CUPRINS

Introducere................................................................................................................. 2
Arhitectura von Neumann.......................................................................................... 2
Componenta Hardware............................................................................................... 3
Procesorul............................................................................................................ 4
Functionarea CPU.................................................................................................... 4
Functiile CPU........................................................................................................... 4
Impulsurile de ceas................................................................................................... 5
Placa de baza....................................................................................................... 5
Memoria interna................................................................................................... 6
Memoria externa.................................................................................................. 7
Dispozitivele periferice....................................................................................... 10
Magistralele........................................................................................................ 12
Componenta Software.............................................................................................. 13
Functiile sistemului de operare..........................................................................14
Componentele sistemului de operare.................................................................14
Tipuri de sisteme de operare..............................................................................15
Principalele tipuri de sisteme de operare existente pe PC-uri............................15

Introducere
In prezent suntem inconjurati de tehnologie oriunde am merge, calculatoarele si
telefoanele mobile din ce in ce mai performante ne sunt alaturi in activitatile de zi cu zi. Acum
putem naviga pe internet sau ne putem citi mail-urile si in varful muntelui daca avem un telefon
cu acces la Internet, dar oare cati dintre noi si-au pus intrebarea cum au aparut calculatoarele si
care au fost procesele prin care au trecut pana s-a ajuns la nivelul la care sunt acum?
Istoricul calculatorului
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au numarat, socotit si masurat lucrurile, le-au trecut
pe raboj si au comunicat altor oameni despre aceste lucruri. "Lucrurile" acestea puteau fi
numarul de oi dintr-o turma, greutatea unui copil, marimea unui camp, timpul scurs de la ultima
seceta sau intensitatea unui cutremur.
Din timpurile cele mai vechi, oamenii au folosit unelte si tehnici care sa-i ajute sa
numere cu mai multa acuratete, sa masoare mai precis, sa tina un raboj sau sa faca insemnari care
sa se poata pastra mai mult timp, sa transmita cu mai multa precizie; ei au folosit in acest scop,
de exemplu, rigle, sextante, cantare si balante, ceasuri etc.
Calculatorul nu e decat cel mai nou din acest sir lung de masini de calculat si de
inregistrat. Doar atat-nimic mai mult. Tot ceea ce fac calculatoarele este de a calcula si
inmagazina rezultatele calculelor.
Totusi, acest principiu e mascat de un lucru practic groaznic: ceea ce fac ele poate ca e
simplu, dar fac lucrul respectiv in cantitati impresionante- si incredibil de bine. Azi, viteza
calculatoarelor se masoara in milioane de operatii pe secunda. Operatiile pot sa fie simple, dar
ele pot fi combinate in foarte multe feluri pentru a rezulta un sir enorm de functii utile. Acestea sau intamplat aproape in intregime in ultimii 30-40 de ani; aceasta e istoria completa a
calculatoarelor comerciale.
In anii'60, un calculator comercial ocupa o incapere mare dotata cu aer conditionat; era
nevoie de o echipa de specialisti ca sa lucreze cu el. Consuma o cantitate enorma de energie si se
strica des.
Calculatoarele de azi sunt, in mod definitoriu, mult mai mici si mai rapide; ceea ce
ocupa pe vremuri o camera intreaga, acum incape intr-o cutie mica. Calculatoarele pot
inmagazina mai multa informatie; ele consuma mai putina energie si au devenit mult mai usor de
manevrat.
Primele calculatoare personale (PC-uri) au fost lansate in 1979, avand o viteza
cronometrata de vreo 5 MHz. O modalitate de a concepe un calculator este sa-l vedem ca o "cutie
neagra" care accepta la un capat un material ("input"), il prelucreaza (Processing) intr-un anume
fel, apoi produce rezultate ("output") la celalalt capat ("Input" => Prelucrare =>"Output")

Arhitectura von Neumann

Desi design-ul si performantele calculatoarelor s-au mbunatatit dramatic n comparatie
cu anii 1940, principiile arhitecturii von Neumann sunt n continuare la baza aproape tuturor
masinilor de calcul contemporane. Ea este denumita asa dupa renumitul matematician austroungar John von Neumann.
O data cu revigorarea matematicii si a stiintelor n timpul Renasterii europene au aparut
o succesiune de dispozitive mecanice de calculat, bazate pe principiul ceasornicului, de exemplu
masina inventata de Blaise Pascal. Tehnica de stocare si citire a datelor pe cartele perforate a
2

