Sunteți pe pagina 1din 29
Actele procesului Sfantului Maxim Marturisitorul si ucenicilor lui" * Traducere dupa editia criticl recent realizatd de cercetitoarele australiene PAULINE ALLEN si BRONWEN Nett: Seripta saeculi VIE vitam Maximi Confessoris spectantia una cum latina interpreta- tione Anastasii Bibliothecarii juxta posita (Corpus Christianorum Series Graeca [CChSG] 39), Turnhout, 1999. Vechile editii — cea a versiunii latine a lui Anastasfe Bibliotecarul realizati de J. SiRMOND (Paris, 1620) si reluati de abatele J.-P. Mice in colectia Patrologia Latina (PL 129, 603-609) si cea a unei parti a originalelor grecesti realizata de F. Comseris 0. p. in cadrul primei editii a operelor maximiene (Paris, 1675) si reluata de abatele J.-P. MiGNe in colectia Patrologia Graeca (PG 90, 109-206) — sunt actualmente depasite. O traducere francez comentati a publicat JuaN-MrcuEL GARRIGUES 0.?., »Le Martyre de S. Maxime le Confesseur”, Revue Thomiste 76 (1976}, p. 410-454, iar editorii textului critic P. Allen si B. Neil au ublicat o traducere englezi insotiti de textele originale: Maximus the Confessor and His Companions. Documents from Exile (Oxford Early Christian Texts), Oxford, 2002. Audierea de la palat (655) Relatare a actiunii [juridice] ce a avut lo intre domnul avvé Maxim si cei dimpreuni cu el si arhontii [din senat] in Consiliul Secret* 2. fn ziua in care domnul avvi Maxim gi cei dimpreuna cu el au fost adusi pe mare in acest Oras imperial [Con- stantinopol], pe la apusul soarelui, venind doi ,mandato- res” [trimigi] impreun& cu zece ,execubitores” [soldati din garda imperiala] i-au ridicat din navi dezbricati si desculti si, despartindu-i unii de alti; i-au tinut sub arest in diferite sexcubita” [unit4ti de gard]. $i dup eAteva zile i-au adus Ja palat gi-] introdue pe batrénul in locul unde era adunat senatul si o mare multime, il pun s& stea in picioare in mijlo- cul arhontilor asezati jos, iar sakellarul? ti spune cu mult& manie si furie: — Crestin esti tu? Tar ela zis: — Cu harul lui Hristos Dumnezeul a toate sunt crestin. + Relatio motionis (CPG 7736 $i BHG 1231). Trad. dup& textul eri- tie din CChSG 39, p. 12-51; ef $i PG 90, 109-129; PL 129, 603-622. 2 Trezorier al casei imperiale, sakellarul era in Bizant echivalentul unui ministru al finantelor, al administratiei publice gi al controtului functiondriiinstitutilor imperiale. In procesele de inalti tridare in- tentate papei Martin, lui Maxim gi insotitorilor s&i el joac& si rolul de prim-procuror imperial. Potrivit ,Memorialului lui Teodor Spudeul” 5, care, pentru a-i sublinia cruzimea, ti d& porecla ,Bukoleon” (Taur- Jeu), el se numea probabil Leon. a5, Tar acela a zis: —Nu-iadevirat. Rispuns-a robul lui Dumnezeu: —Tuzici cd nu sunt. Dar Dumnezeu stie cf sunt gi riman crestin. Atunci acela i-a zis: — Daca esti crestin, cum fl urgti pe impirat[ul Con- stans II, 641-668]? RispunzAnd, robul lui Dumnezeu a spus: — De unde se vede asa de evident aceasta?, pentru c& ura, ca gi iubirea [agape] de altfel, e o dispozitie ascunsa a sufletului. Tar acela a zis: — Din céte le-ai ficut te-ai arXtat limpede tuturor c& urigti pe imparatul si statul lui, fiinded tu singur ai predat sarakinilor (arabilor] Egiptul, Alexandria, Pentapole, Tri- polis si Africa, El ins& a spus: — Si care e dovada acestor lucruri? Atunci l-au adus pe Ioan, fost sakellar [vistiernic] al lui Petru, fostul strateg al Numidiei Africii care a zis: — Acum 22 de ani {in 633, Heraclie], bunicul impiratu- Jui de acum, a poruncit raposatului Petru si ia armati gi sk plece in Egipt impotriva sarakinilor. $i el ti-a seris, grind cu tine ca gi cu un rob al lui Dumnezeu si increzindu-se in tine ca intr-un barbat sfant, [intrebandu-te] dact-| sfaitu- iesti si plece. Iar tu i-ai scris rispunzandu-i gi zicdndu-i s& nu fac nimic aseminitor, pentru ci lui Dumnezeu nu-i place s& se dea ajutor statului romanilor pe vremea impi- ratiel lui Heraclie gi a neamului stu Atunei robul lui Dumnezeu i-a zis: — Daci spui adevarul, negresit cA ai gi scrisoarea lui Petru e&tre mine si a mea citre el. Sa fie aduse aici si mi voi supune pedepselor previzute in lege. 8 Aceste serisori probabil n-au existat. Ni se pistreazi insi doua importante epistole gi in acelasi timp tratate de hristologie antimo- nofiziti (Ep. 12 5113), fragmente dintr-o a treia (Op. theol. pol. 13) si un tratat despre caleulul pascal adresate de Sfintul Maxim ,ustrului 16 Acela a zis: — Eu n-am nici o scrisoare, nici nu stiu daca ti-a scris cumva. Dar toti cei din tabira vorbeau in acel timp aceste lucruri. ‘Atunei robul lui Dumnezeu a zis: — Daca intreaga tabard grdia aceste lucruri, cum de nu- mai tu singur mi calomniezi pe mine? M-ai vizut tu vreo- dat& pe mine sau eu pe tine? Tar acela a zis: —Niciodata. Atunci, intorcdindu-se c&tre senat, robul lui Dumnezeu a sp —Judecati dack este drept a aduce astfel de acuzatori sau martori, ,cici cu judecata cu care judecati veti fi judecati, si cu masura cu care misurati vi se va masura” [Mt 7, 20], zice Dumnezeul a toate. 2, Dup& aceasta l-au adus pe Serghie Magudan, care a zis: — Acum 9 ani [in 646] rposatul avv Toma venind de la Roma mi-a spus: papa Teodor [642-649] m-a trimis la patriciul Grigorie rebelul* si-i spun si nu se teama de ni- meni, fiinde& robul lui Dumnezeu avva Maxim a vizut un vis cum cd in ceruri, la risarit si la apus, erau popoare de ingeri si cei de la risarit strigau: ,Constantine Auguste, tu vineas [Auguste Constantine, tu sé invingi]!”s iar cele de la apus strigau: ,Gregorie Auguste, tu vincas [Auguste Grigo- rie, tu s& invingi}!” si glasul celor de la apus intrecea in trie glasul celor de la rasarit. Atunci sakellarul a strigat: iu Petru’, care pare si fie acelasi personaj cu strategul Numi deai 4 In 646, Grigorie, exarhul Africii initiase o rebeliune impotriva ‘imparatului Constans IT, murind insi in 647 in lupta cu invadatorii arabi. In iulie 645, Grigorie prezidase la Cartagina faimoasa disput {ntre Maxim si fostul patriarh Pyrrhus, in care acesta din urmd a fost convins pentru scurtd vreme s& renunte la erezia monotelit’. s Expresie latina transliteratit fonetic cu caractere grecesti; aluzie la faimoasa viziune a lui Constantin cel Mare inainte de batalia de la Pons Milvius (28 octombrie 312) impotriva lui Maxentiu, in urma ‘creia Constantin a devenit unicul stapangl Occidentului. ny — Dumnezeu te-a trimis ca sé fii ars in Oragul acesta [Con- stantinopol]. zis atunci robul lui Dumnezeu: — Multumese lui Dumnezeu Care printr-o pedeaps& fri voie ma curdteste de relele ficute cu voia. Insa ,vai lumii din pricina smintelilor ei! Caci este necesar sa vind sminte- lile, dar vai celui prin care vine sminteala!” [Mt 18, 7]. intr-adevar nu trebuia si fie graite unele ca acestea in pre- zenta unor crestini, nici si rman nepedepsiti cei care au plismuit unele ca acestea spre a plicea unor oameni care azi sunt, iar maine nu mai sunt. Acesta trebuia si spun aceste lucruri ined pe cdnd traia Grigorie si atunci trebuia si-si fac cunoscut imparatului devotamentul lui fafa de el. Drept ar fi ins&, si v-ar ajuta si pe voi, ca defaimatorul meu dinaintea acestuia si fie silit si meargi gi si-] aduci aici pe patriciul Petru, acesta si aduci pe avva Toma, iar acela pe riposatul pap& Teodor; si atunci in prezenta tutu- ror ag zice patriciului Petru: ,Spune, domnule patriciu, mi-ai scris mie sau eu tie cdndva despre cele de care a vor- bit aici sakellarul tu?” lar daca ar rispunde afirmativ, mi voi supune pedepsei. Asemenea si riposatului papi i-ag zice: »Spune, stipane, fi-am povestit eu vreodaté vreun vis?” $i chiar daci acela m-ar acuza de aceasta, vina ar fia aceluia, si nu a mea, care |-as fi vizut; finde visul este un lucru involuntar, iar legea pedepseste numai actele voluntare, in cazul in care acestea sunt contrare ei. T-a zis atunci Troilos: — Iti bati joc, avvo? Nu stii unde te afli? — Nu-mi bat joc, a zis el, ci deplang faptul c& am fost ti- nut in viaf’i pan acum ca si fac experienta unor asemenea plismuiri. Ais atunci patriciul Epifanie: ~ Stie Dumnezeu, bine face c’-si bate joc de acestea, daca nu sunt adevarate, Dupi care, sakellarul i-a spus iarsi cu manic = Simplu spus: toti mint, numai tu singur spui adevarul? R&spunzand si amestecdnd cu lacrimi cuvantul siu, ro- bul lui Dumnezeu a zis: 8. — Cu ingiduinta lui Dumnezeu, aveti putere de viati si de moarte. Insi daca acestia graiese adevarul, atunci gi sa- tana este prin fire Dumnezeu. Dar dac& nu este, cum nici nu este de altfel, nici acestia nu spun adevarul. S4 nu mi invrednicesc a vedea impreuna cu crestinii aratarea Dum- nezeului Celui mai presus de fiinf’, a Facdtorului, Zidito- rului si Creatorului, a Proniatorului, Judecitorului si Man- tuitorului a toate, daci i-as fi povestit vreodati un aseme- nea vis sau as fi auzit pe un altul povestindv-1, fard numai {n ceasul acesta de la domnul Serghie, devotatul imparatici. 3. Apoi au produs un al treilea calomniator: pe ‘Teodor, fiul lui Ioan, fost ,candidatos”, numit gi Chila, ginerele de acum al domnului Platon patriciul®, care a zis: — Avand noi la Roma o discutie despre imparat, a lungit cuvantul ficdnd glume gi iror Robul lui Dumnezeu insi i-a zis: — N-am discutat cu tine decit numai o singuré dati, impreuni cu preacuviosul prezbiter, domnul Teoharist, fratele exarhului, si aceasta din cauza primikirului? care m-a indemnat la aceasta printr-o scrisoare. lar dac voi fi gisit mincinos, imi asum toate consecintele. 