Introduce Re Umblarea Cu Dumnezeu

INTRODUCERE
BAZELE TEOLOGICE ALE

VIEÞII SPIRITUALE
Timp de nouã ani, între 1996-2005, m-am strãduit – prin studiu,

meditaþie ºi rugãciune – sã concep ºi sã þin în biserici cursuri de
viaþã spiritualã. Expresia „viaþã spiritualã” poate însemna foarte
multe lucruri ºi de aceea necesitã o definire clarã pentru a arãta în
ce sens o folosim noi în cartea aceasta.
Pentru mine, punctul de plecare cãtre aceastã definire a fost un
lucru pe care mi l-a spus pastorul baptist de la Reºiþa, Simion Cure,
cândva prin 1972. Încerc sã redau în întregime ce mi-a spus el
atunci:
„Istoria baptiºtilor din România se împarte în douã: pânã pe la
1930 este prima parte, iar de atunci încoace este a doua parte. Pânã
pe la 1930, foarte mulþi predicatori erau experþi în a arãta erorile ºi
corupþia din ortodoxie ºi în a chema oamenii sã iasã de la ei ºi sã
vinã în bisericile noastre. În 1925 s-a construit Seminarul Teologic
Baptist din Bucureºti ºi au venit mai mulþi teologi baptiºti americani
pentru a preda cursuri la acest Seminar. Profesorii aceºtia au
11
Umblarea cu Dumnezeu, în unire cu Domnul Isus Cristos, sub cãlãuzirea Duhului Sfânt
observat ce fac predicatorii români care se concentrau pe criticarea

ortodoxiei ºi, de prin 1930, au început sã ne spunã celor ce eram
atunci în Seminar: „Lãsaþi ortodoxia în pace ºi predicaþi-L pe
Domnul Isus, aºa cum scrie apostolul Pavel: „Noi predicãm pe Isus
Cristos cel rãstignit.” Slujba noastrã – au continuat ei – trebuie sã
fie aceasta: Sã chemãm oamenii la Domnul Isus!” Este de remarcat
cã semnul clar cã toatã frãþietatea baptistã a receptat acest mesaj a
fost faptul cã în mai toate bisericile baptiste din þarã s-a scris de
atunci deasupra amvonului: „Noi predicãm pe Isus Cristos cel
rãstignit.”
Dar ceea ce m-a izbit pe mine a fost ceea ce a adãugat Simion
Cure la aceastã istorie:
„Profesorii mei m-au învãþat cum sã chem oamenii la Domnul
Isus, dar nu m-au învãþat ce sã fac cu ei dupã ce vin la Domnul Isus.
Aºa se face cã de treizeci de ani tot chem oamenii la Domnul Isus,
dar nu mai ºtiu ce sã fac cu ei dupã aceea.”
Problema care mi s-a formulat mie atunci a fost aceasta: Ce
învãþãturã ar trebui sã le dãm noi oamenilor dupã convertire, adicã
dupã ce vin la Domnul Isus. Am observat ca regulã generalã cã
facem evanghelizãri, îi introducem pe cei convertiþi într-un scurt ºi
adeseori superficial curs de catehezã, îi botezãm ºi apoi îi lãsãm sã
trãiascã liniºtiþi în bisericã, fãrã sã mai avem pentru ei un program
sistematic ºi coerent de învãþãturã.
Dupã ce am ajuns în America, m-am interesat sã aflu dacã aici
existã un sistem de învãþãturã bine organizat care sã li se dea
oamenilor dupã convertire. Spre surprinderea mea, am descoperit
cã nici aici nu existã un asemenea sistem de învãþãturã pentru cei
credincioºi. Ilustrativã pentru aceastã situaþie este urmãtoarea
întâmplare. Am vizitat un pastor bãtrân, la o bisericã baptistã
independentã de lângã Chicago ºi l-am întrebat: „Ce materiale
folosiþi dumneavoastrã pentru creºterea spiritualã a membrilor
bisericii?” El mi-a rãspuns: „O, Josef, noi nu ne bãgãm în aºa ceva.
Noi, în clasele noastre de ºcoalã duminicalã, îi învãþãm pe oameni
cum sã facã evanghelizare personalã ºi atâta tot. Da, stai puþin!
Când eram eu student la Seminar în Canada, prin 1954, o carte care
m-a ajutat pe mine personal foarte mult a fost Born Crucified de
Maxwell. Poate cã aceasta te va ajuta ºi pe tine.” Eu cunoºteam
cartea ºi într-adevãr ea este un bun ajutor pentru cel credincios, ca
12
Introducere
sã înþeleagã trãirea lui în unire cu Cristos. Dar ceea ce m-a izbit din
ceea ce mi-a spus acest pastor în prag de pensionare a fost faptul cã
el a avut o carte care l-a ajutat în propria lui viaþã spiritualã, dar nici
mãcar pe aceasta nu a predat-o sistematic celor din biserica lui. Pe
credincioºii sãi s-a limitat sã-i înveþe cum sã-i cheme ºi pe alþii la
Domnul Isus (aceasta se înþelege prin expresia „evanghelizare
personalã”).
Prin 1988, am întâlnit la Londra, la London Bible College, un
profesor care mi-a spus cã a descoperit ºi el cã noi evanghelicii nu
avem un sistem de instruire a credincioºilor în modul în care ar
trebui sã-ºi trãiascã viaþa lor creºtinã. El mi-a spus apoi cã a
descoperit cã numai iezuiþii, un ordin cãlugãresc catolic, au o
învãþãturã sistematicã foarte bine pusã la punct despre dezvoltarea
vieþii spirituale ºi de aceea a luat legãtura cu un profesor iezuit ºi
acum acesta îi dã lecþii de viaþã spiritualã.
În anul 1979 a apãrut cartea lui Foster, Spiritual Disciplines
(Disciplinele sau exerciþiile spirituale), care este prima carte scrisã de
un evanghelic pe tema dezvoltãrii vieþii spirituale. Este foarte
semnificativ faptul cã ºi Foster recurge la idei ºi practici pe care
le-a descoperit în catolicism.
Mai târziu au apãrut o mulþime de alte cãrþi pe aceastã temã,
scrise de teologi evanghelici care se detaºeazã complet de
influenþele catolice ºi care concep un sistem de viaþã spiritualã
bazat numai pe Sfânta Scripturã.
CE PRODUCE BISERICA DUMNEATALE?

O altã piatrã de hotar în propria mea dezvoltare în conceperea unui
sistem de viaþã spiritualã a apãrut în 1995. Atunci am aflat
urmãtoarea întâmplare – întâmplare pe care am relatat-o ºi în
cadrul cursului.
Un pastor de lângã Chicago a cãrui bisericã a crescut vertiginos,
ajungând la zece mii de membri, era preocupat de faptul cã având
deja la bisericã un personal angajat de circa o sutã de persoane,
avea impresia cã nu ºtie organiza bine activitãþile angajaþilor sãi. A
invitat atunci la o discuþie amicalã câþiva directori de fabrici care
erau membri ai bisericii lui, le-a spus care este problema lui ºi i-a
rugat sã-l ajute, spunându-le: „Învãþaþi-mã ºi pe mine câteva reguli
13
de organizare ºi de conducere.” Unul dintre acei directori i-a spus:

„Eu te învãþ aceste reguli, dar ele nu te vor ajuta decât dupã ce
înveþi sã gândeºti ca un director de fabricã. Iatã cum. Începi prin
a-mi spune mie acum ce produce fabrica dumitale.” Pastorul a replicat:
„Dar biserica mea nu este o fabricã. Noi nu venim la bisericã pentru
producþie. Noi venim aici sã ne închinãm lui Dumnezeu, sã vestim
Cuvântul lui Dumnezeu ºi sã avem pãrtãºie unii cu alþii.” Directorul
de fabricã a zâmbit ºi a remarcat: „Vezi, deja îmi spui cã refuzi sã
gândeºti ca mine. Eu gândesc aºa: Fiecare instituþie, inclusiv o
bisericã, existã ca sã producã ceva. Gândeºte-te cã ºi biserica trebuie
sã aibã un produs final a tot ceea ce face ea.”
Pastorul a cãzut atunci pe gânduri ºi a spus: „Am impresia cã-mi
spui ceva foarte important. Uite, ne oprim astãzi aici, îmi iau timp
ca sã studiez aceastã idee ºi când am un rãspuns vã voi chema ºi vã
voi da rezultatul.
Peste câtãva vreme, pastorul i-a chemat din nou la întâlnire ºi
le-a spus entuziasmat: „Am descoperit ceva extraordinar de
important. Biserica are un singur scop final al existenþei ei ºi a tot ce
face: Sã producã oameni asemenea Domnului Isus.” ªi le-a dat citate din
Noul Testament cum ar fi Efeseni 4:11-15, Galateni 4:19, Coloseni
1:28, care spun lucrul acesta.
Directorul de fabricã l-a întrebat atunci: „Este foarte bine cã ai
determinat ce anume vrei sã produci. Acum te rog sã-mi spui ce
înþelegi prin om asemenea Domnului Isus. Descrie-mi produsul
acesta final. Fã-mã sã-l vizualizez.”
Pastorul i-a rãspuns: „La lucrul acesta nu m-am gândit încã.” La
care directorul a replicat: „Vrei sã-mi spui cã ºtii ce vrei sã produci
în fabrica dumitale, dar nici mãcar dumneata nu ºtii cum aratã acel
produs? Cum vrei sã produci ceva ce nici dumneata nu ºtii cum
aratã? Uite ce: Du-te din nou la masa de lucru ºi stabileºte exact
cum aratã acest produs final. Apoi trebuie sã stabileºti care este
procesul tehnologic prin care obþii acest produs. Dupã ce le ai pe
toate acestea definite foarte clar, mã chemi pe mine ºi eu te ajut sã
organizezi procesul de producþie.”
(Sunt sigur sã dacã i-ai întreba pe pastorii de astãzi cum aratã un
om care are în el chipul lui Cristos mulþi n-ar putea sã-þi dea un
rãspuns satisfãcãtor. ªi acesta este unul dintre cele mai importante
scopuri ale slujbei lor!)
14
Introducere
Când am citit istoria aceasta am fost nu numai impresionat, ci

am fost ºi extrem de tulburat. Iatã ce proces mintal s-a petrecut
atunci în mine. Eu nu am lucrat niciodatã în fabricã. Eu am fost
fãcut de Dumnezeu sã fiu profesor, ºi chiar ºi la amvon eu am fost
întotdeauna ºi înainte de toate profesor. Îndatã ce am citit aceastã
întâmplare, eu am transferat-o în domeniul meu. Iatã cum m-am
gândit. Cândva am fost profesor de limba ºi literatura românã la
clasele ciclului II ( de la cl. a V-a la cl. a VIII-a). Ca profesor, ºtiam
exact ce ºi cât ºtie un elev când vine la mine în clasa a V-a. ªi eu
ºtiam exact ce trebuie sã ºtie el când terminã clasa a VIII-a. Eu ºtiam
cã trebuie sã le dau un volum de cunoºtinþe ºi sã le formez o sumã
de deprinderi (cum sã analizeze o operã literarã, sã facã o
compunere, o analizã gramaticalã etc.). Pentru aceasta, în primul
rând, eu aveam un plan de lecþii pe care trebuia sã le predau în acel
an ºcolar ºi, în al doilea rând, în planul acela aveam prevãzute ºi o
serie de exerciþii pe care trebuia sã le fac cu ei ºi o sumã de teme de
casã pe care trebuia sã li le dau.
Lucrarea mea de profesor trebuia sã fie extrem de bine gânditã
ºi planificatã încã înainte de începutul anului ºcolar. De fapt, nu
aveam voie sã intru la prima orã de clasã pânã nu mã duceam cu
planul la dl Director ca sã mi-l semneze!
ªi m-am gândit atunci: Oare de ce când am trecut de la catedrã
la amvon nu mi-am pãstrat aceastã gândire organizatã ºi acest fel
de muncã bine gânditã dinainte ºi amãnunþit planificatã?
Ar fi trebuit ca atunci când am devenit pastor sã mã fi întrebat:
În ce stadiu al creºterii spirituale se aflã noii mei elevi? Ce ºtiu ei ºi
ce ar trebui sã ºtie ei? Ce subiecte ar trebui sã abordez eu în predici,
adicã ce cunoºtinþe ar trebui sã le dau? Ce deprinderi de viaþã
creºtinã au ei ºi ce deprinderi ar trebui sã le formez eu? Cu alte
cuvinte, ce fel de oameni sunt ei acum, ce fel de oameni ai lui
Dumnezeu aº vrea eu sã ajungã ºi cum sã procedez ca sã-i fac sã
ajungã acolo?
Sã ilustrez doar un aspect a ceea ce vreau sã vã spun. Închipuiþi-vã
cã staþi într-o salã profesoralã, unde se aflã mai mulþi profesori ºi
profesoare la începutul zilei ºi iatã cã vine un profesor grãbit ºi
panicat ºi le spune celorlalþi: „Nu ºtiu ce sã fac, cãci n-am nici o
inspiraþie pentru lecþiile pe care trebuie sã le þin astãzi. Daþi-mi sau
sugeraþi-mi voi niºte subiecte de lecþii!” Ce-aþi zice despre un
15
asemenea profesor? ªi ce-aþi zice despre o asemenea ºcoalã? De

fapt, o asemenea întâmplare nu este posibilã în nici o ºcoalã,
deoarece fiecare profesor are planul calendaristic de lecþii pe care
trebuie sã le þinã pe tot parcursul anului. Dar o asemenea
întâmplare se repetã adesea între pastorii care se plâng unii altora
cã nu au subiecte de predicã ºi le cer colegilor lor asemenea
subiecte. Sã nu mai vorbim de cei care cred cã nu trebuie sã te
pregãteºti dinainte pentru predicã, deoarece îþi va da Duhul ce sã
vorbeºti atunci când eºti la amvon! Situaþiile acestea sunt cu totul ºi
cu totul anormale. Pastorul ar trebui sã ºtie foarte bine unde vrea el
sã-ºi ducã poporul ºi ce învãþãturi ar trebui sã-i dea ca sã ajungã
acolo! ªi pentru aceasta ar trebui sã aibã o planificare a subiectelor
pe care ar trebui sã le predice.
Cea mai mare tragedie din biserici sunt pastorii care nu ºtiu ce
sã predice ºi care cautã disperaþi cu ce sã umple timpul alocat
pentru predici. Unii spun anecdote, ca sã-i facã pe oameni sã râdã,
alþii spun istorioare, care sã emoþioneze ºi sã-i facã pe oameni sã
plângã, alþii spun ce se mai întâmplã prin lume, din ceea ce vãd ei
la televizor sau citesc în ziare, spun orice altceva, numai învãþãturã
despre trãirea cu Dumnezeu nu dau! ªi cea mai jalnicã situaþie este
aceea a unei biserici din care oamenii pleacã acasã întrebându-se cu
ce s-au ales de la orele petrecute în bisericã!
GOLUL INTERIOR DIN CREDINCIOºI

În vara anului 1996 am decis sã-mi iau câteva luni în care sã nu mai
predic în Oradea, ci sã vizitez diferite biserici din þarã ca sã vãd
starea lor ºi sã mã cuplez spiritual cu fraþii ºi surorile din toatã þara.
Mi-au trebuit doar câteva duminici petrecute în câteva biserici ca sã
încep sã simt în ele o stare nedoritã. În exterior era ceva
îmbucurãtor: peste tot apãruserã clãdiri de biserici noi, spaþioase,
pentru care dãdeam slavã Domnului. Dar în aceste biserici am
vãzut oameni obosiþi, fãrã entuziasm, fãrã bucurie, fãrã elan, fãrã
pasiune. Totul se desfãºura dupã rutina obiºnuitã, dar nu simþeai
un avânt, un clocot, o putere divinã.
M-a cuprins îngrijorarea. De ce-i aºa? Cum se explicã starea
aceasta? Domnul Isus a zis: „Eu am venit ca oile sã aibã viaþã ºi sã o
aibã din belºug” (Ioan 10:10). „Viaþã din belºug” înseamnã viaþã
16
Introducere
plenarã, viaþã trãitã cu toate capacitãþile, viaþã împlinitoare ºi

satisfãcãtoare, care produce clocot de bucurie, de entuziasm, de
pasiune. De ce nu se vãd acestea în bisericile noastre? De ce, în loc de
acestea, se simte un gol spiritual, o lipsã de autenticitate ºi de putere?
Mi-am dat seama cã starea aceasta este, în primul rând,
rezultatul lipsei de învãþãturã dupã convertire ºi am început sã
intuiesc cã cea mai mare nevoie în bisericile noastre este tocmai
aceasta: o învãþãturã sistematicã despre modul în care se trãieºte
viaþa cu Dumnezeu! I-am explicat soþiei ce am început eu sã vãd ºi
îndatã ea mi-a zis: „Nu cumva Dumnezeu te cheamã sã fii un
misionar în toatã þara ca sã dai aceastã învãþãturã?”
Aveam atunci 62 de ani ºi eram sãtul de cãlãtorii. Or, o asemenea
misiune însemna înainte de toate cãlãtorii ºi iarãºi cãlãtorii ºi
imediat am zis: „Doar n-o sã-mi facã Dumnezeu una ca asta ºi sã
mã trimitã la 62 de ani pe coclauri… Pentru o asemenea misiune
trebuie tineri, cãrora le place sã cãlãtoreascã.” Soþia mi-a replicat:
„Nu, pentru o asemenea misiune trebuie un om copt, un om cu
experienþã!”
Am schimbat subiectul, deoarece nici nu mã gândeam la aºa
ceva. Dar Duhul lui Dumnezeu m-a urmãrit cu planul acesta ºi, în
ultima sãptãmânã din octombrie 1996, mi-a vorbit clar cã aceasta
este noua Lui chemare pentru mine. În seara aceea mi-am scris
scrisoarea de demisie din funcþia de pastor al Bisericii Baptiste
„Emanuel” din Oradea, specificând cã Dumnezeu mã cheamã la o
lucrare de zidire spiritualã a tuturor bisericilor din þarã. La sfârºitul
acelui an ºcolar mi-am încheiat ºi lucrãrile la Institutul Biblic
Emanuel ºi astfel m-am dedicat totalmente acestei lucrãri de
învãþãturã pentru cei întorºi deja la Dumnezeu.
Încã în 1996 am þinut un curs la Galaþi, apoi unul la Bistriþa ºi
altul la Suceava. Întâi am þinut cursuri numai de trei zile, apoi le-am
extins la o sãptãmânã întreagã. De la început am simþit prezenþa ºi
binecuvântarea lui Dumnezeu într-un mod special peste aceste
cursuri. Pot sã spun cã eu personal am fost îmbogãþit peste mãsurã
ºi cã niciodatã n-am trãit mai multe ºi mai mari binecuvântãri decât
în anii aceºtia, întâi în pregãtirea cursurilor – timp în care Duhul
Sfânt a turnat în mine lumini noi ºi învãþãturi noi – ºi apoi în þinerea
lor, nu numai în România , ci ºi în multe alte þãri din Europa ºi din
America.
17
FIRUL ROºU
Primul curs pe care l-am þinut a fost despre unirea Domnului Isus
cu noi ºi despre trãirea noastrã în aceastã unire cu El.
Îndatã dupã întoarcerea mea la Domnul, în 1951, mi-au cãzut în
mânã câteva cãrþi de Andrew Murray ºi S. D. Gordon despre acest
subiect ºi despre a fi „în Cristos” ºi a-L avea pe „Cristos în noi.”
Aceste scrieri s-au întipãrit adânc în gândirea mea ºi de atunci ºi
pânã astãzi ele formeazã baza gândirii mele despre viaþa spiritualã.
Continuu sã gândesc ºi sã cred cã cea mai frumoasã ºi mai mare
minune pe care o poate trãi omul pe pãmânt este unirea Fiului lui
Dumnezeu cu noi ºi trãirea noastrã în realitatea acestei uniri.
Al doilea curs pe care l-am þinut a fost despre Duhul Sfânt ºi
despre trãirea noastrã sub cãlãuzirea Duhului Sfânt. De la acesta
am trecut la un curs despre naºterea din nou, naºterea din Duh,
naºterea din Dumnezeu, despre conþinutul acestui eveniment ºi
despre implicaþiile acestei naºteri de sus.
Dupã ce am þinut acest al treilea curs în câteva locuri, m-am
întrebat ce sã fac în continuare. Gândind la trãirea cu Dumnezeu în
ansamblul ei, am intuit cã am o problemã. Problema pe care am
simþit-o era cã eu adaug curs dupã curs, dar, deºi ele au o legãturã
logicã între ele, totuºi mi s-a creat impresia cã ele reprezintã
subiecte separate, lipite unul lângã altul, fãrã ca ele sã se încadreze
într-un tot general. M-am gândit la vremea când eram profesor la
ºcoalã. Atunci lecþiile îmi erau organizate într-un sistem cu o
progresie clarã de la a la z. Eu ºtiam cã dacã le dau elevilor acest
sistem aranjat logic, ei vor deveni ceea ce urmãresc eu, îºi vor forma
gândirea ºi îºi vor dezvolta priceperile necesare pentru oamenii
maturi de mâine.
Acum, gândind aceste cursuri de viaþã spiritualã, doream sã le
vãd integrate tot astfel într-un sistem clar, de la a la z, sistem care sã
fie înþeles ºi de „elevii” mei din biserici ºi prin care sã le formez
acestora deprinderile (obiceiurile, trãsãturile de caracter, practicile)
pe care ar trebui sã le aibã fiecare copil al lui Dumnezeu.
Cum sã-mi aranjez lecþiile mele într-un asemenea sistem? Ca ele
sã devinã „sistem” este necesar un fir roºu care sã treacã prin toate,
o idee predominantã care sã le lege ºi pe care sã o poatã vedea ºi
urmãri toþi cei care iau cursurile acestea.
18
Introducere
Întrebarea aceasta a început sã mã obsedeze ºi sã nu-mi mai dea

pace. Am început sã meditez îndelung la ea. Am fost într-o
adevãratã agonie a dorinþei de a înþelege, deoarece îmi dãdeam
seama cã de rãspunsul corect la aceastã întrebare depindea întregul
sistem de învãþãturã pe care doream sã-l pun laolaltã. Dumnezeu
ne-a promis cã „cine cautã gãseºte” ºi cã dacã îþi pui inima sã
înþelegi, El îþi trimite rãspunsul (vezi Dan. 10:12). ªi într-o zi
rãspunsul mi-a venit ca o strãfulgerare, ca o iluminare: Firul roºu pe
care îl cauþi este planul pe care l-a fãcut Dumnezeu la începutul
creaþiei, când a zis: „Sã facem om dupã chipul Nostru, dupã
asemãnarea noastrã” (Gen. 1:26). A fost ca ºi când cineva mi-ar fi
zis: „Uitã-te cã Dumnezeu, la plural, adicã Sfânta Treime, a fãcut
lumea tocmai pentru a ajunge la proiectul acesta ºi uitã-te apoi prin
toatã Sfânta Scripturã ºi vezi cã toatã are ca subiect împlinirea
acestui plan. Peste tot, din Geneza pânã la Apocalipsa, Sfânta
Treime se ocupã numai de împlinirea acestui plan, adicã observã cã
Dumnezeu în toate epocile ºi tot timpul Îºi face oameni dupã
chipul ºi asemãnarea Lui, pentru ca în final ei sã locuiascã
împreunã cu Dumnezeu (Apocalipsa 21 ºi 22).
Consider cã aceasta este revelaþia fundamentalã pe care mi-a
dat-o Duhul Sfânt cu privire la sistemul de învãþãturã despre viaþa
spiritualã. Întreaga noastrã trãire cu Dumnezeu trebuie sã aibã un
scop clar ºi precis, ºi scopul acesta este faptul cã Dumnezeu
urmãreºte sã ne facã persoane dupã chipul ºi asemãnarea Sa,
pentru ca în final sã locuim ºi sã participãm cu El la viaþa din
eternitatea viitoare.
Am vãzut imediat cã acest plan ia formã specificã prin cuvintele
pe care i le adreseazã Dumnezeu poporului Israel: „Voi sã fiþi sfinþi,
cãci Eu sunt sfânt (Lev. 11:44-45 ºi 19:2). Planul acesta nu este
abandonat în Noul Testament, ci este puternic accentuat de
apostolul Petru, care scrie rãspicat: „Dupã cum Cel ce va chemat
este sfânt, fiþi ºi voi sfinþi în toatã purtarea voastrã. Cãci este scris:
„Fiþi sfinþi, cãci Eu sunt sfânt.” ªi dacã chemaþi ca tatã pe Cel ce
judecã fãrã pãrtinire pe fiecare dupã faptele lui, purtaþi-vã cu fricã
în timpul pribegiei voastre” (1 Petru 1:15-17). În învãþãtura
Domnului Isus, Dumnezeu întrupat, planul acesta este formulat
astfel: „Voi sã fiþi desãvârºiþi, aºa cum Tatãl vostru cel ceresc este
desãvârºit” (Matei 5:48). Chemarea la desãvârºirea vieþii dominã ºi
19
scrierile apostolului Pavel, aºa cum se poate vedea din Efeseni 4:11-15,
Coloseni 1:28, Filipeni 3:12-15, 2 Corinteni 13:9 ºi 11.
Dar Pavel reia ºi ideea planului lui Dumnezeu de a-ºi face
oameni dupã chipul Sãu ºi ne spune cã ea este scopul principal
pentru care vine Domnul Isus la fiecare dintre noi. Lucrul acesta
reiese din Efeseni 4:17-24. Pentru a vedea logica acestui text, îl
parafrazez astfel: Dacã L-am învãþat bine pe Domnul Isus, dacã
l-am învãþat „potrivit adevãrului”, adicã în mod corect, atunci a
trebuit sã înþelegem cã El vine la noi cu aceste trei scopuri: (1) „sã
vã dezbrãcaþi de omul cel vechi”; (2) „sã vã înnoiþi în duhul minþii
voastre”; ºi (3) „sã vã îmbrãcaþi în omul cel nou fãcut dupã chipul
lui Dumnezeu, de o dreptate ºi sfinþenie pe care o dã adevãrul.”
(Vezi pentru aceastã idee ºi Col. 3:9-10).
Înþelegând toate acestea, am ajuns sã vãd cã trebuie sã-mi
organizez tot cursul meu de viaþã spiritualã pe baza planului lui
Dumnezeu cu omul, pe care îl mai putem numi ºi planul creaþiei.
Acest plan trebuie sã fie firul roºu al întregului curs, sã fie ideea
organizatoare a cursului, sã-i dea cursului structura de la a
(iniþierea planului în sfatul Sfintei Treimi, în Geneza 1:26-28) la z
(imaginea cerului nou ºi a pãmântului nou unde locuiesc împreunã
cu Sfânta Treime toþi aceia care s-au dãruit lui Dumnezeu ºi s-au
lãsat fãcuþi de Dumnezeu dupã chipul ºi asemãnarea Lui, în
Apocalipsa 21 ºi 22).
SCOPUL ÎNTRUPÃRII FIULUI LUI DUMNEZEU

