Va prezentam acum cateva din principiile miracolelor.

1. Miracolele nu au o ordine a dificultatii. Unul nu e mai greu sau mai mare decat altul. Sunt toate la fel. Toate expresiile
iubirii sunt maxime.
2. Miracolele ca atare nu conteaza . Singurul lucru ce conteaza e sursa lor , care intrece cu mult orice evaluare.
3. Miracolele se produc firesc, ca expresii ale iubirii. Adevaratul miracol e iubirea care le inspira. In acest sens, tot ce vine din
iubire este un miracol.
4. Toate miracolele insemna viata, iar Dumnezeu este Datatorul de viata. Vocea lui te va indruma foarte concret. Ti se va
spune tot ce e nevoie sa stii.
5. Miracolele sunt deprinderi si trebuie sa fie involuntare. Nu trebuie sa fie sub control constient. Miracolele selectate constient
pot fi dirijate gresit.
6. Miracolele sunt firesti. Cand nu se produc, ceva nu e in regula.
7. Miracolele sunt dreptul fiecaruia , dar mai intai e necesara o purificare.
8. Miracolele vindeca pentru ca suplinesc o lipsa; sunt savarsite de cei ce au temporar mai mult decat cei ce au temporar mai
putin.
9. Miracolele sunt un fel de schimb. Ca toate expresiile iubirii, mereu miraculoase in adevaratul sens, schimbul inverseza legile
fizice. Ele aduc mai multa iubire celui ce da si celui ce primeste.
10. Utilizarea miracolelor ca spectacole pentru inducerea credintei e o neintelegere a rostului lor.
11. Rugaciunea este mijlocul de propagare al miracolelor. E un mijloc de comunicare al creatului cu Creatorul. Prin rugaciune
iubirea se primeste; prin miracole iubirea se exprima..
12. Miracolele sunt ganduri. Gandurile pot exprima nivelul inferior sau trupesc al experientei ori, nivelul superior sau spiritual al
acesteia. Unul face fizicul; celalalt creaza spiritualul.
13. Miracolele sunt totodata inceputuri sau sfarsituri, modificand astfel ordinea temporala. Sunt intotdeauna afirmatii ale
renasterii, care par sa mearga inapoi, dar defapt merg inainte. Ele desfac trecutul in prezent si elibereaza viitorul.
14. Miracolele stau marturie pentru adevar . Ele sunt convingatoare pentru ca se nasc din convingere. Fara convingere ,
degenereaza in magie, care nu are minte si este de aceea, distructiva; sau, mai bine spus, utilizarea necreatoare a mintii.
15.Fiecare zi ar trebui inchinata miracolelor. Rostul timpului este sa iti permita sa inveti cum sa folosesti timpul in mod
constructiv. El este, asadar, un instrument didactic si un mijloc de a atinge un scop. Timpul va inceta cand nu va mai fi util la
facilitarea invatarii.
16. Miracolele sunt mijloace didactice de a demonstra c e la fel de fericit sa dai, cat si sa primesti. Ele sporesc Simultan
puterea celui care da si dau putere celui ce primeste.
17. Miracolele trascend trupul. Sunt treceri subite in invizibil, departe de nivelul trupesc. Iata dece vindeca.
18. Un miracol este un serviciu. E serviciul maxim pe care il poti face altuia. E un mod de a-ti iubi aproapele ca pe tine
insuti.Recunosti simultan valoarea ta si cea a aproapelui tau.
19. Miracolele fac mintile una cu Dumnezeu. Ele depind de cooperare pentru ca Fiimea e suma a tot ce a creat Dumnezeu.
Prin urmare, miracolele reflecta legile vesniciei , nu ale timpului.
20. Miracolele retrezesc constienta ca spiritul, nu trupul, e altarul adevarului. Tocmai recunoasterea acestui lucru duce la
puterea de vindecare a miracolului.
..
43. Miracolele vin dintr-o stare miraculoasa a mintii, sau o stare in care mintea e gata de miracole.
44. Miracolul e expresia unei constientizari launtrice a lui Cristor si a acceptarii Ispasirii sale
45. Un miracol nu se pierde niciodata. Poate atinge multi oameni pe care nici nu i-ai intalnit si poate produce schimbari
nebanuite in situatii de care nici nu esti constient.

46. Spiritul Sfant e cel mai inalt mijloc de comunicare. Miracolele nu implica acest tip de comunicare, pentru ca ele sunt
instrumente de comunicare temporare. Cand vei reveni la forma originara de comunicare cu Dumnezeu prin revelatie directa,
nu va mai fi nevoie de miracole.
47. Miracolul este un instrument de invatare ce reduce nevoia de timp. El instituie un interval de timp in afara tiparelor
temporale, nesupus legilor obisnuite ale timpului. In acest sens el e atemporal.
48. Miracolul este singurul instrument de control al timpului la dispozitia ta imediata. Numai revelatia il transcende, neavand
absolut nimic de-a face cu timpul.
49. Miracolul nu face nicio distinctie de grade intre perceptiile gresite. E un instrument de corectare a perceptiei, eficace intr-un
mod total independent atat de gradul , cat si de directia greselii. Iata in ce consta adevarata lui nediscriminare.
