Epopeea Lui Ghilgames

3/10/2016
EPOPEEA LUI GHILGAMES
Username / Parola inexistente

email
Login
Home
Exploreaza
Am uitat parola x Creaza cont nou
Upload

Carti
Colectie coordonata de prof. dr. Dan Grigoiescu Coperta si grafica: Anamaria Smigelschi
EPOPEEA
LUI GHILGAMEs
ALTE DOCUMENTE
William Faulkner - Absalom, Absalom
William Shakespeare - Mult zgomot pentru nimic
VLADIMIR MAIAKOVSKI - PLOsNIA
NEBUNIA DOMNULUI CROUCH
AVANGARDA
SUPARARILE DOAMNEI WEASLEY
Cowl - Neal Asher
Dansul mortii DRAMA (1901) PARTEA INTII
GENERALUL DE INFANTERIE VON GRABACH
ALEKSANDR SOLJENITIN VITELUL si
STEJARUL INSEMNARI DIN VIATA LITERARA
Search
n romneste de
http://www.scritub.com/literatura-romana/carti/EPOPEEA-LUI-GHILGAMES224224117.php
1/105
3/10/2016
VIRGINIA sERBANESCU
si AL. DIMA
EDITURA MONDERO Bucuresti, 1996

Editura Mondero, 1996 ISBN 973-97034-8-8
CUVNT NAINTE
Cu peste un mileniu si jumatate nainte de a fi fost create poemele homerice, pe vremea cnd apele Tigrului si Eufratului nu se mpreunasera nca - pentru ca ntr-o singura
albie, cea a Shat-El-Arab-ului, sa se verse n Golful Persic - n Mesopotamia, tara dintre cele doua fluvii, scribii scrijeleau pe placi de caramida arsa, n ciudata lor scriere
cuneiforma, cea dinti epopee a lumii.
Mai veche dect Iliada si Odiseea, mai veche dect Biblia, epopeea care cnta vitejiile si suferintele lui Ghilgames, legendarul rege al Urukului, avea sa-si ia locul de cinste ornduita n douasprezece tablete numerotate cu grija - n faimoasa biblioteca a regelui asirian Assurbanipal, la Ninive, n cel dinti veac naintea erei noastre. Ea constituia
pentru Asia Occidentala ceea ce aveau sa fie poemele homerice pentru Grecia celui dinti mileniu naintea erei noastre si, de pilda, Cntecul luiRoland'pentru Franta celui de-al
Xll-lea secol: glorificarea unui erou, chintesenta a bravurii poporului sau.
Poemul nu-si datoreste nsa valoarea universala numai vechimii, ci mai cu seama deosebitelor sale merite care privesc deopotriva calitatea si caracterul operei. Amestec de
ntmplari minunate, de multe ori dramatice, cu profunde nvataturi morale, el ne nfatiseaza pe cel dinti erou tragic al tuturor timpurilor. Este, desigur, aceasta una din
explicatiile faptului ca o poveste ale carei izvoare se pierd n negura celui de-al treilea mileniu naintea erei noastre are att farmec si atta prospetime, nct sa poata fi citita - cu
sustinut interes - pna n zilele noastre, adica aproape cinci mii de ani dupa epoca crearii ei.
Puternice si neclintite au trecut dincolo de vreme - nfruntndu-i istoria cu trufia trainiciei lor - piramidele Egiptului, dar ele erau durate n piatra si mestesugit nfipte n scoarta
pamntului. Care sa fie taina neasemuitei vraji ce a harazit att freamat de viata cntecului faurit cui aproape cinci mii de ani n urma, pentru a fi strabatut pna la noi, pastrndusi| neatinsa frumusetea?
Iata ce ne vom stradui sa patrundem si sa lamurim, rascolind: adncurile istoriei ca si pe cele ale literaturii, asa cum arheologii au razbatut prin negura ce-nvaluia nceputurile
civilizatiei omenesti, sapnd si rascolind" ascunsele straturi ale pamntului. nsemnatele descoperiri scoase la iveala dej sapaturile ntreprinse n Egipt la nceputul veacului
trecut au incitat setea de cunoastere a savantilor, care si-au ndreptat privirile si spre rasarit. La fel cu hieroglifele, a caror cheie fusese gasita mai nainte, descifrarea scrierii
cuneiforme putea da la iveala comori de frumuseti nebanuite, asa cum s-a si ntmplat.
Savanti din Franta, Anglia, America, Germania si Uniunea Sovietica -citam pe Francois Thureau-Dangin, Lebn Legrain, H. Radau, Anton Deimel,, Edward Chiera, Arno Poebel,
Stephen Langdon, G. Smith, L. W. King, Thorkild Jacobsen, Adam Falkenstein, Henri de Genouillac, Benno Lansberger, Gadd, S. N. Krammer, I. M. Diakonov, V. V. Struve, I. A.
Tiumenev - au pornit sa caute si sa studieze ramasitele vechii si nsemnatei civilizatii asiro-babiloniene, din fertila cmpie ce se ntinde ntre Tigru si Eufrat. Sapaturile de pe
locurile unde se ridica odinioara cetatea Ninive, ultima capitala a Asiriei, cele de la Khorsabad, de pe colina de la Kuyundjick, Nippur si tell-ul (valul de pamnt) de la BoghazKeui, n Asia Mica, pe locul vechii capitale hittite, au scos la lumina tablete si frnturi ale feluritelor versiuni ale poemului lui Ghilgames.
Din diversele poeme si balade scrise n dialectele si graiurile mozaicului de popoare ce s-au perindat n Mesopotamia - sumerieni, akkadieni, hittiti, hurriti, elamiti si cananeeni s-a nchegat opera cea mai de seama a geniului semitic, pe care o constituie, fara ndoiala, Epopeea lui Ghilgames.
2/105
3/10/2016
Prin vigoarea si autenticitatea eternului omenesc pe care-l oglindeste, ea este pe drept cuvnt una dintre primele capodopere ale literaturii universale.
Lucrarea nu e lipsita deloc de un cert substrat istoric, cu tot nimbul legendar ce-o nconjoara. Ea reflecta interesanta epoca de tranzitie de la
ornduirea comunei primitive la cea sclavagista, epoca ce s-a desfasurat n tot cursul mileniilor IV si III .e.n. n Egipt si Mesopotamia, cnd a nceput procesul de diferentiere
sociala prin dezvoltarea fortelor de productie. E o perioada n care se tinde hotart catre noile relatii, sclavagiste, n timp ce mai staruie, destul de puternice, si vechile relatii. E, n
acelasi timp, epoca n care viata culturala ncepe a se dezvolta mai viu, n istorie aparnd - penam prima data - scrierea ca mijloc de comunicare, pe baza pictografica, evolund
apoi spre cea ideografica.
Epopeea lui Ghilgames oglindeste cu fidelitate tocmai perioada de care vorbim, desi nu ntr-un mod limpede, data fiind tendinta ei general-fantastica. Ghilgames nsusi e un
rege care a trait efectiv, cetatea Urukului n care se desfasoara actiunea a existat realmente, caci zidurile i-au fost dezgropate de sub cele ale orasului Warka de astazi, tot asa
dupa cum relatiile sociale pe care le ntlnim n epopee sunt cele ale momentului istoric mai sus pomenit.
Lucrarea ni-l reprezinta pe Ghilgames ca rege. Desi nca legat de obstea din care a purces si ale carei sfaturi, prin Adunarea Batrnilor, le mai primeste - ceea ce indica stadiul
patriarhal al ornduirii sclavagiste a timpului - Ghilgames s-a diferentiat prin forta, vitejie si ntelepciune, asa cum ni se spune n epopee, si a ajuns sa se impuna, pna la
tiranie, semenilor sai. El i sileste sa construiasca zidurile cetatii, i trezeste cnd vrea n sunetul tobei, i chinuie fara ncetare, ngramadeste asupra lor corvezi, ntinde
mreji pentru a prinde oamenii trebuinciosi nevoilor sale si ale Cetatii, si-si alege fete, femei si neveste dupa bunul sau plac, caci Ghilgames tine n minile sale ntreaga
putere a Urukului si zeii i-au harazit sa domneasca asupra popoarelor. Ne aflam, asadar, la nceputurile asupririi sociale si bietii oameni, pe cale de a deveni robi, nu vad
alta scapare dect sa nalte rugaciuni catre zei, asteptnd ocrotirea lor.
Epopeea cuprinde, prin urmare, nendoioase informatii documentare cu privire la epoca respectiva, desigur n limitele genului literar pe care-l reprezinta.
Din cele 3.600 de versuri pe care trebuie sa le fi avut n forma Primitiva, nu ne-a mai ramas dect abia jumatate. Opera babiloniana s-a uifiripat din vechi poeme si balade
sumeriene, dintre care pna la noi au mai ajuns sase, si anume: Ghilgames si ara celor vii, Ghilgames si Taurul
Ceresc, Potopul, Moartea lui Ghilgames, Ghilgames si Agga din KisJ si Ghilgames, Enkidu si Infernul.
Cine sa fi fost necunoscutul poet babilonian care a cules cntecele acestea, le-a prelucrat si, framntndu-le cu propria sa imaginatie, le-a dat chipul epopeii ce-a fost gasita n
biblioteca lui Assurbanipal? Iata ce nu vom sti probabil niciodata, caci asemeni multor dintre cei care au daltui nemuritoarele frumuseti ale antichitatii, el nu si-a semnat opera.
Din manunchiul de tablete care fac din aceasta epopee un tot nchegat cea de-a douasprezecea are un caracter distinct. S-a stabilit, aproape certitudine, ca ea reprezinta
traducerea textuala a celei de a doua parti poemului Ghilgames, Enkidu si Infernul. Traducerea din 1961 a dlui Re: Labat - profesor la College de France - a carei transpunere
alcatuiest volumul de fata, exclude aceasta din urma tableta. Am gasit totusi necesar s-c nfatisam cititorilor romni si pe aceasta - dupa traducerea franceza a tablete a
douasprezecea ce apartine editiei din 1939 a dlui G. Contenau, conserva al Muzeului Luvru din Paris, specialist n cercetarea literaturii asiriene.
Pentru a patrunde culoarea locala, pentru a ne situa n atmosfera n care s-au desfasurat pataniile eroului din opera de care ne ocupam, trebuie sa cunoastem mai nti decorul
n care se petrece actiunea epopeii.
De sub temeliile actualului oras Warka, au rasarit vestigiile vechii cetati a Urukului, asezata la rasaritul albiei de astazi a Eufratului, pe drumul vechiului canal Satt-en-Nil, cam la
220 km sud-est de Bagdad.
Asemeni tuturor celorlalte cetati zidite de sumerieni, Urukul - pentru a nu cadea prada revarsarilor Eufratului - era cladit pe o ridicatur de teren, alcatuita de-a lungul vremii din
straturile de caramida farmitata, provenite din ruinele cladirilor supuse actiunii timpului. ntr-adevar, din pricina naturii aluvionare a terenului, sumerienii - n lipsa pietrei - erau
siliti sa construiasca numai din caramida arsa la soare, care n scurta vreme ajungea pulbere, fie din pricina umezelii iernii, fie din cea a arsitei verii. n felul acesta, veac dupa
3/105
3/10/2016
veac, aceste ridicaturi artificiale s-au naltat simtitor.

n zilele noastre, vechea cetate a Urukului ne apare ca un cerc imperfect cu o circumferinta de 8 km si jumatate, alcatuit din zidul de pamnt de odinioara, darmat ntr-un
povrnis care mai are nca pe alocuri 12 m naltime. Se mai vad ruinele turnului cu etaje - ziggurat - de pe lnga ceea ce j a fost odata un templu, ruine ce au acum o naltime de
35 m. Sapaturile care
8
au
ajuns pna la cele mai adnci straturi au scos la iveala urmele unor civilizatii succesive: cea mai veche, numita El-Ob cid, caracterizata prin ceramica pictata, ornamentatii de
ordin religios si trecerea de la uneltele de piatra la cele de arama; apoi perioada Ur-Uruk, n care ceramica pictata e nlocuita cu una netezita, purtnd uneori si scrijelituri, si n
care apar: scrierea cuneiforma, constructii si o seama de opere de a 22422e411w rta; scrierea e doar imitatia obiectelor (pictografia), n arhitectura apar coloane din caramizi
nearse si jumatati de coloana ornamentate cu cuie de pamnt ars cu capete colorate, iar sigiliile si pecetile cilindrice au reprezentate personaje, scene pastorale si tot felul de
animale. Urmeaza perioada numita Djemdet-Nasr n care reapare ceramica pictata, chiar policroma. Cu 3.000 de ani .e.n. ncepe epoca dinastica veche, careia i apartin
mormintele regale din Ur si monumentele primei dinastii din Ur. Domnia lui Ghilgames poate fi situata pe timpul uneia dintre aceste dinastii care au domnit n Mesopotamia-deJos.
Cam pe la jumatatea mileniului al IlI-lea, Urukul devine o cetate nfloritoare. n jurul lui, pamntul cultivat se ntinde att de departe ct au putut sa patrunda apa prin irigatii si
namolul rului n uscaciunea nisipului. Prin mlastini misuna pestii, pasarile si fiarele salbatice, printre trestiile uriase se strecoara barcile de papura. Gradinile sunt pline de orz,
ceapa si mai ales de nenumarati curmali. Multime de pasuni adapostesc turme de boi, capre si oi. Pretutindeni se vad crduri de gste si rate - acestea din urma servesc de
model artistilor mesopotamieni - iar porumbeii se plimba nestingheriti prin pietele templelor. Cam n acele timpuri, printre prazile aduse de regele Tutmes I al Egiptului din
expeditiile sale din Diria se numara si gaina, care era numita pasarea-care-oua-un-ou-pe-zi. Prin tufisuri si trestii se ascund marile carnasiere: sacalul, leul, vulpea si pantera.
Turmele de tauri salbatici, de bouri, bizoni si bivoli, ba chiar si elefantii ratacesc pe cmp. serpii - aflati n mare cinste, caci sunt nsemne ale zeilor pamntului - soprlele uriase,
norii de tntari - de raul carora bietii oameni se apara cu descntece - si n sfrsit vulturii ntregesc tabloul vietatilor familiare n acele vremuri locuitorilor cetatii. Ne apropiem, n
pas cu caravanele de catri si magari, de Poarta, partea cea mai originala a arhitecturii raesopotamiene. De aici ncepe forfota cetatii. Aici vine lumea sa afle vesti, noutati,
batrnii si tin aici sfatul, aici se judeca procesele. Dinaintea Marii Porti ncepe adevaratul freamat al orasului. Intram n cetate: rascruci mari taie ulitele, casele - cele mai multe
cladite din lemn de palmier - au ferestrele spre gradinile interioare, iar
acoperisurile sunt n terase sau n cupole. n inima orasului ne ntmpin| silozurile de grne si piata - un adevarat furnicar de oameni. Gravori, aurai olari, tesatori, vnzatori de
sandale si stofe, de bauturi fermentate si de ber de grasimi, ulei de susan, peste si carne - se ncaiera pentru musteriii care a multe ori ramn sa caste gura si sa ia aminte la
povestitorii ce spun sau cnt minunatele ispravi ale eroilor si zeilor, poeme printre care se numara si cel viteazului Ghilgames. n centrul orasului se ridica marele templu Eanna,
cu ziggurat-v\ alaturat, si palatele regelui. Pe lnga templu serpuieste Calea Zeilor, pe care trec procesiunile n zilele marilor sarbatori, cnd se aduc sacrificii zeilor. Mai trziu, n
epoca Partilor (sec. II si HI .e.n.), cetatea va fi napadita de cavouri. Frumusetea darurilor depuse n aceste morminte, bogatia vesmintelor, giuvaierurilor, podoabelor de aur si
pietre scumpe, a instrumentelor muzicale, au ngaduit sa se reconstituie obiceiurile si credintele lumii de atunci - cnd luxul cel mai rafinat se mpletea ci apucaturi salbatice, ca
de pilda sacrificarea, la moartea regelui, a tuturor cele ce faceau parte din curtea lui, pentru a-i tine de urt pe ceea lume.
Peste un astfel de furnicar de oameni si animale care roiau n mndra cetate a Urukului, domnea, ca stapn absolut - ne spune epopeea - regelej Ghilgames, identificat de altfel
si n istorie. Fiu al zeitei Ninsun - preoteasa a zeului-soare samas - si al unui spiridus - amestec deci de om si zeitate - el este un primitiv n adevaratul nteles al cuvntului: iute
la mnie, gata oricnd de lupta, si plin de laudarosenie (se nfurie, de pilda, o data, din senin, pe cnd calatorea n cautrea izvorului de viata vesnica, si sfarma n tandari niste
statui de piatra, a caror putere supranaturala calauzea fara primejdii pe acei ce strabateau apele mortii). si_totusi, acest primitiv e nspaimntat de gndul mortii si sufletul lui
simplu cunoaste cumplita framntare a cautarii nemuririi. Ghilgames si da seama de zadarnicia faimei pe care i-au adus-o minunatele ispravi de vitejie ce le-a savrsit si
pleaca sa cutreiere pamntul pentru a gasi taina nemuririi.
4/105
3/10/2016
Alaturi de Ghilgames apare figura interesanta a lui Enkidu, care nu e o fiinta omeneasca, ci o faptura creata de zei. Plamadit din lut, el capata viata din rasuflarea zeitei Aruru.
Crescut laolalta cu fiarele salbatice, are forta si toate instinctele unui animal - n vechile reprezentari, are capul ncornorat, piept si mini de om, iar restul trupului de taur - fiind n
acelasi timp plin de trufie si bntuit de spaime. Caracteristica personajului o constituie procesul
10
manizarii lui. Trecerea de la starea de animalitate la cea de umanitate se alizeaza prin interventia elementului feminin. Femeia este cea care i ascute inteligent3 * Puterea de
percepere si, desi acum fiarele nu-l mai recunosc si fug de el, Enkidu nvata repede cum sa mannce, sa bea, sa se spele si sa se nvesmnte, dovedind ca adaptabilitatea la
civilizatie este un fenomen normal si rapid. Ca om nsa, va trebui sa plateasca cu moartea ndrazneala de a se fi masurat cu divinitatea.
Un alt personaj al epopeii, uriasul Humbaba - denumit n unele texte si Huwawa - nfricosatorul paznic al Padurii Cedrilor, este de fapt personificarea duhului padurii, ilustrnd
astfel unul din aspectele religiei animiste a sumerienilor. Fiindca poetul subliniaza apoi ca gura lui e nsusi Focul si rasuflarea-i moarte aduce, putem sa ne ntrebam daca
Humbaba nu e cumva chiar ntruparea unui vulcan. Lacasul sau de taina ramne necunoscut: el poate fi tot att de bine, dupa presupunerile unor cercetatori, Elamul, Libanul
sau Cappadocia n Asia Mica. si lui i se spune divinul Humbaba fiindca unii vedeau n el un zeu, altii un demon. Nici un act de agresiune din partea sa nu vine sa justifice
spaima pe care o insufla si nici motivul pentru care e provocat la lupta. Aceasta din urma mbraca mai degraba un caracter simbolic, fiind o masurare de puteri ntre omul padurii
-salbaticul cu arme de piatra, si omul orasului - a carui civilizatie se mndreste cu folosirea armelor de fier si de aur. Groaza pe care o simt acei care locuiesc printre nisipuri si
palmierii din pustiu fata de nesfrsitul ntuneric din inima padurilor dese, sa fie oare o explicatie a faptului ca Humbaba este raul care nu-i este pe plac lui samas, zeul-soare,
stapnul luminii? Humbaba este ntr-un fel ndepartatul stramos al zmeului din basmele noastre, al capcaunului care trebuie nimicit de puterea eroului - ntrupare a vitejiei si a
binelui.
Uta-napistirn, fiul lui Ubar-Tutu - cel din urma rege dinaintea Potopului, care a domnit la suruppak - este adevaratul Noe babilonian. Uta-napistim, Cel-Prea-ntelept, cum l
gasSn numit uneori, trebuie sa fi avut deosebite nsusiri, de vreme ce zeul Ea a hotart sa faca din el singurul supravietuitor al cataclismului ce avea sa nece toata omenirea, si
pe el l-a harazit samnta din care sa rasara lumea cea noua, mai buna si mai frumoasa.
Printre asprele figuri barbatesti ale epopeii, iata ca se ivesc si doua chipuri de femei, we vin sa mblnzeasca atmosfera de furtuna si zanganit de arme.
11
3
Cea dinti, hangita Sidurir locuieste pe-ndepartatul mal al marii. ocupa de~comertul .cu vinuri - pentru care Siria era renumita n antichitate vinuri pritocite n teasc de aur. E
bogata si are casa ei. Siduri nu-i nsa < simpla crsmarita: ntelegnd ca se petrece ceva n sufletul ratacitorului Ghilgames, si stiind multe despre cele pamntesti dar si despre
cele vesnica l sfatuieste sa se bucure de viata ct traieste. E de asemenea milostivi fiindca neputnd sa nfrnga ndaratnicia eroului, l ajuta, dndu-l n seami lui Ursanabi corabierul lui Uta-napistim. Poate de aceea unele texte < numesc divina Siduri.
* Curtezanapun personaj episodic al epopeii, este ntruchiparea eternulu feminin, al carei farmec umanizeaza pornirile salbatice ale barbatului. Ea fa parte dintr-o bizara casta a
acelor vremi: aceea a prostituatelor n serviciu] templelor, functie sociala recunoscuta si ocrotita n oarecare masura de legi si pe care adesea o ndeplineau chiar fiicele de
nobili. Traditia vrea ca nsas: fiica faraonului Keops sa se fi prostituat, ca sa strnga banii trebuincios^ pentru ridicarea piramidei tatalui sau.
Pe lnga toate aceste personaje centrale apar chipurile zeilor, ale un zei mult mai accesibili dect vor fi aceia ai grecilor. Cosmogonia chaldeau ne nvata ca zeii au creat
omenirea pentru ca sa traiasca ntr-o casa care sa 1 umple inimile de bucurie. Zeii sumerieni nu se multumesc numai sa su amestece n treburile muritorilor, dar, parte din ei,
stau chiar printre acestia pe pamnt, n templele ce le sunt nchinate. Ea, Enlil, samas, Nergal, de pilda, se sfatuiesc ntre ei, se cearta, se bucura, iau partea unora dintre eroi
sau sunt mpotriva lor, sunt patimasi, chiar nedrepti si vicleni si nu lipsiti de slabiciuni. O trasatura interesanta si demna de notat este reactia lor n urma Potopului. Ei l-au
dezlantuit, dar n fata furiei cu care s-au pornit apele, sa simt depasiti si se sperie.
5/105
3/10/2016
Buna, nteleapta si atoatestiutoare, zeita Ninsun, mama lui Ghilgames, talmaceste visele si calauzeste cu grija pasii celor doi viteji, cernd la nevoie sprijinul zeilor celor mari.
Una dintre cele mai importante divinitati ale Panteonului mesopotamian este desigur zeita Istar (narma la sumerieni), figura de seama a epopeii. Ea traieste chiar n Uruk, n
maretul templu Eanna (Casa Cerului). Zeita a fertilitatii, a fecunditatii si a dragostei, doamna a bataliilor si stapna a luptelor, Istar este Venera tinuturilor asiatice.
Puternica si razbunatoare atunci cnd dragostea ei nu l-a putut ademeni pe
\, nu se lasa pna ce zeul Anu-tatal nu va plasmui Taurul trebuie sa coboare pe pamnt si sa-l ucida pe acel care a
V/V.-------
ndraznit s-o nfrunte.