Lucrând la organizarea cursului pe baza planului creaþiei, am fost
izbit de faptul cã majoritatea teologilor evanghelici ignorã acest
plan ºi vorbesc numai de mântuirea omului de pãcate pentru ca astfel
sã poatã merge în cer. De ce-i aºa? Cum sã înþelegem cauza pentru
care accentul se pune numai pe iertarea de pãcate ºi practic se ignorã
transformarea dupã chipul lui Dumnezeu?
Problema aceasta este absolut crucialã ºi trebuie sã înþelegem
toate datele ºi apoi implicaþiile ei.
Sã începem cu ceea ce se vede la suprafaþa lucrurilor. Sã ne
uitãm la aceste patru afirmaþii ale Domnului Isus referitoare la
scopul cu care a venit El în lumea aceasta. Începem cu Matei
9:12-13:
20
Introducere
„Isus le-a zis: „Nu cei sãnãtoºi au nevoie de medic, ci cei bolnavi.
Duceþi-vã ºi învãþaþi ce înseamnã: „Milã voiesc nu jertfã!” Cãci n-am
venit sã chem la pocãinþã pe cei drepþi, ci pe cei pãcãtoºi.”
Trecem apoi la Matei 20:28:
„Pentru cã nici Fiul omului n-a venit sã I se slujeascã, ci El sã
slujeascã ºi sã-ªi dea viaþa ca rãscumpãrare pentru mulþi.”
Apoi la Luca 19:10:
„Pentru cã Fiul omului a venit sã caute ºi sã mântuiascã ce era
pierdut.”
ªi, în sfârºit, la ceea ce le spune El ucenicilor dupã învierea Sa,
în Luca 24:46-47:
„ªi le-a zis: „Aºa este scris ºi aºa trebuia sã pãtimeascã Cristos ºi
sã învieze a treia zi dintre cei morþi. ªi sã se propovãduiascã tuturor
naþiunilor în Numele Lui, pocãinþa ºi iertarea pãcatelor, începând
din Ierusalim.”
Dacã luãm aceste texte în afara contextului general al învãþãturii
Domnului Isus, cãpãtãm impresia clarã ºi convingãtoare cã singurul
scop al Domnului Isus a fost acela de a ne scãpa de pãcatele
noastre, de a ne mântui de ele, ca astfel sã fim împãcaþi cu
Dumnezeu ºi sã putem merge în cer.
Veniþi însã sã ne uitãm la tot complexul învãþãturii Domnului
Isus cu privire la scopurile pe care le urmãreºte El.
Sã începem cu o privire generalã asupra învãþãturii din
Evanghelia dupã Ioan. În 1:11-13 citim:
„A venit la ai Sãi ºi ai Sãi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce
L-au primit li s-a dat dreptul sã se facã copii ai lui Dumnezeu,
nãscuþi… din Dumnezeu.”
În 1:14 citim cã El era „singurul nãscut din Tatãl,” iar în 1:18 citim
cã El era „singurul Lui Fiu.”
Acum, dacã cei care Îl primesc pe El ºi astfel se unesc cu El devin
„copii ai lui Dumnezeu” care sunt „nãscuþi din Dumnezeu” (v.13),
înseamnã cã scopul întrupãrii Cuvântului, a Fiului lui Dumnezeu,
a fost sã-i facã lui Dumnezeu mai mulþi „copii” sau „fii” ºi astfel
sã-ªi facã Lui Însuºi mai mulþi „fraþi.”
Sã urmãrim cum se realizeazã lucrul acesta în mod progresiv în
Evanghelia dupã Ioan. Domnul Isus ªi-a luat doisprezece ucenici
faþã de care El era „Rabuni” sau Rabinul, care tradus în româneºte
este Învãþãtorul. Câtã vreme un ucenic era în ºcoala unui rabin, el
21
era considerat „rob”, sau „sclav” al rabinului. În Ioan 14:14-15 citim

cã în seara de pe urmã a lui Isus cu ucenicii, searã care marca ºi
terminarea cursurilor lor în ºcoala lui Isus, Rabuni Isus le spune:
„Nu vã mai numesc robi, pentru cã robul nu ºtie ce face stãpânul
sãu, ci v-am numit prieteni, pentru cã v-am fãcut cunoscut tot ce
am auzit de la Tatãl Meu.”
Iatã cã aici ucenicii-robi sunt ridicaþi la treapta de „prieteni” ai
Rabinului care era Fiul lui Dumnezeu. Dar, numai trei zile mai
târziu, acelaºi Isus, înviat din morþi ºi salutat de Maria Magdalena
cu titlul de „Rabuni”, îi spune acesteia:
„Du-te la fraþii Mei ºi spune-le cã Mã sui la Tatãl Meu ºi Tatãl
vostru, la Dumnezeul Meu ºi Dumnezeul vostru” (Ioan 20:17).
(subl. ns. I.Þ.)
Iatã cã aici are loc o înãlþare în treaptã imens de mare, de la
„prieteni” la „fraþi” ai Fiului lui Dumnezeu! De ce a aºteptat Isus
pânã dupã înviere ca sã facã acest salt calitativ al ucenicilor?
Rãspunsul este cã numai prin moartea Lui ispãºitoare în locul lor
putea Fiul lui Dumnezeu sã-i scoatã de sub stãpânirea Diavolului ºi
sã-i transfere în familia lui Dumnezeu.
Sã reþinem deci din Evanghelia dupã Ioan cã scopul urmãrit de
Domnul Isus a fost sã-I facã lui Dumnezeu fii, nãscuþi din
Dumnezeu ºi, în acelaºi timp, sã-ºi facã Lui Însuºi fraþi, ºi cã pentru
acest lucru a fost nevoie de moartea Lui ispãºitoare în locul lor.
Tot din Evanghelia dupã Ioan aflãm care sunt trãsãturile de
bazã, trãsãturile definitorii ale Fiului lui Dumnezeu:
„Fiul nu poate face nimic de la Sine. El nu face decât ce-L vede
pe Tatãl fãcând; ºi tot ce face Tatãl, face ºi El întocmai…
Eu nu fac nimic de la Mine Însumi… pentru cã nu caut sã fac
voia Mea, ci voia Tatãlui, care M-a trimis” (Ioan 5: 19 ºi 30).
De aici deducem cã trãsãturile fundamentale, de esenþã, ale
Fiului lui Dumnezeu sunt urmãtoarele trei:
1. Totalã dependenþã (voluntar asumatã) de Tatãl;

2. Pasiune în a-L imita pe Tatãl în tot ce face Acesta ºi
3. Pasiune în a face numai voia Tatãlui Sãu.
Desigur, dorinþa fundamentalã a Fiului este ca fraþii Lui sã se

asemene cu Sine în aceste atitudini faþã de Tatãl.
22
Introducere
Cu acestea în gând, sã ne ducem acum la Evanghelia dupã

Matei, la Predica de pe Munte (Matei 5-7). Iatã ce le spune Isus celor
care urmeazã sã fie fii ai lui Dumnezeu ºi fraþi ai Sãi:
„Dar Eu vã spun: Iubiþi pe vrãjmaºii voºtri, binecuvântaþi pe cei
ce vã blestemã, faceþi bine celor ce vã urãsc ºi rugaþi-vã pentru cei ce
vã asupresc ºi vã prigonesc, ca sã fiþi fii ai Tatãlui vostru care este în
ceruri, cãci El face sã rãsarã soarele Sãu peste cei rãi ºi peste cei buni, ºi sã
dea ploaie peste cei drepþi ºi peste cei nedrepþi…
Voi fiþi dar desãvârºiþi, aºa cum Tatãl vostru cel ceresc este desãvârºit”
(Matei 5:44-45 ºi 48, subl.ns.IÞ.)
Cu altã ocazie, în ceea ce noi numim „Predica de pe câmpie”,
Domnul Isus pune aceleaºi lucruri în aceste cuvinte:
„Voi însã, iubiþi pe vrãjmaºii voºtri, faceþi bine ºi daþi cu
împrumut, fãrã sã nãdãjduiþi ceva în schimb. ªi rãsplata voastrã va
fi mare ºi veþi fi fiii Celui Preaînalt; cãci El este bun ºi cu cei
nemulþumitori ºi cu cei rãi. Fiþi dar milostivi, aºa cum Tatãl vostru este
milostiv” (Luca 6:35-36). (subl.ns.IÞ.)
Principiul fundamental pe care ni-l dã Domnul Isus prin aceste
cuvinte porneºte de la o realitate din naturã: Un fiu trebuie sã fie de
acelaºi fel cu tatãl sãu, adicã sã aibã un caracter ca cel al tatãlui sãu
reflectat într-un comportament ca cel al tatãlui sãu. Aceastã realitate
trebuie sã fie vizibilã ºi în cazul copiilor lui Dumnezeu. Cu alte
cuvinte, nu poþi sã pretinzi cã eºti copilul lui Dumnezeu, dacã nu
se vede în tine caracterul ºi comportamentul Celui care pretinzi cã
este Tatãl tãu!
Þineþi minte cã scopul de la început al lui Dumnezeu a fost ºi
este sã-ªi facã oameni dupã chipul ºi asemãnarea Lui, care sã
locuiascã cu El în eternitate. În învãþãtura Domnului Isus aceastã
eternitate se numeºte „Împãrãþia cerurilor.” ªi acum, iatã ce spune
El în încheierea Predicii de pe Munte:
„Nu ori ºi cine Îmi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în
Împãrãþia cerurilor, ci cel ce face voia Tatãlui Meu care este în
ceruri” (Matei 7:23).
Am vãzut deja cã a face voia Tatãlui este o trãsãturã definitorie a
Fiului. Iatã cã aici Isus o face sã fie trãsãtura definitorie a tuturor
fiilor. Dar unde sunt celelalte douã trãsãturi fundamentale ale
Fiului, arãtate de Acesta în Ioan 5:19? Pe prima, Domnul Isus o
pune chiar la începutul Predicii de pe Munte:
23
„Ferice de cei sãraci în duh, cãci a lor este Împãrãþia cerurilor”

(Matei 5:3). „Sãraci în duh” sunt aceia care vãd clar cã ei nu au nimic
în ei de la ei înºiºi ºi care sunt convinºi cã ei sunt numai ce vrea Tatãl
lor sã fie ºi au numai ce vrea Tatãl lor sã aibã. El este totalmente
dependent de Tatãl, aºa cum a fost Domnul Isus.
A doua trãsãturã fundamentalã a Fiului este pasiunea Lui de
a-L imita pe Tatãl Sãu în fot ce face ºi în tot ce este El în caracterul
Lui. Astfel, El este bun ca Tatãl Sãu, este iertãtor ca El ºi este milostiv
ca El. În acestea vede El desãvârºirea Tatãlui Sãu. ªi El ne cheamã ºi
pe noi sã fim buni, iertãtori ºi milostivi ca El, pentru a fi desãvârºiþi
ca El (Matei 5:44-48 ºi Luca 6:35-36).
Vedem aici cum Evanghelia dupã Matei completeazã perfect
ceea ce am vãzut deja în Evanghelia dupã Ioan. De asemenea, din
ambele Evanghelii puse laolaltã, vedem cã scopul cu care S-a
întrupat Fiul lui Dumnezeu a fost sã-I producã lui Dumnezeu fii ºi
sã-ªi facã Lui Însuºi fraþi. Mai mult, vedem cã aceºti fii ai lui
Dumnezeu ºi fraþi ai Domnului Isus trebuie sã se asemene în
structura fiinþei lor cu Fiul lui Dumnezeu, care este Fratele lor mai
mare.
Toate acestea nu sunt altceva decât planul Sfintei Treimi anunþat în
Geneza 1, exprimat în alte cuvinte.
Dar cum rãmâne atunci cu cele patru declaraþii care ne spun în
esenþã cã El a venit sã-i mântuiascã pe cei ce erau pierduþi? Pentru
a înþelege aceste declaraþii ºi pentru a le uni organic cu scopul
Domnului Isus de a-ªi face fraþi care seamãnã cu El, trebuie sã
înþelegem concepþia Domnului Isus despre lume ºi viaþã.
Evreii din vremea Domnului Isus se uitau la lumea în care trãiau
ºi ziceau: Problema acestei lumi este Imperiul Roman ºi stãpânirea
lui înrobitoare. Soluþia problemei este sã vinã Mesia ºi sã
nimiceascã Imperiul Roman ºi sã instaureze împãrãþia lui Israel
(vezi Luca 24:21 ºi Fapte 1:6) ºi sã-i facã pe evrei stãpâni peste toate
naþiunile. Atitudinea lor era dominatã de urã ºi de dorinþa de
rãzbunare prin foc ºi sabie. Domnul Isus i-a chemat la iubirea
vrãjmaºilor ºi i-a avertizat cã cine va scoate sabia va pieri de sabie.
El vedea clar cã pe calea revoltei evreii vor aduce peste ei nimicirea
ºi pustiirea.
Domnul Isus vedea altfel lumea. Pentru El, problema nu era
stãpânirea romanã peste Israel, ci era stãpânirea lui Satan peste
24
Introducere
gândirea ºi peste inimile oamenilor. El l-a numit pe Satan

„stãpânitorul lumii acesteia” (Ioan 12:31; 14:30; 16:11).
Dreptul de stãpânire a lui Satan peste oameni îi venea din
hotãrârea lui Dumnezeu de a-i da libertate lui Satan sã le facã
oamenilor oferta lui ºi din hotãrârea lui Dumnezeu cã cei ce vor
asculta de Satan vor fi robii lui Satan, adicã proprietatea lui, iar cei
ce vor asculta de Dumnezeu vor fi robii lui Dumnezeu, adicã
proprietatea lui Dumnezeu. Legea aceasta o gãsim formulatã în
Romani 6:16.
Soluþia pentru scoaterea oamenilor de sub stãpânirea de drept a
lui Satan asupra lor era una singurã: El, Fiul lui Dumnezeu, sã
moarã încãrcat cu pãcatele oamenilor, ºi astfel sã le desfiinþeze ºi
prin aceasta sã anuleze dreptul de proprietate a lui Satan asupra lor
(vezi Coloseni 2:14-15). Domnul Isus s-a referit la aceastã acþiune
când a spus cã El a venit „sã-ªi dea viaþa ca rãscumpãrare pentru
mulþi” (Matei 20:28). „Rãscumpãrare” era termenul folosit atunci
pentru cumpãrarea unuia care a ajuns sclav cu scopul de a-l pune
din nou în libertate.
Acesta era modul în care vedea Domnul Isus situaþia omenirii
întregi în vremea aceea când trãia El pe pãmânt. ªi acum, sã ne
aducem aminte din nou cã El a venit cu scopul de a-I face lui
Dumnezeu fii ºi de a-ªi face Lui Însuºi fraþi, adicã, cu alte cuvinte,
sã facã oameni dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu. Piedica
majorã în realizarea acestui proiect era faptul cã toþi oamenii erau
sub stãpânirea lui Satan. Prin urmare, pentru a-I face lui
Dumnezeu fii ºi pentru a-ªi face Lui Însuºi fraþi, mai întâi El trebuia
sã-i elibereze, adicã sã-i rãscumpere din robia lui Satan!
Este adevãrat cã el a venit sã caute ºi sã mântuiascã ce era
pierdut, adicã sã-ºi dea viaþa ca rãscumpãrare pentru ei. Dar lucrul
acesta era doar primul pas cãtre realizarea planului Lui de a-I face lui
Dumnezeu fii ºi Lui Însuºi fraþi!
IRINEU ºI ESENÞA CREºTINISMULUI

Apostolul Ioan a trãit pânã la adânci bãtrâneþe în oraºul Smirna, din
Asia Micã. Cel mai renumit ucenic al lui a fost Policarp, care ºi el a
trãit foarte mult (a fost martirizat prin ardere pe rug pe la anul
160 d.Cr.).
25
Cel mai celebru ucenic al lui Policarp a fost Irineu, pe care

Policarp l-a trimis sã fie pastor al bisericii creºtine din Lyons, din
sudul Franþei. În oraºul acesta, Irineu s-a confruntat cu erezia
numitã gnosticism. El a studiat cu atenþie aceastã erezie, care avea
mai multe forme, ºi în cele din urmã a scris o carte numitã Contra
ereziilor, în care a combãtut toate formele de gnosticism. Cartea
aceasta este consideratã ca fiind prima carte de teologie creºtinã. În
ea, Irineu nu se limiteazã numai la a spune ce nu este creºtinismul,
ci cautã sã defineascã ºi ce este creºtinismul adevãrat. Cãutând sã
rezume esenþa creºtinismului într-o singurã frazã, el a spus cã
esenþa creºtinismului este faptul cã „Fiul lui Dumnezeu S-a fãcut
om, pentru ca noi oamenii sã putem deveni fii de Dumnezeu.” Sau,
mai succint, „El a devenit ce suntem noi, pentru ca noi sã putem
deveni ceea ce este El.”
Afirmaþia acestui prim teolog creºtin, care venea din ºcoala
apostolului Ioan, este un alt mod de a spune tot ceea ce am explicat
eu mai sus.
REDUCÞIONISMUL EVANGHELIC
Ce s-a întâmplat cu miºcarea evanghelicã? Aceasta a ales sã vadã
numai lucrarea Domnului Isus de rãscumpãrare, nu ºi pe cea de
transformare! Mulþi considerã cã singurul lucru care conteazã este
ceea ce a fãcut Domnul Isus la Calvar pentru iertarea pãcatelor
noastre ºi cã nu este neapãrat nevoie sã ne uitãm ºi la ceea ce ar
vrea El sã facã cu noi dupã rãscumpãrarea noastrã de pãcate. Ei
spun cã dacã credem în jertfa Lui mântuitoare vom merge în cer,
chiar dacã nu ne preocupã transformarea caracterului ºi a
comportamentului nostru dupã chipul Lui! Ei admit atât: Bine ar fi
sã le facem ºi pe acestea, dar ele nu sunt o condiþie pentru
mântuire; noi putem fi mântuiþi ºi fãrã schimbarea vieþii.
În jargonul modern ºi în situaþia la care s-a ajuns în America se
spune cã poþi sã-L primeºti pe Domnul Isus ca Mântuitor, crezând
în jertfa Lui de pe cruce, fãrã sã-L faci ºi Domn al vieþii tale. Dacã Îl
faci ºi Domn, atunci trebuie sã-L asculþi ºi astfel sã intri în
programul Lui de transformare a vieþii tale. Bine ar fi sã o faci ºi pe
aceasta, spun ei evlavios, dar lucrul acesta nu este necesar pentru a
merge în cer. În cer mergi numai ºi numai prin actul credinþei în
26
Introducere
jertfa Lui, prin care eºti iertat de pãcate ºi eºti calificat sã mergi la
Dumnezeu.
Ce s-a întâmplat aici? Noi am arãtat clar cã lucrarea Domnului
Isus are douã aspecte sau, mai exact, douã etape: una este scoaterea
noastrã de sub robia lui Satan ºi cealaltã este transformarea noastrã
dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu. Teologii ºi credincioºii
aceºtia cred cã ele sunt douã lucrãri separate ºi cã ele pot fi
despãrþite aºa încât sã o poþi avea pe una fãrã sã te preocupi ºi de
cealaltã. Dar acestea nu sunt douã lucrãri care pot fi separate una
de cealaltã. Noi am arãtat cã prima se face doar pentru a o face pe
cea de a doua posibilã.
Iatã formularea corectã: Domnul Isus S-a întrupat ca sã-I facã lui
Dumnezeu fii ºi sã-ªi facã Lui Însuºi fraþi. Fiii lui Dumnezeu trebuie
sã aibã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu. Fraþii Domnului Isus
trebuie sã se asemene cu Isus, sã aibã în caracterul lor chipul lui Isus
(Romani 8:29) ºi sã trãiascã ºi ei cum a trãit Isus (1 Ioan 2:6). Dar
lucrul acesta nu poate nici mãcar sã înceapã pânã când nu suntem
scoºi de sub stãpânirea Celui rãu.
Dar noi nu suntem scoºi de sub stãpânirea Celui rãu ca sã fim
duºi imediat în cer. Dacã ar fi aºa, toþi am muri imediat dupã
convertire! Noi suntem scoºi de sub robia Celui rãu pentru ca apoi,
prin unire cu Domnul Isus, sã fim scoºi ºi de sub robia pãcatului ºi
sã intrãm în procesul de transformare, adicã de sfinþire a vieþii.
Aceastã transformare este scopul Domnului Isus cu noi. Spãlarea de
pãcate se face numai ca dupã aceasta sã poatã începe procesul de
transformare a caracterului ºi de schimbare a comportamentului
nostru.
SCHIMBAREA CARACTERULUI
În întreaga mea carierã de predicator al Cuvântului lui Dumnezeu,
un scop principal al predicilor mele a fost acela de a produce
oameni de caracter! Acum când am vãzut cã toatã Biblia este doar
istoria modului în care Sfânta Treime lucreazã sã formeze oameni
dupã chipul ºi asemãnarea Lor, am început sã lucrez ºi mai
sistematic la lecþii despre transformarea caracterului ºi despre
schimbarea comportamentului. Când am ajuns la schimbarea
comportamentului, am înþeles cã aceasta se referã la felul de relaþii
27
pe care trebuie sã le avem mai întâi în familie, apoi între semenii

noºtri ºi apoi în domeniul afacerilor noastre sau al serviciului
nostru.
Când am ajuns sã studiez problema caracterului, am ajuns sã
înþeleg cã întrebarea crucialã este: Ce se întâmplã la naºterea din
nou? Ce se schimbã atunci ºi ce nu se schimbã în procesul de
convertire, de întoarcere la Dumnezeu, de naºtere din Dumnezeu?
Dupã mult studiu, meditaþie ºi rugãciune, am ajuns sã înþeleg cã
ceea ce se schimbã este atitudinea generalã faþã de Dumnezeu ºi faþã
de felul nostru de viaþã. Fiindcã de acum Îl iubim pe Dumnezeu,
iubim ce iubeºte Dumnezeu ºi urâm ce urãºte Dumnezeu. Putem
reformula lucrurile acestea ºi sã spunem cã o datã cu întoarcerea la
Dumnezeu se produce în noi o inversiune: iubim ce am urât mai
înainte (sfinþenia) ºi urâm ce am iubit mai înainte (pãcatul).
Ce nu se schimbã sunt obiceiurile noastre. Obiceiurile sunt
lucrurile pe care le-am învãþat din copilãrie, care „ne-au intrat în
sânge”, care „au devenit parte din noi înºine”, aºa cum ar fi obiceiul
de a minþi, de a înºela, de a ne enerva, de a duºmãni, de a fura etc.
Obiceiurile sunt lucrurile pe care le facem fãrã sã ne gândim cã le
facem. Iar totalitatea obiceiurilor noastre formeazã caracterul
nostru, adicã felul nostru „natural” de a fi ºi de a ne comporta.
Obiceiurile, fiind lucruri care au intrat „în firea noastrã,” nu se
schimbã cu uºurinþã. În Biblie ni se porunceºte nouã sã ni le
schimbãm. Porunca pentru aceastã schimbare pe care trebuie sã o
facem noi ne vine sub forma: „dezbrãcaþi-vã de…” ºi „îmbrãcaþi-vã
cu…” (Efeseni 4:25 – 5:6) ºi „lãsaþi-vã de…” ºi „îmbrãcaþi-vã cu…”
(Coloseni 3:6-15) ºi „daþi-vã ºi voi toate silinþele sã uniþi cu credinþa
voastrã…” dupã care urmeazã o înºiruire de trãsãturi de caracter
(obiceiuri) pe care urmeazã sã le adãugãm noi la actul iniþial al
credinþei în Domnul Isus (2 Petru 1:5-11).
Când am ajuns la metodele pe care trebuie sã le folosim ca sã ne
schimbãm obiceiurile, la ceea ce eu am numit „tehnologia
schimbãrii,” iarãºi am fost o vreme în impas, pânã când am ajuns sã
înþeleg cã ea ne este datã în Romani 12:2 în aceste patru cuvinte:
„prin înnoirea minþii voastre” ºi atunci am pus laolaltã o lecþie
lungã despre schimbarea obiceiurilor prin înnoirea minþii.
Schimbarea aceasta este atât de profundã încât Pavel o numeºte
„metamorfozare” – în textul original – atât în Romani 12:2 (în
28
Introducere
româneºte „sã vã prefaceþi”), cât ºi în 2 Corinteni 3:18 (în româneºte

„suntem schimbaþi”).
RELAÞIA PERSONALÃ CU DUMNEZEU

Dumnezeu – Sfânta Treime a hotãrât sã ne facã persoane dupã
chipul ºi asemãnarea Lor (Geneza 1:26) cu scopul final ca noi sã
intrãm în eternitate în comuniunea Lor ºi sã trãim împreunã cu Ei
toatã eternitatea în aceastã perfectã comuniune.
Dumnezeu, însã, nu intenþioneazã sã aºtepte pânã în eternitate
ca sã înceapã atunci aceastã comuniune cu noi, ci vrea sã o înceapã
chiar aici, în aceastã viaþã ºi vrea sã ne înveþe aici ºi acum sã trãim
cu ei în aceastã comuniune. Termenul biblic pentru aceastã
comuniune este „koinonia”, tradus de Cornilescu prin „pãrtãºie”
(la fel este tradus ºi în noua Biblie ortodoxã, numitã Ediþia Jubiliarã
a Sfântului Sinod, în traducerea lui Bartolomeu Valeriu Anania,
Bucureºti, 2001).
Textul cel mai important care conþine acest concept este 1 Ioan
1:3-7:
„ªi pãrtãºia noastrã este cu Tatãl ºi cu Fiul Sãu…Dacã zicem cã
avem pãrtãºie cu El ºi umblãm în întuneric, minþim ºi nu trãim
adevãrul…” (am redat parte din versetele 3 ºi 6).
La acestea trebuie sã adãugãm ºi 2 Corinteni 13:14:
„Harul Domnului nostru Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu
ºi pãrtãºia Sfântului Duh sã fie cu voi cu toþi. Amin.” (în limba
greacã ºi aici avem tot cuvântul „koinonia”, dar e ciudat cã atât
Cornilescu cât ºi Anania îl traduc prin „împãrtãºire”, ceea ce este,
cel puþin, o lipsã de consecvenþã).
Punând aceste texte laolaltã, vedem cã ni se oferã sã avem
pãrtãºie cu Tatãl, cu Fiul ºi cu Duhul Sfânt, deci cu fiecare persoanã
din Sfânta Treime. Termenul grec „koinonia” se traduce cel mai
exact prin cuvântul românesc „parteneriat” – o situaþie în care douã
sau mai multe persoane se unesc pentru o cauzã comunã. Acest
parteneriat implicã deci o participare reciprocã pentru împlinirea
unui þel comun. Desigur, acest parteneriat conþine în înþelesul sãu
ºi ideea de comunicare reciprocã. Într-un cuvânt, este vorba despre
o trãire împreunã a douã sau mai multe persoane.
În limbajul nostru actual, aceastã pãrtãºie sau comuniune mai
29
este exprimatã ºi prin expresia „relaþie personalã cu Dumnezeu.”

