Rubeola a fost descrisa pentru prima data la mijlocul secolului al 18-lea.

In anul
1740, medical Friederich Hoffman facea prima descriere clinica a bolii, care a fost
apoi confirmata de Bergen in 1752 si Orlow in 1758.
In 1752, George de Maton sugereaza ca rubeola sa fie considerate o boala distincta
de pojar si scarlatina. Toti acesti medici erau de origine germane iar boala era
cunoscuta la inceput sub denumirea de Rtheln( de la contemporanul german
Rteln), apoi Pojarul German. Henry Veale, medic chirurg al Artileriei Regale
Engleze, descrie inceputul unei epidemii de rubeola in India. El este cel care in 1866,
a dat numele de rubella bolii (de la cuvantul latinesc si inseamna punct rosu).
In anul 1881, la Congresul International de Medicina de la Londra rubeola este
recunoscuta in mod oficial ca boala cu identitate proprie.
In anul 1914, pe baza experimentelor de laborator realizate pe maimute, cercetatorul
Alfred Fabian Hess sustin teoria conform careia rubeola este cauzata de un virus.
Multi ani mai tarziu, in 1938 cercetatorii Hiro si Tosake confirma aceasta teorie,
sustinand-o cu testul facut pe copii. Au transmis boala de la cazurile acute la copii
folosindu-se de spalaturile nazale filtrate.
In anul 1940, pe teritoriul Australiei izbucneste una dintre cel mai mari epidemii de
rubeola. Dupa aceasta epidemie, oftalmologul Norman McAllister Gregg a identificat
78 de cazuri de cataracta congenitala la nou-nascuti. Dintre acestia 68 erau copii
nascuti de mame care contractasera boala la inceputul sarcinii. Un an mai tarziu
,Gregg publica lucrarea cu titlul:Cataracta Congenitala consecinta a pojarului
german la mama. In aceasta lucrare medicala descrie o serie de probleme ,
cunoscute azi ca SCR ( sindromul congenital al rubeolei). Observa de asemenea ca
problemele sunt mai mari cu cata boala este contractata de mama mai devreme.
In 1962, virusul rubeolei este izolat in culturi de tesut de catre doua grupuri separate
de cercetatori condusi de catre medicii Parkman si Weller.
Perioada cuprinsa intre 1962-1965 ,este dominate de pandemia de rubeola care
izbucneste in Europa si se raspandeste cu repeziciune si catre Statele Unite ale
Americii. In Statele Unite intr-un singur an(1964-1965) autoritatile ajung sa estimeze
cifra de 12,5 milioane de cazuri de rubeola. Acestea au condus la peste 11. 000
pierderi de sarcina sau avorturi provocate de medici si 20.000 cazuri de sindrom
congenital al rubeolei. Din acestea 2.100 au murit ca nou-nascuti , 12,000 s-au
nascut fara auz, 3.580 erau orbi si 1.800 sufereau de retard mintal. Numai in statul
New York , sindromul congenital al rubeolei a afecatat 1% din toate nasterile. In anul
1969, apare pe piata primul vaccin cu virus active.
La sfarsitul anului 1970 , este introdus triplu vaccinul de imunizare ( antipojar,
antioreion, antirujeola).
Caracteristici epidemiologice ale rubeolei.
Rubeola este o boala raspandita in intreaga lume. Virusul rubeolic are tendinta de a
se manifesta mai ales in perioada primaverii in tari cu clime temperate.Inainte de
introducerea vaccinului, in 1969, se inregistrau focare de infectie periodice in
intreaga lume astfel in Europa aparea o data la 305 ani si in Statele Unite la 6-9 ani ,
afectand mai ales copii cu varste cuprinse intre 5 si 9 ani. De la introducerea
vaccinului de imunizare , epidemiile au devenit toto mai rare iar in America s-a ajuns
la intrerupe un caz de rubeola. Deoarece virusul poate fi preluat in continuare cu
usurinta din celelalte tari, populatia trebuie in continuare sa se vaccineze . In acest
fel emisfera vestica isi mentine scopul de a nu avea nici un caz de rubeola.
Specialistii considera ca un factor important in controlul epidemiilor de rubeola in
reprezinta imunizarea universal, producand un nivel ridicat de imunitate grupata.
In Anglia, numarul persoanelor predispuse la virusul rubeolic ramane destul de mare
datorita lipsei administrarii vaccinului. In anul 1993 sau inregistrat numeroase focare
de infectie in randul persoanelor tinere iar in 1996 boala a fost transmisa femeilor
insarcinate, majoritate emigrante si predispuse la aceasta boala. Din pacate in tarile

