu aleşii lor nu mă voi însoţi.
Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra; iar untdelemnul
păcătoşilor să nu ungă capul meu.
Că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor;
prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor;
Auzi-se-vor graiurile mele, că s-au îndulcit. Ca o brazdă de pământ
s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am
nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce
fac fărădelege.
Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu, până ce voi trece.
PSALMUL 141
Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către
Domnul m-am rugat.
Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui
îl voi spune.
Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.
În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă
cunoască.
Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
Strigat-am către Tine, Doamne, şi am zis: Tu eşti nădejdea mea,
Tu eşti partea mea în pământul celor vii!
Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult
decât mine.
Şi îndată se cântă:
STIHIRILE PE 10
Samoglasnica zilei din Triod – glasul 4
Scoate din temniţă sufletul meu, ca să mărturisească numelui Tău.
(Psalmul 141)
Ca un desfrânat risipind părinteasca mea bogăţie, pustiu m-am
făcut, locuind în ţara cetăţenilor vicleni; şi, prin necugetarea mea, m-
am asemănat animalelor celor neînţelegătoare şi m-am golit de tot
harul cel dumnezeiesc. Pentru aceasta, întorcându-mă strig către Tine,
Părintele cel milostiv şi îndurat: Greşit-am, primeşte-mă pe mine cel ce
mă pocăiesc, Dumnezeule, şi mă miluieşte!
Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie. (Psalmul
141)
Ca un desfrânat risipind părinteasca mea bogăţie, pustiu m-am
făcut, locuind în ţara cetăţenilor vicleni; şi, prin necugetarea mea, m-
am asemănat animalelor celor neînţelegătoare şi m-am golit de tot
harul cel dumnezeiesc. Pentru aceasta, întorcându-mă strig către Tine,
Părintele cel milostiv şi îndurat: Greşit-am, primeşte-mă pe mine cel ce
mă pocăiesc, Dumnezeule, şi mă miluieşte!
Mucenicina din Triod - glasul 4
Dintru adâncuri am strigat către Tine: Doamne, Doamne, auzi
glasul meu! (Psalmul 129)
Jertfele cele însufleţite, arderile de tot cele cugetătoare, Mucenicii
Domnului, junghierile cele desăvârşite ale lui Dumnezeu, oile cele ce
cunosc pe Dumnezeu şi sunt cunoscute lui Dumnezeu, al căror staul
este necălcat de lupi, rugaţi-vă ca şi noi să fim păstoriţi împreună cu
voi, la apa odihnei.
Stihirile podobnice ale Triodului, ale lui Iosif - glasul 6
Podobie: Toată nădejdea...
Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.
(Psalmul 129)
Cei ce v-aţi arătat raze ale Soarelui celui înţelegător, văzătorilor de
Dumnezeu Apostoli, cereţi luminare sufletelor noastre şi ne izbăviţi de
întunericul cel de nepătruns al patimilor şi vă rugaţi ca să vedem ziua
mântuirii, prin rugăciuni şi prin cereri curăţindu-ne inimile, pe care
vicleanul le-a rănit. Ca mântuindu-ne, cu credinţă să vă cinstim
pururea pe voi, cei care cu preaînţeleaptă propovăduire aţi mântuit
lumea.
De te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la
Tine este milostivirea. (Psalmul 129)
În ţara răutăţii plecând eu, desfrânatul, rău am cheltuit bogăţia pe
care mi-ai dat-o, milostive Părinte, şi mă topesc de foamea faptelor
bune. Iată că m-am îmbrăcat cu ruşinea neascultării, golindu-mă de
harul cel dumnezeiesc, şi strig Ţie: Greşit-am, dar ştiu bunătatea Ta.
Primeşte-mă ca pe unul din argaţii Tăi, îndurate Hristoase, pentru
rugăciunile Apostolilor, celor ce Te-au iubit pe Tine.
A lui Teodor - glasul 6
Podobie: De-a dreapta Mântuitorului...
Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul
meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul. (Psalmul
129)
Apostoli ai Mântuitorului, luminători ai lumii, făcători de bine şi
mântuitori, care sunteţi vestitori ai slavei Lui, ca nişte ceruri
tâlcuitoare şi împodobiţi cu stelele minunilor şi cu semnele
tămăduirilor, aduceţi cu stăruinţă rugăciuni Domnului pentru noi, ca să
primească rugăciunile noastre, întru mireasmă preacurată, şi să ne
învrednicim şi a săruta Crucea cea purtătoare de viaţă şi a o privi toţi
cu frică. Pentru a ne închina ei, trimite-ne nouă milele Tale,
Mântuitorule, ca un iubitor de oameni.