Taurul Ceresc>> o alta faptura fabuloasa a epopeii, monstrul care nimiceste totul n calea lui, e asemuitor balaurului cu sapte capete din
basmele noastre.
Sonoritatea nsasi si plasticitatea sugerata de epitetele alaturate numelor tuturor acestor eroi contribuie, de asemenea, la caracterizarea lor.
Nascuta din eterna framntare a omului, stapnit de teama mortii, i dornic de a-i deslusi nspaimntatoarea taina si de a gasi un mijloc sa o biruie - descoperind astfel cheia ce
deschide poarta nemuririi - actiunea epopeii nu / reuseste sa fie pna la urma dect o teribila dovada a zadarniciei acestei
cautari.
Locuitorii Urukului, napastuiti de asuprirea despotica a lui Ghilgames, au socotit, dimpreuna cu zeii, ca pentru mblnzirea firii lui Ghilgames nu se afla dect un singur leac:
prietenia, caci numai ea poate ndulci relatiile dintre oameni. Dar faptura menita sa mplineasca acest rol, faptura creata dupa ] chipul si asemanarea eroului principal, nu e la
nceput dect un salbatic. Ce-l j va putea ajuta sa ajunga la ntelegerea vietii, devenind asemenea celor ce au | lepadat haina salbaticiei? De buna seama numai dragostea.
Femeia, j chintesenta a frumosului, a blndetii si a sociabilitatii, va fi aceea care l va \ transforma pe Enkidu si va face dintr-un animal cu chip de om tovarasul de ] lupte si de
izbnzi al celui mai caracteristic exponent al umanitatii acelor vremi. ncaierarea dintre Ghilgames si Enkidu nu-i dect un mijloc de cunoastere spre a-si pretui reciproc forta si
ndemnarea. si fiindca regele Urukului e obsedat de ideea de a-si dobndi faima printr-o fapta vitejeasca, care sa fie pomenita de fiii fiilor lui, noul sau prieten l va
ntovarasi n toate primejdiile, asa cum voinicii folclorului nostru se ntovaraseau, legndu-se frati de cruce. Ei patrund n nfricosata Padure a Cedrilor si-i omoara stapnul, p*5
nebiruitul Humbaba, iar cnd zeita Istar va strni mpotriva lor Taurul Ceresc, l vor ucide si pe acesta.
Ghilgames a ajuns sa dobndeasca faima att de mult visata, dar ea nu ncununeaza actiunea epopeii, ci nseamna abia nceputul unor noi framntari. ndrazneala, atunci cnd
ea nfrunta divinitatea, se pedepseste cu moartea. Dar nu Ghilgames va muri, caci el e carne din carnea zeilor, ci
12
13
Enkidu. Reactia lui Ghilgames la moartea lui Enkidu va fi teribila: el plnge,, geme si fuge n pustiu; dar aici nu-i numai durerea acestei pierderi, ci mai cu seama .groaza de
propriul lui sfrsit. Ca sa mai poata cunoaste vreodata linistea, pleaca n cautarea nemuririi, trecnd peste munti, peste ape si vai, j urmnd calea Soarelui, pentru a ajunge la
Uta-napistim, singurul care i cunoaste taina. n calea lui cere ajutor tuturor acelora pe care-i ntlneste! Oamenilor-Scorpii, hangitei Siduri, lui Ursanabi-corabierul.
6/105
3/10/2016
La capatul drumului, istovit, Ghilgames va afla de la strabunul; supravietuitor al Potopului ca stradania i-a fost de prisos, fiindca nimanui nu-r va mai fi dat sa capete nemurirea
Dar prea mult a patimit Ghilgames si truda' lui merita ov rasplata. Uta-napistim se-ndura sa-i mai ncredinteze o taina: sa-ncerce Ghilgames sa smulga de pe fundul apei
buruiana care da tineretea; vesnica. si pe aceasta ultima isprava regele ratacitor, caruia spaima sfrsitului nu-i da astmpar, o va duce pna la capat.
Dar ce folos? Nici cnd ai atins cu mna ta tinta mult rvnita nu te poti bucura de izbnda, fiindca din umbra te pndeste ntotdeauna cineva dornic sa ti-o smulga. sarpele simbol al perfidiei - se strecoara si-i fura ultima nadejde de a nvinge moartea. Ghilgames va mai cauta sa ispiteasca duhul lui Enkidu, care-si are acum lacasul n Infern, sa stie
cel putin ce se ntmpla dincolo de pragul vietii, dar nu afla mare lucru.
Eroul se ntoarce n Urukul-cel-mprejmuit sa mbatrneasca si sa-si dea sfrsitul, asa cum cere legea tuturor muritorilor. Un val de melancolie se lasa peste sfrsitul epopeii,
care nu da, n definitiv, dect un raspuns chinului uman de totdeauna: resemnarea.
Actiunea e presarata apoi cu povestirea viselor celor doi eroi principali. Ele alcatuiesc puntea care leaga pe om de divinitate, mijlocul de comunicare cu zeii. Visele nu constituie
un procedeu artificial al epopeii, ci J se tes firesc n urzeala actiunii, fiindca pentru asiro-babilonieni ele constituie I o realitate. De altfel, potrivit panbabilonismului, care
considera Babilonul cea mai de seama scoala a umanitatii, iar mitologia astrala a M sopotamiei cheia nsasi a civilizatiei (la temelia literaturii si a religiei lor sta conceptia ca
orice ntmplare de pe pamnt e de mai nainte prefigurata n cer), poemul lui Ghilgames a fost-socotit un mit al soarelui. ntr-adevar, numarul tabletelor echivaleaza cu cel al
lunilor anului, iar cela sapte pini pe care le pregateste sotia lui Uta-napistim pentru drum eroului coincid cu cele sapte vrste ale vietii - dupa credinta mesopotamiana.
14
Opera anonima si colectiva a mai multor veacuri, epopeea lui rhilam e n-a dainuit numai fiindca raspundea unei necesitati populare, ci si d torita valorii ei artistice. Descrierea
meterezelor cetatii, a frumusetilor adurii de cedri, a gradinii minunate unde cresc arbori cu flori si fructe de pietre nestemate sunt tablouri puternic evocatoare. Povestirea luptei
cu Humbaba - n care elementele naturii vin n ajutorul eroilor - a urgiilor pe care le dezlantuie Taurul cobort din cer, ca si episodul uciderii lui, a strabaterii ntunericului cumplit
prevestit de Oamenii-Scorpii, a trecerii apelor mortii si, n sfrsit, tragica desfasurare a Potopului - toate acestea au o putere descriptiva si dramatica cu adevarat mareata, de o
plasticitate viguroasa pentru o opera zamislita n aceasta ndepartata epoca a istoriei. Valoarea artistica a operei se datoreaza apoi - n buna parte - stilului unitar, de o
fermecatoare simplicitate, ca de pilda cel ilustrat prin urmatorul fragment de la nceputul celei de a cincea tablete:
"Pe povrnisul Muntelui, cedrii si nalta ramurile mb elsugate;
placutae umb ra si plina de miresme.
Acolo se mpletesc macesii, acolo se nclceste padurea;
ramurile cedrilor se-mpletesc cu nuielele cele frumos mirositoare." Sau prin puternica descriere a dezlantuirii Potopului:
"Cnd se ivira ceh dinti licariri ale zorilor,
iata ca din adncurile cerului s-a ivit o pcla neagra,
dinlauntru! careia Adadnu nceta sa b ub uie.
Dinti se a van tara zeii Sullat si Hanis,
crainicii divini se avntara peste munti si cmpii;
7/105
3/10/2016
Irragal smulse b rnele stavilarelor ceresti,

si pomi Ninurta, la a carui porunca se sparse cu zgomot si se rostogoli
zidul de apa al oceanului.
Anunnakii nvrteau torte deasupra capului
si cu flacarile lor dadeau foc tarii!
nspaimntatoarea amorteala a lui Adad cuprinse cu ncetul cerurile
sipreschimb a-n b ezna tot ce era lumina.
Temeliile tarii se sfarmara ca un vas."
"sase zile si sapte nopti
a b atut vntul, potopul vijelios a culcat totul la pamnt." Ce zguduitor tablou s-ar putea asterne cu astfel de imagini pe o pnza wiasa de catre penelul unul mare mester!
15
Repetarea n maniera arhaica a epitetelor, cum sunt: "Urukul-cel mprejmuit", "Urukul-cel-cu-Marea-Piata", "divinul Ghilgames" sau "Enl cel Viteaz", "Ninsun atotstiutoarea,
nteleapta", da textului un farme pregnant.
Revenirea anumitor pasaje, ca n incantatii, reluarea acelorasi fragmente, spuse nsa de personaje diferite, sau felul n care zeul tine sa-j nstiinteze pe Uta-napistim de
dezlantuirea Potopului:
"- Gard de trestie, gard de trestie, perete sub tire, perete sub tire, gard de asculta, perete sub tire, ia aminte!"
toate acestea creeaza un ritm interior poemului sumci.au, mbogatindu-i plasticitatea. Pe de alta parte, naturalismul cu care suntj descrise anumite ntmplari, ca ademenirea lui
Enkidu de catre curtezana, sau] nsiruirea succesivelor iubiri ale zeitei Istar, mprumuta poemului note de mare autenticitate si primara vitalitate.
De altfel, stilul epopeii se caracterizeaza, n general, printr-o perpetua!
tendinta spre concret, spre imagini si fapte, menite sa ilustreze mereu nu[
numai actiuni, ci si trasaturi de caracter sau sentimente. Frumusetea lui
Ghilgames nu e descrisa direct, ci reiese din asaltul eroti
zeita Istar asupra lui. Rautatea si cruzimea acesteia
8/105
3/10/2016
hotarrea ei de a trimite mpotriva lui Ghilgames pe

Ceresc. n ntreaga poezie a acestei epoci, ca
creatia primitiva, setea de concret domina
descriptive ct si n cele narative.
Numeroasele relatari care apar mereu si n toate epopeile de mai trziu, exprima si ele - prin dramatic - aceeasi tendinta spre evocare vie si autentica.
Caracteristice din punct de vedere artistic sunt si alte procedee ale artei narative, pe care ne propunem a le sublinia aici.
Desfasurarea epica a epopeii lui Ghilgames coincide cu respiratia larga ce nvaluie actiunea, conducnd-o pna la sfrsitul ei. Ritmul nu se vadeste totusi a fi totdeauna acelasi.
Povestitorul stie sa-l ncetineasca sau sa-l grabeasca, cu o arta care dezvaluie un anume rafinament oriental. Tehnica naratiunii n ritardando o ilustreaza ndeosebi calatoria lui
Ghilgames la Uta-napistim, descrisa cu o mare pricepere, mai nti n mod grabit pna n preajma telului, apoi, pe masura ce acesta se apropie, ritmul se ncetineste treptat,
pna n momentul culminant, cnd povestirea insista asupra
^ C?ncretlzeaza n "coatorul Ta f
i, att n momentelej
lucrarii, ca de altfel j lor retoric si j
ectelor celor mai interesante ale actiunii. De multe ori repetitiile, prin care enere se fixeaza mai staruitor atentia ascultatorilor si cititorilor si care firipa un fel de refren muzical, si
asuma si ele functia ntrzierii, ceea ce -" eun cu celelalte procedee mai sus-amintite - incita si mai mult Curiozitatea si interesul.
Tendinta fantastica o domina, desigur, pe cea istorica, epopeea plutind cu preferinta - n lumea basmului. Dupa cum am aratat, numeroase jnaje fabuloase - demoni, zei,
Oameni-Scorpii, Taurul ceresc etc. - apar ie pretutindeni n opera. Nu mai putin fabuloase sunt si locurile: apa mortii, sfrsitul pamntului si al lumii, mparatia negurilor, Infernul,
adncul Dceanului etc. si totusi, n chiar descrierea acestora, arta scriitorului anonim e sobra, precisa, expresie permanenta a unui simt al observatiei realiste ce nu loate fi
contestat. S-a vorbit - de pilda - n legatura cu extraordinarele ovestiri ale lui Hoffmann sau cu naratiunea calatoriilor lui Gulliver, Idepanate de Swift, de un realism ai fantasticului.
Fara ndoiala, ceva asemanator se iveste si n cazul "Epopeii lui Ghilgames". Oscilatia ntre basm si legenda, discutata insistent de analistii poemului, se solutioneaza - dupa
parerea noastra - prin nclinarea catre legenda. Basmul e, fara ndoiala, mult mai inventiv, mai fabulos si contingentele lui cu realitatea mai precare, n timp ce legenda nu
paraseste niciodata substratul istoric. Acesta staruie ntr-adevar, dupa cum am aratat si n cazul "Epopeii lui Ghilgames", si realismul nsusi de care vorbeam l presupune la tot
pasul.
Arta poemului se reazima nsa si pe unitatea lui, mai cu seama daca nu ne referim si la tableta a douasprezecea. Desi nchegata din aluviunile mai multor poeme anterioare,
epopeea. s ra Qristalijtat n jurul unui nucleu central: etema tragedie umana provocata de groaza mortii si apriga nazuinta de a o birui, stravechi teme ale folclorului universal
(motivul "tinerete fara batrnete si viata fara de moarte") si ale attor capodopere ale literaturii universale, de tip faustian. Subiectul epopeii noastre nu se dezvolta din aceasta
matca numai dupa moartea lui Enkidu, cnd Ghilgames traieste din plin drama neputintei de a nvinge moartea, ci e pregatit mai dinainte de ntreaga fire a eroului, care cauta
fericirea prin glorie sau prietenie, ca si prin numeroase actiuni anterioare. Tristul deznodamnt al epopeii, n ciuda marilor eforturi ale eroilor principali, coboara un val sumbru
asupra ntregului poem, ca de altfel a supra tuturor basmelor, romanelor sau lucrarilor dramatice ce dezvolta a ceeasitema.
9/105
3/10/2016
16
17
Importanta epopeii lui Ghilgames este strns mpletita cu nsemnata) ntregii literaturi sumeriene, n contextul literaturii universale. Numere motive aparute aici pentru prima oara
vor fi reluate de-a lungul veacurilor.' Cele dinti ecouri vor rasuna n Biblia ebraica si se explica p: influenta pe care au exercitat-o sumerienii asupra canaanitilor, precurs evreilor
n Palestina. Vechile "dispute" sumeriene pe diferite teme n alcatuiesc oare o ndepartata imagine a celei ce-si va gasi un desavrsi tragism n cearta dintre Cain si Abel?
Poemul mitic sumerian "Enki Ninhursag" anticipa tema "paradisului" biblic, gradina viitorului Eden fii la ei tinutul Dilmun. Aici o gasim citata pe zeita Minti - nume ce nseamna
limba sumeriana "Doamna vietii" sau "Doamna Coastei" -; or, Iehova di Vechiul Testament o va crea pe Eva din coasta lui Adam, iar cele patru hra] ale fluviului care udau gradina
Paradisului, ni se spune n "Cartea Facerii' erau: Fison, Gihon, Tigrul si Eufratul. Enki, eroul poemului, mannca o plante interzise de zeita Ninhursag, asa cum mai trziu Adam
si Eva v< mnca din pomul cunoasterii. Descoperirea celei de a unsprezecea tablete epopeii lui Ghilgames a dat n vileag un nou fapt extrem de interesant, 5 anume ca potopul
biblic nu e o creatie ebraica, ci un mit de origine sumerian preluat apoi de babilonieni. ntr-adevar, Uta-napistim este cel dinti Noe al literaturii universale, iar muntele Nitsir, la
nord-est de Tigru, va anticipa] viitorul Araraat pe care se va opri legendara arca. Uta-napistim, regel evlavios din suruppak, ales de zei sa supravietuiasca cumplitului nec ; om*"
"tii, se numea la sumerieni Ziusudra. Un vechi mit sumerian dezvolti apoi tema "flagelului sngelui", reluata n Cartea Exodului din Biblie. Untj dintre cele mai nsemnate poeme
mitice vorbeste despre crearea omuluj "plamadit din lut pentru a-i sluji pe zei". n epopeea lui Ghilgames, zeiti Aruru l faureste de asemenea pe Enkidu din lut si-i da suflare din
propria-^ respiratie. Oare nu la fel a fost creat Adam, n cea de-a sasea zi a facerii lumii, n Vechiul Testament? si mult mai trziu, la fel va proceda sij
1 Multe din aceste paralelisme au fost relevate sau subliniate de S. N. Kramer n "Istoria ncepe la Sumer" (Ed. stiintifica - 1962).
Problema raporturilor "Epopeii lui Ghilgames" cu alte opere ale literaturii universale l-aJ preocupat si pe mult regretatul profesor si nvatat romn Aram M. Frenkian, care a publicat nl 1950 un studiu cu
privire la relatiile operei cu poemele homerice, conchiznd nsa negativ (n "Studii si cercetari de istorie veche, an I, nr. 1, pag. 265-276).
alion pentru a crea o faptura desavrsita, cernd zeitei Venus s-o fsufleteascapeGalateea.
Din spatiul gol ce despartea pamntul de Marea primordiala, erienii facusera locul de adunare al umbrelor celor morti. Acolo gasim crjerea Hadesului grecesc de mai trziu si a
seolului ebraic. Sufletul liungea acolo trecnd tot cu luntrea un "fluviu mistuitor", calauzit de "omul L
". Iata deci cea dinti forma a Styxului si pe stramosul lui Caron.
Rhilgames nsusi, legendarul erou al epopeii noastre, ajunge dupa moarte un judecator al Infernului", si un foarte vechi text sumerian ne spune cum un lege cobort n Infern
este ntmpinat acolo de Ghilgames, care i npartaseste legile lacasului unde va ramne pentru vesnicie. n prima carte a ii Samuel din Biblie se povesteste ca regele Saul a
rechemat din seol umbra >fetului - dar un astfel de fapt a fost descris cu mult nainte, n tableta a sprezecea a epopeii, si anume n episodul revenirii duhului lui Enkidu lin Infern
la chemarea lui Ghilgames, care vrea sa afle ce se petrece n itia mortii, motiv ce nu lipseste nici Odiseei, de pilda. Mai mult dect it, nsasi tema nvierii din morti, a nvierii lui
Lazar, mai apoi a lui Isus din loul Testament, este expusa pentru prima data n poemul "Coborrea tnannei n Infern". Zeita dragostei, narma (Istar la babilonieni), este omorta
sora ei, zeita Ereskigal, regina Infernului, iar cadavrul ei este agatat ntr-un lig. Ninsugur, sfetnicul credincios al Inannei, va aduce nsa de la zeul ntelepciunii, Enki, "hrana vietii" si
"licoarea vietii", le va mprastia peste ipul nensufletit si Inanna va nvia. Ct despre Ereskigal, nainte de a fi gina Infernului, a fost si ea furata din cer, asa cum va fi rapita mai
tKKu serpina de catre Hades.
Mitul omorrii balaurului, dezvoltat n mitologia celor mai multe Ipopoare, e ilustrat de eroi celebri ca Heracles si Perseu, crestinii cntndu-l Ide asemenea n legenda Sfntului
Gheorghe. Dar iata ca micile tablite de argila dezgropate n Mesopotamia ne dovedesc ca unul din stramosii acestor nentrecuti viteji este nsusi Ghilgames. Legenda
sumeriana, unde gasim consemnarea acestui fapt, este cea citata de noi n capul listei poemelor sumeriene care au servit ca motiv de inspiratie epopeii babiloniene. E vorba de
Ghilgames si ara celor vii", n care apare samnta fkului epic al e Popeii, tema groazei omului n fata mortii si dorinta de a o nfrnge prin glorie nepieritoare, tema fundamentala
din care se tese ntreaga actiune.
10/105
3/10/2016
18
19
n prologul poemului sumerian, lupta s-a dat ndata dupa ce cerul a fost despartit de pamnt, iar balaurul nvins aici de Enki - un fel de zeu al Marii - pare sa fi fost Demonul
Apelor. Balaurul, monstrul dobort de Ghilgames, este nsa Huwawa, stapnul Padurii Cedrilor, si episodul va fi reluat si amplificat n tableta a cincea a epopeii lui Ghilgames.
Putem merge si mai departe si sa vorbim de o ndepartata nrudire tipologica a lui Hercule si Samson cu acelasi stravechi Ghilgames, fara ca pataniile lor sa fie totusi similare.
Legendara prietenie dintre Ghilgames si Enkidu va aparea la diferite rastimpuri, ntrupata n eroi cu alte chipuri si alte nume ca: Oreste si Pilade, Castor si Pollux, sau Ahile si
Patroclu.
S-a vorbit foarte mult si despre nrurirea epopeii lui Ghilgames asupra romanului lui Alexandru Machedon. Legendele nfiripate n jurul personalitatii marelui Alexandru,
consemnate de catre scriitorii sirieni, rabinici si greci - si risipite n ntregul Orient - au fost adunate de Pseudo-Calistene, scriitor grec din veacul al III-lea al erei noastre, care a
trait n Egipt. Iulius Valerius (sec. al IV-lea) le-a tradus n latineste, versiune din care le vor fi cunoscut poetii evului mediu, si astfel au aparut si povestirile unora dintre "ispravile"
lui Alexandru. Ca si Ghilgames, Alexandru rataceste de asemenea printr-un tinut al ntunericului si groazei, n cautarea "apei datatoare de viata". si el cauta n tara scitilor
nemurirea, si el ajunge la un munte, la Musas sau Masis, care ne duce cu gndul la muntele Masu citat n epopeea noastra, iar fapturile ciudate pe care le ntlneste pe drum ne
amintesc de Oamenii-Scorpii. Peregrinarile lui Alexandru sfrsesc, ca si cele ale eroului babilonian, fara ca taina vietii vesnice sa fi fost dezlegata. Astfel, n coloana a patra a
tabletei a saptea din epopeea noastra, n pasajul n care Enkidu i povesteste lui Ghilgames un vis pe care l-a avut, apare un grifon care:
"Ma apuca si ma duse spre casa ntunericului, lacas al lui Irkalla, spre casa de unde nu mai iese nimeni, spre calea fara ntoarcere."
Nu-i oare semnificativ ca, dupa mii de ani, deasupra celuilalt Infern, al Infernului Renasterii, Dante Alighieri a scris cuvinte similare: "Lasciate ogni speranza voi eh' entrate".
(Parasiti orice nadejde, voi care intrati aci?)
Dar, fireste, motivele si temele mai sus enumerate nu epuizeaza paralelismele posibile cu nca alte opere ale literaturii universale. Am nfatisat aici doar pe cele mai pregnante
si mai frecvent citate.
20
n ce priveste explicatia dainuirii n timp si spatiu a operei, ea poate fi usor ntrevazuta din consideratiile noastre anterioare.
Ceea ce a impresionat mai cu seama a fost, desigur, universalitatea temei, tablou succint si esential al bucuriilor si suferintelor omenesti, n care s-au recunoscut totdeauna
ascultatorii si cititorii tuturor timpurilor. Resemnarea nsasi, care coboara tonusul operei, nu e dect si ea - la rndu-i -expresia aceleiasi profunde umanitati. De peste patru
milenii, si dintr-un ndepartat colt al pamntului, acoperit azi de nisipuri, bate nca - pna la noi -inima unui om si a unui popor.
Faptul n-ar fi fost, totusi, cu putinta, daca un necunoscut cntaret, ce pare sa fi trait n al Xll-lea secol .e.n., n-ar fi izbutit sa nchege unitatea epopeii din poemele si baladele
pastrate si trecute din veac n veac de catre scribii Sumeriei si ai Babilonului si de faurii graiurilor sapate cu migala n vechea caramida arsa.
Cu mijloacele timpului, care n-au fost totdeauna stngace n ce priveste arta povestirii si a caracterizarii imagiste, bardul popular a intonat n cinstea Omului cel mai vechi imn
cunoscut pna astazi. Transpunerea lui n limba noastra, ncercata o data acum aproape o jumatate de veac1 - dupa izvoare care de atunci au fost completate prin numeroase
descoperiri arheologice - umple o veche lacuna a culturii nationale si mbogateste mostenirea ei universala cu una din capodoperele cele mai caracteristice ale antichitatii
orientale si ale culturii universale n genere.
AL.DJMA
11/105
3/10/2016
1 Ne referim la traducerea prof. I. Mihalcescu, de la Facultatea de Teologie din Bucuresti: "Epopeea lui Ghilgames" - Casa scoalelor, 1920,123 pag.
21
TABLETA INTAI
Poetul ncepe prin a ne spune ca vrea sa cnte un viteaz fara pereche, pe acel care a ridicat meterezele Urukului - pe Ghilgames, regele
Urukului. Dar el este o povara pentru supusii sai, care se roaga zeilor sa-i scape de el. Zeul Anu i cere zeitei Aruru sa plasmuiasca un alt
Ghilgames, un tovaras pe masura lui cu care sa-si mparta timpul si gndurile. si atunci zeita Aruru l faureste din lut pe Enkidu, omul salbatic
care traieste si se hraneste laolalta cu fiarele. Dar el se nvrajbeste cu oamenii, fiindca-si apara fiarele si le scapa de capcanele vnatorilor.
si iata ca unul dintre acesti vnatori se plnge mai nti unui batrn si apoi chiar lui Ghilgames. Amndoi l sfatuiesc sa ia cu el o curtezana o fiica a placerii din Uruk - si s-o duca n pustiu; va fi destul ca Enkidu s-o vada si, ndragostit de ea, si va parasi fiarele si viata ratacitoare.
Zis si facut. Vnatorul si curtezana l pndesc pe Enkidu la fntna si totul se ntmpla ntocmai cum i spusese batrnul si Ghilgames.
Curtezana nu se multumeste numai cu izbnda farmecelor ei; acum - cnd fiarele fug din calea lui Enkidu, cu totul umanizat - ea i cere sa
mearga n cetatea Urukului si sa-l cunoasca pe rege.
Enkidu se nvoieste si curtezana i spune atunci ca Ghilgames l asteapta: sosirea i-a fost vestita prin doua vise pe care i le-a talmacit mama
sa, divina Ninsun. si cel dinti vis - n care cadea o piatra din cer si se pravalea asupra lui, grea de abia putea s-o urneasca - si cel de-al
doilea - n care cadea o secure -vorbeau, dupa spusele lui Ninsun, despre Enkidu cel care va lega prietesug cu Ghilgames.
23
Cunoastem ceea ce este mai de seama din Epopeea lui Ghilgames datorita unei serii de tablete gasite n biblioteca lui Assurbanipal (secolul al Vll-lea). Tabletele alcatuiesc
versiunea neoasiriana sau ninivita a epopeii, ntreaga opera ar fi trebuit sa aiba aproape 3.600 de versuri; dar parte din documente s-au sfarmat, parte au pierit, asa ca astazi
nu mai exista dect ceva mai mult de jumatate din ea. Pentru a mplini lacunele, s-a recurs la trei tablete mult mai vechi, singurele ramasite ale unei versiuni babiloniene datnd
din primele secole ale celui de al II-lea mileniu. Un numar de fragmente hittite au ngaduit, de asemenea, ntregirea altor ctorva pasaje sfarmate.
Cel care a vazut total pna la marginea lumii,

cel care a stiut totul si a cunoscut totul,
Ghilgames, a patruns totodata si taina tuturor lucrurilor
El s-a mpartasit din toata ntelepciunea lumii;
a vazut ceea ce era tainuit si a cunoscut ceea ce a ramas
ascuns oamenilor.
12/105
3/10/2016
A dat n vileag vremile dinaintea Potopului. A trudit si a suferit strabatnd Drumul cel Lung. A sapat pe o stela toate framntarile sale.
25
El a fost cel care a poruncit sa se ridice zidul

Urukului-celui-mprejmuit si sfnta piata a sacrului Eanna'. Priveste zidul de dinafara a carui cornisa pare de arama; cata spre zidul de
dinauntru care-i fara pereche pe lume, treci peste pragul sau, adus de pe meleaguri ndepartate, apropie-te de Eanna, lacasul zeitei Istar
2, si afla ca nimic asemuitor nu va putea dura vreun rege
al viitorimii, sau vreo alta fiinta omeneasca. Suie-tepe meterezele Urukului si cutreiera-le n lung si-n lat: pretuieste-le temeliile,
cerceteaza-le cu de-amanuntul
zidaria din caramizi
vezi daca zidaria nu este toata din caramida arsa, si daca temelia nu le-a fost pusa de catre cei sapte ntelepti?
O spartura ntrerupe prologul. si textul, ntregit cu un fragment hittit, si reia firul n clipa n care poetul ni-l zugraveste pe Ghilgames, legendarul rege al Urukului:
Cnd a fost creat Ghilgames,

Enlil3 cel Viteaz l-a nzestrat cu o nfatisare desavrsita;
cerescul samas * i-a daruit frumusetea;
Adadsi-a harazit sa fie fara seaman de viteaz;
1 - Marele templu din Uruk.
2 - Zeita dragostei si a razboiului.
3 - Zeul pamntului si al vazduhului.
4 - Zeul soarelui si al dreptatii.
5 - Zeul furtunilor.
26
toti zeii cei mari l-au desavrsit pe Ghilgames: statura lui era de unsprezece coti, iar largimea pieptului
13/105
3/10/2016
noua palme avea.

