Zeelenberg, 2008, The role of interpersonal harm in distinguishing regret from guilt

Rolul daunelor interpersonale in deosebirea regretului de vina

Concepte-cheie: regret, vina,
Obiectiv:
1.masura in care diferenta dintre daunarea interpersonala (rezultate negative pentru altii) si daunarea
intrapersonala (rezultate negative pentru sine) este cruciala in diferentierea regretului de vina.
2. examinarea componentelor emorionale caracteristice ale experientei emotionale de regret si vina.
Prezentam trei studii pentru a aratat ca daunarea interpersonal si intrapersonala intradevar
conduce la experiente emotionale diferite, insa ca eticheta emotionala regret este aplicata
ambelor tipuri de experiente in timp ce eticheta emotionala vina este aproape unic folosita
pentru a se referi la experiente emotionale urmand daunarea facuta altcuiva.
Ipoteze:
V.I.: daunarea: Intrapersonala vs Interpersonala
V.D.: ratingurile regretului si vinii
METODA
Studiul I: Studiul 1 este o replica conceptuala a studiilor lui Berndsen si colegii (2004) in care
scenariul este acelasi la toate conditiile si in care daunarea interpersonala si intrapersonala este
manipulate in interiorul aceluiasi domeniu si intre subiecti.
Studiul II: Studiul 2 extinde acest rezultat din aratarea ca caracteristicile fenomenologice ale vinii (ex
sentimente si actiuni; Roseman si colegii, 1994) sunt influentate de manipularea daunarii, insa
caracteristicile fenomenologice ale regretului nu sunt.
Studiul III: trecem de la scenarii ipotetice la evenimente de viata aminitite ale vinii si regretului.
Descoperim ca experientele de vina sunt asociate predominant cu daunarea interpersonala, in timp ce
experientele de regret sunt asociate cu ambele tipuri de daunare.
Studiul I:
Subieci: 25 de barbati, 25 femei; media varstei=22 ani, studenti
Plan cercetare:
Instrumente: chestionar
Procedura:
1. S au completat un chestionar de o pagina continand un scenariu si masuratorile dependente.
2. Au fost desemnati la cele doua conditii aleatoriu (daunare interpersonala vs intrapersonala).
Participantii din conditia intrapersonala au citit urmatoarele:
1

Faci un dus inainte sa te bagi in pat sa dormi. Esti obosit si iti lasi hainele si papucii in baie.
Noaptea, te trezesti si mergi la toaleta. Pentru ca e intuneric nu vezi pantofii si cazi pe podea.
Durerea este de nesuportat si ajungi la urgent. Iti rupi piciorul si ai nevoie sa il tii in ghips timp de
trei saptamani.
Participantii din conditia interpersonala au citit acelasi scenariu, insa in cazul lor este mama lor care
se trezeste, merge la toaleta si isi rupe piciorul.
1. Dupa ce au citit fiecare scenario, participantii au indicat nivelul de regret si vina pe care l-ar
simti in acea situatie pe o scala de 11 puncte variind de la 0 (deloc) la 10 (foarte mult).
Rezultate:

analizale univariate a variantelor (ANOVA) au dezvaluit ca manipularea daunarilor

intrapersonale si interpersonale au influentat ratingurile vinii, unde vina era mai mare in
conditiile de daunare interpersonala. Manipularea, totusi, nu a avut nici un efect asupra
ratingurilor regretului.
ratingurile regretului si vinii au corelat semnificativ, r(50)=.52m p<.01. atunci cand am
computerizat corelatiile in mod separate am descoperit ca regretul si vina au corelat
semnificativ in conditia de daunare interpersonala., r(25)=.73, p<.01, dar nu si in conditia de
daunare intrapersonala, r(25)=.33, p=.10. Acesti coeficienti ai corelatiilor sunt foarte diferiti,
Z=1.94, p<.05, sugerand faptul ca ratingurile regretului si vinii sunt mai asemenatoare in
situatiile daunarii interpersonale decat in situatiile daunarii intrapersonale.