50. Miracolul compara creatia cu ce ai facut tu, acceptand ca adevarat ce concorda cu ea si respingand ca fals ce nu
concorda.
Spiritul e vesnic intr-o stare de gratie.
Realitatea ta e numai spirit.
De aceea, esti vesnic intr-o stare de gratie.
Toate aspectele fricii sunt neadevarate pentru ca nu exista la nivel creator si, de aceea , nu exista deloc. In masura in care esti
dispus sa iti pui credintele in acest test , in aceiasi masura iti sunt corectate perceptiile. La trierea falsului de adevarat,
miracolul urmeaza acest rationament:
Iubirea desavarsita alunga frica.
Daca frica exista,
Atunci iubirea desavarsita nu exista.
Dar:
Numai iubirea desavarsita exista.
Daca exista frica,
Ea produce o stare care nu exista.
Crede asta si vei fi liber. Numai Dumnezeu poate stabili solutia aceasta, iar credinta aceasta este darul Lui.
1. Extinderea e un aspect dumnezeiesc fundamental, pe care Dumnezeu la dat Fiului Sau. In creatie, DumnezeuS-a extins la
creatiile lui si le-a insuflat aceiasi Vointa iubitoare de-a crea. Ai fost creat nu numai in totalitate; ai fost creat perfect. Nu exista
gol in tine. Datorita asemanarii tale cu Creatorul tau, esti creator. Nici un copil de-al lui Dumnezeu nu isi poate pierde aceasta
capacitate cai face parte integranta din ce e fiecre fiu, dar o poate folosi necorespunzator proiectand. Folosirea
necorespunzatoare a extinderii sau proiectia, are loc cand crezi ca exista un gol sau o lipsa in tine, pe care crezi ca o poti
umple cu propriile tale idei in loc de adevar.
Acest proces implica urmatorii pasi:
Mai intai, crezi ca ce a creat Dumnezeu poate fi schimbat de propria ta minte.
In al doilea rand, crezi ca perfectul poate fi facut imperfect sau deficient.
In al treilea rand, crezi ca poti distorsiona creatiile lui Dumnezeu inclusiv pe tine insuti.
In al patrulea rand, crezi ca te poti crea pe tine si ca tie iti revine sa dirijezi propria ta creatie.
2. Aceste distorsiuni corelate ilustreaza ce s-a petrecut de fapt in procesul de separare, sau de digresiune in frica. Inainte de
separare nu a existat nimic din toate acestea, si nici acum nu exista de fapt. Tot ce a creat Dumnezeu i se aseamana.
Extinderea, dupa cum o intreprinde Dumnezeu, e similara stralucirii interioare mostenite de copiii lui Dumnezeu de la El.
Adevarata ei sursa e launtrica. Un lucru la fel de adevarat referitor la Fiu , cat si la Tata. In acest sens, creatia include atat
creatia Fiului de catre Dumnezeu, cat si creatiile Fiului cand mintea lui este vindecata. Asta cere inzestrarea fiului de catre
Dumnezeu cu liberul arbitru, caci toata creatia iubitore e data liber, intr-o linie continua, in care toate aspectele sunt de acelasi
ordin.

3. Gradina Edenului- sau conditia de dinainte de separare- a fost o stare mentala in care nu era nevoie de nimic. Cand a
ascultat minciunile sarpelui, tot ce a auzit Adam a fost neadevar. Nu trebuie sa continui sa crezi ce nu e adevarat, daca nu
cumva alegi sa crezi asa ceva. Tot neadevarul poate sa dispara literalmente intr-o clipire, caci nu e decat o perceptie gresita.
Ce vezi in vise pare foarte real. Biblia spune ca un somn greu a cazut asupra lui Adam si nicaieri nu se face referire la trezirea
lui. Lumea nu a avut inca experienta unei redesteptari sau renasteri globale. O asemenea renastere e imposibila cat timp
continui sa proiectezi sau sa creezi gresit. Si totusi , ai inca in tine capacitatea de a extinde, cum si-a extins si Dumnezeu la
tine Spiritul. In realitate, e singura ta optiune, caci liberul arbitru ti s-a dat sa te bucuri creand ce e perfect.
4. La urma urmei, toata frica se reduce la fundamentala perceptie gresita ca ai capacitatea sa uzurpi puterea lui Dumnezeu.
Fireste, nici nu poti si nici nu ai fost in stare sa o faci. Iata baza reala pe care poti reusi sa scapi de frica. E o reusita prilejuita
de faptul ca accepti Ispasirea, care iti permite sa realizezi ca greselile tale nu s-au petrecut de fapt niciodata. Adam a putut
avea cosmaruri abia dupa ce a cazut asupra lui somnul greu. Daca se aprinde brusc lumina in timp ce cineva are un vis
ingrozitor, el poate interpreta lumina insasi ca parte a visului si se poate ingrozi de ea. Cand se trezeste insa, lumina poate fi
perceputa corect ca eliberatoare de vis, caruia nu-i mai acorda realitate. Eliberarea aceasta nu depinde de iluzii. Cunoasterea
ce lunimeaza nu numai ca te face liber, ci iti si arata clar ca esti liber.