4. Dupi aceasta, adue pe un al patrulea (calomniator], pe Grigorie, fiul lui Fotin, care a zis: — M-am dus odati in chilia avvei Maxim la Roma gi, zicdnd eu cd impiratul e si preot, a zis avva Anastasie, uce- nicul lui, c& ,nu meriti sé fie socotit preot”. $i indat robul lui Dumnezeu ti zi ~Teme-te de Dumnezeu, domnule Grigorie, cdci in dis- cutia aceasta confratele meu Anastasie n-a spus absolut nimic despre aceste lucruri. Si, aruncdndu-se apoi la pamant, a grit senatului astfel: — Ingduiti robului vostru si va voi spune toate asa cum s-au griit sis m& contrazic& dac& voi minti. Venind la Roma, domnul meu Grigorie a socotit c& merit si vind in «6 Fost exath al Ravennei, intre 645~649, consultant pentru Italia al imparatului Constans II, Platon apare gi in procesul papei Marti + Primul notar gi geful cancelatiei. ug chilia robului vostru. Vizandu-l, m-am aruncat, cum imi este obiceiul, la pmant si m-am inchinat lui, l-am sirutat si, dup& ce s-a agezat, i-am zis: ,Care e cauza afectuoasei veniri a stipanului meu?” Iar el a zis: ,Bunul si de Dumne- zeu intiritul nostru stipan [imparatul], preocupandu-se de pacea sfintelor lui Dumnezeu Biserici, a facut o porunc& c&tre de Dumnezeu cinstitul pap’, impreuna cu o danie cdtre [biserica] Sfintului Petru, indemndndw-l si se uneas- c& cu intai-st&tAtorul [bisericii] Constantinopolului, mesaj si danie pe care bine-credincioasa sa maiestate imperial a socotit vrednic s& le trimitA prin intermediul smereniei mele”. $i eu am zis: ,Slava lui Dumnezeu Care te-a ficut vrednic de o asemenea slujire. Dar in ce mod a poruncit de Dumnezeu incoronata sa seninatate s& se faci venirea?” Iar tu ai zis: ,Precum stii, pe baza Typos-ului’®. Atunci am spus: ,Este cu neputintS, pe cat socot, si se fact acest lu- cru, pentru c& romani nu vor suferi ca glasuirile purt&toare de lumin& ale Parintilor s& fie suprimate dimpreund cu rostirile necurate ale ereticilor, nici ca lumina s& dispard impreund cu intunericul’, Pentru c& obiectul inchinarii noastre nu va mai fi nimic daca se va face vreo suprimare a cuvintelor invatate de Dumnezeu.” Atunci ai zis: ,Typos-ul nu face o suprimare a rostirilor sfinte, ci doar o tacere, ca s& ajungem la pace prin [Ef 1, 21]; pe care fie si le dobandim tofi, cu rugiciunile si mijlocirile Preaslavitei, Preacinstitei si Preamatritei prin fire si cu adevarat Nasc&- toarei de Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria gi ale Sfin- tilor Apostoli, Proroci si Mucenici, Amin!” 136 Discutiile de la Bizya si Rhegium (august—septembrie 656) Tomos continand dogmele discutate intre cel intru sfinti Maxim gi Teodosie episcopul Cezareei Bithyniei si arhontii de la palat care erau impreund cu elt 1. Am socotit necesar si va fac cunoscute in mod limpe- de vou’ tuturor celor ce stiruiti in ortodoxie cele discutate despre preacurata noastra credinti a crestinilor si despre inovatia introdusa in ea de cei potrivnici acesteia intre avva Maxim gi Teodosie, episcopul Cezareei Bithyniei ca, putind si cunoasteti mai exact cele privitoare la acestea, s& sliviti mai mult pe Iubitorul de oameni Dumnezeul nos- tru Care di cuvant cu infelegere intru deschiderea gurii lor [Ef6, 19] celor ce se tem de El, ca nu cumva vrijmagii ade- varului care raspandese cele contrare acestuia si tulbure inimile voastre. 2. Asadar, in ziua a 24-a a luni august, anul al 14-lea al indictiei care a trecut [656], au venit la el in exilul in care era sub pazi, adic in castrul Bizya, mai sus-mentionatul episcop Teodosie, trimis, cum spunea, in numele lui Petru, intai-stat&torul Constantinopolului, ca si consulii Pavel si * Disputatio Bizyae (CPG 7735 $i BHG 1233). Traducere dupa tex- tul grec eritic din CChSG 39, p. 73-151; ef. $i PG 90, 136-169; PL 13129, 625-658. La sfarsitul primului proces, Sfantul Maxim e exilat la Bizya, fortdreat& din Tracia, iar ucenicul siu, Anastasie, la Perberis, cetate de la granita Traciei cu barbarii. fn fata fermititii Romei care a respins ,synodika” patriarhului Petru gi a amenintirii arabe, pala- tul si ierarhia imperial& inceare& o ultima tentativi de compromis cu Sfantul Maxim trimitand la el un episcop insotit de doi patrici. 137 Teodbosie, trimisi, cum spuneau, ca reprezentanti ai impi- ratului. $i intrand la numitul monah Maxim fn locul unde era inchis, au sezut si i-au poruncit gi lui si sada, impreund cuei fiind, evident, si episcopul Bizyei. 3. Siri zice TEoDosiE episcopul: — Cum iti este, domnule avi? __ Maxim: Cum a prehotirat [predestinat] Dumnezeu ina- intea tuturor veacurilor desfisurarea proniatoare a vietii mele, asa imi este! TeopostE: Ce deci? Dumnezeu a prehotirat inaintea tu- turor veacurilor cele privitoare la fiecare din noi? ‘MaxiM: Dac a precunoscut, negresit ci a gi prehotirat [Rm 8, 29]. ‘TEODOSIE: Ce fnseamna faptul ci ,a precunoscut” sia prehotarat"? MAXIM: Prestiinja este a gindurilor, cuvintelor gi fapte- lor care atarni de noi, iar predestinatia este a celor ce ni se intampli si nu atarna de noi. TeODOSIE: Care sunt cele ce atarnd de noi gi care cele ce nu ata de noi? MAXIM: Pe cétt se pare, st4panul meu care cunoaste toate acestea discuti cu robul siu pentru a-l pune la incercare. _TeopostE: Pe adevarul lui Dumnezeu, te-am intrebat ne- stiind acestea si vrand si aflu diferenta dintre cele ce atarnd sicele ce nu atarna de noi, si cum unele sunt sub prestiinta lui Dumnezeu, iar celelalte sub predestinatia Lui. _ MAXIM: Atdrn& de noi toate cele voluntare, adick virtutile si viciile [relele]. Nu atarna ins& de noi venirile peste noi ale modurilor pedepselor care ni se intampl sau ale celor contrare. Fiinded nu atarna de noi nici boala care ne pe- depseste, nici sinitatea care ne aduce bucurie, desi cauzele care le produe sunt in noi. De pilda: o cauzi a bolii este dezordinea vietii, dupa cum 0 cauza a sinatatii e o viata bine ordonati; o cauzi a impiratiei cerurilor e paza porun- cilor, dupa cum una a focului vesnic e cilcarea acestora?, ® »Episcopul Teodosie nu era familiar cu atare dezvoltiri asupra predestinari, chestiune ce nu fusese abordat& de Parintii Rasiriteni, 138 TEODOSIE: Ce deci? De aceea te chinuiesti atunci in exi- ul acesta, pentru c& ai ficut oarecare lueruri vrednice de acest chin? ‘MAXIM: M& rog ca Dumnezeu s& mirgineasca prin acest chin pedepsele celor ce au picituit prin cilcarea preadrep- telor Sale porunci. TEODOSIE: Pentru multi chinul nu este oare din pricina unei puneri la incereare [dokime; Rm 5, 3-4]? ‘Maxim: Punerea la incercare este proprie sfintilor pentru ca prin chinul lor in viata oamenilor s& se arate dispozitiile lor interioare fat de ce este bine prin fire si impreund cu ele si se arate si virtutile lor ignorate de toti, ca la Iov gi Iosif. Fiindc& unul a fost ispitit ca si se arate birbitia lui ascunsa, iar celZlalt a fost incercat pentru aritarea infré- narii lui sfintitoare. $i oricare dintre sfinjii care au fost chinuiti fara voie in veacul acesta, a fost chinuit printr-una sau alta din ,economiile” de acest gen, pentru ca prin ne- putinta ingiduitd si vind asupra lui si calce in picioare balaurul cel trufas si apostat, adic pe diavolul [Lc 10, 19], c&ci in fiecare din sfinti rabdarea este rodul ineercdrii [Rm 5, 4; Jac, 3). ‘Trebuie vazutl oare aici o urma a cunoasterii de cfitre Sfintul Maxim a operelor lui Augustin in timpul repetatelor sale gederi in Cartagi nna? In orice caz, el da predestinatiei un cu totul alt sens decat Pari tele latin. Dacd Dumnezeu cunoaste dinainte toate lucrurile prin atotputernicia Sa, predestinatia Sa nu priveste decat derularea natu- ral& a lucrurilor in succesiunea cauzelor gi efectelor, lisind intact libertatea ipostatiod a omului in fata Iucrurilor gi suferintelor ce i se intémpla. Mai mult, aceast8 sinergie ipostatic& sau ratarea ei are consecinte naturale diferite si influenteazA deci asupra cursului eve- nimentelor” (ALAIN Riou, Le Monde et 'glise selon Maxime le Con- fesseur [Théologie historique 22], Paris, 1971, p. 197-198). 3 ,Episcopul Teodosie prinde din zbor definitia anterioar& a Sfan- tului Maxim pentru a o intoarce impotriva lui, zicind c&, potrvit ei suferintele sale actuale ar fi consecinte ale unui peat anterior; prin aceasta el vrea s& insinueze c& aceast greeall trecut& e chiar atitu- dinea lui in conflictul dintre Roma si Constantinopol (.... Dar in raspunsul stu, Sfantul Maxim precizeaza c8, daci incercarea este cfectiv consecinta natural a unei greseli, aceasta nu este cu necesi- tate a sa, ci a celor care aupacatuit. Este astfel ingtduit si predesti- 139 4. TEODosIE: Pe adevarul lui Dumnezeu, frumos ai vor- bit gi recunose folosul pe care |-am avut din cuvintele tale. As fi cdutat si discut cu tine pururea despre astfel de lu- cruri, dar pentru cf atat eu, cat si ilustrii patricii am par- curs 0 distant att de mare si am venit la tine pentru un alt subiect, te invitiim sa primesti cele ce-ti vor fi propuse de noi si si faci bucurie astfel la toat lumea. Maxim: Care sunt aceste propuneri, stipane, si cine si de unde sunt eu, ca pentru consimtméntul meu la propu- nerile voastre s se faci bucurie la toat lumea? TeoDostE: Pe adevarul Domnului nostru lisus Hristos, cele ce-ti vom spune eu gi stipanii mei, ilustrii patricii, Je-am auzit din gura stipanului nostru patriarhul sia evla~ viosului stipan a toata lumea [imparatul]. Maxim: Poruncifi, stpanii mei, si spuneti ce voit si ce ati auzit? TeopostE: fmparatul si patriarhul vor s& afle prin noi de la tine din ce cauza nu stai in comuniune cu seaunul Con- stantinopolului? ‘Maxim: Aveti pentru aceasta un mandat scris de la prea- evlaviosul impirat sau de la patriarh? ‘TEODOSIE: Nu se cade, stipane, si n-ai incredere in noi. Fiinded, desi sunt umil, sunt totusi episcop, iar st&p4nii mei de aici fac parte din senat, si n-am venit si te ispitim, fereascd Dumnezeu! Maxim: in orice chip veti fi venit la robul vostru, eu vi voi spune fir nici o team cauza pentru care nu stau in nat de Dumnezeu ca sfintii si sufere consecintele dureroase ale pi- catelor altora. (.) Prin kenoza lui, sfantul poate enipostazia in in- cercirile prilejuite de picttosi puterea distrugatoare a picatului semenilor. Prin suferinta sa, el deschide lumii pacitoase iertarea; realizeazd lucrarea cea mai tainicd care exist: neutralizeazA ceea ce {in mod natural ar fi trebuit si aibi consecinte catastrofale; mai mult, face din aceasta insisi calea méntuirii lumii. In kenoza lui, el reali zeazi astfel o diaconie eclezial&, abolind categorie naturale care fi pun pe cei pacitosi, el fi mantuie gi adund in catolicitatea comuniu- nii sfintilor. Acesta e «capiitul» pe care nu l-a ales el, dar pe care-1 asuma de bunavoie in Providenta divina gi prin care se impli el preamatirea lui Dumnezeu Care a murit gieste vin" ( 140 comuniune cu scaunul Constantinopolului, chiar daci al- tora le revine si ma intrebe din ce cauzi, i nu vous, care cunoasteti negresit mai bine