COLEGIUL NATIONAL TRAIAN

LALESCURESITA

SCHIZOFRENIE

UNGUREANU ALEXANDRA
III B

Schizofrenia este caracterizat printr-o disociaie mintal, ori o discordan",

nsoit de o invazie haotic a imaginarului ca conduce la tulburri afective,
intelectuale i psihomotorii : sentimente contradictorii dovedite fa de un acelai
obiect (iubire, ur), incapacitate de a aciona, autism, sentimentul de a nu se mai
recunoate, delir, catatonie (totalitatea tulburrilor psihomotorii caracterizat printro absen de reacie la stimulii exteriori,o imobilitate absolut, un refuz de a vorbi,
de a mnca).
EVALUAREA UNOR
CU SCHIZOFRENIE

SEMNE,

SIMPTOME,

PROBLEME

ALE

PACIENTILOR

Debutul clinic este atat de polimorf incat cu greu se deceleaza simptomele

principale care vor duce la desfasurarea unor tablouri clinice si ele destul de
diverse, iar ca evolutie, lipsite practic de specificitate. Astfel intre formele de debut
(schizofrenia incipienta) se diferentiaza.
Debut insidios - formele progresive si insidioase caracterizate prin evolutia
continua care conduce lent bolnavul de la "predispozitia caracteriala" sau nevrotica
pana la schizofrenie. In aceasta grupa se incadreaza caracterul preschizofrenic
cunoscut sub denumirea de schizotim (considerat ca un caracter normal) care prin
agravarea trasaturilor duce la schizoidie evolutiva exprimata printr-o stare de
inhibitie, rigiditate, slabirea tonusului si eficientei activitatii, pierderea ritmului,
interesului fata de instruire sau activitatea profesionala, hoinareala bizara,
neglijenta, parasirea sau schimbarea nemotivata si repetata a locului de munca.

Afectivitatea se modifica, pacientul ramane indiferent la emotiile pozitive sau

negative.
Pe acest fundal se pot decela stari de proasta dispozitie, iritabilitate, intricate
cu sentimente paradoxale ca: preocupari pentru stiinta, arta, filozofie, politica.
Paradoxalul si ambivalenta afectiva se ramarca prin ostilitatea fata de familie,
insotite uneori de excentricitate sexuala sau apragmatism sexual. Modificarile
comportamentale - caracteriale conduc treptat catre exarcerbarea tendintei de
izolare, reverie si in ultima instanta "salbaticie" sau la pozitii de originalitate puerila,
caricaturala sau la opozitionism nemotivat(bizar) fata de toti si de toate.
In etapa preschizofrenica se include si formele de debut insidios cunoscute la
noi sub denumirea de debut pseudo-nevrotic, neurosteniform, obsesivo-fobic,
isteriform, anxios, hipocondric.
Debut acut - se diferentiaza debutul hiper acut si hiper toxic, confuziv
zgomotos, aceasta forma reprezentand 20% din debuturiile acute.
Formele de debut acut sunt:
-

crizele delirante si halucinatorii acute care adesea izbucnesc sub

forma unui bufeu delirant. Este vorba de "psihoze delirante acute"
caracterizate prin aparitia surprinzatoare a unui delir tranzitoriu

stari de excitatie maniacala atipica prin asocierea unor elemente

disociative(fenomene de negativism, simbolizare excesiva, fenomene
paratimice).

Stari depresive atipice. Atipia se exprima in ambivalenta emotionala,

obtuzie, anestezie psihica dureroasa sau fenomene paratimice

Stari confuzo-onirice de tipul unor reactii exogene sau al unor psihoze

toxiinfectioase cu tulburari de constiinta de tip oniric, delirant sau
crepuscular.

Debut subacut - se caracterizeaza printr-o simptomatoligie cenestopata

(deliranta) care se instaleaza intr-o perioada de 6 luni-1 an
Simptomatologia clinica
Pot fi rezumate astfel:
1.

