Ana Blandiana

Carantina
Durerea nu e contagioasa,
Va asigur, durerea nu se transmite,
Nici un nerv rasucit n trupul aproapelui meu
Nu produce n mine sfsietoare atingeri.
Durerea nu e contagioasa, durerea
Singularizeaza mai atroce dect zidurile,
Nici o carantina nu izoleaza att de perfect,
E banal ce spun - acesta e argumentul.
Doamne, cta literatura continem!
Sentimentele - va amintiti? - le-am nvatat nca la scoala.
n jurul patului celui ce moare ei plng,
Dar nu se contamineaza de moarte nici unul.
Fiti linistiti, privegheati altruisti pe bolnavi.
Nu veti lua durerea lor, fiti fara teama.
A murit. Vrea cineva sa-l urmeze?
Numai bocete traditionale.
Ana Blandiana
Torquato tasso
Veni din ntuneric spre mine el, poetul,
Poetul de spaima ratat.
Era foarte frumos. Ca la razele rntgen
I se vedea n trup poezia.
Poezia nescrisa de frica.
"Sunt nebun" - a rostit. De altfel stiam
Lucrul acesta din prefetele cartilor,
Dar el si purta nebunia ca pe-o parola
De intrare n noi, ca si cum ar fi spus:
"Ma rascumpar astfel
De lipsa-adevarului din poemele mele.
E pretul imens. Vin spre tine. Primeste-ma!"
Dar eu am raspuns: Pleaca de-aici!
"Scriam la lumina de autodafeuri - mi spuse Simtindu-mi pe trup
Camasa paroasa care se-aprinde usor.
Odaia mea avea ochi de calugari ferestre
Si-n loc de usi, lipite una de alta, urechile lor
Si soarecii iesind din borte erau calugari,
Si noaptea pasari uriase-n sutane-mi cntau.
Tu trebuie sa ntelegi..." Si cu degetu-ntins
mi arata n trupul meu poezia,
Poezia nescrisa...
Dar eu am tipat: Pleaca de-aici!