METODE DE APRECIERE A DEZVOLTARII NEUROPSIHICE

A SCOLARILOR

Caracteristici generale:
- sistemul nervos sufera modificari in sensul maturizarii morfologice si functionale
- maturizarea functiilor cerebrale inaintea maturizarii functiilor gonadice
- sistemul nervos are o mare plasticitate
- dezvoltarea psihica din punct de vedere fiziologic este rezultatul formarii unui
sistem de legaturi temporare in scoarta cerebrala sub influenta actiunii mediului si a
invataturii.

Dezvoltarea creierului:
- in jurul varstei de 6 ani creierul are greutatea de ~ 1200 -1300 gr. (greutatea
adultului)
- intre 13 si 18 ani se observa o crestere in zona hipotalamica si in zona lobilor
frontali
- se dezvolta legaturile nervoase dintre zonele corticale si subcorticale
- intre 15 si 19 ani zona hipotalamo-hipofizara se vascularizeaza intens
- activitatea bioelectrica este dominata de undele de tip alfa, care au o frecventa mai
crescuta la fete.

Dezvoltarea vorbirii:
- intre 6 si 18 ani se realizeaza perfectionari fonetice ale limbajului vorbit, scazand
incidenta deficitelor de pronuntie
- la 6 ani vocabularul activ cuprinde 800-900 de cuvinte; la sfarsitul clasei a IV-a
ajunge la 1500-1600 cuvinte; se largeste capacitatea de abstractizare
- intre 10 si 13 ani debitul verbal creste de la 60 de cuvinte la 120 de cuvinte/minut;
cresc posibilitatile asociative verbale, se manifesta pasiunea pentru discutie, se
constituie stilul personal in exprimare.

Limbajul citit:
- insusirea limbajului citit este posibila daca copilul are o vorbire corecta, daca
percepe corect sunetele verbale si semnele scrise si daca are un nivel intelectual
corespunzator;
- invatarea limbajului citit se face parcurgand mai multe trepte:
- lectura subsilabica, copilul recunoaste literele scrise
- lectura silabica – recunoasterea cuvintelor si a grupelor de cuvinte
- lectura curenta, monotona
- lectura expresiva (in jurul varstei de 10 ani).

1
Tulburarile de limbaj citit se numesc DISLEXII.
Cauzele dislexiilor: - tulb.de vedere si auz
- intarzieri in dezvoltarea vorbirii
- intarzieri in dezvoltarea intelectuala
- erori pedagogice
- lipsa de stimulare in ambianta copilului.
Se intalnesc mai frecvent la: - baieti
- la cei cu tulburari de lateralizare ( frecvent la stangaci)
- la cei cu intarzieri in vorbire
- la cei cu vocabular sarac.
Forme de manifestare a dislexiilor: - inversiunea de cuvinte
- inversiunea literelor care se aseamana intr-un cuvant
- permutarea de silabe sau grupuri de litere.

Limbajul scris:
- are la baza elaborarea unor complexe deprinderi motorii, a unor praxii (= practică) si gnozii
(= cunoastere) care presupun legaturi intre scoarta fronto-parietala si temporo-occipitala.
Pentru insusirea scrisului sunt necesare: - orientarea in spatiul grafic
- controlul vizual chinestezic al gestului grafic
- dezvoltarea normala a inteligentei.
Invatarea limbajului scris se face cu dificultate; dureaza 4 ani.
Cele mai frecvente dificultati inregistrate sunt: - inlocuirea de litere in cuvant
- adausuri sau omiteri de litere
- alterarea structurii cuvintelor.
ATENTIE! Va fi indrumat la logoped copilul care la sfârsitul primului an de scoala nu a
reusit sa invete sa scrie, desi prezinta o dezvoltare neuropsihica normala.

Dezvoltarea functiilor de cunoaştere:

- perfectionarea sensibilitatii tactile discriminative (scolarul mic)
- perfectionarea asocierilor perceptiv tactile vizuale (scolarul mic)
- se perfectioneaza vederea in adancime
- se reduce pragul minimal al diferentierii cromatice
- se perfectioneaza auzul fonematic si diferentierea tonala
- se dezvolta sensibilitatea proprioceptiva
- depriderile motorii se perfectioneaza intre 8 – 13 ani
- se perfectioneaza atentia (dirijare spre obiect si concentrare voluntara)
- memorie concreta pana la adolescenta si apoi se dezvolta memoria logica
- memoria activa continua sa se dezvolte intre 13 – 17 ani
- functiile de cunoastere se dezvolta progresiv

Maturizarea afectiva:
- viata afectiva devine mai complexa
- structurarea personalitatii se face lent, cu aspecte contradictorii
2
- catre 16 ani se manifesta gustul pentru problematizare, pentru aderarea la teorii si sisteme
- intre 14 si 16 ani se maturizeaza interesele profesionale si se fundamenteaza motivatiile
- personalitatea adolescentului se structureaza in procesul de confruntare a acestuia cu
valorile acceptate de societate.

