Managementul Serviciilor PDF

qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyu
iopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg
hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv
bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwe
rtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa
sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl
zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm
qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopa
qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyu
iopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg
Departamentul de nvmnt la
hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv
Distan i Formare Continu
bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwe
Facultatea de tiine Economice
rtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa
qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopa
Coordonator de disciplin:
Conf. univ. dr. Constana POPESCU
Lect. univ. dr. Anioara DUIC
2008-2009
UVT
MANAGEMENTUL SERVICIILOR
Suport de curs nvmnt la distan

Management, Anul III, Semestrul II
Prezentul curs este protejat potrivit legii dreptului de autor i orice folosire alta
dect n scopuri personale este interzis de lege sub sanciune penal
ISBN
2
SEMNIFICAIA PICTOGRAMELOR
= INFORMAII DE REFERIN/CUVINTE CHEIE
= TEST DE AUTOEVALUARE
= BIBLIOGRAFIE
= TEM DE REFLECIE
= TIMPUL NECESAR PENTRU STUDIUL UNUI CAPITOL

SAU SECIUNE
= INFORMA II SUPLIMENTARE PUTE I GSI PE PAGINA

WEB A U.V.T. LA ADRESA www.didfc.valahia.ro SAU
www.id.valahia.ro .
Tematica cursului
1. Capitolul I. Managementul serviciilor publice

Concept. Caracteristici. Principii
2. Capitolul II. Sistemul serviciilor publice din
economia naional
3. Capitolul III. Principalele relaii care se stabilesc
ntre serviciile publice
4. Capitolul IV. Agenii economici prestatori de servicii
publice
5.
Capitolul
V.
Sistemul
managementului serviciilor publice
organizatoric
al
6. Capitolul VI. Sistemul

managementului public
informaional
al
7. Capitolul VII. Sistemul

decizional
al
8. Capitolul VIII. Metode i tehnici

managementului administraiei publice
specifice
CAPITOLUL I
MANAGEMENTUL SERVICIILOR PUBLICE
CONCEPT. CARACTERISTICI. PRINCIPII
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
Cuprins
Obiectiv general
Obiective operaionale
Timpul necesar studiului capitolului
Dezvoltarea temei
Bibliografie selectiv
Tem de reflecie
Modele de teste
Rspunsuri i comentarii la teste
Cuprins
Concept
Caracteristici ale managementului public
Principiile managementului public
Funciile managementului public
Elementele caracteristice managementului public
Serviciul public (definiie, caracteristici)
Obiectiv general: Dobndirea de cunotine privind conceptul

de management public, caracteristicile i principiile managementului
public, precum i funciile managementului public.
Obiective operaionale: nsuirea modului de determinare a

caracteristicilor serviciului public, precum i identificarea funciilor
managementului public.
= 3 ore
CAPITOLUL I
MANAGEMENTUL SERVICIILOR PUBLICE CONCEPT.
CARACTERISTICI. PRINCIPII
1.1. Concept
F
Managementul
public
Managementul public reprezint ansamblul proceselor i relaiilor de

management, bine determinate, existente ntre componente ale sistemului
administrativ, prin care, n regim de putere public, se aduc la ndeplinire legile
i/sau se planific, organizeaz, coordoneaz, gestioneaz i controleaz activitile
implicate n realizarea serviciilor care satisfac interesul public.
Din definiie desprindem urmtoarele caracteristici:
-
Managementul public reunete un ansamblu de procese i relaii de
management, care apar ntre componentele sistemului administrativ;
F
Obiectivul
managementului
public
Obiectivul managementului public este satisfacerea interesului public,
prin crearea unui cadru instituional corespunztor, care s permit aplicarea actelor
normative, ceea ce nseamn i adoptarea de acte normative cu for juridic
interioar, legi sau, dup caz, decrete, hotrri, etc.
-
Procesele desfurate n sectorul public sunt
att
procese de
management, ct i de execuie;
-
Relaiile de management din instituiile publice reprezint raporturile
care apar n sistemul administrativ. n administraia de stat, acestea se realizeaz n

regim de putere public, adic prin intermediul prerogativelor, acordate de Constituie
i putere public general atunci cnd acesta este n conflict cu interesul particular.
Prin urmare, managementul public este o disciplin specializat care are ca
obiect cunoaterea proceselor i relaiilor de management din administraia public n
toat complexitatea lor n vederea formulrii de principii i legiti pentru
perfecionarea permanent a organizrii i funcionrii structurilor administrative, n
funcie de valorile puterii politice, etc.
1.2. Caracteristici ale managementului public
Multidimensionalitatea managementului public atrage, n mod evident, o serie
de caracteristici, care contribuie la o buna nelegere a coninutului acestuia (vezi
figura nr. 2. Caracteristici ale managementului public).
6
F
Caracteristicile
managementului
public
1.
Caracterul integrator. Managementul public studiaz procesele i
relaiile de management din administraia public, cu scopul fundamentrii soluiilor

de perfecionare i raionalizare a sistemului administrativ.
Managementul public studiaz, n esen, modul de conducere a instituiilor
publice dintr-o societate, n sensul larg al termenului, integrnd elemente din toate
domeniile vieii sociale: nvmnt, administraie, asisten social etc.
2.
Caracterul politic. Managementul public este un domeniu al tiinei
influenat de factorul politic. Acest aspect este evident, deoarece nu pot fi indiferente
scopurile urmrite de reprezentanii administraiei publice n state cu regimuri politice
diferite.
Caracteristici ale managementului public
CARACTER
INTEGRATOR
CARACTER
DE
DIVERSITATE
CARACTER
POLITIC
CARACTER
DE SINTEZ
CARACTER
COMPLEX
Figura 1. Caracteristicile managementului public