aparut n secolul al XIX-lea. n acelasi secol, Charles Babbage este cel dinti care proiecteaza o
masina de calcul complet programabila (1837), nsa din pacate proiectul sau nu va prinde roade,
n parte din cauza limitarilor tehnologice ale vremii.
n prima jumatate a secolului al XX-lea, nevoile de calcul ale comunitatii stiintifice erau
satisfacute de calculatoare analoage, foarte specializate si din ce n ce mai sofisticate.
Perfectionarea electronicii digitale (datorata lui Claude Shannon n anii 1930) a condus la
abandonarea calculatoarelor analogice n favoarea celor digitale (numerice), care modeleaza
problemele n numere (biti) n loc de semnale electrice sau mecanice. Este greu de precizat care a
fost primul calculator digital; realizari notabile au fost: calculatorul Atanasoff-Berry, masinile Z
ale germanlui Konrad Zuse - de exemplu calculatorul electromecanic Z3, care, desi foarte
nepractic, a fost probabil cel dintai calculator universal, apoi calculatorul ENIAC cu o arhitectura
relativ inflexibila care cerea modificari ale cablajelor la fiecare reprogramare, precum si
calculatorul secret britanic Colossus, construit pe baza de lampi si programabil electronic.
Echipa de proiectare a ENIAC-ului, recunoscnd neajunsurile acestuia, a elaborat o alta
arhitectura, mult mai flexibila, care a ajuns cunoscuta sub numele de arhitectura von Neumann
sau "arhitectura cu program memorat". Aceasta sta la baza aproape tuturor masinilor de calcul
actuale. Primul sistem construit pe arhitectura von Neumann a fost EDSAC.
n anii 1960 lampile (tuburile electronice) au fost nlocuite de tranzistori, mult mai
eficienti, mai mici, mai ieftini si mai fiabili, ceea ce a dus la miniaturizarea si ieftinirea
calculatoarelor. Din anii 1970, adoptarea circuitelor integrate a cobort si mai mult pretul si
dimensiunea calculatoarelor, permitnd printre altele si aparitia calculatoarelor personale de
acum.

Componenta Hardware
Componenta hardware este formata din echipamentele fizice n care circuitele
electronice asigura prelucrarea automata a informatiei si din echipamentele care asigura
comunicarea ntre om si calculator.
Componenta hardware asigur urmtoarele funcii:
1.
Funcia de memorare. Prin aceast funcie, componenta hardware trebuie s
asigure memorarea datelor i a programelor, deoarece calculatorul trebuie s lucreze continuu,
fr intervenia permanent a omului. Funcia este asigurat de: memoria intern i memoria
extern. n memoria intern se pstreaz programele i datele care se exploateaz la un moment
dat. n memoria extern se pstreaz toate programele i datele de care poate s aib nevoie la un
moment dat sistemul de calcul, sub form de fiiere.
2.
Funcia de prelucrare. Prin aceast funcie, componenta hardware trebuie s
asigure efectuarea operaiilor aritmetice i logice elementare. Funcia este asigurat de unitatea
aritmetic - logic.
3.
Funcia de comand i control. Prin aceast funcie, componenta hardware
trebuie s asigure: extragerea instruciunilor din memoria intern i analiza lor, comanda pentru
executarea fiecrei operaii, extragerea datelor de intrare din memoria intern i aranjarea datelor
de ieire n memoria intern. Funcia este asigurat de unitatea de comand i control.
3

4.
Funcia de intrare-ieire. Prin aceast funcie, componenta hardware trebuie s
asigure introducerea datelor i a programelor n memoria intern i furnizarea rezultatelor.
Funcia este asigurat de dispozitivele periferice de intrare-ieire i interfeele de intrare-ieire.
Aadar, calculatorul este un sistem format din mai multe blocuri funcionale.
Arhitectura unui calculator definete modul n care subansamblele sunt conectate fizic,
fr s se in cont de amplasarea lor. Subansamblele sunt definite dup funcionalitate. Astfel,
arhitectura unui calculator este dat de:
unitatea de comand i control
unitatea central
unitatea aritmetic logic
unitatea de memorie intern
unitatea de memorie extern
unitile de intrare - ieire
Procesorul

Unitatea centrala de prelucrare (CPU) (numit si procesor sau "creierul calculatorului")

este, n ingineria calculatoarelor, un set de circuite microscopice care reprezinta procesorul cu
informatiile principale dintr-un calculator. CPU este n general un singur microprocesor creat de
obicei dintr-un disc subtire de material semiconductor, de obicei siliciu, cu milioane de circuite
electrice pe suprafata sa. Pe un nivel mai nalt, CPU este de fapt un numar de unitati de
prelucrare interconectate care sunt fiecare responsabile pentru un aspect al functiei unitatii
centrale de prelucrare. Unitatile centrale de prelucrare standard contin unitati de prelucrare care
interpreteaza si implementeaza instructiunile software-ului, realizeaza calcule si comparatii, fac
decizii logice (determinnd daca o propozitie este adevarata sau falsa dupa regulile Algebrei
Booleene), nmagazineaza temporar informatii pentru utilizarea ulterioara de catre alta unitate de
prelucrare a CPU, tin evidenta pasului curent n executia programului si permit CPU sa
comunice cu restul calculatorului.
Functionarea CPU
Functiile CPU
CPU este asemenea unui calculator, nsa mult mai puternica. Principala functie a CPU
este sa realizeze operatii aritmetice si logice pe baza datelor preluate din memorie sau pe baza
unor informatii primite prin intermediul unor dispozitive precum tastatura, scanner, sau joystick.
CPU este controlata de o lista de instructiuni de software, numite program de calculator.
Instructiunile de software care patrund n CPU si au originea n unele forme de stocare de
memorie precum hard disk, floppy disk, CD-ROM, sau benzi magnetice. Aceste instructiuni trec
dupa aceea n memoria RAM (Random Access Memory), unde fiecarei instructiuni i este data o
adresa, sau locatie de memorie. CPU poate accesa date specifice n RAM prin specificarea
adresei datei dorite.
n timp ce programul este executat, datele sunt transmise din RAM prin intermediul
unei unitati de interfatare prin fire numite bus, care conecteaza CPU la RAM. Datele sunt dupa
aceea decodate de o unitate de prelucrare numita decodor de instructiuni care interpreteaza si
implementeaza instructiunile de software. De la decodorul de instructiuni datele sunt transmise
Unitatii Aritmetice Logice (UAL), care realizeaza calculele si comparatiile. Informatia poate fi
stocata n UAL n locatii de memorie temporare numite registri de unde poate fi repede folosita
si recuperata. UAL realizeaza operatii specifice cum ar fi adunarea, nmultirea si testele
conditionale asupra datelor din registri, trimitnd rezultatele napoi RAM-ului sau stocndu-le
ntr-un alt registru pentru uz ulterior. n timpul acestui proces, o unitate numita contor de
4