METODOLOGIE:
- 1) Metoda observatiei
Observatia se poate desfasura – longitudinal
- transversal
Datele rezultate se inregistreaza in fise.

- 2) Metoda chestionarului
Consta in culegerea datelor ce ne intereseaza prin chestionarea elevilor; uneori pentru
obtinerea unor date concrete, conforme cu adevarul, culegerea acestora se face prin declarare
anonima.

- 3) Metoda experimentala
Experimentul presupune provocarea fenomenului psihic care se cerceteaza. El necesita si un
instrumentar de provocare de conduite prin stimuli cunoscuti.

- 4) Metoda examenului medical general (somatic)

Examenul medical somatic ofera posibilitatea depistarii unor semne patognomonice care
permit eventuala aparitie a unor tulburari ale dezvoltarii neuropsihice. (aspecte dismorfice,
malformatii congenitale cardiace, tulburari electrolitice cronice – pot conduce la instalarea
tulburarilor de dezvoltare neuropsihica)

- 5) Aprecierea comportamentului MOTOR

Se va aprecia:
5.1– atitudinea subiectului (atitudini antalgice; instabilitate in atitudine, miscari involuntare,
bruste; contractura la nivelul unor grupe musculare, etc)

5.2 – echilibrul static (statiunea verticala) – rezulta din activitatea coordonata a sistemului
nervos central intre diferite sisteme si aparate. Examinarea echilibrului static se realizeaza cu
ajutorul probei ROMBERG.

5.3 – echilibrul dinamic (mersul) – mersul este un act complex, la efectuarea caruia participa
mai multi factori: calea piramidala, sistemul extrapiramidal, sistemul vestibular, sensibilitatea
profunda constienta si inconstienta, sistemul muscular. Mersul se apreciaza ţinându-se seama
de pozitia membrelor, a trunchiului si a capului, de lungimea pasului, de marimea bazei de
sustinere, de pastrarea directiei, de miscarile de balansare a membrelor superioare, de felul
cum priveste subiectul solul inaintea sa sau isi urmareste sprijinul pentru fiecare inferior, etc.

3
5.4 – motilitatea activa (voluntara) – miscarile voluntare sunt miscari constiente; sunt bazate
pe o activitate conditionata, legate de analizatorul motor cortical si sunt dependente de calea
cortico-piramidala. La examenul unei miscari active vom tine seama de amplitudinea, viteza
si forta musculara.
Cercetarea unor defecte musculare mici se face cu ajutorul probelor: Barré, Mingazzini,
Vasilescu.
Proba Barré: aşezăm bolnavul in decubit ventral cu gambele flectate in unghi drept pe
coapse, gamba de partea parezei căzând treptat inaintea celei normale.
Proba Mingazzini: subiectul este in decubit dorsal cu ochii inchişi, ţine membrele inferioare
ridicate cu gambele flectate in unghi drept pe coapse: gamba parezata cade mai repede.
Proba Vasilescu: subiectul in decubit dorsal flecteaza simultan gambele apropiind călcâiul de
fesa, fara sa târasca picioarele pe pat. Piciorul de partea parezată va ramâne in urma, prin
repetarea manevrei.

5.5 – coordonarea mişcărilor – in coordonarea miscarilor joaca un rol important: cerebelul,

aparatul labirintic, analizatorul vizual si incitaţiile de ordin cortical. Tulburarile de
coordonare duc la ataxie (imposibilitatea de a coordona grupele musculare in cursul
miscarilor voluntare - apar miscari imprecise, ezitante).
Ele se evidentiaza cu ajutorul urmatoarelor probe:
Proba marionetelor: cerem subiectului sa efectueze miscari de pronatie si supinatie ale
mainilor.
Proba indice nas: cerem subiectului sa duca degetul aratator pe varful nasului.
Proba pianotajului interdigital: i se cere subiectului sa atinga succesiv policele cu indexul,
mediusul, inelar si degetul mic.
Proba moriştii: i se cere subiectului sa execute mişcari de invartire rapida a unui index in
jurul celuilalt de la mana opusa.

