ROMANUL SUBIECTIV / DE ANALIZ

PSIHOLOGIC
Romanul este opera epic, n proz, de mare ntindere, cu o aciune
desfurat pe mai multe planuri i la care particip un numr mare de
personaje.

Trsturile romanului subiectiv:

- i propune s prezinte lumea prin intermediul contiinei, realiznd o
imagine parial a acesteia ;
- universul fictiv se concentreaz asupra evenimentelor din planul
contiinei ;
- conflictul principal este interior, tririle, interpretrile evenimentelor sunt
mai importante dect ntmplrle concrete ;
- construcia subiectului nu mai respect ordinea cronologic, producndu-se
dilatri sau comprimri ale timpului, trecndu-se dintr-un plan n altul ;
- pentru sublinierea autenticitii se insereaz n text scrisori, articole de ziar,
pagini de jurnal, relatri ;
- aciunea nu se mai desfoar dup o cauzalitate prestabilit, evoluia
evenimentelor neputnd fi anticipat ;
- personajul este o individualitate complex a crei evoluie nu poate fi
prevzut pentru c el are ndoilei, ezit, analizeaz ;
- naraiunea se face la persoana I, discursul fiind structurat n funcie de
subiectivitateanaratorului personaj ;
- timpul este prezent i subiectiv .

Camil Petrescu face parte din perioada interbelica, cea care ii cuprinde
atat piesele de teatru cat si poeziile si romanele scriitorului. Coexista in epoca
atat romanul modern subiectiv, cat si romanul realist balzacian sau cel mitic

traditional.

Opera Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi a fost

publicata in anul 1930. In 1933 apare al doilea roman Patul lui Procust.
Semnificatia sintagmei titlului din al doilea volum se aplica atat primuluii
roman cat si dramelor de idei, fiind considerata spatiu al nepotrivirii.

Romanul

este specia literara a genului epic, in proza, de mare intindere

cu personaje numeroase, complexe si amplu caracterizare, cu o intriga
complicata si o actiune ampla.

Romanul psihologic are drept obiect investigarea detaliata a vietii

interioare, observarea psihologica, iar drept subiect are cazurile de constiinta.
Este scris de obicei la persoana intai pentru ca pune accent pe descrierea
starilor sufletesti, a problemelor de constiinta sau chiar patrunderea in zonele
obscure ale inconstientului.

Anticalofilismul este tehnica prin care scriitorul se declara impotriva

expresivitatii artistice a textului daca nu exprima autentic toate trairile
personajului.

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman modern de

tip subiectiv deoarece are drept caracteristici unicitatea perspectivei
narative, timpul prezent si subietiv, fluxul constiintei, memoria afectiva,
naratiunea la persoana intai, luciditatea (autoanalizei), anticalofilismul, dar si
autenticitatea definita ca identificarea actului de creatie cu realitatea vietii,
cu experienta nepervertita, cu trairea intensa.
Conotativ, titlul indica cele doua carti ale romanului desemnand povestea
de iubire dusa pana undeva si experienta razboiului care omoara si ceea ce a
ramas din iubirea lui Stefan si a Elei. Cele doua secvente sunt unite de
substantivul noapte in mod simbolic, el desemnand dezamagirea, deziluzia,
decaderea valorilor in care persoajul credea si care iau o alta ordine.

Tema o constituie drama intelectualului inadaptat, lucid si cu probleme de

constiinta. Subtemele operei sunt si cele doua experiente care marcheaza
destinul personajului, iubirea si razboiul.
Romanul contine doua carti ce corespun celor doua secvente din titlu. Este
sunt structurate in capitole cu titlu sugestiv pentru a rezuma situatiile care