Sursa: Armenia Androniceanu, Managementul public, Editura Economic,
Bucureti, 2003
3.
Caracterul de diversitate. Managementul public are un caracter de
diversitate, ntruct exist instituii cu competen material general i instituii cu

competen social, instituii centrale i locale. Acesta face ca i managementul s
comporte diferenieri, n funcie de nivelul administrativ la care se refer.
4.
Caracterul complex. Managementul public are un caracter complex
ntruct reunete elemente specifice managementului n diferite domenii aparinnd

7
sectorului public: nvmnt, cultur, asisten social, sntate etc. Simpla

enumerare a acestor domenii ne face s nelegem dificultile n abordarea
problematicii managementului public, n general, i a managementului n aceste
domenii distincte, n special.
5.
Caracterul de sintez. Managementul public preia din alte domenii
concepte, metode, teorii, care sunt folosite cu succes de funcionarii publici. Este
necesar o adaptare a cunotinelor din sociologie, psihologie, statistic,
ergonomie, drept, economie etc., la particularitile sectorului public.
F
Principiile
managementului
public
1.3. Principiile managementului public

La baza managementului public se afl un ansamblu de principii:
1.3.1.
Principiul conducerii unitare
Aparatul administrativ este vast, dar totdeauna este i extrem de complex,

reunind activiti numeroase, de o mare diversitate i complexitate.
Principiul Conducerii Unitare

Principiul Conducerii Autonome
PRINCIPIILE
MANAGEMENTULUI
PUBLIC
Principiul Flexibilitii
Principiul Restructurrii
Principiul Perfecionrii Continue
Principiul Legalitii
Figura 2. Principiile managementului public
Sursa: Armenia Androniceanu, Managementul public, Editura Economic,

Bucureti, 2003
Specificul managementului public, n general, i al administraiei de stat, n

special, impune cu necesitate conducerea i organizarea unitar a acestui vast aparat,
fr de care nu ar fi posibil realizarea obiectivelor administraiei.
1.3.2. Principiul conducerii autonome
Corelat cu principiul conducerii unitare funcioneaz principiul conducerii
autonome.
Aparent aceste dou principii s-ar exclude reciproc. n realitate, ele se mbin,
se intercondiioneaz.
n timp ce conducerea i organizarea unitar asigur coeziunea administraiei de
stat, unitatea de aciune a acesteia, autonomia managerial fac posibil adaptarea mai
rapid a administraiei la condiiile concrete, la particularitile de timp i loc. Totodat,
stimuleaz iniiativa personalului din aparatul administrativ i, legat de aceasta
responsabilitatea n ndeplinirea sarcinilor.
Nerespectarea principiului conducerii unitare ar atrage anarhia n activitatea
administrativ, rezolvrii contradictorii, s-ar ajunge, se poate afirma fr riscul
exagerrii, chiar la dezorganizarea administraiei publice, n general, i administraiei
de stat, n special.
1.3.3. Principiul flexibilitii

n legtur strns cu principiul autonomiei, funcioneaz un alt principiu al
managementului public, i anume, principiul flexibilitii, al adaptrii rapide a
administraiei la schimbrile permanente din viata social.
1.3.4. Principiul restructurrii

Acesta este unul din principiile prin care se urmrete crearea unui aparat
administrativ eficient att din punct de vedere organizatoric, ct i funcional,
corespunztor nevoilor sociale generale.
n funcie de numrul, varietatea, complexitatea i dificultatea problemelor de
rezolvat n cadrul sistemului sunt determinate dimensiunea i structura aparatului
administrativ.
Un prim aspect al restructurrii l constituie stabilirea structurii fiecrei
componente a aparatului administrativ din sectorul public, a compartimentelor
9
acestora, a numrului personalului i repartizrii pe domenii a acestuia, n scopul

utilizrii judicioase, dup norme raionale, a resurselor umane. Se urmrete evitarea
supradimensionrii, care sugereaz cheltuielii suplimentare i paralelisme n
activitate, dar, totodat, i subdimensionarea, fapt care ar avea consecine negative
asupra calitii serviciilor, existnd riscul unei desfurri necorespunztoare a
activitii.
Restructurarea intern a instituiilor administrative implica i asigurarea
tuturor mijloacelor materiale i financiare, a unei corespondene depline ntre
mijloacele existente i obiectivele managementului public pentru sectorul
administrativ.
Restructurarea intern trebuie s cuprind toate domeniile de activitate,
stabilindu-se o structur flexibil pentru fiecare subsistem din cadrul administraiei.
Exist astfel o restructurare intern a instituiilor publice n raport cu sistemul,
dar i extern, a structurii administrative n ansamblu.
1.3.5. Principiul perfecionrii continue

Alturi de restructurare, perfecionarea continu a managementului public se
nscrie ca unul dintre principiile de baz a acestuia. Schimbrile continue, care au loc
n viaa social, impun respectarea lui.
Pe msur ce obiectivele de realizat ale managementului public devin mai
numeroase i mai complexe, rezolvarea lor nu ar fi fost posibil fr o mbuntire
permanent a activitii, a metodelor folosite de managerii din administraie, pentru
asigurarea concordanei dintre acestea i problemele de rezolvat.
Preocuprile pentru perfecionarea permanent trebuie s aib n vedere i
circulaia informaiilor, structura organizatoric, procesul de fundamentare a
deciziilor administrative, deoarece schimbarea este un proces complex, de durat i
necesar.
1.3.6. Principiul legalitii