5.6 - Aprecierea tonusului muscular – tonusul muscular este starea de semicontractie in care
se gaseste muschiul in stare de repaus. Examinarea tonusului muscular cuprinde trei aspecte:
tonus muscular de repaus, tonus muscular de actiune, tonus postural.
Tulburarile tonusului muscular:
- hipotonie musculara – prezenta in leziuni cerebeloase, hipokaliemii
- hipertonie musculara – prezenta in leziuni piramidale si extrapiramidale.

5.7 - Aprecierea troficitatii musculare – se face prin inspectia regiunii atrofiate si compararea
ei cu cea sanatoasa. Regiunea atrofiata apare prin diminuarea de volum a muschiului. La
nivelul membrelor se poate folosi banda metrica, masurandu-se circumferintele segmentelor
de membre la diferite niveluri si se compara cu cele din partea sanatoasa.
Atrofiile musculare pot fi date de lezarea neuronului motor periferic, sau lezarea primitiva a
muschiului – miopatiile primitive.

4
5.8 - Miscarile involuntare (diskineziile) – aceste miscari apar independent de vointa
bolnavului. Dupa aspectul lor se clasifica in: convulsii, tremuraturi, fasciculatii musculare,
miscari coreice, miscari atetozice, mioclonii, crampe si ticuri. Cele mai multe miscari
involuntare sunt in legatura cu leziunile nucleilor si cailor extrapiramidale.

5.9 – Reflexele – sunt raspunsuri motorii, vasomotorii sau secretorii, produse prin intermediul
sistemului nervos, la un stimul adecvat.
Reflexele conditionate sunt capatate in timpul vietii, sunt temporare si au ca centru scoarta
cerebrala.
Reflexele neconditionate sunt inascute, permanente si au ca centru etajele inferioare ale
sistemului nervos.

5.10 – Sensibilitatea
Tulburarile de sensibilitate se divid in două categorii: subiective si obiective.
Tulburarile de sensibilitate subiectiva se traduc prin diverse senzatii anormale, neplacute,
dureroase, penibile, diferite in raport cu calitatea lor, cu sediul si cauza provocatoare. Ex:
paresteziile si durerile.
Sensibilitatea obiectiva – se imparte in superficiala si profunda.
Sensibilitatea superficiala: cea tactila- examinare cu vata sau pensula
cea termica – examinare cu eprubete cu apa calda/rece
cea dureroasa – examinare cu acul
Sensibilitatea profunda: vibratorie – examinare cu diapazonul
Stereognozia: recunoasterea obiectelor prin palpare, tulburarile acesteia traduc leziuni ale
lobului parietal.

- 6) Aprecierea comportamentului VERBAL

Tulburarile de vorbire se impart in – tulburari functionale sau organice si
- tulburari de executie.
AFAZIA reprezinta o tulburare in mecanismul psihic al vorbirii.
Poate fi
▪ AFAZIE MOTORIE = imposibilitatea de exprimare, de intelegere a cuvintelor vorbite,

▪ AGRAFIE = imposibilitatea de a scrie, de a intelege ceea ce este scris

Examenul vorbirii articulate:

- cerem subiectului sa povesteasca ceva.
Unii subiecti nu pot pronunta nici un cuvant = ANARTRIE.
Alti subiecti au un limbaj sarac.
Alti subiecti se exprima prin propozitii scurte, cu o proasta constructie gramaticala =
AGRAMATISM.

– cerem sa denumeasca obiecte pe care i le aratam

5
 – cerem sa repete dupa noi unele cuvinte
– cerem subiectului scriere spontana
– cerem subiectului scriere dictata
– cerem subiectului scriere copiata
– cerem subiectului desen spontan.

Intelegerea vorbirii articulate

- cerem subiectului sa inchida ochii, sa deschida gura, sa recunoasca obiecte.

Examenul cititului – cerem subiectului sa citeasca.

Tulburari de alocutiune – intereseaza debitul, cadenta si modulatia vorbirii; se poate intalni:

- disfazia convulsiva clonica = repetarea involuntara exploziva si sacadata a unei
silabe dintr-un cuvant;
- disfazia convulsiva tonica = imposibilitatea de a pronunta pentru un scurt timp
cuvinte sau silabe
- disfazia inhibitorie = nu poate pronunta cuvintele.