Bazale sau fundamentale care exprima nemijlocit disocierea

personalitatii, sunt constituie din: tulburarile desfasurarii gandirii,
afectivitatii si trairii propriei personalitati. In stransa legatura cu acestea
se modifica si functiile volitive si activitatea. Simptomele fundamentale
sunt specifice si durabile, fiind totdeauna prezente intr-o forma sau
grad oarecare.

2.

Accesorii - complica taloul fundamental in mod durabil sau

pasager. Ele pot deci lipsi si pot fi intalnite si in alte psihoze. Intre
tulburarile accesorii sunt introduce tulburarile de perceptie, ideile
delirante, tulburarile functionale de memorie, simptomele catatonice,
particularitatiile vorbirii si ale scrisului. Diferitele fenomene
simptomatologice sunt strict interdependente fiind considerate ca
variate modalitati de exteriorizare ale unei tulburari disociative a
persoanei.

Considerand schizofrenia ca rezultanta unui proces care provoaca o evolutie

regresiva a persoanei, simptomele schizofreniei sunt sistematizate in:
-

SIMPTOME NEGATIVE(deficitare) de origine organica ce constitue

sindromul disociativ

SIMPTOME POZITIVE(productive) de origine psihica ce constitue

sindromul delirant paranoid.
Simptomatologia somatica

Din punct de vedere somatic majoritatea schizofrenilor sunt sanatosi, dar pot
aprea si tulburari somatice. Multe dintre simptomele somatice pot fi considerate:
1.

consecinte somatice secundare comportamentului

maladiv (aport insuficient de sunstante nutritive si lichidiene,
agitatie sau inhibitie psihomotorie negativista, igiena
deficitara).

2.

fenomene vegetative ce insotesc tensiunea emotionala.

S-ar mai putea adauga aici efectele secundare ale diferitelor
metode terapeutice utilizate. Simptomele somatice mai ales
observate la bolnavi schizofreni:

Apetitul,
secretia
salivara,
activitatea
intestinala
(constipatia alternand cu diareea) si curba ponderala prezinta oscilatii
apreciabile.

Retentia de urina (de multe ori din cauza narcolepticelor incisive) sau
polakiuria.

Pulsul prezinta de asemenea oscilatii apreciabile

La catatonici deseori cianoza, uneori insotita de edeme. Pielea din
regiunea cefalica a extremitatii membrelor prezinta fie o accentuare, fie
o deficienta a circulatiei, poate fi prea umeda sau uscata, prea calda sau
rece.
Rigiditatea vasculara, o scadere a indicelui oscilometric.

Amenoree (stadiile acute) - se mentine pe perioade indelungate

La barbati deseori diferite forme de impotenta sexuala.

Starile emotionale pot influenta tabloul sanguin.

Neregularitati in mers si uneori paralizii isteriforme.

Pupilele sunt deseori midriatice (starile acute) si rareori miotice

(starile cronice). De multe ori lipsesc reflexele pupilare.

Un fenomen curios si nu prea rar il constitue analgezia uneori totala,

probabil de origine psihica, care pare sa explice automutilarile.

Starile supraacute, mai ales de agitatie psihomotorie extreme, insotite deseori

de fenomene de deshidratare, febrile si altele necaracteristice dar frecvente in orice
stare organica sunt uneori urmate de exitus. Ramane astfel incert daca moartea s-a
datorat hiperexcitatiei, deshidratarii, epuizarii, infectiei secundare sau unor afectiuni
cerebrale neprecizate.

Probleme ale pacientilor cu schizofrenie

-

Obstructia cailor respiratorii determinate de salivatie abundenta

Alimentatie exagerata cantitativ si calitativ; alimentatie insuficienta
cantitativ si calitativ; refuz de a urma dieta; refuz de a se alimenta sau
hidrata