II
~Doua treimi din el sunt divine si o treime omeneasca. Forma trupului i dezvaluie firea: mama sa, Ninsun >, l-a nzestrat cu o ndoita
parte divina.
El tine n minile sale ntreaga putere a Urukului.
Este asemeni unui taur, umbletul i e semet.
Izbitura armelor sale nu are potrivnic.
Tovarasii sai sunt siliti sa se scoale n sunetul tobei.
Barbatii din Uruk se-n furie n casele lor:
- "Ghilgames, spun ei, nu se ndura salase nici un fiu
parintelui sau;
zi si noapte se dezlantuie asuprirea lui! El, Ghilgames, pastorul Urukului-celui-mprejmuit, el, pastorul oamenilor sai, i chinuie farancetare; Ghilgames nu lasa pe nimeni sa se bucure de femeia
pe care o iubeste, fie ea fiica de razboinic, sau nevasta oricaruia dintre noi!"
Tot auzindu-le plngerile,
1 - Sotia zeului Lugalbanda.
27
zeii cerului venira sa le mpartaseasca Stapnului'

din Uruk:
- "Tu le-ai faurit un taur aprig si zvapaiat! izbitura armelor sale nu are potrivnic;
tovarasii sai sunt siliti sa se scoale n sunetul tobei; Ghilgames nu se ndura salase nici un fiu parintelui sau; zi si noapte se dezlantuie
asuprirea lui; el, care este totusi pastorul Urukului-celui-mprejmuit, el, care este totusi pastorul oamenilor sai, i chinuie
14/105
3/10/2016
fara-ncetare.
Eputernic, plin de faima, atotstiutor, dar el, Ghilgames, nu lasa pe nimeni sa se bucure
de femeia pe care o iubeste, Re ea fiica de razboinic, sau nevasta oricaruia dintre ei!"
Cnd auzi Anu plngerile lor rennoite, fu chemata Aruru 2, marea zeita:
- "Fiindca tu, Aruru, l-ai faurit pe Ghilgames, da viata acum unui alt Ghilgames;
pentru ca inima lui plina de foc sa se masoare cu o alta
de asemenea plina de foc; sa se-mpotriveasca unul altuia, sa-si masoare puterile,
si Cetatea Urukului sa-si gaseasca n sfrsit linistea!"
Cnd auzi Aruru aceste vorbe, pe data zamisli n inima ceea ce-iporuncea Anu. i Aruru si spala minile, framnta lutul, scuipa peste el:
si asa l lauri, acolo n pustiu, pe Enkidu, razboinicul, faptura a linistii de noapte, mpletitura de puteri nnodate
de Ninurta'.
Acoperit cu par i este trupul, cu belsug de parea o femeie. Are o claie de par stufoasa ca spicele secerate. si nu stie ce sunt oamenii,
nici cum traiesc oamenii. Ct despre vesminte, poarta straie ca ale zeului Sumukan 2. Paste iarba laolalta cu gazelele, cu turma de fiare
salbatice se-mbulzeste la adapatoare, inima-i da ghes sa stea printre dobitoacele apelor.
Dar ce sa vezi: un vnator, din cei care ntind capcane, se-ntlni, la marginea adapatoarei, fata-n fata cu el. n ziua aceea, a doua zi si a
treia zi, se-ntlni, la marginea adapatoarei, fata-n fata cu el. Numai ce-l vazu vnatorul, si chipul i se-mpietri
de groaza.
Cnd se-ntoarse acasa cu turma, ramase ncremenit si tacut; teama i chinuia maruntaiele,
si fata i era asemeni cu aceea a unui calator ce-a cutreierat
departarile.
1 - ZeuLAnu^ stapn al cerului, ocrotitor divin al Cetatii Urukului.
2 - "Aceea-care-druie-samnta", zeita zamislirii.
15/105
3/10/2016
1 - Zeul razboiului
2 - Zeul turmelor si al vegetatiei
28
29
III
Deschiznd gura, vnatorul vorbeste si-i spune tatalui sau:
- "Tata, am vazut un om venit de prin locuri salbatice; e cel mai puternic din tara, e taria nsasi,
puterea sa e asemeni bolovanului ce cade din bolta
cereasca.
Cutreiera fara-ncetare locurile salbatice, nencetat, laolalta cu turme de fiare salbatice, paste iarba, nencetat si poarta pasii spre
marginea adapatoarei. Mi-a fost att de teama nct n-am ndraznit
sama apropii de el. A astupat gropile pe care le sapasem, a smuls plasele pe care le ntinsesem, din pricina lui mi-au scapat turmele si
fiarele salbatice. Din pricina lui nu mai pot face nimic n pustiu!"
Deschiznd gura, tatal vorbeste si spune vnatorului:
- "Fiule, n Uruk salasluieste Ghilgames; nimeni nu-i mai tare ca el.
Puterea sa e asemeni unui bolovan cazut
din bolta cereasca.
Du-te sa-l ntlnesti pe el, care este regele nostru. Vorbeste-i despre puterea acestui om. El ti va ncredinta o curtezana; ia-o cu tine n
pustiu, si ea l va birui mai degraba dect omul cel mai puternic. Cnd se va apropia, cu turma de fiare salbatice,
de adapatoare,
30
curtezana sa-si lepede vesmintele, pentru a-si dezvalui

16/105
3/10/2016
farmecele:
ndata ce o va vedea, se va apropia de ea. si turma de fiare salbatice, cu care a crescut n pustiu,
de el se va nstraina".
La povata parintelui sau plecndu-si urechea, vnatorul se duse sa-l ntlneasca pe Ghilgames.
0 pomi la drum si se opri tocmai n Uruk.
1 se nfatisa lui Ghilgames si-i spuse:
- "Am vazut un om venit de prin locuri salbatice; e cel mai puternic din tara, e taria nsasi,
puterea sa e asemeni bolovanului ce cade
din bolta cereasca.
Cutreiera fara-ncetare locurile salbatice, nencetat, laolalta cu turme de fiare salbatice, paste iarba, nencetat si poarta pasii spre
marginea adapatoarei. Mi-a fost att de teama, nct n-am ndraznit
sama apropii de el. A astupat gropile pe care le sapasem, a smuls plasele pe care le ntinsesem, din pricina lui mi-au scapat turmele si
fiarele salbatice. Din pricina lui nu mai pot face nimic n pustiu!"
Ghilgames i spuse vnatorului:
- "Du-te, vnatorule, si ia cu tine o curtezana,
o fiica a placerii. Cnd Enkidu si va aduce turma de fiare salbatice
la adapatoare,
31
curtezana sa-si lepede vesmintele,

ca sa-si dezvaluie farmecele: cum o va vedea, se va apropia de ea. si turma de fiare salbatice, cu care a crescut n pustiu,
de el se va nstraina!"
Pleca vnatorul, lund-o cu el si pe curtezana,
17/105
3/10/2016
fiica a placerii.
O pornira la drum, urmndu-si drept nainte calea, si ajunsera a treia zi la locul hotart. Vnatorul si curtezana se asezara acolo si
ramasera, pe marginea adapatoarei, o zi, doua zile ramasera. Sosi turma de fiare salbatice si ncepu sa se adape:
IV
sosira dobitoacele apelor, cu care-iplacea sa se afle
laolalta;
si el, Enkidu, cel nascut pe tarmuri salbatice: iata ca paste iarba, laolalta cu gazelele, cu turma de fiare salbatice se mbulzeste la
adapatoare, si inima-i da ghes sa stea printre dobitoacele apelor. Fiica placerii l vede, fiara cu chip de om, barbat vnjos si crunt, care
traieste n inima pustiului. - "Iata-l, fiica a placerii, dezvaluie-ti snii, despoaie-te, farmecele sa-ti stapneasca. Nu te sfii, soarbe-i
rasuflarea; ndata ce te va vedea, se va apropia de tine;
leapada-ti vesmintele, ca trupu-i sa te-acopere, si arata-i fiarei cu chip de om ce-nseamna femeia. Turma lui de dobitoace, cu care a
crescut n pustiu,
de el se va nstraina.
Caci pe tine te va nvalui n mngieri dorinta lui." Fiica placerii si dezvalui snii, se despuie, farmecele sa-i stapneasca; fara sfiala i
sorbi rasuflarea, si lepada vesmintele si trupul lui o acoperi, i arata astfel fiarei cu chip de om ce-nseamna femeia, si dorinta lui o nvalui
n mngieri. sase zile si sapte nopti o stapni Enkidu pe fiica placerii. Cnd n sfrsit se satura de placerea pe care i-o smulgea, vru sa
se duca la turma sa de fiare salbatice. Dar, vazndu-lpe Enkidu, gazelele o iau la fuga, fiarele salbatice se feresc de apropierea lui.
Enkidu vru sa sara, dar trupul i era vlaguit, genunchii i erau ntepeniti, n timp ce turma sa de fiare
salbatice se ndeparta.
Enkidu se simte mputinat, mersul nu-i mai ca altadata, n schimb mintea i s-a desteptat, ntorcndu-se, se asaza la picioarele
curtezanei; i priveste chipul si se minuneaza de el, si ia aminte la spusele ei.
Curtezana i spune lui Enkidu:
- "Esti frumos, Enkidu; te-ai facut ca un zeu.
De ce ratacesti cu fiarele prin pustiu?
Vino, vino sa te duc n Urukul-cel-mprejmuit,
18/105
3/10/2016
la templul cel sfnt, lacasul lui Anu si-al lui Istar,

32
33
acolo unde este Ghilgames, cel atotputernic,

si care, asemeni unui taur, ntrece n tarie pe toti oamenii!"
Ea i vorbea, si el i sorbea cuvintele;
dndu-si seama, n sfrsit, de propria-i fiinta,
simtea nevoia unui prieten. Enkidu i spuse curtezanei:
- "Vino, fiica a placerii, du-mala templul sfnt si luminos,
la lacasul lui Anu si-al lui Istar, acolo unde este Ghilgames, cel atotputernic, si care, asemeni unui taur, ntrece n tarie pe toti oamenii,
dar eu l voi nfrunta.
Umbla-voiprin Uruksi voi striga:
"Eu sunt cel mai puternic!"
De ndata ce voi ajunge acolo, ursita o voi schimba: Acel care s-a nascut n pustiu eputernic,
el stapneste taria." Curtezana i spuse lui Enkidu: - "Vino, sa plecam! Sate vada la fata! i-l voi arata pe Ghilgames, caci stiu unde sa-l
gasesc. Vino, deci, Enkidu, n Urukul-cel-mprejmuit, unde oamenii poarta mndre cingatori, unde fiecare zi este o zi de sarbatoare; unde
mascaricii si cntaretii mpart desfatari; si fiicele placerii au trupuri minunate, stralucind de farmecele iubirii, si-s nvaluite nparfumuri,
34
de-i ademenesc noaptea pe nobili din culcusurile lor!

O, Enkidu, tu care vrei sa te bucuri de viata,
ti-l voi arata pe Ghilgames, ntruchipare a bucuriei
sau a durerii;
19/105
3/10/2016
priveste-l, uita-te cu luare-aminte la chipul lui: straluceste de vigoare si de tinerete, e tot numai barbatie; tot trupul i e cuprins de
nflacarare. Are mai multa tarie ca tine; nici zi, nici noapte nu se odihneste. O, Enkidu, potoleste-ti furia. Ghilgames e ndragit de zeul
samas,
. daruit cu ndemnare de\Anu, Enlil si Ea {' Mai nainte ca tu sa fi venit de pe salbatice meleaguri, i s-au aratat lui
Ghilgames, n Uruk,
vise care i-au vorbit de tine".
Ridicndu-se din pat, Ghilgames si povesteste visul
si-i vorbeste de el mamei sale:
- "Mama, n noaptea asta am avut un vis:
se facea ca erau stele pe cer;
ca un bolovan, din bolta cereasca, ceva a cazut lnga mine.
Am vrut sa-l ridic, era mai puternic dect mine;
Am vrut sa-l rastorn, n-am putut sa-l clintesc din loc.
Tot Urukul era lnga el,
toata tara se strnsese njuru-i,
multimea se ngramadea,
oamenii se nghesuiau
|1 i Cei trei mari zei ai panteonului sumerian: Anu, zeul suprem al cerului; Enlil, zeul pamntului si al vazduhului; Ea, zeul apelor si al ntelepciunii.
35
si, ca niste copii, barbatii l sarutau.

Eu, cape o nevasta, cu mngieri l-am acoperit,
apoi l-am asezat la picioarele tale,
ca sa-lfaci deopotriva cu mine."
20/105
3/10/2016
Mama lui Ghilgames, nteleapta si atotstiutoare,

i spune stapnului sau,
Ninsun, nteleapta si atotstiutoare, i spune lui Ghilgames: - "Stelele cerului sunt tovarasii tai.
Ceea ce a picat lnga tine, ca un bolovan cazut de pe bolta, care, cnd ai vrut sa-l ridici, era mai puternic dect tine, cnd ai vrut sa-l
rastorni, n-ai putut sa-l clintesti din loc, pe care l-ai asezat la picioarele mele ca sa-l fac deopotriva cu tine, si ca pe o nevasta cu
mngieri l acopereai,
VI
este o fiinta puternica, un tovaras care-si ocroteste
prietenul,
este cel mai puternic din tara, e taria nsasi; forta sa e asemeni unui bolovan cazut de pe bolta. Iar faptul ca l-ai acoperit cu mngieri
cape o nevasta nseamna ca nu te va parasi niciodata. Acesta este tlcul visului tau!" A doua oara, Ghilgames o ntreba pe mama sa: "Mama, am avut un al doilea vis: se facea ca n Uruk zacea o secure, lnga care se adunase
lumea.
36
Tot Urukul era lnga ea,

oamenii stateau strnsi roata n jurul ei,
multimea se nghesuia s-o vada.
Am asezat-o la picioarele tale
si, ca pe o nevasta, cu mngieri am acoperit-o
ca sa mi-o faci deopotriva."
Mama lui Ghilgames, nteleapta si atotstiutoare,
i spune fiului sau, milostiva Ninsun, cea nteleapta si atotstiutoare,
21/105
3/10/2016
i spune lui Ghilgames:

- "Securea pe care ai vazut-o e un barbat, l vei ndragi si, ca pe o femeie,
cu mngieri l vei acoperi. si eu ti-l voi face deopotriva! Va veni aici, am spus-o, un tovaras puternic,
gata sa-si mntuie prietenul n tara, el, plin de putere, e ntruchiparea nsasi a tariei!"
Ghilgames i spune mamei sale:
- "nseamna, deci, ca din porunca lui Enlil,
veni-va un sfetnic,
pentru ca sa-mi fie prieten si sfat sa-mi dea si eu, la rndu-mi, sa-i fiu prieten si sfat sa-i dau!" Tlcul visului sau astfel l-a aflat.
si astfel curtezana i povesti lui Enkidu
visele lui Ghilgames, pe cnd se aflau amndoi lnga adapatoare.
37
TABLETA A DOUA
n care l aflam pe Enkidu la picioarele curtezanei. Ea l nvata sa nu mai doarma pe jos, sa mannce si sa bea la fel cu toti oamenii. Enkidu i
urmeaza sfatul si se simte bine. O pornesc apoi spre Uruk si pe drum ntlnesc un plugar, care le vorbeste despre truda omului silit sa-si
cstige pinea cu sudoarea fruntii. Enkidu e tulburat de povestirea auzita. O data ajuns n Uruk e nconjurat de uimirea tuturor. Se pare ca din
pricina curtezanei se ncaiera cu Ghilgames, chiar n clipa n care l ntlneste. Cu toata puterea lui, Enkidu e nfrnt, dar el se minuneaza de
vitejia lui Ghilgames si din ziua aceea se leaga prietenia lor. Ghilgames i mpartaseste lui Enkidu nerabdarea lui de a savrsi o fapta
mareata: vrea sa se masoare cu Humbaba, stapnul Padurii Cedrilor, si Enkidu va merge cu el. Mesterii faurari ai Urukului le gatesc armele
pentru lupta si Batrnii Cetatii i sfatuiesc sa ia aminte la cumplita putere a dusmanului mpotriva caruia pornesc. Ghilgames nu se
nspaimnta si pleaca, n ciuda prevestirilor rele ale zeilor.
39
22/105
3/10/2016
Din acest al doilea Cnt n-au mai ramas - n versiunea asiriana urmarita pna aici - dect fragmente nensemnate. Cunoastem cuprinsul sau aproape n ntregime prin doua
tablete babiloniene, mai vechi, din epoca lui Hamurabi. Numai ca, n acele vremi ndepartate, mpartirile poemului erau deosebite de cele pe care aveau sa si le nsuseasca
scribii de mai trziu. Cntul al doilea ncepea pe atunci cu povestirea viselor lui Ghilgames. si totusi, din pricina lipsurilor prea mari ale versiunii asiriene, s-a recurs la varianta
babiloniana, de veche traditie - mult deosebita de cealalta, att din punctul de vedere al conceptiei, ct si al redactarii si al prozodiei. Sunt astfel redate ntmplari pe care le mai
cunoastem, dar nlantuirea lor se deosebeste si explicarea psihologica a umanizarii lui Enkidu apare ntr-o lumina noua.
Ghilgames se ridica din patul sau pentru a-si povesti visul,

i-l spune mamei sale: - "Mama, n noaptea asta, cuprins de nflacarare,
nu-mi gaseam astmpar n mijlocul tovarasilor mei; si pe cnd rasareau stelele pe cer, cazu lnga mine un bolovan din naltimi. Am vrut
sa-l ridic, era prea greu pentru mine, am vrut sa-l clintesc din loc, dar nu l-am putut urni.
4i
Tot Urukul s-a adunat n jurul lui,

tinerii l sarutau.
Cum ma straduiam din toate puterile,
ncepura sa m-ajute;
si cnd n sfrsit l-am ridicat, ti l-am adus tie."
Mama lui Ghilgames, atotstiutoarea,
i spuse lui Ghilgames:
- "Fara-ndoiala, Ghilgames, cineva asemuitor tie s-a nascut n pustiu;
locurile salbatice l-au vazut crescnd.
23/105
3/10/2016
Cnd l vei vedea, si tu te vei bucura:

tinerii i vor saruta picioarele.
Iar tu l vei mbratisa, l vei mngia,
si-l vei aduce la mine."
Pe cnd dormea iarasi, avu al doilea vis
si-l povesti iarasi mamei sale:
- "Mama, am avut al doilea vis: parca se facea cape ulita
din Urukul-cel-cu-Marea-Piata,
zacea la pamnt o secure,
si njur se adunase lumea.
Era ntr-adevar o secure, dar ciudata la nfatisare,
si ce e mai ciudat, cum am vazut-o, m-am bucurat.
Iata ca o iubesc, si cape o nevasta,
cu mngieri o acopar.
O ridic si o asez
alaturi de mine."
Mama lui Ghilgames, atotstiutoarea,
- "Securea pe care ai vazut-o este un barbat:
42
si daca l-ai acoperit cu mngieri,

24/105
3/10/2016
II
e pentru ca eu sati-lfac deopotriva." Ghilgames tlcul visului sau astfel l-a aflat.
Enkidu statea n fata curtezanei, amndoi erau singuri lnga adapatoare. Enkidu si uitase de locurile unde se nascuse; sase zile si
sapte nopti o stapni Enkidu pe fiica placerii.
Curtezana deschise gura,
si i vorbi lui Enkidu:
- "Numamaisaturprivindu-te, o, Enkidu, estica un zeu!
De ce ratacesti cu fiarele
prin pustiu?
Vino, haide sa te duc
n Urukul-cel-cu-Marea-Piata,
spre templul sfnt, lacas al zeului Anu.
O, Enkidu, ridica-te, sa te duc spre Eanna,
lacas al zeului Anu,
acolo unde salasluieste Ghilgames, nentrecut n vitejie. si tu, care esti cu totul asemeni lui, l vei ndragi cape tine nsuti. Vino, ridica-te
de jos, caci pamntu-i culcusulpastorului!"
43
\
El i auzi vorbele, ntelese ce-i spunea;

cuvntul femeii
i patrunse pna-n adncul inimii.
Ea si scoase vesmintele
25/105
3/10/2016
si l acoperi cu unul din ele,

n celalalt vesmnt
pe sine se nfasura.
inndu-l de mna,
ca pe un copil l calauzi,
spre o coliba de pastori,
unde era un tarc de vite.
n jurul lui se adunara-n ceata zgomotoasa pastorii.
Enkidu, care se nascuse n pustiu,
pastea iarba cu gazelele,
bea din adapatoare cu turma de fiare salbatice,
laolalta cu ele si potolea setea;
III
obisnuia sa suga
laptele animalelor.
I se aduse dinainte hrana;
o privi nedumerit
si o cerceta!
El, Enkidu, nu stia
ca pinea se mannca;
nu nvatase obiceiul
26/105
3/10/2016
de a bea bere.
44
Curtezana deschise gura

si i spuse lui Enkidu:
- "Manncapinea, Enkidu,
este ceea ce-i trebuie vietii;
si bea bere, caci acestea sunt obiceiurile oamenilor.
Enkidu manca pine
pna se satura;
iar bere,
de sapte ori cuprinsul unui urcior bau.
Se simti potolit, trupul i se destinse:
de multumirea inimii
chipul i se lumina.
si spala cu apa
trupul pe care nicicnd nu-l ngrijise,
si dupa ce se unse cu tot felul de oloiuri,
semana n sfrsit a om;
si puse pe el mbracaminte,
siiata-l asemeni unui tnar mire!
Apuca armele
27/105
3/10/2016
si pleca sa se bata cu leii,

iar pastorii se odihnira peste noapte.
Pe lupi i macelari,
prinse leii,
si astfel batrnii pastori dormira linistiti Enkidu era pazitorul lor,
care statea de veghe,
si-i apara pe toti!
45
O lacuna de aproape paisprezece rnduri. Povestirea si reia firul cu nceputul unei alte ntmplari, de-a lungul careia Enkidu afla de la un om pe care-l ntlneste ct de greu
apasa asupra Cetatii Urukului tirania lui Ghilgames.
........
IV
< * >
Ridicndu-si privirea, Enkidu zari un barbat. Grai catre curtezana:

- "Fiica a placerii, cheama omul acela sa se apropie, ca sa-mi spuna de ce a venit aici;
vreau sa-l aud vorbind!" Curtezana chema barbatul. Cnd veni la el, Enkidu i vorbi:
- "Omule, ncotro te grabesti?
Ce calatorie-ipricina ostenelii tale?" Barbatul deschise gura si i spuse lui Enkidu:
- "Am sa te duc pna la casa nuntii, si vei vedea ca n Uruk
Ghilgames are acum dreptul s-o ia naintea logodnicilor.
Asupra locuitorilor ngramadeste corvezi;
28/105
3/10/2016
ndestularea cu merinde a orasului cade n grija femeilor

vesele.
Pentru ca regele Urukului-celui-cu-Marea-Piata sa aiba de unde alege,
oamenii sunt prinsi n mreji! Pentru ca Ghilgames,
regele Urukului-celui-cu-Marea-Piata, sa aiba de unde alege, oamenii sunt prinsi n mreji! Femeilor harazite sa fie sotii el cel dinti le ia
fecioria: doar dupa aceea vine la rnd mirele! Asa s-a hotart prin vointa zeilor: de cndi s-a taiat buricul, asa i-a fost harazit!" Auzind
aceste vorbe, chipul lui Enkidu pali.
O lacuna de vreo zece versuri. Enkidu, mnios de cele auzite, arde de nerabdare sa ajunga o data la Uruk si sa-l nvete minte pe Ghilgames:
Enkidu merge nainte,

si curtezana n urma lui.
Cnd patrunse n Urukul-cel-cu-Marea-Piata,
multimea se aduna n jurul lui.
Cnd se opri pe ulita
Urukului-celui-cu-Marea-Piata,
oamenii care se mbulzisera
ncepura sa spuna:
Al
- "La statura seamana cu Ghilgames! Mijlocu-i mai subtire,

dar oasele-i sunt mai mari. Acolo unde s-a nascut, voinicul s-a hranit cu ierburile primaverii si-a supt ntotdeauna laptele animalelor!"
Jertfele se tin lant n Uruk. Tinerii se purifica.
- "Un pocal sta pregatit
pentru omul al carui chip e fara cusur. Pentru Ghilgames, asemeni unui zeu, tot ce-i trebuie este pregatit.
29/105
3/10/2016
Zeitei Istar
patul i s-a asternut,
pentru ca n noaptea aceasta Ghilgames
cu ea sa se-ntlneasca."
Dar cnd sosi,
Enkidu seprotapin ulita
si-i taie calea
lui Ghilgames catre casa nuntii.
VI
Ghilgames si masura dusmanul;
48
fiindca se nascuse n pustiu

