Povesteam n alt scriere despre copilria mea, pe care am trit-o la marginea unei pduri
. Familia era compus din bunici ?i ?ase copii. Aveam o cas mic. Triam ca ni?te oame
ni sraci. Totu?i, eram ferici?i.
Descul?i mergeam ?i iarna ?i vara Eram singurii oameni care locuiau a?a de depart
e de ora?. mi aduc aminte c a trebuit s merg pn la cineva, care era n partea cealalt
ora?ului. Noi locuiam n Vest, iar Acei oameni, n Est. Trebuia s strbat ntreg ora?ul.
Cum am dat de asfalt sau pavajul de pietre, m-am ntrebat ce-or fi acestea?
Cum nu am primit nici un rspuns, am continuat s merg. M-am intimidat foarte mult cn
d am vzut at?ia oameni. mi era fric.
Eram mbrcat ntr-o hain de piele de mistre?. A?a am aprut n inima Sankt Petersburg-ulu
. De la 5 ani, de cnd bunica a ie?it la pensie, po?ta?ul venea pn la csu? s-i aduc p
ia, din care noi cumpram fin, ulei, sare ?.A.