Tulburari de pronuntare – constau in dificultatea de articulare a unor sunete, silabe sau

cuvinte. Se poate intalni:
- dislalia (pelticia) = imposibilitatea de a pronunta anunite sunete
- sigmatismul = sâsâiala
- rotacismul = dislalie pentru litera r
- rinolalia = vorbirea pe nas.

Disfonia = alterarea timbrului vocii care devine surda si bitonala. Se datoreste paraliziei
recurentului in anevrismul crosei aortei, neoplasme de mediastin, tumori ale tiroidei, etc.

Afonia = imposibilitatea de a emite sunete, datorita leziunilor corzilor vocale sau a nervului
recurent.

Dizartria = articularea defectuoasa a cuvintelor.

Alalia = mutism, lipsa totala de exprimare prin cuvinte.

- 7) Aprecierea comportamentului COGNITIV SI SOCIAL AFECTIV

Comportamentul cognitiv si social afectiv poate fi apreciat cu ajutorul examenului psihologic
prin utilizarea testelor psihologice (metoda testelor).
Testul este o proba psihologica scurta, standardizata ale carui rezultate se interpreteaza
conform unor etaloane. Testele au la baza tot felul de exercitii si probe incercate in prealabil.
Testele pot fi clasificate astfel:
1) dupa criteriul materialului folosit in – teste verbale
- teste neverbale
6
2) dupa criteriul continutului masurat in – teste de cunostinte
- teste de aptitudini
- teste de nivel intelectual
- teste de inteligenta
3) dupa scopul urmarit, de dezvoltare a personalitatii in – teste de comportament
- inventare de personalitate
- teste proiective
4) dupa modul de aplicare in – teste individuale
- teste colective

Pentru ca o proba sa fie un adevarat test psihologic, tebuie sa prezinte urmatoarele insusiri
obligatorii:
- validitate – trebuie sa existe o potrivire intre rezultatele la test si rezultatele la alta
proba care masoara acelasi lucru.
- fidelitate – sa existe o potrivire intre rezultatele obtinute in urma aplicarii repetate a
aceluiasi test.
- sensibilitate – evidentiaza diferentele existente intre persoane.

TESTE DE APTITUDINI: se impart in:

- teste care solicita ATENTIA (testul TOULOUSE-PIERON)
- probe de memorare imediata

TESTE DE NIVEL INTELECTUAL:

- testul omuletului
- testul BENDER-SANTUCCI

TESTE DE INTELIGENTA:
- testul RAVEN
- testul WISC (frecvent aplicat pentru prescolar, scolar mic, eventual copilul cu
deficienta mintala)

TESTE DE COMPORTAMENT:
urmareste si investigheaza 4 laturi comportamentale: - comportamentul cognitiv
- comportamentul motor
- comportamentul verbal
- comportamentul social afectiv
Pentru aceste 4 laturi comportamentale pentru varstele 4,5,6,7 ani se pot urmari 15 repere
pentru fiecare varsta, repere care variaza in functie de varsta copilului.

7
 Aprecierea regimului de activitate si odihna a scolarilor
(elevi si studenti)

Odata cu inceputul activitatii scolare intervin profunde schimbari in activitatea zilnica a

copilului si adolescentului.
Copilul intra in colectivitate; colectivitatea are reguli stricte, regim dirijat de activitate,
program de munca, cerinte sporite, eforturi mai mari.
Este necesar sa se cunoasca: - capacitatea de lucru a copilului si adolescentului,
- factorii care o influenteaza,
- programul institutionalizat (orarul scolar) si
- programul de odihna si somn pentru o reusita scolara
eficienta.

Capacitatea de lucru

Activitatea zilnica a scolarilor trebuie astfel organizata incat starea de sanatate a acestora sa
nu fie pusa in pericol, ci sa fie promovata. Programul va fi stabilit avand in vedere cerinte
fiziologice si igienice.
In cursul unei zile capacitatea de efort si randamentul activitatii depuse nu evolueaza paralel
cu durata zilei ci descriu o linie ondulanta (curba de randament): se inregistreaza valori
mijlocii in jurul orei 8 dimineata, nivel maxim intre 9 si 11, nivel minim intre 13 si 14, nivel
mediu 15-17, apoi din nou nivel minim dupa ora 19.
In cursul anului scolar se inregistreaza curbe ale capacitatii de lucru: aceasta scade la sfarsitul
anului scolar, la sfarsitul fiecarui semestru, la sfarsitul fiecarei zile.
Programul scolar va fi astfel intocmit incat capacitatea de lucru a copiilor sa fie in
concordanta cu stadiul de refacere, de forma maxima a organismului.