5. Miracolului nu ii pasa ce minciuni poti sa crezi, caci le poate vindeca pe toate cu aceiasi usurinta. El nu face distinctii intre
perceptiile gresite. Singura lui grija e sa distinga intre adevar, pe de o parte, si greseala , pe de alta. Unele miracole pot sa par
mai mari decat altele. Aminteste-ti insa primul principiu al acestui curs: miracolele nu au o ordine a dificultatii. In realitate, esti
total neafectat de toate expresiile lipsei de iubire. Acestea pot veni din partea ta si de la altii, de la tine la altii sau de la altii la
tine. Pacea e un atribut in tine. Nu o poti gasi in afara. Boala e o forma de cautare exterioara. Sanatatea e pace interioara. Ea
iti permite sa ramai netulburat de lipsa iubirii di afara si capabil, prin acceptarea miracolelor, sa corectezi conditiile ce decurg
din lipsa iubirii in altii.
1. Miracoloul desfiinteaza nevoia preocuparilor de ordin inferior. Fiind un interval de timp in afara tiparului, consideratiile
obisnuite de timp si spatiu nu se aplica. Cand savarsesti un miracol, voi aranaja ca atat timpul , cat si spatiul sa se adapteze la
el.
2. E esntial sa faci o distinctie clara intre ce e creat si ce e facut. Toate formele de vindecare se bazeaza pe aceasta corectie
fundamentala in perceptia nivelurilor.
3. Sa nu confunzi niciodata minte corecta cu mintea incorecta. O expresie a acestei confuzii e tendinta de a reactiona la orice
forma de greseala altfel prin dorinta de a vindeca.
4. Miracolul e intotdeauna o negare a acestei greseli si o afirmare a adevarului. Doar mintea corecta poate corecta intr-un mod
ce arte efecte reale. Pragmatic vorbind, ce nu are efecte reale nu are existenta reala. Efectul lui, atunci, e golul. Fiind fara
continut substantial, se preteaza la proiectie.
5. Miracolul are o putere de reglare a nivelurilor care induce perceptia corecta pentru vindecare. Pana nu are loc aceasta,
vindecarea nu pote fii inteleasa. Iertarea e un gest gol de nu aduce si corectie. Fara corectie, e doar un act de judecata, si nu
de vindecare.
6. Iertarea unei minti dispuse la miracole e numai corectie. Caci nu contine nici un element de judecata. Afirmatia Parinte,
iarta-le lor, ca nu stiu ce fac nu apreciaza in nici un fel ce fac acestia. E un apel la Dumnezeu sa le vindece mintiile. Nu se fac
referiri la rezultatul greselii. Acesta nu conteaza.
7. Imperativul Fiti uniti in cuget e afirmatia de a fi gata pentru revelatie . Cerinta mea Acesta sa faceti spre pomenirea mea e
apelul la cooperare din partea facatorilor de miracole. Cele doua afirmatii nu sunt in acelasi ordin al realitatii. Doar cea de-a
doua presupune constienta timpului, caci a pomeni inseamna a chema trecutul in prezent. Timpul e sub indrumare mea (Isus) ,
dar vesnicia ii apartine lui Dumnezeu. In timp, existam unul pentru altul. In vesnicie, coexistam cu Dumnezeu.
8. Poti face mult pentru vindecarea ta si a altora daca, intr-o situatie in care e nevoie de ajutor, te gandesti la ea in felul
urmator:

Sunt aici doar ca sa fiu de un real folos.

Sunt aici sa Il reprezint pe Cel Ce m-a trimis.
Nu trebuie sa ma ingrijesc ce sa spun si ce sa fac, caci Cel Ce m-a trimis ma va indruma.
Sunt multumit sa fiu oriunde ma vrea El, stiind ca El vine cu mine.
Ma voi vindeca lasandu-L pe El sa ma invete sa vindec.

1. Frica pare a fi ceva involuntar, ceva incontrolabil. Si totusi am spu deja ca numai actele constructive ar trebui sa fie
involuntare. Controlul meu poate sa preia tot ce nu conteaza, in timp ce calauzirea mea poate indruma tot ce conteaza, daca
asta este optiune ta. Frica nu poate fi controlata de mine, dar poate fi autocontrolata. Frica ma impiedica sa iti dau capacitatea
mea de control. Prezenta fricii arata ca ai ridicat gandurile trupesti la nivelul mintii. Asta le ia de sub controlul meu si te face sa
te simti personal raspunzator de ele. Asta e o evidenta confuzie de niveluri.
2. Eu nu incurajez confuzia de niveluri, dar tu trebuie sa optezi sa o corectezi. Nu ti-ai scuza purtarea dementa pe motiv ca nu
ai ce-i face. De ce ai trece cu vederea gandirea dementa? Exista aici o confuzie la care ai face bine sa te uiti cat poti de clar.
Poate te crezi responsabil de ce faci, dar nu si de ce gandesti. Adevarul e ca esti responsabil de ce gandesti caci, numai la
nivelul acesta iti poti exercita optiunea. Ce faci vine din ce gandesti. Nu te poti separa de adevar dand autonomie purtarii. Pe
aceasta o controlez automat indata ce pui ce gandesti sub indrumarea mea. De cate ori ti-e frica, e un indiciu sigur ca ti-ai
lasat mintea sa creeze gresit si nu m-ai lasat pe mine sa o calauzesc.