Deshidratare

Constipatie sau diaree

Scurgeri menstruale neadecvate cantitativ si calitativ

Incontinenta de urina

Hiperactivitate

Postura neadecvata

Refuz de a face activitati

Incapacitatea de a se odihnii

Epuizare

Insomnie

Neandemanarea de a-si alege haine potrivite

Neandemanarea de a se imbraca sau dezbraca

Dezinteres pentru masurile de igiena, fata de infatisarea sa

Incapacitatea de a urma prescriptiile ingrijirilor de igiena

Anxietate

Stare depresiva

Pierderea imagini de sine si a stimei de sine

Pierdere, separare

Frica

Probabilitatea atingerii integritatii fizice si psihice

Comunicare ineficienta la nivel afectiv, intelectual si senzomotor

Confuzie

Singuratate

Culpabilitate

Dificultate de a participa la activitatii religioase

Dificultate de a actiona de credintele si valorile sale

Devalorizare

Neputinta

Dificultatea de a se realiza, de a-si asuma roluri sociale

Dezinteres in a indeplinii activitati recreative; dificultatea de a

indeplinii activitati recreative

Dezinteres

Dificultatea de a invata

PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA ACTE DE INVESTIGATIE

1.

EXAMENUL PSIHIC, SOMATIC SI NEUROLOGIC

Amamneza si istoricul bolii.

Boala psihica constitue ca si alte boli, expresia alterarii starii de sanatate a
insului in unitatea sa biologica, psihica si sociala. Inainte de examinare trebuie sa se
stabileasca o legatura, un contact psihic cu pacientul si sa se creeze pe cat posibil
un climat de incredere reciproca.
Anamneza cuprinde date referitoare la evolutia longitudinala a subiectului de la
nastere pana la data examinarii permitand decelarea particularitatilor sale
psihologice, fiziologice si morbide (antecedente personale). Ea este metoda de
investigare cea mai complicata si constitue un factor important in stabilirea
diagnosticului prezent cat si in aprecierea personalitatii premorbide, a dinamicii
afectiunii si a stadiului ei de evolutie.
Examenul somatic incepe prin examinarea morfologica generala (greutate,
inaltime, forma fetei si a craniului, eventualele asimetrii). Se vor observa
eventualele aspecte deosebite ale formei, directiei fantelor palpebrale, distanta
dintre globii oculari ca si particularitatile acestora (exoftalmia, enoftalmia), forma
nasului, a fruntii, pometilor, urechilor, buzelor cat si particularitatile cavitatii bucale.
Tipurile somatice vor fi consemnate indeosebi in cazul unor stari depresive sau
maniacale, in schizofrenie tipul ectomorf - leptosom. Se consemneaza cicatriciile
(dimensiunile, culoare, forma) aspectul ganglionilor limfatici, cantitatea sau
reprezentarea tesutului musculo-adipos, starea coloanei vertebrale si eventualele
deformatii. Urmeaza apoi consemnarea datelor obtinute la examinarea sistemelor si
aparatelor.
Examenul neurologic se desfasoara in mod sistematic incepand cu nervii
cranieni, apoi cercetarea simturilor speciale (vaz, auz, gust, miros) si a sensibilitatii
generale, cercetare reflexelor cutanate, osteotendinoase, posturale, ale mucoaselor
si neurovegetative.

2. EXAMENE DE LABORATOR
Datele obtinute la examenul general somatic, neurologic si endocrin, ca si
unele aspecte ale stari psihice, impun o serie de investigatii paraclinice:

HEMOLEUCoGRAMA - se face prin punctie capilara

VSH - punctie venoasa 1,6

GLICEMIE - punctie venoasa 5ml sange sau 2ml sange + 4mg florura de Na

ml

sange + 0,4

ml

citrat de Na fara staza

CALCEMIE - punctie venoasa 5-10ml sange simplu

UREE S. - puntie venoasa 5-10 ml sange simplu

IONOGRAMA SERICA - punctie venoasa 10 ml sange pe sticlute heparinate

SUMAR DE URINA - 150-200 ml urina din prima mictiune a zilei intr-o sticluta
sterila