Este evident faptul c organizarea i funcionarea instituiilor administrative,
n general, trebuie s se fac ntr-un anumit cadru legal.
Prin urmare, legea public este cea care delimiteaz coordonatele ntre care
acioneaz funcionarii publici. Legea conine n mod expres i explicit atribuiile
10
instituiilor administrative, competenele decizionale ale acestora, sistemul de relaii,

drepturile i obligaiile funcionarilor publici etc.
Pornind de la cadrul legal format din acte normative, care trebuie respectate,
managerii publici au libertatea de a fundamenta obiectivele pentru instituiile pe care
le conduc, de a descoperi cele mai potrivite modaliti de aciune pentru realizarea
lor, de a identifica acele ci i mijloace de culegere, nregistrare i transmitere a
informaiilor, de a fundamenta decizii administrative eficiente i de a utiliza cele mai
noi metode de management pentru a satisface nevoile sociale generale.
Specialitii consider principiul legalitii ca fiind fundamental pentru
managementul public.
Principiile managementului public nu pot fi tratate separat. Acestea se afl
ntr-o interdependen continu i respectarea lor accentueaz tot mai mult caracterul
tiinific, teoretic i pragmatic al managementului public.
1.4. Funciile managementului public
F
Funciile
managementului
public
Funciile managementului public sunt :

a. prevederea;
b. organizarea;
c. antrenarea-motivarea;
d. coordonarea;
e. control-evaluare.
PREVIZIUNE
ORGANIZARE
FUNCIILE
MANAGEMENTULUI
PUBLIC
ANTRENAREAMOTIVAREA
COORDONARE
CONTROL
EVALUARE
Figura 3. Funciile managementului public
11
a. Prevederea (previziunea) cuprinde ansamblul aciunilor prin care

conducerea instituiei stabilete obiectivele viitoare ale organizaiei, modalitile de
realizarea a acestora i alocarea resurselor necesare.
Prevederea este un atribut al managementului de nivel superior s prefigureze,
s selecteze o alternativ din viitoarele alternative posibile ale organizaiei.
Aceast funcie se compune din urmtoarele activiti:
- prognozarea;
- planificarea;
- programarea.
- Prognozarea este activitatea ce vizeaz ansamblul organizaiei sau a
principalelor domenii de activitate pe un orizont de timp de minim zece ani.
- planificarea este activitatea care vizeaz orizonturi de timp cuprine de la o
lun pn la un an.
- programarea reprezint activitatea prin care se detaliaz coninutul
planurilor la invel de secie i chiar loc de munc.
b. Organizarea cuprinde activitile ce trebuie efectuate pentru realizarea
cadrului organizatoric optim n vederea dezvoltrii unei activii eficiente.
Organizarea, ca funcie a managementului, cuprinde
- organizarea conducerii;
- organizarea produciei;
- organizarea muncii.
Organizarea conducerii cuprinde aciunile prin care se constituie structura de
conducere sistemul de metode si tehnici, sistemul informaional, sistemul decizional.
Organizarea produciei cuprinde aciunile de definire a structurii de producie,
asigurarea calitii i selectarea i combinarea metodelor i tehnicilor specifice
activitilor domeniului public.
Organizarea muncii cuprinde aciunile de delimitare a proceselor de munc i
de divizare a lor pe componente (micri, lucrri, sarcini etc), selecia, ncadrarea,
stimularea personalului i crearea condiiilor de munc
Aceste funcii ale managementului prezentate mai sus au un caracter dublu:
- sunt funcii ale managementului;
- sunt domenii de sine-stttoare.
Cele dou roluri nu se exclud ci sunt complementare.
12
c. Antrenarea-motivarea
Antrenarea const n ansamblul aciunilor managerilor prin care se
influeneaz personalul n vederea stabilirii i realizrii obiectivelor organizaiei prin
satisfacerea nevoilor care-l motiveaz.
Aceast funcie este n strns legtur cu relaiile
interpersonale ale
conductorului cu subrdonaii.
Principala sarcin a managementului unei instituii n ndeplinirea acestei
funcii este de a-i face pe membrii organizaiei s neleag c utilizndu-se ct mai
bine potenialul propriu pot s-i satisfac obiectivele lor dar n acelai timp s
contribuie la realizarea obiectivelor organizaiei.
Pentru ca aceast funcie s se ndeplineasc n condiii bune trebuie ca
managerul s ia n calcul urmtoarele aspecte:
- fiecare angajat ndeplinete diferite roluri: este un factor de producie n
cadrul organizaiei, este un consumator de bunuri i servicii, este i membru al unei
familii, comuniti, este cetean al unei ri;
- fiecare angajat are o individualitate unic care l deosebete de ceilali
angajai;
- relaiile care se stabilesc ntre conductor i subordonat trebuie s fie
guvernate de principiul respectrii demnitii umane;
- fiecare angajat trebuie s fie tratat n funcie de ntreaga sa personalitate
(nivel de pregtire, experien, caracter, temperament).
Motivarea pornete de la faptul c la baza condiiei umane se afl un
ansamblu de mobiluri (care sunt trebuine, tendine, idealuri, intenii.
n urma aciunilor sale fiecare persoan are o satisfacie.
Factorii motivatori sunt elemente care determin o persoan s ndeplineasc
n mod eficient o activitate.
Satisfacia reprezint o stare de mulumire pe care o are o persoan cnd i-a
fost satisfcut o dorin.
Motivaia reprezint suportul angajrii unei persoane pentru a obine un
rezultat iar satisfacia este legat de rezultatul obinut.
Abraham Maslow a analizat i a sistematizat nevoile n urmtorul mod
(piramida nevoilor):
Nevoile au fost mprite n cinci grupe, astfel:
13
- nevoi fiziologice;
- nevoi de securitate a muncii;
- nevoi sociale de afiliere sau acceptare;
- nevoi de stim;
- nevoi de autorealizare.
Teoria lui Maslow s-a bazat pe urmtoarele:
- oamenii nu sunt satisfcui niciodat;
- fiecare persoan este motivat de o anume nevoie pn cnd aceasta este
satisfcut;
- o nevoie odat satisfcut, ncepe s se manifeste o alt nevoie superioar
celei care a fost deja satisfcut.
Avnd n vedere teoriile motivaiei s-a stabilit c principalii factori
motivatori sunt:
stimularea bneasc;
aprecierea obiectiv a performanelor realizate;
participarea la conducere;
creterea coninutului muncii.
Fundamentul antrenrii n reprezint motivaia.
Pentru a se realiza o antrenare eficient este necesar ca procesul motivrii
personalului s ntruneasc simultan mai multe caracteristici:
- s fie complex: s se utilizeze mai multe stimulente (materiale i morale);
- s fie difereniat de la o persoan la alta;
- s fie gradual: s satisfac n mod succesiv necesitile angajailor.
d. Coordonarea cuprinde ansamblul aciunilor de armonizare a proceselor de
management cu cele de execuie conform obiectivelor i modului de organizare
stabilit.
Coordonarea este o organizare n dinamic a crei necesitate rezult din:
- dinamismul agenilor economici i al mediului nconjurtor n care acetia
funioneaz care este imposibil de reflctat n totalitatea planurilor sau n sistemul
organizatoric;
- complexitatea, diversitatea i chiar ineditul reaciilor personalului.
Funia de coordonare are n vedere, mai ales, resursa uman. Ca urmare,
activitatea central a coordonrii este comunicarea, procesul prin care se transmit i
14
recepioneaz mesaje ntre membrii unei organizaii n vederea realizrii obiectivelor