program tine evidenta cu fiecare instructiune succesiva pentru a mentine siguranta ca

instructiunile programului sunt urmarite de CPU n ordinea corecta.
Impulsurile de ceas
CPU este condusa de unul sau mai multe circuite repetitive de ceas care trimit un flux
constant de impulsuri de-a lungul setului de circuite ale CPU. CPU utilizeaza aceste impulsuri de
ceas pentru a-si sincroniza operatiile. Cele mai mici incrementari ale muncii CPU sunt realizate
ntre impulsuri de ceas secventiale. Sarcinile mult mai complexe dureaza cteva perioade de ceas
pentru fi terminate. Impulsurile de ceas sunt masurate n hertzi, sau numarul de impulsuri pe
secunda. Spre exemplu, un procesor de 100 MHz are 100 de milioane de impulsuri de ceas care-l
strabat pe secunda. Impulsurile de ceas sunt masura vitezei procesorului.
n ultimii ani, ca urmare a limitarilor fizice ale frecventei de lucru, cresterea
performantelor microprocesoarelor s-a realizat n special prin nglobarea n aceeasi capsula a mai
multor unitati de procesare (denumite si nuclee). Cel mai mare producator de procesoare, firma
Intel Co., produce n serie procesoare avnd 2, 4 sau 6 nuclee, familiile de procesoare fiind
denumite Intel Core 2 Duo, Intel Core 2 Quad sau, mai recent, Intel Core I5 sau Intel Core I7.
Din cauza modului n care aplicatiile uzuale exploateaza microprocesorul, un procesor cu 6
nuclee ofera, n conditii normale de exploatare, performante cu doar 40% superioare celui avnd
doua nuclee.
Placa de baza

Microprocesorul unui calculator, memoria si celelalte componente sunt montate pe o

placa de circuit imprimat denumita placa de baza.
Pentru a putea ntelege specificatiile producatorilor legate de placa de baza este necesara
cunoasterea ctorva termeni.

Chipset: Componenta dispusa pe placa de baza care controleaza comunicatiile

dintre microprocesor si celelalte componente instalate pe placa: memorie, adaptor grafic, alte
adaptoare sau diferitele extensii. Chipset-ul consta din doua procesoare denumite Northbridge si
Southbridge care realizeaza efectiv transferul de informatii de la si spre componentele placii de
baza mentionate. Datorita rolului central al chipset-ului n functionarea calculatorului, orice
problema manifestata prin ncetinirea vitezei calculatorului trebuie rezolvata ncepnd cu analiza
starii acestei componente.

Socket: soclu n care se monteaza microprocesorul. Placile obisnuite pot avea

unul sau doua socluri. Procesoarele Intel actuale necesita un soclu tip LGA 775 (Land Grid
Array) , LGA 1156 sau LGA 1366 avnd 775, 1156 respectiv 1366 contacte.

Form factor - formatul placii. Marimile sunt standardizate, cele mai des folosite n
calculatoare de birou (desktop) fiind ATX sau mATX (Micro-ATX).

n figura de mai jos se prezina arhitectura unei placi de baza. Se observa ca partea
centrala este chipset-ul la care sunt conectate prin magistrale principalele componente: soclul
pentru microprocesor, soclurile pentru memoria RAM, soclul pentru adaptorul grafic (de tip AGP
- Advanced Graphics Port sau PCI Express -Peripheral Component Interconnect Express), setul
de amplasamente pentru placi de extensie (PCI) si memoria ROM (n care este memorat BIOSul).