in curs de dezvoltare, epidemiile de rubeola sunt inca foarte dese deoarece accesul la
vaccin este limitat.Agent infectios
Virusul rubeolic este membru al familiei de virusi Togaviridae,ce cuprinde genurile
Apphaviris si Rubivirus( virusul rubeolei).
Mod de transmitere:
Virusul rubeolic se transmite direct, de la persoana la persoana pe cale respiratory
prin secretia nazo-faringiana infectata cu virus.Dupa patrunderea virusului active in
organism ,urmeaza o multiplicare active care are loc la nivelul mucoasei rinofaringiene,urmata de migrarea catre ganglionii limfatici regionali si in cele din urma
patrunde in sange.
Virus rubeolaEpidemiologie
Pana in anul 2010, virusul rubeolic era present in mai toate statele lumii.Organizatia
de Sanatate Pan Americana a Statelor Unite ale Americi, anunta in septembrie 2010
ca in urma informatiilor de supraveghere, Statele Unite si-au atins scopul : eliminarea
rubeolei.Conform datelor furnizate, din 2005 pana in 2009 in fiecare an au fost
raportate in medie 11 cazuri( rata 4-16). Dintre care aproximativ 30% din aceste
cazuri au fost importate sau aveau legatura cu un caz important.Din cazurile
importate 32% era rezidenti americani care se intorceau din tari straine. Toate
persoanele care nu au facut vaccinul se supun riscului de a contracta boala in
momentul In care calatoresc in tari straine. Datorita trasaturilor asimptomatice ale
bolii, calatorii nu pot sti daca au intrat in contact cu o persoana infectata.
Diagnostic:
Un caz clinic de rubeola este caracterizat de urmatoarele simptome:
- eruptie cutanata maculopapulara acuta si generalizanta
- stare febrila ( mai mare de 37,2*C)
- artralgie sau artrita( Aceste simptome apara mai des la adult decat la copii iar
femeile sunt mult mai afectate decat barbatii.Nu s-au inregistrat cazuri in care
acestea sa devina cronice)
- poliadenopatia ( inflamarea ganglionilor limfatici). Adesea acesta este sigurul
simptom major in diagnosticarea bolii.
- conjunctivita
Numeroase boli pot imita simptomele rubeolei iar virusul rubeolic poate fi luat luat
fara sa apara rush sau poate fi asimptomatic. De aceea singura dovada relevant a
infectiei cu virusul rubeolic este analiza de laborator.
Pentru diagnosticarea rubeolei se foloseste testul serologic, pentru a depista
prezenta anticorpilor specifici IgM i IgG. Daca rezultatul acestui test este negativ
(IgM negativ, IgG negativ), persoanele sunt considerate a fi susceptibile.
Un caz de rubeola este confirmat fie prin analiza clinica sau prin diagnosticarea
clasica si este apoi epidemiologic confirmat prin analiza de laborator.
Tratament
Nu exista un tratament specific pentru aceasta boala.Tratamentul de baza este cel de
tip suport si se realizeaza la domiciliu prin izolare( 7 zile). Se recomanda o dieta
hranitoare si o hidratare foarte buna. In cazurile de febra sau dureri musculare se
recomanda administrarea de acid acetilsalicilic sau paracetamol. Repaus la pat
cateva zile. Pentru prurit se folosesc produsele antihistaminice. In cazul copiilor se
administreaza ibuprofen sau paracetamol. Cazurile atipice solicita atentia medicilor si
chiar internarea in spital.
Masuri de preventie pentru calatori
Inainte de a calatorii in alta tara trebuie sa se asigure ca sunt imuni la virusul
rubeolic.
Dovezile prezumtive acceptate ale imunizarii contra virusului rubeolic, pe care toti cei
care calatoresc trebuie sa le aiba sunt urmatoarele:
- certificate care atesta efectuare a unei sau mai multor doze de vaccin antirubeolic
inainte sau dupa varsta de 1 an;
- probe de laborator al imunizarii contra rubeolei(anticorpiilor specifici IgM i IgG);

- nascut inainte de 1957;

Calatorii care nu indeplinesc criteriile de mai sus pentru imunitatea contra rubeolei
sunt sfatuiti a se vaccineze inainte de inceperea unei calatorii.