individuale i colective.
Transmiterea de mesaje se poate face fie de sus n jos, fie de jos n sus, fie pe
orizontal, fie oblic. Asigurarea unei comunicri eficiente depinde de o serie de
factori care reflect att calitatea managementului, ct i a executanilor (nivel de
pregtire, de nelegere, receptivitate fa de nou, stil de conducere adoptat).
Un proces de comunicare const n transmiterea de la emitent (expeditor) a
unui mesaj ctre receptor (primitor, destinatar).
Elementele unui proces de comunicare sunt:
- emitentul;
- mesajul;
- canalul de transmitere;
- receptorul.
Procesul de comunicare:
feed-back
EMITENT
idee codificat mesaj
CANAL de
transmitere a
mesajului
RECEPTOR
primete decodific nelege
accept acioneaz
Procesul de
comunicare
perturbaii
Figura 4. Procesul de comunicare
Prin feed-back comunicarea este un proces n ambele sensuri.
Pe parcursul procesului de comunicare pot s apar o serie de perturbaii.
Pot s apar bariere de comunicare, cum ar fi:
- bariere de limbaj;
- bariere de recepie (recepionarea diferit a mesajului de ctre primitor fa
de ceea ce a transmis emitentul);
- bariere contextuale cnd se produce o percepere diferit a mesajului
transmis, datorit influenei diferiilor factori.
15
Coordonarea poate s mbrace dou forme:

- coordonarea bilateral atunci cnd ea se desfoar ntre un conductor i
un subordonat;
- coordonarea multilateral atunci cnd procesul de comunicare are loc ntre
un conductor i mai muli subordonai (ex.: edina).
e. Funcia de control-evaluare (control reglare) const n ansamblul
aciunilor de evaluare a rezultatelor obinute, de comparare cu obiectivele, normele
sau standardele stabilite iniial, de identificare i corecie a abaterilor.
ndeplinirea acestei funcii impune dou cerine eseniale:
existena unei structuri organizatorice clare, precise n cadrul acesteia s
fie foarte bine precizate posturile, funciile, compartimente funcionale etc.;
orice control trebuie s se bazeze pe planuri stabilite anterior.
Procesul de control cuprinde 3 etape:
- stabilirea standardelor, normelor, a cerinelor, a criteriilor de performan
etc.;
- msurarea rezultatelor i compararea acestora cu standardele, normele,
cerinele stabilite;
- corectarea abaterilor (devierilor).
Caracteristicile procesului de control-evaluare sunt:
- s fie continuu;
- s aib caracter preventiv;
- s fie corectiv.
ntre funciile managementului exist o strns interdependen; ele au un
caracter complementar.
Funciile managementului public prezint o serie de trsturi comune cum ar
fi:
-
au caracter general (se regsesc n principiile de management al
oricrei organizaii);
-
au caracter dinamic (coninutul lor modificndu-se sub influena unor
factori);
-
sunt interdependente;
se manifest cu intensiti diferite n cadrul piramidei ierarhice.
16
1.5. Elementele caracteristice managementului public

ELEMENTE
CARACTERISTICE
MANAGEMENTULUI PUBLIC
F
Elementele
caracteristicile
managementului
public
INTERESUL PUBLIC
PUTEREA PUBLIC
AUTORITATEA
- Este precizat de puterea

politic
- Este o reflectare a nevoii
sociale
Reprezint
mobilul
- Presupune existena unui
cadru legislativ care s
precizeze limitele de aciune
ale funcionarilor publici
pentru satisfacerea nevoii
sociale
- Se delimiteaz de nevoia
social
- Are un anumit grad de
generalitate
- i schimb coninutul n
diferite perioade istorice etc.
Este exprimat de
- Drepturile speciale pe care
le
are
o
instituie
administrativ
care
reprezint i apr interesul
public
- Acioneaz ntr-un cadru
legal bine definit
- Confer dreptul
reprezentanilor pentru a
emite acte normative
- Respectiv, regimul de putere
public contribuie la:
- ndeplinirea legilor
- prestarea de servicii
publice
- Se concretizeaz n legi care
precizeaz cadrul formal al
- Este competena care

revine unor instituii
i/sau funcionari publici
pentru
a
desfura
anumite activiti
- Are 3 forme:
- juridic
- legislativ
- executiv
- Este exercitat de:
- Curtea Constituional
- Parlament
- Guvern
- Preedinte
- Este exercitat direct
i/sau indirect
- Este un atribut specific
al administraiei de stat
Figura. 5. Elementele caracteristice managementului public

