Deprinderile motrice

Unele deprinderi motrice se formeaza in practica vietii, in proces special de educatie fizica sau
in antrenamentul sportiv. Tot in acest proces special organizat se pot (si trebuie!) corecta unele
deprinderi motrice gresit insusite in practica vietii si - evident - seconsolideaza sau se perfectioneaza
deprinderile insusite in aceasta practica a vietii.
Sunt forme concrete de activitate motrica, care au la baza stereotipuri dinamice, realizate
prin legaturi temporale in scoarta cerebrala motorie. Se apreciaza ca aceste legaturi temporale Sunt
cu atat mai trainice cu cat numarul repetarilor este mai mare, iar varsta subiectilor este
mai mica.
Exercitiul fizic, repetat in mod sistematic si continuu, este principalul excitant care
contribuie la formarea legaturilor temporale, a stereotipurilor dinamice, a reflexelor conditionate.
Pentru formarea deprinderilor motrice, excitantul trebuie sa se transmita scoartei cerebrale in aceeasi
ordine si cu intensitate corespunzatoare.
Printre caracteristicile mai importante ale deprinderilor motrice, subliniem pe urmatoarele:
1.- sunt elemente ale activitatii voluntare a omului; odata consolidate se executa cu
indici ridicati de stabilitate, precizie, cursivitate, expresivitate, coordonare, usurinta si rapiditate ceea
ce asigura un consuni redus de energic.
Unele elemente (parti componente), ale deprinderilor motrice sau chiar acestea in intregime
pot ajunge la faza deautomatizare, in aceasta faza, controlul scoartei cerebrale asupra efectuarii
deprinderii motrice se pastreaza, dar atentia nu mai esteindreptata spre succesiunea lantului de
miscari specifice deprinderii respective. Ea este indreptata, in primul rand, asupra modificarilor
intervenite in contextul ambiental si asupra rezolvarii creatoare a sarcinilor motrice. De retinut ca
nu este vorba de o eliberare' totala a scoartei cerebrale si de transmitere a controlului efectuarii
deprinderii motrice catre etajele inferioare ale sistemului nervos. In realitate, atunci cand eventual
apar abateri de la logica inlantuirii miscarilor intervine imediat, controlul cortical (constiinta) care
regleaza executia;
In faza superioara, atunci cand se vorbeste de maiestrie' motrica, pe baza interactiunii
organelor de simt si a capacitatii de analiza si sinteza a scoartei cerebrale, se ajunge la formarea
unor ,,senzatii complexe', specifice unor ramuri de sport. Aceste senzatii complexe sunt denumite
expresiv ca simtul mingii', simtul portii', simtul stachetei' etc;
2.
Se
perfectioneaza treptat
(in
perioada
relativ indelungata
timp) si neuniform (intensitatea' transformarilor' este diferita in functie de stadiile formarii fiecarei
deprinderi; cu cat stadiul este mai avansat, cu atat transformarile sunt mai putine);
3. Sunt ireversibile, adica miscarile componente se inlantuiesc intr-un singur sens (la
saritura, de exemplu, nu se poate respecta decat succesiunea logica: elan bataie desprindere zbor
- aterizare). Inversarea unor operatii - daca este posibila - duce inevitabil la elaborarea unor noi
deprinderi (asa cum este cazul - aparitiei - pe baza de creativitate a unor stiluri tehnice);