Discutii: Rezultatele studiului 1 au sugerat ca oamenii folosesc eticheta emotionala regret pentru a
denota experiente in situatii de daunare intrapersonala si interpersonala, insa ca vina este cel mai
mult folosita numai pentru a denota emotia experimenttat in situatii de daunare interpersonala.
Totusi, nu am masurat direct experientele emotiilor in studiul 1. In studiul 2, am avut ca scop
replicarea rezultatelor din studiul 1 cu un scenariu diferit. In plus, am adaugat itemi referindu-se la
componentele fenomenologice ale regretului si vinii. Ratinguri ale componentelor emotiilor (vezi
Roseman si colegii, 1994) sunt adesea folosite pentru a compara si diferentia emotiile (ex Bougie,
Pieterss & Zeelneberg, 2003; Breugelmans & Poortinga, 2006; Van Dijk & Zeelenberg, 2002).
Asteptam o replicare a diferentelor in folosirea etichetelor emotionale (regretul si vina) intre situatiile
de daunare intrapersonala si interpersonala. Am asteptat de asemenea si o diferenta asemanatoare
intre componentele emotionale care masoara experiente de regret si acelea care masoara experiente
de vina.

Studiul 2
Subieci: 17 barbati, 47 femei; media varstei=19 ani
Plan cercetare:
Instrumente: chestionar
Procedura:
2

1. S au completat un chestionar de o pagina continand scenariul si masuratorile dependente. Li

s-a desemnat aleatoriu una din cele doua conditii (Daunare: intrapersonala vs interpersonala).
Participantii din conditia intrapersonala [interpersonala] au citit scenariul urmator:
Iei bicicleta [mamei tale] sa fai o mica plimbare pana la brutarie. Cand ajungi acolo, nu pui lacat la
bicicleta. Cand te intorci din magazine, 5 minute mai tarziu, vezi ca bicicleta a fost furata.
2. Dupa ce au citit acest scenariu, participantii au fost intrebati despre sentimentele lor,
gandurile, tendintele de actiune si scopurile emotivationale. Fiecare din tipurile de raspuns a
fost evaluat prin doi itemi, unul pentru regret si unul pentru vina. Acesti itemi au luat forma
unor afirmatii despre experienta lor in situatia descrisa in scenariu. Itemii au fost luati din
studiile lui Breugelmans si Poortinga (2006); Roseman si colegii (1994); si Zeelenberg, Van
Dijk, Manstead si Van der pligt (1998). Intrebarile si itemii sunt prezentati in tabelul 2.
Participantii au raspuns unei scale de 6 puncte variind de la 0 (deloc) la 5 (foarte mult). Neam asteptat ca componentele vinii sa difere intre cele doua situatii, insa itemii de regret sa nu
difere.
Rezultate: analizele ANOVA univariate au aratat ca a existat o diferenta semnificativa (in directia
prezisa) pentru toti itemii vinii, nu si pentru itemii regretului.
Tiparul corelatiilor intre ratingurile regretului si vinii au prezentat o tendinta similara, desi mai putin
pronuntata, ca in studiul 1. Regretul si vina au corelat semnificativ in conditia de daunare
interpersonala, r(32)=.37, p<.05, insa nu si in conditia de daunare intrapersonala, r(32)=.11, p=.56.
Aceasta diferenta intre corelatii este directia prezisa, insa nu semnificativa, Z=1.04, p=.15,
Discutii: Corelatiile mai scazute si diferenta nesemnificativa viitoare dintre coeficienti poate fi
cauzata de diferenta dintre daunarea facuta in scenariul studiului 2 (bicicleta furata) si scenariul
studiului 1 (picior rupt).

Ce ai crede?
Ai pierdut o oportunitate
Ai violat o norma morala
Cum te-ai simti?
Ca trebuia sa stii mai bine
O persoana rea
Ce ai vrut sa faci?
Sa te bati

Sa iti ceri scuze

Ce ai vrut sa obtii?
Sa repair ce s-a intamplat
Sa fii iertat
Ce emotii ai simti?
Regret
Vina

