DUE CURS 6-1.04.

2016
ORDINEA JURIDICA - CONTINUARE
IZVOARELE SECUNDARE (derivate) reprezinta izvoarele prin
care Comunitatea Europeana/UE a armonizat legislatiile statelor
membre in domeniile de competenta specifica.(mai ales
agricultura si transporturi).
Art 288 precum si art 290 si 291 din TFUE prevad in prezent
categoriile de acte derivate care sunt incluse in sectiunea
referitoare la actele jur ale UE : regulamentele,
directivele,deciziile, avizele, recomandarile, actele delegate si
actele de punere in aplicare.
REGULAMENTUL se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi :
1)are aplicabilitate generala, asemanandu-se cu legea din dreptul
intern, adresandu-se tuturor statelor membre
2)este obligatoriu in toate elementele sale,respectiv atat cu
privire la scopul de atins cat si cu privire la forma,mijloacele
utilizate in atingerea scopului prevazut de regulament; asadar,
poate fi definit ca un act juridic complet, de drept al UE, fiind
interzisa aplicarea sa incompleta sau selectiva.
3)se aplica in mod direct in fiecare stat membru , ceea ce face ca
regulamentul sa se bucure de aplicare directa,in sensul ca nu este
nevoie de o norma interna care sa-l preia in ordinea juridica a
statelor membre , precum si de efect direct in sensul ca normele
unui regulament pot modifica patrimoniul juridic al particularilor
fara a fi nevoie de preluarea printr-o norma interna, astfel incat
particularii pot invoca in mod direct dispozitiile unui regulament in
fata unei instante nationale.(creeaza dr si obl in favoarea sau in
sarcina particularilor nemaifiind nevoie de nicio lege nationala in
acest sens)
DIRECTIVA prezinta urmatoarele caracteristici :

1)are caracter individual intrucat tratatul prevede ca este

obligatorie "petru fiecare stat membru destinatar"
2)are caracter obligatoriu cu privire la rezultatul care trebuie
atins,lasand autoritatilor nationale competenta in ce priveste
forma si mijloacele utilizate pentru atingerea scopului
directivei.Asadar,directiva spre deosebire de regulament trebuie
preluata printr-o norma interna pentru a-si putea produce efectele
in ordinea juridica a statelor membre.
3)directiva nu se bucura de aplicare directa sau de efect direct
decat in anumite conditii care rezulta strict din jurisprudenta
Curtii de Justitie.Asadar,particularii trebuie sa invoce in fata
instantei nationale norma interna de preluare a directivei si numai
in cazul in care aceasta norma nu a fost adoptata sau a fost
adoptata in mod incorect raportat la directiva , poate fi invocata
direct norma de drept al UE.
Preluarea directivelor in legislatia interna se numeste transpunere
si nu trebuie confundata cu notiunea de ratificare care in cadrul
dreptului UE se aplica numai in ceea ce priveste preluarea in
dreptul national a tratatelor. Directivele prevad in dispozitiile
finale termenul pana la care statele membre sunt obligate sa
transpuna prevederile respective,in caz contrar declansandu-se
procedura de infringement in baza careia statele membre pot fi
sanctionate pt nerespectarea obligatiilor asumate prin tratat.
In conformitate cu prevederile din TFUE ,statele membre sunt
obligate sa aleaga masuri legislative corespunzatoare care sa
conduca la indeplinirea scopului prevazut de directiva, ceea ce
presupune adoptarea unor acte juridice cu forta obligatorie la
nivel national , intrucat mijloacele si forma necesare pentru
indeplinirea scopului directivei raman la latitudinea fiecarui stat
membru.
DECIZIA prezinta urmatoarele caracteristici :

1)are un caracter general desi pana la intrarea in vigoare a

tratatului de la Lisabona ea prezenta un caracter general insa
formularea din art 288 introdusa prin Tratatul de la Lisabona pare
a conferi deciziei un caracter general - in cazul in care se indica
destinatarii
2)decizia este obligatorie in toate elementele sale,respectiv in
ceea ce priveste rezultatul de atins dar si mijloacele si forma
urmate.
3)decizia are aplicare directa in statele membre si se bucura de
efect direct in raport cu particularii din statele membre ;
asadar,ca si in cazul regulamentului, decizia nu trebuie preluata
printr-o norma de drept intern
AVIZELE SI RECOMANDARILE sunt acte juridice fara caracter
obigatoriu insa si acestea trebuie respectate de statele membre in
virtutea principiului cooperarii loiale dintre uniune si statele
membre instituind prin art 4 din Tratatul privind Uniunea
Europeana.
Regulamentele,directivele si deciziile sunt acte legislative care
sunt adoptate prin procedura legislativa speciala potrivit art 289
din TFUE . Avizele si recomandarile au fost introduse prin Tratatul
de la Lisabona avand rolul de a contribui la aplicarea eficace si
unitara a actelor legislative adoptate la nivelul UE .
ACTELE DELEGATE SI ACTELE DE PUNERE IN APLICARE -art
290 din TFUE prevede ca un act legislativ poate delega Comisiei
competenta de a adopta acte fara caracter legislativ si cu
domeniu de aplicare general care completeaza sau modifica
elemente neesentiale ale actului legislativ .
Actele delegate sunt actele adoptate de Comisia Europeana in
baza unui act legislativ care nu au caracter legislativ si care au
scopul de a modifica sau completa actul legislativ in cauza.