Factorii care influenteaza capacitatea de lucru a elevilor si studentilor

- varsta
Capacitatea de lucru variaza direct proportional cu varsta elevilor; la varste mari
capacitatea de efort este crescuta deoarece organele efectoare s-au perfectionat progresiv,
exista o mai buna coordonare a functiilor vitale implicate in efort, procesele de elaborare si
fixare a unor stereotipuri dinamice interesate in procesele de invatare s-au perfectionat.
Posibilitatile de efort maxime sunt atinse odata cu terminarea cresterii.
- sexul
Capacitatea de lucru este diferita la cele 2 sexe, fetele au o forta musculara mai redusa
decat baietii incepand cu varsta de 8-10 ani; diferenta se accentueaza dupa pubertate deoarece
fetele au masa musculara mai redusa, structura si fiziologia fibrei musculare difera la cele 2
sexe, capacitatea de efort a sistemelor cardiovascular si respirator sunt mai reduse la fete
comparativ cu baietii. Fetele au posibilitati mai bune pentru dexteritate manuala, finete
motorie, rezistenta la monotonie, precizie si rapiditate in operatii, manifestari verbale,
observatie rapida, memorie imediata, rapiditate a scrierii.
8
 - dezvoltare fizica
Parametrii somatometrici (inaltimea si greutatea) exercita influenta asupra activitatii
fizice. Trebuie tinut cont de dezvoltarea fizica a elevilor mai ales in activitatile practice –
profesionale si de necesitatea adaptarii efortului in desfasurarea unei activitati.
Neconcordanta dintre inaltimea meselor de lucru, marimea si greutatea utilajelor si parametrii
fizici ai elevilor determina adaptare dificila si deci scaderea randamentului in munca. De
asemenea exista diferente de dezvoltare corporala intre fete si baieti de care trebuie tinut
seama.
- intensitatea, durata si caracterul solicitarilor
Atunci cand efortul fizic dureaza mai multe ore, intensitatea solicitarilor nu trebuie sa
depaseasca 15-20% din efortul maximal; altfel apare suprasolicitarea cardiovasculara.
Organismul in crestere se adapteaza mai usor la solicitarile de intensitate crescuta dar
de scurta durata.
Efortul static determina mai usor oboseala, decat cel dinamic (stimulare nervoasa mai
redusa, scade ventilatia pulmonara, scade circulatia locala la nivelul muschilor).
Pozitiile de munca care solicita musculatura unui singur hemicorp sunt mai obositoare.
Antrenamentul pentru o anumita activitate faciliteaza randamentul de lucru.
Munca in timpul noptii este interzisa pentru elevi.
Programul de activitate trebuie sa tina seama de dificultatea solicitarilor si curba fiziologica a
capacitatii de lucru.
- starea de sanatate
In perioada de incubatie, evolutie, de convalescenta - capacitatea de munca fizica si
intelectuala a elevilor este scazuta. Tulburarile de nutritie, dar si obezitatea reduce capacitatea
de lucru.
- starea emotionala
Stari ca tristetea, teama, nelinistea, constrangerea, dezinteresul reduc capacitatea de lucru a
elevilor.
- conditiile de lucru necorespunzatoare
Disconfortul termic, praful, fumul, poluanti chimici, zgomotul, iluminatul pot influenta
negativ randamentul si capacitatea de lucru la scolari.

Orarul scolar

Pentru organizarea programului zilnic al scolarilor trebuiesc respectate anumite principii

psihopedagogice si medicale (fiziologice si igienice). Se va tine seama de curbele fiziologice
zilnice, saptamanale si anuale ale capacitatii de lucru a elevilor.
Se va asigura alternarea perioadelor de activitate cu cele de repaus, in concordanta cu curba
de efort; se va tine seama ca schimbarea activitatii (forma si continut) poate sa previna
instalarea oboselii.
Dispunerea in orar a materiilor solicitante - pe curba de efort in crestere si a materiilor cu
caracter relaxant - pe perioadele cu randament scazut.
9
In prima si in ultima zi a saptamanii randamentul de lucru este mai scazut.
Materiile cu solicitare intensa a capacitatii de lucru nu vor fi asezate una dupa alta.
Amplasarea a doua sau mai multe ore consecutive la acelasi obiect de studiu nu se recomanda
prin monotonia pe care o poate genera, favorizand astfel instalarea oboselii intelectuale.
Orele de desen vor fi amplasate atunci cand iluminatul natural este satisfacator (pentru a nu
suprasolicita aparatul visual).
Orele de educatie fizica sunt un factor de inviorare a organismului dupa o perioada statica si
de concentrare intelectuala; nu vor fi amplasate la prima ora de curs dar nici la ultima ora de
curs. Nu se recomanda sa fie amplasate nici in prima zi a saptamanii si nici in 2 zile
consecutiv.
In programarea tezelor nu se recomanda prima si ultima zi a saptamanii, iar atunci cand sunt
2 teze intr-o saptamana nu se recomanda sa fie planificate in 2 zile consecutive.