decat mine cauza. Cunoasteti inovatiile féicute incepand din anul al 6-lea al indictiei care a trecut [din anul 647~648; aluzie la Ekthe- sis] si incepute la Alexandria prin cele Nout capitole pro- mulgate [in 633] de Cyrus, care nu stiu eum de a ajuns intai- statator [patriarh] acolo, ,capitole” care au fost intirite de scaunul Constantinopolului; cunoasteti si celelalte schim- bari, adaosuri si micgorari ficute in sinod de cei care au fost mai inainte intai-stititori [patriarhi] ai Bisericii Bizan- tului: Serghie [610-638], Pyrrhus [638-641 gi 654], Pavel [641-653], inovatii pe care le cunoaste intreaga lume. Din aceasti cauzi nu sti robul vostru in comuniune cu Biserica Constantinopolului. Si fie ridicate prilejurile de poticneala agezate de birbatii mai sus-numiti, impreund cu cei ce le-au pus, cum a spus Dumnezeu: ,Si pietrele din drum arun- cati-le” [Zr 50, 26], si voi merge far nici un indemn de la oameni pe calea dreapti a Evangheliei, neteziti si libera de orice spini ai riutitii eretice. Pan’ insi ce intai-stittorii Constantinopolului se félese cu pietrele de poticneala puse si cu cei ce le-au pus pe ele, nu exist nici un argument sau mod care si ma convinga si stau in comuniune cu ei. ‘TEODOSIE: Dar ce lucru riu mirturisim ca si te separi de comuniunea noastra? Maxim: Pentru c& spunand cA exist o singurd lucrare [energie] a divinitatii si umanititii Dumnezeului si Mantu- itorului nostru lisus Hristos, confundati discursul despre Dumnezeu [theologia] cu discursul despre Intrupare [oiko- nomial}. Caci dacd se cade si credem Sfintilor Parinti care spun c& ,cele ce au o singurd energie au si o singuri fiin- 48°, voi faceti atunci din Sfanta Treime ,pitrime”, dat fiind c& atunci trupul Cuvantului devine conatural cu El si iese din identitatea lui dupa natura cu noi si cu cea care L-a niscut. Si iarasi: suprimand luerarile si decretand ci exist o singura voint& a divinitatii si umanititii Lui, negati distri- buirea celor bune ale Lui. Céci daca nu ar avea nici o lu- crare, potrivit celor ce au prescris si ordonat aceasta dog- qi m&, este evident ci nu s-ar putea milostivi de noi, chiar dacd ar voi, fiind lipsit de lucrarea celor bune, dat fiind c& fara o lucrare naturald, nici o fiinfd nu poate prin fire si Iucreze sau s8 fack ceva, De altel, in acest chip faceti ca trupul Lui sé fie prin vo- infa lui con-creator impreuni cu Tatil, cu Fiul si cu Dubul al tuturor veacurilor gi a celor din ele, iar Dumnezeirea care este prin fire creatoare sau, mai adevarat spus, fara de inceput in ce priveste vointa — pentru c& vointa divind e fara de inceput — o faceti si fie ceva recent prin fire, lucru care intrece nu numai toat nebunia, dar este si o lips& de evlavie fati de Dumnezeu. Fiinde& nu spuneti simplu nu- mai ,o singura vointa”, ci mai spuneti si c& aceasta este »divin”. Dar nimeni nu poate géndi un inceput sau un sfarsit al vointei divine, pentru ci acest lucru nu este pro- priu nici naturii divine cdreia ii apartine vointa fiintiald. Introducdnd iardsi o alt inovatie, suprimati pe de-a in- tregul toate proprietitile caracteristice si constitutive ale divinit&tii si umanitati lui Hristos, atunei end prin legi si edicte [nomois kai typois] decretati c& nu trebuie si se mai vorbeasc& nici de o vointd, nici de dou vointe, nici de o lucrare, nici de dou Iucriiri in Hristos, cea ce este pro- priu doar unui Iueru neexistent. Fiinded nici o fiinti nu este lipsita, dac’ e spiritual’, de putinta de a voi gi de a Iucra; daci e sensibili, de o lucrare sensibila; dac e vege- tala, de lucrarea cresterii si hrinirii; iar dac& e cu desivar- sire neinsufletitd, de ucrarea si capacitatea zis ,habitus”; si ele arati toate fiintele care sunt astfel fiind in stare si fie percepute de simturile celor sensibile, intrucét lucrarea 4 Intreagi aceasti argumentatie teologico-filozoficd a Sfantului Maxim impotriva monoenergismului va fi reluati in secolul XIV de Sfantul Grigorie Palama (+ 1359) si Tomosul Sinodului palamit de la Constantinopol din 1351, care vor considera dogma despre energiile necreate si impirtigirea lor omului drept o simpl& ,explicitare” (anaptyxis) a dogmei hristologice ortodoxe dioenergiste gi diotefite recizate de Sfantul Maxim $i oficializate de Sinodul VI Ecumenie (681). Cf. ,Marturisirea de credind a Sfantului Grigorie Palama” — traducere gi studiu dogmatico-istoric de drd. Ioan I. Ie& jr, Mitropo- lia Ardealutui 29 (1984), nr. 7-8, p. 476-490. 142 acestora este aceed de a cidea sub simtul vederii prin apa- ritia lor, sub simful auzului prin sunet, sub ce! al mirosului printr-o exalatie de vapori conatural, sub cel al gustului, prin unele savori, si sub cel al pipditului prin consistenta lor. Fiinded asa cum spunem cf faptul de a vedea este 0 lucrare a vederii, aga gi faptul de a fi vazut este o lucrare a celor vazute, si asa mai departe in acelasi fel pentru toate celelalte. Asadar, daci nici o fiin& nu este total lipsitt de lucrare natural, iar Domnul si Dumnezeul nostru — milu- ieste-m&, Doamne! — nu are nici o vointi sau lucrare na- tural potrivit fiectruia celor din care, in care gi care este EL, cum mai puteti fi sau si vi numiti cinstitori de Dumne- zeu, voi cei care ziceti ci Cel inchinat de voi nu este in nici un chip voitor si lucritor? Fiinde& noi am fost limpede invatati de Sfintii Purinti care zie: ,Ceea ce n-are nici o putin{A nici nu este, nici nu este ceva, nici nu exist vreo afirmare a lui in genere”s. ‘TEODOSIE: Nu lua ca 0 dogmé propriu-zisi ceea ce s-a facut prin ,economie”. ‘MaxIM: Dac& Typos-ul care prescrie si nu se vorbeascd de nici o vointa sau Iucrare a Domnului — a c&ror supri- mare indie de fapt inexistenta celui lipsit de acestea — nu este o dogma propriu-zisi pentru cei care-I primese, atunci din ce pricind m-ati predat fara de cinste unor neamuri barbare gi fri de Dumnezeu? Din ce cauzi am fost con- damnat si locuiese in Bizya, iar tovarisii mei unul in Per- beris, iar altul in Mesembria®? ‘TEODOSIE: Pe Dumnezeu Care mi va judeca, am spus-o si cdnd s-a facut si o spun si acum: Typos-ul s-a ficut in chip riu si spre dauna multora. Motivul ediet&rii lui a fost sfada si lupta ortodocsilor intre ei pe tema voinfelor i lu- crarilor gi, pentru ca toti si traiasc% in pace, unii au consi- derat ci astfel de expresii trebuie si fie reduse la ticere. Maxim: Si care credincios va accepta economia” care reduce la ticere expresiile pe care Insusi Dumnezeul a toate 5 Dioniste AnzopaGrTUL, Despre numele divine VIII, 5; PG 63, 8934. 6 Actualul orag Nessebar, Bulgaria, port Ia Marea Neagri. 143, a rnduit in Economia Lui si fie rostite de Apostoli, Pro- roci gi Dascalii Bisericii? Si observim, domnule mare, la ce rau conduce acest punct pe care I-am atins. Pentru ci, dac Dumnezeu a asezat in Biseric& in primul rand apos- toli, in al doilea rand proroci, iar in al treilea rand invit- tori spre desivarsirea sfintilor [Ef 4, 11], spunand in Evan- ghelie Apostolilor gi prin ei si celor de dupi ei: ,Ceea ce vi spun, spun tuturor” [Me 13, 37], i iarasi: ,Cel o& vi pri- meste pe voi pe Mine Ma primeste, si cel ce va dispretuieste pe Mine MA dispretuieste” [Mt 10, 40; Lc 10, 16], este lim- pede si evident c& acela care nu primeste pe apostoli, pe proroci si pe invaititori, ci nesocoteste expresiile si glasurile lor, acela dispretuieste pe Insusi Hristos. Sa observim insa gi alt lueru: Dumnezeu a ales si a ridicat apostoli, proroci si invatitori spre destivarsirea sfintilor [ef 4, 11-12], diavolul ins a ales gi a ridicat si el apostoli, proroci si invatitori mineinosi impotriva dreptei cinstiri a lui Dumnezeti ca si lupte gi combat atat Legea Veche, cit si Evanghelia. lar apostoli, proroci, invititori mincinosi cred c& sunt doar ereticii ale ciror cuvinte si ganduri sunt perverse [FA 20, 30]. Deci, aga cum cel care primeste pe adevatratii apostoli, proroci si invititori primeste pe Dum- nezeu, tot asa si cel ce primeste apostoli, proroci gi invatS- tori mincinosi primeste pe diavolul. Asadar, cel ce respin- ge pe sfinti impreund cu ereticii cei spurcati si necurati — primiti pe cel ce graieste adevarul! — acela condamni in chip vadit impreund cu diavolul si pe Dumnezeu. Asadar, dacd discuténd inovatiile:Ricute pe vremurile noastre gisim c& ele ajung de fapt la acest ru suprem, ve- defi ca nu cumva sub pretextul ,picii” si ne aflim bolnavi de ,apostazie” propovaduind-o pe cea despre care dumne- zeiescul Apostol a spus [2 Tes 2, 3] ci va fi inainte-mer- gitoare a venirii lui antihrist’. Acestea vi le-am spus fara 7 Acest pasaj, alituri de alte cAteva (cf. mai sus, p. 51-57), atest’ ¢& Sfantul Maxim avea 0 lectura eshatologica a evenimentelor isto- rice ale epocii sale. Alungat din linigtea manastiri sale palestiniene de invaziile persilor din 614 sau 626 si ,aruncat pe marea dezlintuit 44 teami si retinere, stipanii mei, ca s§ va feriti atat pe voi ingiva, eat gi pe noi. Vreti ca, avand toate acestea serise in cartea inimii, s vin si m& cuminee in Biserica care propo- vaduieste aceste lucruri si si intru in comuniune cu cei care respingand, chipurile, pe diavolul, resping de fapt pe Dumnezeu? SA ma fereasci Dumnezeu Care pentru mine s-a ficut om afar de picat [Eur 4, 15]! $i pundnd metanie, a zis: — Daca vreti si faceti ceva robului vostru, faceti, dar eu nu voi intra nicicdnd in comuniune cu cei ce primesc unele ca acestea. Uimiti de cele spuse si plecindu-si capetele, ei au ticut © bund bucati de vreme, dupa care, ridicdndu-si capul si atintindu-si privirea asupra avvei Maxim, TEODOSIE epis- copul a spi care este Imperiul bizantin in secolul VII, Maxim se deschide tot ‘mai mult dimensiunii eshatologice a acestor evenimente infricosa- toare. Amenintarea vine, intr-adevar, de pretutindeni: fugind din Constantinopolul asediat de persi gi avari, el va intalni in Africa as- censiunea fulgerstoare a islamului, pe evreii care profitau de dezas- trele Imperiului crestin pentru a se rizbuna pentru umilintele la care erat supusi,intrigile prefectilor imperiali care slibeau adminis- ‘ratia gi armata, si mai cu seami erezia prezentd peste tot in Orien- tul Apropiat unde Biserica era deja definitiv sfasiata in ciuda efortu- rilor disperate ale ierathiei imperiale gata la toate compromisurile verbale pentru a salva mai degraba unitatea politico-religioas’ decat unitatea credintei. Foarte repede Maxim infelege cd in acest cata- clism istoric e derizorie ridicarea de baraje pentru a conjura inevita Dilul; in aceasti aguduire trebuie citits urma eshatologica a venirii lui Dumnezeu care trebuie priviti in unicul mod cu putinti de a primi pe «Cel ce vine»: prin m&rturisire si martiriu.” ,Maxim a vi- zut in monotelism o fugi speculativa in fata evenimentului tragic al invaziei (persane si arabe) sau o formuld politico-religioasa destinat ‘88 conjure iminenta eshatologic& a sfarsitului lumii. In 646 Maxim a {nteles c& prabusirea politicd in fata arabilor e legata de 0 eshatolo- aie apartinand unei Economii superioare: e judecata pe care o repre- int pentru Bisericd erezia si ci marturisitorul trebuie si manifeste venirea Domnului inaintnd pana la martiriu” (J.