Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Inlocuitori de Carne
Inlocuitori de Carne
seamana perfect cu carnea si nu are deloc un gust rau. Este, in mod special, indicata in
alimentatia diabeticilor, fiind o descoperire extrem de utila pentru ei (deoarece nu are deloc
zaharuri si nici lipide).
- Snitelul de soia - este vorba de aceeasi soia texturata, doar ca se gaseste sub forma unor
bucati ceva mai mari, care, puse in apa, capata un aspect foarte asemanator bucatilor de carne
din care se fac snitelele. Pentru a gati aceste snitele vegetale, le vom fierbe in apa cu
condimente cateva minute, dupa care le vom prepara ca pe snitelele normale, cu faina si ou.
Rezulta o mancare delicioasa, pe care multi o confunda cu pestele. Pentru a fi si mai buna, va
recomandam sa o consumati cu lamaie.
- Salamul de soia - daca primele doua tipuri de soia sunt produse numai in Cehia si Ungaria,
acesta este produs si la noi in judetul Covasna, de catre firma "Fito-Fit". Prea multe nu sunt de
spus despre acest aliment, decat ca, pus langa un salam obisnuit, abia poate fi facuta diferenta.
Iar pentru ca lucrurile sa fie complete, va informam ca au aparut la noi si crenvurstii si
parizerul de soia. Toate sunt neasteptat de gustoase.
- Pateul de soia - este si el produs de curand la noi in tara, de catre firma "Inedit", din judetul
Arges. Este ambalat sub forma unor conserve, la fel ca si pateul obisnuit, fiind ideal in
perioadele de post pentru sandviciuri.
- Carnea vegetala - este o creatie foarte noua si destul de nastrusnica a unei firme bucurestene,
"Horticus". Se gaseste ambalata in conserve, fiind condimentata in fel si chip, asa incat sa
semene cu carnea de vaca, de porc, de pui etc. Marturisesc ca, atunci cand am gustat prima
oara din acest produs, m-am uitat de doua ori la eticheta, ca sa ma asigur ca nu are chiar deloc
carne. Se gaseste deja in marile magazine si depozite (Metro, de exemplu), asa ca va lasam sa
va convingeti de asemanare.
Nautul
Este un fel de frate cu soia, fiind la fel de bogat in proteine, dar incomparabil mai gustos. Il
gasiti de cumparat in magazinele naturiste, in marile piete agro-alimentare si in magazinele de
seminte. Cine nu a gustat niciodata chiftele de naut, merita sa o faca - cunoscatorii spun ca
sunt mai bune decat cele de carne. De altfel, in tarile din Orientul Mijlociu, el este un aliment
de baza, din care se fac fel si fel de pateuri, supe si creme (pe care le puteti degusta in
restaurantele arabe din Bucuresti).
Pentru a va (re)acomoda cu acest aliment, va vom da pe scurt reteta de preparare a chiftelelor
de naut:
- boabele de naut se aleg si se spala foarte bine, dupa care se lasa la inmuiat in apa rece (de la
robinet) la temperatura camerei, vreme de 16-24 de ore;
- dupa ce se scurg boabele bine (zeama care rezulta este bine sa o pastrati), se dau prin masina
de tocat, dupa care se adauga legume tocate (ceapa, morcov, patrunjel) si putina paine
inmuiata in apa. Daca boabele de naut au fost bine inmuiate, nu mai este nevoie de ou ca sa se
lege chiftelele;
- prajirea se face la foc mediu, pana se rumenesc, iar garnitura cu care le veti consuma, va
lasam pe dvs. sa o alegeti. Gustul se intelege ca este delicios, mai ales daca le adaugati putin
cimbru, piper si cateva fire de patrunjel.
- Apa de naut (adica chiar zeama care rezulta dupa scurgerea boabelor inmuiate) este un
adevarat elixir de sanatate, fiind un medicament mentionat in tratatele medicale inca din
Antichitate. Consumarea unui pahar pe zi din aceasta zeama este in mod special recomandata
in timpul iernii, ferindu-ne de raceli, incalzindu-ne rapid corpul si dandu-ne o stare pronuntata
de vioiciune si vitalitate. Este foarte apreciata ca revigorant masculin, marind rapid potenta (in
aceasta calitate este foarte apreciat in tarile arabe). Fiind un medicament, veti vedea, foarte
puternic, aceasta zeama este contraindicata in febra, hipertensiune, stari de iritabilitate
Mai in gluma, mai in serios, trebuie sa spunem ca ne aflam in plin... razboi. Este vorba de un
razboi ceva mai special, si anume - de un razboi informational. Orice concern care produce
peste noapte tone de carne (nu conteaza de ce calitate), obtinand profituri uriase, va avea grija
sa puna in circulatie informatia ca inlocuitorii carnii sunt toxici. Analog, orice mare
producator de medicamente alopate contra cancerului va avea grija sa puna in circulatie (din
guri care sa para cat mai autorizate) informatia ca plantele anti-cancerigene sunt, bineinteles,
cancerigene.
Sa facem insa un apel la bun simt si sa ne gandim: daca plantele din padurile noastre si
legumele de pe campurile noastre sunt cancerigene, atunci un simplu aditiv alimentar, cum
sunt cei care coloreaza toate sucurile din comert, este echivalentul bombei de la Hiroshima!
Iar acest lucru poate fi confirmat de orice toxicolog. Sa dam, asadar, in continuare, fara teama,
curs indemnului foarte sanatos si simplu de a ne reintoarce la Natura.Ilie Tudor
Mancati ca italienii
Sindromul vacii nebune i-a determinat pe medicii nutritionisti sa recapituleze tipurile de
alimentatie care ii dau omului satisfactie culinara, fara insa a-l imbolnavi. Pe locul unu, in
urma testelor efectuate, se plaseaza bucataria italiana, compusa in principal din legume,
fructe, paine din cereale integrale, paste, orez si cartofi, adevaratele "Light-Products" ale
naturii. Ele nu contin aproape deloc grasimi, in schimb, sunt bogate in saruri minerale,
vitamine si fibre, precum si in alte substante naturale din plante."Aceste veritabile elixiruri de
sanatate" - afirma specialistii - "ca, de pilda, carotinoidele sau flavonoidele, apara organismul
intr-un mod complex si miraculos, care n-a fost inca explicat pe deplin. Ele capteaza radicalii
acizi liberi, opresc dezvoltarea tumorilor maligne si intaresc sistemul imunitar. In plus,
legumele care le contin (morcovi, rosii etc.) fac parte din delicioasele feluri de mancare
italienesti."
In concluzie: imprieteniti-va cu spaghetele, cu sosurile de rosii fara grasimi, cu risotto (pilaf
cu ciuperci), cu broschettele (paine neagra prajita cu ulei de masline, rosii si usturoi), cu
legumele la gratar, cu pestele si cu multe alte retete publicate de-a lungul vremii in paginile
revistei "Formula As".