Enkidu stralucea de putere barbateasca.
Se avnta si iesi
n ntmpinare.
Amndoi se nfruntara n marea piata.
Enkidu se aseza n usa
si cu piciorul
l mpiedica pe Ghilgames sa intre.
Se ncaierara si, ca taurii,
se opinteau.
30/105
3/10/2016
Darmara usorul usii,

si zidul se clatina!
Ghilgames si Enkidu
se ncaierara si,
ca taurii, se opinteau.
Darmara usorul usii,
zidul se clatina!
Cnd Ghilgames ndoi genunchiul,
cu piciorul nfipt n pamnt t,
mnia i se potoh
si i dadu drumul.
Cnd i dadu drumul,
Enkidu, vorbindu-i,
- "Cu adevarat, cape o fiinta fara seaman
te-a adus pe lume maica-ta,
junca din tarc,
1 - E vorba, probabil, de atitudinea nvingatorului care-si ridica de la pamnt potrivnicul.
zeita Ninsun.
Pe buna dreptate i ntrecipe toti sotii; si cu adevarat tie ti-a harazit Enlil sa domnesti asupra popoarelor!"
Aici sfrsea tableta a doua a vechii versiuni. Cea a versiunii ninivite merge mai departe; totusi nu poate fi folosita din pricina a numeroase lacune. Cea de a treia tableta veche
(tableta din Yale) ar fi putut umple aceste lacune, dar primele doua coloane sunt sfarmate si cu neputinta de folosit. Se poate ghici nsa din ce a mai ramas ca Ghilgames l-a
31/105
3/10/2016
dus pe noul sau prieten la mama sa, zeita Ninsun, si i-a laudat vitejia. De buna seama, Ninsun le-a prezis stralucitele fapte pe care aveau sa le savrseasca mpreuna. Pe cnd
Ghilgames se bucura auzind acestea, Enkidu, care stie ct l tin puterile, cade prada unei descurajari trecatoare:
"
Enkidu, deschiznd gura,

- "Suspinele, prietene,
mi se-nnoada-n gt,
bratele mi-atrna fara vlaga,
si din toata puterea mea n-a mai ramas dect slabiciune!"
Ghilgames, deschiznd gura,
i spuse lui Enkidu:
O noua lacuna de cteva versuri, n care Ghilgames si mbarbata, desigur, prietenul, marturisindu-si nerabdarea de a porni sa se lupte cu un dusman pe masura lor, cu uriasul
Humbaba, temutul stapn al Padurii Cedrilor:
II
III
Ochii i se umplura de lacrimi.
ntr-att l duru inima
ca gemu ndurerat.
Ochii lui Enkidu erau plini de lacrimi.
ntr-att l durea inima
ca gemea ndurerat.
Lui Ghilgames i se facu mila de el
32/105
3/10/2016
si i spuse lui Enkidu:

- "Prietene, de ce-ti sunt ochii
plini de lacrimi?
De ce te doare inima ntr-att
ca gemi ndurerat?"
- "npadure locuieste Humbaba, cel de nenvins, tu si cu mine l vom omor,
ca sa izgonim din tara orice pricina a relelor. Noi, n padure, vom taia cedri ! "
(trei versuri sfarmate)
Enkidu, deschiznd gura, i spuse lui Ghilgames:

- " stiu, prietene, ce-i n acest tinut salbatic,
nca de pe vremea cnd rataceam pe-aici cu turma de fiare
salbatice:
50
51
padurea se-ntinde pe zece mii de ndoite leghe,

cine ar cuteza sa se afunde-n adncurile ei?
Strigatele lui Humbaba sunt ca vuietul potopului,
gura lui e nsusi Focul,
rasuflarea-i moarte aduce!
De ce-ai dorit
o astfel de isprava?
33/105
3/10/2016
Lacasul lui Humbaba nu-i un loc prielnic pentru lupta!"

i spuse lui Enkidu:
- " Vreau sama sui pe al cedrilor munte. si n inima nemarginitei paduri
sa dobor cedri!
Daca te codesti sama urmezi,
voi pleca singur catre Padurile Cedrilor,
lacasul lui Humbaba; o secure mi va fi de ajuns.
Rami aici, daca ti-e teama,
singur voi merge sa-l nfrunt pe Humbaba !"
Enkidu, deschiznd gura,
- "Cum vom putea noi oare sa mergem pna la Padurea Cedrilor? Ocrotitorul ei este zeul Wer;
e cumplit si nu doarme niciodata. Zeul Wer e cel care l-a ales pe Humbaba. Adadi-a daruit glasul de tunet, si el l ocroteste.
IV
/
Ca sa vegheze la pastrarea Padurii Cedrilor,
Enlili-a ncredintat cele sapte Furii!"
i spuse lui Enkidu:
- "Cine poate oare, prietene, sa ajunga pna la Cer?
34/105
3/10/2016
Doar zeii singuri si soarele domnesc acolo-n vesnicie,

dar zilele muritorilot ramn numarate!
Orice ar face oamenii, totu-i ca suflarea vntului!
ie, nca de pe acum, ti-e frica de moarte:
ce s-a ales oare din puterea vitejiei tale?
i-o voi lua-o nainte,
sa-mi strigi doar: "Da-i nainte, nu-ti fie teama!"
Daca trebuie sa pier, sa stiu cel putin cami-am statornicit
faima;
"Ghilgames s-a batut cu nebiruitul Humbaba" se va spune, atta timp ct se va naste un urmas n casa mea...
(mai multe versuri sfarmate)
Vorbindu-mi astfel, mi-ai mhnit inima:

si totusi n-o sa ma las si-o sa ma apuc
sa tai cedrii,
si-n felul acesta mi voi statornici o faima vesnica.
Chiar acum vreau sa merg, prietene, la fierar
sa faureasca armele n fata noastra."
52
53
Pe data, se dusera la fierar.

Stapnii mestesugului, adunndu-se, se sfatuira.
35/105
3/10/2016
Tur ara securi uriase,

turnara topoare, de cte trei talanti' fiecare,
turnara spade uriase,
cu taisul de doi talanti fiecare,
maciulia plaselei lor, de treizeci de mint 2 fiecare,
teaca de la spade, de treizeci ctemine de aur fiecare.
Ghilgames si Enkidu duc fiecare cte zece talanti.
La marea poarta a Urukului, cea cu nseptit zavor,
auzindu-i, oamenii se adunara,
plini de bucurie, pe ulita Urukului-celui-cu-Marea-Piata,
Vazndu-i ca se bucura, Ghilgames,
pe ulita Urukului-celui-cu-Marea-Piata,
unde se adunasera dinaintea lui,
cam asa le vorbeste
oamenilor din Urukul-cel-cu-Marea-Piata:
- "mpotriva lui Humbaba, cel de nebiruit, vreau sa ma duc,
eu, Ghilgames, vreau sa-l vad pe acela despre
care se vorbeste atta, si caruia i s-a dus faima n toate tarile. Vreau sa-l lovesc n Padurea Cedrilor.
1 - Talantul, masura de greutate, valora ceva mai mult de 30 kg.
2 - Mina, submultiplu al talantului, valora 0,505 kg.
54
36/105
3/10/2016
Vreau ca oamenii sa afle

ct de puternic e un vlastar al Urukului!
Ma voi apuca sa tai cedrii,
si-mi voi statornici o faima vesnica!"
Batrnii din Urukul-cel-cu-Marea-Piata
i raspunsera lui Ghilgames:
- "Esti un copil, Ghilgames, si te lasi mnat de nflacarare! Nu cunosti nimic din cele ce te-asteapta.
Am auzit spunndu-se caHumbaba are o nfatisare ciudata:
cine e acel care ar putea sa-i nfrunte puterea armelor?
Padurea se ntinde pe zece mii de ndoite leghe:
cine-i acelcare-ar cuteza sase afunde-n adncurile ei?
Strigatele lui Humbaba sunt ca vuetulpotopului,
gura lui e nsusi Focul, rasuflarea-i, moarte!
De ce te ncumeti la asemenea fapta?
Nu-i deloc prielnic pentru lupta lacasul lui Humbaba !"
Ghilgames, auzind sfaturile Batrnilor,
ncepu sa rda si spuse privindu-siprietenul:
- "Acum, prietene, ar trebui sa raspund asa: "Mi-e frica de Humbaba, am sa ramn aici!" Ei bine, nu! ma voi duce spre Padurea Cedrilor
sa-l nfrunt pe Humbaba, cel de nebiruit!"
O lacuna de sapte versuri; vaznd ca nu pot nvinge ndaratnicia viteazului, Batrnii Cetatii sfrsesc prin a-l binecuvnta, ncredintndu-l ndurarii zeilor:
"Zeul tau sa te nsoteasca,

37/105
3/10/2016
sa vegheze sa-ti mplinesti calatoria teafar,

si sa te aduca apoi ndarat pna la Cheiul Urukului!"
55
ngenunghind, Ghilgames si ridica mna catre Soare':

- "Cu toate ca vorbele lor sunt de rau augur,
eu plec, samas; mi ridic minile catre tine:
de-as putea sa scap cu viata acolo;
ajuta-ma sa ma ntorc teafar pe Cheiul Urukului:
ntinde asupra mea umbra-ti ocrotitoare!"
Ghilgames si chema prietenul
ca mpreuna cu el sa cumpaneasca prevestirea, .......................................................................................
Sfrsitul coloanei este sfarmat. Se pare nsa ca raspunsul zeului l-a dezamagit, caci viteazul se ntristeaza; totusi nu renunta la planul sau:
i.
/' le pusera n mna.

El apuca securea,
spada, teaca,
si arcul anzanitl si
si petrecu spada la cingatoare.
Pe ulita o pornira la drum.
Oamenii se nghesuie n jurul lui Ghilgames:
- "si-acum, cnd te vei rentoarce n oras?"
38/105
3/10/2016
VI
Lacrimile curgeau din ochii lui Ghilgames: - "E, fara putinta de-ndoiala, o calatorie pe care n-am mai
facut-o niciodata, si totul mi-e necunoscut pe calea ce-o am de strabatut, o,
zeul meu!
Dar daca ma voi ntoarce teafar, te voi adora, cu inima plina de bucurie, si-ntors acasa ti voi cnta osanale, si te voi nalta pe tronuri!" Ise
adusera cele de trebuinta. Securile si spadele uriase, si arcul si tolba cu sageti
1 - Gest de rugaciune; semnificatia este "si nalta ruga".
Arc pe care-l foloseau locuitorii din Anzan, vechi oras al Elamului - nume dat de catre akkadieni regiunii de la apusul cursului inferior al rului Tigru - care a jucat un rol important
n cel de al treilea mileniu naintea erei noastre.
56
57
TABLETA A TREIA
Unde Batrnii Cetatii, ntelegnd ca nu-l mai pot opri pe Ghilgames, l binecuvnteaza si-l sfatuiesc cum sa se poarte o data ajuns n
Padurea Cedrilor si ce anume sa faca pentru a trece peste piedicile ce-i vor sta n cale. Enkidu i fagaduieste ca va fi alaturi de el pentru a
birui mpreuna toate primejdiile.
Cei doi prieteni se duc mai nti sa-si ia ramas bun de la zeita Ninsun, mama lui Ghilgames. Aceasta aduce un sacrificiu de mpacare zeului
samas, pe care-l cheama n ajutorul fiului sau, cerndu-i sa-l ocroteasca pna la nfrngerea uriasului Humbaba.
59
Din nceputul acestei tablete - nceput strns legat de sfrsitul celei dinainte - au ramas doua povestiri, daca nu cu totul identice, cel putin paralele: pe de o parte un document
din epoca ninivita; pe de alta parte ultimele ntregiri ale tabletei din Yale, a carei traducere se continua:
Batrnii Cetatii l binecuvnteaza

si-i dau sfaturi lui Ghilgames asupra calatoriei pe care
o va face:
- "Nu te-ncrede, Ghilgames, numai n puterile tale! Fii cu ochii-n patru! Vegheaza asupra-ti! Enkidu s-o ia nainte,
39/105
3/10/2016
el care cunoaste drumul si-a mai strabatut calea. El cunoaste trecatori/e padurii si toate faradelegile lui Humbaba; a mai scapat el pna
acum viata ctorva oameni. Enkidu e cu ochii-n patru si te va ocroti. Faca samas sa-ti poti ajunge tinta dorita, faca el ca ochii tai sa vada
ceea ce gura ta a spus, faca el sa se deschida pentru tine drumul cel de nepatruns, faca el ca drumul sa fie primitor sub pasii tai, faca
muntele usor de strabatut sub picioarele tale! Noptile sa-ti aduca solii de care sa te bucuri
61
i.
si zeul Lugalbanda > sa te ajute

n tot ce-ti doresti!
Ct mai degraba sa ti se mplineasca dorintele!
n rul lui Humbaba la care nadajduiesti sa ajungi
spala-ti picioarele.
La popasul de seara, sapa o groapa:
sa ai ntotdeauna apa curata n burduful tau;
n cinstea lui samas sa faci libatie din apa nenceputa,
si nu-l uita nici pe zeul Lugalbanda."
Enkidu, deschiznd gura, i spuse lui Ghilgames:
- "Porneste, Ghilgames, pe drumul pe care vrei sa-l nfrunti. Fii fara teama; urmeaza-ma ndeaproape.
Cunosc lacasul dihaniei
si calea pe care o strabate de obicei Humbaba.
Porunceste plecarea si trimite-ipe la casele lor
pe toti acestia!" Ghilgames, deschiznd gura, le spuse Batrnilor din Uruk:
- "Plec sa ma bat cu Humbaba, cel de nebiruit: eu, Ghilgames, l voi vedea pe acela despre
40/105
3/10/2016
care se vorbeste atta

si caruia i s-a dus faima n toate tarile.
Cu Enkidu care va veni cu mine,
voi cauta sa mplinesc ceea ce am spus,
s-apoi sa ma-ntorc printre voi, cu inima voioasa!"
Batrnii, auzind aceste vorbe,
l ndemnara pe viteaz pe calea cea buna, spunnd:
- "Du-te, Ghilgames, sa-ti fie calea prielnica, zeul tau ocrotitor sa te nsoteasca,
faca el ca ochii tai sa vada ceea ce gura ta a spus, samas sa te povatuiasca ct ti-o fi calea de lunga!"
Aici se opreste textul din Yale. n versiunea asiriana, pe care o reluam si pe care o vom urma de aici nainte, tableta e marcata din loc n loc cu fragmente sfarmate; cei doi viteji
se vor duce sa-si ia ramas bun de la zeita Ninsun, mama lui Ghilgames:
1 - Rege zeificat al Urukului, sotul zeitei Ninsun.

62
Ghilgames, deschiznd gura, vorbeste si-i spune lui Enkidu:

- "Vino, prietene, haide la Egalmah, s-o vedem pe Ninsun, Regina slavita;
Ninsun, cea nteleapta, cea nvatata, cea atotstiutoare, va asterne sub pasii nostri o cale bine chibzuita." inndu-se unul pe altul, mna
n mna, Ghilgames si Enkidu se duc la Egabnah, s-o vada pe Ninsun, Regina slavita; Ghilgames, lund-o nainte, patrunde n palat:
- "O, Ninsun, spune el, ma simt destul de puternic
ca sa duc pna la capat lunga cale catre lacasul lui Humbaba. Ma voi zvrli ntr-o lupta despre care nu stiu nimic, voi pomi ntr-o
calatorie presarata cu primejdii despre
care nu stiu nimic pna n ziua cnd voi ajunge la capat si apoi ma voi
41/105
3/10/2016
rentoarce, 63
pna cnd voi ajunge n Padurea Cedrilor, pna ce-l voi omoipe Humbaba, cel de nebiruit, si voi alunga din tara tot raul, care nu-i este
pe plac
zeului samas!
Cnd l voi fi omort pe Humbaba, sipadurii-i voi fi dobort cedrii, de sus si pna jos pogoi-va pacea peste tara. De-am putea sa ne
ntoarcem, nevatamati, dinaintea ta!" Vorbele fiului sau Ghilgames, Ninsun le asculta ndelung, cu bunavointa.
II
Ninsun patrunse n iatacul ei...
Dupa ce se spala si se unse cu uleiuri pe tot trupul,
si puse vesmintele ce-i veneau bine,
si ncheie pieptarul,
se mpodobi cu giuvaeruri, si puse pe cap diadema;
stropi pamntul si pulberea cu apa dintr-un pocal,
sui scarile, se urca pe terasa.
Acolo, sus, pe terasa, aprinse tamie pentru samas,
nchina o libatie, si, cu fata la Soare, si ridica bratele:
- "De ce, cnd mi l-ai dat de fiu pe Ghilgames,
l-ai nzestrat cu o inima care nu cunoaste tihna? Iata ca l-ai attat acum sa cutreiere calea-ndepartata spre lacasul lui Humbaba: se va
azvrli ntr-o lupta despre care nu stie nimic, va pomi ntr-o calatorie presarata cu primejdii despre
care nu stie nimic,
64
*
42/105
3/10/2016
pna-n ziua cnd va ajunge la capat si apoi se va rentoarce, pna cnd va ajunge n Padurea Cedrilor, pna ce-l va omor pe Humbaba,
cel de nebiruit, si va alunga din tara tot raul, care nu-ti este pe plac. n timpul zilei, n vreme ce tu cutreieri hotarele ceresti, Aia,
Logodnica, sa nu se teama sa-ti aminteasca de el; pe Ghilgames da-ln grija paznicilor noptii, cnd, seara, vei parasi cerul."
Urmatoarele doua coloane cuprindeau rugamintea lui Ninsun, dar nu au mai ramas dect capete de rnd, cu neputinta de tradus.
IV
Ea stinse tamia si spuse un descntec.
Apoi l chema pe Enkidu si-i mpartasi vrerea sa:
- "O, puternice Enkidu, nu te^ fi nascut din snul meu,
dar acum te nvestesc
ca supus al lui Ghilgames!'''
Ca si cum preotesele, curtezanele si hetairele 2
ar fi pus pe grumazul lui Enkidu semnul stapnirii,
ca si cum preotesele l-ar fi primit cape un copil juruit,
si Fiicele-divine l-ar fi crescut nauntrul altarului.
- ntelesul celor 6 rnduri care urmeaza ramne ndoielnic. Curtezane, care n epoca respectiva, se bucurau de o oarecare pretuire.
65
Vesteste: - "Da, sunt Enkidu, pe care Ninsun l-a nvestit ca supus al lui Ghilgames!"
Ceea ce urma este sfarmat. Trainic legati unul de altul, cei doi viteji pleaca din Egalmah. La portile cetatii, i gasesc iarasi pe Batrni, care le dau ultimele povete:
VI
"Enkidu sa-si ocroteasca prietenul, sa-si apere tovarasul! Sa-l aduca el nsusi napoi lnga miresele lui! Noi, Adunarea, ti l-am
ncredintat pe Regele nostru, cnd te vei ntoarce ni-l vei napoia pe Regele nostru!"
Ultimele rnduri ale tabletei, foarte mbucatatite, sunt aproape cu neputinta de folosit.
43/105
3/10/2016
66
TABLETA A PATRA
Aici i ntlnim pe cei doi viteji la portile Padurii Cedrilor. O data ajunsi, ei se sfatuiesc cum sa biruie greutatile luptei. Ghilgames l
mbarbateaza pe Enkidu, caruia a nceput sa-i fie frica.
67
Tableta aceasta e foarte sfarmata. Au ramas doar cteva fragmente razletite, adesea greu de localizat. Din primele doua coloane - care trebuiau sa povesteasca pataniile
calatoriei spre Padurea Cedrilor - mai dainuie numai scurta bucata care urmeaza si pe care unii autori socotesc ca-i mai bine aseze n cuprinsul celei de a sasea tablete:
s-o
Dupa douazeci de ndoite leghe, mbucara cte ceva; Dupa alte treizeci de ndoite leghe, poposira. De-a lungul zilei facusera cincizeci
de ndoite leghe. si toata calea, ce se strabate de obicei ntr-o luna
ei o mntuira a treia zi.
Cu fata la soarele care apunea, sapara o groapa
sijumatate,
trebuTe i ,tv "! we sa-l mvmga.

i Sta de
^ Ghilgame k lupta .
un paznic pe
69
- "Aminteste-ti, Ghilgames, de cele ce-ai spus la Uruk. Ridica-te sipregateste-te sa lupti,

tu, Ghilgames, vlastar al Urukului!"
Ghilgames lua aminte la ndemnul prietenului sau:
44/105
3/10/2016
- "Grabeste-te! Nu-l lasa sa se ndeparteze, sa se afunde-n inima padurii si sa ne scape! si va pune sapte rnduri de zale:
una a si mbracat-o, i mai ramn sase depus. Nu sovai!"
Ca niste tauri furiosi, se arunca asupra lui;
o singura data striga, ngrozit,
paznicul padurilor striga si cere ajutor,
l cheama pe Humbaba, ca un copil pe parintele sau.
O noua spartura. Dupa moartea paznicului, Enkidu deschide portile padurii, al carei prag muritorii sunt opriti de zei sa-l treaca. El simte, fara sa-si dea seama bine de ce, o
tainica neliniste:
VI
s, deschiznd gura, vorbeste si-i spune
lui Enkidu: - "Haide, prietene, doarn-o sa ne purtam ca niste bieti
nevolnici! Am strabatut rnd pe rnd toti muntii;
tinta calatoriei se afla n fata noastra! Mai bine sa mor dect sa dam ndarat acuma! Prietene, stii ce nseamna batalia, esti calit n lupta:
atinge-mi vesmntul si nu-ti va mai fi teama de moarte. Haide, ncrede-te n mine, fii mna mea dreapta!
Duca-se moleseala bratului tau
si risipeasca-se slabiciunea genunchilor tai!
Prietene, fii iar stapn pe tine, si-mpreuna sa ne afundam
n inima padurii!
fnimii tale sa nu-i mai pese dect de lupta, uita de moarte si nu-ti va mai fi teama! Omul puternic, gata de luptasi ager la minte, care se
repede primul, scapa el nsusi daca-si apara
tovarasul.
si chiar daca sunt nvinsi, ei dobndesc faima!" Amndoi ajunsera naintea muntelui n verzii! Glasurile le tacura. Ei nsisi se oprira.
45/105
3/10/2016
Enkidu, deschiznd gura, vorbeste si-i spune lui Ghilgames:

- "Sa nu ne afundam pna n inima padurii.
Numai ce i-am desferecat portile, si bratul mi s-a si molesit"
70
71
TABLETA A CI NC EA
Dupa ce sunt descrise minunatiile padurii, eroii nostri se roaga sa li se arate n vis ce se va ntmpla cu ei pe meleagurile lui Humbaba.
Ghilgames si povesteste visele; apoi, la porunca lui samas, ncepe lupta cu Humbaba. Toate puterile cerului si ale pamntului dezlantuite i
vin n ajutor.
Dupa biruinta, Enkidu l ndeamna pe Ghilgames sa fie fara crutare.
mpreuna, i taie capul lui Humbaba, l aduc la Uruk si-l trag n teapa dinaintea marii porti a Cetatii.
73
Tableta aceasta, din nefericire tot att de sfarmata ca si cea de mai nainte, alcatuia una din culmile dramatice ale poemului: n cuprinsul ei se desfasoara biruitoarea lupta a
lui Ghilgames mpotriva uriasului Humbaba. Cu multa pricepere, poetul zugraveste gradat tulburarea eroului, ntrziind asupra descrierii padurii, asupra tainei care nconjoara
ascunzisul dihaniei si n sfrsit, povesteste sovaielile celor doi viteji, prinsi ntre teama de a nu-l putea ajunge si spaima de a-l nfrunta.
l-
S-au oprit si se minuneaza privind padurea.

Se uita ndelung la naltimea cedrilor,
se uita ndelung catre intrarea padurii.
Pe acolo, pe unde trece de obicei Humbaba, sunt urme:
drumurile sunt batute, calea e netezita.
46/105
3/10/2016
Vad Muntele Cedrilor, lacas divin, piedestalul lui Unim'1.