Aceastã relaþie, care este deci o pãrtãºie ºi o comuniune, implicã ºi
mai mult: ea este o unire intimã, cea mai strânsã ºi mai intimã unire
care este posibilã între persoane. Domnul Isus descrie aceastã
relaþie prin expresiile: „Eu sunt în Tatãl ºi Tatãl este în Mine” ºi „Eu
sunt în voi ºi voi sunteþi în Mine.”
Fiind o unire între persoane, ea nu implicã niciodatã o contopire,
o pierdere a identitãþii personale. Dumnezeu nu vrea „sã ne
pierdem” în El, ci ne vrea „fii”, adicã persoane libere ºi
responsabile, cu care sã comunice inteligent ºi cu care sã împartã
tot ce are ºi tot ce intenþioneazã sã facã.
Dumnezeu a avut pãrtãºie personalã cu multe persoane din
Vechiul Testament, dar de la Sinai înainte aceastã relaþie tindea sã
fie mediatã de preoþi. Domnul Isus a înlãturat preoþii ca mediatori
ºi a introdus relaþia directã a oamenilor cu Dumnezeu, El Însuºi
fiind singurul Mijlocitor în aceastã relaþie sau pãrtãºie.
Sã ne oprim puþin aici ºi sã subliniem cât putem mai tare aceste
douã elemente extrem de importante:
1. Domnul Isus Cristos a introdus relaþia personalã cu

Dumnezeu, ºi
2. Lucrul cel mai de valoare din lumea aceasta, comoara cea mai
de preþ, este relaþia personalã cu Dumnezeu.
Apostolul Ioan ne atrage atenþia cu foarte mare tãrie cã aceastã

pãrtãºie cu Dumnezeu o pãstrãm numai „dacã umblãm în luminã”,
adicã dacã trãim o viaþã dupã voia lui Dumnezeu.
Aici ajungem iarãºi la un punct critic al vieþii spirituale. Am
vorbit aproape la începutul acestei Introduceri despre golul pe care
l-am vãzut în bisericile noastre evanghelice. Este locul sã arãt acum
ce este golul acesta ºi cum se produce el. Sã începem prin a arãta
mai întâi cum se produce ºi apoi sã-i definim natura.
Când vine cineva din lume într-o bisericã evanghelicã (baptistã,
creºtin dupã Evanghelie sau penticostalã) ºi vede cã toatã lumea
cântã ºi aude rugãciunile înflãcãrate ale unor credincioºi ºi apoi
aude predica, are impresia cã a intrat într-un colþ de cer. El sau ea
înþelege lucrarea de mântuire a Domnului Isus, Îl primeºte pe
Domnul Isus în inimã ºi trãieºte o adevãratã convertire ºi naºtere
30
Introducere
din nou. Consecinþa imediatã este bucuria mântuirii, dragostea

dintâi ºi o viaþã curatã, plãcutã Domnului. Dar, ceva mai târziu,
persoana aceasta observã cã ºi cei credincioºi, adicã membrii acelei
biserici pe care îi credea sfinþi, se vorbesc de rãu, sau se ceartã, sau
mint, sau înºalã. Lucrul acesta o ºocheazã ºi îl întreabã pe un
credincios: „Dar, cum, ºi între pocãiþi se întâmplã asemenea
lucruri?” La care, cel credincios rãspunde pios. „Dragã, dar nimeni
nu poate fi sfânt în lumea aceasta! Toþi avem defecte ºi toþi greºim.
Dar, dacã ne cerem iertare, Domnul este bun ºi ne iartã.”
Persoana de curând întoarsã la Domnul trãieºte un ºoc. Unii
sunt atât de dezamãgiþi, sau chiar scandalizaþi, încât se întorc
înapoi în lume. Alþii, însã, îºi pierd doar pasiunea pentru o viaþã
curatã ºi acceptã cã nu-i o tragedie prea mare dacã încep ºi ei din
nou sã mintã, sã înºele, sã se certe etc., dar „sã se pocãiascã”, sã-ºi
cearã iertare, chiar dacã continuã în aceste practici pãcãtoase.
Desigur, continuã ºi sã vinã la adunare ºi sã participe la toate
activitãþile din adunare.
Sã ne oprim ºi sã cãutãm sã înþelegem ce se întâmplã pe plan
spiritual în aceastã persoanã.
Elementul nou care a apãrut în viaþa celui convertit este relaþia
personalã cu Dumnezeu, care trebuie sã se continue prin pãrtãºia
cu Dumnezeu. Bucuria mântuirii îi venea din aceastã relaþie vie,
realã cu Dumnezeu. Aceastã relaþie cu Dumnezeu dãdea conþinut
nou vieþii ei spirituale. Dar noi am citit deja cã avem pãrtãºie cu
Tatãl, cu Fiul ºi cu Duhul Sfânt numai câtã vreme umblãm în
luminã! În momentul în care începem sã minþim, sã înºelãm, sã
vorbim de rãu, Îl întristãm pe Duhul Sfânt (Efeseni 4:25-32 ºi 5:1-6).
Pãcatul ne separã de Dumnezeu ºi înainte ºi dupã convertire! Persoana
aceasta care „s-a dat pe brazdã”, a învãþat sã facã compromisuri, sã
tolereze pãcatul în propria viaþã, L-a supãrat pe Duhul Sfânt ºi ºi-a
pierdut pãrtãºia cu Tatãl ºi cu Fiul. Pierzând aceastã pãrtãºie, care
dãdea conþinut ºi plinãtate vieþii, persoana aceea intrã din nou în
golul spiritual pe care îl avea înainte de convertire! Dragostea
dintâi dispare. Bucuria mântuirii nu mai este. Citirea Cuvântului ºi
rugãciunea nu mai sunt atrãgãtoare, fiindcã pãrtãºia cu Dumnezeu
este blocatã. Persoana aceasta trãieºte o panicã, dar repede învaþã sã
accepte golul acesta, fãrã însã sã spunã cuiva – poate nu-ºi spune
nici ei înseºi – cã îl are. Ea continuã sã vorbeascã evlavios, participã
31
la tot ce se întâmplã în adunare, dar toate acestea sunt acum forme

goale de conþinut.
Acesta este golul spiritual din multe biserici evanghelice. Viaþa
abundentã, clocotitoare ºi împlinitoare a dispãrut ºi au rãmas doar
formele fãrã conþinut. Astãzi, când atâþia credincioºi – ºi chiar ºi
pastori – au intrat în diferite afaceri ºi în diferite forme de corupþie,
viaþa adevãratã din biserici este rece, fãrã putere, fãrã luminã.
Un credincios aflat într-o astfel de stare ºi o bisericã ajunsã în
situaþia aceasta are nevoie de ceea ce noi numim trezire spiritualã. În
limba englezã i se spune revival, care se poate traduce prin
„reînviere”, sau „revitalizare.” Întotdeauna o trezire, sau o reînviere,
sau revitalizare, începe prin recunoaºterea cã pãcatele acelea nu
sunt dupã voia lui Dumnezeu ºi sunt intolerabile ºi prin ruperea
categoricã cu orice pãcat din propria viaþã ºi printr-o nouã predare
totalã Domnului ºi printr-o dorinþã ºi hotãrâre rãvãºitoare dupã
sfinþenie.
Aceste acþiuni readuc pãrtãºia vie cu Dumnezeu care redã
plinãtatea vieþii ºi puterea spiritualã dumnezeiascã.
Relaþia personalã cu Dumnezeu te obligã la o viaþã moralã,
curatã. Relaþia personalã cu Dumnezeu este realã numai dacã te
motiveazã ºi te duce la o viaþã moralã, la o viaþã curatã. Secretul
unei vieþi morale este relaþia personalã cu Dumnezeu.
În lecþia despre relaþia personalã cu Dumnezeu arãt ºi cea mai

mare tragedie care s-a întâmplat în creºtinism, tragedie care este
reintroducerea preotului în unele biserici dupã anul 250 d.Cr. O
datã cu reintroducerea preotului ºi a conceptului de preoþie cu har
transmis prin hirotonisire, s-au mai introdus urmãtoarele dogme
nebiblice, cu consecinþe catastrofale pentru viaþa spiritualã a
oamenilor:
1. Mântuirea câºtigatã de Domnul Isus Cristos pe cruce a fost
depozitatã în Bisericã, ºi Biserica a devenit depozitul
(magazia) harului.
2. Preotul distribuie sau dãruieºte oamenilor mântuirea prin
„sfintele taine” (botez, cuminecãturã ºi diferite alte liturghii ºi
ceremonii sau ritualuri).
3. Biserica mântuieºte neamul prin ritualurile pe care le
împlineºte.
32
Introducere
Aceste învãþãturi, dogme ºi practici îl lipsesc pe om de orice

motivaþie pentru moralitate, deoarece dacã preotul mã poate
absolvi de pãcate ºi mã poate dezlega de ele, eu pot sã le fac ºi pe
mai departe, numai sã am grijã sã-i plãtesc preotului periodic ca sã
mã scape de ele!
În cursul acesta voi arãta cã diferenþa fundamentalã între poziþia
evanghelicã ºi ortodoxie stã în credinþa în relaþia personalã cu
Dumnezeu, în opoziþie cu credinþa în mântuirea prin bisericã ºi
prin preot. Este absolut important ca toþi, ºi evanghelicii ºi
ortodocºii, sã cunoaºtem diferenþa aceasta. Indiferent cum
argumentãm pentru o poziþie sau pentru cealaltã, de primã
importanþã este sã ºtim cã aici se despart apele.
DEFICIENÞA CEA MAI MARE DIN PROTESTANTISM

Este foarte important sã ºtim care este eroarea ºi deficienþa cea mai
mare din ortodoxie, deoarece, trãind într-o þarã majoritar ortodoxã,
trebuie sã ºtim bine de ce nu suntem ortodocºi, de ce am ieºit dintre
ei ºi de ce suntem evanghelici.
Dar, dacã nu ne temem sã spunem ce este greºit în ortodoxie,
trebuie sã avem aceeaºi îndrãznealã sã ne uitãm cu un ochi critic la
noi înºine ºi sã înþelegem ºi deficienþele sau erorile noastre. Cu
aceastã atitudine scriu cele ce urmeazã.
Sociologul german Max Weber, care a trãit la începutul secolului
al XX-lea, în cartea sa Etica protestantã ºi spiritul capitalismului
(Editura Humanitas 1993), face constatarea cã nu toate cultele
creºtine au produs în masã oameni harnici ºi de o înaltã moralitate.
El a descoperit cã numai patru grupãri creºtine au produs
asemenea oameni: anabaptiºtii, puritanii, fraþii moravieni ºi
wesleienii (metodiºtii). Este de remarcat cã el nu i-a inclus aici pe
catolici, pe ortodocºi ºi pe luterani. Încercând sã înþeleagã care este
elementul comun pe care l-au avut acele patru miºcãri creºtine ºi
care a produs în masã oameni harnici ºi de înaltã moralitate, dând
astfel naºtere capitalismului european producãtor de belºug
economic, Max Weber a descoperit cã acest element este
„comuniunea cu Dumnezeu,” pe care noi o numim relaþia
personalã cu Dumnezeu.
Acum, dacã ne uitãm la miºcãrile (sau cultele) evanghelice
33
moderne, observãm cã marea masã a membrilor acestor culte se

deosebesc prea puþin prin felul lor de viaþã de aparþinãtorii
celorlalte culte creºtine mai vechi. Chiar dacã gãsim între ei
exemple lãudabile ºi chiar giganþi ai vieþii curate ºi sfinte, aceºtia nu
sunt mulþi la numãr, nu sunt un fenomen general, o regulã. De ce-i
aºa?
Sã reþinem ideea de bazã a lui Max Weber, cã existã o anumitã
credinþã care produce oameni morali ºi cã alte credinþe nu duc la o
trãire moralã. Am vãzut deja cã credinþa fundamentalã biblicã în
relaþia personalã cu Dumnezeu duce la umblarea în luminã, adicã
la o trãire moralã. Dacã, însã, între noi sunt mulþi care nu umblã în
luminã ºi, prin urmare ei nu au o relaþie personalã cu Dumnezeu
realã, vie, dar ei tot rãmân în bisericile noastre, undeva trebuie sã
fie o cauzã. Cu alte cuvinte, dacã bisericile noastre nu produc
oameni de înaltã moralitate, undeva trebuie sã existe o deficienþã în
învãþãturã. Deficienþa trebuie sã fie în conþinutul predicilor noastre
ºi în anumite aspecte ale doctrinelor noastre. Sã îndrãznim cel
puþin sã explorãm aceastã posibilitate.
Pentru mine personal, aceasta a fost multã vreme o întrebare
chinuitoare: De ce nu producem noi oameni de mare caracter? Este
adevãrat cã eu am vãzut legãtura dintre relaþia personalã cu
Dumnezeu ºi trãirea în luminã, adicã trãirea unei vieþi morale, dar
am ajuns sã vãd ºi faptul cã eu sunt o voce aproape singularã în a
predica acest lucru. Am vãzut cã majoritatea teologilor ºi a
predicatorilor evanghelici se limiteazã în mare mãsurã la predici
despre rãscumpãrare, despre iertare, despre dragostea ºi îndurarea
lui Dumnezeu ºi nu trec de la acestea, printr-o legãturã logicã, la
formarea caracterului cristic ºi la trãirea moralã.
Semnificativ pentru mine a fost faptul cã acum vreo cinci ani am
predicat într-o bisericã baptistã ºi am explicat marea noastrã
deficienþã cã noi ne concentrãm pe iertare ºi nu trecem de la aceasta
la transformare ºi am repetat de mai multe ori cã noi vrem iertare
fãrã transformare. Pastorul bisericii este, dupã pãrerea mea, unul
dintre cei mai buni ºi mai spirituali pastori baptiºti din þarã. Am fost
surprins cã dupã ce am încheiat eu, s-a ridicat ºi a spus bisericii cu
mare mirare, dar cu totalã acceptare cã într-adevãr noi ne limitãm
la iertare ºi nu punem accentul necesar pe transformare. Desigur cã
m-a bucurat faptul cã el a acceptat aºa de total afirmaþia mea, dar
34
Introducere
m-a întristat faptul cã aceastã lipsã a accentului necesar pe

transformare venea pentru el ca o noutate!
Realitatea este cã marea majoritate a teologilor evanghelici fac
din rãscumpãrare centrul teologiei lor ºi au mare dificultate în a
include în mod logic ºi structural în sistemul lor teologic lucrarea de
sfinþire a vieþii, ceea ce înseamnã, cu alte cuvinte, transformarea
caracterului ºi moralitatea vieþii.
De ce-i aºa? De unde vine aceastã limitare la lucrarea de
mântuire de pãcate, fãrã a o lega organic ºi logic de lucrarea de
sfinþire a vieþii?
Acesta a fost un alt subiect pentru care am stat mult înaintea
Domnului în meditaþie ºi rugãciune, cu agonia nevoii ºi a dorinþei
de a înþelege ºi de a cunoaºte unde este problema. Lumina mi-a
venit tot aºa, pe neaºteptate. Am vãzut dintr-o datã cã marea
majoritate a teologilor evanghelici îºi clãdesc teologia pe Geneza
capitolul 3, în timp ce eu mi-o clãdesc pe Geneza capitolul 1. Am
vãzut clar cum de aici pornesc toate deosebirile ºi de aici se
formeazã toate problemele ºi deficienþele.
Sã explic pe scurt ce vreau sã spun cu acestea. În Geneza 1 ni se
relateazã planul lui Dumnezeu de a-ªi face oameni dupã chipul ºi
asemãnarea Lui. În Geneza 3 ni se relateazã neascultarea primilor
oameni ºi multele consecinþe ale acestei neascultãri. Teologii care îºi
clãdesc teologia pe Geneza 1, considerã cã indiferent cât de drastice
au fost consecinþele întâmplãrii din Geneza 3, Dumnezeu îºi
continuã lucrarea pe baza planului iniþial din Geneza 1, deoarece
acesta nu a fost anulat de întâmplarea din Geneza 3. Teologii care
îºi clãdesc teologia pe Geneza 3 numesc „neascultarea” Evei ºi a lui
Adam „cãderea” primilor oameni ºi o generalizeazã, scriind-o chiar
cu majusculã, ºi vorbesc deci despre „Cãderea omului.” Trebuie sã
spun de la început cã termenul „cãdere” pentru ceea ce s-a
întâmplat în Geneza 3 nu se gãseºte nicãieri în Biblie. Apostolul
Pavel, atunci când în Romani 5:12-19 discutã pe larg ce s-a
întâmplat în Geneza 3, se referã la acþiunea de acolo prin termenul
de „neascultare.” Dar teologii aceºtia ai „cãderii” considerã cã Adam
ºi Eva au fost niºte fiinþe extrem de superioare, aproape divine, care
prin neascultare „au cãzut” catastrofal ºi s-au ruinat totalmente, aºa
încât nu mai erau capabili de nici un bine. Termenul folosit de ei
pentru starea oamenilor dupã „cãdere” este cel de „depravare
35
totalã.” În special, spun ei, voinþa oamenilor a fost totalmente

distrusã, ºi omul nu mai poate sã voiascã decât sã facã rãul. De
aceea, spun ei, omenirea a devenit o „masa damnata,” o mulþime
condamnatã la pieire eternã. Aceastã „cãdere” este astfel conceputã
încât planul lui Dumnezeu din Geneza 1 de a-ªi face oameni dupã
chipul ºi asemãnarea Sa, a fost complet spulberat ºi practic anulat.
Cei mai mulþi dintre ei nu spun lucrul acesta în aceste cuvinte, ci
pur ºi simplu ignorã planul din Geneza 1, îl trec cu vederea ca ºi
când n-ar fi existat. Dar din felul în care vorbesc ei despre totala
depravare a omului ºi despre totala neputinþã a omului de a mai
voi binele rezultã logic ºi clar cã nu se mai poate vorbi de
continuarea planului iniþial al lui Dumnezeu.
Ce-I mai rãmâne lui Dumnezeu de fãcut în situaþia aceasta?
Rãspunsul dat de aceºti teologi este cã lui Dumnezeu nu-I mai
rãmâne altceva de fãcut decât sã-i salveze pe unii dintre ei de la
pieire. Întruparea ºi moartea Fiului lui Dumnezeu nu are decât
scopul acesta de scãpare din foc a unui numãr limitat de oameni,
pe care Dumnezeu i-a ales din eternitate pentru aceastã salvare.
Unii merg ºi mai departe ºi construiesc urmãtorul scenariu.
Înainte de crearea acestei lumi, între Tatãl ºi Fiul s-a fãcut un
legãmânt în care s-a prevãzut cã Tatãl va crea o lume ºi pe oameni
în aceastã lume, cã oamenii vor cãdea în pãcat ºi cã Fiul Se va
întrupa ºi va muri pentru salvarea celor pe care Tatãl a decretat sã
fie salvaþi. Observaþi cã în schema aceasta, care este totalmente
fictivã, planul din Geneza 1 nici nu mai este pomenit. Cu alte
cuvinte, ceea ce este scris în Cuvântul lui Dumnezeu este ignorat, ºi
îl loc este pusã o nãscocire pur omeneascã.
Eu cred cã în felul acesta am demonstrat clar cã aceºti teologi îºi
clãdesc toatã teologia lor pe Geneza 3.
Când eu iau în serios Geneza 1 ºi planul lui Dumnezeu de a-ªi
face oameni dupã chipul ºi asemãnarea Sa ºi când vãd cã tot restul
Scripturii se ocupã numai de realizarea acestui plan ºi cã pânã ºi
moartea Fiului pe cruce a contribuit esenþialmente tot la realizarea
acestui plan, înseamnã cã eu îmi clãdesc teologia pe Geneza 1.
Problema teologicã ce stã la mijloc între aceste poziþii ºi care
trebuie clarificatã ºi corect înþeleasã este aceea a consecinþelor
neascultãrii primilor doi oameni.
Sã ne apropiem de problema aceasta mai întâi din punct de
36
Introducere
vedere istoric. Teologii din primele secole, mai exact, pânã la anul
400 d. Cr., l-au considerat pe Adam ca fiind un copil care a alunecat,
aºa cum alunecã orice copil. Ei au considerat cã neascultarea Evei ºi
a lui Adam a avut, în primul rând, niºte consecinþe pentru ei înºiºi,
consecinþe exprimate în text prin pedepsele pe care li le dã
Dumnezeu, ºi, în al doilea rând, consecinþe pentru toþi urmaºii lor,
adicã pentru întreaga omenire, prin faptul cã prin actul lor de
neascultare a intrat pãcatul, corupþia ºi moartea în omenire. Dar
teologii din acele prime secole au gândit ºi au scris cã oamenii au
rãmas cu o voinþã liberã ºi, deci, cu capacitate de alegere ºi, prin
urmare, responsabili de alegerile lor.
Situaþia s-a schimbat la câþiva ani dupã anul 400 d.Cr., când a
apãrut la Roma cãlugãrul britanic Pelagius. Acesta a fost ºocat de
viaþa creºtinilor din Roma ºi a înþeles cã ei îºi justificã pãcãtoºenia
prin faptul cã omul este viciat în aºa mãsurã încât nu poate nicicum
sã trãiascã o viaþã curatã. Pelagius a început sã predice cã
neascultarea lui Adam nu l-a afectat decât pe el însuºi ºi cã nici un
fel de corupþie nu a intrat prin el în omenire ºi, prin urmare,
oamenii sunt totalmente capabili sã trãiascã în sfinþenie, dacã aleg
sã o facã ºi dacã vor sã o facã.
S-a întâmplat atunci ceea ce se întâmplã adesea în istorie:
apariþia unei extreme face pe cineva sã sarã în cealaltã extremã. Cel
care a sãrit în extrema opusã a fost Augustin, care era pe atunci
episcop la Hippo, în nordul Africii. O mare parte a teologiei lui
Augustin s-a format ca reacþie la exagerãrile lui Pelagius. Augustin
a venit cu teoria cã Adam ºi Eva au fost fiinþe superioare, aproape
cereºti, dar care, prin neascultarea lor au cãzut catastrofal. Cãderea
lor a însemnat înainte de toate o totalã pervertire ºi poluare a
naturii lor. Iar ceea ce a fost afectat în primul rând a fost voinþa lor:
ei nu numai cã nu mai puteau sã facã binele, ci nu mai puteau nici
mãcar sã voiascã sã facã binele. Aceastã corupþie a naturii umane a
trecut apoi asupra tuturor descendenþilor lor: de la ei încoace,
oamenii se nasc pervertiþi ºi neputincioºi chiar ºi sã mai voiascã sã
facã binele. Mai mult, vina pãcatului lui Adam ºi al Evei se transmite
ºi ea ereditar tuturor descendenþilor lor. Omenirea este astfel o
masã de pãcãtoºi ºi o masã de condamnaþi la moarte ºi la iad.
Augustin a scris apoi cã din aceastã masã de condamnaþi
Dumnezeu îi alege pe unii pentru mântuire ºi pe alþii pentru
37
pierzare eternã. Celor aleºi de El, Dumnezeu le aplicã moartea lui

Cristos în locul lor ºi astfel prin aceastã alegere – la care ei nu pot
contribui cu nimic – Dumnezeu îi mântuieºte.
Aceastã învãþãturã a lui Augustin a fost preluatã de Martin
Luther, care a reafirmat-o în cartea lui întitulatã Sclavia voinþei
(1525). Ea a fost formulatã ºi mai cuprinzãtor ca doctrinã de Ioan
Calvin în cartea lui Învãþãtura religiei creºtine (prima ediþie în 1536,
ediþia definitivã în 1559). În cartea aceasta, Calvin spune cã noi
trebuie sã ne iubim vrãjmaºii, deoarece în toþi existã chipul lui
Dumnezeu. Dar, în predicile lui, Calvin ne spune mai pe faþã ce
crede el despre om:
„Când ne uitãm la om în sine ºi la natura lui, ce putem spune?
Iatã o creaturã blestematã de Dumnezeu care meritã sã fie
eliminatã din rândul tuturor celorlalte creaturi, viermi, pãduchi,
muºte ºi alte gângãnii; cãci este mai multã valoare în toate
gângãniile din lume decât în om, deoarece el este o creaturã din
care chipul lui Dumnezeu a fost ºters ºi binele pe care l-a pus
Dumnezeu în el a fost pervertit. Nu existã nimic în el decât pãcat;
noi am ajuns atât de totalmente sub Diavolul încât acesta nu numai
cã ne guverneazã, ci ne are sub stãpânirea lui, el este domnul
nostru.” (din Predicã despre Iov).
Aºadar, pe de o parte îi avem pe aceia care cred cã dupã
neascultarea lui Adam oamenii ºi-au pãstrat demnitatea de fiinþe
create dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu ºi care îºi
pãstreazã libertatea de alegere ºi de decizie, iar pe de alta îi avem
pe Augustin, Luther ºi Calvin, care vãd omenirea de dupã Adam ca
pe o ruinã, ca pe o masã netrebnicã de pãcãtoºi ºi de condamnaþi la
pieire.
Dupã pãrerea acestora, planul lui Dumnezeu din Geneza 1 a
eºuat. El a fost spulberat de „cãderea” catastrofalã a primilor
oameni, „cãdere” care a ruinat întreaga omenire. În locul planului A,
din Geneza 1, Dumnezeu a introdus planul B, acela al alegerii unui
numãr limitat de oameni pentru mântuire ºi al morþii Fiului lui
Dumnezeu în locul lor ºi pentru mântuirea lor. Dar, pentru a nu fi
nevoiþi sã spunã cã planul din Geneza 1 a eºuat, am vãzut deja cã
ei mutã totul în veºnicia trecutã, înainte de creaþie ºi vorbesc despre
un legãmânt fãcut atunci între Tatãl ºi Fiul, prin care Tatãl Se
angajeazã sã creeze o omenire care va cãdea în pãcat, iar Fiul Se
38
Introducere
angajeazã sã-ºi dea viaþa pentru aceia pe care Tatãl i-a ales pentru
mântuire. Introducând acest „legãmânt din veºnicie”, ei vor de fapt
sã treacã cu vederea planul din Geneza 1.
Dupã schema aceasta, totul se întâmplã între Dumnezeu Tatãl ºi
Dumnezeu Fiul ºi totul se reduce la o tranzacþie juridicã prin care
Tatãl transferã pãcatele celor aleºi de El asupra Fiului Sãu ºi
transferã apoi dreptatea Fiului Sãu asupra celor aleºi. Apoi, celor
aleºi, Dumnezeu le dã ºi credinþa în Domnul Isus ºi astfel ei sunt
mântuiþi numai prin har (sola gratia) ºi numai prin credinþã (sola
fide). Aceasta este doctrina îndreptãþirii prin credinþã ºi acestea sunt
formulãrile lui Luther. ªi Luther accentueazã cã îndreptãþirea este
numai procesul acesta juridic la tronul lui Dumnezeu. Nimic nu se
schimbã în omul care este îndreptãþit. El nu este fãcut drept; el este
numai declarat drept. El rãmâne mai departe un pãcãtos, dar este un
pãcãtos îndreptãþit. Dupã formula în limba latinã a lui Luther, el
este semper pecator et justus, adicã totdeauna ºi în acelaºi timp
pãcãtos ºi drept (în sensul cã este declarat de Dumnezeu ca
îndreptãþit).
Trebuie sã arãt aici cã primii care s-au ridicat vehement
împotriva acestor concepþii ale lui Luther au fost anabaptiºtii, care
au apãrut la Zurich în 1525. Ei au negat cã mântuirea ar fi numai
prin credinþã. Ei au arãtat din Evanghelii cã pentru mântuire
Dumnezeu ne cere pocãinþã, credinþã, naºtere din nou (înnoirea
vieþii), botezul credinþei ºi apoi fapte vrednice de pocãinþã. Este
adevãrat cã Dumnezeu ne îndreptãþeºte (ne declarã absolviþi de
pãcate) prin moartea Fiului Sãu, dar pentru a avea parte de aceastã
îndreptãþire trebuie sã ne uitãm la tot pachetul de cerinþe ale lui
Dumnezeu ºi trebuie sã le îndeplinim pe toate.
Anabaptiºtii au fost însã ºi mai vehemenþi în a combate teoria lui
Luther cu privire la sclavia voinþei. Cel mai mare dintre teologii
anabaptiºti din acea vreme, Balthasar Hubmayer, a scris chiar o
carte întitulatã lung, dupã moda din vremea aceea:
Despre libertatea de voinþã
pe care Dumnezeu prin Cuvântul Sãu trimis
o oferã tuturor oamenilor
ºi prin care le dã puterea de a deveni copii ai Sãi
ºi de asemenea alegerea de a voi
ºi de a face binele,
39
sau dacã nu sã-i lase sã rãmânã