Nota: au fost cate 32 de participant pe conditie. Intrarile sunt raspunsuri medii la intrebarile puse,
unde itemul de raspuns este considerat un raspuns. Primul item de raspuns pentru fiecare intebare a
fost un item de regret; al doilea a fost de vina. Participantii au raspuns pe baza varierii scalei de la 0
(deloc) la 5 (foarte mult). P<.05
Studiul 3
Al treilea studio are doua obiective:
sa stim daca experientele zilnice ale regretului intalnesc ambele situatii de daunare
interpersonala si intrapersonala, in comparatie cu experientele vinii, la care ne-am asteptat sa
fie in mare parte interpersonala. Astfel, am utilizat experiente care au aparut in mod natural
ale vinii si regretului. Gasirea unei asocieri a regretului cu ambele tipuri de situatii ar valida
rezultatele obtinute in studiile 1 si 2.
sa examinam continutul experiential al regretului si vinii interpersonale si intrapersonale in
detaliu, prin studierea componentelor emotionale caracteristice (ex Roseman si colegii,
1994). Ne-am asteptat ca experiente de regret care decurg din daunarea interpersonala sa
imparta insusiri cu experientele de vina, si sa fie diferite de experientele de regret care decurg
din daunarea intrapersonala.
Subiecti: barbati, 20 femei, media varstei=20 ani, student, li s-a desemnat aleatoriu conditiile de
regret si vina.
Instrumente: chestionar, analiza tematica(codificarea raspunsurilor)
Procedura:
1. Cand au ajuns in laborator, participantii au fost pusi in cabine diferite si li s-a inmanat un
chestionar. Acest chestionar avea doua sectiuni.
In prima sectiune, participantilor li s-a spus sa se gandeasca la un moment cand au experimentat
emotia tinta (adica regret sau vina) si sa descrie aceasta situatie cat de detaliat puteau.
A doua sectiune a consistat dintr-o lista de 20 de componente emotionale si 6 emotii (vezi tabelul 3).
Participantii au indicat masura in care au experimentat aceasta emotie si componentele emotionale in
timpul episodului descris in sectiunea 1, folosind scale de 6 puncte, variind de la 0 (nu am
experimentat asta deloc) la 5 (am experimentat asta foarte mult).componentele emotionale au fost
divizate in ganduri (N=8; Ce ai gandit), sentimente (N=4; Cum te-ai simtit?), tendinte de a
actiona (N=4; Ce ai vrut sa faci?) si motivatii (N=4; Ce ai vrut sa obtii?). emotiile erau regret,
vina, dezamagire suparare, rusine si manie. emotia tinta a fost prima din lista fiecarei conditii.
Rezultate:
Am analizat in primul rand descrierile experientelor de regret si vina care au fost asigurate de
participanti. Acestea au fost aranjate in doua categorii: interpersonal si intrapersonal. Un evaluator
antrenat care nu a fost constient de intrebarile de cercetare a facut sortarea. A fost instruit sa sorteze
descrieri situationale in conformitate cu faptul daca situatia era in principal despre dauna facuta
altcuiva (interpersonala) sau persoanei insisi (intrapersonala). Exemple de situatii din categoria
interpersonala a fost simtirea regretului pentru citirea scrisorilor intime ale cuiva sau simtirea vinii
pentru distrugerea masinii a unuia dintre parinti. Exemple de situatii din categoria intrapersonala au
fost simtirea regretului pentru ca nu si-a luat o sluja de vara sau simtirea vinii pentru ca a incalcat o
dieta. In cazurile in care situatiile nu erau clare in totalitate (<5%) clasificarea a fost discutata cu
autorul. Toate situatiile au putut fi clasificate ca fiind ori intrapersonale, ori interpersonal.
Datele au dezvaluit o diferenta semnificativa intre cele doua emotii =>

In conditia de regret au existat 18 cazuri al regretului intrapersonal si 30 de regret

interpersonal.
Conditia vinii a fost diferita. Am descoperit numai 6 cazuri de vina intrapersonala si 42 de
cazuri de vina interpersonala. Deoarece numarul mic de situatii de vina intrapersonala nu permiteau
o analiza parametrica valida, in a doua faza a analizei au fost folosite numai cele trei categorii
ramase: compararea experientei emotionale.
=> In a doua faza am comparat modul in care experientele de regret interpersonal,
intrapersonal si vina interpersonala au avut efect asupra componentelor emotionale si emotiilor.
Tabelul 3 aratat mijloacele si efectele univariate pentru fiecare din cei 26 de itemi in cele trei
conditii.