4. Deprinderile motrice se destrama' treptat daca nu sunt consolidate prin repetari

multiple (in timp, nu in aceeasi lectie!). De retinut ca o deprindere motrica nu dispare total, in
intregime; ea lasa urme' in legaturile temporale si ca atare poate fi restabilita relativ repede.
Etapele (fazele) formarii deprinderilor motrice sunt prezentate, ca numar si denumiri, in mod
relativ diferentiat in functie de punctul de vedere din care sunt abordate. Este bine sa precizam ca nu
trebuie sa confundam etapele insusirii deprinderilor motrice, care sunt stadii ale procesului didactic,
cu fazele fiziologice sau psihologice ale acestei insusiri. Este normal ca in procesul pedagogic de
instruire sa se tina seama atat de fazele fiziologice, cat si de cele psihologice. Fiziologia prezinta 3 faze
ale formarii deprinderilor motrice (faza miscarilor inutile, grosolane, nediferentiate si lipsite de
coordonare; faza miscarilor in concordanta cu scopul actiunii, dar realizate prin contractii excesive;
faza formarii propriu-zise si a stabilizarii deprinderii motrice), iar psihologia prezinta 4 faze (faza
initiala, a orientarii si familiarizarii cu deprinderea; faza insusirii fiecarui element component al
deprinderii; faza unificarii elementelor componente ale deprinderii; faza automatizarii).
Teoria si metodica educatiei fizice si sportului nu s-a ocupat suficient de precizarea etapelor
formarii deprinderilor (si priceperilor) motrice. Totusi, se pot distinge urmatoarele etape;
1. Etapa initierii in bazele tehnice de executie a deprinderilor motrice, cu urmatoarele
obiective principale: formarea unei reprezentari clare asupra deprinderii respective (prin
explicatie si demonstratie, in special); formarea ritmului general de executie cursiva a deprinderii;
descompunerea daca este cazul deprinderii in elementele componente si exersarea analitica a
acestora; preintampinarea sau inlaturarea greselilor tipice de executie.
2. Etapa fixarii, a consolidarii deprinderilor motrice, cu urmatoarele obiective principale:
formarea tehnicii de executie a deprinderii in concordanta cu caracteristicile spatiale, temporale si
dinamice optime; intarirea legaturilor temporale prin exersare in conditii relativ constante,
standardizate, a deprinderii motrice, fiind create premisele si pentru executarea acesteia in conditii
variate.
3. Etapa perfectionarii deprinderilor motrice, cu urmatoarele obiective:
- largirea variantelor de executie a fiecarei deprinderi, prin desavarsirea executiei mai multor
procedee tehnice;
- exersarea - cu precadere - a deprinderii in conditii cat mai variate si apropiate de cele
intalnite in practica (mai ales in competitii); includerea deprinderii intr-o inlantuire de alte deprinderi si
executarea acestor combinatii' cu usurinta, cursivitate si eficienta.
Priceperile motrice
Dupa
unii
autori, priceperea motrica poate
sa
preceada
in
ontogeneza
deprinderea motrica. Este vorba de priceperea motrica elementara, simpla, care ar consta in
capacitatea individului uman de a receptiona, de a ,.percepe' ceva nou (deprinderea care se prezinta
spre invatare), in aceasta postura priceperea motrica este echivalenta cu prima etapa din procesul de
insusire, de formare a deprinderilor motrice. Credem ca acesta este si argumentul de baza pentru cei
care folosesc expresia priceperi si deprinderi motrice' (si nu deprinderi si priceperi motrice').

Majoritatea specialistilor considera priceperea motrica ca o faza de valorificare constienta

in conditii variabile, diferite, neprevazute etc. a sistemului de deprinderi motrice insusite
anterior. in aceasta situatie deprinderile motrice cunoscute trebuie sa fie selectate, intrunite si
efectuate cursiv in raport de conditii, obtinandu-se o eficienta maxima. Aceeasi posibilitate de
folosire constienta, in stransa corelatie cu mediul ambiental, trebuie sa se manifeste si in cazul
unei singure deprinderi. De data aceasta, specialistii spun ca este vorba de priceperea motrica
complexa'. Punctul nostru de vedere este ca aceasta este adevarata pricepere motrica.
Realizarea priceperilor motrice este (trebuie sa fie) scopul final al procesului instructiveducativ pe acest plan.
Stapanirea unui bogat sistem de deprinderi motrice, de catre un individ,
nu satisface deplin obiectivele pe care le urmarim in educatia fizica sau in antrenamentul
sportiv. Trebuie ca individul respectiv sa aiba capacitatea de a aplica eficient acest bogat sistem
de deprinderi motrice in raport de necesitati si de conditii (in viata cotidiana, in competitii etc).
Cateva (alte) caracteristici ale priceperilor motrice:
- Sunt componente neautomatizate ale activitatii motrice voluntare;
- Sunt dependente, in primul rand, de volumul de deprinderi motrice stapanite de fiecare
individ uman (deci de experienta motrica anterioara);
- Exprima maiestria practica in situatii variabile;
- Se consolideaza prin folosirea metodelor si orientarilor metodologice active de
instruire, mai ales, prin problematizare';
- Se bazeaza pe si influenteaza procesele cognitive (memorie, imaginatie, creativitate
etc);
- Nivelul de manifestare a priceperilor este conditionat si de
plasticitatea scoartei cerebrale.
Elementele de continui ale celorlalte laturi ale educatiei generale
Includerea acestor elemente in sistemul componentelor proceselor instructiv-educative de
educatie fizica si de antrenament sportiv raspunde necesitatii de indeplinire a uneia din cele mai
complexe functii ale educatiei fizice si sportului: functia educativa. In esenta, prin posibilitatile
proprii, educatia fizica, antrenamentul sportiv si sportul contribuie, cu mare eficienta, la
dezvoltarea unor importante trasaturi si calitati de natura intelectuala, morala, estetica si tehnicoproductiva in randul celor ce practica exercitiile fizice. Actiunea este extrem de importanta mai
ales cand in procesele de educatie fizica si de antrenament sportiv este cuprinsa tanara
generatie.
Legatura componentelor procesului instructiv - educativ cu efortul