Norme pentru durata activitatii in clasa

Pentru clasele I si II durata activitatilor din clasa sa nu depaseasca 30 de minute.

Pentru elevii mari 40 maxim 50 de minute.
La clasa I orarul trebuie sa fie mai redus maxim 20 de ore/saptamana respectiv 3-4ore/zi.
Pentru elevii ciclului elementar durata orelor de clasa nu trebuie sa depaseasca 24 de
ore/saptamana respectiv 4 ore/zi.
Pentru ciclul gimnazial numarul de ore nu trebuie sa depaseasca 28ore/saptamana respectiv 4-
5ore/zi.
Pentru ciclul liceal nu trebuie sa depaseasca 30 de ore/saptamana respectiv 5ore/zi.

Norme fiziologice pentru durata pregatirii lectiilor acasa

Durata pregatirii lectiilor acasa variaza direct proportional cu numarul materiilor studiate in
orarul zilnic; de asemenea depinde de gradul de dificultate al materiei. In general durata
pregatirii intelectuale (scoala + teme) nu trebuie sa depaseasca 5-7 ore zilnic, dar aceasta
perioada trebuie sa se adapteze varstei si capacitatii de lucru a elevilor. Pentru elevii mici
aceasta durata sa nu depaseasca 1-2 ore/zi, iar pentru elevii mari maxim 3 ore/zi.

Norme fiziologice privind durata activitatii la studenti

Numarul orelor de activitate scolara pe zi se recomanda sa fie in medie de 5.

Numarul orelor de activitate scolara pe saptamana sa nu depaseasca 30.
Raportul intre orele de teorie si cele de practica se considera a fi optim: o ora de curs/ 1,5-2
ore de practica.
Studiul individual se recomanda sa se incadreze intre 3ore - 3,5 ore/zi, respectiv 18-21 de
ore/saptamana.
OMS-ul recomanda incarcarea didactica maxima pe saptamana sa nu depaseasca 48 de ore.

10
Numarul optim de examene cumulate in cele 2 sesiuni este de 6, astfel incat efortul facut
pentru recapitularea materialului inainte de fiecare examen sa nu depaseasca curba capacitatii
de lucru.

Reusita scolara

- Randamentul scolar nu este intotdeauna egal cu gradul de inzestrare a copilului.

Problemele afective, disciplina, programul eficient organizat, stimularea familiara pot fi
factori care sa influeneteze pozitiv sau negativ randamentul scolar. Ambitiile parintilor atunci
cand ies din limitele rezonabile si implica suprasolicitare, umilinta, comparatii defavorabile
dar si laudele excesive pot fi factori negativi in stimularea reusitei scolare.
- Climatul scolar de neincredere si hartuire poate fi factor negativ in reusita scolara.
- Varsta copilului, tehnica de invatare, gandirea logica, stabilirea de analogii, diferente,
cauze si efecte pot fi factori care influenteaza reusita scolara.
- Climatul familiar si climatul mediului de lucru extrafamiliar influenteaza reusita scolara.

Orientare scolara si profesionala

Importanta: Tinerii care isi vor valorifica aptitudinile si posibilitatile isi vor face meseria cu
placere si entuziasm; atunci cand interesele individuale se armonizeaza cu interesele societatii
reusita comuna conduce catre o societate armonizata.
Pentru orientarea profesionala este decisivă coroborarea informatiilor, datelor culese de la
familie, profesori, medicul si pshihologul scolii.