La alegerea unei placi de baza este important sa se stie destinatia calculatorului deoarece
arhitectura acesteia conditioneaza performantele acestuia. Pentru cazul considerat, respectiv
calculator pentru birotica si Internet este de exemplu interesant sa se cumpere o placa avnd
adaptor video integrat. O astfel de placa ofera o solutie mai ieftina fata de solutia cumpararii unei
placi grafice separate. Daca se cumpara totusi o placa grafica separata trebuie sa se stie de ce tip
de amplasament dispune placa deoarece acesta poate fi de tip AGP (Accelerated Graphic Port)
sau PCI Express (mai precis, n variantele actuale, PCI Express x16).

Unele dintre procesoarele actuale, din familiile Intel Core I5 sau Intel Core I7 contin
procesoare care integreaza si un procesor grafic performant. Aceasta modificare a arhitecturii se
realizeaza exploatarea spatiului disponibil creat prin reducerea dimensiunii tranzistorilor de la 45
nm la 32 nm.
Memoria interna

Industria memoriilor este una dintre cele mai dinamice aplicatii ale electronicii din
zilele noastre. In ultimi ani chip-urile de memorie au avansat intr-un ritm alert, ceea ce a dus la o
scadere dramatica a pretului / MB. Factorul principal care a dus la cresterea productiei fiind
cererea de memorie, care a crescut datorita programelor ce utilizeaza tot mai multa memorie dar
si datorita avantajului (din punct de vedere al performantelor) pe care memoria RAM l ofera n
comparatie cu alte tehnologii de stocare a informatiei. In acelasi timp performantele noilor
module au fost mbunatatite, au scazut timpii de acces iar viteza bus-ului a crescut. Toate aceste
caracteristici au fost implementate din cauza mai multor factorii de ordin tehnic, unul dintre
acestia ar fi evolutia procesoarelor, care prin cresterea frecventei introduc necesitatea cresterii
performantelor pentru memorii. In lungul timpului memoriile au fost construite prin prisma mai
multor tehnologii, dintre acestea doar o parte au reusit sa se impuna pe piata. Principalul motiv
fiind, dupa cum multi dintre noi cunosc, raportul pret / performanta.
Clasificare

Memoriile utilizate in PC se clasifica in doua categorii:

ROM (Read Only Memory) acest tip memorie nu poate fi rescrisa ori stearsa. Este
o memorie din care se poate citi, dar n care nu se poate scrie. Avantajul principal pe care aceasta
memorie l aduce este insensibilitatea fata de curentul electric. Este o memorie remanenta (adica
la scoaterea de sub tensiune a calculatorului informatiile scrise n aceasta memorie se pastreaza).
Memoria ROM este in general utilizata pentru a stoca BIOS-ul (Basic Input Output System) unui
PC. BIOS-ul este un program de marime mica (< 2MB) fara de care computerul nu poate
functiona, acesta reprezinta interfata intre componentele din sistem si sistemul de operare instalat
(SO).

RAM (Random Access Memory), este memoria care poate fi citita ori scrisa in
mod aleator, in acest mod se poate accesa o singura celula a memoriei fara ca acest lucru sa
implice utilizarea altor celule. In practica este memoria de lucru a PC-ului, aceasta este utila
pentru prelucrarea temporara a datelor, dupa care este necesar ca acestea sa fie stocate (salvate)
pe un suport ce nu depinde direct de alimentarea cu energie pentru a mentine informatia. Este o
memorie neremanenta (adica la scoaterea de sub tensiune a calculatorului informatiile scrise n
aceasta memorie se pierd). Memoria RAM se clasifica n SRAM (Static) si DRAM (Dynamic).
Memoria externa

n memoria externa se pastreaza toate programele si datele de care poate sa aiba nevoie
la un moment dat sistemul de calcul. Microcalculatoarele compatibile IBM PC folosesc ca
memorii externe discurile. Discurile pot fi de mai multe tipuri:

discuri fixe sau hard - discuri (hard disk - HD)

discuri flexibile (floppy disk - FD)

discuri compact (CD)

7

Aproape orice calculator personal si server din ziua de azi contine unul sau mai multe
dispozitive hard-disk. Fiecare supercalculator este conectat la chiar sute de hard-diskuri. Mai nou
se gasesc chiar si Video Recordere sau camere video care folosesc hard-diskul ca mediu de
stocare n locul benzii magnetice. Miliardele de hard-diskuri fac un singur lucru, nsa foarte bine.
Ele depoziteaza informatia digitala ntr-o forma relativ permanenta, astfel calculatorul are
capabilitatea de a detine n memorie informatia chiar si nealimentat la o sursa de curent.
Principiile hard-disk-ului

Hard-disk-urile au fost inventate n anii 1950. La nceput aveau ca marime pna la 20

inch n diametru si puteau nmagazina doar ctiva megabytes. Initial au fost numite "fixed disks"
sau "Winchesters" (un nume de cod folosit pentru un produs popular IBM). Mai trziu au fost
numite hard-disk-uri pentru a le deosebi de "floppy disk-uri". Hard-disk-ul are o placa tare
(platan) care sustine mediul magnetic, n opozitie cu un film flexibil din material plastic, folosit
la benzile magnetice sau la floppy-disk-uri.
La cel mai simplu mod posibil, hard-disk-ul nu este mult diferit de o banda magnetica.
Att hard-disk-ul ct si benzile magnetice folosesc aceleasi principii de nregistrare. Ele de
asemenea au n comun beneficiul major al depozitarii magnetice - mediul magnetic poate fi cu
usurinta sters si apoi rescris, n plus structura fluxului magnetic pastrndu-se intacta pentru mai
multi ani.