-M. GARRIGUES, ‘Maxime le Confesseur — la Charité, avenir divin de thomme [Théo- logie historique 38), Paris, 1976, p. 41, 61). 145, — Noi iti rispundem fn numele st&panului nostra impara- tul cd, dacd intri in comuniune cu noi, va abroga Typos-ul. MaxIM: Suntem incd foarte de departe uni de alti. Ce facem cu expresia ratificati sinodal de Serghie si Pyrrhus cum c& in Hristos exist ,o singura vointa” cu eliminarea oriedrei lucriiri8? _ TeoDostE: Acest document a fost dat jos, si deci abrogat sirespins. MAXIM: A fost dat jos de pe zidurile de piatré, nu ins& din minti si din suflete. Si se primeascd condamnarea acestor lucruri edictat prin dogme si canoane evlavioase de Sinodul din Roma (Lateran, 649} si atunci peretele cel din mijlocul nostru va cidea [Bf 2, 14] si nu vom mai avea nevoie de indemnuri, TEODOSEE: Sinodul din Roma n-a fost ratificat pentru c& s-a facut firé un ordin al imparatului. Maxim: Dac ordinele imparatilor si nu credinta orto- doxa confirma sinoadele care se fac, atunci si fie primite si sinoadele [ariene] ficute impotriva lui ,homoousios” pen- tru c& ele s-au facut din porunca impiratilor; mi refer la cel din Tyr [335], la cel din Antiohia [341], din Seleucia [359], din Constantinopol pe vremea lui Eudoxie Arianul [360], cel din Niceea Traciei [intre 357-360], cel din Sir- mium [357], iar, la multi ani dupa aceasta, la cel de-al doi- lea sinod [,talhresc”] de la Efes [449] pe care l-a prezidat despotic Dioscor; c&ci pe toate acestea le-a reunit ordinul unor impirati gi, totusi, toate au fost condamnate pentru ateismul impioaselor dogme ratificate de ele. Dar de ce nu respingefi atunci si sinodul [Antiohia, 264] care I-a depus pe Pavel al Samosatei pe vremea Sfintilor si fericitilor Pi- Tinti Dionisie papa Romei [260-267], Dionisie al Alexan- driei [248-264] si Grigorie Taumaturgul care a prezidat acest sinod, pentru 4 nu s-a ficut din ordinul imparatu- lui? Ce canon statueazi ci trebuie ratificate numai acele § Pozitia Ekthesis-ului din 638. » Pentru Sfantul Maxim Sinodul Lateran din 649 avea autoritatea unui Sinod Ecumenic (Op. th. pol. 13; PG 91, 137D). 146 sinoade care s-au intrunit din ordinul impiratului sau c& toate sinoadele trebuie si se intruneasci numai din ordi- nul imparatului? Regula evlavioasi a Bisericii le-a recu- noscut drept sinoade sfinte si aprobate pe cele pe care le-a judecat atare corectitudinea dogmelor”®. Dar, asa cum stie bine stipanul meu si cum invatii si pe altii, canonul" pre- vede fira si faci nici o mentiune de vreun ordin imperial ca anual si aibi loc in fiecare eparhie dou sinoade pentru asigurarea credinfei mantuitoare si indreptarea tuturor punctelor care nu sunt in armonie cu dumnezeiasca lege a Bisericii. ‘TEoDosiE: E asa cum spui. Rectitudinea dogmelor aprobit sinoadele. Dar nu primesti ,libelul lui Mina” care a dog- matizat o singur& vointi si o singur’ lucrare in Hristos? ‘Maxim: Fereasci Domnul Dumnezeu! Voi nu primiti, ci {i respingeti pe toti dascalii care au luptat dup’ Sinodul de a Chalcedon [451] impotriva nebuniei lui Sever, iar eu si primese ,libelul lui Mina” care s-a fiicut dupa acest Sinod si care pledeazi deschis pentru Sever, Apolinarie, Mace- donie, Arie si toat erezia si prin toate cele dogmatizate in el acuz sau mai degrabi respinge acest Sinod? + ,Corectitudinea dogmelor” asigura deci ortodoxia sinoadelor, ‘nu convocarea sau micar ratificarea lor de etre imparat sau papa, cum sustineau adeptii ecleziologiei imperiale bizantine gi, ulterior, teoreticienii ecleziologiei papale pan8 astizi. Canonul § al Sinodului I Eeumenic (325); ef. can. 19 IV Ee; can, 34 §1 37 apostolic etc. »E vorba de un fals fabricat de patriarhul Serghie pentru a acre- dita formula monoenergistd atribuind-o patriarhului Mina (536-552) si Sinodului V Ecumenie (553). Cu ajutorul lui insi, patriarhul Ser- Bhie I-a cdstigat in 626 pentru monotelism pe episcopul Cyrus din Phasis care, ajuns in 630 patriarh al Alexandriei, va incheia pe baza formulei monoenergiste ,unirea” cu monofizitii de la Alexandria (633), declansand inceputul controverselor. ,Libelul Ini Mina” va fi prezentat de monoteliti ca argument sinodal sila Sinodul VI Ecume- , care ins’, dupa o ancheta in biblioteca patriarhali, I-a declarat inexistent in arhive, deci apocrif, confirmand verdictul anterior al ‘Sfantului Maxim, extrem de atent in ce priveste detectarea originii dubioase si a neautenticitatii citatelor ,patristice” invocate de mono- energisti $i monoteliti in sprijinul opiniei lor, citate falsificate sau fabricate de-a binelea. 147 ‘TeODostE: Ce deci? Nu primesti defel ,lucrarea unici”? ‘Maxim: Care dintre dasc&lii aprobati [ai Bisericii) vor- beste de o ,lucrare unica”? Si TeoposiE a adus citatele atribuite pseudonim de ei Sfinfilor Iulius al Romei, Grigorie Taumaturgul si Atanasie cel Mare gi le-a citit. MAXIM: S& ne temem de Dumnezeu si s& nu voim s&-L maniem prin producerea de citate eretice! Caci nu este un secret pentru nimeni ci acestea apartin impiosului Apoli- narie. Daca ai altele, arati-le. Pentru cd proferandu-le vi veti convinge si mai mult cé fntr-adevir sunteti bolnavi de opinia rea [kakodoxia] a impiosului Apolinarie si a celor ce cugeti asemenea cu el. Atunei episcopul Teodosie a mai adus alte doui citate sub numele lui Hrisostom pe care citindu-le avva MAXIM a spus: — Acestea sunt ale lui Nestorie care s-a imbolnavit de boala dogmatizairii unei dualititi personale in Hristos. ar EPISCOPUL fierband de manie, i-a spus indat’: — Domnule monab, satana a grit prin gura ta, MAXIM: S& nu se supere stipanul meu pe robul stu. ‘Siindatd a inceput si-i dovedeasc ci acele citate sunt ale lui Nestorie si si-i arate in ce tratate ale acestuia se afld ele. Teoposis: Dumnezeu stie, frate, citatele acestea mi le-a dat patriarhul. Ins&, iat, tu zici cd unele sunt ale lui Apoli- narie, iar altele ale lui Nestorie. $i produednd un citat al Sfantului Chiril care spune: sardtdnd [Hristos] prin amandous [firile] o lucrare unici sicomund"®, j-a zis: — Ce zici de acestea? MAXIM: Sunt unii care arati ci acest pasaj a fost adau- gat impotriva adevarului in ,Télcuirea Evangheliei dupa Toan” facut de acest Sfant Parinte de citre [monofizitul] ‘Timotei Elur [+ 477]. Dar s& admitem c& ele sunt asa cum spuneti: S& cereetiim deci intelesul expresiilor patristice si s& cunoastem adevirul. '8 Tileuire la Toan 4, 2; ed. Pussey, vol. I, p. 203 (Manst XII, 525). 148 ‘Teoposie: Nu ing&dui si se fack acest lucru, cici trebuie si primesti doar expresiile simple, aga cum sunt. MAXIM: Spune-mi, rogu-te, care e diferenta dintre ex- presiile simple si cele cu mai multe sensuri? TEODOSIE: E ca tu s& primesti expresia aga cum este si s& nu mai cercetezi intelesul ei! Maxim: Este limpede c& si cu privire la expresii, intro- duceti legi noi si striine Biserieii. Dac, dupa voi, nu tre- buie sa cercettim expresiile Scripturilor si Parintilor, res- pingem de fapt intreaga Scriptura, att cea veche, cit si cea nou, Si-] ascultim insi pe David care zice: ,Fericiti cei ce cerceteazi mirturiile Lui si-L caut eu toat& inima” [Ps 118, 2] intrucdt nimeni nu poate si-L caute pe Dumne- zeu fra o cercetare. Si iaragi: ,.Intelepteste-ma gi voi cAuta legea Ta gi o voi pizi cu toatd inima mea” [Ps 118, 34], in- trucit cSutarea duce la cunoasterea legii iar prin dorinta de cunoastere convinge pe cei vrednici si 0 pizeasci in inima lor prin implinirea sfintelor porunci aflate in ea. $i iarisi: ,Minunate sunt marturiile Tale, pentru aceea le-a cercetat pe ele sufletul meu” [Ps 118, 129]. Pentru ce cu- vantul Proverbelor [1, 6] vrea ea noi si cercet’im ,parabo- lele”, ,enigmele” si ,cuvintele obscure”? Pentru ce, vorbind in parabole, Domnul vrea ca ucenicii si le infeleagi inva- {4ndu-i infelesul parabolelor [Mt 13, 18; Le 8, 11]? Pentru ce porunceste: ,Cercetati Scripturile!” [In 5, 39] ca unele ce dau mirturie despre El? Ce vrea si invete corifeul Apos- tolilor Petru atunci cdnd spune: ,Aceasté mantuire au cdu- tat-o cu st&ruintd gi au cercetat-o cu de-amanuntul proro- ii” [1 Ptr 1, 10]? Ce vrea si invete dumnezeiescul Apostol Pavel atunci cdnd spune: ,lar daci Evanghelia noastra este acoperit, este pentru cei pierduti, cici Dumnezeul veacu- lui acestuia a orbit mintile necredinciosilor ca s& nu-i mineze lumina Evangheliei slavei cunoasterii lui Hristos” [2 Co 4, 3-4]? Pe cit se pare, vreti ca noi si ne asemainam iudeilor care, aplecdndu-si mintea numai asupra expresi lor simple, adic asupra literei, au cizut din adevar, avand un val pe inimile lor, ca si nu infeleagi pe Domnul Care e Duhul cel ascuns in liter despre care s-a scris c& ,ucide”, 49 dar ,Dubul face viu" [2 Co 3, 6]. Sa fie incredintat stipanul meu ci eu nu voi suferi si primese o expresie [phone] fara in- {elesul [dianoia] care zace in ea, ca sa nu devin iudeu pe fat’. Auzind acestea TEODOSIE a zis: — Trebuie si vorbim de o singur& lucrare ipostatic& a lui Hristos. Maxim: S& observim mai indeaproape raul nascut de aici si s& fugim de aceasta expresie strain’, cici ea apartine numai ereticilor politeisti. Cici daci numim ipostatici 0 unie& lucrare a lui Hristos, dar Fiul nu coincide vreodat dup’ ipostasi cu Tatil si cu Fiul, e evident c& nu coincide nici dup lucrarea ipostatied. Jar atunci vom