Analizele sunt importante pentru a afla daca aveti suficienti anticorpi care sa va
protejeze de virusul rubeolei. In acelasi timp va ajuta sa verificati o infectie in trecut
sau sa detectati una recenta.
Cand se fac testele?rubeola
Inainte sau la inceputul unei sarcini pentru a verifica imunitatea. In cazul in care o
femeie insarcinata prezinta cateva dintre simptomele de rubeola ca febra si
mancarimi. Cand un nou-nascut prezinta simptome ale dezvoltarii anormale sau
defecte din nastere care ar putea fi cauzate de infectii dobandite in uter. Oricand
trebuie verificata o infectie recenta cu rubeola sau cand medicul recomanda
verificarea sistemului imunitar.
Testarea se face prin recoltarea unei cantitati de sange din vena, din heelprick
(procedura medicala de recoltare sangvina din calcaiul nou nascutului) sau cordonul
ombilical al unui nou nascut.
Este necesara o pregatire prealabila?
Acest test nu necesita o pregatire prealabila.
Ce se testeaza?
Rubeola este un virus care cauzeaza o infectie usoara, caracterizata de febra si
mancarime, ce dureaza aproximativ 2-3 zile. Infectia este foarte contagioasa dar
poate fi prevenita prin vaccinare. Acest test identifica si masoara anticorpii din sange
care sunt produsi de sistemul imunitar ca un raspuns la contactarea virusului.Exista
doua tipuri de anticorpi pentru rubeola: IgM si IgG. Primul anticorp care apare in
sange dupa ce ati fost expus la virus este IgM. Nivelul de proteine creste si atinge
nivelul maxim in sange dupa aproximativ 7-10 zile de la contactarea virusului. In
urmatoarele cateva nivelul de proteine scade in cazul adultilor. In cazul nou
nascutilor, acesta poate ramane la fel timp de cateva luni, pana la un an. Anticorpii
IgG apar mai tarziu decat cei IgM insa odata aparuti raman in sange pentru tot restul
vietii, protejandu-va astfel de reinfectare. Presenta anticorpilor IgM in sange, indica o
infectare recenta, pe cand prezenta anticorpilor IgG indica o infectare trecuta sau
faptul ca vaccinul anti rubeola (rujeola sau oreion) a fost facut iar acum ofera
protectia necesara.
Virusul rubeolei cauzeaza in general infectii usoare care pot fi identificate prin
aparitia unor iritatii pe fata si gat care se deplaseaza catre restul corpului. Aceste
iritatii dispar in cateva zile. Virusul este inhalat cand respiram sau prin secretiile
gatului iar primele simptome sunt: febra, noduli limfatici mariti, scurgeri nazale, ochi
rosii si dureri ale incheieturilor. Simptomele nu sunt foarte pronuntate, mai ales la
copii, motiv pentru care de multe ori nu sunt percepute ca fiind de la o infectie virala.
In cele mai multe cazuri, rubeola trece in cateva zile fara un tratament anume fara a
cauza si alte probleme de sanatate.