Exista trei criterii ce caracterizeaza performanta unui hard-disk:

Rata de transfer- numarul de biti pe secunda pe care un hard-disk i poate

transmite Unitatii centrale de prelucrare (UCP). Ratele obisnuite de transfer sunt ntre 5 si 40 de
megabytes/sec.

Timpul de acces - timpul considerat de la cererea unui fisier de catre CPU pna la
primirea primului bit din acel fisier. Un timp de acces obisnuit este intre 10 si 20 de milisecunde.

Capacitatea - numarul de biti pe care i poate stoca un hard-disk. n momentul

actual exista hard-disk-uri ce stocheaza pna la 1 - 1.5 TB!

Disketa (floppy disk-ul)

Disketa este principalul mediu pentru schimburile de informatii si cel mai popular
sistem pentru salvarile de siguranta. Cu exceptia ctorva tipuri de calculatoare portabile, toate PC
- urile sunt livrate cu cel putin o unitate de discheta ca echipament standard. Desi unitatile de
discheta sunt disponibile n diferite dimensiuni si capacitati (discurile masoara de la 2,5 la 8 inci
n diametru si pot stoca de la 160 Kb pana la 120 de Mb), toate functioneaza dupa aceleasi
principii.
Tipuri de unitati de discheta:

8 inci (au capacitate de 1 Mb - n prezent sunt disparute)

5,25 inci (capacitate de 1,3 Mb)

3,5 inci (capacitate de 1,44 Mb sau 2,8 Mb - sunt cele mai folosite in ziua de
astazi)

LS-120 (capacitate de 120 Mb - pot citi si diskette de 3,5 inci)

Zip (capacitate de 100 sau 200 de Mb - folosit pe scara larga pentru transferarea
fisierelor mari)

HiFD (capacitate 200 Mb un sistem de dischete brevetat, care ncearca sa

standardizeze capacitatea de 200 Mb pe dischetele de 3,5 inci)
Formatul
Pentru dischetele de 3,5 inci sunt folosite patru formate, dintre care trei sunt acceptate
de PC-uri. Unitatea de discheta si sistemul de operare se ajusteaza automat la formatul
dischetelor care se doresc citite, cu conditia ca unitatea de discheta sa poata citi formatul
respective.
Capacitatea unei dischete este stabilita n timpul formatarii. Folosind optiunile comenzii
DOS FORMAT sau optiunea FORMAT din meniul WINDOWS asociat unitatii de discheta, se
poate selecta capacitatea dischetelor noi.
Pentru formatarea unei dischete sub Windows, se executa clic cu butonul din dreapta pe
pictograma unitatii de discheta, apoi se selecteaza optiunea Format.
Compact discul

Compact discul constituie un alt suport de memorie externa cu caracteristici superioare

fata de discurile flexibile. CD-ROM-ul (Compact Disc Read Only Memory) reprezinta suportul
de memorie in plina ascensiune datorita facilitatilor deosebite pe care le prezinta, att n ce
priveste tehnologia avansata de fabricatie, ct si n ce priveste modul de organizare si de accesare
9

a informatiilor. Stocarea si accesarea datelor de pe CD-ROM-uri, se realizeaza prin mijloace

optice cu o viteza mult mai rapida, care reduc numarul de componente mecanice si maresc
fiabilitatea suportului.
Istoria CD-ROM-urilor nu este prea ndepartata de zilele noastre. Preocuparile in acest
domeniu se remarca ndeosebi dupa anul 1980, n urma unei ntelegeri ntre renumitele companii
Philips shi Sony. Pna la aceasta data fiecare dintre cele doua companii realizase, dupa propriile
conceptii si tehnologii, anumite variante de CD-ROM-uri nsa abia n anul 1982, ca urmare a
ntelegerii stabilite, acestea au definitivat standardul actualelor CD-ROM-uri. Discurile CDROM si discurile CD-audio sunt asemanatoare (unii spun identice) dar n acelasi timp sunt si
diferite unele fata de altele. Ele sunt identice ca suport, ca principiu de citire, si ca marime si
format fizic, insa difere din punct de vedere al continutului informational si al unitatilor hard
pentru nregistrare si redare. Un CD-audio, introdus insa intr-o unitate hard de CD-ROM, va
putea fi citit si redat fara probleme.
Principalele caracteristici de performanta ale unitatilor de CD sunt:

capacitatea de stocare;

timpul de acces;

rata de transfer;