UROCULTURA - urina din mijlocul jetului urinar in eprubeta sterila

COPROCULTURA - materii fecale (scaun) in recipient steril din trei locuri

diferite

Examenul LCR - se face prin punctia rahidiana. In cursul recoltarii se masoara

tensiunea lichidului si se fac recoltarile necesare pentru numaratoarea elementelor
celulare, identificarea celulelor prin frotiucolorat din sedimentul centrifugat si pentru
determinarea calitativa si cantitativa a continutului in proteine, glucoza, cloruri,
eventual in enzime ca si pentru electroforeza.
PARTICIPAREA ASITENTEI MEDICALE
INTERVENTII AUTONOME SI DELEGATE ACORDATE
PACIENTILOR CU SCHIZOFRENIE

LA

Autonome
-

favorizez adaptarea persoanei la noul mediu asigurand un climat

calm si securitate

plasez pacientul intr-un salon luminos, linistit fara factori perturbatori,

pe cat se poate de izolat, prevazut cu pat confortabil si lenjerie curata

linistesc pacientul comunicand permanent cu el

asigur conditii de favorizare a somnului, semiobscuritate si rog si
celilalti membrii ai echipei de ingrijire sa procedeze la fel

supraveghez functiile vitale si le notez in foaia de temperatura

asigur repaosul fizic si psihic al pacientului

mentin igiena tegumentelor a lenjeriei pacientului

asigur regimul alimentar

mentin permanent legatura cu apartinatorii pacientului si ii informez

despre starea sa

observ permanent starea pacientului si raportez medicului orice

modificare aparuta in starea de sanatatea a pacientului

incurajez pacientul sa-si exprime temerile si ii dau exemple de cazuri

in care pacientii s-au recuperat repede

respect masurile de prevenire a infectiilor nosocomiale si educ

pacientii cu privire la masurile de prevenire a infectiilor

explic pacientului orice tehnica inteprinsa, scopul si importanta ei in

procesul de vindecare

respect tacerile si plangerile persoanei pentru a-i permite sa-si

controleze emotiile

asigur activitati recreative la alegerea pacienului

creez un climat de intelegere empatica

intocmesc un plan zilnic de mentinere a sanatatii cu persoana sau cu

un apartinator: alimentatie, ingrijiri de baza, somn, exercitii, eliminare

limitez atentia acordata gandurilor triste (readuc persoana la timpul

prezent)

felicit pacientul daca executa activitati

nu las la indemana pacientului medicamente sau
periculoase, obiecte periculoase (cutit, furculita, lame; etc.)

substante

mentin usile incuiate cu cheia daca este nevoie

imobilizez pacientul in camasa de protectie sau chingi cu scopul de a

nu se ranii pe el insusi sau persoanele din jur

asigur satisfacerea nevoilor fundamentale lasandu-l autonom pe cat

posibil: alimentatie, igiena, eliminare

educ pacientul sa aiba posturi adecvate

ajut pacientul sa-si planifice activitatiile cotidiene

observ daca
organismului

perioadele

de

odihna

corespund

necesitatilor

fac educatie pentru sanatate cu pacientul si cu membrii familiei

insotesc pacientul la oricare alta investigatie recomandata de medic

la alte sectii de specialitate

aduc la cunostinta inainte de internare, datele controalelor medicale

la spital sau dispensarul teritorial

recomand un comportament pozitiv cu privire la conservarea

sanatatii

insotesc pacientul pe tot parcursul procesului de externare pana la

redarea acestuia familiei

Delegate
-

recoltez sange pentru examene de laborator

recoltez materii fecale, urina pentru examene de laborator (chimice si

bacteriologice)

administrez medicatia sedativa neuroleptica atipica si incisiva,

tranchilizante, anxiolitice

alimentez pacientul (daca este nevoie) parenteral instituind - perfuzii

cu glucoza(10%; 20%; 33%; 40%)

hidrolizate de proteine

amestecuri de aminoacizi

vitamine si electrolite

calculez numarul de calorii in functie de diferitele stari patologice;

adaug 13% pentru fiecare grad de temperatura peste 37 C; 20-30%
pentru agitatie, convulsii, distructii celulare

efectuez bilantul lichidelor ingerate si eliminate pe 24h

efectuez (la nevoie) clisma evacuatoare simpla sau uleioasa

instalez sonda vezicala atunci cand medicul o cere

administrez :
-

rispolept cp. 200mg

diazepam fiola

fenobarbital - fiola

Ca gluconic - fiola

Glucoza 33% I.V

Carbamazepine 200mg

Depakine chrono 500mg

Haldol cp. 5mg

Romparkin cp.