copii ai mâniei
ceea ce ei sunt de la naturã
Cartea a fost publicatã la Nicolsburg în 1526.
Prima preocupare a lui Balthasar Hubmayer a fost una
pastoralã. El a vãzut cã teoria sclaviei voinþei este o piedicã atât în
calea convertirii, cât ºi în cea a trãirii unei vieþi de sfinþenie:
„Cu toate cã de mai mulþi ani se predicã Evanghelia cu mare
râvnã ºi cu multã hãrnicie ca sã ajungã la toþi oamenii, eu, din
nefericire descopãr cã mulþi oameni n-au reuºit sã înþeleagã pânã
acum decât douã idei din tot predicatul. Prima spune: „Noi
credem; credinþa ne mântuieºte.” A doua: „Noi nu putem face
nimic bun. Dumnezeu lucreazã în noi ºi dorinþa ºi lucrarea. Noi
n-avem voinþã liberã.” Dar astfel de remarci sunt numai jumãtãþi de
adevãr, din care omul nu poate scoate decât jumãtãþi de judecãþi
(de concluzii). Oricine enunþã o judecatã întreagã ºi nu pune pe
balanþã declaraþia opusã a Scripturii, jumãtatea lui de adevãr este
pentru el mai dãunãtoare decât o minciunã întreagã. Cãci atunci
când o jumãtate de adevãr este crezutã ºi este vândutã sub eticheta
de adevãr întreg, rezultã tot felul de secte, de certuri ºi de erezii. Ei
fac numai lucrãri peticite cu Scriptura, fãrã sã compare textele
opuse din Scripturã ºi fãrã sã le uneascã pe toate într-o judecatã
întreagã…” (p. 427-428)
Hubmayer se referã la cele douã doctrine fundamentale ale lui
Luther, mântuirea numai prin credinþã ºi sclavia voinþei ºi aratã
care sunt efectele lor asupra credincioºilor.
Cãci îndatã ce le spune cineva: „Este scris: „Depãrteazã-te de rãu
ºi fã binele” (Ps. 37:27) ei rãspund: „Noi nu putem face nici un bine.
Totul se întâmplã din providenþa lui Dumnezeu ºi din necesitate.”
Ei îºi imagineazã cã prin aceasta li se permite sã pãcãtuiascã. Dacã
li se zice mai departe: „Este scris: „Cei ce au fãcut rãul vor învia
pentru judecatã” (Ioan 5:29), ei imediat îºi fac un ºorþ de frunze cu
care sã-ºi acopere viciile ºi spun: „Credinþa singurã mântuieºte ºi
nu faptele.” Da, am auzit despre mulþi care nu se mai roagã, nu mai
postesc, nu mai fac dãrnicie de multã vreme, deoarece preoþii lor le
spun cã faptele lor nu au nici o valoare înaintea lui Dumnezeu, ºi
de aceea ei le neglijeazã. Acestea sunt jumãtãþile de adevãr sub care
noi, sub formã de îngeri, protejãm toate permisivitãþile firii
40
Introducere
pãmânteºti ºi aruncãm vina pentru pãcat asupra lui Dumnezeu,

aºa cum Adam a aruncat-o pe Eva, iar Eva pe ºarpe (Gen.3:12). Da,
Dumnezeu trebuie sã fie responsabil de toate viciile noastre, lucru
care este cea mai mare blasfemie pe pãmânt.” (p. 428).
Balthasar Hubmayer formuleazã o explicaþie foarte importantã
a libertãþii de voinþã în fiecare om care este mort în pãcat. El scrie cã
libertatea omului de a alege este creatã de Cuvântul lui Dumnezeu.
Ori de câte ori se adreseazã Dumnezeu cuiva, Cuvântul cu care
Dumnezeu i se adreseazã produce în persoana aceea libertatea de
a alege. Iatã cuvintele lui:
„Cel care lucreazã aceste lucruri în suflet este Cuvântul lui
Dumnezeu, aºa cum spune David: „A trimis cuvântul Sãu ºi i-a
vindecat” (Ps. 107:20). ªi aºa spune ºi Cristos: „Dacã rãmâneþi în
Cuvântul Meu veþi fi cu adevãrat ucenicii mei; veþi cunoaºte adevãrul
ºi adevãrul vã va face liberi. Dacã Fiul vã face liberi, sunteþi cu adevãrat
liberi” (Ioan 8:31 ºi urm.) Observaþi aici, ºi sã audã toþi cei ce au urechi,
cã noi suntem fãcuþi din nou liberi prin Cuvântul ºi adevãrul trimis de
Dumnezeu prin singurul Sãu Fiu nãscut, Isus Cristos. Prin urmare
trebuie sã fie adevãratã sãnãtate ºi libertate în omenire din nou dupã
restaurare, cãci Dumnezeu lucreazã întotdeauna în noi voinþa ºi
înfãptuirea, dupã hotãrârea inimii Lui (Fil.2:13).”
Trebuie sã arãtãm aici cã baptiºtii din Europa au rãmas pe linia
anabaptistã a libertãþii de voinþã. Baptiºtii din America, însã, sub
influenþa puritanilor calviniºti, au îmbrãþiºat ºi ei teologia
calvinistã. Este important sã vedem cum s-a reformulat doctrina
mântuirii în unele segmente ale miºcãrii baptiste din America. De
la amvon se face invitaþia ca cei ce vor sã-L primeascã pe Domnul
ca Mântuitor sã vinã în faþã. Uneori vin în faþã chiar ºi copii de ºase
sau ºapte ani. Dupã ce un consilier sau pastorul stã de vorbã cu cel
ce a venit în faþã ºi se roagã cu el, este declarat mântuit ºi este primit
pentru botez, care se face în aceeaºi zi, fie atunci dimineaþa, fie
dupã amiaza, înaintea serviciului de seara. Prin acestea, persoana
este consideratã mântuitã ºi se afirmã cu tãrie cã „o datã mântuit,
pentru totdeauna mântuit,” cãci „mântuirea nu se poate pierde.”
Adicã, chiar dacã persoana aceea nu-ºi schimbã cu nimic viaþa ºi,
mai mult, chiar dacã se îndepãrteazã de bisericã ºi intrã în pãcate
mari, se considerã cã totuºi este mântuitã. Unii teologi insistã cã
numai aºa se poate spune cã mântuirea este „numai prin har” (sola
41
gratia) ºi „numai prin credinþã” (sola fide), cãci, spun ei, dacã
introduci ºi necesitatea schimbãrii vieþii nu mai poþi spune cã totul
este numai prin har ºi numai prin credinþã.
Trebuie sã subliniem cã aceastã formulare baptistã modernã nu
este altceva decât rezultatul ultim al gândirii augustiniano-
luterano-calviniste.
Sã ne întoarcem la începutul acestei discuþii. Pânã la anul 400 d. Cr.,
se pornea în teologia creºtinã de la Geneza 1 ºi de la planul lui
Dumnezeu de a-ºi face oameni dupã chipul ºi asemãnarea Lui; de
la Augustin-Luther-Calvin încoace, o ramurã a creºtinismului îºi
clãdeºte teologia pe Geneza 3, mai exact pe „cãderea” (de foarte
multe ori scris „Cãderea”!) care, spun ei, a ruinat omul atât de total
încât el nu mai este capabil de nimic bun ºi este prin naºtere
condamnat la pieire. Mântuirea unui anumit numãr de oameni este
numai o problemã de alegere divinã ºi de rãscumpãrare divinã a
celor aleºi: este numai o tranzacþie juridicã, fãrã nici o schimbare în
structura ºi în viaþa omului.
O datã ce am ajuns pânã aici, întrebarea crucialã este: Cine are
dreptate? Care poziþie este cea adevãratã? Rãspunsul la aceastã
întrebare nu este numai de importanþã teoreticã, ci este problemã
de viaþã ºi de moarte.
Pentru a arãta cã rãspunsul lor este cel adevãrat, cei mai mulþi
dintre teologii care cred în voinþa liberã a omului iau sistemul
augustiniano-luterano-calvinist ca pe un tot ºi cautã sã-i arate
greºelile de logicã sau iau texte disparate din Sfânta Scripturã ºi
aratã cum ele contrazic acest sistem teologic. ªi nu sunt puþine
aceste texte! Dar pe cãile acestea este foarte greu sã se ajungã la o
concluzie clarã.
Noi vom urma o altã cale. ªi chiar dacã ea va face ca aceastã
Introducere sã ia proporþii mai mari decât cele obiºnuite, problema
este prea importantã ca sã nu o tratãm aici în totalitatea ei, deoarece
de aceasta depinde în mod fundamental felul de viaþã spiritualã pe
care ni-l formulãm ºi pe care îl urmãrim în aceastã lume.
OMENIREA DUPÃ NEASCULTAREA LUI ADAM

Ceea ce vom face în continuare este cã vom merge înapoi la
Geneza 1, vom lua foarte în serios planul lui Dumnezeu enunþat
42
Introducere
aici ºi vom urmãri tot ce ne spune Biblia despre planul acesta de

acolo înainte.
Aºadar, în sfatul Sfintei Treimi s-a decis asupra acestui plan: „Sã
facem om dupã chipul Nostru, dupã asemãnarea Noastrã” (Gen.
1:26). Dupã ce l-a creat pe om, mai exact, dupã ce l-a plãmãdit ºi
l-a format cu mâinile Sale (singura vieþuitoare despre care ni se
spune cã Dumnezeu a fãcut-o în felul acesta) ºi dupã ce i-a suflat
viaþã din propria Sa viaþã, ºi dupã ce i-a fãcut bãrbatului ajutorul
potrivit, Dumnezeu i-a aºezat pe Adam ºi pe Eva în grãdina Eden.
Acolo Dumnezeu le-a dat de lucru: sã studieze toate animalele,
plantele, lucrurile ºi fenomenele, sã le înþeleagã natura ºi sã le dea
nume conforme cu aceastã naturã. Le-a mai dat porunca sã
îngrijeascã (sã lucreze) grãdina. Mai aflãm apoi cã Dumnezeu
venea mereu ºi stãtea de vorbã cu Adam ºi cu Eva. Aflãm de
asemenea cã le-a dat poruncã sã nu mãnânce din „pomul
cunoaºterii binelui ºi rãului,” cu avertizarea cã dacã vor mânca din
el vor muri.
Dintr-o datã apare în scenã un nou personaj ºi ni se spune
despre el:
„ªarpele era mai ºiret decât toate fiarele câmpului, pe care le
fãcuse Domnul Dumnezeu” (Gen. 3:1). Din Apocalipsa 12:9 aflãm
cine era personajul acesta: „balaurul cel mare, ºarpele cel vechi,
numit Diavolul ºi Satana, acela care înºalã întreaga lume.”
Existã douã texte în Vechiul Testament care, deºi în context se
referã la douã popoare, unul la Babilon ºi celãlalt la Tir, sunt cu
certitudine descrieri ale unui personaj cosmic. În general, teologii le
interpreteazã ca fiind o descriere a modului în care acest personaj a
devenit Satan sau Diavolul. Iatã-le:
„Cum ai cãzut din cer, Luceafãr strãlucitor, fiu al zorilor! Cum ai
fost doborât la pãmânt, tu biruitorul neamurilor!
Tu ziceai în inima ta: «Mã voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de
domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ºedea pe muntele
adunãrii dumnezeilor, la capãtul miazãnoaptei; mã voi sui pe
vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.»
Dar ai fost aruncat în locuinþa morþilor, în adâncimile
mormântului!” (Is. 14: 12-14). ªi:
„Aºa vorbeºte Domnul Dumnezeu: «Ajunseseºi la cea mai înaltã
desãvârºire, erai plin de înþelepciune ºi desãvârºit în frumuseþe.
43
Stãteai în Eden, grãdina lui Dumnezeu, ºi erai acoperit cu tot felul

de pietre scumpe […] Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse;
te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu ºi umblai prin
mijlocul pietrelor scânteietoare.
Ai fost fãrã patã în cãile tale din ziua când ai fost fãcut pânã în
ziua când s-a gãsit nelegiuirea în tine […]
Þi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseþii tale, þi-ai stricat
înþelepciunea cu strãlucirea ta. De aceea te arunc la pãmânt, te dau
priveliºte împãraþilor” (Ezec. 28: 12-17).
Din aceste texte înþelegem cã Satan a fost la început un înger
strãlucitor, aºezat foarte înalt în ierarhia fiinþelor cereºti, dar care,
exercitându-ºi capacitatea lui de a alege – inerentã oricãrei
persoane – s-a lãsat cuprins de mândrie ºi de dorinþa de a fi
deasupra lui Dumnezeu. În procesul acesta, el s-a schimbat
totalmente ºi a devenit în toate exact opusul a ceea ce este
Dumnezeu: a devenit totalmente întunecat, totalmente rãu,
totalmente mincinos, totalmente distructiv. În el nu a rãmas nici o
urmã de bine ºi de aceea el nu este mântuibil. Dar trebuie sã
reþinem cã el este o creaturã a lui Dumnezeu ºi sã observãm cã
Dumnezeu îl lasã sã vinã în Eden ca sã ispiteascã cu ºiretlicurile ºi
cu vicleniile lui pe Adam ºi pe Eva. Întrebarea esenþialã este: De ce
l-a lãsat Dumnezeu pe Satan sã existe ºi, mai ales, de ce l-a lãsat ºi
încã îl mai lasã sã înºele omenirea? Ba mai mult, observãm cã atunci
când Fiul Întrupat ca om a primit la botezul Sãu confirmarea cã El
este Fiul lui Dumnezeu, citim imediat cã „Duhul Sfânt L-a dus în
pustie ca sã fie ispitit de Diavolul” (Matei 4:1, subl.ns. I.Þ.). Ceea ce
vedem este cã în planul lui Dumnezeu era o necesitate ca Fiul în
starea Lui de om, dupã ce a auzit planul lui Dumnezeu cu privire
la Sine, sã fie ispitit de Diavolul, adicã acesta sã aibã oportunitatea
de a-i oferi sugestiile sale ºi cãile sale Domnului Isus.
Putem sã formulãm atunci principiul cã a fi om înseamnã a fi
persoanã liberã, liberã sã audã ce-i oferã Dumnezeu ºi ce-i oferã
Diavolul ºi liberã sã aleagã sã-l asculte pe unul sau pe celãlalt.
Putem trage concluzia – extrem de importantã – cã Dumnezeu îl
lasã pe Diavolul sã existe tocmai pentru a ne crea nouã libertate de
alegere, cãci numai acolo unde existã cel puþin douã persoane ºi
douã cãi între care sã alegi eºti cu adevãrat liber.
Aºadar, „ºarpele a amãgit-o pe Eva cu ºiretlicul lui” ºi gândurile
44
Introducere
ei s-au stricat de la credincioºia faþã de Dumnezeu (2 Cor. 11:3).

Adam a urmat-o pe soþia lui în neascultare de Dumnezeu ºi
ascultare de Diavolul. Pentru a înþelege ce s-a întâmplat atunci, sã
observãm cã textul ne spune cã au mâncat un fruct „din pomul
cunoaºterii binelui ºi rãului.” Pânã atunci ei au cunoscut numai
binele. În actul neascultãrii au cunoscut rãul. „A cunoaºte”
înseamnã, în modul cel mai profund al termenului, „a te uni cu.” Ei
nu au cunoscut rãul doar în plan teoretic, ci s-au unit cu rãul în felul
acesta ºi-au pervertit fiinþa cu rãul. Dar pomul acesta este numit
„pomul cunoaºterii binelui ºi rãului.” Fiindcã ei cunoºteau deja
binele, pomul acesta înseamnã amestecarea binelui cu rãul. Oamenii
nu au devenit totalmente rãi, cãci atunci ar fi devenit diavoli.
Oamenii au amestecat binele primit de la Dumnezeu cu rãul primit
de la Diavolul.
Pomul acesta conþinea în sine posibilitatea acestui amestec ºi
mâncarea din el (neascultarea de Dumnezeu ºi ascultarea de
Diavolul) a fãcut ca ei sã amestece în fiinþa lor binele ºi rãul.
Domnul Isus a confirmat acest amestec de bine ºi rãu în om
atunci când le-a spus oamenilor din vremea Lui: „Deci, dacã voi
care sunteþi rãi ºtiþi sã daþi daruri bune copiilor voºtri, cu atât mai
mult Tatãl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le
cer” (Matei 7:11). Chiar în starea lor naturalã oamenii îºi iubesc
copiii ºi ºtiu sã le facã bine, spune Domnul Isus. Prin urmare,
oamenii nu sunt totalmente rãi. Prima greºealã a lui Augustin,
urmat de Luther ºi de Calvin, a fost sã creadã cã omul a devenit
totalmente rãu, totalmente viciat sau pervertit, totalmente incapabil
de bine.
Sã urmãrim acum ce a fãcut Dumnezeu cu Adam ºi cu Eva dupã
ce aceºtia au comis actul de neascultare.
Dumnezeu îl blestemã pe ºarpe, dar pe Eva doar o anunþã cã
dependenþa ei de soþul ei va fi adâncitã ºi cã va naºte copii cu mari
dureri, iar pe Adam îl anunþã cã munca lui de a-ºi câºtiga pâinea va
deveni trudã ºi cã pãmântul însuºi îi va da de acum nu numai
produse hrãnitoare, ci ºi „spini ºi pãlãmidã.” Urmeazã apoi un act
uimitor. Dumnezeu a vãzut cã un efect al neascultãrii oamenilor a
fost cã s-au umplut de fricã ºi de ruºine. Ruºinea goliciunii lor era
un sentiment insuportabil! Ruºinea aceasta era, de fapt, ruºinea
pentru pãcatul lor. ªi Dumnezeu face un act cu totul neaºteptat de
45
noi: „Dumnezeu a fãcut lui Adam ºi nevestei lui haine de piele ºi

i-a îmbrãcat cu ele” (Geneza 3:21). Actul acesta a fost extrem de
mult discutat în teologie ºi a fost interpretat într-o mare varietate de
feluri. Fãrã a intra în istoria ºi în varietatea acestor interpretãri, sã
încercãm sã descoperim, din logica textului ºi a contextului,
elementele principale ale acestei istorii.
Primul lucru pe care trebuie sã-l observãm este cã Dumnezeu –
în loc sã-i ucidã – a gãsit o cale sau o metodã prin care a acoperit
ruºinea pãcatului lor. Lucrul acesta este extrem de important,
deoarece conceptul de „acoperire” este central în Biblie, cu referire
la soluþia oferitã de Dumnezeu pentru pãcatele omenirii. Lucrul
acesta este explicat de Însuºi Dumnezeu atunci când dã
instrucþiuni în Leviticul 16 cu privire la ziua ispãºirii ºi la actul de
ispãºire a pãcatelor naþiunii. Sângele jertfei de ispãºire trebuia dus
de marele preot în Sfânta Sfintelor, acolo unde era chivotul, ºi acest
sânge trebuia sã fie stropit peste capacul chivotului. Capacul care
acoperea chivotul simboliza astfel, prin stropirea lui cu sângele
jertfei de ispãºire, acoperirea pãcatelor poporului. Cuvântul ebraic
kaporeth, însemnând „a acoperi,” „acoperire,” „acoperiº,” a ajuns sã
însemneze acoperirea sau ispãºirea pãcatelor. De aceea, acoperiºul
sau capacul de pe chivot a mai fost numit ºi „scaunul (tronul)
milei”. Când s-a tradus Vechiul Testament în limba greacã,
acoperiºul chivotului, kaporeth, a fost tradus prin hilasterion.
Apostolul Pavel scrie cã pe Isus Cristos „Dumnezeu l-a rânduit mai
dinainte sã fie, prin credinþa în sângele Lui, hilasterion” (Romani
3:25, tradus în româneºte prin „jertfã de ispãºire”).
Trebuie sã le avem pe toate acestea în gând atunci când cãutãm
sã înþelegem ce a fãcut Dumnezeu cu Adam ºi Eva când le-a
acoperit ruºinea pãcatului prin hainele de piele.
Al doilea lucru pe care trebuie sã-l observãm este cã pentru a
face acele haine de piele de animale, Dumnezeu a trebuit sã ucidã
niºte animale. Dupã cât înþeleg eu din context, animalele acelea au
fost niºte miei. Dumnezeu a ucis acei miei în faþa ochilor uimiþi de
groazã ai lui Adam ºi ai Evei. Era prima datã când ei vedeau aºa
ceva! ªi din pieile acelor miei le-a fãcut haine ºi i-a îmbrãcat cu ele!
Este de presupus cã Dumnezeu le-a explicat ce face ºi ce
semnificã ceea ce face. Oare ce le va fi spus Dumnezeu? Un lucru
ne poate ajuta aici. Ceva mai târziu, Abel Îi aduce lui Dumnezeu ca
46
Introducere
jertfã un miel. Cu siguranþã cã pãrinþii lui i-au spus lui Abel (ºi lui
Cain!) ceva despre pãcatul lor ºi despre pãcat în general ºi despre
jertfirea unui miel pentru pãcat. Punându-le toate acestea cap la
cap, oare n-am putea sã ne imaginãm cã Dumnezeu, atunci când
i-a îmbrãcat pe Adam ºi Eva în hainele de piele de animale, le-a
spus ceva de genul acesta: „Pentru pãcatul vostru ar fi trebuit sã
plãtiþi cu moartea, aºa cum v-am avertizat cã se va întâmpla dacã
veþi mânca din pomul oprit. Dar, iatã, pentru a acoperi pãcatul
vostru, Eu Însumi aleg sã moarã niºte animale în locul vostru ºi prin
aceasta sã fac acoperirea ruºinii pãcatului vostru!”
Eu cred cã numai un asemenea eveniment ne oferã explicaþia
cea mai plauzibilã a apariþiei ideii de jertfã a unui animal pentru
pãcatele omului.
O asemenea interpretare ne poate da ºi cea mai logicã explicaþie
a faptului cã Adam ºi Eva n-au murit „în ziua aceea”, aºa cum i-a
avertizat Dumnezeu. Este adevãrat cã alungarea lor din grãdinã ºi,
astfel, separarea lor de Dumnezeu este ºi ea o „moarte”, dar
interpretarea pe care o dau eu aici actului prin care Dumnezeu
Însuºi le face oamenilor haine din piele adaugã elemente de cea
mai mare importanþã atitudinii lui Dumnezeu faþã de Adam ºi Eva
dupã actul neascultãrii lor. Teologul Irineu, care a fost ucenic al lui
Policarp, care, la rândul lui, a fost ucenic al apostolului Ioan, ºi care
a scris pe la anul 180 d.Cr., spune cã Dumnezeu nu i-a lãsat nici o
clipã pe Adam ºi Eva din mâinile Sale!
Cât de departe este imaginea aceasta de descrierea fãcutã de
Calvin omului dupã „cãdere” ca fiind fãrã valoare ºi fãrã demnitate!
Sã trecem acum la Cain ºi la modul în care S-a purtat Dumnezeu
cu el. Încã o datã, ne putem imagina – pe baza celor întâmplate cu
animalele ucise de Dumnezeu – cã Adam ºi Eva au explicat copiilor
lor cã pentru a face ca Dumnezeu sã nu-i omoare pentru pãcatele
lor, ei trebuie sã aducã pe altar un miel care sã-i înlocuiascã pe ei în
moarte. Citim cã aºa a fãcut Abel, dar Cain, care nu avea turmã de
miei, întrucât el era agricultor, a adus ca jertfã ceva „din roadele
pãmântului.” Oare nu cumva Cain a înþeles greºit ideea de jertfã –
aºa cum au fãcut-o mulþi dupã el – gândindu-se cã Dumnezeu are
nevoie de mâncare, sau, ºi mai rãu, cã poþi sã cumperi bunãvoinþa
lui Dumnezeu aducându-i niºte daruri?
47
Fapt este cã jertfa lui nu a fost primitã ºi Dumnezeu i-a fãcut

cunoscut lucrul acesta. Cain s-a supãrat rãu de tot. Ciudat cã
supãrarea lui se îndrepta spre Abel: îi era ciudã cã jertfa lui a fost
primitã! Sã vedem acum intervenþia lui Dumnezeu. Vedem încã o
datã cã Dumnezeu nu i-a abandonat pe oameni. Mai mult, vedem
cu câtã atenþie, grijã ºi gingãºie îi vorbeºte El lui Cain ºi-i explicã în
ce mare primejdie se aflã el în aceastã stare de mânie:
„ªi Domnul i-a zis lui Cain: «Pentru ce te-ai mâniat ºi pentru ce
þi s-a posomorât faþa? Nu-i aºa? Dacã faci binele, vei fi bine primit;
dar dacã faci rãul, pãcatul pândeºte la uºã; dorinþa lui se þine dupã
tine, dar tu sã-l stãpâneºti»” (Gen. 4:6-7).
Dar altceva este ºi mai important de observat: Dumnezeu nu-l
considerã pe Cain ca fiind neputincios în a rezista pãcatului, ci,
dupã ce-l avertizeazã cã pãcatul stã chiar la uºa lui, gata sã-l
captiveze, îi spune: „dar tu sã-l stãpâneºti.” Nu avem aici nici cea
mai micã urmã de vreun indiciu cã voinþa omului ºi capacitatea lui
de a acþiona împotriva pãcatului ar fi în vreun fel diminuate, sau cã
ar fi fost distruse. Tocmai de aceea Dumnezeu îl considerã pe Cain
responsabil de crima fãcutã ºi îl pedepseºte. Dar sã observãm cã ºi
atunci când îl pedepseºte, Dumnezeu continuã sã-l protejeze, ca
nimeni sã nu-i ia viaþa!
Sã facem aici o observaþie cu caracter general pentru istoria
omenirii. Explicaþia pe care am dat-o mai sus acþiunii lui Dumnezeu
de a îmbrãca pe Adam ºi Eva cu piei de animale ne poate sluji ºi ca
explicaþie pentru apariþia conceptului de jertfã de animale,
rãspândit la toate popoarele din antichitate. Este greu de conceput
o altfel de explicaþie decât cã ideea vine de la Dumnezeu Însuºi.
Dar, am vãzut cã deja Cain perverteºte conceptul acesta ºi
pervertirea aceasta, care constã în ideea cã zeitãþile pot fi
îmblânzite, îmbunate sau cumpãrate prin jertfe, s-a rãspândit ºi ea
în toatã lumea anticã.
Sã urmãrim în continuare modul în care se ocupã Dumnezeu de
omenire. În capitolul cinci din Geneza avem un nou indiciu despre
starea omului din vremea aceea: a existat un om pe nume Enoh,
despre care citim cã „a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani” (5:22
ºi 24). „A umblat cu Dumnezeu” înseamnã cel puþin douã lucruri:
întâi, cã a trãit în comuniune strânsã cu Dumnezeu ºi, al doilea, cã
a trãit dupã voia lui Dumnezeu, adicã în curãþie moralã. Sã ne
48
Introducere
amintim cã planul lui Dumnezeu era sã-ªi facã oameni dupã chipul
ºi asemãnarea Lui, pe care sã-i ia în final în comuniunea eternã a
Sfintei Treimi. Ei bine, omul acesta s-a format atât de mult dupã
chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu încât Dumnezeu a considerat
cã el nu mai trebuie sã guste moartea ºi, de aceea, l-a luat direct la
Sine!
Douã lucruri trebuie sã constatãm din istoria lui Enoh. Primul
este cã starea omenirii nu era deterioratã pânã într-acolo încât
Dumnezeu sã nu-ªi mai poatã duce la îndeplinire planul. Al doilea,
Dumnezeu este consecvent în a cãuta pãrtãºia oamenilor ºi în a-i
forma dupã chipul ºi asemãnarea Sa.
În capitolul cinci ni se spune cã Adam a mai avut „un fiu dupã
chipul ºi asemãnarea sa”, ºi i-a dat numele de Set. Dupã aceasta, ni
se dã o istorie a omenirii numai prin ramura lui Set, nu ºi prin cea
a lui Cain. Apoi, în capitolul ºase ni se spune cã „fiii lui Dumnezeu
au vãzut cã fetele oamenilor erau frumoase ºi dintre ele ºi-au luat
neveste pe acelea pe care ºi le-au ales.” Dupã toate probabilitãþile,
ramura omenirii care se trãgea din Set erau mai credincioºi ºi mai
curaþi decât cei din ramura lui Cain. Sã ne amintim cã în Luca 3:38
Adam este numit „fiul lui Dumnezeu”. Prin urmare, este rezonabil
sã considerãm cã „fiii lui Dumnezeu din Geneza 6:2 sunt ºi ei
oameni, adicã acea parte dintre oameni care veneau din linia lui Set
(a crede cã „fiii lui Dumnezeu” de aici ar fi îngeri este mai puþin
natural ºi mai puþin rezonabil). Dar ceea ce se întâmplã prin
amestecul celor buni cu cei rãi este cã rãul se generalizeazã în
omenire. ªi imediat dupã ce ni se vorbeºte despre acest amestec,
citim aceastã descriere a stãrii omenirii:
„Dumnezeu a vãzut cã rãutatea omului era mare pe pãmânt ºi
cã toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în
fiecare zi numai spre rãu” (Gen. 6:5).
Dar nici acum corupþia omenirii nu este total generalizatã.
Exista atunci un om pe nume Noe, care „umbla cu Dumnezeu”, aºa
cum fãcuse Enoh înainte. Dumnezeu decide sã nimiceascã
generaþia aceea de oameni ºi sã înceapã o nouã omenire din familia
lui Noe. Nu va fi ultima datã când Dumnezeu va face lucrul acesta.
Mai târziu, pe vremea lui Avraam, Dumnezeu va distruge
populaþia totalmente coruptã din Sodoma ºi Gomora. Mai târziu,
pe vremea lui Iosua, Dumnezeu porunceºte israeliþilor sã
49
nimiceascã totalmente populaþiile extrem de corupte din Canaan.