viteza de lucru.
Capacitatea de stocare la un CD este de 650 MB, 700 MB, 780 MB sau 900 MB fiind
cu mult mai superioara floppy-discului dar la concurenta cu HD.
Timpul de acces reprezinta, ca si la HD, durata de timp ce se consuma din momentul
emiterii unei cereri de citire sau scriere si pana in momentul cnd ncepe efectiv operatia
respectiva. Acest parametru se masoara in milisecunde si este mai mare ca la HD, fiind cuprins,
in medie, intre 100 ms. si 400 ms. iar la cele mai moderne scade sub 100ms. Astfel n timp ce la
hard disk-uri timpul de acces se situeaza sub 20 milisecunde, la CD-ROM-uri timpul de acces nu
scade cu mult sub 100 milisecunde .Timpul mare de acces se explica, in primul rnd, prin faptul
ca la fiecare accesare CD-ul trebuie adus la o anumita viteza de rotire, n timp ce hard disk-ul are
o viteza de rotatie constanta, iar in al doilea rnd capul de citire, la unitatea CD, este ceva mai
greu ca la hard disk, continnd mai multe elemente (laserul, fotocelula, unitatea de focalizare),
iar manevra acestuia cere mai mult timp. Din acest punct de vedere unitatile CD se afla in curs
de perfectionare.
Rata de transfer se refera la cantitatea de informatie ce se transfera intr-o secunda si
poate fi cuprinsa intre 150KB/s (la primele tipuri de unitati de CD-uri) si peste 3000 KB/s (la
unitatile moderne). Rata de transfer depinde, in primul rnd de timpul de acces si de viteza de
lucru a unitatii CD.
Viteza de lucru reprezinta un parametru care influenteaza direct rata de transfer si
timpul de acces si se stabileste in raport cu primul tip de unitate CD numit single-spid, care lucra
cu un transfer de 150KB/secunda si fata de care s-au dezvoltat apoi viteze de 2x Speed, de 4x
Speed, de8x Speed etc. ajungndu-se in prezent pna la 52x, pentru care ar corespunde, cel putin
teoretic, unei rate de transfer de 300KB/s.
Dispozitivele periferice

Dispozitivele periferice sunt echipamente specializate care asigura interfata dintre

calculator si utilizator. Ele sunt de trei tipuri:

dispozitive de intrare
10

dispozitive de iesire
dispozitive de intrare - iesire

Dispozitive periferice de intrare

1.

2.

3.

4.

5.
6.

7.

Dispozitivele periferice de intrare sunt reprezentate de:

Tastatura
Tastatura este o componenta hardware periferica a calculatorului ce permite
utilizatorului sa introduca n unitatea centrala a acestuia date (litere, cifre si semne speciale) prin
apasarea unor taste. Cele mai folosite tastaturi pe plan mondial sunt cele de tip QWERTY. Un alt
tip de tastaturi este tipul QWERTZ. Denumirile vin de la primele sase taste de pe rndul al
treilea. Tipul QWERTY se foloseste mai ales n tarile anglofone, iar celelalte folosesc mai ales
tipul QWERTZ.
Tastatura este probabil cel mai vechi dispozitiv de intrare din structura computerelor
moderne, ea fiind inventata nca nainte de apartia monitoarelor si a mausului. Fiecare tasta are
asociat un numar de identificare care poarta denumirea de "cod de scanare". La apasarea unei
taste, tastatura trimite sistemului de calcul codul de scanare corespunzator tastei respective (un
numar ntreg de la 1 la "n" - numarul de taste). La primirea codului de scanare de la tastatura,
calculatorul face conversia ntre numarul primit si codul ASCII corespunzator, n logica binara.
Mouse-ul
Mausul, la plural mausuri, este unul dintre cele mai importante dispozitive periferice de
introdus comenzi ale computerului (calculatorului electronic) modern. A devenit aproape un
"element" hardware standard al oricarui computer. De obicei mausul este un obiect mic echipat
cu una sau mai multe taste, modelat astfel nct sa poata fi apucat si mnuit usor cu mna.
Principiul lui de functionare se bazeaza pe recunoasterea de catre computer a miscarii sale
relativa la suprafata plana pe care este asezat si deplasat. Cuvntul "maus" provine de la cuvntul
englez mouse, care nseamna soarece. Aceasta denumire a fost aleasa deoarece dispozitivul are
forma si marimea unui soarece, iar cablul de legatura cu calculatorul, initial orientat n partea
opusa (spre utilizator), accentua aceasta asemanare.
Trackball-ul
Este un dispozitiv asemanator mouse-ului. Foarte multi utilizatori l prefera in locul
mouse-ului, datorita faptului ca, prin pozitia fixa pe care o are, ocupa mai putin spatiu si, cu
ajutorul bilei, permite o mai mare libertate de miscare a cursorului pe ecran.
Joystick-ul
Este un dispozitiv asociat de obicei jocurilor. Este ergonomic, special proiectat pentru a
oferi comoditate in manevrarea sa cu ajutorul minii. Datorita tehnologiei avansate utilizate la
fabricarea sa, permite miscari compuse.
Creionul optic
Este un dispozitiv asemanator unui creion, avnd n vrf un senzor optic. Ofera
posibilitatea desenarii si scrierii direct in calculator prin intermediul unor monitoare speciale .
Scanner-ul
Este un dispozitiv ce permite transformarea imaginilor sub forma de date recunoscute de
calculator. Scanner-ele moderne au capacitatea de a recunoaste textul in cu ajutorul unor
programe tip OCR (Optical Character Recognition), care convertesc imaginea scanata n siruri de
caractere ce pot fi prelucrate ulterior cu ajutorul editoarelor de text.
Camera de luat vederi
11

Dispozitive periferice de iesire

1.

o
2.