fi constransi si atribuim lucrairi ipostatice, ca gi Fiului, atat Tatlui, cat si Dubului, si atunci, dupa voi, fericita Dumnezeire va avea patru lucrari: trei care disting Persoanele in care Ea exist siuna comund indiednd comunitatea de naturd a celor Trei Ipostase. $i dac& primim invapitura lor, atunei potrivit Pirintilor suntem bolnavi de tetrateism; fiinded ei sustin c4 orice lucrare/energie este natural, nu ipostatic’. $i daci acest lucru e adevairat, cum $i este, atunci ne vom infitisa spundnd cd exist patru naturi, patru dumnezei diferind unii de alii atat dup’ ipostas’, cét si dupa natura. Dar cine a vaizut sau contemplat o energie proprie a celor stranse sub aceeasi specie si oranduite prin natura lor sub defini- tia comuni a speciei? Caci niciodati ceea ce este comun dupi naturi nu devine propriu doar cuiva, unuia anume. Pentru cd semnele distinetive ipostatice, ca de pilda: nasul acvilin sau nasul cdr, ochii albastri sau calvitia, gi altele de acest gen sunt accidenti distinetivi ai indivizilor care diferé intre ei prin numér. Fiinded orice om lucreaza intru- cat este ceva prin natura sa, si nu intrucat este cineva prin ipostasa lui; el lucreaz potrivit definitiei [ratiunii] lui gan- dite si enuntate despre el att intr-un mod foarte propriu, cat si comun, ca de pilda: potrivit faptului c& este o fiintS vie, rationala si muritoare, adic& potrivit definitiei noastre generale. Caci toti participim la aceeasi viat’, la aceeasi rationalitate, la acelasi flux si reflux [al substantelor vitale], la aceeasi capacitate de a sedea si de a sta in picioare, de a 150 grai side a ticea, de a vedea, auzi si pipai; care toate tin de definitia noastra comuna. Agadar, nu se cuvine a inova expresii care nu au for{& nici seripturistica, nici patristic, nici natural, ci una strain’, excogitat& prin distorsiuni ale oamenilor. Arati-mi insi c& aceast’ expresie se afl la un Parinte oarecare si vom cerceta din nou gandul celui ce a rostit-o. ‘TEODOSIE: Dar ce? Nu trebuie s& se vorbeasci deloc de ,0 singurd lucrare in Hristos”? MAXIM: Potrivit Sfintei Scripturi si Sfintilor P&rinti, noi nu primim si se spund nimic aseminitor, ci suntem obli- gati si credem gi si marturisim ca, asa cum in Hristos existi doud naturi din care este El, aga sunt si vointele si lucrarile naturale corespunzatoare Lui Care prin fire este deodata Acelasi Dumnezeu si om. "TeODostE: Int-adevar, stipane, si noi m&rturisim atat naturile, cat si lucrarile diferite, adic cea divin’ si cea uman’, si ck Divinitatea Lui este inzestrati cu voint, cum si umanitatea Lui este inzestrat& cu vointa; pentru ca sufle- tului Lui nu era fair voint’. Dar nu spunem c& sunt dou%, ca si nu introducem prin aceasta ideea c& El s-ar lupta eu Sine insusi. MaxIM: Ce deci? Cand spuneti dou’ naturi, le introdu- ceti luptindu-se intre ele din pricina numrului? TeoDostE: Nu. ‘MAXIM: Ce, dar? Cand numirul este atribuit naturilor nu le divizeaz, dar cand este rostit despre vointe si lucrari are semnificatia unei diviziuni? TEODOSIE: Negresit pentru acestea numirul are semnifi- catia unei diviziuni si Parintii nu |-au atribuit vointelor si lueririlor vrand si evite diviziunea, ci au vorbit despre una” si alta”, ,divina” si ,umand”, ,dubla” gi dual”. $i eu griiese aga cum au griit ei si spun ce au spus ei. Maxim: Pentru Dumnezeu! Daca cineva iti spune ,una si alta”, cate le-ai intelege [ed sunt]?, sau dacd iti spune »divind si umana”, cate le-ai fntelege [cd sunt]?, sau dack iti spune ci este ,dubli sau dual”, cate ai inteles [ck sunt]? ‘TEODOSIE: Stiu cum inteleg, dar nu spun dou. 151 Atunci intorcAndu-se spre arhonti, avva MAXIM a ‘spus: — Pentru Dumnezeu! Daca ati auzi spunandu-se ,una si una” sau ,una gi alta” sau ,doi ori doi” sau ,doi ori cinci” ce ati rispunde c& intelegeti celor ce vi spun acestea? — Pentru ca ne-ai facut si jurim, [am raspunde]: cand auzim una si una”, intelegem dou’, tot aga cand auzim una si alta”, iar c€nd auzim ,doi ori doi” intelegem patru iar ,doi ori cinci” intelegem zece. $i, rusinat de rispunsul acelora, TEODOSIE a spus: — Eu nu voi spune ceea ce n-a fost spus de Parinti. Si indat& avva Maxim, luand cartea ce continea actele Sfantului Sinod apostolic de la Roma [din Lateran, 649], Je-a aratat c& Sfintii Parinti vorbese explicit de doua vointe si lueréri ale Mantuitorului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos; carte pe care ludnd-o de la el si consulul Teodosie accitit gel toate citatele Pirintilor. Atunci r4spunzAnd TEoDostE episcopul a spus: — Dumnezeu stie, dact acest sinod n-ar fi aruncat ana- teme si asupra unor persoane, I-as fi primit mai mult decét orice om“. Dar ca sa nu pierdem timpul aici, dac& Parintii au spus asa ceva, atunei spun si eu, si o fac gi in seris, ci exist doud naturi, dou vointe si doua lucrari. Ci intra in comuniune cu noi gi sa se faci unire. MAXIM: Stp4ne, eu nu indraznesc si primese de la voi un consimfimant seris despre asa ceva, find un simplu monah. Dar dacd Dumnezeu v-a ‘impuns la inima sa pri- miti expresiile Sfintilor Print, trimiteti voi, adic: impi- ratul, patriarhul si sinodul lui, cum cere canonul, inscrisul Privitor la acestea la Roma’, Fiinded eu nu voi intra in ¥ Aluzie la canonul 18 al Sinodului Lateran care anatemi iza im- Preuna cu Teodor al Faranului gi Cyrus al Alexandriei (631-643) si pe Patriarhii Constantinopolului Serghie (610-638), Pyrthus (638-641) i Pavel (641-653). 's Aceeagi atitudine a avut-o Sfintul Maxim in julie 645 gi fat de @x-patriarhul monotelit Pyrrhus pe care I-a invins in disputa publica Ja Cartagina: conditiile reconcilierii lui cu Biserica Ortodoxd sunt un pelerinaj la mormintele Apostolilor la Roma si o marturisire de cre- dinta ({ibellus) ortodoxa dat’ episcopului Romei (Disp. cum Pyrrho, PG 01, 352D-353A = PSB 81, p. 356). 152 comuniune pana cAnd lucrurile stau asa, pentru c& aici la Sfanta Anafora [euharistica] sunt mentionate persoane care au fost anatemizate, deoarece ma tem de osfinda anatem: TeopostE: Dumnezeu stie, nici eu, nici altcineva nu reproseaz aceasti team. Dar, pentru numele Domnului, di-ne un sfat, daca e cu putintd si se faci acest lucru. MaxIM: Ce sfat ag putea si vi dau despre aceasta? Duceti-va, cercetati daci s-a intamplat vreodat aga ceva, adic& s& fi fost absolvit cineva dup’ moarte de o acuzatie privitoare la credint sau de o osind& pronuntat impotriva Jui. $i imparatul si patriarhul si accepte si imite pogora- rea condescendenti a lui Dumnezeu'® si si fac primul o ordonanta sub forma de rugiminte, iar celalalt 0 suplicd sinodala catre papa Romei, si negresit se va gisi o modali tate bisericeasc’ care permite aceasta, se va impica cu voi pe aceasta tema din pricina dreptei marturisiri a credintei. TEODOSIE: Aceasta se va face negresit. Dar di-mi cuvan- tul cd, daci m& vor trimite, vei veni cu mine! MAXIM: Stipane, iti este mai de folos sa iei cu tine pe tovaragul meu de robie din Mesembria [Anastasie Apocri- siarul] decat pe mine, cici acela cunoaste si limba [latina] si ei il cinstese dupa vrednicie ca pe unul ce a fost pedepsit atatia ani pentru Dumnezeu gi a finut cu trie dreapta cre- dint care domneste in scaunul lor. TEODOSIE: Am avut diferite ciocniri intre noi, si nu-mi este plicut s& ma due cu el. MAXIM: Stipéne, atunci cAnd se va hotiri si se faci acest lucru, se va gisi o iesire potrivita pentru cei ce vor lua aceast4 hotiirare; si dack poruncifi, vi voi insoti.. + Incl o dati se evidentiaza incompatibilitatea dintre forta exte- rioar& a autorititii de dragul autorititii (calea pagan a imperiului) si forta interioard a smereniei de dragul Adevarului concentrat in kenoza” gi ,theoza” lui Hristos si a crestinilor (calea ,impariteascl” evanghelicd a ortodoxiei). Aici (si mai jos in § 8) Sfantul Maxim in- deamni pe imparat si pe bizantini s& imite smerenia lui Hristos pen- tru mantuirea poporului crestin si adevarata pace a Bisericilor, dupa ce in primul proces (§ 9) daduse drept exemplu atitudinea lui Hera~ clie care la sfarsitul vietiii-a scris papei Toan IV dezvinovatindu-se de complicitatea la monoenergism. 153 Atunei s-au sculat tofi cu bucurie si cu lacrimi, s-au pus in genunchi si au fcut o rugaciune, si fiecare din ei a si- rutat Sfintele Evanghelii, cinstita Cruce si icoana Dum- nezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos si cea a Doamnei noastre care L-a nscut, a Preasfintei Nascdtoare de Dumnezew”, strangandu-si mainile spre intirirea celor spuse. 5. Dupa care, discutdnd intre ei despre vietuirea potrivit Tui Dumnezeu si paza dumnezeiestilor porunci, intor- candu-se spre avva Maxim, TEODOSIE episcopul a spus: — Tati c& s-au solutionat toate scandalurile gi s-a facut, si se va face, prin Dumnezeu, pace. Dar, pentru numele Domnului, si nu-mi ascunzi: nu vorbesti si tu intr-un fel oarecare si spui ci exist o singurd vointa si o singurd lu- rare in Hristos? ‘MAXIM: Nu se poate ca eu si fi spus cdndva aceasta. $i va spun gi de ce: pentru c& aceast expresie care spune exist’ o singur& voinf& siluerare a celor doud naturi e stri- ind Sfintilor Parinfi Apoi pentru c& acela care zice in orice fel aceasta se giseste intalnind de-a dreptul absurditatea. Fiinded daca spun e& aceast vointa si lucrare unicd e ,na- turala”, atunci ma tem de contopire, iar dack spun c& e »ipostatic8”, separ pe Fiul de Tata si de Dubul si m& ardt introduednd in Treime trei vointe gi trei ipostase care nu sunt in acord fntre ele. Iar dac spun eX vointa si lucrarea unicd e ,a Unuia singur’, atunci sunt silit si spun, chiar daci nu vreau, c& exist’ o vointi ca a Unui singur Tata si una ca a Unui singur Duh, iar cuvéntul se va gisi atunci cizind in politeism. Iar dae spun ef e ,rclational&”, atunci introduc diviziunea personalii a lui Nestorie. $i dacd spun ck e pe langi natura, atunci corup existenta celui ce voies- te, cci faptul de a fi pe langa natura este o coruptie pentru natura, precum spuneau Parintii. ” Acest pasaj va fi citat adeseori de iconoduli (de exemplu, de Sfintii Ioan Damaschinul si Teodor Studitul) in timpul controverselor iconoclaste din secolele VIII—IX ca dovadi pentru credinta Bisericii din secolul VI in venerarea icoanelor. 