Fiziologie

17.10.2013

curs 2

Celula stem este o celula produsa in anumite zone ale

corpului. Aceasta celula este o celula primitiva, daca ajunge
intr-un organ sau tesut ea se va transforma in celullele
corespunzatoare tesutului respectiv. Originea elementelor
configurate ale sangelui o constituie maduva oaselor, acolo
sunt localizate celulele stem si procedura de hemato-proeza
celulele se renoiesc continuu.
Elitrocitele sau celulele rosii (hematide) sunt celule fara
nucleu, sunt vocate in hemoglobina care este io proteina cu
rol esential in transportul o2 si co2 in medie la femeie nr lor
este de 4 mil 500 pe mm2 si de 5 mil la barbat. Exista
variatii fiziologice ale acestor valori care sunt legate de
varsta, presiunea partiala a o2 in aerul expirat, starea de
repaus si efortul fizic. Cresterea nr de hematide se numeste
poliglobulie , ea poate fi temporara prin golirea rezervbelor
de sange, ficat, splina mai bogate in elemente figurate sau
poate aparea la altitudine ca adaptare la scaderea presiunii
partiale a o2 in aer. Scaderea nr de hematide poate aparea
din cauza distrugerii exagerate sau datorita unei eritro-poeze
deficitare. Forma celulei este de disc biconvav ceea ce
asigura o suprafata maxima de schimb. Disparitia nucleului
este o adaptare de crestere a hemoglobinei . hemoglobina
este formata dintr-o proteina globina
si o grupare
neproteica numita hem. Datorita faptului ca are in
componenta hem, hemul poate reda o2, co2, co sau sulf.
Compusi: fiziologici (labili, oxihemoglobina si
carbohemoglobina din combinarea co2 cu hemoglobina);
compusi patologici, stabili ai hemoglobinei: methemoglobina
care rezulta din oxidarea fierului, carboxihemoglobina atunci
cand pe hemoglobina se aseaza monoxidul de carbon si
sulfhemoglobina care ca si methemoglobina se formeaza
datorita unor droguri in organism.
Elitropoeza viata unui hematid dureaza 120 de zile,
dar nr lor ramane constant datorita unui echilibru in procesul
de formare si de distructie, hematidele se formeaza in
maduva rosie a oaselor scurte si late si in epifizele oaselor
lungi. Sunt distruse prin hemozila , in maduva rosie ,ficat si
mai ales splina. Reglarea elitropoezei se facer prin
mecanisme neuroendocrine, centrii de reglare a elitropoezei
sunt situati in hipotananusul posterior. Declansatorul
principal al elitropoezei este scaderea concentratiei o2 in

sangele care ajunge la acesti centrii adica aparitia hipoxiei

(scaderea de o2). Scaderea presiunii partiale a o2 in sangele
arterial care ajunge la hipotalanusul posterior determina o
comanda care pleaca de la hipotalanus, ajunge la trunchiul
cerebral si maduva spinarii declansand o activare a
sistemului nervos simpatic si a suprarenalei. Efectele sunt
mai multe, este stimulata elitropoexa in maduva, este
accelerata descarcarea de elitropoetina si sunt mobilizare
cantitati suplimentare de elitrocite din organele de depozit.
Prin cele 3 mecanisme se determina cresterea nr de
elitrocite circulante ceea ce asigura cresterea presiunii o2 si
corectie hipoxiei. Corectia hipoxiei actioneaza ca mecanism
de feedback sangele se intoarce in hipotalanus cu o
incarcare normala de o2, aceasta incarcare da o alta reactie
hipotalanusului posterior care comanda scaderea ritmului
elitropoezei. Hipoxia actioneaza si la nivelul rinichiului care
secreta un factor elitroportic care determina formarea
elitropoetinei, elitropoeina este un hormon care actioneaza
direct asupra celulelor din maduva spinarii. Elitrocitele au 2
roluri esentiale: transportul gazelor respiratorii si mentinerea
echilibrului acido-bazic.
Leucocitele globulele albe, ele sunt elemente figurate
nucleate care au o activitate metabolica instensa nr lor
variaza intre 4000 si 8000 pe mm2. Cresterea de leucocite
se numeste leucocitoza si scaderea se numeste
leucopenie. Leucocitele cunosc modificari fiziologice al nr
lui depinzand de ritmul circadian (24 ore), depinde si de
alimentatie, cresc postprandial(dupa mese). Cresc in
sarcina , in anumite conditii de endocrina. Exista si cresteri
patologice, cel mai adesea sunt cele din bolile infectioase
microbiene, in unele infectii nr lor poate creste pana la 10
ori. Poate creste si in situatii de cancer leucoze sau leucemii.
In functie de particularitatile celulare si de rolurile lor
leucocitele se impart in mai multe categorii: mononuclearele
leucocite cu nucleu mic 30 32% din nr lor si au 2 categorii
: limfocitele si monocitele. Limfocitele sunt produse de
organele limfatice centrale tesutul limfoid din maduva
hematogena si timusul. Limfocitele aflate in sanve adia cele
circulante trebuie sa fie in echilibru cu limfocitele aflate in
organele limfatice periferice adica splina, gangluonii
limfatici, limfaticile idgestive. Limfoctele sunt celule mic
viata lor fiind foarte variata. Monocitele sunt celule mari de
obicei cu viata de 24 de ore, im momentul in care pleaga din
maduva spre tesuturi se transforma in manofage si se
produce patocitoza prin care ele elimina atat microbii cat si
resturile celulare determinand curatarea si vindecarea

