Despr?

ire

Vntul vjie printre frunze ?i crengi

A?a cum ea,printre din?i,
Arunc blesteme ?i vorbe amare.
De durere scoas din min?i,
n inima ei e rcoare,
n acea zi simte c moare
?i c de amrciune ?i d ultima suflare.
n sufletu-i e jale, pelin ?i plnsoare
Se mai ntoarce el vreodat oare?
Departe i se duc speran?ele
Ca un stol de egrete spre sud
?i n locul lor se disting regretele
Pe obrazul ei ud.
A nceput s plou n suflet ?i afar,
Natura, de durerea destrmrii dragostei,
Plou cu frunze uscate ?i lacrimi,
ndurerat, parc ?i ea se nfioar.