3. Nu are rost sa crezi ca atenta controlare a rezultatului unei gandiri gresite duce la vindecare. Cand ti-e frica, ai optat gresit.
Iata de ce te simti raspunzator de ea. Trebuie sa iti schimbi mintea, nu purtarea, iar asta e o chestiune de disponibilitate. Nu ai
nevoie de calauzire decat la nivelul mintii. Corectia tine numai de nivelul la care e posibila schimbarea. Schimbarea nu
inseamna nimic la nivelul simptomelor, unde nu poate functiona.
4. Corectarea fricii e raspunderea ta. Cand ceri sa te eliberezi de frica dai de inteles ca nu e asa. Ar trebui sa ceri, in schimb,
ajutor in conditiile care au adus frica. Aceste conditii atrag intotdeauna dupa ele o disponibilitate de a fii separat. La acel
nivel, poti face ceva. Esti mult prea tolerant la hoinarelile mintii si suporti pasiv creatiile gresite ale mintii. Rezultatul particular
nu conteaza, dar greseala de baza conteaza. Corectia e mereu aceiasi. Inainte de a opta sa faci ceva, intreaba-ma daca
optiunea ta e deacord cu a mea. Daca esti sigur ca este nu va exista nici o frica.
5. Frica e intotdeauna un semn de incordare, aparand de cate ori ce vrei e in conflict cu ce faci. Aceasta situatie apare in doua
feluri: in primul rand, poti opta sa faci lucruri conflictuale, fie simultan, fie succesiv. Asta produce o purtare conflictuala, pe care
o gasesti intolerabila pentru ca partea mintii care vrea sa faca altceva e revoltata. In al doile rand, poti sa te porti cum crezi ca
ar trebui, dar fara sa prea vrei. Asta produce o purtare consecventa, dar starneste mare incordare. In abele cazuri, mintea si
puratrea nu concorda, de unde reiese o situatie in care faci ce nu prea vrei sa faci. Asta da nastere la un sentiment de
constrangere care de regula produce furie, urmata foarte probabil de proiectie. De cate ori ti-e frica, o faci din cauza ca nu ai
luat o hotarare. De aceea, mintea ta e impartita si purtarea ta devine eratica, inevitabil. Corectia la nivel comportamental poate
muta greseala de la primul tip la cel de-al doilea, dar nu va anihila frica.
6. E posibil sa atingi o stare in care iti aduci mintea sub indrumarea mea, fara efort constient, dar asta presupune o
disponibilitate pe care nu ti-ai dezvoltat-o inca. Spiritul Sfant nu poate cere mai mult decat esti dispus sa faci. Puterea de a
face, vine din decizia ta neimpartita. A face Voia lui Dumnezeu nu implica nici o incordare de indata ce iti dai seama ca este si
a ta. Lectia este foarte simpla aici, dar e deosebit de usor de sa iti scape. Asa ca o voi repeta, indemnandu-te sa asculti.
Numai mintea ta poate produce frica. O face de cate ori are un conflict de dorinte, producand inevitabila incordare datorita
dezacordului dintre a vrea si a face. Acesta poate fi corectata doar acceptand un obiectiv unificat.
7. Primul pas corectiv in desfacerea greselii e sa stii, mai intai, ca fiecare conflict e o expresie a fricii. Spuneti ca, intr-un fel sau
altul, trebuie sa fi ales sa nu iubesti, caci altfel frica nu ar fi putut sa apara. Si atunci, intrgul proces de corectie devine doar o
serie de pasi pragmatici, intr-un proces mai amplu de acceptare a Ispasirii ca remediu. Acesti pasi pot fi rezumati in felul
urmator:

- stii, mai intai, ca ai de a face cu expresia fricii

- frica apare din lispa iubirii
- singurul remediu la lipsa iubirii e iubirea desavarsita
- iubirea desavarsita este Ispasirea
8. Am subliniat ca miracolul sau expresia Ispasirii e intotdeauna un semn de respect de la valoros la valoros.
Recunoasterea acestei valori se restabileste prin Ispasire. E clar atunci ca, de fiecare data cand iti e frica, te-ai pus intr-o
postura in care ai nevoie de Ispasire, Ai facut ceva fara iubire, odata ce ai ales fara iubire. Iata tocmai situatia pentru care s-a
oferit Ispasirea. Nevoia de remediu i-a inspirat constituirea. Ctarecunosti numai nevoie de remediu, vei ramane cu frica. Dar,
de indaa ce accepto remediul, ai desfiintat frica. Iata cum are loc adevarata vindecare.
9. Toti trec prin frica. E nevoie insa de foarte putina gandire corecta sa isi dea seama de ce apare frica. Putini aprecieaza
adevarata puterea a mintii, si nimeni nu ramane constient de ea tot timpul. Dar, daca speri sa te scutesti de frica, exista
anumite lucruri de care trebuei sa iti dai seama pe deplin. Mintea e foarte puternica si nu isi pierde niciodata forta creatoare.