Piracetam cp. 400mg

Neurol

Eglonyl

Multisis dr.

Vitamina complex dr.

Zyprexa cp. 10 mg

Nitrazepam cp. 5mg

Plegomazin f.

Ca lactic cp. 250mg

I.6 EVALUAREA, EVOLUTIE, COMPLICATII, PROGNOSTIC

Evolutie
Evolutia schizofreniei prezinta o mare varietate individuala. Din punct de
vedere clasic evolutia schizofreniei consta din deterioarare in timp, cu exacerbari
acute care se suprapun peste un tablou cronic.
Vulnerabilitatea la stres dureaza toata viata. Schizofrenia se defineste prin
regularitatea elementelor sale distructive la termen lung.
Evolutia conceptului de schizofrenie marcheaza in punctele sale nodale ca
trasatura definitorie tendinta evolutiva, care se exprima clinic fie printr-o
desfasurare mai lenta sau mai putin lenta, dar continua si progresiva, fie prin
exacerbari procesuale intrerupte de perioade variabile de atenuare sau disparitie a
fenomenelor psihopatologic. Orice stare clinica identificata ca schizofrenica implica
o tendinta generala catre dezintegrare (disociere) a personalitatii.

Dupa fazele acute sau subacute (procesuale) si instalarea sindromului deficitar,

deteriorarea continua cu alta alura si sub alte forme calitative, prin elaborari
secundare propii procesului schizofren.
Majoritatea schizofreniilor devin manifeste intre pubertate si inceputul celui deal patrulea deceniu de viata cu o maxima incidenta intre 20-25 de ani, 70 % din
schizofreni debuteaza pana la 30 de ani.
Intre 32-45 de ani incidenta cazurilor scade considerabil. Schizofreniile care
debuteaza dupa 28-30 de ani imbraca frecvent forma paranoida cu evolutie cronica.
In raport cu modalitatea de debut (acut sau insidios) si stadiul final (dementa,
deficit schizofrenic limitat) remisiune sau vindecarea, avem 3 tipuri de evolutie.
1.

Evolutii simple
-

evolutie acuta ducand la stari

hebefrenica, schizofrenia catatonica)

cronice

grave

evolutie cronica ducand la stari cronice grave 10% - 20%

evolutie acuta ducand la stari cronice mai usoare 5%

evolutie cronica ducand la stari cronice mai usoare

2.

(schizofrenia

5%- 10 %.

Evolutii ondulatorii
-

evolutie ondulatorie care duce la stari cronice grave 5%

evolutie ondulatorie care duce la stari cronice usoare 30%-40%

vindecare dupa evolutie ondulatorie 25%-35%.

Starile cronice sunt mai atenuate, deseori pot survenii ameliorari tardive.
3. Alte evolutii (atipice) - 5%
In ceea ce priveste tipurile de remisiune care imbina criteriul clinic cu cel
socio-profesional caruia i se acorda preponderenta. Exista patru tipuri de remisiuni
si anume:
a-

remisiunea permite insertia bolnavului in familie, societate si

profesie; este echivalenta cu vindecarea

b-

remisiunea permite reinsertia bolnavului in familie si societate,

reincadrarea in munca se face la un nivel inferior celui anterior

c-

remisiunea permite reinsertia in familie, care se insarcineaza cu

supravegherea si ingrijirea pacientului; ergoterapia este accesibila

d-

remisiunea consta in stabilizarea simptomelor fara posibilitatea

de reinsertie in familie si societate; pacientul necesita ingrijiri in
serviciul de cronici; terapia ocupationala este accesibila