Tiparul acesta de civilizaþii umane care s-au corupt în întregime ºi
pe care Dumnezeu le-a ºters de pe faþa pãmântului se va repeta
mereu în istorie. Istoricul englez Arnold Toynbe a numãrat 27 de
civilizaþii care au fost ºterse din existenþã. Ceea ce este ºi mai
uimitor este cã Dumnezeu Se poartã aºa chiar ºi cu unele biserici.
Sã ne uitãm la cele ºapte scrisori cãtre cele ºapte biserici din Asia
Micã, redate nouã în Apocalipsa 2 ºi 3. În ele gãsim diferite
semnalãri de defecte, de erori ºi de pãcate ºi gãsim de asemenea o
serie de avertismente. Cel mai ameninþãtor este cel fãcut bisericii
din Laodicea: „am sã te vãrs din gura Mea” (Apoc. 3:16). Este
instructiv sã ne uitãm ºi sã vedem cã, circa ºase secole mai târziu,
erau grav decãzute ºi Dumnezeu a lãsat sã vinã peste ele nãvala
musulmanã, care le-a ºters de pe faþa pãmântului.
Aºadar, în indivizi ºi în diferitele culturi sau civilizaþii existã
tendinþa de decãdere, de corupþie, ºi atunci când aceastã corupþie
atinge un punct pe care Dumnezeu îl considerã a fi dincolo de orice
remediere, El nimiceºte atât individul, cât ºi cultura sau civilizaþia
aceea.
Dupã aceastã scurtã incursiune în istorie, sã ne întoarcem la
Geneza. Dumnezeu începe o nouã omenire prin familia lui Noe. La
scurtã vreme, însã, ºi aceastã omenire porneºte pe drumul
independenþei de Dumnezeu ºi a revoltei arogante împotriva Lui,
aºa cum vedem în încercarea oamenilor de a construi turnul Babel
care sã ajungã pânã la cer. De data aceasta Dumnezeu nu-i
nimiceºte pe oameni, ci le încurcã limbile ºi astfel creeazã
multitudinea de naþiuni care au populat toate colþurile pãmântului.
Sã þinem cont cã naþiunile au apãrut ca o consecinþã a revoltei
împotriva lui Dumnezeu la Babel. Dar iatã cã nu mult dupã aceea
Dumnezeu alege un om din Ur, din Caldeia, pe care îl cheamã sã
iasã din þara aceasta extrem de civilizatã ºi sã plece ca nomad cãtre
o altã þarã pe care i-o va arãta El mai târziu. Oricât de ciudatã ºi de
grea este aceastã cerere, Avraam Îl ascultã pe Dumnezeu. Vom
vedea cât de special este omul acesta scos dintr-o culturã pãgânã,
dar cel mai important lucru pe care trebuie sã-l semnalãm este cã
Dumnezeu îi spune: „toate familiile pãmântului vor fi
binecuvântate în tine” (Gen. 12:3). Prin urmare, Dumnezeu n-a
renunþat nici acum la omenire. La toatã omenirea! Da, nici mãcar la
50
Introducere
una dintre naþiuni. Intenþia Lui clar exprimatã este sã

binecuvânteze toate naþiunile!
Sã citim însã ce-i cere Dumnezeu lui Avraam:
„Când a fost Avraam în vârstã de nouãzeci ºi nouã de ani,
Domnul i s-a arãtat ºi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic.
Umblã înaintea Mea ºi fii desãvârºit ºi voi încheia legãmântul Meu
cu tine ºi te voi înmulþi nespus de mult” (Gen. 17:1-2. Cornilescu, în
loc de „desãvârºit”, scrie „fãrã prihanã.” Ediþia Jubiliarã ortodoxã
scrie „desãvârºit” aºa cum este în original ºi cum redau ºi traducerile
engleze. Nota ns. I.Þ.).
Locul unde vedem desãvârºirea lui Avraam este în ascultarea lui
de Dumnezeu pânã la punctul suprem al acceptãrii de a-l da lui
Dumnezeu prin jertfã pe singurul lui fiu pe care îl iubea mult.
Elementul esenþial în istoria aceasta este cã Însuºi Dumnezeu avea
un singur Fiu pe care Îl iubea, ºi El L-a dat jertfã pentru noi toþi.
Prin acceptarea de a-l jertfi pe Isaac, Avraam a devenit ca
Dumnezeu! Iatã de ce Avraam a fost pus ºef peste locul unde merg
dupã moarte cei drepþi! (Vezi pentru aceasta Luca 16:22-31).
Cartea Geneza ne mai spune cã Dumnezeu Însuºi a spus despre
Avraam:
„Cãci Avraam va ajunge negreºit un neam mare ºi puternic, ºi
în el vor fi binecuvântate toate neamurile pãmântului. Cãci Eu îl
cunosc ºi ºtiu cã are sã porunceascã fiilor lui ºi casei lui dupã el sã
þinã Calea Domnului, fãcând ce este drept ºi bine, pentru ca astfel
Domnul sã împlineascã faþã de Avraam ce i-a fãgãduit” (Gen.
18:18-19).
Fiului lui Avraam, lui Isaac, Dumnezeu îi spune:
„Îþi voi înmulþi sãmânþa ca stelele cerului; voi da seminþei tale
toate þinuturile acestea; ºi toate neamurile pãmântului vor fi
binecuvântate în sãmânþa ta, ca rãsplatã pentru cã Avraam a
ascultat de porunca Mea ºi a pãzit ce i-am cerut ºi a pãzit poruncile
Mele, orânduirile Mele ºi legile Mele” (Gen. 26:4-5).
Cartea Geneza ne mai surprinde o datã prin istoria lui Iosif,
tânãrul acela curat, care ºi atunci când – vândut de proprii sãi fraþi
– ajunge sclav în Egipt, nu-ºi abandoneazã curãþia ºi credincioºia
faþã de Dumnezeu. Iar atunci când Dumnezeu îl ridicã ºi-l face
prim ministru în Egipt, iar fraþii lui ticãloºi vin acolo dupã pâine, în
loc sã se rãzbune pe ei, aºa cum era, ºi este, aproape o lege
51
obligatorie în Orientul Mijlociu, Iosif le dã dragostea lui ºi le dã

hrana de care au nevoie, salvându-i astfel de la moarte sigurã.
Nobleþea caracterului îl face pe Iosif sã fie personajul din Vechiul
Testament care seamãnã cel mai mult cu Domnul Isus!
Oare ar putea cineva sã ne convingã cã omenirea era o masã de
corupþi, fãrã voinþã, fãrã capacitatea de a deveni ceea ce i-a plãnuit
Dumnezeu sã devinã: oameni dupã chipul ºi asemãnarea Lui?
Desigur, noi nu spunem cã acestea le realizau acei oameni singuri,
neasistaþi de Sfânta Treime. Noi avem suficiente indicaþii cã Fiul ºi
Duhul Sfânt erau implicaþi ºi atunci în lucrarea Tatãlui cu oamenii.
De asemenea, în moartea Lui pe cruce Domnul Isus a inclus ºi
pãcatele lor, care pânã atunci fuseserã doar trecute cu vederea de
Dumnezeu (Rom. 3:25-26).
Trecând la cartea Exodul, aici ne întâmpinã Moise, care încã de
tânãr a decis sã nu aleagã „plãcerile de o clipã ale pãcatului”, ci a
ales mai bine „sã sufere împreunã cu poporul lui Dumnezeu” (Evr.
11:25). Nu este acesta un alt caz de posibilitate de alegere ºi de
alegere liberã? Dar lucrul cel mai important este cã în a cincia carte
a lui Moise, în Deuteronom, citim cã dupã ce Dumnezeu le dã
iudeilor toate legile ºi poruncile le spune:
„Porunca aceasta pe care þi-o dau Eu azi nu este mai presus de
puterile tale, nici departe de tine… Dimpotrivã, este foarte aproape
de tine, în gura ta ºi în inima ta, ca s-o împlineºti” (Deut. 30:11 ºi 14)
Singularul este inclusiv, adicã cuprinde toatã Legea datã lor de
Dumnezeu. (nota ns. I.Þ.) Toate teoriile ºi doctrinele despre
neputinþa omului de a împlini Legea lui Dumnezeu sunt
spulberate de aceastã declaraþie. Dar nu numai atât. Îndatã dupã
aceasta Dumnezeu face o declaraþie cum nu se poate mai solemnã
despre faptul cã El le dã oamenilor posibilitatea unei alegeri libere:
„Iatã, îþi pun azi înainte viaþa ºi binele, moartea ºi rãul. Cãci îþi
poruncesc astãzi sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu, sã umbli
pe cãile Lui, sã pãzeºti poruncile Lui, legile Lui ºi rânduielile
Lui…
Iau azi cerul ºi pãmântul martori împotriva voastrã cã þi-am pus
înainte viaþa ºi moartea, binecuvântarea ºi blestemul. Alege viaþa, ca
sã trãieºti tu ºi sãmânþa ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tãu,
ascultând de glasul Lui ºi lipindu-te de El…” (Deut. 30:15-16, 19).
Când Dumnezeu zice „Iau martori” este ca ºi când El S-ar jura cã
52
Introducere
ceea ce spune este adevãrat. El strigã cã este adevãrat cã El le-a pus

în faþã o alegere ºi cã ei sunt cu adevãrat liberi sã aleagã. Scopul
tuturor poruncilor acestora se adunã în aceste cuvinte ale lui
Dumnezeu:
„Cãci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru: voi sã vã sfinþiþi ºi sã
fiþi sfinþi, cãci Eu sunt sfânt… Cãci Eu sunt Domnul care v-am scos
din þara Egiptului, ca sã fiu Dumnezeul vostru ºi sã fiþi sfinþi, cãci
Eu sunt sfânt” (Lev. 11:44-45).
Din toate acestea rezultã clar cã poruncile lui Dumnezeu descriu
caracterul lui Dumnezeu ºi cã cine le împlineºte devine ca El, adicã
sfânt, cum El este sfânt.
De la Moise înainte, avem o înºiruire de oameni ai lui
Dumnezeu: Iosua, judecãtorii, Samuel, David ºi toþi profeþii mari ºi
mici. Între toþi, cel care strãluceºte cel mai tare este Ilie, al doilea om
din Vechiul Testament, pe care Dumnezeu l-a luat la Sine fãrã a
vedea moartea fizicã. Ceea ce vreau sã subliniez, însã, este faptul cã
Ilie a trãit într-o epocã de teribilã decãdere spiritualã ºi moralã ºi cã
acest om al lui Dumnezeu a avut la un moment dat impresia cã este
singurul om care I-a mai rãmas credincios lui Dumnezeu. Dar
Dumnezeu îi spune cã El mai are „ºapte mii de bãrbaþi” care „nu ºi-au
plecat genunchii înaintea lui Baal ºi a cãror gurã nu l-au sãrutat”
(1 Împ. 19:18).
Atunci când se pãrea cã tot poporul s-a lepãdat de Dumnezeu,
aflãm cã mai existau încã ºapte mii de bãrbaþi (lângã care mai erau
ºi femei ºi copii!) care continuau sã meargã pe calea lui Dumnezeu!
Sã tragem aici o concluzie din cercetarea noastrã fugarã prin
Vechiul Testament. Pentru oricine vrea sã vadã, reiese clar cã dupã
neascultarea primilor doi oameni voinþa oamenilor a rãmas liberã
sã aleagã între bine ºi rãu, între Dumnezeu ºi Diavolul, ºi cã
Dumnezeu ªi-a continuat neabãtut planul Lui de a-ªi face oameni
dupã chipul ºi asemãnarea Lui.
Dar, va zice cineva, nu scrie cã oamenii erau morþi în pãcatele
lor? Da, aºa scrie în Efeseni 2:1:
„Voi eraþi morþi în greºelile ºi în pãcatele voastre, în care trãiaþi
odinioarã, dupã mersul lumii acesteia, dupã domnul puterii
vãzduhului, a duhului care lucreazã acum în fiii neascultãrii”(subl.
ns. I.Þ.). Dar ce fel de moarte este aceasta în care oamenii „trãiesc”?
Domnul Isus se referã ºi El la aceºti oameni ºi spune:
53
„Adevãrat, adevãrat vã spun cã vine ceasul, ºi acum a ºi venit,

când cei morþi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu ºi cei ce-l vor
asculta vor învia” (Ioan 5:25).
Aceºti oameni au douã capacitãþi: Prima este sã audã, iar a doua
este sã asculte sau sã nu asculte! Situaþia a fost aceeaºi ºi în Vechiul
Testament, unde cei enumeraþi mai sus – începând cu Enoh – au
auzit glasul lui Dumnezeu ºi l-au ascultat, ºi au umblat cu
Dumnezeu, ºi au devenit ca El. Sã ne amintim de ce a scris
anabaptistul Balthasar Hubmayer cã atunci când vorbeºte
Dumnezeu unui om, Cuvântul lui Dumnezeu mai întâi îl aduce la
viaþã, apoi îi creeazã libertatea de a analiza acest Cuvânt ºi de a
decide sã-l asculte sau sã nu-l asculte.
Când venim la Noul Testament, vedem cã Domnul Isus, în
prima Lui predicã, spune rãspicat: „Voi sã fiþi desãvârºiþi, aºa cum
Tatãl vostru este desãvârºit” (Matei 5:48). Celelalte texte din care se
vede cã Dumnezeu Îºi continuã planul Lui de a-ªi face oameni
dupã chipul Lui le-am arãtat deja. Le reamintesc totuºi aici. La
Pavel, le gãsim în special în Efeseni 4:17-24 ºi în Coloseni 3:9-10, la
Petru în 1 Petru 1:15-19 ºi în 2 Petru 1:2-11, iar la Ioan în 1 Ioan 2:6.
Iatã concluzia generalã, atât din cercetarea Vechiului Testament
cât ºi din cercetarea Noului Testament. Credem cã am dovedit cã –
indiferent cât de dãunãtoare a fost neascultarea primilor oameni
relatatã în Geneza 3 – aceasta nu a anulat planul lui Dumnezeu
formulat în Geneza 1. Cu alte cuvinte, planul lui Dumnezeu din
Geneza 1 trebuie sã ne rãmânã nouã ca un prim plan al întregii
noastre gândiri, iar întâmplarea relatatã în Geneza 3 trebuie
integratã în planul acesta.
Sunt sigur cã unii mã vor întreba ce fac cu Romani 3:9:18, care
este o descriere a universalitãþii pãcatului în omenire. Rãspunsul
meu este sã atrag atenþia cã nu afirm cã cineva din Vechiul sau din
Noul Testament ar fi fost fãrã pãcat, excepþie de la aceasta fãcând
doar Domnul Isus. Eu doar am scos în evidenþã faptul cã
Dumnezeu se adreseazã oamenilor ca unora care au puterea ºi deci
responsabilitatea de a asculta de poruncile Lui. ªi trebuie sã adaug
aici în mod rãspicat cã pe aceia care au ascultat de Dumnezeu ºi au
dorit sã facã ceea ce le-a cerut El, Sfânta Treime i-a ajutat, dându-le
puterea necesarã. Nici un om de pãmânt, din întreaga istorie, nu a
fãcut ceva bun ºi nobil fãrã asistenþa specialã a lui Dumnezeu. Cât
54
Introducere
despre descrierea universalitãþii pãcatului din Romani 3:9-18,

aceasta este o introducere la explicaþia datã în continuare de Pavel
cu privire la îndreptãþirea lucratã de Fiul lui Dumnezeu prin jertfa
Sa pe cruce pentru absolut toþi oamenii din istorie!
CE FEL DE VIAÞÃ SPIRITUALÃ CÃUTÃM

Dar, de ce dãm o atât de mare atenþie acestei probleme într-o
Introducere la un curs de viaþã spiritualã? Tocmai aici este miezul
problemei: felul de viaþã spiritualã pe care ne-o construim (sau nu
ne-o construim!) depinde organic de faptul cã ne-o clãdim pe
Geneza 3 sau ne-o clãdim pe Geneza 1.
Pentru a înþelege ºi mai clar lucrul acesta trebuie sã mergem din
nou la Luther. Deoarece a fost cãlugãr augustinian ºi credea
puternic cã prin „cãderea” lui Adam s-a distrus capacitatea omului
de a mai avea o voinþã liberã, el ºi-a clãdit toatã teologia pe baza
aceasta: omul este pãcãtos, el nu se poate schimba ºi va rãmâne
pãcãtos toatã viaþa. Corupþia lui, care-i vine din „cãderea” lui
Adam, este iremediabilã. Ce-i mai rãmâne atunci lui Dumnezeu de
fãcut cu omul? Un singur lucru: sã gãseascã o formulã juridicã prin
care sã-l poatã declara pe om drept ºi totuºi, El, Dumnezeu, sã
rãmânã drept. ªi El a gãsit aceastã formulã în faptul cã Dumnezeu
a transferat pãcatele oamenilor asupra lui Cristos (i le-a imputat
Lui) ºi a transferat asupra oamenilor dreptatea lui Cristos (le-a
imputat lor dreptatea Lui, le-a trecut-o în contul lor). ªi singurul
lucru care le mai rãmâne lor de fãcut este sã creadã în ceea ce a
fãcut Dumnezeu pentru ei în Cristos ºi ei sunt atunci „îndreptãþiþi”,
sau „îndreptãþiþi prin credinþã.”
Trebuie sã spunem rãspicat cã aceastã acþiune juridicã a lui
Dumnezeu este descrisã de apostolul Pavel în Romani 3:21-28 ºi cã
noi nu o negãm. Ea este baza mântuirii noastre în contextul justiþiei
lui Dumnezeu. Sã continuãm deci sã urmãrim logica gândirii lui
Luther.
În vremea când a fost cãlugãr, Martin Luther a fost foarte strict
cu sine însuºi. El credea cã pentru pãcatele lui trebuie sã se
pedepseascã pe sine însuºi. În fiecare zi îºi descoperea pãcate, le
spovedea duhovnicului sãu ºi acesta îi spunea ce pedepse trebuie
sã execute pentru ele, iar el îºi aplica cu rigurozitate aceste pedepse.
55
Toate acestea pânã în ziua în care, studiind Romani 3, a înþeles cã

pedeapsa pentru toate pãcatele noastre a purtat-o Fiul lui
Dumnezeu ºi, deci, noi nu trebuie sã mai fim pedepsiþi (sau sã ne
pedepsim) pentru ele, ci doar sã ne însuºim prin credinþã
îndreptãþirea pe care ne-a procurat-o Domnul Isus murind pentru
toate pãcatele noastre. Descoperind aceasta, Luther a trãit o mare
iluminare ºi o mare bucurie, ºi descoperirea aceasta stã la baza
Reformei pe care a iniþiat-o el. Trebuie sã subliniez încã o datã cã
descoperirea aceasta a lui Luther este descoperirea unui mare
adevãr, cã ea este baza Reformei ºi cã este unul dintre marile
adevãruri ale creºtinismului biblic!
Atunci, unde-i problema? Problema este cã Luther s-a oprit la
Romani 3 ºi astfel a redus creºtinismul lui la îndreptãþirea prin
credinþã. Repet cã în concepþia lui Luther omul îndreptãþit prin
credinþã rãmâne tot pãcãtos, dar el crede din nou ºi din nou ºi astfel
este iarãºi ºi iarãºi îndreptãþit. La un moment dat, Luther, ca sã
accentueze cã aºa stau lucrurile, a spus unuia dintre discipolii sãi:
„Pãcãtuieºte tare ºi crede tare.”
Dacã mântuirea se reduce la atât, la actul de credinþã (sola fide)
în jertfa Domnului Isus, atunci procesul de sfinþire a vieþii prin
biruinþa asupra pãcatului este ceva de dorit, dar nu este necesar
pentru mântuire. Este notoriu faptul cã Luther n-a putut niciodatã sã
integreze sfinþirea în mod organic în sistemul lui teologic.
Consecinþa acestei concepþii despre mântuire numai prin
credinþã ºi redusã numai la îndreptãþire este ceea ce am arãtat cã se
crede într-un larg segment evanghelic din America. Din aceasta s-a
format apoi credinþa cã poþi sã-L primeºti pe Domnul Isus numai ca
Mântuitor ºi eºti mântuit, adicã mergi în cer, chiar dacã nu þi s-a
schimbat cu nimic caracterul ºi comportamentul.
L-am întrebat recent pe un pastor baptist american: „Având în
vedere concepþia pe care o aveþi voi – cã o datã ce omul a venit în
faþã ºi a spus cã Îl primeºte pe Isus ca Mântuitor ºi pe baza aceasta
l-aþi botezat ºi apoi i-aþi spus cã „odatã mântuit pentru totdeauna
mântuit” – te rog sã-mi spui ce motivaþii îi mai poþi da acestui om
sã se ocupe de viaþa lui spiritualã ºi sã lucreze la schimbarea
caracterului sãu ºi la sfinþirea vieþii sale?”
Pastorul mi-a rãspuns prompt: „Niciuna!” Apoi, gândindu-se
puþin, a zis: „E adevãrat cã îi pot spune cã dacã va face aceste
56
Introducere
lucruri va primi niºte rãsplãtiri în cer, dar el îmi va spune cã nu-l

intereseazã rãsplãtirile, ci doar sã ºtie cã va fi acolo în cer, indiferent
în ce loc ºi pe ce poziþie.” ªi pastorul a adãugat trist: „ªi la aceasta
nu mai am ce-i spune!”
Observaþi deci ce legãturã organicã este între concepþia despre
starea omului prin „cãderea” lui Adam ºi concepþia despre
mântuire numai prin credinþã, pe de o parte, ºi viaþa spiritualã pe de
altã parte. Când þi-ai clãdit concepþia pe baza acestor credinþe, viaþa
spiritualã nu mai este necesarã pentru trãirea în eternitate cu
Dumnezeu. Ea poate fi o opþiune, dar nu o necesitate.
Sã mai rãmânem puþin la poziþia aceasta luteranã, cu extensia ei
în poziþia americanã, cã poþi sã-L ai pe Isus ca Mântuitor prin
credinþã fãrã necesitatea schimbãrii vieþii. Sã ne amintim cã cei ce
stau pe aceste poziþii insistã cã mântuirea este numai prin credinþã.
Pentru a sprijini aceastã doctrinã, se citeazã în mod special Efeseni
2:8-9: „Cãci prin har aþi fost mântuiþi, prin credinþã. ªi aceasta nu
vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sã nu
se laude nimeni.” Se mai adaugã, desigur, ºi alte texte. Dar iatã care
este problema care se creeazã cu aceasta.
Acceptând aceastã concepþie despre mântuire vom constata cã o
serie de texte din Biblie „nu se mai potrivesc” în sistem, ne pun într-o
anumitã încurcãturã ºi ne obligã sã le explicãm într-un mod care de
fapt înseamnã sã le negãm valabilitatea.
Sã începem cu Psalmul 15, care pune întrebarea: „Doamne, cine
va locui în Templul Tãu?” Cu siguranþã cã David întreba cine va
locui cu Dumnezeu în eternitate. Dovada cã acesta este sensul
întrebãrii este în Apocalipsa 21, unde ni se descrie cerul nou ºi
pãmântul nou pe care va locui Dumnezeu cu cei care sunt ai Sãi ºi
apoi ni se spune: „Iatã cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui
cu ei…” (Apoc. 21:3). Care este rãspunsul lui David la aceastã
întrebare? Iatã-l:
„Cel ce umblã în dreptate, cel ce face voia lui Dumnezeu ºi
spune adevãrul din inimã” (v. 2) ºi urmeazã încã alte descrieri ale
comportamentului unui om care se calificã sã locuiascã cu
Dumnezeu. David repetã întrebarea în Psalmul 24: „Cine se va
ridica pânã la locul Lui cel sfânt?” ºi rãspunde:
„Cel ce are mâinile nevinovate ºi inima curatã, cel ce nu-ºi dedã
sufletul la minciunã ºi nu jurã ca sã înºele” (v. 3-4).
57
Oare acestea nu par sã ne spunã cã omul se calificã prin trãsãturi

de caracter ºi prin fapte ca sã trãiascã în eternitate cu Dumnezeu?
Cel mai uºor mod de a ieºi din încurcãturã este sã spui cã David a
trãit în Vechiul Testament, unde mântuirea se pãrea a fi prin fapte.
Problema e cã ºi în Apocalipsa 21 ni se spune cine nu va fi în
eternitate cu Dumnezeu:
„Dar cât despre fricoºi, necredincioºi, scârboºi, ucigaºi, curvari,
vrãjitori, închinãtori la idoli ºi toþi mincinoºii, partea lor este în iazul
care arde cu foc ºi cu pucioasã, adicã moartea a doua” (Apoc. 21:8).
Vedem ºi aici cã faptele sunt cele care descalificã pe cineva sã
locuiascã cu Dumnezeu. Lucrul acesta este repetat, pentru ºi mai
mare accentuare, în Apocalipsa 21:27 ºi 22:15.
ªi mai dificil este sã ne scãpãm de ce ne spune Fiul lui
Dumnezeu Însuºi în Predica de pe Munte:
„Nu ori ºi cine Îmi zice „Doamne, Doamne!” va intra în
ceruri” (Matei 7:23).
Martin Luther însuºi a vãzut cã aici are o mare problemã ºi a
cãutat sã se scape de textul acesta. El a scris cã prin Predica de pe
Munte Isus a rãmas în cadrul legii mozaice ºi cã Predica de pe
Munte, prin cerinþele ei imposibile, este menitã doar sã ne sperie ºi
sã ne zicã: „Dacã vreþi sã fiþi mântuiþi prin lege, iatã ce porunci
trebuie sã þineþi! Noi – a continuat Luther – trebuie sã fim înþelepþi
ºi sã spunem cã nu ne trebuie mântuire prin lege, deoarece acum ni
s-a oferit mântuirea prin har, prin credinþã!”
Alþii ne spun cã învãþãturile Domnului Isus au fost date numai
iudeilor ºi cã ele ar fi fost valabile dacã ei L-ar fi primit ca Împãrat al
lor. Pentru cã nu L-au primit ca Împãrat, aceste învãþãturi au fost
suspendate. Aceste învãþãturi au fost „Evanghelia Împãrãþiei”, acum
suspendatã, ºi ele vor re-deveni valabile în împãrãþia de o mie de
ani. Între timp, spune aceastã teorie, apostolul Pavel a introdus
„Evanghelia harului.” Prin urmare, spun susþinãtorii acestei teorii, la
Domnul Isus nu mergem pentru învãþãturã; la El mergem numai
pentru mântuire. Pentru învãþãturã mergem la Pavel!
Lãsând la o parte faptul cã prin aceste afirmaþii se pune de o
parte învãþãtura Fiului lui Dumnezeu, a lui Dumnezeu cel întrupat,
neadevãrul lor se poate vedea ºi din faptul cã ºi Pavel ne dã o serie
de liste cu fapte rele pe care dacã le face cineva „nu vor moºteni
58
Introducere
Împãrãþia lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6:9-10; Galateni 5:19-21;

