Sunteți pe pagina 1din 1

Vlad Tepes

Vlad Tepes s-a nascut in anul 1431.Vlad Tepes era nepotul lui Mircea cel Batran denumit adesea
si Dracula.Vlad Tepes era cunoscut datorita cruzimiii sale si pentru ca isi tragea inamicii in teapa.Vlad
Tepes a ordonat ca multi oameni sa fie executati asa ,in special negustorii necinstiti din orasele
Transilvaniei.Vlad Tepes era ruda cu Stefan cel Mare.Cand era mic Vlad Tepes a fost ostatic cu fratii sai si
a fost eliberat dupa ce tatal sau a murit.
Domnia
La 20 august 1456 Vlad Tepes preia tronul Tarii Romanesti dupa ce il ucide pe cel care i-a omorat
tatal.Vlad Tepes a domnit 6 ani.Capitala tarii era la Targoviste.Vlad Tepes considera ca cersetorii si
vagabonzii trebuie trasi in teapa pentru ca el ii considera la fel ca niste hoti.Cat a fost la domnie Tepes a
fost considerat un om crud, aspru si fara mila.
Vlad Tepes a reusit sa impuna respect sultanului Mahomed Cuceritorul pe care l-a invins in multe
lupte.In 1462 cand a trecut Dunarea a ucis in lupta peste 38000 de turci pe care i-a luat prin surprindere.
Vazand aceasta sultanul a vrut sa pedepseasca pe romani si a pornit cu oaste spre Targoviste.Atunci Vlad
a dat un ordin sa otraveasca fantanile din calea otomanilor,si cand turcii au ajuns la poarta cetatii
epuizati,si cand au baut din apa s-au otravit.
Unii scriitori,printre care si Mihai Eminescu,au vazut in figura lui Vlad Tepes un factor de
dreptate,un domn care a fost crud numai pentru a starpi hotia si nedreptatea din tara. In realitate insa el a
fost un tiran neomenos , care iubea suferinta altora,un degenerat la minte intocmai ca Ivan cel Groaznic
din Rusia.Meritul sau sta insa in apararea tarii impotriva lui Mahomed II.
Despre Vlad Tepes si faptele sale circula multe legende:
-Un ostas de-al lui Tepes
-Dreptatea lui Tepes
-Vlad Tepes si solii turci
-Cana de aur s.a.
Bibliografie:
-Simina Grigoruta, Claudia Medrihan Carte de istorie romaneasca si universala, Casa Editoriala
Regina, Iasi, 2006
-Petre P. Panaitescu Istoria romanilor, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1990