Sa inspectam mai intai ratingurile regretului si vinii (care sunt prezentati in partea superioara a
tabelului 3), pentru a vedea daca participantii nostril chiar si-au amintit emotiile cerute. Atat regretul
interpersonal, cat si cel intrapersonal au avut valori mai mari decat vina interpersonala. Totusi, atat
vina interpersonala cat si regretul interpersonal au avut valori mai mari la vina decat regretul
intrapersonal.
Acum sa inspectam rezultatele care au ramas in tabelul 3. Zece componente emotionale si 3 cuvinte
ale emotiei arata diferente mari intre cele trei categorii in ceea ce priveste clasificarea lui Cohen
(1988) asupra efectelor. Aceste diferente au fost in mare parte intre ambele tipuri de regret si intre
regretul intrapersonal si vina interpersonala.
Pentru a obtine o perspectiva totala asupra corespondentei dintre emotii, am calculat corelatiile legate
de rang-ordine intre emotii pe baza scorurilor medii a 20 de componente emotionale in tabelul 3
(vezi Breugelmans si colegii, 2005). Acest fapt dezvaluie o estimare generala a masurii in care
ratingurile vinii si ambelor tipuri de regret erau similare sau diferite de-a lungul celor 20 de
componente. Dupa cum s-a asteptat, regretul interpersonal si vina interpersonala au fost puternic
corelate, p=.92, p<.01. Regretul interpersonal si regretul intrapersonal nu au corelat, p=.20, p=.40, si

nici regretul si vina intrapersonale, p=.23, p=.34. Aceste rezulate au confirmat faptul ca experientele
de regret se aseamana celor de vina in situatiile interpersonal, dar nu si in situatiile intrapersonale.
Discutie
Scopul acestui studiu a fost dublu. In primul rand, am vrut sa confirmam ca regretul este in mod
natural asociat cu ambele situatii de daunare intrapersonala si situatiile de daunare interpersonala.
Aceasta asteptare a fost confirmata cu claritate. Atunci cand au fost rugati sa se gandeasca la o
situatie in care au experimentat regretul, 37, 5% dintre participant au raportat o situatie
intrapersonala si 62, 5 % una interpersonala. In opozitie, cu vina cea mai mare majoritate a
participantilor (87, 5%) au raportat o situatie interpersonala. Aceste rezultate se potrivesc foarte bine
cu cele obtinute in studiile 1 si 2 care au aratat ca ambele tipuri de situatii, daunare inter- si
intrapersonala, pot evoca regret, in timp ce vina este in mod principal evocata de daunarea
interpersonala.
Al doilea scop al studiului a fost examinarea experientei emotionale de regret si vina in termeni de
componentele emotive caracteristice. Ambele emotii au implicat ganduri despre infaptuirea unui
lucru rau, daunarea sinelui, si responsabilitatea pentru ce s-a intamplat, actiunea de a se mania pe
sine, dorinta de a se bate, vointa de a repara ce s-a intamplat, si dorinta de imbunatatire a sinelui.
Astfel, atat regretul cat si vina implica un fel de mijlocire a unui eveniment negativ, si intentia de a
schimba lucrurile pentru a repara ce s-a intamplat. Totusi, in afara de aceste asemanari, studiul a arata
in mod clar ca experienta de regret interpersonal si vina interpersonala sunt mai asemenatoare decat
cele de regret interpersonal si intrapersonal.
Regretul intrapersonal a fost asociat in mare masura cu gandurile ca situatia putea fi inca modificata
si ca cineva a ratat o oportunitate. Acest lucru ilustreaza auto-concentrarea puternica a regretului
intrapersonal. Regretul interpersonal si vina interpersonala au fost asociate cu gandurile daunarii
altcuiva, violarea unei norme morale, a fi o persoana rea, dorinta de corectare a greselilor si dorinta
de a-si cere iertare, a fi iertat si imbunatatirea relatiilor sociale. Aceste caracteristici ale emotiilor
arata in mod clar concentrarea puternica pe alti oameni.
Drept un suport final pentru afirmatia noastra cum ca regretul poate fi atat intrapersonal cat si
interpersonal, ratinguri ale acestei emotii nu difera semnificativ intre ambele tipuri de regret. Ambele
tipuri de experiente par sa fie evoce regretul in mod egal. Sau, din alt unghi, cuvantul emotie regret
se aplica in mod egal la fel de bine pentru situatii de daunare interpersonala cat si intrapersonala.
Totusi, numai experientele de regret interpersonal au fost evaluate pentru vina, in timp ce numai
experientele de regret intrapersonal au fost evaluate pentru dezamagire. Acest fapt sugereaza ca
experientele de regret variaza de la dezamagire despre daunare auto-impusa la vina cu privire la
comportamentul cuiva care afecteaza in mod negativ pe altcineva. Vina, pe de alta parte, pare sa fie
in principal constransa la situatiile de daunare interpersonala.