154 ‘TeODOSIE: Trebuie s& spunem c& exist numai o singuré voint& din cauza unirii Mantuitorului, precum au scris, intelegdnd bine lucrurile, pe cat socot, Serghie si Pyrrhus. MAXIM: Daci poruncesti, st&pane, primeste dou vorbe ale mele pe aceasti tema. Daca din cauza unirii Dumneze- ului si Mantuitorului nostru s-a ficut, precum au seris Ser- ghie, Pyrrhus si Pavel, o singuré vointa, atunci, dupa ei, Fiul va avea o voint’ diferitt de cea a Tatilui, Care are 0 singur& voin{ cu Fiul din cauza naturii gi nu a unei uniri, daca unire si fire nu inseamni acelasi lucru. Dack ins’, dupa ei, din cauza unirii s-a facut o singuré vointi a Man- tuitorului nostru, aceasta va avea negresit drept cauzi uni- rea $i nici una din naturile din care este El; iar vointa va apartine, dup& ei, relatiei si nu naturi, intrueat cuvéntul adevarului stie ci unirea e o relatie si nu o natura. Tar dac din cauza unirii s-a ficut, precum spuneam, o singura vo- inf& a Mantuitorului, atunei prin care vointa zic ei cX s-a fAcut aceasta unire? Caci, dacd se ingrijesc de adevar si fug de absurditate, n-ar putea spune ed s-a ficut prin ea insiisi, Daci insi din cauza unirii s-a ficut o singurd vointd a Mantuitorului, atunci este evident cd inainte de unire Acesta fie avea mai multe vointe, fie n-avea absolut nici una. Iar daca avea mai multe vointe, asta inseamna c& a suferit 0 diminuare a multor vointe care au fost restranse la una singurd, gi atunci este limpede ci a suferit 0 schimbare: cea a reducerii vointelor celor multe care preexistau in El in chip natural. Daca ins mai inainte era cu totul lipsit de vointi, asta inseamn& ci El a arstat ci unirea e superioara naturii, pentru eX din aceasta i s-a furnizat o voint de care natura era lipsitd; si iarigi Hristos se arati suferind schim- bare, ca Unul ce a cdstigat prin relatie ceea ce nu-i era ine- rent prin sine natur. Dac din cauza unirii s-a ficut o sin- gur’ voinf& in Mantuitorul nostru dupa fiecare din cele din care este El, atunei prin vointi Dumnezeu a ajuns si fie ceva recent, ramanand ins& Acelasi din cauza unirii vesnic prin fire si a ajuns prin vointd om fara de inceput, rima- nnd ins& recent prin fire, lucru cu neputinti, ca si nu spun lipsit de evlavie. Iar daca din cauza unirii s-a facut 0 155 singura voinfa a naturilor, atunci de ce nu s-a ficut din aceeasi cauzi si o natura unici a naturilor? 6. Reteznd in acest punet migcarea argumentirii, TEO- DosiE episcopul a spus: — Atunci ce s-a facut prin unire, daci prin ea nu s-a ficut nimic din acestea? MaxIM: Ea a aratat pe insusi Dumnezeu Cel netrupese prin naturd intrupat in chip nemincinos si a infatisat pe Ziditorul a toate devenit prin natur& in chip limpede om nu printr-o schimbare de natura sau printr-o micgorare a uneia din naturi, ci printr-o asumare adevarati a unui trup inzestrat cu suflet rational, adic a unei umanititi integre si fra lipsuri si curatd prin natura de orice vind a picatu- lui stramosesc. Si, in virtutea schimbului, fapt cu adevirat si uimitor gi uluitor pentru tofi si toate, rimanand in intre- gime Acelasi Dumnezeu intreg in cele omenesti si intreg in interiorul celor proprii Lui, si in intregime om intreg i cele dumnezeiesti, fara a cidea din nimic din cele proprii umanititii; c&ci potrivit invataturii de Dumnezeu grditori- lor nostri Parinti, prin unire a avut loc o intrepitrundere reciproca [perichoresis] a naturilor si proprietatilor lor naturale inerente, si nu o strimutare [metachoresis] sau cAdere, fapt care este propriu celor ce fac in mod pervers din unire o contopire gi care pentru aceasta o amesteca cu tot felul de inovatii si, din lipsa unei solidititi a invataturii lor, i persecuta pe cei bine-credinciosi. 7. Auzind acestea, TEODOSIE episcopul impreuni cu restul celor veniti cu el au p&rut eX primese cele spuse. $i acelasi episcop i-a spus iarigi avvei Maxi — Fi iubire. Ce este cea ce ne-ai spus, cum c& nimeni nu lucreazi intrucat e cineva, adic& potrivit ipostasei, ci intrucat e ceva, potrivi naturii? Fiindc acest lucru imi vine in minte, dacd ma gandese bine, din cele ce ai spus. ‘Maxim: Nimeni nu lucreaz4 intrucat este cineva, ca ipos- tasi, ci intrucdt este ceva, ca natura; de exemplu: gi Petru si Pavel lucreaza, dar nu intrucat sunt Petru si Pavel, ci pentru c& sunt oameni, céci amandoi sunt oameni prin na- tura lor, in virtutea rafiunii comune si definitorii a naturii 156 lor, iar nu prin ipostasa, sau prin calitatea proprie fiecXruia in parte. Tot astfel, si Mihail si Gavriil lucreaz, dar nu in- trucat sunt Mihail si Gavriil, ci intrucdt sunt ingeri, cici amAndoi sunt ingeri. $i, tot aga, in orice naturd ce este enuntati despre mai multi indivizi care diferd dup numar vedem cd lucrarea lor este comung si nu individual. Asa- dar, cine spune cX lucrarea e ipostatici acela introduce si ideea ci insisi natura, care e unici, devine infinit& prin lucr&ti gi diferitA fn sine insisi dup% multimea indivizilor pe care-i contine sub ea, fapt pe tare dacd-I lum de bun corupem impreuna cu natura $i insisi ratiunea modului ei deafi. 8. $i dupa ce au fost zise gi acestea, cand s-au imbritisat pentru a se despirti, TEODOSIE CONSULULa zis: — ata ci toate s-au ficut bine. Va accepta ins’ impiratul si faci o ordonanta sub forma de rugiminte [parakletiken keleusin]? ‘MAXIM: O va face negresit dac& va voi si imite pe Dum- nezeu i si se smereasci impreuni cu El pentru mantuirea noastra comuni, a tuturor, socotind intru sine ci dack Dumnezeu Cel ce mantuieste prin fire n-a ficut mantuirea pani nu a voit s& Se smereascd, cum atunci omul care este prin fire mantuit se va mantui sau va mantui daci nu se ‘smereste. $i TEODOSIE CONSULUL i-a spus: — Nadajduiesc, dack Dumnezeu imi va tine memoria, st-i tin gi lui acest cuvant gi se va convinge. $i imbratisand-se unii pe altii au plecat cu pace, episco- pul dndu-i avvei Maxim o mica suma de bani trimis4 lui, © tunic& gi o clmasi. Dar tunica i-a luat-o pe loc episcopul Bizyei, iar la Rhegium i s-a luat nu numai mica sum de bani ci si tot ceea ce mai avea primite ca binefacere impre- und cu restul lucrurilor si hainelor lui vrednice de mila. 9. Dupa plecarea barbatilor mentionati, in ziua de 8 sep- tembrie in anul al 15-lea al indictiei de fat [656], Pavel consulul a iesit iaragi in Bizya la avva Maxim purtand cu el un ordin cu urmatorul cuprins: , ffi poruncim excelentei tale si te duci la Bizya si si-] aduci pe Maxim monahul cu 157 multd cinste si consideratie pentru batrénetea si neputin- {ele lui pentru cd a fost cunoscut si sump bunicilor nostri, si si-] asezi in sfiinta manistire a Sfantului Teodor ee se afld aproape de Rhegium’*, Si vii apoi si ne informezi si noi vom trimite in numele nostru doi patricii care ne it. bese din suflet i sunt iubiti de noi si care sunt insarcinati Sa discute cu el cele hotarate de noi. Si mergi gi si ne ves- testi apoi venirea lui.” $i acesta [Pavel consulul], adu. candu- $i asezdndu-l in sus-numita ministire, s-a dus si-] vesteasci [pe impirat]. 20. Tar in ziua urmiitoare au venit la el patriciii Epifanie 51 Troilos cu mult fast si pomp& impreuna cu Teodosie episcopul si au intrat la el in partea bisericii manastirii Tezervatii catehumenilor. $i dup obignuita salutare s-au asezat silindu-l si pe el s& sada. $i incepand primul cuvan. ‘ul, TROILOs i-a spus: <_ Stépanul nostru ne-a poruncit si venim la tine gi siti spunem ce a hotirat de Dumnezeu intirita sa maiestate imperiala, Dar mai intai spune-ne: vei executa ordinul itm. paratului sau nu? MAXIM a spus: ~ Stapane, si ascult mai intai ce porunceste evlavioasa Sa maiestate si apoi voi rispunde cum se cuvine. Ciel ce nispuns pot si dau la ceea ce nu cunose? TROILOS a insistat zicdnd: = Nu putem si spunem ceva daci nu ne spui inainte daci vei executa sau nu ordinul impiratului, Si cum i-a vazut insistenti si privind eu ochi rai ezitarea lui gi ef rispundeau repezit impreuni cu toti cei aflati tne Preund eu ei, oameni fnalti in demnitii lumesti, rispun. znd avva MAXIM a zis Rhegium se afla pe malul Marii Marmara la circa 20 de kilometri dstanta de Constantinopol, Dupi alti cercetitoriinsd (R- Jay La géoaraphie ecclésiastique de Vempire byzantin. Premise partie, Le siege de Constantinople et le patriarcal oecumenique; tome Tif Lag Ggliss et les monastéres, Paris, 1969), ar fi vorba de biserica amintacd Procopiu ca Sfantul Teodor din Rhesion side Ana Commenat ct Sfantul Teodor din Batys Rhyax situatd langd Bakirkéy la hacia ‘ma" Sfintei Paraschev, in imediata vecinatate a Constantinopoliay 158 ~ Pentru ci nu suferiti s& spuneti robului vostru cele hotrate de stipanul si imparatul nostru, iat rispund, in auzul lui Dumnezeu si al Sfintilor ingeri si al vostru al tu- turor, c orice mi se va porunci despre orice fel de hucru ce se distruge si piere o dat cu veacul acesta, voi executa cu toata ravna. | Si indatd ridicdndu-se TROILOS a zis: ; — Rugati-ma si eu tot plec; c&ci acesta nu va face nimic. Si ficdndu-se mult tumult si mult tulburare gi confu- ie, le-a spus lor TeoDosi episcopul: | ~ Spunefi-i rispunsul si luati bine aminte ce spune: pentru ci nu este rezonabil s& plecdm astfel, fri si spu- nem nimic $i fri s& auzim nimic. Atunci EPIFANIE patriciul a spus: . ~ Tata ce-ti face cunoscut prin noi imparatul: ,Pentru ci intreg apusul si tofi cei deturnati din risirit privese la tine Si toi se razvratese din cauza ta neavand s& se impace cu noi in credint&®, si te impungd Dumnezeu la inima s& intri in comuniune cu noi pe baza Typos-ului edictat de noi. $i atunci vom veni noi ingine la Poarta de Bronz [Chalke] si te vom saluta gi-ti vom da mana Noastra si te vom aduce cu toati cinstea gi slava in Marea Bisericé [a Sfintei Sofi] si, vom sta impreuni cu tine in locul unde stau de obicei imparatii* si vom face indat& Synaxa euha- risticd si ne vom cumineca cu Sfintele si Preacuratele gi de viata faicdtoarele Taine ale Trupului si Sangelui lui Hristos, dupa care te vom proclama Parinte al nostru. $i se va face bucurie nu numai jubitorului de Hristos nostru Oras im- perial, ci gi intregii lumi. Caci stim sigur c& daca tu intri in i i i ic de care se °° Marturie a imensului prestigiu spiritual si dogmatic de ca bucura Sfintul Maxim Marturisitorul si a influentei considerabile pe care atitudinea sa intransigenta o avea asupra crestinilor adevirati din intreg imperiul. | * Celebra poarta monumental dnd spre Sfinta Sofia a Palau imperial care in 711 va fi teatrul izbucnirii controverselot anode * Faimosul ,Omphalos” situat in mijlocul bazilicii Sfintei Sof loc sacru rezervat imparatului cdnd asista la ceremoniile liturgice, se oate vedea marcat pe pavajul ei pani astizi. 