3.
4.

5.
6.

Perifericele de iesire cuprind:

Monitorul alb-negru sau color, care asigura afisarea informatiilor (ca interfata fizica se
utilizeaza placa video);
Monitorul este dispozitivul care permite vizualizarea rapida a rezultatelor executarii
unei explicatii. Principalele caracteristici ale unui monitor sunt: claritatea imagini, numarul de
culori permis pentru afisare si nivelul de radiatii.Imaginea este formata din puncte individuale
numite pixeli.Calitatea imginii este data in principal de rezolutie,care reprezinta numarul de
pixeli ai ecranului. Constituie componenta de baza in interfata cu utilizatorul. El reda sub forma
de imagini sau text informatii sau rezultate furnizate de procesor. Monitoarele se pot clasifica
dupa mai multe criterii. Unul dintre acestea ar fi dupa numarul de culori pe care este capabil sa le
redea. Astfel exista: monitoare monocrom, care pot afisa doar doua culori, negru in combinatie
cu verde, alb sau galben, monitoare cu nuante de gri care redau imaginea cu ajutorul nuantelor de
gri, si monitoare color, care pe baza combinatiei RGB (red, green, blue) si a variatiei de
intensitate formeaza imagini color.
Dupa un alt criteriu de clasificare monitoarele pot fi de doua feluri:
Monitoare CRT (Cathode - Ray Tube), monitoare ce folosesc o tehnologie mai
veche, dar care se utilizeaza si astzi. Imaginile se obtin prin dirijarea unui fascicol de electroni
ntr-un tub, care contine gaz inert aflat la o presiune foarte scazuta, catre un dispozitiv cu sarcina
pozitiva. n drumul lor acestia se lovesc de o placa fosforescenta care produce imaginea.
Monitoare LCD (Liquid Crystal Display), ce au la baza o tehnologie bazata pe
cristale lichide. Ele echipeaza laptop-urile.
Imprimanta pentru tiparirea (alb-negru sau color) a datelor, textelor / documentelor sau
imaginilor;
Imprimanta face parte din categoria perifericelor de iesire, aceasta fiind utilizata pentru
transpunerea informatiei din calculator pe hrtie (un document, o poza sau orice altfel de fisier
grafic, un e-mail, un articol etc.).
Plotter-ul pentru trasarea de schite, planuri, desene de specialitate alb-negru sau color;
Interfata audio pentru transmitere de sunete (memorate sau n curs de receptie) n retele
locale sau la distanta. Se pot folosi dispozitive electronice de tipul amplificatoarelor de sunet,
difuzoarelor (speaker pentru calculator), incintelor acustice. Speaker-ul calculatorului emite
mesaje si alte informatii sonore;
Videoproiector - care preia imaginile ce s-ar afisa pe monitor si le proiecteaza pe un
ecran;
Imprimanta pentru microfilm si interfata sa, permite transferul documentelor din
memoria interna a calculatorului pe suportul specific, integrat n arhiva electronica.
Dispozitive periferice de intrare-iesire

1.
2.
3.
4.

Dispozitivele periferice de intrare - iesire sunt reprezentate de:

Modem
Placa de sunet
Placa de retea
Multifunctionale laser
Magistralele
12

O magistrala (bus) defineste setul de reguli dupa care informatia circula in interiorul
unui sistem de calcul, intre mai multe sisteme de calcul sau intre sisteme de calcul si
echipamente specializate. Un standard de magistrala contine mai multe specificatii:

mecanice - conectorii, cablurile, topologia de cuplare;

electrice - nivelele de tensiune, curentii impedante;

functionale - descrierea semnalelor.

O clasificare a magistralelor poate fi facuta dupa blocurile care se conecteaza la aceasta.
Conform acestui criteriu magistralele pot fi:

magistrale procesor-memorie;

magistrale I/O;

magistrale de fundal
Magistrala procesor de memorie este scurta si de mare viteza. Dupa cum ii spune
numele, este conceputa pentru a lega procesoarele de memorie.
Magistralele I/O sunt in primul rand mai lungi si suporta o gama larga de rate de
transfer ca o necesitate a conectarii unei game largi de dispozitive I/O la sistem. De obicei
magistralele I/O nu sunt conectate direct la procesor, ci folosesc fie o magistrala procesor memorie, fie o magistrala de fundal.
Magistralele de fundal sunt proiectate astfel incat atat procesorul, memoria cat si
dispozitivele I/O sa foloseasca aceeasi cale de comunicatie. La acest tip de magistrala se face un
compromis pentru a satisface atat necesitatile comunicatiei intre procesor si memorie cat si ale
comunicatiei dintre dispozitivele I/O, sacrificand desigur performanta sistemului.

