8.

PERIOADA FANARIOTA CA EPOCA A DEZVOLTARII IDEOLOGICE

Fanariotismul a reprezentat o solutie politica a Portii Otomane in conditiile declinului
imperial ireversibil dupa momentul 1683. Regimul fanariot a insemnat restrangerea statului de
autonomie a celor doua principate romanesti. A insemnat si sfarsitul regimului boieresc sau a
statului de stari din sec. 17.
Domnitorii au urmat sa fie numiti de catre poarta asemeni unor functionari otomani suddunareni.
Pe intreaga perioada fanariota nu a mai aparut nicio figura culturala de anvergura. In
acelasi timp , elenismul nu s-a manifestat in sensul unei reprimari a vietii culturale de expresie
romana ci doar in sensul unei retrogradari sociale si institutionale a acesteia
Rezistenta antifanariota a clasei boieresti s-a desfasurat initial intr-o maniera spasmotica
fiind condusa de familia Cantemir in Moldova si Cantacuzino, Brancoveanu in Tara
Romaneasca, Mavrocordat a abolit dependenta personala a taranilor fata de boieri.
Alta dimensiune a reformelor lui Mavrocordat a fost definirea statutului de boier insotita de
restructurarea clasei boieresti. Reforma s-a manifestat vizibil printr-o separare neta a marii
boierimi si mica boierime, doar marii boieri beneficiind de scutirea totala de impozite.