159 comuniune cu sfantul scaun patriarhal de aici, se vor uni cu noi toti cei care din pricina ta si a invatiturii tale s-au rupt de comuniunea cu noi.” 11. intoredndu-se spre episcop, avva MAXIM i-a spus cu lacrimi: — Mirite domn, cu totii asteptim ziua Judecitii. Stii cele hotirate si stabilite de noi pe Sfintele Evanghelii, pe Cru- cea cea facitoare de viati si pe Icoana Dumnezeului si Mantuitorului nostru si Preasfintei Maicii Sale Pururea Fecioare care S-a nascut. $i pogorandu-si fata in jos [TEODOsIE] episcopul i-a spus cu voce bland’: — $i ce pot face eu, dack preaeviaviosului imparat i s-a ‘infitisat altceva? ‘Si avva MAXIM i-a zis: ~ Atunei de ce tu si cei impreuna cu tine v-ati atins de sfintele Evanghelii, daci solutionarea celor graite nu sti- tea in puterea voastr’? Cu adevarat nici toati puterea ce- rurilor nu m-ar putea convinge s& fac aceasta. Caci ce cu- vant de apirare ag putea avea, nu fati de Dumnezeu, ci in fata constiintei mele, pentru faptul de a fi tridat printr-un jurdmant pentru slava oamenilor, care prin ratiunea ei de a fi n-are de fapt nici o existent’, credinta care-i mantuie pe cei ce 0 iubesc? 12, La aceste cuvinte, sculandu-se in picioare si furia st&- panindu-i pe toti, Iau coplesit si imobilizat smulgandu-i barba si parul, impingandu-l si lovindu-1 cu pumnii si pal- mele, si acoperindu-l din crestet si pana in varful unghiilor cu scuipari, a céror ploaie n-a incetat pan’ ce n-au fost umplute de ele toate hainele cu care era invesmantat”*. Si sculandu-se [TeoDostE] episcopul a zis: % Consecvent liniei sale marturisitoare martirice, Sfantul Maxim respinge de dragul credinei si Adevarului ata ispita slavei sia pute- tii, cét si cea a suferintelor si fricii de durere imitand astfel, cum recomanda in Cuvéintul ascetic 10~13 (Filocalia romaneasc’ TI, 1947, P. 7-9), conduita exemplar Tui Hristos in fata ispitelor ,placerii” {invinse pe Muntele Carantaniei si respectiv in fata ispitelor ,durerii” invinse pe dealul Golgotei. 160 — Nu trebuia si se procedeze astfel; trebuia doar si as- cultim raspunsul lui gis mergem s& raportim bunului nostru stipan. Caci chestiunile canonice se administreazi intr-un alt mod. $i de-abia i-a convins episcopul si se linistease&, s-au agezat iaragi batdindu-si in continuare joc de el prin mii de ocdiri gi blesteme necugetate. Tar EPIFANIE a grit cu mnie gi asprime: — Spune, batranule preaticdlos si lacom, ai spus aceste cuvinte socotindu-ne pe noi, oragul nostru si pe impirat ca pe niste eretici? fn realitate suntem mult mai crestini si ortodocsi deca tine. Noi marturisim ci Domnul si Dum- nezeul nostru are gi voinfa diving si voint’ umani, si suflet rational; gi c& orice naturd rational are negresit prin na- turd putinta de a voi gi de a lucra, pentru ci migcarea este proprie vietii, iar vointa e proprie mintii. Iar pe El il cu- noastem a fi inzestrat cu voint nu numai in Divinitatea, ci si in umanitatea Lui. Nu negim nici chiar cele doua vointe siluerdri ale Lui. Raspunzind, avva MAXIM a spus: — Daci aceasta ¢ credinta voastri si credeti aga, precum cred firile ingeresti si Biserica lui Dumnezeu, cum de m& siliti s& intra in comuniune cu voi pe baza Typos-ului, al c&rui singur scop e suprimarea acestor lucruri? EPIFANIE: Acest lucru s-a ficut printr-o ,economie”, ca poporul sé nu se vatiime cu astfel de expresii foarte subtile. Raspunznd, avva MAXIM a spus: — Dimpotriva, orice om se sfinfeste prin mirturisirea exact a credintei, nu ins& prin suprimarea ei pe care-o confine Typos-ul. ‘TROILOS: $i la palat ti-am spus ci el nu suprimi nimic, ci porunceste si se treaci sub ticere aceste expresii, ca si avem cu totii pace. MaxIM: Tcerea asupra acestor cuvinte este suprimarea acestor cuvinte. C&ci zice Dubul Sfant prin Prorocul: Nu sunt graiuri, nici cuvinte al ciror glas si nu se audi” [Ps 18, 3]. Asadar, cuvantul care nu este rostit, nici nu mai exist. 161 TROILOS: Crede in inima ta cum vrei, nimeni nu te im- piedica. Maxim: Dar Dumnezeu n-a limitat la inima fntreaga man- tuire, atunci end a spus: ,Cel care Ma va marturisi inain- tea oamenilor si Eu ti voi mArturisi inaintea Tatilui Meu cel din ceruri” [Mt 10, 32]. Iar dumnezeiescul Apostol in- vafi spunand: ,Cu inima se crede spre dreptate, iar eu gura se mirturiseste spre mantuire” [Rm 10, 10]. Asadar, daca Dumnezeu si prorocii $i apostolii lui Dumnezeu poruncese ca taina cea mare, infricositoare, si méntuitoare a toati lumea si fie marturisit& cu glasurile sfintilor, nu trebuie in nici un chip sé fie redus la ticere glasul care propoviduieste aceasta tain’, ca si nu se micsoreze mantuirea celor ce tac®?. Rispunzndu-i cu glas foarte aspru, EPIFANIE i-a zis: — Ai semnat , libelul’=4? Siawva Maxima spus: — Da, lam semnat. — Si cum ai indrdznit — a zis [Eptrante] — s& semnezi gi si anatemizezi pe cei ce mirturisesc gi cred ca si firile in- 23 Nu exist compromis gi ,economie” in chestiunile de credint& de care depinde mantuirea vesnica a sufletelor oamenilor. Credinta trebuie marturisita exact, explicit si pe fat, iar nu vag, implicit, cu subinfelesuri gi compromisuri inacceptabile ale Ortodoxiei cu hete- rodoxia sau erezia. Solutia diplomatic a autorititilor imperiale si cecleziastice bizantine, care urmareau prin formule ,miracol” de com- promis sau prin ticeri echivoce salvarea unititii Imperiului cu pre- {ul ereziei. Sfantul Maxim le opune solutia eshatologica si ascetic a mirturisirii si martiriului, > E vorba de ,libelul” sau petitia monahilor greci din Roma cftre ‘Sinodul Lateran (octombrie 649) prin care acestia cereau condam- narea Typos-ului. Avem aici confirmarea faptului c& semnitura »Maximus monachus” care apare alituri de cea a lui ,Anastasius monachus” sub ,libelul” prezent in Actele Sinodului Lateran (MANst X, 910) sunt chiar cele ale Sfantului Maxim si ucenicului stu credin- cios. R. RigpiceR a demonstrat inci din 1980 faptul ci Sfintul Ma- xim a avut 0 contributie hotératoare si atotprezenta in redactarea Actelor si Canoanelor Sinodului Lateran care trebuie ,enumerate printre operele lui” si considerate drept ,opera sa teologici” (,Die Lateransynode von 649 und Maximos des Bekenner”, in: Maximus Confessor. Actes de Symposium, Fribourg, 1982, p. 111~121, aici p. 121). 162 geresti si Biserica universal? Cu adevirat, dup judecata mea, ar trebui si te conducem in Oras si si te expunem legat in for, s& aducem mimi si comediante si desfranatele din piata si tot poporul, ca fiecare si te palmuiascd gi si te scuipe in fata. Raspunzéind la acestea, avva MAXIM a spus: — Si se fac aga cum ati spus daci i-am anatemizat pe cei ce marturisese c& exist doud naturi in Hristos i cele doua vointe gi lucrri naturale corespunzatoare Celui care este cu adevarat si prin naturi Dumnezeu gi om. Citeste, stapane, ,actele” si ,libelul” si, daca gisiti cum ati spus, faceti ce vrei. Caci eu si tovaragii mei de robie cati am semnat i-am anatemizat pe cei ce zie o singura vointa si lucrare, ca gi Arie si Apolinarie, si nu m&rturisese ci Dom- nul si Dumnezeul nostru este inteligent prin natura dup’ fiecare din cele din care, in care si care este El, drept pen- tru care El vrea gi lucreazi mantuirea noastr prin fiecare din acestea. Jar Bri-au zis — Daca ne mai lisim dusi de acesta, nu mai mancam si nu mai bem. S& ne sculim, s& pranzim si s& mergem. Si spunem ce-am auzit, Cici acesta s-a dat pe sine insusi lui satan. Si sculandu-se, au prénzit si au intrat cu manie in prive- gherea fnalfarii cinstitei gi de viat facdtoarei Cruci [13-14 septembrie 656}°5. 13. Ziua urmitoare, dis-de-dimineati, Teodosie consu- lula revenit la avva Maxim gi i-a ridicat toate lucrurile pe care le mai avea zicindu-i in numele imparatului: ,Pentru c& n-ai voit cinste, ea se va depirata de la tine [cf. Ps 108, 17]. Du-te acolo unde te-ai socotit X esti vrednic si ia 25 ,Notatia nu este numai cronologies, ci liturgica. Umilirea gi batjocura, preludiu al martiriului pe care Sfantul Maxim il va suferi in ziua urmatoare, vor avea loc in ziua in care Biserica priznuieste Inaltarea Sfintei Cruci” (Gannicurs, ,Le Martyre”, p. 442). Simbolic, ea ,se situeaza deci in orizontul liturghiei eshatologice a Crucii” (Ma- -xime le Confesseur — la Charité, avenir divin de homme, p. 73). 163, osfinda ucenicilor t&i, a celui din Mesembria i a celui din Perberis, care a fost notar al riposatei Noastre bunici”*5, Erau acolo si TROILOS si EPIFANIE care i-au spu: — Negresit fi vor aduce gi pe cei doi ucenici ai tai, pe cel din Mesembria i pe cel din Perberis, si-i vom ancheta si pe ei si vom vedea care va fi rezultatul in ce-i priveste. Dar s& stii bine, domnule avv, ci dack vom avea un mic gaz de la tulburarea actual pe care o avem cu neamurile barbare, — pe Sfanta Treime! — nu ne vom mai armoniza eu voi, ci vomn pune mana gi pe papa [Eugeniu I; 654-657] care se umfla acum in pene gi pe toti cei care vorbese acolo si pe restul ucenicilor ti, si vi vom topi pe toti ca intr-un cuptor, fiecare in locul potrivit lui, cum a fost topit Martin’?. $i ludndu-1 numitul consul Teodosie I-a predat soldatilor si lau dus pana la Salembria®®, 14. Acolo au rimas doua zile pan ce unul din soldati a plecat in tabard si a spus intregii trupe: ,Monahul care blasfemeaza pe Nascitoarea de Dumnezeu a venit aici”, ca sa instige armata impotriva awei Maxim ca unul ce ar blasfemia pe Nascitoarea de Dumnezeu. $i dupa doui zile intorendu-se soldatul, I-a luat in tabard si, impuns de Dumnezeu, generalul®, sau mai exact loctiitorul generalu- ui, a trimis la el pe sefii companiilor, preoti si diaconi si 2° Bunica lui Constans I a fost Evdochia, prima sotie a lui He- raclie, dar aici este vorba de Martina, cea de-a doua lui sotie, care era socotitd mama atit a fiului Evdochiei, Heractie cel Tan&r, cunos- cut si drept Constantin III (tatil lui Constans 1), cat gi al fiului ei Heracleona, care au domnit amandoi pentru scurt timp in 64, fiind urmati din septembrie 2 Tentativele de reconciliere esuand, emisarii revin la amenintari si dezvaluie motivul ascuns al viztei lor: refuzul papei Eugeniu I de primi ,synodika” monotelité a patriarhului Petru, Numai dificulta- tile militare ale Imperiului cu arabii au facut ca Eugeniu I si n-aib& parte de acelasi tratament violent ca si Sfantul Martin I (arestat in iunie 653, judecat si maltratat in decembrie 654 la Constantinopol, simort la 16 septembrie 654 in exil in Chersonesul Crimeei). 