DISCUTIE GENERALA
Ne-am inceput cercetarea cu intrebarea daca regretul si vina pot fi differentiate pe baza tipului de
daunare (intrapersonala sau interpersonala) care elicita aceste emotii (conform Berndsen si colegii,
2004). Rezultatele studiilor noastre arata in mod clar ca tipul de daunare nu este crucial pentru
diferentierea regretului de vina. Desi vina a fost legata predominant de situatii care implica daunarea
facuta altcuiva, regretul a fost legat atat de situatii de daunare intrapersonala, cat si interpersonala.
Am descoperit acest rezultat in scenariul experimentelor cu cuvinte ale emotiei (studiul 1) si
componente ale emotiilor (studiul 2) ca variabile dependente precum si in studiul auto-biografic de
amintire (studiul 3). Am descoperit de asemenea si ca concentrarea dubla a regretului se reflecta in
fenomenologia acestei emotii. In situatii de daunare interpersonala, experienta fenomenologica a
regretului imparte multe trasaturi cu fenomenologia vinii. In situatii de daunare intrapersonala
fenomenologia este diferita, desi mai multe caracteristici central ale regretului sunt prezente,

indifferent de central daunarii (a se simti responsabil pentru ca a facut ceva rau, a se simti ca trebuia
sa stii mai bine, si dorinta de a repara ce s-a intamplat).
Descoperirile noastre sunt majoritatea in linie cu cele ale lui Landman (1993), care a afirmat ca
regretul este o emotie mai elaborata decat vina. Cu alte cuvinte, regretul se aplica situatiilor de
daunare interpersonala, care sunt legate de experientele de vina, precum si de situatiile de daunare
intrapersonale. Acest lucru sustine si teoriile si studiile empirice ale regretului care sugereaza ca
aceasta emotie este simtita atunci cand un rezultat obtinut se compara cu un alt rezultat care ar fi fost
obtinut daca cineva ar fi ales diferit (ex Loomes & Sugden, 1982; Zeelenberg & Pieters, 2007).
Contrar afirmatiei facuta de Berdsen si colegii (2004), nu pare sa conteze daca rezultatul nedorit este
legat de sine (daunare intrapersonala) sau de altcineva (daunare interpersonala). Studiile noastre
sugereaza ca concentrarea prejudiciului este important pentru emotia vina. Baumeister si colegii
(1994) au elaborat un caz convingator pentru natura interpersonala a vinii. Potrivit acestui studiu,
descoperim ca vina este destul de frecventa, dar nu exclusiv, experimentata in situatii in care oamenii
au facut rau/au cauzat prejudicii altcuiva. Astfel, rezultatele noastre sustin afirmatia lui Berndsen si
colegii cum ca vina este in principal o daunare interpersonala, insa nu ca aceasta este caracteristica
principala a vinii care o diferentiaza de regret.
Credem ca descoperirile noastre au consecinte importante pentru cercetatorii care incadreaza vina si
regretul in studiile lor. Cateva studii au raportat niste rezultate cam diferite pentru regret si vina (ex
Van Kleef, De Dreu & Manstead, 2006), in timp ce altele nu au gasit aproape nici o diferenta (eg
Zeelenberg, Van Dijk, Van der Pligt si altii, 1998). Observatia noastra cum ca regretul este o emotie
mai mare decat vina ar putea explica de ce regretul si vina se comporta cateodata diferit si cateodata
similar. Am descoperit ca in situatiile de daunare interpersonala ratingurile cuvintelor emotiei
(studiile 1&3) precum si experientele fenomenologice raportate (studiile 2 & 3) ale regretului si vinii
au fost foarte similare, insa in situatiile de daunare intrapersonala acestea au fost destul de diferite.
Acest lucru inseamna ca pentru o interpretare corecta a regretului si vinii in studiile empirice este
importanta sa se stie daca experimentele au o centrare intrapersonala sau interpersonala.
La un nivel mai inalt, descoperirile noastre au de asemenea implicatii importante pentru modul in
care noi ca psihologi abordam studiul emotiilor. Multi psihologi tind sa presupuna ca cuvinte diferite
ale emotiei sau etichete se refera la experiente emotionale distincte desi validitatea acestei
presupuneri este vaga (vezi Breugelmans si colegii, 2005; Sabini & Silver, 2005). Drept o explicatie
psihologica a comportamentului uman, experienta fenomenologica a unei emotii e mult mai
importanta decat eticheta atasata experientei (vezi Zeelenberg & Pieters, 2006). Studiul 3 a aratat ca
in situatii de daunare interpersonala regretul este folosit pentru a eticheta experientele care care sunt
foarte similare experientelor de vina. Totusi, aceeasi eticheta a fost de asemenea folosita in situatiile
intrapersonale pentru experiente care erau destul de diferite fenomenologic. Intradevar, diferentele
dintre cele doua tipuri de daunare nu au fost disputate de etichetele emotionale din studiul 1, insa au
fost de componentele emotionale din studiul 2. Aceste date sunt o ilustratie clara a nevoii de a studia
fenomenologia experientiala a emotiilor in totalitate,decat numai etichetele emotionale (vezi Frijda si
colegii, 1995).
Ne grabim atunci cand spunem ca datele noastre nu ar trebui sa fie interpretate ca niste probe in
masura in care regretul si vina se refera mereu la exact aceeasi emotie in situatii de daunare
interpersonala. Desi teoreticienii care recunosc rolul daunarii interpersonale ca un stimulent al
regretului accentueaza ca exista diferente intre cele doua emotii (ex Tannebaum, 2007).
Caracteristicile fenomenologice pe care le-am studiat au fost menote sa sesizeze diferenta dintre
experientele interpersonale si intrapersonale, insa nu sunt sub nici un chip minutioase in definirea
regretului si vinii. De exemplu, se poate astepta ca vina sa fie mai legata de probleme de moralitate si
legaturi sociale decat regretul interpersonal (ex Baumeister si colegii, 1994; Breugelmans &
Poortinga, 2006). Totusi, in multe cazuri experientele de vina se aseamana experientelor de regret
interpersonal. Dupa cum afirma Kagan (2000) Emotia vinii, care este central moralitatii umane,