Efeseni 5:3-6)
Un alt text care îi pune în mare încurcãturã pe cei ce susþin aceastã
teorie este Evrei 12:14: „Urmãriþi pacea cu toþi ºi sfinþirea, fãrã de care
nimeni nu va vedea pe Dumnezeu.” Cei care susþin mântuirea
numai prin har, numai prin credinþã, au o mare dificultate în a
explica aceste texte. Ei afirmã cã ele nu se referã la mântuire, dar, cu
toate acestea, ar fi bine sã le ascultãm! Mai sunt ºi alte texte pe care ei
trebuie sã le „explice” în aºa fel încât sã le desfiinþeze.
Toate acestea sunt fundãturile în care ajungem când, împreunã
cu Augustin, Luther ºi Calvin, ne clãdim teologia pe Geneza 3, pe
„cãderea” lui Adam privitã ca o anihilare a persoanei responsabile
a omului.
Dar este oare Domnul Isus greºit când ne dã Predica de pe
Munte ca descriere a omului care se calificã sã intre în Împãrãþia lui
Dumnezeu? ªi oare ne aduce Pavel o altã Evanghelie decât cea pe
care ne-a dat-o Domnul Isus? Este suficient sã punem întrebãrile în
felul acesta ºi sã vedem cã rãspunsurile nu pot sã fie decât „Nu!”
Dar trebuie sã ne apropiem de ele mai sistematic ºi mai cu atenþie.
Sã începem cu întrebarea a doua, referitoare la Evanghelia lui
Pavel. Toatã lumea este de acord cã cea mai sistematicã prezentare
a Evangheliei pe care a predicat-o el se gãseºte în Epistola cãtre
Romani. Sã ne întoarcem deci la aceasta.
În capitolul 3, el ne-a dat învãþãtura despre îndreptãþirea lucratã
de Dumnezeu prin jertfa Domnului Isus ºi despre obþinerea ei prin
credinþã. Pavel continuã discuþia despre credinþã ºi despre har în
capitolul 4, apoi trage concluzia acestei discuþii la începutul
capitolului 5:
„Deci, fiindcã suntem socotiþi drepþi prin credinþã, avem pace cu
Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Lui Îi datorãm faptul
cã, prin credinþã, am intrat în aceastã stare de har în care suntem; ºi
ne bucurãm în speranþa gloriei lui Dumnezeu” (Rom. 5:1-2).
Am fi înclinaþi sã spunem cã aici am primit definiþia mântuirii ºi
cã, deci, aici se încheie discuþia despre mântuire. Dar, dacã noi
continuãm sã citim ce scrie el, descoperim cu uimire cã doar peste
câteva versete, el vorbeºte despre mântuire la viitor! Aceasta în
ciuda faptului cã deja am fost îndreptãþiþi, sau am fost declaraþi
drepþi! Iatã ce scrie Pavel:
59
„Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiþi drepþi prin
sângele Lui, vom fi mântuiþi prin El de mânia lui Dumnezeu.
Cãci, dacã atunci când eram vrãjmaºi, am fost împãcaþi cu
Dumnezeu prin moartea Fiului Sãu, cu mult mai mult acum, când
suntem împãcaþi cu El, vom fi mântuiþi prin viaþa Lui.” (Rom. 5:9-10,
subl. ns. I.Þ.)
Prin urmare, mântuirea nu poate fi redusã doar la îndreptãþire
sau, mai exact, îndreptãþirea nu este procesul total al mântuirii. Ce ne
spune exact aici apostolul Pavel? El ne spune cã „prin moartea
Fiului Sãu” Dumnezeu ne-a împãcat cu Sine, datoritã faptului cã
„prin sângele Lui” Isus suntem consideraþi „drepþi.” Moartea
Domnului Isus este cea care a realizat aceste lucruri. Noi nu putem
adãuga nimic la ele. Trebuie doar sã ni le însuºim prin actul de
credinþã. Dar, spune Pavel, acum intrã în ecuaþie viaþa lui Isus ºi prin
viaþa Lui vom fi noi mântuiþi. De la acest punct, Pavel începe sã ne
arate modul în care vom fi mântuiþi prin viaþa lui Isus. El ne explicã
mai întâi cum am fost uniþi cu Adam ºi cum din neascultarea lui
Adam ne-a venit moartea. Prin ascultarea Fiului, adicã prin
moartea Lui în locul nostru, ne-a venit îndreptãþirea. Dar în Cristos
avem mult mai mult decât ceea ce s-a stricat prin Adam. În El avem
mult mai mult decât îndreptãþirea. În capitolul 6, Pavel ne explicã
procesul morþii noastre cu Cristos ºi a învierii noastre cu El, proces
care are scopul ca „trupul pãcatului sã fie dezbrãcat de puterea lui,
în aºa fel încât sã nu mai fim robi ai pãcatului” (Rom. 6:6). Dacã noi
ne-am fãcut astfel una cu Cristos ºi dacã acum suntem „în Cristos”
(v. 11), trebuie sã învãþãm de la El trãirea pentru Dumnezeu (v. 10)
ºi sã obþinem din El harul împuternicitor pentru ca pãcatul sã nu
mai domneascã în noi ºi sã nu mai ascultãm de el. În felul acesta ne
facem mãdularele noastre roabe ale dreptãþii ºi avem ca rod
sfinþirea noastrã (v .19). Abia când ajungem la stadiul acesta ni se
vorbeºte de viaþa veºnicã:
„Dar acum, o datã ce aþi fost izbãviþi de pãcat ºi v-aþi fãcut robi ai lui
Dumnezeu, aveþi ca rod sfinþirea, iar ca sfârºit: viaþa veºnicã” (v. 22).
Dar nici aici procesul mântuirii nu este încheiat. Pavel simte cã
trebuie sã ne mai explice ºi alte aspecte ale luptei împotriva
pãcatului, ºi o face în capitolele ºapte ºi opt. Aici el introduce în
ecuaþie ºi lucrarea de cãlãuzire în noi a Duhului Sfânt ºi ne face
precizarea crucialã cã numai aceia sunt fii ai lui Dumnezeu care
60
Introducere
sunt cãlãuziþi de Duhul lui Dumnezeu (v. 14) ºi care, prin Duhul,
fac sã moarã faptele trupului (v. 12-13).
Pavel continuã discuþia aceasta în capitolul 12:1-2, unde ne
îndeamnã sã ne aducem „trupul”, care reprezintã aici toatã
persoana, ca jertfã vie lui Dumnezeu ºi apoi ne cheamã la
transformare (în original „metamorfozare”) „prin înnoirea minþii”
ca astfel sã ajungem sã fim capabili în toate situaþiile sã distingem
care este voia lui Dumnezeu pentru noi ºi sã trãim dupã voia
aceasta.
Aici trebuie sã atragem atenþia la ceva extrem de important. Toþi
cercetãtorii evanghelici observã faptul cã epistolele lui Pavel au
douã pãrþi: prima parte – spun ei – se ocupã de doctrinã, iar a doua
se ocupã de moralã. Se observã din tonul celor mai mulþi dintre ei cã
pentru ei doctrina este cea mai importantã; morala este un adaos
pios fãcut în lumina doctrinei. În cadrul doctrinei ni se spune ce a
fãcut Cristos pentru noi, iar în partea moralei ni se spune cã,
întrucât El a fãcut atât de mult pentru noi, ar trebui sã fim ºi noi
recunoscãtori ºi sã trãim aºa cum ne cere El (pe cât se poate). Cam
acesta este tonul ºi nu cred cã am fãcut o caricaturizare a poziþiei
lor.
Dar, studiind cu atenþie scrierile lui Pavel, am ajuns sã vãd cã
partea principalã a epistolelor lui este partea a doua, în care el ne
descrie ce fel de oameni vrea Dumnezeu sã facã din noi ºi ce
mijloace ºi ajutoare ne pune El la dispoziþie ca sã realizãm planul
Lui cu noi. Partea întâi (doctrina) ne aratã cine este Isus Cristos ºi ce
a fãcut Dumnezeu prin El ca sã ne scoatã pe noi din robia pãcatului.
Dar toate acestea au ca þel faptul cã Dumnezeu ne vrea oameni
dupã chipul Sãu.
Iatã de ce, în partea a doua a Epistolei cãtre Efeseni el ne atrage
atenþia sã vedem dacã L-am învãþat bine pe Cristos, deoarece
scopurile cu care a venit el la noi sunt (1) sã ne dezbrãcãm de omul
cel vechi care a trãit dupã Cel rãu (cf. 2:1-3), (2) sã ne înnoim în
Duhul minþii noastre ºi (3) sã ne îmbrãcãm în omul cel nou, „fãcut
dupã chipul lui Dumnezeu, de o dreptate ºi sfinþenie pe care o dã
adevãrul”(Efeseni 4:21-24). Chiar ºi moartea Domnului Isus în locul
nostru are ca þel producerea de oameni „plini de râvnã pentru fapte
bune”, adicã pasionaþi pentru o viaþã sfântã (Tit 2:14).
Cu toate acestea în gând, sã ne întoarcem la Efeseni 2:8-9. Este
61
adevãrat cã noi suntem mântuiþi prin har, prin credinþã, nu prin

fapte, dar mântuirea aceasta este fãcutã cu un þel precis ºi clar, pe
care el ni-l dã în versetul 10, unde el scrie cã noi am fost „creaþi în
Cristos” în vederea faptelor bune pe care le-a pregãtit Dumnezeu ca sã
umblãm în ele!
Cu alte cuvinte, partea de „moralã” în epistolele lui Pavel nu
este un adaos pios ºi mai puþin important, ci dimpotrivã, partea
aceasta este chiar scopul urmãrit de Dumnezeu cu vieþile noastre,
cãci, aºa cum le scrie Pavel tesalonicenilor: „voia lui Dumnezeu este
sfinþirea voastrã” (1 Tes. 4:3).
Sã revenim acum la învãþãtura Domnului Isus. De la început ºi
pânã la sfârºitul lucrãrii Lui pe pãmânt, învãþãtura Domnului Isus a
avut un singur subiect: Împãrãþia lui Dumnezeu (în Evanghelia
dupã Matei apare alternativ ºi Împãrãþia cerurilor). Evangheliºtii ne
spun cã El mergea din loc în loc ºi predica Împãrãþia lui Dumnezeu.
Aproape toate pildele Lui încep cu cuvintele: „Împãrãþia lui
Dumnezeu se aseamãnã cu…”. Chiar ºi dupã învierea Lui din
morþi, istoricul Luca ne spune cã li s-a arãtat adeseori, „timp de
patruzeci de zile ºi vorbind cu ei lucrurile privitoare la Împãrãþia lui
Dumnezeu” (Fapte 1:3).
Ceea ce avem noi în Matei capitolele cinci-ºapte, ceea ce noi
numim Predica de pe Munte, este cu siguranþã o mostrã despre
felul cum predica Domnul Isus despre Împãrãþia lui Dumnezeu.
Putem spune cu siguranþã cã scopul predicii este sã defineascã ce fel
de oameni vor intra în Împãrãþia cerurilor. Concluzia finalã ºi generalã
este aceasta:
„Nu oriºicine îmi zice „Doamne, Doamne!” va intra în Împãrãþia
cerurilor, ci cel ce face voia Tatãlui Meu care este în ceruri” (Matei 7:21).
Dar care este „voia lui Dumnezeu”? Cu siguranþã cã voia lui
Dumnezeu este indicatã cu precizie în versetul 24:
„De aceea, pe oriºicine aude aceste cuvinte ale Mele ºi le face îl voi
asemãna cu un om cu judecatã, care ºi-a zidit casa pe stâncã.” Cu
alte cuvinte, Predica de pe Munte este definirea voii lui Dumnezeu
pentru fiii lui Dumnezeu, ºi formularea rezumativã a acestei voi a
lui Dumnezeu este în Matei 5:48:
„Voi fiþi dar desãvârºiþi, aºa cum Tatãl vostru cel ceresc este
desãvârºit.”
Acesta este planul cu care a venit Fiul lui Dumnezeu pe pãmânt:
62
Introducere
El a venit sã-I facã lui Dumnezeu fii ºi sã-i înveþe sã fie desãvârºiþi ca
Tatãl lor ºi a venit ca sã-ªi facã Lui Însuºi fraþi care sã fie ca El Însuºi:
sã gândeascã ca El, sã aibã caracter ca al Lui ºi sã se comporte ca El.
Aici intervine o mare problemã care, dacã este clarificatã ºi bine
înþeleasã, oferã o mare luminã. Problema este cã afirmaþiile de mai
sus despre scopul întrupãrii Fiului lui Dumnezeu aºa cum l-am
expus noi mai sus par a fi contrazise de câteva afirmaþii ale
Domnului Isus Însuºi. Iatã care sunt aceste afirmaþii:
„Cãci Fiul omului a venit sã caute ºi sã mântuiascã ce era
pierdut” (Luca 19:10) ºi
„Cãci Fiul omului n-a venit ca sã I se slujeascã, ci El sã slujeascã
ºi sã-ªi dea viaþa ca rãscumpãrare pentru mulþi” (Matei 20:28).
Declaraþiile acestea nu contrazic scopul enunþat de Domnul Isus
în Predica de pe Munte de a-I face lui Dumnezeu fii desãvârºiþi.
Dimpotrivã, ele se îmbinã logic ºi în perfectã armonie. Numai cã
tocmai aici greºesc o mulþime de teologi ºi de credincioºi
evanghelici: cã nu vãd cum se îmbinã ºi se armonizeazã declaraþiile
Domnului Isus, cã a venit sã caute ºi sã mântuiascã pe cei ce erau
pierduþi, dându-ªi viaþa ca rãscumpãrare pentru ei, ºi scopul Lui
declarat în Predica de pe Munte, cã fiii lui Dumnezeu trebuie sã fie
desãvârºiþi aºa cum este desãvârºit Tatãl lor din cer.
Iatã armonizarea. Sã pornim de la faptul cã Domnul Isus l-a
numit pe Diavolul „stãpânitorul lumii acesteia.” Dreptul lui de
stãpânire asupra oamenilor îi era dat de pãcatele lor. Domnul Isus
ºtia foarte bine cã pentru a-I face lui Dumnezeu fii ºi apoi a-i face
desãvârºiþi, trebuia mai întâi sã-i rãscumpere din robia Celui rãu!
Este adevãrat cã El a venit sã-i rãscumpere pe cei pierduþi, dar El
n-a venit numai sã-i rãscumpere; el a venit ca, dupã ce-i scoate din
robie, sã-i facã asemenea Lui Însuºi, sã-i facã desãvârºiþi!
Tendinþa de a nu vedea decât prima etapã a lucrãrii Fiului,
tendinþa de reducþionism, adicã de a limita totul numai la iertarea
de pãcate, este cel mai mare dezastru care se întâmplã de la
Reforma lui Luther încoace!
Dupã toate aceste clarificãri de doctrinã, sã revenim la a vedea
modul în care toate acestea determinã ºi influenþeazã modul nostru
de a vedea viaþa spiritualã sau trãirea cu Dumnezeu.
Am vãzut deja cã dacã privim neascultarea lui Adam ca pe o
cãdere catastrofalã care a ruinat iremediabil omenirea, atunci nu-I
63
mai rãmâne lui Dumnezeu altceva de fãcut decât sã-i salveze mãcar
pe unii dintre ei de la meritata condamnare. În situaþia aceasta,
scopul morþii Fiului în locul celor aleºi pentru mântuire este numai
acela de a satisface justiþia lui Dumnezeu ºi de a-I da astfel lui
Dumnezeu dreptul de a-i duce în cer.
Am vãzut cã poziþia aceasta a fost reformulatã în epoca modernã
prin concepþia cã totul se reduce la a crede în Domnul Isus ca
Mântuitor personal, la convertire, care îl calificã pe cel ce crede sã
meargã în cer. Se pune atunci întrebarea logicã: De ce nu ne duce
în cer imediat dupã convertire? De ce ne mai lasã aici sã ne luptãm
cu viaþa ºi cu ispitele ºi sã ne tot pângãrim ºi sã ne rãnim în aceastã
luptã? ªi de ce ne-am lupta aici pentru sfinþirea vieþii, când pentru
a merge în cer nu este necesar decât sã credem?
Am vãzut deja cã în sistemul acesta de gândire strãdania pentru
sfinþirea vieþii, pentru formarea caracterului cristic, pentru
desãvârºirea comportamentului nu au motivaþia logicã necesarã.
Care este alternativa? Aceasta este sã ne ducem înapoi la planul
lui Dumnezeu din Geneza 1 ºi sã luãm extrem de în serios planul
lui Dumnezeu cu noi de a ne face dupã chipul ºi asemãnarea Lui .
Vedem atunci cã neascultarea lui Adam nu L-a abãtut pe
Dumnezeu de la a merge înainte ºi de a-ªi face oameni dupã voia
Lui. În cazul acesta, moartea Fiului pe cruce nu este decât repararea
a ceea ce s-a stricat prin Adam cu scopul principal de a ne readuce
în planul lui Dumnezeu de a ne face dupã chipul Lui.
Acum devine clar motivul pentru care ne lasã Dumnezeu aici pe
pãmânt dupã convertire: Abia acum începe El sã ne lucreze, sã ne
formeze caracterul cristic, sã ne modeleze dupã chipul Sãu. ªi abia
acum înþelegem care este scopul trãirii noastre cu Dumnezeu:
transformarea noastrã, metamorfozarea noastrã în caracter ºi în
comportament.
Dacã vreþi sã vã convingeþi cã bisericile noastre se concentreazã
numai pe iertarea de pãcate, fiþi atenþi la ce se roagã oamenii
duminica dimineaþa la ora de rugãciune. Veþi auzi numai rugãciuni
ca acestea: „Doamne, noi suntem slabi ºi pãcãtuim mereu. Te
rugãm iartã-ne.” Sau: „Doamne, iarãºi ne-am pângãrit în lume. Te
rugãm mai spalã-ne o datã!” Sub multe alte forme ºi cu multe alte
cuvinte, veþi vedea cum obiectivul principal al rugãciunilor este
spãlare ºi iertare de pãcate.
64
Introducere
De ce-i aºa? Fiindcã majoritatea predicilor pe care le aud ei sunt

despre spãlare ºi iertare de pãcate! Dacã pastorii ºi-ar schimba
teologia ºi ºi-ar concentra predicile pe sfinþenia cerutã de
Dumnezeu, pe procesul de desãvârºire a vieþii, pe modul în care se
formeazã în noi chipul Domnului Isus, ei ar sãdi în credincioºi
gândul predominant cã þelul spre care trebuie sã aspire, sã lucreze ºi
sã alerge este sfinþirea, desãvârºirea ºi asemãnarea cu Domnul Isus.
Dacã ei ar persevera sã se ocupe de aceste subiecte, ei ar modela
gândirea credincioºilor în aceastã nouã direcþie ºi, treptat-treptat,
aceste subiecte ar începe sã aparã ºi în rugãciunile credincioºilor la
ora de rugãciune. I-am auzi pe oameni cã cer Domnului mai multã
sfinþire, putere sã fie tot mai desãvârºiþi în tot ce fac ºi mai multã
asemãnare cu Domnul Isus. Dacã subiecte referitoare la aceste
þeluri s-ar discuta ºi la ºcoala duminicalã ºi la grupele de pãrtãºie,
oamenii ar începe sã le discute ºi în familiile lor ºi în felul acesta
s-ar crea un climat cu totul nou în gândirea, vorbirea ºi trãirea
noastrã.
MISTICISM
Prin 1870, un numãr de credincioºi evanghelici din Marea Britanie
au început sã discute despre sãrãcia vieþii lor spirituale. Ei s-au
întrebat ce le lipseºte ºi din discuþiile acestea ºi din cãutarea dupã
ceva substanþial în viaþa lor lãuntricã a apãrut ideea cã ceea ce le
trebuie este o adâncire a conceptului de unire cu Cristos ºi de trãire
„în Cristos”. Au apãrut atunci câþiva vorbitori care au început sã
þinã conferinþe pe tema unirii cu Cristos ºi a trãirii în unire cu El.
S-a nãscut atunci ideea de a avea o conferinþã de o sãptãmânã
întreagã dedicatã adâncirii vieþii spirituale cu Cristos ºi în Cristos.
Aºa s-au început conferinþele din staþiunea de odihnã Keswick, din
nordul Angliei (þinutul lacurilor). Mulþi vorbitori la Keswick au scris
apoi cãrþi pe aceastã temã. Unele dintre acestea mi-au cãzut mie în
mânã când eram student la Cluj ºi prin ele mi-am însuºit aceastã
dimensiune a vieþii spirituale.
Mai târziu, în America, intrând mai adânc în câmpul teologic
evanghelic, am constatat cã ideea aceasta a unirii cu Cristos ºi a
trãirii în El ºi cu El nu este larg rãspânditã. De fapt, în Statele Unite
existã o foarte micã miºcare astãzi cu aceastã temã, numitã „Deeper
65
Life” („Viaþã mai adâncã”), dar ea nu este sprijinitã de teologi

evanghelici cu renume.
Cercetând mai cu atenþie, am vãzut cã teologii evanghelici se
distanþeazã de miºcarea aceasta pe motiv cã ar fi „misticã.” Am
descoperit cã existã între evanghelici o mare teamã de „misticism.”
Dar ce este misticismul ºi de ce aceastã teamã de misticism în
anumite cercuri evanghelice? Datoritã faptului cã misticismul este
de mai multe feluri, definiþiile misticismului sunt ºi ele diferite.
Elementul comun al tuturor formelor de misticism este credinþa cã
se poate ajunge la un contact sau la o unire directã a omului cu
Divinitatea, cu Dumnezeu. Existã o ramurã misticã în catolicism;
existã o ramurã misticã în ortodoxie; existã o ramurã misticã în
islam, în hinduism ºi în alte religii orientale. Elementul comun
tuturor acestora este cã printr-un îndelungat proces de curãþiri
rituale, prin abstinenþe ºi prin diferite forme de meditaþie, individul
ajunge la un punct în care face contact cu Divinitatea sau cu
Dumnezeu, contact care este simþit ca o contemplare, ca o
comuniune din care se naºte extaz, o imensã bucurie care vine din
aceastã unire, chiar ºi de moment, cu Fiinþa Supremã.
Desigur, aceasta este o generalizare aºa de mare încât sã
cuprindã aproape toate formele de misticism. Sã reþinem cã în toate
acestea lucrul comun este credinþa în posibilitatea unui contact, sau
chiar a unei uniri, iar în unele cazuri chiar a unei contopiri cu
Divinitatea. Putem sã spunem atunci cã definiþia cea mai generalã
poate fi aceasta: misticismul este credinþa în posibilitatea ca un om
sã ajungã în contact direct cu Divinitatea, iar în unele cazuri în unire
sau chiar contopire cu Divinitatea. Practicile prin care se sperã sã se
atingã acest þel sunt extrem de diferite.
Un element comun al tuturor acestor practici mistice este
credinþa cã þelul se va realiza cândva în viitorul pe acest pãmânt al
acelui individ, la finalul unui urcuº greu, care cere multe sacrificii.
Cele mai multe forme de misticism se practicã în mãnãstiri sau în
alte locuri în care individul se izoleazã de societate.
Toate aceste miºcãri mistice sunt contrare cu credinþa
evanghelicã bazatã pe Sfânta Scripturã! Existã însã un element
central în misticism care poate cã ne-a reþinut deja atenþia: unirea
cu Divinitatea. Domnul Isus ne spune cã El Însuºi este în Tatãl ºi cã
Tatãl este în El, ºi cã tot astfel El este în noi ºi noi suntem în El. Ca
66
Introducere
sã ilustreze aceastã unire, El foloseºte asemãnarea cu unirea

organicã dintre o viþã ºi mlãdiþele ei ºi ne spune: „Eu sunt viþa, voi
sunteþi mlãdiþele” (Ioan 15:5). Apostolul Pavel comparã unirea lui
Cristos cu noi cu unirea dintre un soþ ºi o soþie care alcãtuiesc un
singur trup ºi scrie cã „noi suntem mãdulare ale trupului Lui, os din
oasele Lui ºi carne din carnea Lui” (Efes. 5:30).
Dupã definiþia pe care am dat-o misticismului, credinþa în
aceastã unire cu Cristos este misticism! De asemenea, credinþa cã
Duhul Sfânt locuieºte literalmente în cel credincios ºi îl cãlãuzeºte
este misticism (este un alt aspect al unirii cu Dumnezeu)! Trebuie sã
adãugãm cã ºi credinþa în naºterea din Dumnezeu, luatã ca o
descindere directã din Dumnezeu, este o formã de misticism!
Putem spune cã toate acestea sunt misticism biblic. Existã însã o
diferenþã esenþialã între acest misticism biblic ºi toate formele de
misticism discutate mai sus, ºi anume: În toate acele credinþe ºi
practici mistice unirea cu Dumnezeu se sperã cã se va realiza
cândva în viitor, la finalul unui drum lung, al unui urcuº greu prin
asceze, vegheri, meditaþii etc. În misticismul biblic; unirea cu
Cristos ºi cu Duhul Sfânt, din care ºi prin care se produce naºterea
din Dumnezeu, se produc la începutul drumului! Trãirea cu
Dumnezeu, pe care noi o desemnãm cu termenul de viaþã
spiritualã, are loc dupã ce se realizeazã aceastã unire!
Este incontestabil cã învãþãtura despre unirea cu Cristos, despre
prezenþa Duhului Sfânt în cel credincios ºi despre naºterea din
Dumnezeu sunt învãþãturi biblice. Noi le putem desemna pe toate
prin termenul de misticism biblic. Atunci, de ce se tem atâþia teologi
evanghelici de ele?
În ultimã analizã, teama aceasta vine din concepþia despre
Dumnezeu ca o Fiinþã complet detaºatã de creaþia Sa, o Fiinþã atât
de îndepãrtatã (nu spaþial, ci în esenþã) încât orice atingere între
Fiinþa Lui ºi noi este imposibilã. Trebuie sã spunem cã aceastã
concepþie despre Dumnezeu nu este biblicã, ci este luatã din
filosofia greacã! Dumnezeul Bibliei nu este ceva abstract ºi complet
izolat de creaþia Sa. Dumnezeul Bibliei este o Persoanã implicatã în
creaþia Sa ºi mai ales strâns legat de omul pe care l-a creat dupã
chipul Sãu ºi cu care stabileºte relaþii intime, relaþii de dragoste.
Fiindcã aceºti teologi vor sã-L þinã pe Dumnezeu complet
detaºat de creaþia Sa ºi sã lase o prãpastie de netrecut între noi ºi
67
Persoana Lui – iatã de ce se tem ei de ceea ce noi am numit