2 Actualul oras Silivri, Trucia, orag de pe tarmul Marii Marmara. 2 Scolie: »E vorba de Teodor al Coloniei, care tinea locul comite- lui, adicd al fratelui imparatului” (Teodor, + august 636, fratele im- paratului Heraclie). 164 pe evlaviosii pazitori ei stindardelor. Vézindu-i venind, awa Maxim s-a sculat si a ficut metanie. Acestia i-a ris- puns la salut si s-au agezat poruncindw-i i lui si sad&. $i un batrén foarte cinstit i-a spus cu mult respect: ,Parinte, pentru c& unii dintre noi s-au scandalizat de sfintia ta cum c& nu numesti Nasc&toare de Dumnezeu pe Doamna noas- tr, pe Preasfinta Pururea Fecioar, te jur in numele sfin- tei, celei de o fiinta gi de viaté faicdtoarei Treimi, si ne spui adevarul si sé depirtezi sminteala de la inimile noastre, ca si nu ne vitimam pe noi insine, scandalizindu-ne pe nedrept.” $i punand metanie, avva Maxim s-a sculat si, intin- zandu-si mainile spre cer, a zis cu lacrimi: ,Cine nu spune despre Doamna noastr, preasfant4, preacurati si cinstit de toat’ firea ingereasci, cA a fost cu adevirat si Mami naturala a lui Dumnezeu Cel ce a facut cerul si pam4ntul, marea $i toate cele ce sunt in ele [Is 20, 11 si par.] si fie anatema si katathema de la Tatil, Fiul si Sfantul Dub, Tre- imea cea de o fiinta $i adorati, de la corul Puterilor ceresti, al apostolilor si prorocilor si de la nesférsitul popor al mu- cenicilor, si de la tot duhul cel sivarsit intru dreptate, acum gi pururea ifn veeii vecilor Amin”. $i plangénd s-au rugat pentru el zicind: ,Dumnezeu si-ti dea putere, pirinte, si si te invredniceascd s& sfarsesti frd poticneala alergarea aceasta [2 Tim 4, 7]!" lar pe cfnd s-au spus aceste cuvinte, multi soldati s-au strans ascultnd multele cuvinte frumoase ce s-au discutat, acolo. $i vazdnd unul din ,domesticii” generalului c& se adunase armati multi si cX se zideau si blamau cele ce se fEceau cu el, binuind Dumnezeu stie ce, a poruncit si-l ia cu forta de acolo si l-a azvarlit la dou mile de tabard, pani 3° Pana la sférgitul vieti lui, Sfantul Maxim a trebuit si lupte tm- potriva suspiciunii de ,nestorianism” prin care monotelitii etichetau diotelismul siu hristologic. Pentru a o combate, Sfantul Maxim a seris se pare o Viatti a Maicii Domnului pastrat& intr-o traducere georgiand recent publicati de MJ. van Esbroeck in CSCO 479, 1986 (trad. rom. diac. Toan I. Te& jr in: SeANTUL Maxim MARTURISITORUL,, Viata Maicii Domnului, Ed. Deisis, Sibiu, 199%). 165 ce se va face adunarea si vor veni cei ce trebuiau sf-l duct la Perberis. Clericii ins, invingi de dragostea dumnezeiasc&, au cut cele dou’ mile pe jos si venind I-au imbratigat si s-au rugat pentru el. $i ridicdndu-I cu mainile lor I-au pus pe un dobitoe gi s-au intors cu pace la locurile lor. lar el a fost dus in Perberis in arestul in care este detinut acum. 15. Si se stie si aceasta, citla Rhegium, explicdndu-se fat de avva Maxim, Troilos a spus c& intr-adevar consiliarul Toan* i-a scris despre acordul care le-a fost propus gi cl »pand s& se fac aceasta, neorfinduiala ucenicilor lui a im- Piedicat totul”. Cred ins& c& numitul consilier Ioan nu i-a seris lui Troilos, ci lui Mina®? monahul si acesta a spus celor dela palat’s. 16%. Jar dup& acestea [in mai-iunie 662] i-au adus la Constantinopol si au ficut un proces impotriva lor. $i dup % Scolie: ,«Consiliarius», adic& «symponos» [assesor] sau scho- lastikos. Pe acesta sfantul papi Martin il anatemizeazi din Cherson fn sctisoarea citre Sfintul Maxim.” 5 Scolie: ,Acesta este egipteanul att dupa neam, cat si dupa so- cotinta si cu adevarat dusmanul adevirului.” 8 Doua manuscrise grecesti si traducerea latin adaugi aici urmi- toarea doxologie: ,$i sfantul intinzdndu-si iardsi mainile spre cer a zis: «Slava Tie, Fiule Unule-Nascut al lui Dumnezeu gi Cuvinte al Tatalui, Care intiresti si inteleptesti in cuvant, lucru gi fapt pe cei rigoniti si care suferd pentru Tine! Slava ‘Tie, Treime sfantd, ne- creat, flr inceput, fara sfarsit, neschimbat, nemuritoare, nestri cAcfoast, de o fing, mai presus de fiintf, neimpairtits, d&tatoare de viata si de lumin’, desavargitoare, Dumnezeul nostru, slava Tie, slava Tie, n&dejdea si mAntuirea tuturor eelor ce se inchind Tie in creding& ortodoxi!>” 4 Fragment privitor la cel de-al doilea proces al Sfintului Maxim sial tovardsilor sai in fata unui sinod la Constantinopol in mai~iunie (662 addugat ulterior drept epilog la textul Discutiei de copigti bizan- (el lipseste din traducerea latina). Despre acest sinod monote prezidat de Petru al Constantinopolului, de Macedonie al Antiohiei si de Teodor loctiitorul Alexandriei a vorbit in cursul sesiunii a 8-aa Sinodului VI Ecumenic (680-681) patriarhul monotelit Macarie al Antiohiei (Mansi XI, 357; tot aici e publicat gi textul care urmeazi: X1, 73-76). 166 ce i-au anatemizat gi afurisit pe cel intru sfinti Maxim, pe fericitul Anastasie, ucenicul Sau, pe preasfantul pap’ Mar- tin, pe sfantul Sofronie, patriarhul Ierusalimului si pe toti ortodocsii care cugeta la fel cu acestia, I-au adus gi pe cela- lalt fericit Anastasie si, lovindu-] cu aceleagi anateme gi ocatri, lau predat arhontilor (din senat] grdind asa: »Si tu, Anastasie, care ai imbracat haina intunecati a blestemului public al anatemelor, ai fost scos de sub ascul- tarea canonicd, ca unul ce ai fost deferit starii gheenei pe care ai ales-o. Ilustrul gi cinstitul sacru senat, instanta ju- ridic& prezent& impreun& cu noi, aplicdndu-ti, dup cum vor hotiri, pedepsele prevazute de legile politice [de stat] pentru blasfemiile si comportamentele tale tiranice att de mari.” 17. A treia sentinta impotriva lores »Prezentul sinod, cu impreun’-lucrarea preaputernicului Hristos, adevaratul Dumnezeul nostru, a hotirat canonic misurile ce trebuie luate impotriva voastri, Maxime, Anas- tasie si Anastasie; pentru ca s-a hotirat ca cele fptuite si grfite de voi fir evlavie si fie supuse asprelor pedepse ale legilor, macar c& nu exist pedeapst vrednic’ pentru ofen- sele si blasfemiile voastre. Lasindu-va pentru o mai mare pedeapsi dreptului Judecitor, si golind de valabilitate pen- tru viata [voastr’] prezenta rigoarea legilor, drept pentru care v-ati cAstigat dreptul de a rimfne in viat, hotiram pentru voi ca preaslivitul eparh, aici de fat, si vi ia indat la el in pretoriul siu de guvernator peste multi, s& va bat’ peste spate cu vine de bou, pe voi, pe Maxim, Anastasie gi Anastasie, dupa care va tiia din ridicind organul neinfrand- rii voastre, adic limba voastra blasfematoare, apoi va tia prin fier si nelegiuita voastri mn dreapt care a slujit, gandului vostru blasfemator. Dupi aceasta, plimbandu-va, lipsiti de aceste spurcate m&dulare ce va vor fi smulse, prin 35 Prima sentint& a fost cea de dup& procesul din 655 (Relatare 13), a doua cea de dupa discutia de la Rhegium din 656 (8 13), iar a treia cea de dupa procesul de la Constantinopol din 662. 167 toate cele dowisprezece districte ale acestei Doamne a ora- selor [Constantinopol], va vor preda exilului vesnic si ares- tului perpetuu pentru tot timpul vietii care vi va mai fi rimas ca si vi plangeti riticirile blasfematorii ale bleste- mului pe care l-afi iscodit impotriva noastra si care s-a in- tors acum asupra capului vostru.” Ludndu-i deci eparhul si aplicdndu-le pedeapsa le-a tiiat madularele si plimbandu-i in jurul intregului Oras i-a exilat, surghiunindu-i in Lazica. 168 Epistola celui intru sfinti avva Maxim c&tre Anastasie Monahul+ (19 aprilie 658) Ieri, pe 18 ale lunii, care a fost sfanta injumatatire a Cincizecimii [18 aprilie 658], patriarhul [Petru] mi-a de- clarat zicind: + Epistula Maxim ad Anastasium monachum (CPG 7701 $i BHG 1232). Traducere dupi textul grec critic din CChSG 39, p. 160-164, c&. $i PG 90, 132A~133A; PL 129, 621-624. Sunt ultimele randuri pe care le avem de la Sfantul Maxim, care dobindesc astfel valoare de veritabil ,testament” spiritual. ,fn funie 657 moare papa Eugeniu I. Noul ales, Vitalian I, trimite legati la Constantinopol pentru a obtine acordul imperial pentru sfintirea sa. Acest gest conciliant este apre- ciat la curte intrucdt devanseaza dorintele imparatului amenintat de peste tot de arabi. El confirma alegerea papei si-i tri gate (un Evangheliar seri eu litere de aur) gio scrisoare in care evits orice formula aflata in litigiu. Dup& sfintirea sa, Vitalian I ii trimite patriarhului Petru al Constantinopolului o scrisoare, «synodika», in care fra a iesi din ortodoxia dioteliti definita la Lateran in 649, eviti si reia explicit condamnarea Typos-ului. Gratie acestor duble tceri echivoce, schisma este suprimata, iar numele papilor, iradiate incepand cu Honoriu, figureaza din nou in dipticele Constantinopo- lului. De acum nimic nu-i mai poate impiedica in vointa lor de a-i nimici pe Sfintul Maxim s{tovardsi! lui care sunt un repros viu pentru erezia bizantina si pentru diplomatica reticent mental a Rom: acd e un papa pe care ar trebui si-] blameze Sinodul VI Ecumenic {in 681, acesta nu e nefericitul Honoriu I, ingelat de Serghie intr-o chestiuine pe care o ignora, ci lagul Vitalian I care a trimis in deplin& cunostint de cauza.o «synodika» de comuniune patriarhului Petru care, fara a fi formal eretic (pentru c Typos-ul impunea doar tice- rea asupra dogmei vointelor), nu scosese din diptice numele pred cesorilor lui monoteliti, multumindu-se s adauge in urma papei Honoriu numele lui Vitalian, gi care-i tinea intemnitati pe Sfantul Maxim si pe tovarisii ui. Aceasta slabiciune a Romei fl incitd si-1 ‘convoace pe Sfantul Maxim pentru a-i smulge o adeziune la credinta, 169