Pe povrnisul muntelui, cedrii si nalta ramurile
mbelsugate; placuta e umbra si plina de miresme.
Acolo se mpletesc macesii, acolo se-nclceste padurea;
----------------------__----------Alta denumire a zeitei Istar.
75
ramurile cedrilor se-mpletesc cu nuielele cele frumos

mirositoare.
Se afundara n padure cale de q ndoita leghe, apoi mai mersera doua treimi dintr-o ndoita leghe.
Restul coloanei este aproape cu totul distrus.
II
De mult timp si tineau sabiile pregatite, trase din teaca.
Parasira urmele; se strecurara n tufisuri, unde ramasera nemiscati. Humbaba nu veni n ziua aceea, nu veni nici a doua zi, nu veni nici a
treia zi.
Lipsesc zece rnduri.
Enkidu, deschiznd gura, vorbeste si-i spune

lui Ghilgames:
- ''Cum o sa dam noi de urma lui Humbaba ? O, de-aiputea sa mai ai un vis si nca unul, care sa destainuie ceea ce se va-ntmpla."
76
- "De ti s-ar arata si tie un vis, Enkidu. Prietene, de-am avea un ntreit vis prevestitor."
Dorinta li se mplineste curnd. Cnd se lasa noaptea, Ghilgames are un vis. Din pacate, relatarea visului se afla, probabil, ntr-o spartura a carei lungime n-a putut fi stabilita.
47/105
3/10/2016
Cnd rencepe textul, Enkidu, voios, l lamureste pe prietenul sau ca visul i este prielnic. si noaptea se lasa iarasi.
n aceasta parte, traditia ninivita se deosebeste de aceea care ni s-a pastrat multumita unui text de origine hittita. Aceasta din urma versiune - mai completa - va putea fi urmarita
n cele ce urmeaza:
Sprijiniti unul de celalalt, ncepura sa vegheze. Somnul, pe care-l aduce noaptea, i cuprinse. La miezul noptii, somnul l parasi pe
Ghilgames, care prinse sa-ipovesteasca lui Enkidu visul: - "Prietene, daca nu m-ai strigat tu, ce oare sa ma fi trezit? Enkidu, prietene, am
avut un vis. M-ai strigat? De ce sunt tulburat?
n afara de visul meu dinti, mi s-a mai aratat un al doilea, n visul acesta, prietene, s-a prabusit un munte; m-a rasturnat, mi-a prins
picioarele de nu m-am mai putut
urni.
Pe lnga el paream niste gnganii.
O lumina stralucitoare se asternu pretutindeni. Se ivi un om, cel mai frumos de pe aceste tarmuri, de o frumusete fara
seaman.
Smulgndu-ma de sub munte, mi dadu sa beau apa, ca sa-mi linistesc inima,
77
si ma ridica pe picioare."
El, cel care se nascuse n pustiu,
Enkidu, i spuse prietenului sau, talmacindu-i visul:
- "Prietene, visul tau e prielnic,
Eun vis de pret!
Prietene, muntele pe care l-ai vazut n vis, este Humbaba:
vom pune mna pe el si-l vom ucide,
si-i vom arunca strvul pe cmp!
De-ai putea sa vezi n visul cel de mine ce se va alege
48/105
3/10/2016
de mine!".
Dupa douazeci de ndoite leghe, mbucara cte ceva;
la treizeci de ndoite leghe, poposira.
Cu fata la soarele care apunea, sapara o groapa,
si varsara, pentru samas, apa nenceputa ca libatie.
Apoi Ghilgames se sui pe munte
si mprastie faina cernuta, ca libatie:
- "O, munte, spuse el, fa sa mi se arate un vis despre
Enkidu, trimite-mi si pentru el o prevestire."
III
si muntele facu sai se arate un vis despre Enkidu, muntele-i trimise si pentru el o prevestire. Ploaia nceta, se strni o adiere; ea l mbie
pe Enkidu sa se culce...; n timp ce el, ca orzul de munte...,
78
Ghilgames u sprijinea barbia cu genunchii:

asa se abatu asupra-i somnul, care se lasa peste oameni.
Dar pe la mijlocul veghii, somnul se curma dintr-o data.
El se scula si-l ntreba pe prietenul sau:
- "Prietene, nu m-ai strigat?De ce sunt treaz?
Nu m-ai zgltit? De ce sunt tulburat?
N-a contenit ploaia > ?De ce mi-e carnea vlaguita?
Prietene, mi s-a aratat un al treilea vis,
49/105
3/10/2016
si visul ce mi s-a aratat era nspaimntator.

Cerul striga, vuia pamntul:
ncremenise lumina zilei, se lasase ntunericul,
scapara un fulger, se-ncinse un foc:
norii se ndesira:ploua cu moarte!
Apoi rosieticele vlvatai mai rabufnira o data si focul
se stinse,
ceea ce cazuse din cer se prefacu n cenusa. Sa coborm la cmp, vom putea chibzuimai bine." Cnd Enkidu auzi visul pe carea-l
ceruse pentru el,
Urmarea nu mai exista. Cu toata amenintarea de moarte pe care visul acesta o face sa apese pe capul lui Enkidu, cei doi viteji nu se lasa de ceea ce si-au pus n gnd. O
traducere hittita spune ca ei s-au apucat sa taie cedri n padure:
Ghilgames lua securea n mna

....si dobod cedri.
Cnd auzi Humbaba vuietul pe care-l faceau,
l-Mai
Poate fi nteles si n sensul de: "a trecut vreun zeu?"
79
se nfurie si striga: - "Cine-i acela care a venit

sa-mi vateme copacii din muntii mei,
si cedrii sa mi-i taie ?"
Dar, din naltul cerului,
50/105
3/10/2016
cerescul samas le vorbi: - "Mergeti nainte

fara teama, nfruntati-l pe Humbaba,
mergeti pna l veti ajunge:
el nu se va mai ntoarce n lacasul lui."
Povestirea luptei n-a mai ajuns pna la noi. Dar putem sa ne nchipuim ca biruinta n-a fost la nceput de partea celor doi viteji, caci un alt fragment hittit urmeaza n felul urmator:
Lacrimile-i curgeau siroaie,

si Ghilgames i spuse cerescului samas:
(doua versuri cu neputinta de folosit)
- "Am ascultat totusi de cerescul samas si-am urmat calea pe care mi-o hotarse!" Cerescul samas auzi ruga lui Ghilgames, si iata ca
mpotriva lui Humbaba se strnira vijelii puternice: vntul cel mare,
vntul de la miazanoapte, uraganul, vntul cu nisip, vntul furtunilor, vntul nghetat, vijelia, vntul fierbinte: opt vnturi se strnira
mpotriva lui si-l izbira n ochi pe Humbaba. Nu mai putea sa mearga nici nainte, nu mai putea nici sa dea napoi.
80
Atunci Humbaba se supuse

si iata-l ca-i spune lui Ghilgames:
. "O, Ghilgames, daruieste-mi iertarea: vei fi stapnul meu,
eu robul tau voi fi. si printre copacii
pe care i-am crescut, voi alege pentru tine
pe cei mai puternici si pe cei mai frumosi,
i voi taia si din ei ti voi dura case."
DarEnkidu i spuse lui Ghilgames:
- "Nu cata la vorbele pe care ti le spune Humbaba, Humbaba nu trebuie sa ramna n viata!"
51/105
3/10/2016
Urmeaza o lacuna n care se povestea moartea lui Humbaba si, fara ndoiala, ntoarcerea ni Uruk a celor doi prieteni biruitori. Pesemne ca izvorul celei dinti dintre aceste doua
ntmplari e ntr-o veche povestire babiloniana, din care a mai ramas o frntura si care nfatisa cam asa sfrsitul dihaniei (numit aici Huwawa):
Ghilgames u spuse lui Enkidu:

- "Daca nu punem mna pe el pe neasteptate, scnteierea razelor sale va pieri n n valmaseala, razele lui vor pieri, stralucirea sa se va
ntuneca!" Enkidu i spuse lui Ghilgames:
- "Prietene, prinde mai nti pasarea, ce se va alege apoi de puii ei?
Vom cauta dupa aceea scteierile razelor sale,
ca niste pui vor alerga ncolo si-ncoaceprin iarba.
Loveste n el cu ndoite puteri! Dupa el, omoara-i sluga!"
Ghilgames lua aminte la vorbele tovarasului sau.
Apuca pe data securea,
trase din teaca sabia de la cingatoare.

81
Ghilgames l lovi pe Huwawa n beregata, prietenul sau Enkidu l prinse; la cea de a treia lovitura, Huwawa se prabusi: strigatele sale
nedeslusite se stinsera n moarte, l aruncara la pamnt, mort, pe Huwawa, paznicul: la doua ndoite leghe jur mprejur gemura cedrii!
mpreuna cu el, Enkidu l omorse pe Huwawa.
Enkidu l omorse pe paznicul padurii,
la poruncile caruia se cutremurasera Hermonul si Libanul''
El lovi pe... al cedrilor...
52/105
3/10/2016
Dupa ce lovi n sapte rnduri,

plasa... si sabia care atrnau opt talanti,
le lua cu el, povara de opt talanti,
si se afunda n padure.
Deschise lacasul tainic alAnunnakilor^.
Ghilgames dobor copacii, Enkidu...
Enkidu i spuse lui Ghilgames:
- "Ghilgames, doboara cedrii!"
Apoi se ntoarsera pe drumul Eufratului.
si tableta ninivita se sfrsea, pare-se, cu aceste versuri:
si dinaintea marii-porti a Urukului, Ghilgames trase n teapa capul lui Humbaba.
TABLETA A sASEA
O data terminata lupta, Ghilgames se spala, se piaptana si se gateste. Dar iata ca-l vede zeita Istar. Uluita de frumusetea lui, zeita i cere s-o
ia de sotie si-l mbie nsirndu-i darurile si maririle de care-ar avea parte alaturi de ea. Ghilgames nsa nu se nvoieste, ba o si dojeneste
pentru numerosii iubiti pe care i-a avut si pe care i-a nenorocit dupa ce s-a saturat de ei. Furioasa, zeita urca n ceruri si se plnge tatalui ei,
zeului Anu. Istar i cere acestuia sa plasmuiasca Taurul Ceresc, care sa-l omoare pe cel ce-a ndraznit sa-si bata joc de ea. Anu se nvoieste,
dar cere n schimb ca fiica sa, zeita rodniciei, sa dea timp de sapte ani belsug de recolte si de vite, ca sa cumpaneasca pagubele pe care
le va pricinui taurul. Sute si sute de oameni ncearca sa se mpotriveasca dihaniei, dar el i mprastie dintr-o suflare. Numai Enkidu i vine de
hac: l nsfaca de coarne si-l doboara. Pe zidul mprejmuitor al Urukului, Istar se tnguie mpreuna cu alaiul curtezanelor care o urmeaza.
Enkidu smulge atunci bucati din taurul ucis si le arunca n capul zeitei, batjocorind-o. Ghilgames aduna cei mai iscusiti mestesugari si din
coarnele taurului porunceste sa faca vase n care sa se toarne oloiuri, n cinstea zeului Lugalbanda. Dupa care, Ghilgames se faleste n fata
Batrnilor Cetatii si cei doi prieteni se ntorc la palat pentru o binemeritata odihna.
1 Munti din Siria n regiunea Libanului.
2 Nume pe care l dadeau sumerienii si, dupa ei, babilonienii spiritelor ceresti.
53/105
3/10/2016
82
83
Dupa moartea lui Humbaba, n desiasurarea actiunii se produce dintr-o data un salt. Zeita Istar se ndragosteste de biruitorul Ghilgames. nciudata, fiindca viteazul i respinge
ademenirile, ea i arunca pe cei doi prieteni ntr-o noua si cumplita ncercare. Despre toate acestea ne vorbeste a sasea tableta.
Ghilgames si spala parul mnjit, si curati legaturile

cu care-si ncingea
fruntea, sipieptena cu grija parul pe spate. Arunca vesmintele ntinate, mbraca altele curate, se nfasura ntr-o mantie si se ncinse cu o
esarfa. Dupa ce-sipuse Ghilgames diadema pe cap, slavita Istar lua aminte la frumusetea lui Ghilgames. - "Vino, Ghilgames, spuse ea,
sa fii iubitul meu, da-mi, da, daruie-mi, rodul trupului tau! Vreau sa-mi fii sot; iar eu voi fi femeia ta! Voi pune sa ti se pregateasca un car
din lapislazuli si aur: rotile i vor fi din aur, osiile din electrum', l voi nhama cu diavoli ca niste vijelii, n loc de catri, n casa noastra vei
intra printre miresme de cedru.
Aliajul din trei parti de aur si o parte argint, din care se faceau n vechime pocale.
85
n casa noastra, cnd vei patrunde,

preotii si demnitarii ti vor saruta picioarele,
dinaintea ta vor ngenunchea regii, demnitarii si principii,
aducndu-ti bir comorile muntilor si vailor;
caprele tale vor fata cte trei iezi dintr-o data si oile tale
miei gemeni;
magarusii tai, sub poveri, vor ntrece catrii cei iuti, caii tai, nhamati la car, vor fi aprigi la fuga, si boul tau, njugat, n-o sa aiba potrivnic!"
Ghilgames, deschiznd gura, vorbeste, si-i spune slavitei Istar:
- "Ce ti-as darui tie, daca te-as lua n casatorie? ti lipseste oloiul pentru trupul tau, sau poate vesmintele
ti lipsesc?
54/105
3/10/2016
Nu ai merinde si de-ale gurii? Ai pinea care se cuvine zeilor, ai bautura care se cuvine regilor.
(Trei versuri sfarmate)
Daca te-as lua de sotie, stiu ce ma asteapta:

nu esti dect un jaratic care se stinge cnd vine frigul,
o usa rau nchisa, care nu stavileste nici vntul, nici gerul,
un palat care-si striveste razboinicii ce-l apara,
un elefant care-si smulge nvelisul,
esti pacura care mnjeste pe omul ce-o duce,
burduful care se varsa peste omul ce-l poarta,
calcarul care face sa se farmiteze zidul de piatra,
berbecele de asediu care pustieste tara dusmana,
ncaltarea care raneste piciorul celui ce-o poarta!
Care-i iubitulpe care l-ai ndragit pentru totdeauna?
Care-i pasaruica ce ti-a fost mult timp pe plac?
Vino ncoace, sa cercetam mpreuna soarta iubitilor tai;
ce sta scris pe tableta, am vazut scris si stiu.
n ce-l priveste pe Tamuz1, iubitul anilor tai tineri,
an dupa an, l-ai harazit suspinelor vesnice.
Ai iubit de asemeni si pasaruica, cu penele pestrite;
ai lovit-o si i-ai rupt aripile,
de atunci sta prin paduri si striga: "Vai, aripile mele!''2
55/105
3/10/2016
Ai iubit si leul, nespus de puternic:

ai sapat pentru el sapte si iara sapte gropi!
Ai iubit si calul, falos n lupta:
l-ai sortit apoi selei, pintenilor si biciului,
l-ai sortit sa alerge n galop la nesfrsit 3,
l-ai sortit sa se adape tulburnd apa!
si pe maica-sa, pe Silili, ai harazit-o suspinelor vesnice!
Ai mai iubit si un pastor,
care ngramadea nencetat pini sub cenusa pentru tine
si-ti jertfea zilnic iezi:
l-ai lovit si l-ai prefacut n lup,
acum nsisi argatii lui l gonesc
si cinii lui l musca!
L-ai iubit si pe Isullanu, gradinarul tatalui tau,
care mereu ti aducea cosulete pline de curmale
si-ti facea zilnic masa stralucitoare;
1 - Zeitate care personifica vegetatia de primavara. - De buna seama un joc de omonime akkadian "kappi".
pasarii si cuvntul
86
87
ai ridicat ochii asupra lui si te-ai dus la el:

56/105
3/10/2016
- "O, Isullanu al meu, ai spus, vino, sa ne bucuram

de vigoarea ta,
ntinde mna si mngie-ma." Isullanu ti-a spus:
- "Ce ti-aiputea dori de la mine?
Maica-mea n-a ncarcat cuptorul? si eu, oare n-am mncat? Daca as mnca hrana rusinii si a blestemelor, as f acela care, o data cu
venirea iernii, ar avea
acoperamnt de stuf!" si tu, auzind de la el aceste vorbe, l-ai lovit si l-ai prefacut n paianjen: l-ai facut sa stea n mijlocul scripetelui cu
galeti pentru
scos apa din put:
nu poate nici sa urce, nici sa coboare pe ciutura! si cu mine, daca ma iubesti, asemeni te vei purta!"
Istar, auzind aceasta,
Istar tare se mai mnie. Urca n ceruri,
si se duse, Istar, dinaintea luiAnu, tatal sau,
si dinaintea luiAntu, mama sa, varsa lacrimi:
- "Tata, Ghilgames m-a acoperit cu ocari, Ghilgames a tinut socoteala pacatelor mele, a pacatelor si a blestemelor mele!"
Anu, deschiznd gura, vorbeste si-i spune slavitei Istar:
- "Fara-ndoiala ca l-ai attat pe regele Ghilgames,
si iata, de aceea Ghilgames a tinut socoteala pacatelor tale, a pacatelor si a blestemelor tale." Istar, deschiznd gura, vorbeste
si spune lui Anu, tatal sau:
- "ata, faureste Taurul Ceresc, care sa-l omoare
pe Ghilgames,
si sa-l umple de groaza pna n lacasul sau. Daca nu fauresti pentru mine Taurul, voi sfarma portile iadului,
57/105
3/10/2016
le voi darma usorii, le voi sparge n bucati pragul, voi aduce mortii din groapa pe pamnt, si mortii vor fi atunci mai numerosi dect viii!"
Anu, deschiznd gura, vorbeste si-i spune slavitei Istar:
- "Fiica mea, daca fauresc Taurul pe care mi-l ceri, vor fi n tara Urukului sapte ani fara rod. Strns-ai tu grne pentru oameni
si pentru vitepus-ai sa creasca iarba?" Istar, deschiznd gura, vorbeste si-i spune lui Anu, tatal sau:
- "Tata, strns-am grne pentru oameni si pentru vite adunat-am iarba.
Daca veni-vor sapte ani fara rod,
am adunat grne pentru oameni
si pentru vite am pus sa creasca iarba.
Dar pe Ghilgames, pe el, vreau sa ma razbun,
da-mi capastrul Taurului Ceresc."
Cnd Anu auzi aceste vorbe,
i dadu lui Istar capastrul Taurului,
si Istar n duse pe pamnt.
Cnd ajunse n tara Urukului,
Taurul prefacu pasunile n pustiu:
cobor la ru si din sapte sorbituri seca rul.
89
La suflarea Taurului se deschise o crapatura

si o suta de oameni din Uruk cazura nauntru.
La a doua suflare, se mai deschise o crapatura
si doua sute de oameni din Uruk cazura nauntru.
58/105
3/10/2016
La cea de a treia suflare, se deschise nca o crapatura

si Enkidu cazu n ea.
Dar, sarind pe data n sus, Enkidu l nhata pe Taur
de coarne.
Taurul l mprosca cu bale, si, pe unde-i era coada mai groasa, si mprastie
murdariile.
Enkidu, deschiznd gura, vorbeste si-i spune lui Ghilgames:
- "Prietene, ne falim cu vitejii fara seaman, dar mai bine sa vedem cum doborm Taurul!"
- "Prietene, spuse Ghilgames, am luat seama la felul lui
de a lupta,
si de ne vom uni puterile, vom izbuti sa-l biruim. Vreau sa-i smulg inima sis-o daruiesc lui samas."
- "Eu, spuse Enkidu, l voi urmari cu nversunare, l voi apuca de coada,
si-l voi tine strns cu amndoua minile.
Atunci tu vei veni n fata lui
si ntre grumaz si coarne
l vei izbi cu spada."
Urmarindu-l cu nversunare, Enkidu ajunse Taurul
si, apucndu-l de coada,
l tinu strns cu amndoua minile.
Atunci Ghilgames, viteaz si dibaci,
statu n fata lui si, cu spada,
59/105
3/10/2016
90
l izbi ntre grumaz si coarne.

Dupa ce ucisera Taurul, i smulsera inima
si o asezara dinaintea Soarelui;
se ndepartara si se nchinara dinaintea lui samas,
apoi se asezara, amndoi, ca niste frati.
Istar, care se urcase pe meterezele
Urukului-celui-mprejmuit, mhnita, ncepu sase tnguie:
- "Blestemul sa cada asupra lui Ghilgames
care m-a batjocorit, omornd Taurul!" Cnd o auzi Enkidu pe Istar, smulse umarul Taurului si i-l arunca n fata:
- "Adevar zic, striga el, cade te prind,
la fel ca si cu Taurul, cu tine ma voi purta!
Maruntaiele lui, alaturi de tine le voi atrna!" Istar aduna hierodulelel, pe fiicele placerii si curtezanele; si pe umarul Taurului se tnguira.
n timpul acesta Ghilgames chema mesterii faurari,
pe toti i chema.
Mestesugarii se minunara de grosimea coarnelor;
erau facute din treizeci de mine de lapislazuli,
si cuprinsul amndurora era de sapte gur-uri2 de oloi,
pe care le darui pentru miruirea zeului Lugalbanda.
Le lua cu el sile atrna n camara domneasca.
1 - Sclave n serviciul unui templu.
60/105
3/10/2016
2 - Masura de capacitate care, n vechime, valora cam 250 litri.

91
Cei doi viteji si spalara minile n Eufrat, apoi, mbratisati, o pornira la drum. Strabaturam car ulita cea mare a Urukului; locuitorii
Urukului se adunasera sa-ipriveasca. Slujnicelor palatului, Ghilgames le spune voios aceste vorbe:
- "Cine-i cel mai frumos dintre barbati, cine-icelmai viteaz dintre toti vitejii?"
- "Ghilgames e cel mai frumos dintre barbati, Ghilgames e cel mai viteaz dintre toti vitejii!"
(Trei versuri sfarmate)
Ghilgames dadu opetrcere n palatul sau.

Apoi, pe cnd barbatii dormeau, ntinsi n culcusurile lor
de noapte,
pe cnd dormea si el, lui Enkidu i se arata un vis. Enkidu se scula; si povesti visul si-i spuse prietenului sau:
92
TABLETA A sAPTEA
O data cu ivirea zorilor, Enkidu i povesteste lui Ghilgames visul ce i s-a aratat peste noapte: se facea ca zeii cei mari tinusera sfat si-i
hotarsera moartea - pesemne drept pedeapsa pentru batjocura adusa zeitei Istar. Enkidu va muri aceasta era vrerea zeilor. Un rau care nu
iarta l-a si cuprins- pe' patul de suferinta o blestema pe curtezana, punnd pe seama ei tot chinul ce-l ndura. samas, care-l aude, l dojeneste
ammtmdu-i cte l-a nvatat curtezana si numai de bine Enkidu se pocaieste si o binecuvnteaza. Pe pragul mortii, Enkidu are vedema
Infernului. ngrozit, urmarind agonia prietenului sau Ghilgames e cuprins de teama unei morti lipsite de orice slava
93
Cea din urma isprava eroica a lui Ghilgames este uciderea Taurului Ceresc. Ea marcheaza, de altfel, n epopee o cotitura hotartoare. Lacomi de mariri si mbatati de izbnzile
lor, cei doi viteji s-au putut crede pna atunci destul de puternici pentru a nfrunta vointa zeilor si a dispretui prevestirile viselor; dar soseste clipa cnd soarta se cere mplinita. si
daca Ghilgames fiul unei zeite, va mai scapa ctva timp legii de obste, razbunarea zeilor l loveste pe neasteptate pe Enkidu. Visul ce abia i s-a aratat i aduce cumplita dezvaluire
a apropiatei pedepse.
Primele doua coloane ale tabletei ninivite s-au pierdut si din povestirea visului n-a mai ramas dect ntiul vers, pomenit ca rnd de legatura la sfrsitul tabletei de mai nainte:
61/105
3/10/2016
- "Prietene, de ce tin sfat zeii cei mari?"

Dar o versiune hittita ngaduie sa fie acoperita n parte lacuna textului
asirian:
... Atunci se facu ziua,

si Enkidu i spuse lui Ghilgames:
- "Asculta visul ce mi s-a aratat asta-noapte: Anu, Enlil, Ea si cerescul samas tineau sfat. Anu i spuse lui Enlil:
- "De ce au ucis Taurul Ceresc si de ce l-au omort
si pe Humbaba,
95
care pazea Muntele Cedrilor?"

siAnu adauga: - "Care dintre ei doi va muri?"
IarEnlil spuse: - "Enkidu trebuie sa moara,
dar Ghilgames nu va muri."
Atunci cerescul samas i raspunse lui Enlil cel Viteaz:
- "Oare nu la porunca mea'
au omort Taurul Cerului si pe Humbaba?
si acum Enkidu, nevinovat, va trebui sa moara!"
Dar Enlil se nfurie
mpotriva cerescului samas si striga:
- "De ce-ai pogort n fiecare zi la ei, ca un prieten al lor?"
n timpul acesta Enkidu zacea bolnav n fata lui Ghilgames, si lui Ghilgames lacrimile i curgeau siroaie:
62/105
3/10/2016
- "Frate al meu, i spuse el, tu esti fratele meu iubit. Asadar, m-au socotit mai presus de fratele meu. De-acum voi fi printre morti;
ma voi aseza la poarta mortilor,
si ochii mei nu-l vor mai vedea pe fratele-mi iubit!"
Textul hittit se opreste aici. Cnd rencepe tableta ninivita, l regasim n ea pe Enkidu bolnav. A cazut prada deznadejdii si, n ratacirea care l-a cuprins, blestema poarta padurii,
asupra careia a ridicat odinioara o mna nelegiuita:
Enkidu... si salta capul si-i vorbi portii, ca unei fapturi omenesti: - "Poarta a codrului, lipsita de ntelegere, lipsita de pricepere,
1 - n text "la porunca ta" - e desigur o greseala.
96
de la douazeci de ndoite leghe ti-am privit cu uimire

frunzisul falnic, cu mult nainte de a zari cedrii trufasi:
copacii tai n-au seaman n tara,
nalta de saptezeci si doi de coti esti si groasa
de douazeci si patru. Stlpii, balamalele si verigile facute din lemnul tau sunt
fara pereche.
O, poarta, eu nsumi te-am facut si te-am asezat n Nippur! Dar daca as fij stiut, o, poarta, care ti va fi soarta, si care va fi urmarea
frumusetii tale, as fi nvrtit securea deasupra capului si te-as fi dobort, si-as fi poruncit sa se faca o pluta din scndurile tale."
Urmeaza o noua lacuna de vreo cincizeci de rnduri, care ar fi putut fi mplinita, n parte, de un fragment de curnd descoperit la Sultantepe; din pacate, nsa, e mult prea
sfarmat pentru a se putea ntelege ceva. Se poate ghici doar din el ca Ghilgames se straduia sa-si linisteasca prietenul, fagaduindu-i ca va starui pe lnga zei sa aiba grija de
el si ca va porunci sa i se faca o statuie de aur. Dar Enkidu nu-l mai aude si - n aiurarea lui - i blestema acum pe cei care l-au smuls din viata nevinovata de odinioara, din
pustiul pe care-l mpartea cu fiarele-i dragi; l blestema mai nti pe vnator si apoi pe curtezana:
ftC
.."vA. -o"
III
- "O, samas, naintea ta, l blestem pe vnator! Nimiceste-i tot ce dobndeste! Slabeste-i vigoarea!
63/105
3/10/2016
97
Calea lui sa nu fie n veci placuta inimii tale! Fiarele salbatice sa fuga la apropierea lui! Niciodata sa nu aiba vnatorul ce-si doreste!"
Apoi ncepu s-o blesteme pe curtezana, fiica a placerii:
- "Vino ncoace, fiica a placerii, sa-ti hotarasc soarta, o soarta care nu se va sfrsi nicicnd si va fi vesnica! Vreau sa arunc asupra-ti
blestemul cel mare,
care sa cada asupra ta fara ntrziere.
Ibovnicii tai sa te izgoneasca, satui de dragostea ta,
acel pe care-l vei iubi sa-ti dispretuiasca farmecele!
(sapte versuri sfarmate)
sa fii surghiunita n josnica mahala a olarilor,

n casa ta sa-si arunce murdariile!
n colturile cele mai ntunecate ale ulitei sa-ti fie lacasul!
Umbra zidurilor sa fie oriunde vei sta!
Barbatii sa se deserte la picioarele tale,
betivul si nsetatul sa-ti loveasca obrazul!"
(mai multe rnduri cu neputinta de folosit)
Cnd auzi samas blestemele din gura lui, Pe data i striga din naltul cerurilor:
- "De ce blestemi, Enkidu, pe curtezana, fiica a placerii, pe ea, care te-a nvatat sa mannci hrana gatita,
semn al divinitatii,
si sa bei bautura fermentata, semnul regalitatii? Te-a mbracat n vesmnt stralucitor, si ti-a dat tovaras pe frumosul Ghilgames,
98
care este si acum prietenul tau nedespartit.