Stihirile Sfântului Mucenic Sabin din Minei – glasul 8
Podobie: Doamne, de ai şi stat...
Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii, să
nădăjduiască Israel spre Domnul. (Psalmul 129)
Doamne, ca unul ce cunoşti slăbiciunea firii oamenilor, încinge-ne
pe noi cu putere în vremea postului şi ne întăreşte împotriva
duşmanilor celor nevăzuţi, ca un Milostiv, îngrădindu-ne cu nepătimire
sufletească, ca să slăvim mila Ta.
Că la Domnul este milă, şi multă mântuire la El şi El va izbăvi pe
Israel din toate farădelegile lui. (Psalmul 129)
Doamne, ca unul ce cunoşti slăbiciunea firii oamenilor, încinge-ne
pe noi cu putere în vremea postului şi ne întăreşte împotriva
duşmanilor celor nevăzuţi, ca un Milostiv, îngrădindu-ne cu nepătimire
sufletească, ca să slăvim mila Ta.
Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate
popoarele. (Psalmul 116, 1)
Doamne, pe purtătorul de chinuri l-ai adus, cu insuflarea
Mângâietorului, din întuneric la lumina dumnezeieştii sălăşluiri, ca un
bun, şi ostaş tare împotriva duşmanilor l-ai arătat. Pentru aceasta,
încununându-se de biruinţă, Te-a slăvit, Iubitorule de oameni.
Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în
veac. (Psalmul 116, 2)
Doamne, ca un bun şi Iubitor de oameni, prin rugăciunile
Mucenicilor păzeşte-ne pe noi sub acoperământul aripilor Tale celor
nematerialnice, Cuvinte, prin curăţie şi nevinovăţie, să vedem Învierea
Ta cea de a treia zi, ca un milostiv.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu din Minei - glasul 8
Doamne, primeşte rugăciunile Maicii Tale şi, milostivindu-te,
îmblânzeşte-te. Mântuieşte tot neamul oamenilor celor ce slăvesc
puterea Ta şi ne scoate din înşelăciunea vrăjmaşului şi ne miluieşte,
Milostive, dându-ne iertare de greşeli.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea:
Doamne, când soarele Te-a văzut răstignit pe lemn, pe Tine
Soarele dreptăţii, razele şi-a ascuns şi luna lumina în întuneric şi-a
schimbat. Iar Maica Ta cea preacurată a simţit cum i se sfâşiau cele
dinlăuntru. (se cântă cât mai rar)
În timp ce se cântă stihira de la „Şi acum...“, preotul face Vohodul
(ieşirea cu cădelniţa); cântăreţii coboară atunci din strană, iar după ce
PREOTUL rosteşte: Înţelepciune! Drepţi!
STRANA cântă: Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui
fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase! Venind la
apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul
şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat
de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru
aceasta, lumea Te slăveşte.
PREOTUL: Să luăm aminte! Pace tuturor!
STRANA: Şi duhului tău.
PREOTUL: Înţelepciune! Să luăm aminte!
STRANA: PRIMUL PROCHIMEN DIN TRIOD - glasul 4
Nădăjduit-am în mila lui Dumnezeu în veac şi în veacul veacului.
(Psalmul 51, 7)
Stih: Ce te mândreşti întru răutate, puternice? (Psalmul 51, 1)
Nădăjduit-am în mila lui Dumnezeu în veac şi în veacul veacului.
Nădăjduit-am în mila lui Dumnezeu în veac şi în veacul veacului.
PRIMA PAREMIE DIN TRIOD
PREOTUL: Înţelepciune!
CÂNTĂREȚUL: De la Facere, citire: (VII, 6 - 9)
PREOTUL: Să luăm aminte!
CÂNTĂREȚUL: Noe însă, când a venit asupra pământului potopul
de apă, era de şase sute de ani. Şi a intrat Noe în corabie şi împreună
cu el au intrat fiii lui, femeia lui şi femeile fiilor lui, ca să scape de apele
potopului. Din păsările curate şi din păsările necurate, din animalele
curate şi din animalele necurate, din fiare şi din toate cele ce se mişcă
pe pământ au intrat la Noe în corabie perechi, perechi, parte
bărbătească şi parte femeiască, cum poruncise Dumnezeu lui Noe. (se
încheie melodios)
PREOTUL: Înţelepciune! Să luăm aminte!