Ana Blandiana

Amn mereu
Amn mereu sa trec precum n moarte-n cuvinte,
Dar ca n moarte am certitudinea ca voi intra,
Dusa cu sila, plngnd dupa ceea ce las,
ncercnd sa ma-ntorc de la fiece vama-a vazduhului.
O, de-as avea riscanta credinta a dacilor
Nerabdatori sa patrunda n bucurie prin moarte, atunci
Straluminata, cu fruntea aproape statuie,
M-as pierde zmbind pentru fericirea cuvintelor.
O, de-as avea riscanta credinta a dacilor,
Orice secunda sa simt ca-mi napoiaza milenii,
O, de-as avea absurda credinta a dacilor,
Cei nselati att de crunt dupa moarte...

Ana Blandiana
Torquato tasso
Veni din ntuneric spre mine el, poetul,
Poetul de spaima ratat.
Era foarte frumos. Ca la razele rntgen
I se vedea n trup poezia.
Poezia nescrisa de frica.
"Sunt nebun" - a rostit. De altfel stiam
Lucrul acesta din prefetele cartilor,
Dar el si purta nebunia ca pe-o parola
De intrare n noi, ca si cum ar fi spus:
"Ma rascumpar astfel
De lipsa-adevarului din poemele mele.
E pretul imens. Vin spre tine. Primeste-ma!"
Dar eu am raspuns: Pleaca de-aici!
"Scriam la lumina de autodafeuri - mi spuse Simtindu-mi pe trup
Camasa paroasa care se-aprinde usor.
Odaia mea avea ochi de calugari ferestre
Si-n loc de usi, lipite una de alta, urechile lor
Si soarecii iesind din borte erau calugari,
Si noaptea pasari uriase-n sutane-mi cntau.
Tu trebuie sa ntelegi..." Si cu degetu-ntins
mi arata n trupul meu poezia,
Poezia nescrisa...
Dar eu am tipat: Pleaca de-aici!