Cresterea rezistentei nespecifice prin calirea organismului si educatie fizica

Educatia fizica si sportul trebuie sa fie componente ale regimului de viata al copiilor si
tinerilor; ele cresc rezistenta la efort si imbolnaviri si favorizeaza adaptarea organismului la
cerintele crescande ale vietii.
Educatia fizica are in componenta urmatoarele forme de manifestare: gimnastica, jocuri de
miscare, sport.
Scopul exercitiilor fizice este de a favoriza dezvoltarea armonioasa a musculaturii si a
scheletului. Se recomanda ca nici un copil sa nu faca sport de performanta, consacrandu-se
doar competitiei.
Orele de sport nu trebuie sa oboseasca excesiv scolarul ci trebuie sa-l destinda, sa-l invioreze.
Atletismul dezvolta cutia toracica, favorizeaza respiratia eficienta, dezvolta supletea,
rezistenta.
Natatia creste capacitatea respiratorie, intareste musculatura coloanei vertebrale.
Patinajul este recomandat mai ales copiilor cu scolioza sau cu tendinte la deformari ale
coloanei, combate timiditatea, creste indemanarea si capacitatea de coordonare a miscarilor.
Schiul dezvolta ratiunea, curajul si echilibrul pshihic, caleste si fortifica organismul.
Ciclismul dezvolta musculatura bazinului, coapselor si gambelor, nu se recomanda copiilor cu
deformari ale coloanei, astm, surmenaj.
11
Sportul cu balonul (volei, handball, baschet, fotbal) sporesc indemanarea si rapiditatea
reflexelor, dezvolta spiritual de echipa.
Tenisul de camp recomandat dupa 11-12 ani, favorizeaza destinderea nervoasa, mareste
capacitatea vitala pulmonara, favorizeaza mai ales dezvoltarea unui hemicorp.
Canotajul dupa varsta de 14 ani dezvolta musculatura toracelui, este un exercitiu de
disciplina respiratorie.
Judo, karate dupa varsta de 7 ani contribuie la echilibrare fizica si nervoasa, impune multa
disciplina si stapanire de sine, nu se recomanda celor cu afectiuni ale coloanei vertebrale.
Gimnastica este un sport complet, dezvolta supletea, agilitatea, eleganta si siguranta
gesturilor. Ar trebui practicata nu doar in sala ci si in aer liber.
Dansul ritmic dupa varsta de 3 ani, iar cel classic dupa 6-7 ani ofera incredere in sine,
eleganta, stapanire, rabdare.

Calirea organismului

Inseamna expunerea organismului la agentii fizici naturali – aer, apa, soare – cu scopul de a-l
obisnui sa suporte variatiile de temperatură fara ca sanatatea sa fie alterata.
Baile de aer constau in expunerea corpului partial sau total descoperit la aer. Pot fi: reci (10-
14 grade C), racoroase (15-20 grade C), neutre (21-22 grade C) si calde (23-30 grade C).
Expunerea se face in mod progresiv incepand cu baile neutre de cel putin 20 de grade, dupa
care temperatura de expunere scade treptat. Durata de incepere 3-5minute si se poate ajunge
la 3-4 ore pe zi.
Baile de soare pot avea efecte sanogene daca sunt corect facute si suficient dozate. Radiatiile
luminoase stimuleaza functiile sistemului nervos, metabolismul si functiile vederii. Razele
infrarosii incalzesc suprafata corpului, excita terminatiile nervoase, dilata vasele superficiale,
accelereaza pulsul, intensifica metabolismul. Razele ultraviolete stimuleaza metabolismul,
intensifica oxidarile celulare, intensifica schimburile gazoase. Exagerarea bailor de soare
poate produce: supraincalzire, senzatie de epuizare, somnolenta, irascibilitate, eritem solar,
hiperpigmentare.
Regulile care ar trebui respectate sunt:
- locul va fi lipsit de poluanti si praf sau de curenti de aer;
- pozitia se recomanda a fi culcat;
- orele cele mai potrivite intre 8 si 11 dimineata;
- expunerea se face incepand cu 3-5 minute cu crestere
treptata pana la maxim 60 de minute;
- capul va fi obligatoriu acoperit;
- se va evita expunerea la soare pe stomacul gol.
Apa este un agent de calire cu o mai buna conductibilitate termica decat aerul. Calirea prin
apa se poate face sub forma de frictiuni, spalari, stropiri, dusuri si bai. La inceput se
recomanda o temperatura neutra 30-32 de grade dupa care temperatura apei scade treptat pana
la 15 grade C.