declanseaza sentimentele contradictorii ale personajelor. Din cartea intai se

remarca urmatoarele capitole La Piatra Craiului in munte, Diagonalele unui
testament, E tot filozofie, Ultima noapte de dragoste, iar in a doua parte
Intaia noapte de razboi, Fata cu obraz verde la vulcan, Ne-a acoperit
pamantul lui Dumnezeu. Se remaca o subordonare a discursului narativ unor
tehnici specifice: tehnica flashback-ului, memoria involuntara si fluxul
memoriei, cea din urma fiind supusa analizei psihologice si a introspectiei
Romanul este scris la persoana intai, sub forma unei confesiuni a personajului
principal, Stefan Gheorghidiu care traieste doua experiente fundamentale:
iubirea si razboiul. Naratiunea la persoana intai presupune existenta unui
narator implicat. Punctul de vedere unic si subiectiv, al personajului narator
care mediaza intre cititor si celelalte personaje, face ca cititorul sa cunoasca
despre ele atat cat stie si personajul principal. Insa situatia eului narativ in
centrul povestirii confera autenticitate, iar faptele si personajele sunt
prezentate ca evenimente interioare, interpretate si analizate.
Aciunea romanului ncepe sub semnul rzboiului. n incipitul romanului,
autorul se folosete de un artificiu compoziional deoarece aciunea primului
capitol, intitulat La Piatra Craiului n munte,este posterioar ntmplrilor
relatate n celelalte capitole din prima parte. Capitolul pune n eviden cele
dou planuri temporale ale discursului narativ: timpul narrii / cronologic
(prezentul frontului, rzboiul) i timpul narat / psihologic (trecutul povetii de
iubire). n primvara anului 1916, tefan Gheorghidiu se afl concentrat
undeva la grani, deasupra Dmbovicioarei. ntr-o zi la popota ofierilor se
pornete o discuie despre cstorie i dragoste, despre un ofier care i
ucide soia adulterin i este achitat la proces. Este prima scen memorabil
a romanului n care Gheorghidiu i exprim concepia despre iubire. Aceast
discuie declaneaz memoria afectiv a personajului, trezindu-i amintirile
legate de cei doi ani i jumtate de csnice cu Ela. Personajul vrea neaprat
s mearg la Cmpulung s-i vad soia i de aici prima serie de fapte se
ntrerupe.
Cel de-al doilea capitol, intitulat Diagonalele unei moteniri,
debuteaz abrupt cu urmtoare fraz care constituie i intriga romanului:
Eram nsurat de doi ani i jumtate cu o coleg de la Universitate i bnuiam
c m neal. Urmeaz o lung poveste de dragoste i gelozie.
Gheorghidiu, pe atunci student la Filozofie, se cstorete din dragoste cu
Ela, student la Litere, orfan crescut de o mtu. Iubirea lui se nate la
nceput din duioie: Iubeti mai nti din mil, din ndatorire, din duioie,
iubeti pentru c tii c asta o face fericit, dar apoi mrturisete c poi iubi
i din orgoliu: ncepusem s fiu totui mgulit c admiraia pe care o avea
mai toat lumea pentru mine, fiindc eram att de ptima iubit de una
dintre cele mai frumoase studente, i cred c acest orgoliu a constituit baza

viitoarei mele iubiri. Personajul este n cutarea iubirii absolute pe care

crede c a gsit-o prin soia lui, Ela. Dup cstorie, cei doi soi triesc
modest, dar sunt fericii. O motenire nesperat le permite s frecventeze
cercurile mondene, dar n acelai timp le stric relaia. Ela se implic n
discuiile despre bani, lucru care lui Gheorghidiu i displace profund: A fi
vrut-o mereu feminin, deasupra acestor discuii vulgare. Mai mult, spre
deosebire de soul ei, Ela este atras de viaa monden, la care noul statut
social al familiei i ofer acces. Cuplul evolueaz spre o inevitabil criz
matrimonial, al crei moment culminant are loc cu ocazia excursiei la
Odobeti. n timpul acestei excursii, se pare c Ela i acord o atenie
exagerat unui anume domn G., care, dup opinia personajului-narator, i va
deveni mai trziu amant. Gheorghidiu ncepe s fie torturat de gelozie, iar
cuplul se destram. Dup o scurt desprire, Ela i tefan se mpac. Vrnd
s afle dac este sau nu nelat, eroul i pune ntrebri i mai ales
interpreteaz. La un moment dat, fiecare nou prob arunc o alt lumin
asupra vieii i dramei sale, nct aceeai ntmplare capt mereu alte
semnificaii, opuse chiar, n funcie de ultima certitudine. De cteva ori n
romanul geloziei, se revine la problema rzboiului prin prezentarea unei
edine de parlament sau atunci cnd, ntr-un compartiment de tren, avocatul
Predescu din Piteti vorbete despre vitejia legendar a soldatului romn. n
finalul primei pri se revine la aciunea de pe front: nrolat pe frontul
romnesc, Gheorghidiu cere o permise, ca s verifice dac soia lui l neal,
fapt nerealizat din cauza izbucnirii rzboiului.