64/105
3/10/2016
Ca sa te odihnesti, el ti-a dat un pat stralucitor,

un pat de ceremonie, pe care sa te odihnesti;
ti-a dat sa te asezi pe w jilt al linistii, jiltul de-a stnga lui
si regn pamntului ti saruta picioarele.
I-a adus pe locuitorii Urukului sa te plnga, sase vaiete
pentru tine sunt plini de mhnire cei mai slaviti barbati'
El nsusi, cnd nu vei mai fi, si va acoperi trupul cu o cersa
si, nfasurat ntr-o piele de leu, va rataci prin pustiu "
'
Cnd auzi Enkidu cuvintele lui samas cel Viteaz,

pe data inima-i mniata se linisti.
Doua versuri sfarmate. Lui Enkidu i pare rau acum ca a blestemat-o pe curtezana. Dar cum nu mai poate lua ndarat blestemul, ncearca cel putin sa-i mblnzeasca asprimea,
dndu-i o alta ntorsatura:
IV
- "O, curtezana, blestemul sa se ntoarca n folosul tau. Sa te iubeasca regii, principii si nobitii! Nimeni sa nu ndrazneasca sa-si rda de
tine! Pentru tine orice batrn sa-si scuture pletele, acela care... sa-si desfaca pentru tine cingatoarea, sa-ti dea cornalina, lapislazuli si
aur, mult mai mult dect ti-am fi dat noi, astfel nct sa-si ruineze si caminul,
si magazia mbelsugata! Pe tine nsisi preotii sa te puna n slujba zeilor!
99
Pentru tine, barbatul sa-si lase nevasta,

chiar de e de sapte ori mama!" Enkidu zacea, cu inima ndurerata, si cum sta noaptea singuratic, i spuse prietenului sau ceea ce l
apasa: - "Prietene, mi s-a aratat un vis n noaptea asta: cerurile strigau, pamntul le ngna: eu ma aflam singur n bezna. Un grifon * se
ivi. Chipul i era posomort; chipul i era asemanator cu al zeului Zu. Minile erau labe, unghiile, gheare de vultur. Ma nsfaca, si puterea
mi se scurse din trup,
65/105
3/10/2016
(vreo zece versuri sfarmate)
Ma prefacu ntr-un porumbel:

bratele-mi erau acoperite cu pene, de parca eram o pasare.
Ma apuca si ma duse spre casa ntunericului,
lacas al lui Irkalla,
spre casa de unde nu mai iese nimeni, spre calea fara ntoarcere, spre casa ai carei locuitori sunt lipsiti de lumina, unde colbul le este
hrana, unde tina le este mncare. Sunt mbracati ca pasarile, au vesmnt de pene, si niciodata nu mai vad lumina, stau pe veci n bezna,
n aceasta casa de colb, unde am patruns, i-am vazut pe toti regii, despuiati de coroane, am vazut capete ncoronate care de mult au
Jlse ^rveau carnuri frinte
crmuit tara. Acestor loctiitori ai MAnu si ai lui Enlil,
..
h se servea pame coapta, lise dadea de baut aparacoZCa
**
n aceasta casa de colb, unde am patruns salasluiesc si marii pwoti, sipsalmistii ' salasluiesc purificatorii > si acei care cad n extaz,
salasluiesc pontifii care-i slujesc pe zeii cei mari, acolo smsluiesteEtana, acolo locuieste si Sumukan Acolo domnea Regina Infernului Ereskigal:
Ereskigal nalta capul, ma vazu si striga: - "Cine oare a adus aici faptura omeneasca
pe care o vedeti?"
O lacuna de vreo cincizeci de versuri curma dintr-o data povestirea vedeniei lui Enkidu. Cnd rencepe textul, o data cu coloana a saf
coloana a sasea, suntem
vutut tu coioana a sasea, suntem
n seara aceleiasi zile. La capatiul prietenului sau, Ghilgames se tnguie si o implora, se pare, pe maica-sa:
VI
1 - Monstru mitologic - apelatiune comuna data vulturului roscat salbatic.
100
66/105
3/10/2016
Aminteste-ti cte drumuri am cutreierat mpreuna cu el! ietenniuimeu i s-a aratat un vis care nu prevesteste
nimic bun!" credea ca aveau harul sa curete de pacate.
101
739409
si iata ca se sfrsi ziua cnd i s-a aratat acest vis. Enkidu zacuse toata ziua: trecu si ziua a doua, si Enkidu zacea mai departe bolnav n
patul sau, cea de a treia zi si cea de a patra trecura de asemeni, ,
si Enkidu ramase mai departe bolnav n patul sau. Cea de a cincea, cea de a sasea si cea de a saptea,
cea de a opta, cea de a noua si cea de a zecea de asemeni, Enkidu zacea mai departe bolna v n patul sau. si cea de a unsprezecea si
cea de a douasprezecea zi
trecura de asemeni,
Enkidu, n patul sau, nu mai misca.
Atunci Ghilgames striga spre prietenul sau:
- "Prietene, un groaznic blestem s-a abatut asupra-mi.
Simt ca nu voi muri caznd n plina lupta
Mi-e teama acum de lupta si ma nspaimnt la gndul
ca voi muri fara slava. O, prietene, ferice de acela ce cade hi lupta, ca si tine, vai, eu voi muri fara slava!"
TABLETA A OPTA
n care Ghilgames l plnge pe Enkidu, amintind ispravile pe care le-au savrsit mpreuna.
Dinaintea Batrnilor Cetatii, regele Urukului si jeleste prietenul, fagaduind sa-i slaveasca amintirea si sa-i ridice o statuie dm aur si pietre
scumpe.
Apoi se pregateste pentru oficierea unui sacrificiu.
.
67/105
3/10/2016
102
103
Cnd se ivira cele dinti licariri ale zorilor,

Ghilgames, deschiznd gura, i spuse prietenului sau:
- "O, Enkidu, prietene, gazela, mama ta,
si magarul salbatic, tatal tau, pe lume te-au adus.
Patru magarite salbatice, cu laptele lor, ti-au dat tarie,
si fiarele salbatice ti-au aratat toate pasunile.
Fie ca toate cararile luiEnkidu, n Padurea Cedrilor,
sa te plnga, sa nu taca zi si noapte!
Sa te plnga Batrnii ntinsului Uruk,
Urukului-celui-mprejmuit, care cu minile ntinse ne binecuvntau la plecare! Sa te plnga naltele piscuri ale muntilor salbatici, pe care
mpreuna ne-am meat de-attea ori! Sa te plnga, sa te jeleasca sesurile,
ca o mama sa te plnga! Sa te jeleasca... cedrii pe care i-am pustiit cu mnia noastra! Sa te plnga ursul, hiena, pantera, tigrul, cerbul,
leopardul, leul, bivolul, caprioara, antilopa, toate fiarele salbatice!
105
Sa te plnga Ulaiul, pe al carui tarm am hoinarit! Sa te plnga Eufratul cel limpede, din care am scos apa pentru burdufurile noastre! Sa
plnga locuitorii ntinsului Uruk,
Urukului-celui-mprejmuit!
(mai multe versuri sfarmate)
II
Luati aminte la ce va spun, oameni, luati aminte, luati aminte la ce va spun, Batrni, luati aminte! I plng pe prietenul meu Enkidu si, ca
o bocitoare, jelesc ndurerat; el era securea de la brulmeu, era bratul meu drept, era spada de la cingatoare, scutul din fata mea,
68/105
3/10/2016
vesmntul sarbatorilor mele, cingatoarea bucuriei mele! O soarta cruda s-a abatut asupra lui si m-a lipsit de el! O, prietene, catr fricos,
magar salbatic din tara salbatica,
pantera a pustiului, O, Enkidu, prietene, catr fricos, magar salbatic dintara
salbatica, pantera a pustiului, tu, cu care am urcat mpreuna munp'i, cu care am prins si am omort Taurul divin, cu care l-am dobort pe
Humbaba, stapnul Padurii Cedrilor, acum, ce somn te-a cuprins de-i totul ntunecat n tine si de nu ma mai auzi?" Dar el nu-si mai
ridica capul
106
si inima lui, cnd o atinse, nu mai batea deloc.

Ca unei mirese, acoperi fap prietenului sau;
si ca un vultur se arunca asupra lui,
ca o leoaica ndurerata careia i s-au rapit puii,
se suceste si se-nvrteste, naintea si n urma lui.
si smulge si-si mprastie parul crliontat,
si despoaie si-si arunca frumoasele-i vesminte de care
acum i e sila.
Cnd se ivira din nou cele dinti licariri ale zorilor, Ghilgames striga n toata tara:
- "Fierarule, cioplitorule,
aurarule, daltuitorule, fauriti o statuie prietenului meu!" si acestia i facura o statuie prietenului lui,
pe masura prietenului lui.
- "Acum, spuse Ghilgames... pieptulti-e din lapislazuli
si de aur ti-e trupul!"
O lacuna destul de lunga. La nceputul coloanei urmatoare priveghiul lui Ghilgames continua, si continua si bocetele lui:
69/105
3/10/2016
- "O, prietene...
te-am culcat pentru odihna pe un pat stralucitor,
III
pe un pat de ceremonie te-am culcat sa odihnesti.

107
Te-am asezat pe un jilt al linistii, jiltulcel de-a stnga; regii pamntului ti-au sarutat picioarele. Am pus locuitorii Urukului sa te plnga si
sa te vaiete; cei mai slaviti barbati sunt plini de mhnire pentru tine. si eu nsumi, dupa moartea ta, mi-am acoperit trupul
cu o cerga, sim-am nfasurat ntr-o piele de leu, pentru a pomi,
ratacitor, prin pustiu!"
Cnd se ivira din nou cele dinti licariri ale zorilor, Ghilgames ajuta la pregatirea sacrificiului...
Restul coloanei si tot sfrsitul tabletei au disparut. N-au ramas dect cteva versuri cu care se termina penultima coloana:
Cnd Ghilgames auzi aceste vorbe, plasmui o asemuire a rului din Infern...
Cnd se ivira din nou cele dinti licariri ale zorilor.
Ghilgames deschise usa...
puse sa se aduca o masa din lemn de maslin, minunata,
umplu cu miere o cupa din cornalina,
umplu cu uleiuri un pocal din lapislazuli,
apoi, dupa ce mpodobi masa, o aseza cu fata spre soare.
(Ultima coloana lipseste n ntregime)
108
70/105
3/10/2016
TABLETA A NOUA
Unde Ghilgames, nspaimntat de moartea lui Enkidu si nfricosat de ideea mortii, porneste n cautarea nemuririi.
Ajunge la poalele muntelui Masu, care-i pazit de Oamenii-Scorpii, ce stau de veghe n Calea Soarelui.
Ghilgames le destainuie tinta catre care a pornit. Dupa ce-i arata toate primejdiile ce-l asteapta daca-si va urma calea, Oamenii-Scorpii i
dau sfaturi.
si iata-l pe viteazul Ghilgames ajungnd - dupa ce a strabatut un drum nesfrsit prin bezna cea mai cumplita - n Gradina minunata unde
creste un copac fermecat, cu frunzisul si fructele numai si numai din aur si pietre pretioase.
109
Dupa nmormntarea cu mare pompa a prietenului sau, Ghilgames pleaca n pustiu. Chinuit de teama mortii, se gndeste sa se duca si sa ceara
secretul vietii vesnice singurului om caruia zeii i-au daruit vreodata nemurirea, lui Uta-napistim, unicul supravietuitor al Potopului.
Ghilgames, plngndu-si amarnic prietenul, pe Enkidu, rataceste prin pustiu:

- "Muri-voi oare si eu? Oare nu ma asteapta aceeasi soarta
ca si pe Enkidu? Spaima mi s-a cuibarit n inima: nspaimntat de moarte, ratacesc prin pustiu. Pentru a ma ntlni cu Uta-napistim, fiul
lui Ubar-Tutu, am pornit la drum si merg cu toata graba. Iata ca s-a lasat noaptea, si am ajuns la cheile muntilor; am vazut lei, si eu,
Ghilgames, m-am temut; am ridicat capul; ma rog fierbinte zeului Sin'. Catre Istar2, cea slavita, se nalta rugile mele smerite. O, zei ai
noptii, tineti-ma teafar!" Ghilgames adormi, dar fu nspaimntat de un vis: se facea cala lumina lunii, fapturi omenesti se bucurau
de viata;
1
- Zeul-luna.
2 - Aici, Luceafarul.
111
nvrti securea cu mna deasupra capului, scoase sabia din teaca, de la cingatoare, si ca un fulger se repezi printre ei; i izbi si-i facu sa
se mprastie n tandari >.
71/105
3/10/2016
Restul coloanei nu poate fi folosit. La nceputul coloanei urmatoare, Ghilgames, care o pornise mai departe, ajunge la poalele muntelui magic, pe care soarele-l strabate n
timpul noptii:
Numele acestui munte este Masu*.

cnd Ghilgames ajunse la muntele Masu,
care vegheaza zilnic rasaritul si apusul Soarelui,
a carui creasta ajunge pna la povrnisul cerurilor
si ale carui poale, jos, ating Infernul,
vazu ca poarta muntelui o pazeau Oamenii-Scorpii.
nfatisarea loratta-i de cumplita ca cine-i vede moaie;
strafulgerarea lor n vesnica miscare nvaluie muntii.
La rasarit si la apus, ei vegheaza naintea lui samas.
Cnd Ghilgames le zari chipurile nspaimntatoare
si cumplita lor maretie, si acoperi fata;
apoi, recapatnd curaj, se apropie de ei.
Omul-Scorpie u striga nevestei sale:
1 -Aceeasi relatare o regasim si n coloana a doua a tabletei a zecea.
2 - Numele nseamna "Geaman".
112
- "Trupul celui care vine catre noi e carne din carnea

zeilor". Femeia i raspunde Omului-Scorpie:
- "Doua treimi din el sunt divine,
dar o treime este omeneasca."
72/105
3/10/2016
Omul-Scorpie, barbatul, l cheama atunci si-i spune aceste

vorbe vlastarului de zei:
- "De ce-ai pornit pe un drum att de lung si mi te-ai nfatisat dinainte,
dupa ce-ai trecut peste mari' att de greu de strabatut? Destainuie-mi tinta calatoriei tale."
(vreo 30 de versuri sfarmate sau distruse)
III
Ghilgames i spune Omului-Scorpie:
- "Pomit-am pe un drum lung, ca sa ajung la Uta-napistim,
strabunul meu,
cel care a izbutit sa fie de fata la Sfatul zeilor;
Omul-Scorpie, deschiznd gura, vorbeste si-i spune lui Ghilgames:

- "Nimeni, Ghilgames, n-a mai facut aceasta;
douasprezece ndoiWleghe:
- Sau "tinuturi".
' i vreau sa-l iscodesc despre Moarte si Viata!"
k*fe^ nimeni
n-a strabatut muntele;
,;,< ve
Ai calea se afunda n inima lui, pe
. ', v ..- . -'..' ;, ,n V; .t&\>. .A . --;. :% \
113
att de deasa-i bezna acolo, ca nu mai razbeste nici strop

de lumina."
Att sfrsitul acestei coloane, ct si nceputul celei care urmeaza sunt sfarmate si nu pot fi folosite.
IV
Ghilgames i spune Omului-Scorpie:
..........................................................................................
73/105
3/10/2016
- "Fiindcami-e teama de moarte, am ratacit prin pustiu.

Am umblat cu spaima-n inima; fata mi-e arsa de ploi si de vnt; gemnd am facut aceasta lunga calatorie. Dar acum mi-ai aratat calea
muntelui". Omul-Scorpie, deschiznd gura, vorbeste si-i spune lui Ghilgames:
- "Du-te, Ghilgames: nu-ti mai fie teama, ti-am aratat cum sa treci de muntele Masu: strabate fara fricamuntii, toate sirurile de munti.
Teafar, sa te duca pasii pna la tinta:
poarta muntelui deschisa e dinaintea ta."
Ghilgames, auzind aceste vorbe,
asculta ndrumarile Omului-Scorpie
si ia calea pe care o strabate Soarele n timpul noptii.
La capatul primei ndoite leghe,
att de deasa-i bezna, ca nu mai e strop de lumina:
114
nu-i mai e dat sa vada nici naintea, nici n urma lui. La capatul celei de a doua ndoite leghe,
(o spartura de vreo douazeci de rnduri)
La capatul celei de a patra ndoite leghe,

nu-i mai e dat sa vada nici naintea, nici n urma lui
La capatul celei de a cincea ndoite leghe,
nu-i mai e dat sa vada nici naintea, nici n urma lui.
La capatul celei de a sasea ndoite leghe,
74/105
3/10/2016

La capatul celei de a saptea ndoite leghe,
La a opta ndoita leghe i e frica si ncepe sa strige,
La a noua ndoita leghe, l ntmpina vntul de miaza-noapte,
i simte suflarea pe fata:
tot att de deasa-i bezna si nu-i strop de lumina:
La capatul celei de a zecea ndoite leghe,
rasaritul soarelui se apropie, dar e nca bezna pe ntinsul
115
unei ntregi ndoite leghe. La capatul celei de a unsprezecea ndoite leghe,

se crapa de ziua! La capatul celei de a douasprezecea ndoite leghe,
e n sfrsit lumina!
Dinaintea lui e Gradina zeilor. Se apropie s-o vada. Comalina are aici roade, si-i mprejmuita cu ramuri de vita nfrunzite,
placute vederii Lapislazuli a nfrunzit, si are si roade, nespus de placute vederii.
n coloana care urmeaza - si care din pacate e foarte sfarmata - aflam descrierea acestei gradini minunate, n acelasi timp vegetala si minerala. Dupa un fragment mai vechi,'
se pare ca zeul samas nsusi i se arata aici lui Ghilgames si-l sfatuieste sa se duca la malul marii s-o caute pe hangita Siduri.
116
75/105
3/10/2016
TABLETA A ZECEA
n care aflam ca Ghilgames a ajunsJa_Siduri, hangita de pe malul marii. Vazndu-i nfatisarea att de salbaticita, Siduri se nspaimnta si
se zavoreste; dar si schimba repede simtamintele cnd aude cine e viteazul rege care a poposit la usa ei, de ce calatoreste si mai cu
seama ct e de ndurerat din pricina mortii lui Enkidu. l sfatuieste pe Ghilgames sa nu se mai tnguie, sa se bucure de viata si sa petreaca.
Ghilgames vrea nsa sa"stie cum poate ajunge la Uta-napistim, strabunul lui, singurul om care a capatat de la zei nemurirea. Zadarnic
ncearca Siduri sa-l faca sa-si schimbe gndul, dezvaluindu-i primejdiile ce-l pndesc pe drum. Nemaiavnd ncotro, i destainuie ca
Ursanabi, corabierul lui Uta-napistim, se afla prin apropiere, si l-ar putea calauzi. Nu stim de ce, dar dintr-o data Ghilgames, cuprins de furie,
sparge Fapturile-de-piatra, care ocrotesc corabia mpotriva apelor mortii. Ursanabi primeste totusi sa-l ia cu el. Dupa o luna si jumatate de
plutire, ajung n sfrsit la apele mortii.
Fapturile-de-piatra au fost sfarmate, dar cei doi calatori se vor apara cu ajutorul celor o suta douazeci de prajini pe care le-a taiat
Ghilgames n padure si vesmntul lui Ursanabi va nlocui pnza corabiei.
Asa au ajuns la Uta-napistim "cel de pe tarmuri ndepartate".
Ghilgames va afla de la acesta ca -nu poate capata nemurirea; nemurirea nu va fi nicicnd a oamenilor - vesnicia-i taina zeilor.
117
.
I
Siduri, hangita, locuia lnga marea cea adnca,
locuia acolo ntr-o casa singuratica;
avea un teasc de aur, avea si vase pentru vin,
si umbla acoperita cu un val...
Ghilgames pasea cu capul plecat;
era nvesmntat n piei de animale, acoperit cu o cerga,
dar trupul lui era carne de zeu.
Spaima i era cuibarita n inima,
76/105
3/10/2016
si pe chip i se vedea ca a strabatut cale lunga.

Hangita l cerceta de departe,
si-sizise n sinea ei,
sfatuindu-se cu sine nsasi:
- "De buna seama, trebuie sa fie un ucigas.
ncotro se ndreapta oare n prada unei astfel de tulburari?'
Vazndu-l ca se apropie, hangita se ncuie,
nchise poarta si trase zavorul.
Dar Ghilgames, auzind zgomotul pe care-l facea,
si ridica barbia si se ndrepta spre ea.
Ghilgames i spuse hangitei:
- "Hangita, ce ti-a fost dat sa vezi, de-ti ncui usa
119
de-ti nchizi poarta si tragi zavorul? Voi lovi n usa si-ti voi sfarma poarta, daca nu binevoiesti sa mi-o deschizi!"
O lacuna de mai multe versuri. Auzind amenintarile lui Ghilgames, Siduri se nspaimnta si deschise poarta. Ea l ntreaba, pesemne, cine e si ce cauta pe aceste meleaguri
nengaduite muritorilor.
Ghilgames, deschiznd gura, i raspunde lui Siduri:

- "Eu sunt Ghilgames, care aprins si a omort
Taurul Cerului,
care l-a ucis pe paznicul padurii,
care l-a dobort pe Humbaba, ce locuia n Padurea Cedrilor, si, care, n cheile muntilor, a omort lei." Hangita i spune lui Ghilgames:
- "Daca esti cu adevarat Ghilgames,
77/105
3/10/2016
care l-a ucis pe paznicul padurii,

daca l-ai dobort pe Humbaba, ce locuia ui padurea Cedrilor, daca, n cheile muntilor, ai omort lei, daca ai prins si ai ucis Taurul
cobort din ceruri, de ce ti-s obrajii scoflciti si plecata ti-e fata, de ce ti-e inima ndurerata si chipul istovit? De ce ti s-a cuibarit spaima n
maruntaie? Pe chip ti se vede ca ai strabatut cale lunga, fata ti-e arsa de ploi si de vnt, de ce ratacesti prin pustiu?" Ghilgames i spuse
hangitei ';
1 - nceputul acestei coloane - care nu mai exista n exemplarul asirian -poate fi refacut din pasaje paralele si din datele unui fragment mai vechi.
120
II
- "Hangita, daca obrajii-mi sunt scoflciti si plecata
mi-e fata,
dacami-e inima ndurerata si chipul istovit, daca spaima mi s-a cuibarit n maruntaie, daca pe chip mi se vede ca am strabatut cale
lunga, daca fata mi-e arsa de ploi si de vnt, daca ratacesc prin pustiu, e pentru ca prietenul meu la care atta tineam, cu care am trecut
mpreuna prin toate primejdiile, Enkidu, la care atta tineam, cu care am trecut mpreuna prin toate primejdiile, a urmat nenduplecata
soarta a oamenilor. Zi si noapte l-am plns; nadajduind ca strigatele mele l-ar fi putut trezi, n-am ngaduit sa fie ngropat, sapte zile si
sapte nopti, pna ce l-au napadit viermii. De cnd m-a parasit, nu mai nteleg nimic din viata, si nu ncetez sa tot umblu, ca un vnator
care ntinde
capcane, n inima pustiului. Dar acum, hangita, de vreme ce te-am ntlnit, spune-mi, cum sa scap de moartea de carentr-una
mi-e teama." Hangita i spuse lui Ghilgames:
- "O, Ghilgames, unde ratacesti la voia ntmplarii? Viata vesnica, pe care o urmaresti, n-o vei afla.
121
Cnd zeii au faurit omenirea,

au harazit oamenilor moartea.
Viata vesnica au pastrat-o pentru ei!
Tu, Ghilgames, deci, cata sa-ti ndestulezi pntecele,
78/105
3/10/2016
zi si noapte bucura-te si te veseleste;

fiece zi sa fie o sarbatoare,
zi si noapte, joaca si cnta:
pune-ti vesminte frumoase,
mpodobeste-ti parul, spala-te bine cu apa;
ia aminte la copilul care te tine de mna,
iubita sa gaseasca la pieptul tau placere:
iata ce li se cuvine muritorilor."
Ghilgames i spuse hangitei:
- "Acum, hangita, ndreapta-mape drumul
catre Uta-napistim.
Arata-mi care-i semnul sau, da, arata-mi semnul sau! Daca e cu putinta, voi strabate marea, daca nu-i cu putinta, voi rataci prin pustiu."
Hangita i spuse lui Ghilgames:
- "Ghilgames, nimeni nu s-a ncumetat vreodata sa treaca
marea,
si nimeni, din cele mai ndepartate timpuri, n-a strabatut-o. Doar samas cel Viteaz a trecut-o; n afara de samas.
nimeni;
att de anevoioasa e trecerea, att de obositoare calea, si apoi sunt apele mortii, care i stavilesc intrarea! Pe unde, Ghilgames, vei
strabate marea? Cnd vei ajunge la apele mortii, ce vei putea face? Totusi, Ghilgames, Ursanabi, luntrasul lui Uta-napistim, eaici,
122
Papturile-de-piatra' sunt cu el; acuma Ursanabi aduna n

padure soprle;
79/105
3/10/2016
straduieste-te sa-l gasesti,
daca e cu putinta, strabate cu el marea, daca nu e cu putinta, ntoarce-te napoi".