focalului. Polinuclearele granclocite ele reprezinta in jur de

68 70 % dupa afinitatea granulatiilor pt un anumit colorant
ele se impart in 3 categorii polinucleare neutrofile
(polimorfonucleare) 65%, polinucleare euzinofile si
polinucleare bazofile. Polinuclearele are o proprietate
membrana lor este foarte plastica, ele pot emite prelungiri
numite pseudopode, se pot strecura in afara vasului
(diapedeza) si ajung in folcalul infectios piutand sa faca si ele
patocitoza ingloband si elimiinand microbii si resturile
celulare. O categorie speciala de leucocite sun plasmocitele
care deriva din limfocite si sunt specializate in formarea
anticorpilor.
Leucopoeza ciclul de formare al leucocitelor ele au o
viata de 1-2 zile pt neutrofile si pana la cativa ani pt limfocite
dirata de viata depinzand de activitatea timusului. In general
polinuclearele sunt produse in maduva rosie iar limfocitele
sunt in splina, timus si ganglioni limfatici. Reglatrea
leucopoezei se face printr-un complex de mecanisme neuroumorale. Centrii nervosi sunt localizati tot in hipotalanus.
Excitantul conduce prezenta microbilor sau ai unor toxine,
sub actiunea acestora se comanda leucocitoza si este
accenuata capacitatea de patocitoza a granulocicitelor
printr-un mecanism care pleaca de la hipotalanus prin
maduca accelerand hepatoproeza.
Rolul leucocitelor principala functie este apararea
organismelor polinuclearele neutrofile au rol in patocitoza
datorita vitezei de deplasare si prin diapeteza ajung repede
la focalul patogen. In infectii acute pot creste foarte mult.
Euzinofilele au rol in reactiile alergice, granulatiile lor contin
histamina, nr lor creste foarte mult in bolile parazitale si
alergice. Bazofilele au rol in coagularea sangelui in sensul ca,
contin hepalina de asemenea mai au rol si in metabolismul
lipidic, hepalina asigurand impartirea in particule foarte fine
a grasimilor. Monocitele intervin in patocitoza microbilor si
resturilor celulare asigurand curatarea focarelor.
Trombocitele plachete sanguine sunt fragmente
celulare si nu celule nr lor variaza intre 400.000 pe mm2, au
forma variabila, prin sindarea unei celule mari. Durata de
viata e in jur de 10 11 zile. Exista si un echilibru intre
formare si distructie. Rolul lor consta in interventia lor in
hemostaza, ele favorizeaza mecanismele de oprire a
sangerarii. Au capacitatea de a se lipi pe o suprafata lezata
formand conglomerate si din acestea au capacitatea de a se
distruge eliberand factori cared asigura echilibru in cascada

a hemostazei. In plus elimina si unele substane active pe

care ulterior le transporta. Histamina, serotonina si altele. In
afara de hemostaza trombocitele pot fagocita bacterii dar de
asemenea pot elimina si anumite enzime implicate in
inflamatii.
Principalele modificari la efort ale sangelui.
Modificarile se efectueaza atat la nivelul plasmei cat si
la nivelul celulelor. Efortul care acceleraza transpiratia
ducand la pierderi mari de apa uneori intre 3 si 5 kg ceea ce
determina scaderea volumului plasmic. In consecinta apare o
hemoconcentratie nu absoluta ci doar relativa. In privinta
componentelor plasmei, dupa efort se constata cresterea
proteinelor totale, eforturile fizice exagerate sau ca nivel de
efort sau durata epuizeaza rezervele proteice determinand
cresterea catabolismului proteic. Cresterea ureei sanguine si
a acidului uric cu revenire dupa un anumit interval anormal.
Tot in urma catabolismului proteic creste concentratia de
amoniac pana la de 5-6 ori normalul dupa care se revine
rapid la normal.
Substantele organice neazotate sufera si ele modificari,
scade concentratia lipidelor, glucidele din plasma sufera si
ele anumite modificari. In etapa premergatoare a efortului
datorita unei secretii sporite de catecolamine se mobilizeaza
glucidele din depozit si se produce o hiperglicemie.
Eliminarea lor din depozit inseamna ca glicogenul ghepatic
este transformat in glucoza prin glicogenoliza si apare o
hiperglicemie. In timpul efortului se produce acidul lactic a
carul concentratie creste de la 9.2% poate creste de zeci de
ori pt ca in timpul efortului acidul lactic nu poate fi
metaboliza t complet, dupa efort o mare parte din acidul
lactic se descompune in co2 si apa si cea mai mare parte
intervine in procesul de gluconeogeneza.
Efortul in fluenteaza si dinamica substantelor
anorganice din plasma, concentratia potasiului creste cu 10
15 % fata de repaus. Sodiul si clorul au modificari
asemanatoare datorita corelatiei cu metabolismul hidric.
Elementele figurate sufera modificari datorta efortului, prin
cresterea hematiilor pt a face fata cresterii nevoii de o2
astfel cantitatea de hemoglobina creste, leucocitele se
modifica si ele, in primul rand ca numar dar si ca
reprezentare, cel mai mult cresc granulocitele . Aceste
modificari aparute in tompul efortului nu sunt niste cresteri
reale al numarului de celule ci reprezinta doar o deplasare a
leucocitelor spre tesuturilor periferice unde solicitarile cresc

in timpul efortului.