Nu doarme niciodata si creeaza in fiecare clipa. E greu sa recunosti ca ce crezi si ce gandesti, se combina intr-o unda de
putere, capabila literalmente sa munte munti. La prima vedere, pare arogat sa crezi ca ai o asemenea putere, dar nu de asta
nu crezi. Preferi sa crezi ca gandurile tale nu pot exercita o adevarata influenta, pentru ca de fapt, te temi de ele. Asa iti poti
potoli constienta vinovatiei, dar numai cu pretul perceperii mintii ca neputincioasa. De crezi ca ce gandesti e fara de efect, poti
inceta sa te mai temi de ea, dar e putin probabil sa o respecti. Nu exista ganduri desarte. Toata gandirea produce forma la un
anumit nivel.

1. Desi inca te plangi de existenta fricii, continui totusi sa ti-o starnesti. Am pomenit deja ca nu imi poti cere sa te eliberez de
frica. Eu stiu ca nu exista, dar tu nu stii. Daca as interveni intre gandurile tale si rezultatele lor, as intina o lege fundamentala:
cea despre cauza si efect, cea mai fundamentala lege care exista. Nu te-as ajuta deloc daca as deprecia puterea gandurilor
tale. Caci ar veni in contradictie directa cu scopul cursului acesta. E mult mai util sa iti reamintesc ca nu iti pazesti gandurile
destul de atent. Poate simti ca, in acest moment, ar fi nevoie de un miracol sa iti permita sa faci asta, ceea ce e foarte
adevarat. Nu esti obisnuit cu felul de a gandi al mintii dispuse la miracole, dar poti fii instruit sa gandesti astfel. Toti facatorii de
miracole au nevoie de acest tip de instruire.
2. Nu pot ingadui sa iti lasi mintea nepazita, caci altfel nu ma vei putea ajuta. Savarsirea miracolelor implica recunoasterea
deplina a puterii gandirii pentru a evita creatia gresita. Altfel, va fi nevoie de un miracol sa rectifice mintea insasi un proces
circular ce nu ar favoriza compresia timpului pentru care a fost menit miracolul. Facatorul de miracole trebuie sa aiba un
respect sincer pentru ce e cu adevarat cauza si efect o conditie necesara ca miracolul sa aiba loc.
3. Atat miracolul, cat si frica vin din ganduri. Daca nu esti liber sa alegi una, nu ai fi liber sa alegi si alta. Alegand miracolul, ai
respins frica chiar si numai temporar. Ti-a fost frica de toti si de toate. Ti-e frica de Dumnezeu, de mine si de tine insuti. Ne-ai
perceput gresit sau Ne-ai creat gresit, si crezi in ce ai faurit. Nu ai fi facut-o daca nu ti-ar fi fost frica de propriile tale ganduri.
Fricosii trebuie sa creeze gresit, caci percep creatia in mod gresit. Cand creezi gresit, suferi. Principiul cauzei si efectului
devine acum un adevarat accelerator, desi numai temporar. De fapt, Cauza e un termen ce Ii apartine de drept lui
Dumnezeu, iar Fiul Lui este Efectul Lui. Asta implica o serie de relatii de Cauza si Efect total diferite de cele pe care le
introduci in creatia gresita. Prin urmare conflictul fundamental in lumea aceasta e intre creatie si creatie gresita. Toata frica e
iplicita in cea de-a doua; toata iubirea e implicita in cea dintai. Conflictul este, asadar, intre iubire si frica.
4. Dupa cum am spus deja, crezi ca nu iti poti controla frica pentru ca tu insuti ai facut-o, si credinta ta in ea pare sa ti-o scoata
de sub control. Dar orice incercare de-a rezolva greseala incercand sa stapanesti frica e inutila. De fapt, ea afirma puterea fricii
prin insasi presupunerea ca trebuie stapanita. Adevarata solutie revine intru totul stapanirii prin iubire. Intre timp insa,
sentimentul de conflict este inevitabil pentru ca te-ai pus intr-o postura in care crezi in puterea a ceva ce nu exista.
5. Nimicul si totul nu pot coexista. Sa crezi intr-unul inseamna sa-l negi pe celalalt. Frica nu e nimic de fapt, iar iubirea este
totul. De cate ori intra lumina in intuneric, intunericul e desfiintat. Ce crezi e pentru tine adevarat. In sensul acesta, separarea

chiar s-a intamplat si sa o negi inseamna pur si simplu sa folosesti cum nu trebuie. Dar sa te concentrezi asupra greselii nu e
decat o greseala in plus. Demersul corectiv initial este sa recunosti, temporar, ca exista o problema, dar numai ca indiciu ca e
nevoie de corectie imediata. Se stabileste astfel o stare mentala in care Ispasirea poate fi acceptata fara amanare. Trebuie
subliniat insa ca, in final, niciun compromis nu e posibil intre totul si nimic. Timpul este, in esenta, un instrument prin care se
poate renunta la tot compromisul in aceasta privinta. El numai pare a fi desfiintat treptat, caci timpul insusi implica intervale
care nu exista. Creatia gresita l-a facut necesar ca instrument corectiv. Afirmatia Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat a dat
singurul Sau Fiu ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica necesita doar o usoara corectie pentru a avea
sens in acest context: a dat-o singurului Sau Fiu.