Sistemul de management public are urmtoarea componen (figura 6):
-
subsistemul organizatoric;
subsistemul informaional;
subsistemul decizional;
subsistemul metodologic.
17
F
Sistemul de
management
public
Structura de
management
Sistemul de
management
public
Structura organizatoric (formal)

Sistemul informaional
Structura informal
Procesul de
management
Modul i stilul de lucru al

managerilor
Metode i tehnici de management
Sistemul decizional
Figura 6. Sistemul de management public

Trsturile procesului de management sunt urmtoarele:
-
este un proces unitar;
este un proces tipic;
este un proces contextual;
este un proces continuu.
1.6. Serviciul public (definiie, caracteristici)

SERVICIUL PUBLIC
Ansamblul activitilor autorizate de administraie pentru a satisface

nevoile sociale n interes public
F
Caracteristicile
serviciului public
CARACTERISTICI
Satisface o nevoie social;
Se afl n raport juridic permanent cu sistemul administrativ
care l-a nfiinat i care l conduce;
Furnizeaz bunuri i/sau servicii care satisfac interesele
unui grup sau ale societii n general;
Este supus unui sistem juridic reglementat de principii de
drept public;
Satisface interesele sociale generale pentru care a fost
nfiinat;
Se creeaz sau se desfiineaz n urma unei decizii
de management;
1.7. Criterii deadministrative
clasificare a serviciilor
publice
Se realizeaz prin stabilimente publice;
Tipologie variat
18
Servicii publice administrative

JURIDIC
Servicii publice industriale i comerciale
Servicii publice la realizarea crora nu

sunt implicate alte persoane din rndul
clienilor
MODUL DE
COOPERRARE LA
SATISFACEREA
INTERESULUI
PUBLIC
F
Criterii de
clasificare a
serviciilor publice
Servicii publice la realizarea crora

particip n mod direct i alte persoane
Servicii publice la realizarea crora sunt
implicate persoane din afar
CRITERIUL
Servicii naionale
NIVELUL LA
CARE SE
REALIZEAZ
Servicii locale
Servicii publice monopolizate

FORM DE
PROPRIETATE
Servicii publice realizate de ageni

economici publici i/sau privai
Figura 7. Criterii de clasificare a serviciilor publice
BIBLIOGRAFIE SELECTIV
1. Constana Popescu, Managementul serviciilor publice, Ed. UVT,
Trgovite, 2009
2. Armenia Androniceanu, Management public, Ed. Universitar,
Bucereti, 2004
19
TEST DE AUTOEVALUARE
1. Care sunt caracteristicile i principiile managementului public?
2. Ce nelegei prin funcie a managementului i care sunt acestea ?
TEM DE REFLECIE
Reflectai asupra modului cum sunt respectate principiile
managementului public n instituiile publice din Romnia.
20
MODELE DE NTREBRI
ntrebrile vor fi tip gril, cu cel puin un rspuns fiecare ntrebare.
1. n categoria principiilor specifice managementului administraiei publice
se includ:
1. principiul variantei optime;
2. principiul conducerii unitare;
3. principiul definirii armonizate a posturilor i funciilor;
4. principiul conducerii autonome;
5. principiul perfecionrii continue;
6. principiul asigurrii unui timp corespunztor de reacie
7. principiul flexibilitii;
8. principiul unitii metodologice a tratrii informaiilor;
9. principiul legalitii.
Care din combinaiile de mai jos exprim principii ale managementului
public?
a.
(2,3,6,8,9);
b. (2,4,5,7,9);
c.
(1,2,3,4,5);
d. (2,4,5,8,9).
e.
(1,4,5,6,7);
2. Artai care din variantele prezentate mai jos reprezint funcii ale
a) previziune, cercetare-dezvoltare, organizare, producie, salarizare; motivare;
b) previziune, organizare, planificare, conducere, motivare; antrenare;
c)previziune, coordonare, decizie, comercial, financiar-contabil; administrare;
d) previziune, organizare, coordonare, antrenare, control-evaluare, administrare.
e) previziune, organizare, cercetare-dezvoltare, comunicare, personal; coordonare;
3. Care din caracteristicile prezentate mai jos aparin managementului
public:
21
1.
caracter unitar;
2.
caracter integrator;
3.
caracter formal;
4.
caracter politic;
5.
caracter complex;
6.
caracter de analiz;
7.
caracter de diversitate;
8.
caracter de sintez;
9.
caracter modular.
Artai care combinaie este corect:

a. (1,2,3,4,5);
b. (2,4,5,7,8);
c. (2,4,5,6,9);
d. (3,4,5,8,9);
e. (2,3,4,7,9).
RSPUNSURI LA NTREBRI
1. b.
2. d.
3. b.
22
CAPITOLUL II
SISTEMUL SERVICIILOR PUBLICE DIN
ECONOMIA NAIONAL
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
Cuprins
Obiectiv general
Dezvoltarea temei
Tem de reflecie
Modele de teste
Cuprins
Conceptul de sistem de servicii publice i caracteristicile

generale ale acestuia
Serviciile publice centrale i locale din Romnia
Tipologia serviciilor publice
Obiectiv general: Dobndirea de cunotine privind sistemul

de servicii publice i tipologia acestora.