Cel mai mare motiv de ingrijorare in cazul infectiilor cu rubeola apare atunci cand o
femeie insarcinata contacteaza virusul pentru prima data in decursul primul trimestru
de sarcina. In aceasta perioada fatul este mult mai vulnerabil in fata virusului, iar in
cazul in care este transmis de la mama la fat, poate cauza avort spontan, nasterea
unui fat mort, rubeola congenitala, sau nasterea copilului cu o serie de defecte
congenitale. Rubeola congenitala poate intarzia dezvoltarea corecta, retard mental,
pierderea auzului, cataracta, cutie craniana mai mica decat normal, probleme ale
ficatului sau inimii.
Din cauza consecintelor fatale pe durata dezvoltarii fatului, o campanie nationala a
fost demarata in Statele Unite ale Americii, in anul 1969 in vederea imunizarii copiilor
si pentru eradicarea infectiei. Succesul campaniei din Statele Unite a fost atat de
mare incat a fost preluata de majoritatea tarilor din lume. Inainte de 1969, infectiile
cu rubeola apareau ca epidemii ciclice odata la cativa ani. Conform Centrului de
Prevenire si Control a Bolilor, in timpul epidemiei din perioada 1962-1965 s-au
inregistrat 12.5 milioane de cazuri de rubeola doar in Statele Unite, dintre care
20.000 au fost copii nascuti cu rubeola congenitala. Multumita descoperirii vaccinului
si a imunizarii populatiei, numarul bolnavilor a scazut drastic.Ultimile statistici arata
ca in Statele Unite, in ultimii ani s-a inregistrat doar 16 cazuri de rubeola. Incepand
cu anul 2001, au fost inregistrate, anual, mai putin de 25 de cazuri de rubeola, astfel
incat in acest moment, desi boala este monitorizata, ea fost declarata invinsa. Acest
lucru nu inseamna, totusi, ca vaccinarea copiilor nu mai este necesara. Cei mai
expusi in acest moment sunt indivizii care, pe parcursul copilariei nu au fost
vaccinarti. In acest moment atat femeile insarcinate, cat si cele care doresc sa
ramana insarcinate sunt testate pentru ca medicii sa se asigure cu privire la faptul ca
acestea au destiu anticorpi.
Rubeola este cauzata de virusul rubeolei (Rubivirus). Simptomele sunt in general
usoare, si complicatiile sunt rare( exceptand cazul in care persoana in cauza este de
sex feminin si insarcinata.)
Virusul rubeolei
Primul semn vizibil al rubeolei este o erupie roie care apare pe fa i se mut n jos
rapid pentru a acoperi ntreg corpul n mai putin de 24 de ore. Eruptia dureaza aproximativ trei
zile, motivul pentru rubeola este uneori numita si pojar de trei zile. O febr sczut i glande
umflate, mai ales la nivelul capului (n jurul urechilor) si gat, de multe ori nso esc erup iile
cutanate. Durerile articulare si inflamatiile, uneori, pot aparea in comun, mai des la femei este
frecvent asimptomatismul !
Simptomele dispar n termen de trei pn la patru zile, cu excep ia durerilor articulare, care pot
persista pentru o sptmn sau dou. Majoritatea oamenilor se vindeca complet fr
complicaii. Dei rubeola cauzeaza doar simptome usoare de febr sczut, tumefierea
ganglionilor, dureri articulare, precum i o erupie roie la majoritatea copiilor i adul ilor, aceasta
poate prezenta pericol de complicaii grave pentru femei, n primul trimestru de sarcin. Bebelusii
se pot naste morti , un procent ridicat nscandu-se cu defecte congenitale.
Malformaii congenitale sunt raportate la aproximativ 50% din femeile care au contract de boala in
timpul primei luni de sarcina, 20% dintre cei care-l contracteze n luna a doua, i 10% dintre cei
care-l contracteze n luna a treia. Cele mai frecvente defecte congenitale care rezult din infec ie
rubeolei congenitale sunt defecte oculare, cum ar fi cataracta, glaucom, i orbire, surditate,
defecte cardiace congenitale, i retard mental. Luate mpreun, aceste condi ii sunt numite
sindrom rubeolic congenital (SRC). Riscul de malformaii congenitale scade dupa primul trimestru
de sarcina, precum i de ctre luna a cincea, exist rareori orice complica ii.
Diagnostic
Erupii cutanate provocate de virusul rubeolei, iar simptomele de nso ire sunt att de
asemntoare cu a altor infectii virale, care este imposibil pentru un medic pentru a face un
diagnostic confirmat pe examinarea vizuala singur. Singurul mod sigur de a confirma un caz de
rubeol este prin verificarea pentru detectarea anticorpilor cu un test de snge sau ntr-o cultur
de laborator.

Atunci cnd organismul este infectat cu virusul rubeolei, se produce att imunoglobulina G (IgG)
i imunoglobulin.
M (IgM) anticorpi pentru a lupta impotriva infectiei. Odat IgG exist, ea persist pentru o durata
de viata, dar, de obicei, anticorpii IgM special dispare de peste ase luni. Un test de sange
poate fi utilizat fie pentru a confirma o infectie recenta (IgG i IgM) sau pentru a determina dac o
persoan are imunitate la rubeola (IgG numai). Lipsa de anticorpi indic faptul c o persoan
este sensibil la rubeola.
Toate femeile gravide ar trebui s fie testate pentru rubeola la inceputul sarcinii, indiferent dac
acestea au sau nu o istorie de vaccinare. Dac femeia nu are imunitate, ea este sftuit s evite
orice persoan cu boala i care urmeaz s fie vaccinate dupa nastere.