6. Trebuie notat in special ca Dumnezeu are un singur Fiu. Daca toate creatiile Lui sunt Fiii Lui, fiecare trebuie sa faca parte
din Fiime. Fiimea, in Unitatea ei, trascende suma partilor sale. Asta insa este ceva obscur cat lipseste orcare dintre parti. Iata
de ce, in final, conflictul nu poate fi rezolvat pana nu se intorc toate partile Fiimii. Numai atunci poate fi inteleasa semnificatia
intregimii, in adevaratul sens. Orice parte a Fiimii poate sa creada in greseala sau in nedesavarsire daca vrea. Dar, daca o
face, crede in existenta nimicului. Corectia acestei greseli estse Ispasirea.
7. Am mentionat deja starea de pregatire, dar ne-ar putea ajuta aici cateva observatii in plus. Starea de pregatire e doar
premisa infaptuirii. Cele doua nu trebuie confundate. De indata ce are loc o stare de pregatire, exista de regula o oarecare
dorinta de a infaptui, dar nu e nicidecum o dorinta neaparat neimpartita. Starea nu implica decat potentialul unei schimbari
mentale. Increderea de sine nu se poate dobandi pana nu ajungi sa stapanesti. Am incercat deja sa corectam greseala
fundamentala ca frica poate fi stapanita si am subliniat ca singura stapanire adevarata este prin iubire. Starea de pregatire e
doar inceputul increderii de sine. Poate crezi ca e nevoie de enorm de mult timp intre pregatire si stapanire, dar lasa-ma sa iti
amintesc ca timpul si spatiul sunt sub controlul meu.
..
1. Legatura dintre manie si atac e evidenta, dar legatura dintre manie si frica nu e intotdeauna destul de clara. Mania implica
intotdeauna proiectarea separarii, care trebuie acceptata in ultima instanta ca proprie raspundere, si nu ceva de care sunt
invinuiti altii. Mania nu poate aparea decat in cazul in care crezi ca ai fost atacat, ca atacul tau e justificat ca riposta si ca nu
esti nicidecum raspunzator pentru el. Date aceste trei premise total irationale, trebuie sa urmeze concluzia la fel de irationala
ca un frate merita atac, si nu iubire. Ce altceva te poti astepta sa decurga din niste premise demente decat o concluzie
dementa? O concluzie dementa se desface examinand soliditatea premiselor pe care se bazeaza. Nu poti fi atacat, atacul nu
are justificare si esti raspunzator pentru ce crezi.
2. Ti s-a cerut sa ma iei ca model de invatare, pentru ca un exemplu extrem e un instrument didactic deosebit de util. Toti
predam, si predam tottimpul. E o raspundere pe care ti-o asumi inevitabil in momentul in care accepti orice fel de premisa, si
nimeni nu is poate organiza viata fara sa aiba un sistem de gandire. Odata ce ti-ai construit un oarecare sistem de gandire,
traiesti potrivit acestuia si il predai. Desi capacitatea ta de statornicie fata de un sistem de gandire poate fi prost plasata, e tot o
forma de credinta si poate fi redirectionata.
1. In scopul invatarii, sa mai examinam o data rastignirea. Nu am staruit inainte asupra ei din cauza conotatiilor infricosatoare
pe care i le poti asocia. Singurul lucru pe care am insistat pana acum a fost acela ca nu a reprezentat o forma de pedeapsa.
Nimic insa nu poate fi explicat exclusiv in termeni negativi. Exista o interpretare pozitiva a rastignirii, din care lipseste cu
desavarsire orice frica si care preda, de aceea, o invatatura total blajina, daca e inteleasa corect.
2. Rastigirea nu e decat un exemplu extrem. Valoarea ei, ca a oricarui instrument didactic, sta numai in tipul de invatare pe
care il faciliteaza. Ea poate fi, si a fost, gresti inteleasa. Si asta numai din cauza ca fricosii sunt predispusi sa perceapa fricos.
Ti-am spus deja ca poti sa recurgi oricand la mine sa imi impartasesti decizia si, impartasind-o, sa o intaresti. Ti-am mai spus
ca rastignirea a fost ultima calatorie inutila pe care trebuie sa o intreprinda Fiimea si ca ea reprezinta eliderarea de frica pentru
oricine o intelege. Desi am insistat inainte numai pe inviere, nu am clarificat atunci scopul rastignirii si modul in care a dus

defapt la inviere. Cu toate acestea, ea are de adus o contributie categorica la viata ta si, daca o vei examina fara frica, te va
ajuta sa iti intelegi propriul rol de profesor.
3. Recationezi probabil de ani de zile ca si cum ai fi intr-o continua rastignire. E o tendinta vizibila a celor separati, care mereu
refuza sa vada ce si-au facut cu mana lor. Proiectia inseamna manie, mania provoaca agresiune, iar agresiunea starneste
frica. Adevaratul inteles al rastignirii sta in intensitatea aparenta a agresiunii unora dintre Fiii lui Dumnezeu asupra altuia.
Desigur, e un lucru imposibil si trebuie inteles pe deplin ca lucru imposibil. Altfel, nu pot servi ca model de invatare.