serviciilor publice centrale i locale.
= 3 ore
23
CAPITOLUL II
SISTEMUL SERVICIILOR PUBLICE DIN ECONOMIA NAIONAL
2.1 Conceptul de sistem de servicii publice i caracteristicile generale ale
F
Conceptul de
sistem de servicii
publice
acestuia
Conceptul de sistem este de dat relativ recent i poate fi definit ca un
ansamblu de elemente corelate ntre ele prin diverse forme de interaciune i
interdependen. O universitate, un spital, o fiin, o carte etc. constituie exemple de
sisteme, adic mulimi de persoane, obiecte, procese etc. asamblate, organizate dup
anumite principii.
Dei asupra conceptului de sistem se poart nc discuii, acesta poate fi
definit (caracterizat) dac sunt ndeplinite urmtoarele condiii: este un ansamblu de
elemente (entiti) interdependente; este delimitat de un domeniu care-1 difereniaz
de mediul exterior; este n general interdependent cu mediul prin tipul intrrilor
dinspre mediu i ieirilor ctre mediu; funcioneaz conform unei (unor) finaliti
cunoscute sub denumirea de obiective sau misiuni; satisface nite restricii sau valori
limit.
Noiunea de sistem este foarte general. Att bunurile materiale, ct i fiinele
pot fi abordate prin prisma concepiei sistemice, nregistrndu-se urmtoarele dou
mari grupe de sisteme: nensufleite (tehnice); vii.
Acea parte a unui sistem care, considerat ca atare, ntrunete condiiile de
definire a sistemului, poart denumirea de subsistem.
Caracteristica se definete ca fiind o nsuire comun a tuturor elementelor
(subsistemelor) sistemului ale crei valori difer de la o unitate la alta sau de la un
grup la altul.
F
Caracteristicile
generale ale
sistemului de
servicii publice
Caracteristicile generale ale sistemului serviciilor publice

Sistemele, indiferent de natura lor, prezint anumite caracteristici, ntre care
amintim:
1.
Structura sistemului care reflect modul de organizare a acestuia,
respectiv descrierea subsistemelor i a relaiilor ce se stabilesc ntre ele.

2.
Eficacitatea arat gradul de satisfacere a finalitii sistemului.
24
3.
Eficiena arat raportul matematic dintre rezultatele (realizrile)
sistemului i consumul de resurse ocazionat de funcionarea sistemului.

4.
Robusteea
este proprietatea sistemului de a funciona normal n
condiiile prezenei unor perturbaii generate de mediul exterior, n limita unor

restricii.
5.
Ultrafiabilitatea este definit ca fiind acea capacitate a sistemului de
a-i menine eficacitatea n condiiile n care o parte din structura acestuia i pierde
funcionalitatea (se defecteaz).
6.
Adaptabilitatea
este
proprietatea
de
modifica
automat
funcionalitatea i/structura n vederea meninerii (maximizarea) eficacitii

(eficienei) n condiiile unui mediu variabil (turbulent).
7.
Autoadaptarea este proprietatea sistemului de a acumula experien i
de a o folosi pentru creterea eficienei i sau eficacitii cu care funcioneaz.

8.
Interdependena se definete prin faptul c cel puin o ieire a unui
sistem poate fi utilizat ca intrare a altui sistem, cel puin la nivelul unor fluxuri de
informaii. Interdependena presupune, n primul rnd, anumite legturi ntre sisteme.
9.
Interoperativitatea este definit ca fiind acea proprietate ca mai multe
sisteme interconectate s funcioneze ca un sistem unic.

10.
Sinergia este acea capacitate a elementelor i/sau subsistemelor unui
ansamblu interconectat i interoperabil, de a produce mai mult mpreun dect

separat.
Sinergia poate fi realizat n condiiile n care exist:
compatibilitate ntre obiectivele sistemelor;
posibilitatea utilizrii n comun a unor resurse.
Principalele deosebiri dintre bunuri i servicii

BUNURI
SERVICII
1. Caracter material
Imateriale
2. Stocabile
Nestocabile
3. Pot fi analizate nainte de a fi Nu exist nainte de cumprare

cumprate
Nu pot fi revndute
4. Pot fi revndute
Nu se transfer
5. Transfer de proprietate
Simultaneitate
25
6. Consumul este precedat de producie
Nu pot fi transportate
7. Pot fi transportate
Se desfoar n acelai loc
8.Producia,
vnzarea,
consumul
se Clientul particip la producie
desfoar n locuri diferite
Serviciul nu se export, doar sistemul de
9. Doar fabricantul produce
servicii
10. Produsul poate fi exportat
Mult implicat
11. Cumprtorul este puin implicat
Puin controlabile
12. Controlabile prin standard
Puin complexe
13. Complexitate tehnic
Variabilitate mare
14. Variabilitate-relativ mic
F
Elementele
definitorii ale
serviciului public
Identificarea unui serviciu public presupune luarea n considerare a trei

elemente.
a)
Elementul material: serviciul public este, n primul rnd, o activitate
de interes general.
b)
Elementul voluntarist, adic intenia puterilor publice. Nu va exista un
serviciu public dect dac puterile publice (autoriti naionale sau locale) i-au
manifestat intenia de a-i asuma o activitate de interes general.
c)
Elementul formal. Regulile aplicabile n mod normal activitilor de
servicii publice provin din acel regim juridic cruia i este supus activitatea de
interes general n cauz.
F
Tipologia
serviciilor publice
2.2. Tipologia serviciilor publice

1. Dup
natura
serviciilor
publice
se
disting:
servicii
publice
administrative (SPA) i servicii publice industriale i comerciale (SPIC).