misticism biblic. Scriindu-ºi teologia, ei vor sã o formuleze în aºa fel
încât sã excludã din ea orice posibilitate de atingere a omului cu
Dumnezeu. Ca sã realizeze lucrul acesta, ei interpreteazã metaforic
o serie de expresii biblice. Astfel, ei spun cã unirea cu Cristos este o
metaforã. Exact aºa, referinþa la viþã ºi la mlãdiþe este evident o
metaforã, ºi referinþa la Cristos ca mire ºi noi ca mireasã este tot o
metaforã. Cu privire la Duhul Sfânt, ei au introdus teoria cã la
terminarea scrierii Noului Testament (cândva în a doua jumãtate a
secolului întâi, dupã Cristos) Duhul Sfânt „a intrat în tãcere”, adicã
de atunci încoace El nu mai vorbeºte direct nimãnui. El locuieºte în
om într-un anume sens, dar nu-i vorbeºte, ci, în cel mai bun caz, îi
dã anumite imbolduri. De fapt, spun ei, omul devine copil al lui
Dumnezeu nu prin naºtere din Dumnezeu, ci numai prin adopþie,
care este ºi ea un proces juridic prin care Dumnezeu îl înfiazã, îl
declarã al Lui.
Dacã vã uitaþi cu atenþie la toate acestea, veþi vedea clar cum
dintr-o datã Noul Testament este golit de elementele lui cele mai
vitale, iar credinþa creºtinã rãmâne alcãtuitã numai din metafore!
Ca sã sistematizez situaþia, eu am gãsit cã aceºti teologi
evanghelici golesc creºtinismul lor de orice conþinut real prin patru
afirmaþii dogmatice:
1. Unirea cu Cristos este doar o metaforã care indicã o asociere

strânsã;
2. Duhul Sfânt a intrat în tãcere la terminarea scrierii Noului
Testament ºi nu mai vorbeºte direct ºi personal nimãnui;
3. Oamenii devin copii ai lui Dumnezeu nu prin naºtere din
Duh, din Dumnezeu, ci doar printr-un act juridic de înfiere,
de adopþie; ºi
4. Mântuirea este doar un act juridic prin care credinciosul este
îndreptãþit la tronul lui Dumnezeu. Nimic nu se întâmplã
atunci în om. El nu este fãcut drept, ci este doar declarat
drept.
Dupã ce am înþeles ºi formulat aceste patru puncte, le-am arãtat

la mai mulþi teologi de seamã ºi la mai mulþi pastori. Un teolog care
este director de seminar teologic, s-a uitat surprins la listã ºi mi-a
68
Introducere
zis: „Acestea sunt exact tendinþele de care mã izbesc chiar în ºcoala

noastrã!” Alþii le-au privit doar cu surprindere ºi au cãutat sã le
justifice. Dar nu am gãsit nici un teolog sau pastor care sã spunã cã
acestea nu sunt realitãþi în gândirea teologicã evanghelicã de astãzi.
Unul dintre teologii englezi care a avut un mare impact
personal asupra mea a fost Martyn Lloyd-Jones. El este unul dintre
extrem de puþinii teologi evanghelici care nu se teme sã foloseascã
termenii „mistic” ºi „misticism.” Fiindcã eu consider cã noþiunea
aceasta este fundamentalã pentru viaþa spiritualã, voi da mai jos
mai multe citate din cartea lui întitulatã The Unsearchable Riches of
Christ, An exposition of Ephesians 3:1 to 21 (Banner of Truth Trust,
Edinburgh, 1979).
„Aceastã prezenþã a lui Cristos în inimã este ceva real. Ea nu
înseamnã numai cã El este prezent prin Duhul, sau prezent în
sensul cã El ne influenþeazã într-un mod general ºi cã ne dã haruri
ºi cã ne face în stare sã ne simþim siguri de influenþa Lui. Ea
înseamnã cã El Însuºi, într-un anumit sens mistic, pe care nici mãcar
nu putem începe sã-l înþelegem, realmente locuieºte în noi. Aceasta
este ceea ce are apostolul Pavel în gând când îi mustrã pe creºtinii
din Corint cã se fac vinovaþi de anumite pãcate ale trupului ºi scrie:
«Nu ºtiþi cã trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuieºte
în voi?»” (1 Cor. 6:19). Aceasta nu înseamnã doar cã Duhul Sfânt ne
influenþeazã în mod general. Când Pavel scrie „trupul” el vrea sã
spunã «trupul», adicã oase ºi muºchi ºi ligamente; el vorbeºte de
cadrul nostru fizic. Aceasta se referã nu la influenþa Lui, ci la faptul
cã El Însuºi este în tine. Iatã de ce a pãcãtui cu trupul tãu este atât
de serios; ºi acesta este modul în care ar trebui sã priveascã
credinciosul pãcatul. El nu trebuie sã se uite doar la acest pãcat ºi sã
mãrturiseascã cã a fãcut ceva rãu pe care n-ar fi trebuit sã-l facã;
Apostolul ne învaþã cã trebuie sã ne dãm seama cã noi nu trebuie
sã folosim templul Duhului Sfânt într-un mod nevrednic.
Tot astfel, aºa cum Duhul Sfânt locuieºte în trupurile noastre,
Domnul Isus Cristos intrã în noi în acelaºi mod. El stã ºi bate la uºa
inimii creºtinului care nu-L cunoaºte ºi îi spune de fapt: «Aº dori sã Mã
cunoºti. Dacã tu Mi-ai deschide inima aº veni înlãuntru ºi M-aº
manifesta þie ºi aº ºedea la masã cu tine ºi aº cina cu tine. M-ai cunoaºte
cu o intimitate pe care n-ai experimentat-o niciodatã. Aº veni în tine ºi
aº locui în tine.» Este realmente în felul acesta.” (pag. 150-151).
69
În continuare Martyn Lloyd-Jones face distincþie între credinþa

teoreticã ºi experienþa vie, personalã, subiectivã: „Elementul
obiectiv rãmâne, dar el trebuie sã fie inclus în ceva mai mare. Noi
avansãm la o poziþie de pe care suntem preocupaþi în principal de
Cristos, nu ca de Unul care a murit pentru noi, ci ca de Unul care
este «Cristos viaþa voastrã», Cristos ca Unul care trãieºte în noi ºi
care îºi face locuinþa în vieþile noastre ºi în conºtientul nostru…
Noi suntem aici într-un domeniu care testeazã ºi lãrgeºte
înþelegerea noastrã, dar noi trebuie sã perseverãm ºi sã încercãm sã
captãm acest adevãr. Cristos trãieºte în cel credincios – nu ca o
influenþã, nu ca o amintire, nu numai prin învãþãtura Lui, nu numai
prin Duhul Sfânt. Cristos Însuºi locuieºte în el într-o relaþie misticã.
Sunt obligat sã folosesc termenul „misticã”, deoarece nimic altceva
ºi nimic mai puþin nu exprimã total învãþãtura Noului Testament cu
privire la acest subiect. Luaþi capitolul 6 din Evanghelia dupã Ioan;
sau afirmaþiile din ultimele capitole din aceeaºi Evanghelie la care
ne-am referit deja, în care Cristos spune cã Se va arãta ucenicilor, cã
va veni la ei ºi va locui în ei, ºi cã El ºi Tatãl vor locui în ei. Luaþi
rugãciunea Domnului din Ioan 17 în care el face afirmaþii similare.
Sau luaþi afirmaþiile apostolului Pavel din Coloseni: «Cristos în voi,
nãdejdea slavei» (1:27). Nu Cristos «între voi», ci Cristos «în voi»
este speranþa gloriei. Sau din nou, «Eu trãiesc, dar nu mai trãiesc eu,
ci Cristos trãieºte în mine» (Gal.2:22). Toate aceste afirmaþii ºi toþi
aceºti termeni descriu o relaþie misticã.
Mã exprim în felul acesta, deoarece cineva mã va întreba: «Ce
vrei sã spui când zici cã Cristos locuieºte în mine? Eu nu pot
înþelege lucrul acesta.» Rãspunsul meu este: «Desigur cã nu poþi
înþelege. Acestea sunt afirmaþii mistice ºi descriu o experienþã misticã
dincolo de înþelegere. Ni se spune cã trupurile noastre sunt templul
Duhului Sfânt care locuieºte în noi. Duhul Sfânt este în cer, dar el
este ºi în mine. Domnul Isus Cristos este în cer, dar El este ºi în
mine. Fenomenul acesta poate fi denumit numai ca relaþie misticã.
Noi nu trebuie sã-l minimalizãm, nu trebuie sã-i punem surdinã.
Trebuie sã-i dãm greutate deplinã. Dacã nu o facem, nu suntem
credincioºi Sfintei Scripturi.» (pag. 159-160).
Mai departe el scrie:
„Existã mulþi care nu ezitã sã spunã cã acestea stabilesc un
standard prea înalt. Unii merg mai departe ºi spun cã acesta nu-i
70
Introducere
decât misticism, despre care spun apoi cã este o stare nesãnãtoasã în

care în tot cursul istoriei creºtinismului au cãzut anumiþi oameni,
fiindcã s-au întors înspre ei înºiºi ºi au devenit introspectivi ºi ego-
centraþi. Aceºtia sunt oameni, spun ei, care îºi iau mereu pulsul
spiritual ºi se bucurã de experienþe, care nu fac niciodatã ceva
practic sau de valoare pentru alþii. Astfel de oameni, spun ei, trãiesc
doar prin experienþe, pe câtã vreme noi , ca ºi creºtini, ar trebui
doar sã credem ºi sã cunoaºtem învãþãtura pe care o avem; cu alte
cuvinte, doar sã vezi adevãrul în mod exterior în Scripturi ºi sã-l
aplici în viaþa de zi cu zi. Noi nu suntem meniþi sã cunoaºtem ºi sã
vorbim de experienþe imediate (directe, nemijlocite), ºi sã-L iubim
pe Cristos personal. Toate acestea, spun ei, sugereazã o imaginaþie
febrilã, ca sã nu spunem o stare care uneori trece chiar dincolo de
limitã ºi devine ceva psihopatic.
Existã, din pãcate chiar mulþi credincioºi evanghelici care neagã
cã Dumnezeu ar avea de-a face în mod direct cu oamenii astãzi ºi
care considerã simþãmintele ºi emoþia ca fiind de puþinã valoare. De
obicei ei considerã adevãrata emoþie ca fiind sentimentalism ieftin.
Lor le este fricã de puterea Duhului Sfânt ºi de anumite excese care
se gãsesc uneori in misticism ºi la anumiþi oameni care pretind cã
au experienþe neobiºnuite cu Duhul Sfânt, încât ei «sting Duhul» ºi
nu ajung niciodatã la o cunoaºtere personalã a lui Cristos. Ba chiar
merg atât de departe încât neagã cã ar fi posibilã o astfel de
cunoaºtere.
Problema aceasta trebuie într-adevãr tratatã, cãci dacã
îmbrãþiºãm punctul lor de vedere nu vom cãuta niciodatã
cunoaºterea aceasta personalã ºi nici nu o vom avea. Cum sã
rãspundem deci acestor acuzaþii?
Existã, desigur, un fals misticism. Lucrul acesta devine clar din
cãrþi scrise pe acest subiect ºi mai ales din biografiile unor anumiþi
mistici. Fãrã îndoialã cã au fost aberaþii în vieþile multora dintre ei ºi
multe lucruri morbide ºi nesãnãtoase. Existã un gen de misticism
morbid, introspectiv, egoist, nepractic ºi nefolositor. Dar dacã unii
mistici s-au fãcut vinovaþi de astfel de lucruri, noi nu trebuie sã ne
lãsãm orbiþi ºi sã nu mai vedem ceea ce este un misticism adevãrat ºi
sãnãtos, un misticism pe care ni-l descrie chiar Biblia. Existã întotdeauna
primejdia sã respingi o învãþãturã adevãratã fiindcã cineva îi face o
prezentare falsã…
71
Existã creºtini care… din cauza exceselor fãcute de unii mistici

exclud misticismul în întregimea lui. Pentru a corecta asemenea
raþionalizãri trebuie sã arãtãm cã opusul misticismului fals nu este o
totalã negare a misticismului, ci adevãratul misticism. Dar mai presus
de toate, noi trebuie sã fim guvernaþi de Scripturã ºi sã aderãm la
tot ce suntem învãþaþi în ea.
Adevãratul misticism creºtin strãluceºte în Efeseni 3:14-19, sau în
afirmaþii de genul: «Nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine»
(Gal. 2:20); «Pot totul în Cristos care mã întãreºte» (Fil.4:13); «Pentru
mine a trãi este Cristos» (Fil. 1:21). În aceste afirmaþii, Pavel vorbeºte
despre adevãratul misticism creºtin. […]
Aceeaºi învãþãturã este gãsitã ºi în scrierile apostolului Ioan.
Uneori se face o distincþie eronatã între aceºti doi apostoli ºi se
sugereazã cã Pavel este logic, ºi legal, ºi doctrinar, pe când Ioan este
mistic. Lucrul acesta este totalmente fals. Amândoi sunt logici ºi
amândoi sunt adevãraþi mistici. Dar iarãºi, trebuie sã ne aducem
aminte cã aceastã învãþãturã se gãseºte în mod suprem în cuvintele
Domnului Isus Însuºi. (urmeazã citate din Ioan 14, 15, 16 ºi 17).
[…] Cum pot fi acestea adevãrate dacã nu este posibil pentru
creºtin sã-L cunoascã pe Cristos imediat (adicã, nemijlocit) ºi
direct?” (pag. 147-149).
La capãtul unei lungi analize a textelor din Noul Testament,
Martin Lloyd-Jones concluzioneazã:
„Aºadar aceastã învãþãturã nu poate ºi nu trebuie sã fie respinsã
pe temeiul unor vagi obiecþii aduse misticismului.” (pag. 150)
Aºa cum am arãtat ºi eu, M. Lloyd-Jones pledeazã pentru o
relaþie personalã directã cu Domnul Isus:
„Trebuie sã accentuãm cã trebuie sã-L cãutãm pe Domnul Însuºi.
Sã nu ne mulþumim cu idei ºi învãþãturi despre El. Trebuie sã
mergem dincolo de acestea ºi sã ne dãm seama cã scopul tuturor
cunoºtinþelor ºi al doctrinelor este ca ele sã ne aducã la o cunoaºtere
a Persoanei lui Cristos. [...]”
ªi doctrina este importantã:
Fãrã cunoaºterea doctrinei putem deveni victime ale unui fals
misticism. Dar primejdia este sã ne limitãm la cunoºtinþe
teoretice. [...]
„Subliniez aceastã mare primejdie de a te mulþumi cu idei ºi
adevãruri despre Domnul Isus Cristos fãrã sã-L cunoºti pe Domnul
72
Introducere
Isus Cristos Însuºi. Devii îndrãgostit de gânduri, principii ºi

concepte; ºi poþi deveni atât de preocupat de ele încât ele devin
barierã între tine ºi Persoana Lui…
Situaþia aceasta este tot atât de primejdioasã ca ºi misticismul
fals; ºi e tot atât de primejdioasã ca ºi rãmânerea în starea de
pruncie în creºtinism.” (pag. 259-260)
ÎNDUMNEZEIRE?
Sper ºi mã rog ca din aceastã Introducere ºi din ceea ce veþi citi în
acest curs de viaþã spiritualã veþi ajunge sã vã convingeþi cã unirea
cu Cristos ºi cu Duhul Sfânt este organicã, realã, obiectivã,
adevãratã. A trãi în unire cu Cristos ºi cu Duhul Sfânt este cea mai
mare minune de pe aceastã planetã. Trãirea în Cristos ºi în unire cu
Cristos ºi locuirea Duhului Sfânt în om ºi cãlãuzirea pe care o
exercitã El în om sunt comoara cea mai de preþ a vieþii umane. În
acestea constã adevãrata viaþã spiritualã.
Abia ajunºi aici putem sã spunem cum definim noi viaþa
spiritualã:
Adevãrata viaþã spiritualã este unirea cu Domnul Isus ºi cu
Duhul Sfânt, este locuirea Lor în noi ºi este trãirea noastrã în mod
conºtient ºi practic în aceastã unire ºi pãrtãºie cu Dumnezeu Tatãl
prin Fiul Sãu ºi prin Duhul Sãu.
Ajunºi aici, trebuie sã mai punem încã o întrebare ºi sã-i dãm
rãspunsul biblic. Cât de departe merge aceastã unire cu Cristos ºi cu
Duhul Sfânt?
Am vãzut la începutul acestei Introduceri cã primul teolog
creºtin, Irineu (180 d.Cr.), a spus cã Domnul Isus ºi Duhul Sfânt
sunt cele douã braþe ale Tatãlui cu care Acesta ne îmbrãþiºeazã.
Putem spune ºi cã Domnul Isus ºi Duhul Sfânt sunt Dumnezeu
care locuieºte în noi. Putem spune, de asemenea, împreunã cu
apostolul Pavel cã dacã Domnul Isus locuieºte în noi ºi dacã Duhul
Sfânt locuieºte în noi ºi dacã prin ei învãþãm sã fim plini de
dragostea lui Cristos care întrece orice pricepere, suntem „plini de
toatã plinãtatea lui Dumnezeu” (Efeseni 3:19).
Irineu a fãcut de la acestea un pas mai departe ºi a spus cã noi
ajungem sã fim „îndumnezeiþi.” Ideea aceasta au preluat-o ºi alþi
teologi din primele secole ºi ea a fost dezvoltatã pe larg de Atanasie,
73
cel care a apãrat ºi formulat pe deplin doctrina divinitãþii

Domnului Isus. Aceastã idee a îndumnezeirii omului a rãmas ca o
doctrinã distinctivã a religiei ortodoxe. Ea n-a fost dezvoltatã în
acest mod în catolicism ºi a fost total respinsã în protestantism. Este
adevãrat cã ea a fost îmbrãþiºatã recent de anumiþi teologi extremiºti
din miºcarea carismaticã.
Când Emil Bartoº se gândea sã studieze pentru doctorat în
teologie, i-am sugerat sã-ºi aleagã ca subiect conceptul ortodox de
îndumnezeire ºi sã stabileascã în ce mãsurã am putea noi
evanghelicii sã învãþãm ceva din conceptul acesta. El a acceptat
ideea ºi eu i-am fãcut contactele necesare la Oxford. A fost acceptat
acolo ºi ºi-a fãcut teza de doctorat pe tema conceptului de
îndumnezeire în teologia lui Dumitru Stãniloae.
Emil Bartoº a reuºit sã acopere practic tot spectrul concepþiei
despre îndumnezeire din ortodoxie. Cine vrea sã cunoascã în
profunzime acest concept are acum la dispoziþie cartea lui întitulatã
Conceptul de îndumnezeire în teologia lui Dumitru Stãniloae (Editura
Institutului Biblic „Emanuel”, Oradea, 1999).
Atunci când scrii o teza de doctorat, eºti obligat sa urmezi
întocmai instrucþiunile profesorului care iþi conduce cercetarea.
Profesorul lui Emil Bartoº a insistat ca el sã se limiteze la a expune
toatã teologia lui Stãniloae despre îndumnezeire ºi sã nu intre în
polemicã cu el. Cele câteva remarci pe care Emil Bartoº totuºi le-a
fãcut, indicând cã evanghelicii nu-l urmeazã pe Stãniloae în aceasta
teologie, a fost tot ce i s-a permis sã facã.
Prin urmare, în cartea lui Emil Bartoº avem o strãlucita expunere
a teologiei lui Stãniloae ºi, prin extensie, a teologiei ortodoxe despre
îndumnezeire, dar nu avem ºi o alternativã evanghelicã. Ar trebui
sã avem o altã tezã de doctorat, sau o altã scriere academicã, în care
sã ni se arate toate poziþiile evanghelice referitoare la acest subiect
atât de important.
În aceastã Introducere nu avem spaþiul necesar pentru a face un
asemenea studiu, dar suntem obligaþi de tema noastrã – viaþa
spiritualã în pãrtãºie cu Sfânta Treime – sã indicãm pânã unde
putem duce conceptul de îndumnezeire.
Orice discuþie pe aceastã temã trebuie sã înceapã cu modul în
care ªi-a apãrat Domnul Isus afirmaþia ºocantã pentru iudeii din
vremea Sa: „Eu ºi Tatãl una suntem” (Ioan 10:30). Iudeii L-au acuzat
74
Introducere
de blasfemie, zicându-I: „Tu care eºti om, te faci Dumnezeu.” Iatã ce

le rãspunde Domnul Isus:
„Nu este scris în legea voastrã: «Eu am zis: ‘Sunteþi dumnezei’»?
Dacã legea a numit «dumnezei» pe aceia cãrora le-a vorbit
Cuvântul lui Dumnezeu – ºi Scriptura nu poate fi desfiinþatã – cum
ziceþi cã hulesc Eu, pe care Tatãl Meu M-a sfinþit ºi M-a trimis în
lume? ªi aceasta pentru cã am zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu!»”
(Ioan 10:34-36). În apãrarea Sa, Domnul Isus citeazã Psalmul 82 ºi
pentru a înþelege argumentul Lui trebuie sã vedem tot textul:
Dumnezeu stã în adunarea lui Dumnezeu;
El judecã în mijlocul dumnezeilor:
„Pânã când veþi judeca strâmb
ªi veþi cãuta la faþa celor rãi?
Faceþi dreptate celui slab ºi orfanului,
daþi dreptate nenorocitului ºi sãracului,
scãpaþi pe cel nevoiaº ºi lipsit,
izbãviþi-i din mâna celor rãi.”
Dar ei nu vor sã ºtie de nimic, nu pricep nimic,
ci umblã în întuneric.
De aceea se clatinã toate temeliile pãmântului.
Eu am zis: „Sunteþi dumnezei; toþi sunteþi fii ai Celui
Preaînalt.”
însã veþi muri ca niºte oameni
ºi veþi cãdea ca un domnitor oarecare. (Psalmul 82:1-7)
Sã încercãm sã înþelegem logica acestui Psalm. Una dintre cele
mai de seamã funcþii sau prerogative ale lui Dumnezeu este cea de
Judecãtor Suprem. De pe aceastã poziþie de Judecãtor Suprem,
Dumnezeu Se adreseazã celor pe care i-a numit în funcþia de
judecãtori în Israel ºi le spune cã ei au funcþia care îi face sã fie atât
de sus încât se poate spune cã, într-un sens ale cãrui limite se vor
vedea în text, ei sunt dumnezei. De la ei se aºteaptã sã judece cum
judecã Dumnezeu: cu imparþialitate ºi cu dreptate. Dar ei nu ºi-au
îndeplinit astfel slujba ºi din cauza aceasta Dumnezeu le spune:
„Veþi muri ca oameni.” Nu ni se spune ce s-ar fi întâmplat cu ei dacã
ar fi judecat cu dreptate: ar fi murit atunci altfel decât „oameni”?
Aceastã întrebare ne duce în câmpul speculaþiei ºi nu trebuie sã-i
dãm curs. Ceea ce trebuie sã vedem este cã Dumnezeu le spune
75
acestor oameni cã datoritã funcþiei lor se poate spune despre ei cã

sunt „dumnezei”, dar nu sunt „dumnezei” în sensul cã nu mai sunt
oameni, ci cã ar fi devenit altceva. Calificativul de „dumnezei” nu
se referã la natura lor, ci doar la funcþia lor!
Celãlalt lucru pe care trebuie sã-l remarcãm este cã Domnul Isus
foloseºte acest text în propria Sa apãrare întrebuinþând urmãtoarea
logicã: În Biblia pe care vã bazaþi voi existã un loc unde niºte
oameni sunt numiþi „dumnezei” de cãtre Însuºi Dumnezeu. Dacã
Acelaºi Dumnezeu M-a declarat pe Mine cã sunt Fiul lui
Dumnezeu, puteþi voi obiecta la lucrul acesta?
Domnul Isus foloseºte logica acestui text ca sã blocheze acuzaþia
cã El ar fi comis blasfemie. El se apãrã afirmând cu tãrie dreptul lui
Dumnezeu de a numi pe cineva cu ce titlu voieºte El ºi afirmând cã
El este Cel pe care Dumnezeu L-a numit Fiul Sãu. Cu siguranþã cã
El se referã la vocea lui Dumnezeu care a fost auzitã la botezul Lui
ºi care a proclamat: „Acesta este Fiul Meu preaiubit…”
Domnul Isus nu foloseºte Psalmul 82 pentru a argumenta cã
este posibil ca unii oameni sã devinã dumnezei. Textul acesta din
Ioan nu ne dã nici o bazã pentru a construi pe el o teologie a
îndumnezeirii omului.
Existã însã un alt text care ne poate ajuta sã înþelegem pânã
unde putem merge în a înþelege efectele ultime ale unirii Domnului
Isus ºi a Duhului Sfânt cu noi. Acest text este 2 Petru 1:3-4:
„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dãruit tot (ce ne este necesar) în
ce priveºte viaþa ºi evlavia, prin cunoaºterea Celui ce ne-a chemat
prin slava ºi puterea Lui, prin care El ne-a dat fãgãduinþele Lui
nespus de mari ºi scumpe, ca prin ele sã vã faceþi pãrtaºi firii
dumnezeieºti, dupã ce aþi fugit de stricãciunea ce este în lume.”
Cuvintele cheie, de care depinde interpretarea acestui text
profund sunt: „fãgãduinþele Lui nespus de mari ºi scumpe”. Care
sunt aceste fãgãduinþe? Rãspunsul îl gãsim tot la apostolul Petru, în
cuvântarea lui de la Ziua Cincizecimii, redatã în Faptele Apostolilor
2:22-40. Petru vorbeºte acolo de douã fãgãduinþe ale lui Dumnezeu
care tocmai s-au împlinit. Prima fãgãduinþã: Fiul lui David, care
este Isus Cristos, a fost înãlþat pe tron la dreapta lui Dumnezeu. A
doua fãgãduinþã: Ca o consecinþã a întronãrii Fiului, Duhul Sfânt
Se coboarã peste fiecare persoanã care se pocãieºte ºi Îl acceptã pe
Isus Cel întronat ca Domn al fiinþei sale.
76
Introducere
Prin urmare, „fãgãduinþele nespus de mari ºi scumpe” ale lui