4. In ultima instanta, agresiunea poate fi savarsita numai asupra trupului. Nu incape indoiala ca un trup poate agresa un altul,
putand chiar sa-l distruga. Dar, daca distrugerea insasi e imposibila, ce e destructibil nu poate fi real. De aceea, distrugerea lui
nu justifica mania. In masura in care crezi ca o justifica, accepti premise false si le predai altora. Mesajul pe care a fost menita
sa-l predea rastignirea a fost acela ca nu e necesar sa percepi o forma de agresiune in persecutie, caci nu poti fi persecutat.
Daca reactionezi cu manie, te identifici cu destructibilul si te apreciezi, de aceea, in mod dement.
5. Am expilcat cat se poate de clar ca sunt ca tine si esti ca mine, dar egalitatea noastra fundamentala poate fi demonstrata
numai printr-o decizie comuna. Esti liber sa te percepi persecutat daca vrei. Cand alegi insa sa reactionezi in felul acesta, ai
putea sa iti amintesti ca eu am fost persecutat, dupa cum judeca lumea, si nu am impartasit aceasta evaluare. Si, din cauza ca
nu am impartasit-o, nici nu am intarit-o. Am oferit, asadar, o interpretare diferita a atacului, pe care vreau sa o impartasesc cu
tine. Daca o vei crede, ma vei ajuta sa o predau.
6. Asa cum am mai spus: Cum predai, asa vei invata. Daca reactionezi de parca esti persecutat, predai persecutie. Nu e o
lectie pe care ar trebui sa vrea sa o predea un Fiu de-al lui Dumnezeu daca e sa isi dea seama de propria mea mantuire.
Preda, in schimb desavarsita ta imunitate, care e adevarul din tine, si da-ti seama ca nu poate fi agresata. Nu incerca sa o
protejezi tu insuti, caci crezi ca poate fi agresata. Nu ti se cere sa fii rastignit, un lucru ce a facut parte din propria mea
contributie didactica. Ti se cere doar sa imi urmezi exemplul in fata unor tentatii mult mai putin extreme de a pecepe gresit
si sa nu le accepti ca false justificari pentru manie. Nu pot exista justificari pentru nejustificabil. Nu crede ca exista si nu preda
ca exista. Aminteste-ti mereu ca ceea ce crezi vei si preda. Crede cu mine, si vom deveni egali ca profesori.
7. Invierea ta este redesteptarea ta. Eu sunt modelul de renastere, dar renasterea insasi e doar mijirea in mintea ta a lucrului
ce e deja in ea. Dumnezeu Insusi l-a pus acolo si, de aceea, e adevarat pentru totdeauna. Eu am crezut in el si l-am acceptat,
de aceea ca adevarat pentru mine. Ajuta-ma sa il predau fratilor nostri in numele Imparatiei lui Dumnezeu, dar crede mai intai
ca e adevarat pentru tine, caci altfel vei preda gresit. Fratii mei au dormit in timpul asa-zisei agonii din gradina, dar nu m-am
putut supara pe ei caci am stiut ca nu pot fi abandonat.
8. Imi pare rau cand fratii mei nu imi impartasesc decizia de-a auzi o singura Voce, caci asta ii slabeste ca profesori si ca
studenti. Dar stiu ca nu se pot trada cu adevarat nici pe ei, nici pe mine, si ca tot pe ei trebuie sa imi zidesc biserica. Nu am de
ales in aceasta privinta, caci numai voi puteti fi temelia bisericii lui Dumnezeu. O biserica este acolo unde e altarul, si prezenta
altarului e ceea ce face biserica sa fie sfanta. Daca o biserica nu inspira iubire, are un altar ascuns care nu serveste scopului
pentru care l-a menit Dumnezeu. Trebuie sa Ii intemeiez biserica pe voi, caci cei ce ma accepta ca model sunt discipolii mei,
literalmente. Discipolii sunt urmasi si, daca modelul pe care il urmeaze a ales sa-i mantuiasca de durere in toate privintele, ar fi
neintelepti sa nu il urmeze.
Dupa cum judeca lumea aceste lucruri, dar nu dupa cum le cunoaste Dumnezeu, am fost tradat, abandonat, batut, sfasiat si,
in final, ucis. Era clar ca toate aceste s-au datorat doar proiectiei altora asupra mea, devreme ce nu facusem nici un rau la
nimeni si vindecasem pe multi.
10. Mai suntem egali ca studenti, desi nu e nevoie sa trecem prin experiente egale. Spiritul Sfant Se bucura cand poti invata
dintr-ale mele si poti fi redesteptat de ele. Acesta e singurul lor rost si singurul mod in care pot fi perceput ca fiind calea,
adevarul si viata. Cand auzi o singura Voce, nu ti se cere niciodata sacrificiu. Dimpotriva, fiind in stare sa auzi Spiritul Sfant din
altii, poti invata din experientele lor si poti beneficia de pe urma lor, fara sa le traiesti direct tu insuti. Caci Spiritul Sfant e unul,
si oricine asculta ajunge inevitabil sa demonstreze calea Lui pentru toti.