Cnd Ghilgames auzi aceste vorbe,
roti securea n mna,
scoase din teaca, de la cingatoare,
si, lunecnd, cobor spre Fapturile-de-piatra.
Ca un fulger tabar asupra lor.
Apoi intra n padure si se ascunse.
Dar Ursanabi vazu strafulgerarea sabiei,
auzi securea si...
Atunci, el, Ghilgames, se repezi la el:
l apuca de cap,
i strnse bratele, i cuprinse pieptul.
si Fapturile-de-piatra, care mping luntrea,
fara de care nu se poate trece peste apele mortii,
le sfarma...
pe acestea, mniat foarte, le facu tandari, apoi, ntorcndu-se, se masura cu celalalt. Ursanabi l privi n ochi, Ursanabi i spuse lui
Ghilgames:
1 - Se credea la nceput c-ar fi fost pietre care serveau de balast, sau poate era chiar ancora. n prezent se considera ca erau niste statui de piatra nemuritoare si cu puteri
fermecate, care trebuiau sa calauzeasca corabia fara Primejdie prin "apele mortii", la a caror atingere orice echipaj ar fi pierit.
123
- "Spune-mi, cum te cheama?

80/105
3/10/2016
Eu sunt Ursanabi si tin de Uta-napistim cel de pe tarmuri

ndepartate." Ghilgames i spuse lui Ursanabi:
- "Ghilgames mi-e numele,
sunt cel care a venit tocmai din Uruk, de pe celalalt tarm,
care a trecut de cealalta parte a muntelui
pe ndepartata cale a rasaritului de Soare!
Acum, Ursanabi, fiindca tot te-am ntkiit,
du-mala Uta-napistim cel de pe tarmuri ndepartate!"
III
Ursanabi i spuse lui Ghilgames:
- "De ceti-s obrajii scoflciti si plecata ti-e fata, de ce ti-e inima ndurerata si chipul istovit? De ce ti s-a cuibarit spaima n maruntaie?
si pe chip ti se vede ca ai strabatut cale lunga? de ce ti-e fata arsa de ploi si de vnt, de ce ratacesti prin pustiu?" Ghilgames i spuse lui
Ursanabi:
- "Cum sa nu-mi fie obrajii scoflciti si plecata fata, inima ndurerata si chipul istovit,
cum sa nu mi se fi cuibarit spaima n maruntaie,
si pe chip sa nu mi se vada ca am strabatut cale lunga,
cum sa nu-mi fie fata arsa de ploi si de vnt,
cum sa nu ratacesc prin pustiu,
daca prietenul meu, catr fricos, magar salbatic dintara
124
salbatica, pantera a pustiului, Enkidu, catr fricos, magar salbatic din tara salbatica,
81/105
3/10/2016
pantera a pustiului, cu care am urcat mpreuna muntii, cu care am prins si am omort Taurul Ceresc, l-am dobort pe Humbaba cel care
locuia
n Padurea Cedrilor, am omort lei n cheile muntilor, el, prietenul meu, la care tineam, cu care am trecut mpreuna prin toate primejdiile,
a fost lovit de nenduplecata soarta a oamenilor! sase zile si sapte nopti l-am plns, pna ce l-au napadit viermii. Atunci m-a cuprins
teama de moarte si am ratacit prin
pustiu.
Gndul la prietenul meu ma urmareste. Pe drumuri departate, ratacesc prin pustiu, pe cai ndepartate, ratacesc prin pustiu! Cum as
putea sa tac, cum as putea sa pastrez tacerea, cnd prietenul pe care-l iubeam a ajuns pulbere? Oare n-am sa ajung si eu ca el?
Nu ma voi culca oare, pentru a nu ma mai scula niciodata?" Ghilgames i mai spuse lui Ursanabi: - "Acum, Ursanabi, spune-mi care
este calea
catre Uta-napistim, arata-mi care-i semnul lui, da, arata-mi semnul lui! Daca e cu putinta, voi trece marea; daca nu-i cu putinta, voi rataci
prin pustiu!" Ursanabi i spuse lui Ghilgames:
125
- "Cu minile tale, Ghilgames, ai facut cu neputinta
trecerea marii; ai sfarmat Fapturile-de-piatra. Ele singure puteau atinge
marea. O data sfarmate Fapturile-de-piatra,
noin-o mai putem nfrunta. Totusi, Ghilgames, roteste securea, coboara n padure, taie de acolo o suta douazeci de prajini
de saizeci de coti,
smoleste-le, scobeste-le de un lat de vsla, apoi adu-mi-le mie." Cnd Ghilgames auzi aceste vorbe, roti securea,
trase sabia din teaca, de la cingatoare, cobor n padure, taie o suta douazeci de prajini
de saizeci de coti,
le smoli, le scobi de un lat de vsla, apoi le aduse lui Ursanabi. Ghilgames si Ursanabi se urcara n luntre, o mpinsera n apa si pornira
n larg. Drumul pe care de obicei l faci ntr-o luna si jumatate, ei a treia zi l si strabatusera. Astfel Ursanabi ajunse la apele mortii.
IV
82/105
3/10/2016
Atunci Ursanabi i spuse lui Ghilgames: - "Grabeste-te, Ghilgames, ia o prajina,

126
dar baga de seama ca nu cumva minile tale sa atinga

apele mortii!
Ia a doua, a treia, a patra prajina, Ghilgames; ia a cincea, a sasea, a saptea prajina, Ghilgames; ia a opta, a noua, a zecea prajina,
Ghilgames; ia a unsprezecea, a douasprezecea prajina, Ghilgames!" Dupa ce lua de doua ori saizeci de prajini, numarul prajinilor se
sfrsi. Atunci Ghilgames si desfacu cingatoarea de la bru
si o facu parma,
Ghilgames i smulse vesmntul lui Ursanabi, si cu minile sale l nalta ca o pnza, n acest timp Uta-napistim cerceta cu de-amanuntul,
din departare marea. Vorbind singur n sinea lui, si zise, sfatuindu-se cu sine nsusi:
- 'De ce au fost sfarmate Fapturile-de-piatra din luntre? si de ce se afla n ea cineva care nu i e stapn? Acel care vine aici nu e un om
de-almeu!"
O lacuna de vreo treizeci de versuri din care banuim ca Ghilgames -dupa ce a acostat luntrea - a sarit pe pamnt si s-a nfatisat batrnului. Acesta i pune aceleasi ntrebari pe
care i le mai pusese si Siduri:
Ghilgames i spuse lui Uta-napistim:

- "Cum sa nu-mi fie obrajii scoflciti si plecata fata,
127
inima ndurerata, si chipul istovit?

Cum sa nu mi se fi cuibarit spaima n maruntaie,
si pe chip sa nu mi se vada ca am strabatut cale lunga,
cum sa nu-mi fie fata arsa de ploi si de vnt,
cum sa nu ratacesc prin pustiu,
daca prietenul meu, catr fricos, magar salbatic dintara
83/105
3/10/2016
salbatica, pantera a pustiului, Enkidu, catr fricos, magar salbatic din tara salbatica,
pantera a pustiului, cu care am urcat mpreuna muntii, cu care am prins si am omort Taurul Ceresc, l-am dobort pe Humbaba cel care
locuia
n Padurea Cedrilor, am omort lei n cheile muntilor el, prietenul meu, la care atta tineam, cu care am trecut mpreuna prin toate
primejdiile, Enkidu, prietenul meu la care atta tineam, cu care am trecut mpreuna prin toate primejdiile, a fost lovit de soarta
nenduplecata a oamenilor. sase zile si sapte nopti l-am plns, si n-am ngaduit sa fie ngropat, pna cnd l-au napadit viermii!
Atunci, mi-a fost frica, m-am temut de moarte si am ratacit
prin pustiu!
Gndul la prietenul meu ma chinuie, pe urme ndepartate, ratacesc prin pustiu!
128
Gndul la Enkidu, prietenul meu, ma chinuie, pe drumuri ndepartate, ratacesc prin pustiu! Cum as putea sa tac, cum as putea sa pastrez
tacerea, cnd prietenul pe care-l iubeam a ajuns pulbere, cnd Enkidu, prietenul meu, a ajuns pulbere? Oare n-am sa ajung si eu ca el?
Nu ma voi culca oare, pentru a nu ma mai scula niciodata?" Ghilgames i mai spuse lui Uta-napistim: - "Atunci, ca sa ma duc la Utanapistim si ca sa-l vad pe acela caruia i se spune "cel de pe tarmuri
ndepartate",
prin nenumarate ocoluri, am strabatut toate tarile, am trecut rnd pe rnd muntii povrniti, si rnd pe rnd am strabatut toate marile!
Trupul nu mi s-a mai mpartasit de mult de un somn
binefacator,
m-am obosit peste masura de nesomn, si carnea mi este vlaguita. Nici nu ajunsesem la casa hangitei, si hainele-mi erau aproape
sfsiate; am ucis ursi, hiene, lei, pantere, tigri, cerbi, mufloni, haite ntregi de fiare salbatice; le-am mncat carnea si m-am nvesmntat
cu pieile lor."
Sfrsitul acestei coloane e mult prea sfarmat pentru a avea un nteles limpede. El cuprindea, pare-se, cele din urma cuvinte ale lui Ghilgames si primele din raspunsul lui Utanapistim, raspuns care continua de-a lungul coloanei urmatoare - al carei nceput este de asemeni sfarmat:
129
VI
84/105
3/10/2016
- "Cu toate ca-inenduplecata, moartea e legea tuturor;

Cladim noi oare case pentru veci?
Pecetluim noi oare nvoieli care sa lege pe vecie?
Fratii si mpart oare, pentru vecie, bunurile?
Vesnica e oare ura ntre oameni?
Rul care se umila te duce oare cu el pentru vecie?
De la nceputul veacurilor, nimic nu este vesnic! Cel care doarme si cel care-imort se aseamana unul
cu altul.
Oare nu nchipuie amndoi icoana mortii? Omul salbatic e si el un om. Or, afara doar daca Enlil nu-si da binecuvntarea, Anunnakii, zeii
cei mari, tinnd sfat, siMamitu, cea care a faurit Soarta, hotaraste dimpreuna
cu ei ursitele: ei mpart moartea si viata, si nu dezvaluie sorocul mortii!"
130
TABLETA A UNSPREZECEA
De-a lungul careia Uta-napistim, singurul om nemuritor, i ncredinteaza lui Ghilgames marea taina a Potopului pe care zeii l-au dezlantuit
mpotriva omenirii si ai carui singuri supravietuitori au fost el si cu sotia lui. Uta-napistim i povesteste cu de-amanuntul cum a pregatit
corabia si cum s-au desfasurat lucrurile pna cnd a ajuns corabia pe muntele Nitsir_ si apele s-au retras n matca lor.
Vrnd sa-i dovedeasca lui Ghilgames ct de mare-i slabiciunea omeneasca, Uta-napistim i spune sa nu doarma timp de sase zile si sapte
nopti. Dar Ghilgames adoarme pe data. n timpul somnului lui, sotia lui Uta-napistim i pregateste cele de trebuinta pentru drumul de
ntoarcere.
Trezit de Uta-napistim, scaldat cum se cuvine si nvesmntat cu straie noi, Ghilgames se pregateste de plecare. Dar iata ca sotiei lui Utanapistim i se face mila de viteazul pornit n pribegie si-l roaga pe Uta-napistim sa se ndure de patimirile lui. Uta-napistim i spune lui
Ghilgames ca de va fi n stare sa culeaga de pe fundul apei o buruiana ai carei spini i vor sfsia minile, s-o ia si a lui va fi nemurirea.
Viteazul izbndeste s-o smulga si o porneste spre casa cu buruiana, al carui nume-i "batrnul-ntinereste"; dar, vai! pe cnd se scalda ntr-un
izvof, un sarpe i-o fura.
85/105
3/10/2016
La capatul unei calatorii zadarnice, Ghilgmes-se-ntoarce ?!LJ~glMga Tlmtriiiiii si-i arata lui Ursanabi frumusetea meterezelor cemprejmuie orasul.
131
n timp ce tableta a sasea ncheie ispravile vitejesti ale lui Ghilgames, tableta a unsprezecea reprezinta sfrsitul patetic al goanei sale disperate dupa viata vesnica. n van se va
fi straduit sa cunoasca taina supravietuitorului Potopului si, n trei rnduri, sa capete de la el mijlocul de a birui moartea; de fiecare data va iesi nfrnt chiar de la nceputul
ncercarii. Cu toate ca-i fecior de zeita, zeii pizmasi nu-i vor ngadui niciodata sa nvinga slabiciunea legata de omenescul din el.
Ghilgames u spuse lui Uta-napistim cel de pe tarmuri

ndepartate:
- "Cnd ma uit cu luare-aminte la tine, Uta-napistim, statura ta nu este obisnuita: esti asemeni mie;
da, nu esti deosebit; esti ntru totul ca mine! Inima mea ma ndeamna sa ma lupt cu tine, si cu toate acestea, bratul ramne nemiscat.
Povesteste-mi cum ai luat parte la Sfatul zeilor
si cum ai dobndit nemurirea?" Uta-napistim i spuse lui Ghilgames:
- "Am sa-ti destainui, Ghilgames, un lucru ascuns, o taina a zeilor pe care ti-o voi spune numai tie. suruppak e un oras pe care-l cunosti,
asezat pe malul Eufratului:
n acest oras, n vremea de demult, locuiau zeii.
133
Dintr-o data, zeii cei mari hotarra sa dezlantuie Potopul.

Se hotarra astfel tatal lor, Anu,
Enlil, cel viteaz, care e sfetnicul lor,
crainicul lor, Ninurta,
strajerul apelor, Enugi.
Dar, laolalta cu ei, era de fata si Ea, Stapn al ntelepciunii,
86/105
3/10/2016
care destainui vorbele lor unui gard de trestie:

- "Gard de trestie, gard de trestie, perete subtire,
perete subtire, gard de trestie, asculta, perete subtire, ia aminte! Omule din suruppak, fiu al lui Ubar-Tutu, darma-ti casa, fa-ti o corabie,
lasa bogatiile, cata sa-ti scapi viata, dispretuieste bunurile pamntesti, pastreaza-ti vie suflarea
vietii,
si ncarca n corabie orice samnta de viata! Acestei corabii, pe care va trebui sa ti-o fauresti, sa-i iei bine masurile: lungimea si latimea
sa-i fie la fel, si acoper-o cum este acoperit Apsu h " Cnd am aflat aceasta, i-am spus lui Ea, stapnul meu:
- "Stapne, voi Ucu bagare de seama la porunca ce mi-ai
dat, asa ma voi purta;
dar ce voi spune orasului, poporului si Batrnilor Cetatii?" Ea, deschiznd gura, vorbeste si-mi spune mie, sluga sa:
- "Ei bine, le vei spune asa:
- "Mi se pare ca Enlil ma uraste:
1 - Principiul barbatesc al lumii la sumerieni: e oceanul de apa dulce pe care se sprijina totul.
134
nu trebuie sa mai stau n orasul vostru,

nu trebuie sa mai pun piciorul pe pamnturile lui Enlil,
voi cobori n Apsu si ma voi statornici la Ea, stapnul meu.
Deasupra voastra, el va porunci sa ploua cu belsug,
nori de pasari, taina pestilor,
va va darui belsug si recolte.
Peste voi, mazare dimineata,
ploaie de grne va face sa ploua seara >."
87/105
3/10/2016
Cnd se ivira primele licariri ale zorilor,

locuitorii tarii se strnsera n jurul meu;
le-am mai spus o data vorbele de taina ale lui Ea,
le-am mai spus o datasim-am dat deoparte.
I-am pus la munca pe tinerii din tribul meu:
darmara casele, doborra zidaria.
Cei mai nevolnici aduceau smoala,
cei mai puternici carau lemnaria.
Cea de a cincea zi, am cladit schelele corabiei:
Suprafata i era de un iku * laturile i se ridicau la
o suta douazeci de coti3, marginea de sus era un patrat cu latura de
o suta douazeci de coti. Am cladit scheletul vasului si l-am ntepenit.
1 - Cuvintele lui Ea au dinadins un dublu nteles; pentru locuitorii suruppakului ele vor parea o fagaduiala de belsug, n timp ce, n fapt, vestesc nimicirea lumii prin potop. n
special ultimele doua versuri fac un joc din ambiguitatea cuvintelor "kukku" si "kibati" care nseamna n acelasi timp: cel dinti, "un fel de leguma" si "nenorocire"; cel de al doilea
"grne" si "distrugere".
2
- Circa 3600 de metri patrati.
3 - Un cot masura ceva mai putin de 0,50 metri.
135
Am ornduit sase punti una peste alta,

despartind astfel corabia n sase caturi
si n fiecare din ele am facut noua despartituri.
Am vrt n coasta tarusii de mare,
88/105
3/10/2016
nu am uitat nici prajinile si am pus tot ce era de trebuinta.

Am varsat sase sar i-uri de asfalt n cuptorul pentru
reparatie al vasului
si am varsat nca trei sar-uri de smoala. Ct despre ulei, puratorii de galeti au adus trei sax-uri; afara de un sar de ulei pe care l-a nghitit
ferecatura, crmaciul a pus deoparte doua sar -uri de ulei. Pentru lucratori am pus sa se taie boi si sa se njunghie oi n fiecare zi. Cu
must, cu vin rosu, cu ulei si cu vin a{b din belsug, i-am ndestulat pe mestesugari. S-a dat o petrecere ca la Anul-Nou. Am facut miruirile
cuvenite si am lasat apoi minile
sa se odihneasca.
n cea de a saptea zi, pe la apusul soarelui, corabia era gata. Fiindca linia ei de plutire se arata anevoioasa, au trebuit sa fie cumpanite
podelele sus si jos, n asa fel nct doua treimi din corpul vasului sa fie
scufundate n apa.
Am ncarcat corabia cu tot ce aveam: am ncarcat-o cu top. banii pe care i agonisisem, am ncarcat-o cu tot aurul pe care-l stapneam,
am ncarcat-o cu tot ceea ce era datator de viata: mi-am urcat pe corabie toate neamurile si prietenii,
1 - Un sar valora 3600 de unitati. Daca unitatea de capacitate, subnteleasa aici, este "sutu", un "sar" reprezinta circa 180 de hectolitri.
urcat turme ratacitoare, fiare salbatice,

precum si pe toti mestesugarii. Clipa hotartoare, mi-o sorocise zeul samas: - "Mazare, dimineata, ploaie degrne, seara, voi face sa
ploua*,
intra n corabie si fereca bine usa!" Iata ca venise clipa hotartoare: ploua cu mazare, dimineata, si ploua cu grne, seara. M-am uitat
cum se vestea vremea. si vremea se vestea nfricosatoare. Am intrat n corabie si i-am ferecat usa. si-apoi i-am ncredintat pe seama
corabia lui Puzur-Amurri, marinarul,
i-am ncredintat ceea ce avea sa fie de atunci ncolo palatul
meu, cu toate bunurile lui. Cnd se ivira cele dinti licariri ale zorilor, iata ca din adncurile cerului s-a ivit opcla neagra, dinlauntrul
careia Adadnu nceta sa bubuie. Dinti se avntara zeii Sullat si Hanis, crainici divini, se avntara peste munti si cmpii; Irragalz smulse
brnele stavilarelor ceresti, si porni Ninurta3, la a carui porunca se sparse
89/105
3/10/2016
si se rostogoli zidul de apa al oceanului. Anunnakii4 nvrteau torte deasupra capului si cu flacarile lor dadeau foc tarii!
Inspaimntatoarea amorteala a lui Adad cuprinse cu
136
1
- Acelasi nteles ca la nota 2 de la pag. 135. 1 - Sau Nergal, zeul Infernului. 3 " Zeul razboiului. " î pamntului si ai universului pamntesc.
137
ncetul cerurile sipreschimba-n bezna tot ce era lumina Temeliile tarii se sfarmara ca un vas. o zi ntreaga se dezlantui furtuna si, sulnd
aprig, mpinse talazurile apelor, care se revarsara peste oameni. Nu se mai vedea om cu om, oamenii nu se mai zareau din naltul
cerului. A tund zeii se nspaimntara de potop, dadura napoi si urcara din nou pna n cerul MAnu h Zeii, tupilati ca niste cini, stau
culcati n afara lumii. Istar ncepu atunci sa racneasca ca o femeie cuprinsa
de durerile facerii,
vaicarindu-se, ea, stapna zeilor, cea cu glasul dulce: - "Iata ca ziua aceasta care nu mai e s-a prefacut n tina, si numai pentru ca eu am
vorbit cu rautate n Sfatul zeilor! Am ncuviintat lupta pentru nimicirea fapturilor mele: tocmai eu care zamislisem aceste fapturi: ele
umplu acum marea, ca icrele pestilor!" Anunnakii jelesc mpreuna cu ea, zeii, istoviti, nu-simai opresc lacrimile, cu buzele strnse, gem
laolalta.
sase zile si sapte nopti,
a batut vntul, potopul vijelios a culcat totul la pamnt.
Cnd n sfrsita venit ziua a saptea, furtuna a slabit, n lupta pe care o purtase, ca o femeie apucata de durerile facerii.
1 - Partea cea mai nalta a cerului, dincolo de atmosfera pamnteasca.
138
S-a linistit marea, a tacut vntul naprasnic

si a ncetat potopul.
Cnd am vrut sa cercetez vremea, se asternuse tacerea, si din toata suflarea nu mai ramasese nimic. Ca un acoperis, apa se ntindea la
fel peste tot. Am deschis un ochi de fereastra: un vnt racoros ma izbi
n obraz. Am ngenuncheat atunci, si, prosternat,
90/105
3/10/2016
m-am pornit pe plns; lacrimile mi curgeau siroaie pe obraji. Am cercetat cu de-amanuntul zarile la marginea marii: la fiecare dintre cele
paisprezece cai, iesea deasupra apei
cte un munte de seama.
Corabia trasese la mal lnga unul dintre ei, muntele Nitsir; muntele Nitsir a oprit corabia si n-a mai lasat-o sa se
urneasca din loc.
O zi, doua zile, muntele Nitsir a tinut corabia nemiscata; trei zile, patru zile, muntele Nitsira tinut corabia nemiscata; cinci zile, sase zile,
muntele Nitsira tinut corabia nemiscata. Cnd a sosit ziua a saptea,
am dat drumul unui porumbel si l-am lasat sa plece. Porumbelul s-a dus, apoi s-a ntors napoi la corabie; negasind nici un locsor unde
sa se aseze, a facut cale
ntoarsa.
Am dat drumul unei rndunici si am lasat-o sa plece. Rndunica s-a dus, apoi s-a ntors napoi la corabie; negasind nici un locsor unde
sa se aseze, a facut cale
ntoarsa.
Am dat drumul unui corb si l-am lasat sa plece. Corbul s-a dus, dar, vaznd ca apele secasera,
139
a nceput sa caute de mncare, zburnd de colo-colo,

croncanind, sj nu a mai facut cale ntoarsa. Atunci am dat drumul la toata lumea sa se duca n toate
partile,
am adus sacrificii zeilor; am facut o libatie pe vrful muntelui, am asezat sapte si iar sapte catui, si n scobitura lor am pus crini de balta,
cedru si mirt. Zeii au simtit mireasma desfatatoare, si s-au strns ca mustele n jurul jertfelnicului. De ndata ce a sosit Marea Zeita', a
ridicat minunatele giuvaieruripe care Anu i le facuse
la dorinta ei,
si a strigat: - "O, zei, care sunteti aici, pe ct de ncredintata sunt ca nu voi uita acest lapisiazuli
91/105
3/10/2016
atrnat la gtul meu, pe att de ncredintata sunt ca-mi voi aminti de aceste zile
si nu le voi uita niciodata! Pofteasca deci zeii la aceasta libatie; numai Enlil sa nu vina la aceasta libatie, fiindca, fara sa gndeasca, a
dezlantuit acest potop; si a harazitpieirii fapturile zamislite de mine!" si iata ca sosi Enlil;
De ndata ce vazu corabia, el, Enlil se nfurie, se mnie foarte mpotriva Igigilor^. - "Ce fiinta vie a mai scapat din potop? striga el. Nu
poruncisem oare ca nici un om sa nu supravietuiasca
nimicirii?"
1 - Istar.
2 - Zeii cerului, n contrast cu Anunnakii, zei ai pamntului.
140
Ninurta, deschiznd gura, vorbeste si-i spune lui Enlil cel Viteaz:
- "Cine oare, daca nu Ea, e n stare de o astfel de isprava? Caci, el, Ea, cunoaste toate vicleniile."
Ea, deschiznd gura, vorbeste si-i spune lui Enlil cel Viteaz:
- "O, tu, cel mai ntelept dintre zei, Enlil cel Viteaz, cum ai dezlantuit potopul, fara sa te gndesti? Pedepseste-l pe pacatos pentru
pacatele sale, pedepseste-l pe ucigas pentru nelegiuirile sale,
dar nu fi patimas, ca sa sufere cel nevinovat, chibzuieste din timp, ca cel nevinovat sa nu sufere
pe nedrept!
n loci^potopului pe care l-ai dezlantuit, ar fi fost mai bine sa te fi azvrlit ca un leu asupra
oamenilor, sa-i fi sfsiat; n locul potopului pe care l-ai dezlantuit, ar fi fost mai bine ca foametea sa fi pustiit tara; n locul potopului pe
care l-ai dezlantuit, ar fi fost mai bine ca ciuma', venind pe neasteptate,
sa fi bntuit printre oameni!
Ct despre mine, n-am dat n vileag taina marilor zei, si numai fiindca i-am trimis un vis Celui-Prea-ntelept2,
a aflat taina zeilor. si acum, hotaraste-i soarta!" Atunci Enlil s-a urcat pe corabie, si, lundu-ma de mna, m-a adus pe punte. A dus-o si
pe sotia mea si a pus-o sa ngenunche lnga mine;
92/105
3/10/2016
1 - Irra, zeul ciumei.