Partea a doua demitizeaz imaginea rzboiului vzut ca un

catalizator de energii, de care presa vremii abuzase att de mult. Frontul
nseamn de fapt haos, msuri absurde, nvlmeal i dezordine. Ordinele
ofierilor superiori sunt contradictorii, legturile dintre uniti sunt aleatorii,
nimeni nu tie cu claritate ce trebuie s fac. Fiecare soldat aciona mai mult
de unul singur, aprndu-i mecanic viaa i neavnd nicio dorin de a muri
pentru patrie. Din cauza informaiilor eronate, artileria romn i fixeaz
tunurile asupra propriilor batalioane. Iar la confruntarea cu inamicul se
adaug frigul i ploaia. Operaiunile ncep cu atacarea postului vamal
maghiar. tefan Gheorghidiu i unitatea lui ptrund n localitatea Bran,
cuceresc mgura cu acelai nume, apoi Tohanul Vechi, comuna Vulcan, trec
Oltul, se opresc pe dealurile de dincolo de ru, n Cohalm, i se ndreapt spre
Sibiu.
Experienele dramatice de pe front modific atitudinea personajuluinarator fa de celelalte aspecte ale existenei sale, ale trecutului su: Att
de mare e deprtarea de cele ntmplate ieri, c acestea sunt mai aproape de
copilria mea, dect de mine cel de azi... De soia mea, de amantul ei, de tot
zbuciumul de-atunci, mi-aduc aminte cu adevrat, ca de o ntmplare din
copilrie. Capitolul Ne-a acoperit pmntul lui Dumnezeu ilustreaz absurdul

rzboiului i tragismul confruntrii cu moartea. Viaa combatanilor ine de

hazard, iar eroismul este nlocuit de spaima de moarte, care pstreaz doar
instinctul de supravieuire i automatismul: Nu mai e nimic omenesc n noi.
Drama colectiv a rzboiului pune n umbr drama individual a iubirii.
Romanul se ncheie odat cu epuizarea experienei rzboiului.

Finalul romanului este elocvent pentru transformarea psihologic a

personajului: tefan Gheorghidiu vine acas ntr-o permisie i-i druiete
nevestei casele de la Constana, cu tot ce este n ele: I-am scris c i las
absolut tot ce e n cas, de la obiecte de pre, la cri... de la lucruri
personale, la amintiri. Adic tot trecutul.

Stilul anticalofil pentru care opteaza romancierul sustine

autenticitatea limbajului. Scriitorul nu refuza corectitudinea limbii, ci efectul
de artificialitate, ruptura de limbajul cotidian pe care o provoca emfaza din
limbajul personajelor din romanul traditional. De aceea banalizeaza, de pilda,
obiectul si limbajul in care se poarta discuta de la popota (capitolul II).
Personajul-narator comenteaza astfe conversatia ofiterilor: Platitudini,
poncife din carti si formule curente. Aceasta nu este doar o critica la
adresa pretentiei de cultura a ofiterilor, ci mai ales a unui mod neautentic de
a vorbi, teatralizat, mimetic, dar fals.

In concluzie, romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de

razboi este un roman modern, psihologic, avand drept caracteristici timpul
prezent si obiectiv cat si autenticitatea trairii.