Unele componente (de exemplu, cunostintele de specialitate) se realizeaza pe baza de

efort intelectual; alte componente (de exemplu, elementele de continut ale celorlalte laturi ale
educa-generale') nu au integral o legatura directa cu efortul fizic.
Componentele specifice (indicii morfo-functionali', calitatile motrice'
si deprinderile si priceperile motrice') presupun, pentru realizare, mobilizarea resurselor
energetice ale organismului, deci efort sistematic, de tip nervos (atentie, memorie etc.) si
muscular.
Depunerea acestui efort determina aparitia oboselii, fenomen care reclama masuri
speciale de dozare si dirijare a efortului respectiv.
Componentele (parametrii) efortului
1. Volumul, adica cantitatea de lucru mecanic. Se exprima prin numar de repetari,
distante parcurse, kilograme ridicate etc. dar totul raportat la timp. De aici, de la aceasta
raportare', apare notiunea de densitate;
2. Intensitatea, adica gradul de solicitare a organismului, taria excitantului. Se exprima
prin procente fata de posibilitatile maxime (%), tempou de executie (4/43/4 etc), numar de
executii in unitatea de timp etc;
3. Complexitatea, adica modul concret de inlantuire, de asociere, a tuturor elementelor
pe parcursul efectuarii efortului (structura - pe fond de volum si intensitate - procese psihice
solicitate etc). Aceasta complexitate creste cand apar adversarii!
Raportul intre volum si intensitate este invers proportional, in asigurarea acestui raport,
mare rol au pauzele. Se recomanda:
- dupa efort maximal (90-100%) - pauza .3-5 min.
- dupa efort submaximal (75-85%) - pauza 1 min. 30 sec - 3 minute.
- dupa efort mediu (60-70%) - pauza 45 sec. - 2 min.
- dupa efort mic (40-55%) - fara pauza.
Componentele specifice trebuie sa fie realizate printr-un sistem didactic de exercitii
fizice. Acest sistem didactic, pentru a fi eficient trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- exercitiile selectionate sa corespunda obiectivelor specifice;
- exercitiile sa corespunda posibilitatilor subiectilor si altor conditii (materiale,
climaterice etc);

- sistemul de exercitii sa corespunda, ca marime, volumului (duratei) de timp avut la

dispozitie;
- exercitiile sa fie selectionate in functie de eficienta lor (sa fie selectionate cele cu
influenta multilaterala, aplicativitate, caracter emotional, accesibilitate, valoare educativa etc).
Programa si componentele procesului instructiv-educativ
Continutul procesului instructiv-educativ, exprimat prin componentele sale,
se realizeaza in concordanta cu prevederile unor documente oficiale (statale) si cu informatiile
oferite de literatura de specialitate (manuale, carti, publicatii cotidiene sau periodice), pe baza
unor planuri elaborate de profesor sau antrenor. Pe linie de stat, continutul educatiei fizice
scolare este reglementat prin doua documente principale:
- planul de invatamant (care cuprinde disciplinele si numarul de ore
alocat fiecareia)
-

programa de specialitate.

La acestea se adauga si unele reglementari date prin anumite instructiuni ale

Ministerului Educatiei si Cercetarii.
In antrenamentul sportiv, continutul instruirii este stabilit pe baza planului de pregatire
elaborat de antrenor si a programei pe ramura de sport, elaborata de Federatia de specialitate.
Programa este un document cu caracter obligatoriu. Ea prezinta mai multe caracteristici,
dintre care noi consemnam pe urmatoarele:
- Precizeaza volumul concret al fiecarei componente a procesului de
instruire si obiectivele urmarite, finalitatile propuse, pentru fiecare clasa de elevi sau
pentru fiecare stadiu de pregatire (copii, juniori, seniori) ;
- Are un continut diferentiat pe. clase sau categorii de clasificare (dar mai
ales sub aspect calitativ se regaseste la gimnastica., patinaj artistic, unele jocuri
sportive etc.) ;
- Asigura o baza unitara, multilaterala si continuu ascendenta de dezvoltare
fizica si perfectionare motrica, impunand o imbinare intre caracterul linear al instruirii
si cel concentric De la o clasa la alta, sau de la un an de pregatire la altul, se insusesc
unele elemente noi (aspectul linear), dar, in acelasi timp, se reiau, se consolideaza
elementele insusite in clasele anterioare sau in anii
anteriori de antrenament (aspectul concentric) ;
- Sunt elaborate de MEC si de Federatiile de specialitate, cu ajutorul unor
comisii formate din cadre didactice si, respectiv, antrenori cu o bogata experienta
practica de predare' si cu un nivel ridicat de gandire metodica;

- Diferentiaza unele elemente de continut (la educatia fizica scolara) in

functie de sex, conditii climatice, traditii etc;
- Asigura (la educatia fizica scolara) pondere functiei formative (se pune
accent pe dezvoltarea fizica armonioasa a organismului, capacitate motrica generala,
capacitatea de autoasigurare etc;
- Este dinamica, in sensul ca ea se schimba, se modifica ciclic la
aproximativ 5-8 ani, in functie de evolutia comenzii sociale.