Din punct de vedere al evolutiei simptomatologiei relativ la extensia sau

limitarea delirului si halucinatiilor, aproximativ jumatate din cazuri raman
nemodificate, iar restul fie se agraveaza, fie prezinta o simptomatologie mai putin
accentuata. In ceea ce priveste delirul schizofrenilor ajunsi la senescenta se descriu
sase modalitati de evolutie:
1-

disolutie fara compensare in cadrul simtonizarii date de varsta

2-

disolutie partiala

3-

banalizare, izolare, ingustare

4-

transformarea delirului paranoid in delir depresiv de negatie

5-

deplasarea continutului in cadrul adaptari la mediu

6-

extensiune generala,
delirante initiale.

inbogatire si generalizare a temei

Delirul halucinator devine elementul psihopatologic central, subdiviziunea

initiala in forme clinice (catatonica, paranoida, hebefrenica, simpla) se sterge in
perioada de senescenta.
Referitor la evolutie absenta deteriorarii dupa un numar de 10 ani sau mai mult
ridica problema revizuirii diagnosticului de schizofrenie care se defineste prin
regularitatea elementelor sale distructive la termen lung. Se sustine ca potentialul
de ameliorare in schizofrenie a fost subestimat, si ca in lumina investigatiilor pe
termen lung, ceea ce se numeste "evolutia schizofreniei" se aseamana mai curand
cu un proces de viata deschis unei mari varietati de influente de toate felurile si nu
cu o boala cu o evolutie prestabilita.
Impreuna cu alti psihiatri Brown subliniaza cateva influente de mediu
importante asupra evolutiei, printre care atitudinea familiei si evenimentelor
stresante, ca si asteptarile pacientului, ale familiei si persoanelor din jur, care "par
sa actioneze deseori ca profetii care se autoindeplinesc".
Prognostic
Pentru formele de pubertate si adolescenta prognosticul schizofreniei este mai
favorabil cu remisiuni bune de tip 1 si 2 in 26% din cazuri si de tip 3 in 42% din
cazuri.
In ceea ce priveste formele clinice in raport de sindromul psihopatologic,
prognosticul cel mai favorabil il au formele cu aspect toxic si tablouri confuzive, sau

starile acute de catatonie simpla sau de catatonie stupuroasa. Un prognostic

rezervat il au starile de agitatie catatonica sau cele de hebefrenie.
In ceea ce priveste, prognosticul cazului individual, trebuie luati in consideratie
mai multi factori:
-

Debutul bolii: Cele mai multe remisiuni se obtin in cazurile cu debut

acut, confuz delirant oniric, catatonic si paranoid polimorf. Debutul acut
are un prognostic cu mult mai favorabil decat debutul insidios

Varsta la care debuteaza boala: Cu cat boala apare la o varsta mai

tanara, cu atat prognosticul este mai intunecat. Prognosticul
schizofreniei infantile cu evolutie lenta este destul de rezervat in
comparatie cu schizofrenia pubertara si a adolescentei, si cu atat mai
sever cu cat debutul a fost mai precoce. Procesul morbid interfereaza cu
insasi dezvoltarea psihica a copilului, contracarand atat dezvoltarea
intelectuala, cat si formarea personalitatii. Prognosticul schizofreniei
pubertare este mai favorabil decat cel al cazurilor de schizofrenie
infantila, dar mai sever

Tabloul clinic (psihopatologic): Toate starile cu tulburare a constiintei

precum si tablourile cu o coloratura afectiva accentuata , maniacala sau
depresiva, au un prognostic mai bun. Prognosticul este mai putin bun
daca exista tulburari de gandire la un bolnav cu constiinta clara. O
coloratura afectiva neta si in general o comprehensibilitate relativa a
situatiilor de viata, in cazurile acute , ofera in prognostic bun, dar in
cazurile cu evolutie cronica rectilinie a bolii, acest criteriu ramane
inselator. Existenta unui raspuns emotional adecvat este un indiciu de
evolutie favorabila. Problema prognosticului in diferite forme clinice este
strans legat de simptomatologie. Prognosticul cel mai favorabil il au
formele catatonice (cu exceptia catatoniilor agitate si prelungite ale
copiilor), formele cu stari depresive si maniacale atipice, forma
paranoida. Hebefrenia are un prognostic rezervat, iar forma simpla, mai
ales, perspectivele raman in general sumbre.