2
- Porecla a lui Uta-napistim.
141
dupa ce mi-a atins fruntea, s-a asezat ntre noi

sine-a binecuvntat:
- "Mai nainte vreme, a spus el, Uta-napistim > era faptura
omeneasca,
acum el si cu sotia lui sa fie asemenea noua, zeilor, si Uta-napistim sa traiasca departe de oameni,
la gura apelor!" M-au dus deci pe tarmuri ndepartate sim-au asezat
la gura apelor.
Dar, acum, pentru tine, cine-i va mai aduna pe zei, pentru ca si tu sa gasesti nemurirea pe care o cauti? Ei bine, iata un mijloc: sa nu
dormi timp de sase zile
si sapte nopti!"
Dar abia se asezase Ghilgames pe vine, ca somnul se si lasa peste J, ca o ceata. Uta-napistim i spuse a.anei sotiei sale:
- "Priveste-l pe omul a^sta care doreste nemurirea! Somnul se lasapes fe ', ca o ceata".
Sotia lui i spuse Im Ti>,?-napistim cel de pe tarmuri
ndepartate:
- "Zgltie-lsi trezes ?-/;
pentru ca teafar sapûta face calea ntoarsa, pe poarta pe care a trecut spre a iesi,
sa se ntoarca i tara lui!" Uta-napistim i spuse sotiei sale:
- "Oamenii sunt neloiali; va fi deci si el neloi^ fata de tine. Du-te, coace-i pinea cea de toate zilele, asaza-i-o la capati si nseamna pe
perete zilele pe care le va dormi!"
93/105
3/10/2016
1 - Literal: viata vesnica.
Femeia puse la copt pinea cea de toate zilele,

i-o aseza la capati
si nsemna pentru el, pe perete, zilele cta dormit. Cea dinti dintre pinile sale era cu totul uscata, cea de a doua era stricata, cea de a
treia se topea, coaja celei de a patra era albicioasa, cea de a cincea avea pete de mucegai,
cea de a sasea era veche, cea de a saptea tocmai se cocea; cnd l zglti si cnd se trezi, Ghilgames i spuse lui Uta-napistim cel de
pe tarmuri
ndepartate:
- "Abia ma cuprinsese somnul
ca tu m-ai si zgltit sim-ai trezit." Dar Uta-napistim i spuse lui Ghilgames:
- "Haide dar, Ghilgames, numara-tipinile cele
de toate zilele;
vezi tu nsuti ce-i nsemnat pe zid: vezi, prima dintre pini e cu totul uscata, a doua e stricata, a treia e topita, coaja celei de-a patra e
albicioasa, a cincea are pete de mucegai, a sasea e veche, a saptea tocmai se cocea, cnd te-ai trezit!" Ghlgames i spuse lui Utanapistim cel de pe tarmuri
ndepartate:
- "Ce trebuie sa fac, Uta-napistim, unde sama duc, de vreme ce Rapitorul' mi-a prins cu nenduplecate
madularele?
- Demon al mortii.
142
143
n camera unde dorm, moartea si-a statornicit lacasul, si oriunde as pune piciorul, moartea ma urmeaza mereu!" Uta-napistim i spuse
lui Ursanabi-corabierul:
94/105
3/10/2016
- "Ursanabi, malul sate dispretuiasca!

Locului pe unde se trece marea, sa-i fie groaza de tine! Tu, cel care cutreierai n sus si n jos tarmul,
de acum nainte sa jelesti dupa el! Omul acesta dupa care te-ai dus, al carui trup este acoperit de pete, caruia frumusetea carnii i e
stricata de pieile de animale, ia-l cu tine Ursanabi, si du-lla izvorul care curata: sa-si spele petele n apele lui, ca sa fie alb ca zapada; sa
arunce pieile de animale de pe el, ca sale duca marea cu ea; trupul sa-i iasa la iveala placut la vedere; sa-si primeneasca legatura de
pe cap; sa puna un vesmnt, ca sa-si acopere goliciunea; pna ce va ajunge n orasul lui, pna ce-si va sfrsi calatoria,
trebuie ca vesmntul sa-i fie curat, si mereu sa fie ca nou." Ghilgames si Ursanabi se urcara pe corabie, si o pusera pe apa. Se si
suisera n corabie, cnd sotia lui Uta-napistim cel de pe tarmuri ndepartate
i spuse acestuia:
- "Ghilgames a venit pna aici, a ndurat multe, a suferit. Ce-i daruiesti ca sa se ntoarca n tara lui?"
si, el, Ghilgames, ridica prajina, si trase corabia la tarm. Uta-napistim i spuse lui Ghilgames:
- "Ghilgames, ai venit pna aici: ai ndurat multe, ai suferit. Ce sa-ti daruiesc ca sa te ntorci n tara ta?
144
Ei bine, o sa-ti dezvalui, Ghilgames, o taina,

o sa-ti spun un lucru nestiut oamenilor.
Priveste aceasta buruiana, asemanatoare lyciului i spinos,
spinii ei sunt ca ai trandafirului, asa ca ti va ntepa minile,
dar daca vei apuca aceasta buruiana, vei dobndi nemurirea."
Cnd auzi Ghilgames aceste vorbe,
deschise spartura pe unde intra apa n corabie,
lasa sa cada tot ce era pe el. si lega niste pietre grele de picioare, si pietrele l trasera pna la fundulprapastiei Apuca atunci buruiana,
cu toate ca-i ntepa minile, apoi si desfacu pietrele legate de picioare si marea l zvrli la tarm Ghilgames i spuse lui Ursanabicorabierul: - "Ursanabi, buruiana asta este un leac mpotriva spaimei; prin ea omul va dobndi vindecarea desavrsita! O voi duce-o n
Urukul-cel-mprejmuit, i voi pune pe oameni sa mannce din ea,
95/105
3/10/2016
pentru a-i ncerca puterea de vindecare, numele ei va fi "batrnul-ntinereste", eu nsumi voi mnca din ea si ma voi ntoarce
la anii mei tineri!"
Dupa douazeci de ndoite leghe, mbucara cte ceva; la treizeci de ndoite leghe mai departe, poposira. Ghilgames, zarind un izvor cu
apa proaspata, cobori n el si se scalda n apele lui, cnd un sarpe, adulmecnd mireasma buruienii, pe ascuns, apuca buruiana
1 - Arbust de obicei spinos, cu flori vinetii, trandafirii, galbene sau albe.
145
si pe data-si arunca solzii cei vechi.

n ziua aceea, Ghilgames statu nemiscat si plnse,
lacrimile-i curgeau siroaie pe obraz.
Se ntoarse spre Ursanabi-corabierul si-i spuse:
- "Pentru cine oare, Ursanabi, mi-am istovit bratele?
Pentru cine s-a sleit sngele n inima mea ?
N-am dobndit nimic mai bun pentru mine,
am capatuit "leul-pamntului"'!
Acum, la douazeci de ndoite leghe, apa m-armna,
si, cnd am deschis spartura pe unde intra apa n corabie,
am lasat sa cada tot ce era pe mine.
Unde voi mai gasi ceva sa pun lnga mine?
Va trebui oare sa fac cale ntoarsa,
chiar daca mi-am parasit corabia la tarm ?"
Dupa douazeci de ndoite leghe, mbucara cte ceva. La treizeci de ndoite leghe mai departe, poposira. Cnd ajunsera amndoi n
Urukul-cel-mprejmuit, Ghilgames i spuse lui Ursanabi-corabierul: - "Suie-te, Ursanabi, pe meterezele Urukului:
96/105
3/10/2016
cutreiera-le n lung si-n lat; pretuieste-le temeliile, cerceteaza-le cu de-amanuntul

zidaria din caramizi,
vezi daca zidaria nu este toata din caramida arsa, si daca temelia nu i-a fost pusa de catre cei sapte ntelepti! Priveste, un sarde oras, un
sar de gradini, un sar de pamnt obstesc, partea menita templului lui Istar: sunt deci trei sar-uri n afara partii menite Urukului
pe care l mprejmuieste."
1 - Porecla data sarpelui.
146
TABLETA A DOUSPREZECEA
n care vedem un copac ce adaposteste un sarpe la radacina, un vultur n vrf si n scobitura trunchiului o dracoaica - pare-se o cucuvea.
Ghilgames doboara copacul. Lemnul l daruieê pentru a se face din el un jilt si un pat zeitei Inanna-Istar, iar din radacini si din crengi si face
doua instrumente muzicale, ale caror sunete farmeca pe toti. Dar iata ca dintr-o greseala, n timpul ritualului ceremoniei, cele doua
instrumente cad n Infern. Ghilgames e nemngiat. Enkidu, despre care stiam ca-i mort, vrea sa se duca sa le caute. l va lua oare pe
Ghilgames cu el n Infern, sau se va ntoarce el nsusi pe pamnt? N-o sa aflam niciodata. Enkidu i nsira nsa lui Ghilgames ce trebuie sa
faca pentru a nu nemultumi duhurile. Dintr-o data, Ghilgames se apuca sa faca dinadins tot ce nu trebuie. De ce? Un alt acces de furie asa
cum l-a apucat cnd a spart Fapturile-de-piatra? Sau vrea astfel sa atte duhurile ca sa iasa din Infern, pentru a-l putea vedea pe Enkidu?
Ramnem nelamuriti, caci textul nu ne spune. Ghilgames l roaga pe Enlil sa cheme sufletul prietenului sau si jeleste pierderea lui pukku (un
fel de toba) si mikku (betisor de toba) - cele doua instrumente vrajite. Prin mijlocirea lui Enlil, a lui Ea - zeul apelor - si a lui Sin - zeul-luna -,
Nergal - zeul Infernului -ngaduie sufletului lui Enkidu sa vina pentru cteva clipe pe pamnt. Ghilgames i cere sa-i destainuie cum o duc
mortii, si poemul se termina cu sfsietoarea povestire a lui Enkidu despre grozaviile vietii de apoi.
147
Textul descrie un copac:
Printre radacinile sale, sarpele "care n-are astmpar"

si facuse culcus;
n vrful sau, pasarea furtunii si suise puiul; la mijloc, Lilla' si cladise casa.
(text greu de folosit)
97/105
3/10/2016
Ghilgames si desfasura de la mijloc cingatoarea grea

de 50 de mine,
(o lacuna)
apuca securea n mna,

si ntre radacinile copacului, lovi sarpele
"care n-are astmpar"; din vrf, pasarea furtunii si lua puiul si fugi la munte; casa lui Lilla o darma drept n mijloc; iar dupa ce o
darma, o mprastie. Taie copacul de la radacina, i izbi vrful,
Demon feminin ntruchipat ntr-o cucuvea.
149
si oamenii din oras venira si-i retezara vrful.

Lemnul l darui stralucitoarei Inanna, pentru a-si fac un jilt,
pentru a-si face un pat, i-l darui.
Din radacinile lui si facu un pukku,
din vrf, si facu un mikku,
(Dupa aceea Ghilgames si cei care erau de fata se strng laolalta, apoi Ghilgames ndeplineste ritualuri vrajite, cu pukku si mikku. El trage un cerc jur mprejurul lui pukku:
toata lumea trebuie sa taca: nimeni nu deschide gura, afara doar de o copila care tipa; atunci:)
pukku si mikku cazura n Marele Lacas '; ntinse mna, dar nu fu chip sa le ajunga: ntinse piciorul, nu fu chip sale ajunga. Se aseza n
fata palatului n care-si aveau salasul zeii lumii
subpamntene, Ghilgames varsa lacrimi si chipul i se ngalbeni:
- "O, pukku al meu, o, mikku al meu! Pukku al meu a carui putere era de nenvins!
(Ghilgames si pune n gnd sa se duca la un dulgher, desigur pentru a-i ciopli alte doua instrumente)
O, pukku al meu, cinemi-l va aduce din Infern? O, mikku al meu, cine mi-l va aduce din Infern? Sluga sa 2 Enkidu i spuse:
98/105
3/10/2016
- "Stapne, de ce plngi? De ceti-e inima mhnita? Chiar astazi ma voi duce sa-ti aduc pukku al tau din Infern;
mikku al tau ma voi duce sati-l aduc...:
\
1 - Infernul.
2 - Aici nu mai vedem ntre Ghilgames si Enkidu dect raporturi de la stapn la sluga.
150
cum
(Un vrajitor, sau poate Enkidu nsusi, l sfatuieste pe Ghilgames trebuie sa se poarte cnd este ndoliat, pentru a nu supara duhurile)
- "Nu mbraca straie curate, nu te unge cu oloiuri bune, caci sufletele mortilor, atrase de mireasma lor,
s-ar lipi de tine; nu-tipune arcul jos pe pamnt,
caci te-ar nconjura sufletele celor care au murit
de sageata arcului; nu purta toiag n mna,
sufletele mortilor te-ar nlantui;
nu-tipune sandale n picioare,
pentru a nu face zgomot cnd atingi pamntul.
Daca-ti iubesti femeia, n-o mbratisa;
daca esti mnios pe ea, n-o bate;
daca-ti iubesti copilul, nu-l mbratisa;
daca esti mnios pe copilul tau, nu-l bate;
caci te-ar cuprinde jalea pamntului!
Moarta care zace,
99/105
3/10/2016
moarta care zace,

o, maica a lui Nin-azu',
niciodata umerii nevinovati
.-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
1 - Divinitate a tamaduirii bolilor. Se pare ca e vorba de un refren pe care-l cntau bocitoarele la nmormntari.
151
nu-i vor mai fi acoperiti de vreo mantie,

niciodata snul nu-i va mai fi supt ca gtul unui urcior'."
II
Ghilgames se duse la templu,
si puse straie curate,
se unse cu oloiuri bune,
si duhurile venira roata n jurul lui;
si puse arcul jos pe pamnt,
si duhurile celor care au murit de sageata arcului
l nconjurara; lua un toiag n mna, si puse sandale n picioare, si facu zgomot atingnd pamntul; pe femeia lui, iubind-o, o mbratisa,
pe femeia lui, cnd se mnie pe ea, o batu; pe copilul sau, iubindu-l, l mbratisa pe copilul sau, cnd se mnie, l batu, si jalea
pamntului l cuprinse. Moarta care zace, moarta care zace, o, maica a lui Nin-azu, niciodata umerii nevinovati nu-i vor mai fi acoperiti de
vreo mantie,
1 - Monumentele descoperite cu prilejul sapaturilor de la Ur i reprezinta adesea pe vechii sumerieni bnd mai multi din acelasi urcior, prin mai multe
gturi.
152
niciodata snul nu-i va mai fi supt ca gtul unui urcior! De-arputea sa se ntoarca Enkidu din Infern; caci nu soarta l-a rapit, nu o stafie l-a
100/105
3/10/2016
rapit,
ci pamntul l-a nghitit, nu vreo unealta a nenduplecatului zeu Nergal l-a rapit,
ci pamntul l-a nghitit. Nu tarna pe cmpul de lupta al vitejilor a muscat,
ci pamntul l-a nghitit. Fiul lui Ninsun si jeleste sluga, pe Enkidu, se duce singur la templul zeului Enlil si-i spune: - "O, tata, o, Enlil, iata
oapukku al meu a cazut n Infern; Iata ca mikku al meu a cazut n Infern;
III
de s-ar putea ntoarce Enkidu din Infern! caci nu soarta l-a rapit, nu o stafie l-a rapit,
ci pamntul l-a nghitit; nu vreo unealta a nenduplecatului zeu Nergal l-a rapit,
ci pamntul l-a nghitit; nu tarna pe cmpul de lupta al vitejilor a muscat,
ci pamntul l-a nghitit!"
Enlil, tatal, nu raspunse; se duse singur catre zeul Sin: - "O, tata, o, Sin, iata ca pukku a cazut n Infern, iata ca mikku a cazut n Infern; de
s-ar putea ntoarce Enkidu din Infern! Caci nu soarta l-a rapit, nu o stafie l-a rapit,
ci pamntul l-a nghitit;
153
nu vreo unealta a nenduplecatului zeu Nergal l-a rapit,

ci pamntul l-a nghitit; nu tarna pe cmpul de lupta al vitejilor a muscat,
ci pamntul l-a nghitit!" Sin tatal nu-i raspunse; se duse atunci singur catre zeul Ea:
- "O, tata, o, Ea, iata capukku a cazut n Infern, iata ca mikku a cazut n Infern;
de s-ar putea sa se ntoarca Enkidu din Infern! caci nu soarta l-a rapit, nu o stafie l-a rapit,
ci pamntul l-a nghitit; nu vreo unealta a nenduplecatului zeu Nergal l-a rapit,
ci pamntul l-a nghitit." nu tarna pe cmpul de lupta al vitejilor a muscat,
ci pamntul l-a nghitit." Ea, tatal, spuse viteazului Nergal:
101/105
3/10/2016
- "Deschide acum borta care duce n Infern, ca sa iasa duhul lui Enkidu din Infern!
si sa poata sta de vorba cu fratele lui!" Viteazul Nergal deschise borta care duce n Infern, duhul lui Enkidu, ca o suflare, tsni din Infern.
Ghilgames si cu el ncepura sa vorbeasca:
IV
- "Spune-mi, prietene, spune-mi, prietene, spune-mi care-i legea lumii subpamntene pe care
o cunosti!"
- "Nu, nu ti-o voi spune, prietene, nu ti-o voi spune:
154
dacati-as destainui legea

o cunosc, te-ai porni pe plns!"
- "Ei bine, fie, vreau sa ma pornesc pe plns!"
- "Ce ti-a fost drag, ce-ai mngiat si era pe placul inimii tale, este astazi prada viermilor, ca o haina veche.
Ce ti-a fost drag, ce-ai mngiat si era pe placul inimii tale,
este astazi acoperit cu pulbere.
Toate acestea sunt acum cufundate n pulbere,
Toate acestea sunt acum cufundate n pulbere."
(sfrsitul coloanei a patra si coloana a cincea lipsesc)
VI
(o lacuna)
- "Pe acel pe care moartea lui (o lacuna), l-ai vazut?"

- "L-am vazut: sta ntins pe un pat si bea apa rece, proaspata."
102/105
3/10/2016
- "Pe acel care a cazut n ncaierare l-ai vazut?"

- "L-am vazut: tatal sau si mama sa i tin capul si femeia lui se lipeste de el."
- "Pe acel al carui strv e parasit pe cmp, l-ai vazut?"
- "L-am vazut: sufletul sau n-are odihna n Infern."
- "Pe acel al carui suflet n-are pe nimeni care sa-i faca
slujbe, l-ai vazut?"- "L-am vazut: se hraneste cu resturile din ulcele si cu ramasitele
ulita!"
CAPODOPERi
AL
LITERATURh UNIVERSALEI
GLpopeea lui
Mai veche dect Iliada si Odiseea, mai veche dect Biblia, epopeea care cnta vitejiile si suferintele lui Ghilgames, legendarul rege al Urukului, avea
sa-si ia locul de cinste - ornduita n douasprezece .. tablete numerotate cu grija - in * faimoasa biblioteca a regelui asirian Assurbanipal, la Ninive, n
cel dinti veac naintea erei noastre. Ea constituia penû Asia Occidentala ceea ce aveai* sa fie poemele homerice pentru Grecia celui dinti mileniu
naintea erei noastre si, de pilda, Cntecul lui Roland pentru Franta celui de-al XH-lea secol: glorificarea unui erou, chintesenta a bravurii poporului
sau.
AL.DIMA
EDITURA
103/105
3/10/2016
!L MONDER
ISBN 973-97034-8-8
5.880+120TL=6.O0Q ctor 1 Bxlcuresti I
Burta ine de
trecut. Am dat jos
42 kg ntr-o lun,
bnd pe stomacul
gol 1 pahar
Vrei s scapi de
cearcne?
Trebuie doar s
aplici...
Reeta bunicii de
ardere a grsimii:
13 kg n 4 zile! Am
mncat pe
stomacul gol
BURTA uria va
disprea n a 9-a
zi! Pur i simplu
dimineaa
Art mai tnr

Burta ine de
Bea un pahar pe zi
dect nepoata
trecut. Am dat jos
i slbete 18 kg
mea! Pur i simplu 42 kg ntr-o lun,
ntr-o lun! Pur i
mi frec faa cu
bnd pe stomacul
simplu pe
aceast...
gol 1 pahar
stomacul gol
Document Info
Accesari: 12241
Apreciat:
Comenteaza documentul:
Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta
Creaza cont nou
104/105
3/10/2016
A fost util?
Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site
Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.
<a href="http://w w w .scritub.com/literaturaromana/carti/EPOPEEA-LUIGHILGAMES224224117.php" target="_blank"
title="EPOPEEA LUI GHILGAMES -
Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2016 )
105/105

Epopeea Lui Ghilgames

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Epopeea Lui Ghilgames

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3/10/2016

EPOPEEA LUI GHILGAMES

Username / Parola inexistente

Am uitat parola x Creaza cont nou

EPOPEEA LUI GHILGAMES

EPOPEEA LUI GHILGAMES

EDITURA MONDERO Bucuresti, 1996

EPOPEEA LUI GHILGAMES

EPOPEEA LUI GHILGAMES

veac, aceste ridicaturi artificiale s-au naltat simtitor.

EPOPEEA LUI GHILGAMES

EPOPEEA LUI GHILGAMES

ndraznit s-o nfrunte.

EPOPEEA LUI GHILGAMES

EPOPEEA LUI GHILGAMES

Irragal smulse b rnele stavilarelor ceresti,

EPOPEEA LUI GHILGAMES

hotarrea ei de a trimite mpotriva lui Ghilgames pe

EPOPEEA LUI GHILGAMES

EPOPEEA LUI GHILGAMES

EPOPEEA LUI GHILGAMES

Cel care a vazut total pna la marginea lumii,

EPOPEEA LUI GHILGAMES

El a fost cel care a poruncit sa se ridice zidul

Cnd a fost creat Ghilgames,

EPOPEEA LUI GHILGAMES

noua palme avea.

zeii cerului venira sa le mpartaseasca Stapnului'

EPOPEEA LUI GHILGAMES

EPOPEEA LUI GHILGAMES

curtezana sa-si lepede vesmintele, pentru a-si dezvalui

EPOPEEA LUI GHILGAMES

curtezana sa-si lepede vesmintele,

EPOPEEA LUI GHILGAMES

EPOPEEA LUI GHILGAMES

la templul cel sfnt, lacasul lui Anu si-al lui Istar,

acolo unde este Ghilgames, cel atotputernic,

de-i ademenesc noaptea pe nobili din culcusurile lor!

EPOPEEA LUI GHILGAMES

si, ca niste copii, barbatii l sarutau.

EPOPEEA LUI GHILGAMES

Mama lui Ghilgames, nteleapta si atotstiutoare,

Tot Urukul era lnga ea,

EPOPEEA LUI GHILGAMES

i spune lui Ghilgames:

EPOPEEA LUI GHILGAMES

Ghilgames se ridica din patul sau pentru a-si povesti visul,

Tot Urukul s-a adunat n jurul lui,

EPOPEEA LUI GHILGAMES

Cnd l vei vedea, si tu te vei bucura:

si daca l-ai acoperit cu mngieri,

EPOPEEA LUI GHILGAMES

El i auzi vorbele, ntelese ce-i spunea;

EPOPEEA LUI GHILGAMES

si l acoperi cu unul din ele,

EPOPEEA LUI GHILGAMES

Curtezana deschise gura

EPOPEEA LUI GHILGAMES

si pleca sa se bata cu leii,

Ridicndu-si privirea, Enkidu zari un barbat. Grai catre curtezana:

EPOPEEA LUI GHILGAMES

ndestularea cu merinde a orasului cade n grija femeilor

Enkidu merge nainte,

- "La statura seamana cu Ghilgames! Mijlocu-i mai subtire,