11. Nu esti persecutat, si nici eu nu am fost. Nu ti se cere sa repeti experientele mele pentru ca Spiritul Sfant, pe Care Il
impartasim, face sa nu fie necesar. Dar, ca sa-mi folosesti experientele in mod constructiv, trebuie sa urmezi tot exemplul meu
si sa le percepi cum le percep eu. Fratii mei si ai tai sunt angajati continuu in justificarea nejustificabilului. Singura mea lectie,
pe care trebuie sa o predau cum am invatat-o, este aceea ca nici o perceptie in dezacord cu judecata Spiritului Sfant nu poate
fi justificata. M-am angajat sa arat adevarul acestui lucru intr-un caz extrem , pur si simplu pentru ca urma sa fie un bun
instrument didactic pentru cei a caror tentatie de a ceda in fata maniei si a agresiunii nu era atat de extrema. Voiesc, cu
Dumnezeu, ca niciunul dintre Fiii Lui sa nu sufere.
12. Rastignirea nu poate fi impartasita pentru ca e simbolul proiectiei, dar invierea e simbolul impartasirii pentru ca
redesteptarea fiecarui Fiu de-a lui Dumnezeu e necesara pentru a da Fiimii posibilitatea sa-si cunoasca Intregimea. Doar asta
e cunoastere.
13. Mesajul rastignirii este cat se poate de clar:
Preda numai Iubire, caci asta si esti.
14. Daca interpretezi rastignirea in orice alt fel, o folosesti ca arma de atac, si nu ca apelul la pace pentru care a fost menita.
Apostolii au inteles-o gresit deseori, din acelasi motiv pentru care o intelege gresit oricine. Propria lor iubire imperfecta i-a facut
vulnerabili la proiectie si, din propria lor frica, au vorbit de urgia lui Dumnezeu ca de arma Lui punitiva. Nici de rastignire nu
au putut vorbi total fara manie, caci propriul lor sentiment de vinovatie ii facuse maniosi.
15. Iata cateva exmple de gandire rasturnata din Noul Testament, desi evanghelia lui nu e decat mesajul iubirii. Daca Apostolii
nu s-ar fi simtit vinovati, nu mi-ar fi putut atribui cuvintele : Nu am venit sa aduc pace, ci sabie. E clar opusul a tot ce am
predat. Nici reactiile mele la Iuda nu s-ar fi putut descrie in felul in care le-au descris, daca m-ar fi inteles cu adevarat. Nu as fi
putut sa spun Prin sarutare-L vinzi tu pe Fiul omului? decat daca as fi crezut in tradare. Intregul mesaj al rastignirii a fost
tocmai acela ca nu cred. Pedeapsa despre care s-a spus ca as fi atras-o lui Iuda a fost o greseala similara. Iuda era fratele
meu si un Fiu de-a lui Dumnezeu, o parte din Fiime la fel de mult ca mine. S-ar fi putut oare sa-l condamn cand eram gata sa
demonstrez imposibilitatea condamnarii?
16. Cand citesti invataturile Apostolior, aminteste-ti ca le-am spus eu insumi ca erau multe pe care urmau sa le inteleaga mai
tarziu, caci nu erau chiar gata sa ma urmeze la vremea respectiva. Nu vreau sa lasi sa patrunda nicio frica in sistemul de
gandire spre care te indrum. Nu cer martiri, ci profesori. Nimeni nu e pedepsit pentru pacate, iar Fiii lui Dumnezeu nu sunt
pacatosi. Orice notiune de pedeapsa implica proiectia invinuirii si intareste idea ca invinuirea e justificata. Ce rezulta de aici e o
lectie de invinuire, caci tot comportamentul preda convingerile care il motiveaza. Rastignirea a fost rezultatul unor sisteme de
gandire clar opuse; simbolul perfect al conflictului ditre eu si Fiul lui Dumnezeu. Acest conflict pare la fel de real acum, iar
lectiile lui trebuie invatate acum ca si atunci.
17. Eu na am nevoie de recunostinta, dar tu ai nevoie sa iti dezvolti capacitatea slabita de a fi recunoscator, caci altfel nu Il poti
aprecia pe Dumnezeu. El nu are nevoie de aprecierea ta, dar tu ai nevoie. Nu poti iubi ce nu apreciezi, caci frica face
aprecierea imposibila. Cand ti-e frica de ce esti, nu apreciezi si vei respinge, asadar ceea ce esti. Prin urmare, vei preda
respingere.
18. Puterea Fiilor lui Dumnezeu e prezenta tot timpul, pentru ca au fost creati creatori. Influenta pe care o au, reciproc, unii
asupra altora este nelimitata si trebuie folosita pentru mantuirea lor comuna. Fiecare trebuie sa invete sa predea ca toate
formele de respingere sunt lipsite de inteles. Separarea e notiunea de respingere. Cat o predai o vei crede. Nu asa gandeste
Dumnezeu, iar tu trebuie sa gandesti ca El daca vrei sa-L cunosti din nou.
19. Adu-ti aminte ca Spiritul Sfant e Legatura care asigura comunicarea dintre Dumnezeu Tatal si Fiii Lui separati. Daca Ii vei
asculta Vocea, vei stii ca nu poti sa ranesti sau sa fii ranit, si ca multi au nevoie de binecuvantarea ta sa ii ajute sa auda si ei
asta. Cand vei percepe in ei doar aceasta nevoie, si nu vei rectiona la nici care alta, va insemna ca ai invatat de la mine si vei
fi la fel de dornic ca mine sa impartasesti ce ai invatat.