13

Componenta Software
Componenta software a unui calculator este un ansamblu de programe care, la rndul
lor, sunt colectii de instructiuni prin care i se cere calculatorului sa rezolve o anumita problema.
Fara aceste programe, calculatorul ar fi o masina inutila, care nu ar putea sa execute nimic.
Programele de aplicatie (application programs) sunt folosite pentru a se executa
activitati cu caracter particular, specifice unui utilizator.
Programele sistemului (system programs) sunt folosite pentru a se executa activitati
comune sistemelor de calcul n general. Ele pot fi utilizate pe aceeasi familie de calculatoare,
indiferent de scopul n care foloseste utilizatorul calculatorul. Sunt formate din sistemul de
operare si programele utilitare.
Programele utilitare sunt folosite pentru a se executa activitati comune mai multor
tipuri de utilizatori. Ele nu sunt incluse n sistemul de operare.
Sistemul de operare este o colectie de programe folosite pentru gestionarea resurselor
calculatorului si controlarea ntregii lui activitati. Este posibil ca la un moment dat fiecare dintre
aceste programe sa aiba nevoie de aceeasi resursa: procesor, imprimanta sau unitate de disc.
Trebuie ca cineva sa ia o decizie. Decizia nu poate fi luata dect tot de un program care este n
executie n acelasi timp n memoria interna a calculatorului. Acest program va fi o componenta a
sistemului de operare.
Sistemul de operare este o componenta a structurii calculatorului si reprezinta
ansamblul programelor care au rolul de a realiza utilizarea optima a resurselor calculatorului. El
este alcatuit din nucleu si interfata. Deci, software-ul unui calculator este structurat astfel:

Functiile sistemului de operare

Pentru a ndeplini rolul de interfat ntre hardware si utilizatori, un sistem de operare

trebuie s fie capabil ndeplineasc urmtoarele functii:
1.
Oferirea posibilittii de lansare n executie a programelor de aplicatie. In acest sens,
sistemul de operare trebuie s dispun de: un editor de texte, un translator, un editor de legturi.
14

2.

Alocarea resurselor necesare executrii programelor, se realizeaz prin identificarea:

programelor ce se execut, a necesarului de memorie, a dispozitivelor periferice si a cerintelor
privind protectia datelor.
3.
Facilitti pentru compresia datelor, sortare, interclasare, catalogarea si ntretinerea
bibliotecilor, prin programele utilitare disponibile.
4.
Planificarea executiei lucrrilor dup anumite criterii, pentru utilizarea eficient a unitatii
centrale de prelucrare.
5.
Asistarea executiei programelor prin comunicatia sistem calcul-utilizator, att la nivel
hardware, ct si la nivel software.
Componentele sistemului de operare

Majoritatea sistemelor de operare, pentru a rspunde rolului de interfat hardware utilizatori, sunt organizate pe dou niveluri:
nivelul fizic, care este mai apropiat pe partea hardware a sistemului de calcul, interfernd
cu aceasta prin intermediul unui sistem de nteruperi.
nivelul logic, care este mai apropiat de utilizator, interfernd cu acesta prin intermediul
unor comenzi, limbaje de programare, utilitare, etc.
Potrivit acestor dou niveluri, sistemele de operare cuprind n principal dou categorii
de programe:
programe de control si comand, cu rolul de coordonare si control a tuturor functiilor
sistemelor de operare , cum ar fi: procese de intrare-iesire, executia ntreruperilor, comunicatia
hardware-utilizator;
programe de servicii (prelucrri), care sunt executate sub supravegherea programelor de
comand si control, fiind utilizate de programator pentru dezvoltarea programelor sale de
aplicatie.
Tipuri de sisteme de operare

1.
o
o
2.
o
o
o
o

In principal, n cazul calculatoarelor personale exist dou tipuri de sisteme de operare:

monotasking, care execut un singur program la un moment dat, realiznd dou functii
de baz;
ncrcarea si executia programelor
asigurarea unor interferente cu dispozitivele periferice.
multitasking, la care nucleul sistemului de operare trebuie s asigure suplimentar
partajarea tipului ntre programele ce se execut si gestiunea alocrii resurselor sistemului.
Componenetele principale incluse:
supervizorul, care lanseaz, opreste sau suspend alocrile;
planificatorul, care regleaz timpul de executie pentru operatiile n curs de
executie;
alocatorul de resurse, care evidentiaz resursele libere sau alocate;
modulul de gestiune pentru intrri/iesiri, care asigur dialogul cu perifericele.
Principalele tipuri de sisteme de operare existente pe PC-uri

familia sistemelor de operare de tip DOS cu reprezentanti precum:

MS-DOS
15


o
o
o
o
o
o
o
o

sistemele de operare din familia Windows:

Windows'95
Windows'98
Windows NT
Windows Millenium
Windows 2000
Windows XP
Windows Vista
Windows 7
OS, Linux, Sco Unix, Sun Solaris, Novell, Mac Operating System, NT4.

16