.cere agentului sa stie ca un act voluntar a facu rau altuia si comportamentul ar fi putut fi reprimat
(pag 48). Este foarte dificil de imaginat un sentiment de vina fara vreun regret.
Ar trebui sa notam si ca distinctia clara pe care am facut-o intre daunarea interpersonala si
intrapersonala nu implica o divizare absoluta intre cele doua emotii. Oamenii sunt animale sociale si
ar putea fi disputat ca fiecare emotie pe care o experimentam si fiecare gand pe care il avem este in
cele din urma de natura interpersonala. Intradevar, studiile din neurostiinta sociala au aratta ca
structurile creierului care sunt legate de sine, sunt de asemenea legate de altii (ex Decety &
Chaminade, 2003; Mitchell, Banaji & Macrae, 2005). Pe de alta parte, este de asemenea aparent ca
lipsa unei anumite regiuni a creierului pentru sine nu exclude posibilitatea unui alt sine la un nivel
fenomenologic. Astfel, credem ca distinctia dintre cele doua tipuri de daunare este importanta si
informative pentru psihologia emotiilor.
In cele din urma, sa ne intoarcem la chestiunea principala care a motivate studiul prezent. Cand este
vorba de studierea emotiilor, recurgem adesea la conceptele limbii de zi cu zi care nu sunt clare
(Scherer, 2005). In asemenea situatii, este bine sa avem un criteriu clar extern pentru a decide care
emotii sunt la fel si care difera. Totusi, acest lucru nu este mereu posibil. Studiul nostru a aratat ca
distinctia dintre daunarea interpersonala si intrapersonala nu este o diferenta cruciala in ceea ce
priveste elucidarea regretului si vinii (vezi Berndsen si colgeii, 2004). In loc, am obtinut date care
sustin idea ca regretul este emotia mai ampla care poate fi simtita in situatiile ambelor tipuri de
daunare (Landman, 1993). Desi nu am gasit probe pentru un singur criteriu clar pentru a diferentia
regretul de vina, credem ca psihologii emotiilor nu prea au motiv sa se descurajeze. Credem ca
studiile noastre au ilustrat in mod convingator cum o abordare componentiala poate fi folosita la
elucidarea proceselor emotionale care nu sunt mereu delimitate in mod clar in limbajul de zi cu zi.