2. Dup modul n care se realizeaz interesul general, deosebim:
a) servicii publice al cror scop este satisfacerea direct i individual a
cetenilor;
b) servicii publice care ofer avantaje particularilor n mod indirect;
c) servicii publice destinate colectivitii n ansamblu.
3. Dup raporturile cu serviciile private, putem remarca:
a) servicii monopolizate;
26
b) servicii pe care administraia public le exercit n paralel cu persoane

autorizate;
c) servicii publice exercitate de persoane private, autorizate sub controlul
unei autoriti a administraiei publice.
4. Din punct de vedere al delegrii lor.
a) servicii publice cu caracter exclusiv administrativ pe care autoritile
publice nu le pot ncredina altor persoane (protecia civil, autoritatea tutelar,
starea civil);
b) servicii publice care pot fi delegate altor persoane (salubritate, ecarisaj,
iluminatul stradal, deratizare).
5. Din punct de vedere al importanei sociale:
a) servicii publice vitale (alimentare cu ap, canalizare, termoficare);
b) servicii publice facultative (amenajare parcuri i locuri de distracii, centre
de informare) etc.
6. n raport cu colectivitile publice de care depind, distingem:
a) Servicii publice interne i extrateritoriale, ntr-o manier general, toate
serviciile sunt n cadrul geografic al statului, dar sunt unele care se prelungesc n
exterior (de exemplu: afacerile externe au o administraie central i organe i ageni
n exterior, serviciul marin-aviaie, care se execut n afara granielor).
b) Serviciile civile i cele militare. Cele din urm sunt supuse unei discipline
foarte stricte, organizate i conduse dup reguli care, parial, le sunt proprii. n multe
ri ele dispun, chiar n timp de pace, de puterea de rechiziie a oamenilor obligai s
petreac un anumit timp sub drapel i de anumite puteri de rechiziie a bunurilor.
7. Dup gradul de cuprindere, distingem:
a) servicii de importan naional, organizate la scara ntregului teritoriu;
b) servicii locale, organizate la scara colectivitilor teritoriale judeene,
municipale, oreneti sau comunale
8. n practica internaional se utilizeaz clasificarea bunurilor i
serviciilor dup natura acestora, modul de folosire, procesul tehnologic,
organizare i finanare, aciune cunoscut sub denumirea de ClasificareaActivitilor din Economia Naional (CAEN).
Din acest punct de vedere, serviciile publice sunt ncadrate pe seciuni,
subseciuni, diviziuni, grupe i clase, dup cum urmeaz:
27
75 Administraie public i aprare; asisten social obligatorie

751 Administraie general
7511 Activiti de administraie general
7512 Administrarea activitii organismelor care acioneaz n domeniul
ngrijirii sntii, nvmntului, culturii i al altor activiti sociale, cu excepia
asistenei sociale obligatorii
7513 Administrarea i susinerea activitilor economice
7514 Activiti auxiliare pentru guvern
7515 Administrarea activitilor pentru protecia mediului nconjurtor
752 Servicii pentru societate
7521 Activiti de afaceri externe
7522 Activiti de aprare naional
7523 Activiti de justiie
7524 Activiti de ordine public
7525 Activiti de protecie civil
753 Activiti de protecie social obligatorie
7531 Activiti de protecie social obligatorie (exclusiv ajutoarele pentru
omaj)
7532 Gestionarea fondului de omaj
NVMNT
80 nvmnt
801 nvmnt precolar i primar
8021 nvmnt gimnazial
8022 nvmnt liceal
8023 nvmnt profesional
8024 nvmnt postliceal
803 nvmnt superior
8031 nvmnt superior
8032 nvmnt postuniversitar i de doctorat
SNTATE I ASISTEN SOCIAL
85 Sntate i asisten social
28
851 Activiti referitoare la activitatea uman

8511 Activiti de asisten spitaliceasc i sanatorial
8512 Activiti de asisten medical ambulatorie
8513 Activiti de asisten stomatologic
8514 Alte activiti-de asisten medical
852.Activiti veterinare
8520 Activiti veterinare
853 Asisten social
8531 Activiti de asisten social cu cazare
8532 Activiti de asisten social fr cazare
ALTE ACTIVITI DE SERVICII COLECTIVE,
SOCIALE I PERSONALE
90 Asanarea i ndeprtarea gunoaielor, salubritatea i activiti similare
900 Asanarea i ndeprtarea gunoaielor; salubritate i activiti
similare
9000 Asanarea i ndeprtarea gunoaielor; salubritate i activiti similare

91 Activiti sociative diverse
911 Activiti ale organizaiilor economice i patronale
9111 Activiti ale organizaiilor .economice i patronale
9112 Activiti ale organizaiilor profesionale
912 Activiti ale sindicatelor salariailor
9120 Activiti ale sindicatelor salariailor
913 Alte activiti asociative
9131 Activiti ale organizaiilor religioase
9132 Activiti ale organizaiilor politice
9133 Alte activiti asociative
92 Activiti recreative, culturale i sportive
921 Activiti cinematografice i video
9211 Producie de filme cinematografice i video
9212 Distribuie de filme cinematografice i video
9213 Proiecte de filme cinematografice
922 Activiti de radio i televiziune
9220 Activiti de radio i televiziune
29
923 Activiti de spectacole

9231 Activiti de art i spectacole
9232 Activiti de gestionare a slilor de spectacol
9233 Alte activiti de spectacole
924 Activiti ale agenilor de pres
9240 Activiti ale agenilor de pres
925 Activiti ale bibliotecilor, arhivelor, muzeelor i alte activiti
culturale
9251 Activiti ale bibliotecilor i arhivelor
9252 Activiti ale muzeelor, conservarea monumentelor i cldirilor
istorice
9253 Activiti ale grdinilor botanice i zoologice i ale rezervaiilor
naturale
926 Activiti sportive
9261 Activiti ale bazelor sportive
9262 Alte activiti sportive
927 Alte activiti recreative
9271 Jocuri de noroc
9272 Parcuri de recreaii i plaje
9273 Alte activiti recreative
93 Alte activiti de servicii pentru persoane fizice
9301 Splarea, curarea i vopsirea textilelor i blnurilor
9302 Coafura i alte activiti de nfrumuseare
9303 Activiti de pompe funebre i similare
9304 Activiti de ntreinere corporal
ALE PERSONALULUI ANGAJAT
N GOSPODRII PERSONALE
94 Activiti ale personalului angajat n gospodrii personale
950 Activiti ale personalului angajat n gospodri personale
9500 Activiti ale personalului angajat n gospodrii personale
30
ACTIVITI
ALE
ORGANIZAIILOR
ORGANISMELOR
EXTRATERITORIALE
99 Activiti ale organizaiilor i organismelor extrateritoriale
2.3 Serviciile publice centrale i locale din Romnia
F
Serviciile publice
centrale i locale
din Romnia
Administraia public din Romnia este structurat pe dou nivele:
Administraia public de stat, care poate presta servicii publice

centrale sau teritoriale
Administraia public local

Serviciile publice cu caracter de stat sunt realizate i furnizate de
administraia central i ele au existat n rile romne nc nainte de
organizarea guvernului ca organ de stat.
2.3.1. Categorii de instituii prestatoare de servicii publice centrale