12
Odihna si somnul

Starea de oboseala se manifesta prin: tulburari de atentie, de memorie, reducerea capacitatii

de intelegere, diminuarea mecanismelor de adaptare la efort, fenomene pshihofiziologice
subiective si obiective (insuficienta personala, depresii, iritabilitate, neliniste, apatie,
schimbarea atitudinii fata de munca, modificarea comportamentului in clasa si in familie,
somn nelinistit, insomnie), reducerea capacitatii functionale a analizatorilor vizuali, auditivi,
motor si cutanat.
Cand oboseala este mai intensă pot sa apară: cefalee, palpitatii, senzatie de sufocare, dureri
abdominale, anorexie, flatulenta, crize colice, cresterea de volum a tiroidei, anemie, dureri
musculare, pierdere in greutate.
Cauzele oboselii: - intensitatea si durata prea mare a efortului;
- recreatie si odihna insuficiente;
- lipsa de miscare;
- activitate extrascolara prelungita;
- reducerea orelor de somn;
- stare de sanatate deficitara;
- conditii de lucru si de viata necorespunzatoare.
Fenomenele de oboseala fiziologica dispar dupa odihna. Ele se accentueaza la sfârşitul
saptamanii, semestrelor, in perioada examenelor, la sfarsitul anului scolar.
Daca odihna nu este suficienta apare oboseala cronica sau surmenajul care necesita
intreruperea lucrului pentru mai multa vreme si tratament medical.
Odihna este factor ce conditioneaza mentinerea capacitatii de lucru. Elevii se odihnesc in
timpul pauzelor de 10-15 minute, in pauzele din timpul lucrului si in pauzele dupa terminarea
programului scolar.
Vacanta are rolul de a da posibilitatea organismului sa-si refacă capacitatea de lucru. Vacanta
de vara nu trebuie sa fie mai mica de 60 de zile.
Somnul are o importanta deosebita fiind un mijloc eficace de refacere a organismului. Durata
de somn variaza invers proportional cu varsta copilului. La 7 ani se recomanda 11-12 ore de
somn, la 18 ani 9 ore de somn. Rolul protector al somnului depinde de: durata somnului si de
calitatea somnului.

Pentru un somn odihnitor se recomanda: - regim de viata organizat,

- activitati bine dozate,
- exercitii fizice rationale,
- aerisirea camerei inainte de somn,
- evitarea luminii,
- evitarea zgomotului,
- evitarea activitatilor de dinaintea somnului care
creaza tensiune,
- culcarea la ore fixe,
- imbracaminte lejera pentru somn.

13
TULBURARILE NEUROPSIHICE MAI FRECVENTE LA SCOLAR

Tulburarile de dezvoltare ale personalitatii pot sa fie favorizate de:

- conditiile de viata si
- conditiile de mediul educational nociv.
Din acest punct de vedere trebuiesc avuti in vedere copiii si adolescentii care:
- au un comportament neadecvat fata de realitate fie in
sensul unei retrageri in sine, fie in sensul unei infruntari agresive;
- au o viata afectiva fie extrem de saraca, fie magico-
halucinatorie;
- prezinta preferinte pentru folosirea anumitor obiecte, sau
evita sa le foloseasca pe altele;
- au o viata cognitiva fie extrem de saraca, fie exagerat
imprastiata;
- posibilitatile de comunicare cu oamenii (pe plan verbal
sau afectiv) sunt fie prea restrânse, fie bizare;
- prezinta deficiente functionale de limbaj.
Identificarea acestor simptome trebuie sa atraga atentia medicului, care sa se gandeasca la
dezechilibru psihic, sau chiar psihoză.
Cele mai frecvente tulburari inregistrate la scolar sunt:
- neliniştea motorie, intâlnita mai ales la cei cu surmenaj, sau la cei ce provin dintr-un mediu
familial dezorganizat;
- ticurile, tulburarile de somn, tulburari ale poftei de mancare;
- deprinderi patologice (tricotilomania, roaderea unghiilor)
- enurezisul (frcventa 4-5%)
- tulburari de vorbire;
- tulburari neurovegetative (cefalee, ameţeli, dureri abdominale, etc.)
- hiperemotivitate, manifestari obsesivo-fobice, fenomene anxioase;
- tulburari de tip depresiv (hipochondrie, melancolie, incercari de suicid)
- tulburari de tip schizoid, cu instabilitate, izolare, bizarerii, gandire disociata;
- tulburari de tip paranoid cu manifestari de turbulenta revendicativ3, cu atitudini de
neincredere si intoleranta;
- manifestari perverse – furt, minciuna, delicventa grava.
Dintre factorii etiologici ce determina aceste manifestari se regasesc urmatorii: lipsa de
supraveghere educationala, greseli de educatie, mediu familial dezorganizat, abuzul familial,
patologia mentala familiala, conditii economico-sociale si de locuinta deficitare.

14