Dumnezeu fãcute în timpul Vechiului Testament sunt Domnul Isus
ºi Duhul Sfânt ºi Ei ne-au fost daþi nouã ºi Ei au venit ºi ªi-au fãcut
reºedinþa în noi. Prin Aceºtia, scrie Petru, „v-aþi fãcut pãrtaºi firii
dumnezeieºti.” Sã vedem clar cã Petru nu ne spune cã prin Ei ni
s-a dat nouã „fire dumnezeiascã” sau „naturã dumnezeiascã” (în
greacã physis, care înseamnã „naturã”), ci doar cã prin Ei am
devenit parteneri cu aceastã naturã divinã. Care este diferenþa? Sã
luãm lucrurile în ordinea în care se întâmplã ele în experienþa
fiecãrui credincios. Darul pe care ni-L dã Dumnezeu este Fiul Sãu.
El este acela care bate la uºa inimii noastre ºi Se oferã sã vinã în noi.
Dacã Îl primim pe Domnul Isus în noi, El este Cel care Îl aduce cu
Sine în noi pe Duhul Sfânt.
Apostolul Pavel scrie cã oricâte ar fi fãgãduinþele lui Dumnezeu,
ele toate îºi au împlinirea „în Cristos” (2 Cor. 1:20) Chiar ºi pe Duhul
Sfânt Îl primim „în Cristos.” Ca principiu general, Dumnezeu nu ne
dã absolut nimic în afarã de Cristos. El nu ne dã bunuri separat de
Cristos. Astfel, Dumnezeu nu ne dã mântuirea decât în Cristos. El
nu ne dã viaþa decât în Cristos. El nu ne dã bucuria decât în Cristos.
Etc. Etc. Dumnezeu are un singur dar „nespus de mare” pentru
noi: Domnul Isus Cristos. ªi când Îl avem pe El, aflãm cã: „Voi aveþi
totul deplin în Cristos.” (Col. 2:10). Tot astfel, El nu ne dã „fire
dumnezeiascã” sau naturã divinã ca ceva separat, ca ceva care sã fie
al nostru, separat de Cristos. Cu alte cuvinte, dacã suntem „în
Cristos” ºi dacã, prin El, ºi Duhul Sfânt este în noi, noi suntem în
atingere cu Persoanele din Sfânta Treime, suntem în atingere cu
natura dumnezeiascã ºi suntem parteneri cu Aceasta, sau pãrtaºi ai
Acesteia, fiindcã avem pãrtãºie cu Sfânta Treime!
Un alt text care ne va face sã înþelegem cine suntem ºi ce vom
deveni în final este Apocalipsa 21 ºi 22. Acolo avem descrierea
împlinirii planului lui Dumnezeu început în Geneza 1:26, adicã
vedem cerul nou ºi pãmântul nou ºi pe Dumnezeu ºi pe Domnul
Isus locuind cu cei pe care i-au fãcut dupã chipul ºi asemãnarea Lor.
Acolo citim aceste cuvinte centrale: „Tronul lui Dumnezeu ºi al
Mielului vor fi în ea.” ªi apoi acest adaos: „Robii Lui Îi vor sluji”
(Apoc. 22:3). Pavel a scris în 2 Timotei 2:12 cã „vom împãrãþi
împreunã cu El.” În Apocalipsa 22:5 se adaugã ceva ce ne include ºi
pe noi: „Domnul îi va lumina. ªi vor împãrãþi în vecii vecilor.” Da,
77
vom împãrãþi cu Dumnezeu ºi cu Domnul Isus Cristos, dar ºi acolo

noi vom fi „robii Lui,” ai lui Dumnezeu ºi ai Mielului. În aceste texte
care ne descriu finalul planului lui Dumnezeu cu noi nu ni se dã
nici un drept sã spunem cã vom fi dumnezei!
Am spus mai sus cã existã carismatici în SUA care au îmbrãþiºat
conceptul de îndumnezeire. Cu o aroganþã înspãimântãtoare, ei
spun: „Noi suntem niºte mici dumnezei. Aceasta înseamnã cã noi
suntem niºte mici creatori. Noi poruncim ºi se face!” Aroganþa
aceasta este într-adevãr blasfemie.
Sã ne amintim cã Diavolul I-a spus lui Isus: „Dacã eºti Fiul lui
Dumnezeu, porunceºte ca pietrele acestea sã se facã pâini” (Matei
4:3). Dar El a refuzat sã facã un asemenea act creator. El a rãspuns,
în esenþã, cã cea mai fundamentalã trãsãturã a unui Fiu de
Dumnezeu nu este creativitatea (sã porunceºti ºi sã se facã), ci este
ascultarea de voia Tatãlui! În cazul acela, voia Tatãlui era ca El sã fie
om care trãieºte în limitele umanului, care trãieºte ascultând de
orice cuvânt pe care Îl spune Dumnezeu.
Diavolul spune: Dacã eºti Fiu de Dumnezeu, fã ce vrei Tu!
Domnul Isus spune: Dacã eºti Fiu de Dumnezeu, nu-þi vei aroga
niciodatã dreptul sã faci ce vrei tu, ci întotdeauna vei întreba care
este voia tatãlui tãu pentru tine!
A dori sã ai naturã dumnezeiascã în tine însuþi, separat de
Cristos, trãdeazã dorinþa de independenþã de Dumnezeu. Sã nu
mergem niciodatã pe drumul acesta!
Sã revenim acum la 2 Petru 1:4. Dacã avem în noi pe Domnul
Isus ºi pe Duhul Sfânt suntem „pãrtaºi firii dumnezeieºti”, adicã am
ajuns la cea mai mare apropiere de fiinþa lui Dumnezeu, am ajuns
în atingere cu ea ºi am ajuns în poziþia în care sã ne bucurãm de ea,
sã trãim în ea. Iatã de ce Fiul lui Dumnezeu ne spune despre cel ce
trãieºte în luminã cã „faptele lui sunt fãcute în Dumnezeu”
(Ioan 3:20).
Secretul nu este sã dorim sã avem fire dumnezeiascã, ci sã
învãþãm sã trãim în pãrtãºie cu Domnul Isus ºi cu Duhul Sfânt, sã-I
iubim, sã-I ascultãm, sã trãim cum ne învaþã, ne conduc ºi ne
împuternicesc Ei! Noi nu aspirãm spre un anumit bun numit „fire
dumnezeiascã”, ci spre pãrtãºia intimã ºi vie cu Persoanele din
Sfânta Treime!
78
Introducere
CREDINÞA, FAPTELE ºI RÃSPLATA

Cei care îºi construiesc teologia pe Geneza 3 reduc mântuirea la
credinþa care te calificã sã mergi în cer. Una dintre problemele pe
care le au ei este cã, în acel sistem de gândire, nu pot sã explice de
ce mântuirea este prin credinþã, iar judecata este pe bazã de fapte.
Sã vedem câteva texte despre judecatã. În Matei 25, Domnul
Isus ne spune cã atunci când va sta pe tronul lui de domnie unora
le va arãta ce au fãcut, iar altora ce nu au fãcut, ºi pe baza faptelor lor
unii vor merge în viaþa veºnicã, iar alþii în pedeapsa veºnicã (Matei
25:31-46).
Pavel scrie exact în acelaºi fel despre judecata lui Dumnezeu:
„Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea sã se pocãiascã, îþi
aduni o comoarã de mânie pentru ziua mâniei ºi a arãtãrii dreptei
judecãþi a lui Dumnezeu, care va rãsplãti fiecãruia dupã faptele lui.
ªi anume, va da viaþa veºnicã celor ce, prin strãduinþa în bine,
cautã slava, cinstea ºi nemurirea; ºi va da mânie ºi urgie celor ce,
din duh de gâlceavã, se împotrivesc adevãrului ºi ascultã de
nelegiuire.
Necaz ºi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face
rãul…
Slavã, cinste ºi pace va veni peste oricine care face binele…”
(Romani 2:5-10).
Pe ultima paginã din Biblie citim avertismentul Domnului Isus:
„Iatã, Eu vin curând ºi rãsplata Mea este cu Mine, ca sã dau
fiecãruia dupã fapta lui” (Apoc. 22:12).
Reamintesc cã Iacov ne spune cã existã mai multe feluri de
credinþã; credinþa mântuitoare este credinþa care te face sã-L asculþi pe
Dumnezeu ºi sã faci faptele cerute de El. (Iacov 2:16-26).
Domnul Isus ne spune cã pe om îl cunoºti dupã faptele lui
(Matei 7:15-21), deoarece faptele omului dau în vileag ce este în
inima omului, aºa cum ele dau în vileag ºi ce fel de credinþã are
omul acela.
Noul Testament în întregimea lui ne spune rãspicat cã pentru
faptele sale, omul va primi o rãsplatã. Trebuie sã arãtãm din nou cã
pentru cei ce reduc totul la credinþã conceptul de rãsplatã este
totalmente ilogic: ei nu-l pot integra în sistemul lor teologic.
79
Faptul cã judecata este pe bazã de fapte, ºi cã aceastã judecatã

care decide dacã vei fi sau nu vei fi cu Dumnezeu în veºnicie, ºi
faptul cã rãsplata pentru fapte nu se poate încadra logic în sistemul
de gândire al celor ce îºi clãdesc teologia pe Geneza 3, ar trebui sã
le spunã acestora cã ceva nu este în regulã cu sistemul lor de
gândire. Ca regulã, atunci când un sistem de gândire te duce la
concluzii ilogice, trebuie sã te duci înapoi pânã la punctul de
plecare al sistemului ºi sã vezi cã acolo, la bazã, este problema.
Sã vedem cum se potrivesc toate acestea dacã ne clãdim teologia
pe Geneza 1. Scopul lui Dumnezeu este sã-ªi facã fii dupã chipul ºi
asemãnarea Lui. El vrea sã-i aibã cu Sine în veºnicie, sã-i punã în
stãpânire peste tot cosmosul, sã-i ia ca parteneri ai Sãi la Împãrãþie,
adicã la tot ceea ce face El în cosmos. Ca sã-ªi realizeze acest scop,
El lucreazã la caracterul lor, învãþându-i sã facã totul în
conformitate cu îndrumãrile Lui, adicã cu voia Lui. Cu cât faptele
lor sunt mai bune, adicã mai în conformitate cu voia Lui, cu atât
caracterul lor este mai asemenea caracterului Sãu ºi cu atât devin ei
mai capabili sã domneascã, sã împãrãþeascã ºi sã stãpâneascã cu El
în eternitate.
Dacã ne uitãm cu atenþie în Noul Testament, vom observa cã
rãsplata este întotdeauna la singular. Nu se vorbeºte de
„rãsplãtiri”, ci doar de „rãsplatã.” ªi vom descoperi cã rãsplata este
una singurã: moºtenirea (cf. Matei 25:34; Col. 3:24; Rom. 8:17 etc.).
Moºtenirea este actul prin care Tatãl le dã fiilor Sãi tot ce are El.
Este momentul când fiii au ajuns maturi, capabili sã preia
moºtenirea ºi când Tatãl ceresc le dã tot ce are, dupã cuvintele
Domnului Isus: „Adevãrat vã spun cã îl va pune peste toate averile
sale” (Matei 24:47).
Moºtenirea înseamnã cã Tatãl ceresc îþi dã stãpânire ºi te pune
într-o slujbã de rãspundere, ca împreunã moºtenitor (co-
moºtenitor) cu Cristos peste toate averile lui Dumnezeu (Rom.
8:17). Rãsplata poate fi mai micã sau mai mare, adicã funcþia de
rãspundere va fi mai micã sau mai mare, ºi mãrimea ei depinde de
capacitatea pe care ai dezvoltat-o prin ascultare de El în lumea
aceasta. Nu pui un copil sã conducã o þarã, pentru simplul motiv
cã nu este capabil de o asemenea slujbã! Tot aºa, Dumnezeu ne va
pune numai în funcþii ºi poziþii de care am devenit capabili prin
ascultarea de El în aceastã viaþã ºi prin conlucrarea cu El în aceastã
80
Introducere
viaþã, deoarece aici noi suntem „împreunã lucrãtori cu

Dumnezeu” (1 Cor. 3:9).
Observaþi cã dacã scopul lui Dumnezeu este sã ne facã într-un
anumit fel, atunci toate aceste concepte capãtã sens: ºi judecata pe
bazã de fapte, ºi rãsplãtirea, ºi moºtenirea, ºi funcþiile mai mari sau
mai mici în viaþa din eternitate.
IMPORTANÞA CARACTERULUI
Poate cã cea mai ºocantã descoperire pe care am fãcut-o în cursul
acestui pelerinaj prin conceptele legate de viaþa spiritualã a fost cea
cu privire la caracter, ºi anume: caracterul nostru nu se schimbã
când trecem din viaþa aceasta în cealaltã. Caracterul pe care ni l-am
format aici merge cu noi în cer!
Sunt mulþi aceia care sunt nemulþumiþi de ei înºiºi. Ei vãd cã
sunt prea nervoºi, sau prea intoleranþi, sau prea negativiºti, sau
prea delãsãtori, sunt slabi în faþa ispitelor etc. ºi trag nãdejde cã
toate acestea se vor schimba în ei când vor trece de aici. Existã
speranþa sau credinþa aceasta nemãrturisitã cã în momentul trecerii
dincolo cineva va restructura totul în ei, va scoate toate defectele
din ei ºi le va da numai trãsãturi de caracter perfecte. Toþi aceºtia
trebuie sã afle cã nu existã nici o indicaþie în Biblie cã se va întâmpla
ceva de felul acesta. Ceea ce ni se spune specific în Noul Testament
este cã „El va schimba trupul stãrii noastre smerite ºi-l va face
asemenea trupului slavei Sale” (Fil. 3:21). La aceastã schimbare a
trupului se referã Pavel ºi în 1 Corinteni 15:35-54. Cu siguranþã cã în
acelaºi fel trebuie sã înþelegem ºi afirmaþia lui Ioan cã „vom fi ca El
atunci când Îl vom vedea cum este” (cf. 1 Ioan 3:1-2).
Referindu-se specific la caracterul nostru, Domnul Isus ne
spune cã cine n-a fost credincios peste lucrurile încredinþate lui aici
pe pãmânt – adicã nu L-a ascultat pe El, n-a fãcut ceea ce i-a cerut
El – nu va fi credincios nici peste lucrurile din cer, dacã ar fi pus în
autoritate peste ele!
Calificativul pe care îl dã el acolo ca Judecãtor al caracterului
nostru este „rob bun ºi credincios”, sau „rob viclean ºi leneº” (Matei
25:21 ºi 26). Acestea sunt trãsãturi de caracter ºi trebuie sã vedem cã
pe cel viclean ºi leneº nu-l schimbã ca apoi sã-l primeascã la Sine, ci
cu privire la el dã urmãtorul verdict: „Iar pe robul acela netrebnic
81
aruncaþi-l în întunericul de afarã: acolo va fi plânsul ºi scrâºnirea

dinþilor” (Matei 25:30).
Conceptul pe care am început sã-l vãd ºi sã-l înþeleg tot mai mult
este cã între noi ºi Persoanele din Sfânta Treime se cere sã existe o
„potrivire de caracter”. Nu putem sã ne aºteptãm sã intrãm în
comunitatea Sfintei Treimi cu un caracter care nu se potriveºte cu al
Lor. Trebuie sã fim compatibili cu Sfânta Treime! Iatã de ce avem
atâtea chemãri ºi porunci în Noul Testament sã ne schimbãm
caracterul, sã ne metamorfozãm dupã chipul Lui (2 Cor. 3:18; Rom.
12:2; Efes. 4:25-5:6; Col. 3, 2 Petru 1:5-11 etc.). Acestea nu sunt
sfaturi pioase, ci sunt imperative necesare pentru a împlini cu noi
ºi în noi planul lui Dumnezeu de a-ªi face oameni dupã chipul ºi
asemãnarea Lui!
UNDE MAI ESTE SIGURANÞA?

În sistemul de gândire evanghelic comun, totul se reduce la câteva
formule simple. Prima: Crezi în Domnul Isus ºi eºti mântuit. A
doua: Din momentul acesta ai siguranþa mântuirii, nu numai în
sensul cã eºti cu siguranþã mântuit, ci ºi în sensul cã mântuirea o
datã primitã nu se mai poate pierde. A treia: Indiferent ce faci în
viaþa aceasta, vei merge în cer, pentru cã ai crezut în Domnul Isus.
Oare prin sistemul de gândire pe care l-am expus aici, clãdit pe
Geneza 1, nu cumva am spulberat siguranþa mântuirii, atât de
dragã unor evanghelici?
Înainte de a da un rãspuns, sã ne reamintim câteva lucruri pe
care ni le-a spus Domnul Isus:
1. „Nu oriºicine Îmi zice «Doamne, Doamne!» va intra în
ceruri” (Matei 7:21); ºi
2. „Dar cine va rãbda pânã la sfârºit va fi mântuit” (Matei 24:13).
ªi ce ne spune apostolul Pavel:
1. „Vom fi mântuiþi prin viaþa Lui” (Rom. 5:10), adicã trãindu-ne
viaþa în unire cu El cu scopul „ca sã ajungeþi la sfinþirea
voastrã” (6:19) ºi astfel „aveþi ca rod sfinþirea, iar ca sfârºit:
viaþa veºnicã” (6:22) ºi
2. „Urmãriþi pacea cu toþi ºi sfinþirea, fãrã de care nimeni nu-L
va vedea pe Dumnezeu” (Evrei 12:14).
82
Introducere
Textele acestea, ºi multe altele ca ele, precum ºi avertismentele

cu privire la posibilitatea despãrþirii de Cristos ºi a cãderii din har
(de ex., Ioan 15:6-10; Galateni 5:4; Evrei 6:4-6, etc.) contrazic acest fel
de siguranþã.
Atunci ce se întâmplã cu noi. Rãmânem fãrã siguranþã? Suntem
aruncaþi într-o stare insuportabilã de incertitudine? Nu,
nicidecum! Ca sã înþelegem unde este siguranþa noastrã, trebuie sã
vedem mai întâi cã siguranþa descrisã mai sus era plasatã în noi
înºine. Am crezut în Isus ca Mântuitor, dar El a rãmas în afara
noastrã ºi noi am primit mântuirea detaºat de El ºi trãim cum vrem
noi. Or, adevãrata siguranþã nu este în noi înºine rãmaºi detaºaþi de
Cristos. Aºa cum viaþa noastrã este numai „în Cristos”, tot aºa ºi
asigurarea perseverãrii pânã la capãt nu este în noi, ci numai „în
Cristos.” Am arãtat cã toate promisiunile lui Dumnezeu, inclusiv
cele privitoare la grija Lui faþã de noi, la protecþia Lui, îºi au
împlinirea „în Cristos” ºi garanþia „în Cristos.” Iatã de ce este atât
de vital importantã chemarea Domnului Isus: „Rãmâneþi în Mine,
ºi Eu voi rãmâne în voi,… cãci despãrþiþi de Mine nu puteþi face
nimic” (Ioan 15:4-5).
Poate cã cea mai solemnã, mai categoricã ºi mai puternicã
declaraþie din toatã Scriptura referitoare la încrederea pe care
trebuie sã o avem în Dumnezeu ºi la certitudinea credincioºiei Lui
faþã de noi este în Romani 8:32-39. Aici gãsim declaraþia solemnã cã
nimeni ºi nimic din tot cosmosul nu ne poate despãrþi de dragostea
lui Dumnezeu. Dar trebuie sã ne uitãm cu atenþie chiar la sfârºitul
acestei solemne declaraþii: Aceastã dragoste statornicã a lui
Dumnezeu faþã de noi „este în Isus Cristos, Domnul nostru”! ªi
iarãºi trebuie sã ne amintim ce ne spune Domnul Isus: „Rãmâneþi
în dragostea mea” (Ioan 15:9). ªi ce ne spune Iuda: „þineþi-vã în
dragostea lui Dumnezeu” (Iuda 21).
Trebuie sã nu uitãm niciodatã cã între noi ºi Dumnezeu este o
relaþie între douã persoane libere. Din partea Lui, el ne garanteazã
cã ne este credincios, cã ne iubeºte, cã nu se schimbã! Aceastã
credincioºie a lui Dumnezeu este siguranþa noastrã! Dar noi
rãmânem persoane libere chiar ºi dupã ce am intrat în aceastã
relaþie cu El. Iatã de ce, ºtiindu-ne nestatornici, ºtiind cã nu ne
putem baza pe noi înºine, noi trebuie sã cãutãm zilnic pãrtãºia Lui
ºi sã ne ascundem zilnic „în Cristos”, adicã acolo unde avem toate
83
promisiunile lui Dumnezeu. Siguranþa noastã este „în Cristos.” ªi

nu existã nicãieri în lume un loc mai sigur!
CONCLUZII
Am vãzut cã în sistemul bazat pe Geneza 3, din care rezultã
concepþia superficialã cã mântuirea este doar un act juridic primit
de noi prin credinþa în Isus ca mântuitor, nu rãmâne nici o
motivaþie organicã pentru a urmãri sfinþenia, pentru a lucra la
caracterul nostru ºi la comportamentul nostru.
Care sunt atunci motivaþiile noastre dacã ne construim gândirea
ºi viaþa pe Geneza 1? Rezumând principiile care se desprind din
construcþia aceasta, descoperim imediat ºi motivaþiile trãirii
noastre:
1. Începem cu Sfânta Treime, trei Persoane perfecte, trãind în
relaþii perfecte. Ele ne invitã sã Le privim, sã Le cunoaºtem, sã
Le iubim ºi sã dorim sã fim în comuniunea Lor.
2. Dumnezeu ne spune cã scopul Lui este ca noi sã fim sfinþi ca
El, desãvârºiþi ca El, ºi sã fim asemenea Lui.
3. Sfinþenia, desãvârºirea, asemãnarea cu Cristos se realizeazã
numai dacã intrãm aici ºi acum în unirea cu Cristos ºi cu
Duhul Sfânt ºi învãþãm sã trãim în pãrtãºie cu Ei.
4. Fiindcã noi am gustat deja din dulceaþa pãrtãºiei cu
Dumnezeu, dorinþa noastrã supremã este sã cultivãm aceastã
pãrtãºie ºi sã o facem tot mai împlinitoare.
5. Ne-am convins cã cea mai mare comoarã din univers este
relaþia noastrã personalã cu Dumnezeu ºi facem totul ca ea sã
nu fie blocatã, ci sã o pãstrãm în permanenþã vie.
6. Ne-am convins cã cel mai înalt ideal posibil este sã trãim toatã
eternitatea în comuniunea Sfintei Treimi.
7. Dorinþa noastrã este sã ne potrivim cu Ei, sã fim compatibili
cu Ei.
8. Dezvoltarea caracterului cristic este modul în care ne
dezvoltãm compatibilitatea noastrã cu Sfânta Treime.
9. Suntem încã de acum „Împreunã lucrãtori cu Dumnezeu”
(1 Cor. 3:9), adicã noi colaborãm de pe acum cu Sfânta Treime
la împlinirea lucrãrilor Lor pe pãmânt.
10. Lucrarea cu Dumnezeu ºi pentru Dumnezeu ne calificã
84
Introducere
pentru moºtenire, pentru rãsplãtire, pentru slujbe înalte cu

Domnul Isus în cosmos. A dori aceste lucruri înseamnã a dori
exact ceea ce Tatãl nostru ceresc doreºte pentru noi. A nu le
dori înseamnã a refuza sã devenim ceea ce doreºte El sã
devenim.
11. Însuºindu-ne aceste principii, ne însuºim concepþia despre
lume ºi viaþã a Domnului Isus, adicã ne înarmãm cu felul lui
de gândire. Dacã gândim ca El aici ºi trãim cu El ºi ca El aici,
abia aºteptãm sã trãim cu El ºi ca El în veºnicie.
12. Toate acestea sunt motivaþiile noastre pentru umblarea cu
Dumnezeu în unire cu Cristos sub cãlãuzirea ºi
împuternicirea Duhului Sfânt.
Cursurile care urmeazã sunt dezvoltarea pe larg a acestor
principii fundamentale ale vieþii spirituale.
Portland, Oregon, decembrie 2005 Iosif Þon
85

Introduce Re Umblarea Cu Dumnezeu

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Introduce Re Umblarea Cu Dumnezeu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INTRODUCERE

BAZELE TEOLOGICE ALE

Timp de nouã ani, între 1996-2005, m-am strãduit – prin studiu,

observat ce fac predicatorii români care se concentrau pe criticarea

CE PRODUCE BISERICA DUMNEATALE?

de organizare ºi de conducere.” Unul dintre acei directori i-a spus:

Când am citit istoria aceasta am fost nu numai impresionat, ci

asemenea profesor? ªi ce-aþi zice despre o asemenea ºcoalã? De

GOLUL INTERIOR DIN CREDINCIOºI

plenarã, viaþã trãitã cu toate capacitãþile, viaþã împlinitoare ºi

Întrebarea aceasta a început sã mã obsedeze ºi sã nu-mi mai dea

SCOPUL ÎNTRUPÃRII FIULUI LUI DUMNEZEU

era considerat „rob”, sau „sclav” al rabinului. În Ioan 14:14-15 citim

1. Totalã dependenþã (voluntar asumatã) de Tatãl;

Desigur, dorinþa fundamentalã a Fiului este ca fraþii Lui sã se

Cu acestea în gând, sã ne ducem acum la Evanghelia dupã

„Ferice de cei sãraci în duh, cãci a lor este Împãrãþia cerurilor”

gândirea ºi peste inimile oamenilor. El l-a numit pe Satan

IRINEU ºI ESENÞA CREºTINISMULUI

Cel mai celebru ucenic al lui Policarp a fost Irineu, pe care

pe care trebuie sã le avem mai întâi în familie, apoi între semenii

româneºte „sã vã prefaceþi”), cât ºi în 2 Corinteni 3:18 (în româneºte

RELAÞIA PERSONALÃ CU DUMNEZEU

este exprimatã ºi prin expresia „relaþie personalã cu Dumnezeu.”

1. Domnul Isus Cristos a introdus relaþia personalã cu

Apostolul Ioan ne atrage atenþia cu foarte mare tãrie cã aceastã

din nou. Consecinþa imediatã este bucuria mântuirii, dragostea

la tot ce se întâmplã în adunare, dar toate acestea sunt acum forme

În lecþia despre relaþia personalã cu Dumnezeu arãt ºi cea mai

Aceste învãþãturi, dogme ºi practici îl lipsesc pe om de orice

DEFICIENÞA CEA MAI MARE DIN PROTESTANTISM

moderne, observãm cã marea masã a membrilor acestor culte se

m-a întristat faptul cã aceastã lipsã a accentului necesar pe

totalã.” În special, spun ei, voinþa oamenilor a fost totalmente

pierzare eternã. Celor aleºi de El, Dumnezeu le aplicã moartea lui

sau dacã nu sã-i lase sã rãmânã

pãmânteºti ºi aruncãm vina pentru pãcat asupra lui Dumnezeu,

OMENIREA DUPÃ NEASCULTAREA LUI ADAM

aici ºi vom urmãri tot ce ne spune Biblia despre planul acesta de

Stãteai în Eden, grãdina lui Dumnezeu, ºi erai acoperit cu tot felul

ei s-au stricat de la credincioºia faþã de Dumnezeu (2 Cor. 11:3).

noi: „Dumnezeu a fãcut lui Adam ºi nevestei lui haine de piele ºi

Fapt este cã jertfa lui nu a fost primitã ºi Dumnezeu i-a fãcut

nimiceascã totalmente populaþiile extrem de corupte din Canaan.

una dintre naþiuni. Intenþia Lui clar exprimatã este sã

obligatorie în Orientul Mijlociu, Iosif le dã dragostea lui ºi le dã

ceea ce spune este adevãrat. El strigã cã este adevãrat cã El le-a pus

„Adevãrat, adevãrat vã spun cã vine ceasul, ºi acum a ºi venit,

despre descrierea universalitãþii pãcatului din Romani 3:9-18,

CE FEL DE VIAÞÃ SPIRITUALÃ CÃUTÃM

Toate acestea pânã în ziua în care, studiind Romani 3, a înþeles cã

lucruri va primi niºte rãsplãtiri în cer, dar el îmi va spune cã nu-l

Oare acestea nu par sã ne spunã cã omul se calificã prin trãsãturi

Împãrãþia lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6:9-10; Galateni 5:19-21;

adevãrat cã noi suntem mântuiþi prin har, prin credinþã, nu prin

De ce-i aºa? Fiindcã majoritatea predicilor pe care le aud ei sunt

Life” („Viaþã mai adâncã”), dar ea nu este sprijinitã de teologi

sã ilustreze aceastã unire, El foloseºte asemãnarea cu unirea

Persoana Lui – iatã de ce se tem ei de ceea ce noi am numit

1. Unirea cu Cristos este doar o metaforã care indicã o asociere

Dupã ce am înþeles ºi formulat aceste patru puncte, le-am arãtat

zis: „Acestea sunt exact tendinþele de care mã izbesc chiar în ºcoala

În continuare Martyn Lloyd-Jones face distincþie între credinþa

decât misticism, despre care spun apoi cã este o stare nesãnãtoasã în