Constitutia. Habitusul astenic si displastic constitue indicii pentru o

evolutie si un prognostic in general mai grav, in timp ce habitusul picnic,
la care schizofrenia apare mult mai rar, conduce la evolutii clinice
atenuate, care ajung frecvent la "vindecari".

Personalitatea prepsihotica schizoida este considerata ca avand o

semnificatie prognostica rezervata.

Nivelul intelectual. Cazurile recuperate sunt in procent mai mare la

indivizii cu nivelul intelectual peste medie.

Factorii precipitanti. Existenta unor factori somatogeni sau psihogeni

in declansarea schizofreniei pledeaza pentru un prognostic mai favorabil.

Ereditatea. Semnificatia incarcarii ereditare morbide in predictiunea

evolutiva este indoielnica. La copii, ponderea factorului ereditar este cu
atat mai mare cu cat debutul este mai precoce.

Variabila terapeutica. Natura tratamentelor utilizate, momentul

aplicarii lor , dozele si duratele administrarii, continuarea tratamentului
de intretinere, existenta masurilor, complexe si gradate de recuperare,
contribuie substantial la ameliorarea prognostica si procentuala a
remisiunilor si a integrarii sociale a schizofrenilor.
Complicatii

stari de agitatie psihomotori extreme, insotite de fenomene de

deshidratare, febrile si altele necaracteristice dar frecvente de tip
bronhopneumonic

infectii secundare

tentative de suicid

homicid

dementa

paralizii

I.7

EDUCATIE PENTRU SANATATE

Recuperarea bolnavilor de schizofrenie este un proces foarte complex.

In recuperarea bolnavilor schizofreni un loc central il au o serie de parametrii
legati de:
-

continuitate

accesibilitate

comprehensibilitate din partea familiei si comunitatii.

Tratamentul rational al schizofreniei in acceptuirea moderna a notiunii implica

unele conditii, la modul general, acest tratament trebuie aplicat intotdeauna
precoce , complex si durabil; la modul particular el este obligatoriu individualizat,
flexibil si consecvent.
Complexitatea tratamentului in schizofrenie rezulta din necesitatea imbinarii, in
functie de forma clinica si de etapa volutiva a bolii, a metodelor biologice,
psihologice, ergoterapeutice si socioterapeutice.
Obiectivele terapeutice actuale in schizofrenie sunt:

atenuarea pana la disparitie a fenomenelor psihopatologice si

prevenirea reaparitiei lor

limitarea si compensarea optima a defectului de personalitate

readaptarea
profesionale

gradata

pacientului

la

exigentele

sociale

si

reintegrarea in familie si in societate, incadrarea sau reincadrarea

intr-o forma de activitate utila si ca atare, recuperarea sociala si
profesionala.

Atingerea acestor obiective sau obtinerea unor rezultate cat mai apropiate de
acestea adauga o noua dimensiune esentiala notiunii de tratament in acceptiunea
lui clasica, sub forma recuperarii sociale si profesionale a deficientilor schizofreni. In
acest fel sunt prevenite starile de dependenta sociala, iar procentele impresionante
de invadilitate pe care tendinta evolutiei spontane a schizofreniei neglijate sau
incorect tratate le gereaza, se amelioreaza apreciabil.
Scopul
primar
al
tratamentului
comportamentului patologic.

schizofrenilor

este

modificarea

Se recomanda:
-

alimentatie echilibrata, cantitativa si calitativa, mese regulate

abandonarea unor obiceiuri daunatoare : alcool, tutun, cafea

igiena corespunzatoare

somn corespunzator

evitarea stresului, emotiilor, frigului, umezelii

practicare de activitati recreative, plimbari in aer liber

urmarea intocmai a tratamentului prescris de medic, doze si durata

lor

control medical periodic la spital sau dispensarele teritoriale

prezentarea imediata la medic in cazul aparitiei simptomatologiei.