Actele legislative definesc in mod expres

obiectivele,continutul,domeniul de aplicare si durata delegarii de
competente .Din punctul de vedere al Comisiei art 290 nu impune
adoptarea niciunui act juridic obligatoriu de legislatie secundara
pt a-i asigura punerea in aplicare .Dispozitia e suficienta in sine si
cuprinde toate elementele de care legiuitorul are nevoie pt a
defini de la caz la caz domeniul de aplicare,continutul si
modalitatile delegarii de competente.
In ceea ce priveste procedura adoptarii unui act delegat trebuie
mentionat ca actul legislativ prevede in mod expres conditiile de
aplicare a delegarii .Aceste conditii sunt :
-Parlamentul European sau Consiliul pot decide revocarea
delegarii
-actul delegat poate intra in vigoare numai in cazul in care in
termenul stabilit prin actul legislativ Parlamentul European sau
Consiliul nu formuleaza obiectiuni.
Aceste conditii ale delegarii sunt supuse unor limite de fond in
sensul in care delegarea de competente trebuie sa fie
clara,precisa si detaliata , precum si unor limite temporale in
sensul in care durata delegarii este definita de legiuitor .Totodata
trebuie mentionat ca desi in principiu delegarile de competenta ar
trebui sa aiba o durata nelimitata totusi tratatul prevede in mod
clar ca legiuitorul poate revoca delegarea acordata Comisiei.
Dupa cum se poate observa,Comisia se bucura de o anumita
autonomie in procesul de adoptare a actelor delegate, tratatul
nefacand nicio mentiune la o anumita procedura pe care Comisia
ar trebui sa o urmeze
ACTELE DE PUNERE IN APLICARE sunt prevazute de art 291
din TFUE care prevede ca in cazul in care sunt necesare conditii
unitare de punere in aplicare a actelor juridice obligatorii ale
uniunii ,aceste acte pot conferi Comisiei sau Consiliului in cazuri

speciale competente de executare .In limita acestor competente

Comisia sau Consiliul pot adopta acte de punere in aplicare care
au rolul de a asigura aplicarea unitara a actelor juridice obligatorii
de catre statele membre carora le sunt adresate. Statele membre
dispun de mecanisme de control ale exercitarii competentelor de
executare de catre Comisie , mecanisme care trebuie prevazute
prin regulamente adoptate de Parlamentul European si Consiliu in
cadrul procedurii legislative ordinare.
In ceea ce priveste relatia cu actele delegate trebuie precizat ca
un act adoptat in temeiul art 290 este prin definitie exclus din
domeniul de aplicare al art 291 si invers.Chiar daca dobandeste
competenta de a adopta acte de punere in aplicare, Comisiei nu i
se atribuie nicio competenta cvasilegislativa ,aceasta ramanand
pur executiva.
Interventia Comisiei este obligatorie in conditiile in care sunt
indeplinite criteriile stabilite de art 291.Este evident ca art 291
vorbeste de actele de punere aplicare nu se mentioneaza ca nu
au caracter legislativ dar cele cu caracter legislativ sunt doar cele
mentionate anterior-> actele de aplicare adoptatede Comisie nu ii
atribuie acesteia o putere legislativa.
Dupa cum am mentionat actele legislative sunt prevazute de art
289 din TFUE ,care prevede ca actele juridice adoptate prin
procedura legislativa constituie acte legislative . Procedura
legislativa poate fi ordinara(a inlocuit procedura legislativa a
codeciziei ,instituita prin Tratatul de la Maastricht) si speciala .Cea
ordinara consta in adoptarea in comun de catre Parlamentul
European si Consiliu a unui regulament,a unei directive sau a unei
decizii la propunerea Comisiei; art 294 din tratat stabileste in mod
clar etapele derularii acestei proceduri.
Procedura legislativa speciala intervine in cazurile strict prevazute
de tratate si presupue adoptarea unui regulament ,a unei
directive,sau a unei decizii de catre Parlamentul European cu

participarea Consiliului sau de catre Consiliu cu participarea

Parlamentului European.In ce priveste initiativa legislativa,tratatul
prevede ca aceasta apartine nu numai Comisiei, ci in cazuri strict
mentionate in tratat , si unui grup de state sau a Parlamentului
European ; actele legislative pot fi adoptate la recomandarea
Bancii Centrale Europene sau la solicitarea Curtii de Justitie sau a
Bancii Europene de Investitii .
In ceea ce priveste publicarea actelor juridice art 297 din TFUE
prevede ca actele legislative se publica in Jurnalul Oficial al UE si
intra in vigoare la data prevazuta de textul lor sau in absenta
acesteia,in a 20-a zi de la publicare . Actele fara caracter legislativ
urmeaza aceeasi regula a publicarii c diferente in ceea ce priveste
semnarea lor de catre presedintele institutiei care le-a adoptat
precum si in ceea ce priveste notificarea acestora destinatarilor
cand au caracter individual.