Instituiile publice centrale prestatoare de servicii publice centrale sunt:
Preedenia Romniei prin administraia prezedenial
Guvernul prin aparatul de lucru al Guvernului
Administraia central de specialitate prin intermediul ministerelor
autoritilor subordonate ministerelor i autoritilor autonome.
Trgovite, 2009
Bucereti, 2004.
31
1. Care sunt caracteristicile sistemului serviciilor publice?
TEM DE REFLECIE
Reflectai asupra modului de structurare a serviciilor publice n
Romnia.
MODELE DE NTREBRI
1. Identificarea unui serviciu public presupune luarea n considerare a
urmtoarelor elemente:
a. elementul voluntarist;
b. elementul material;
c. elementul informal;
d. elementul realist;
e. elementul juridic;
32
f. elementul formal.
2. Care din combinaiile urmtoare exprim caracteristici ale serviciului
public:
1. satisface o nevoie a pieei;
2. satisface o nevoie social;
3. se afl n raport juridic permanent cu sistemul administrativ care l-a
nfiinat i care l conduce;
4. mobilul activitii l constituie maximizarea profitului;
5. este supus unui regim juridic reglementat de principii de drept public.
a. (2,3,5);
b.
(2,3,4).
c. (1,2,4);
d. (3,4,5);
e.
(1,2,3);
1. a, b, f.
2. a.
33
CAPITOLUL III
PRINCIPALELE RELAII CARE SE STABILESC
NTRE SERVICIILE PUBLICE
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
Cuprins
Obiectiv general
Dezvoltarea temei
Tem de reflecie
Modele de teste
Cuprins
Relaiile dintre autoritatea de vrf a administraiei publice i

celelalte autoriti ale administraiei publice
Relaiile dintre ministere i celelalte organe de specialitate ale

administraiei publice centrale i autoritile locale sau teritoriale ale
administraiei publice
Relaiile dintre autoritile administraiei publice locale
Relaiile cu instituiile publice care exercit puterea legislativ
Relaiile cu instituiile publice care exercit puterea

judectoreasc
Relaiile cu organizaiile non-guvernamentale
Relaiile autoritilor administraiei publice cu cetenii
Obiectiv general: Dobndirea de cunotine privind coninutul

i importana relaiilor care se stabilesc ntre serviciile publice.

tipului de relaii care se stabilesc ntre serviciile publice (i ntre instituiile
publice).
= 3 ore
34
CAPITOLUL III
PRINCIPALELE RELAII CARE SE STABILESC
NTRE SERVICIILE PUBLICE
Potrivit criteriilor de constituire n sistem a sarcinilor publice, i innd seama
F
Tipurile de relaii
care se stabilesc
ntre serviciile
publice
de tipurile de servicii cunoscute se pot identifica urmtoarele tipuri de relaii ntre

diferitele componente ale acestui sistem:
a) relaii de autoritate, care pot fi: relaii ierarhice, determinate de structura
ierarhic i relaii funcionale, determinate de structura dup competena specific i
care, de regul, se realizeaz n sprijinul celor dinti;
b) relaii de cooperare, care pot fi formalizate (obligatorii prin acte
normative) sau neformalizate (facultative);
c) relaii de reprezentare, care iau natere n special n raport cu elementele
exterioare sistemului autoritilor administraiei publice;
d) relaii de control, determinate de delegare (deci nu relaii de control
consecin a subordonrii ierarhice sau funcionale);
e) relaii de prestri servicii (cu pondere n raporturile cu cetenii).
3.1. Relaiile dintre autoritatea de vrf a administraiei
publice i
celelalte autoriti ale administraiei publice

Aceste relaii sunt extrem de variate i complexe. Din multitudinea de
posibiliti de grupare identificm:
a)
Relaiile dintre autoritatea de vrf a administraiei publice i
ministere sau alte organe de specialitate ale administraiei publice centrale.

b)
Relaiile dintre autoritatea de vrf al administraiei publice i
autoritile locale ale administraiei publice cu competen general - consilii

locale i primrii.
c)
Relaiile ntre autoritatea de vrf a administraiei publice si
autoritile locale de specialitate ale administraiei publice
35
3.2.
Relaiile dintre ministere i celelalte organe de specialitate ale
administraiei publice centrale i autoritile locale sau teritoriale ale

administraiei publice
n aceast categorie putem include:
a) Relaii ntre ministere i celelalte organe de specialitate ale
administraiei publice i autoritile locale ale administraiei publice cu
competen general (consiliile locale).
b) Relaii ntre ministere si celelalte organe de specialitate ale
administraiei publice centrale i serviciile publice descentralizate ale acestora.
3.3. Relaiile dintre autoritile administraiei publice locale

Relaiile dintre consiliul local i primari pot fi apreciate pornind de la
observaia c primarii sunt autoriti executive i nu deliberative, ceea ce nseamn c
dintr-un anumit punct de vedere ar exista o relaie de autoritate ntre consiliu i.
primar (a se vedea i procedura validrii primarului, jurmnt etc.). In acelai timp,
din punct de vedere al modului de formare, ambele autoriti sunt constituite prin
votul direct al cetenilor, ceea ce confer, n egal msur, legitimitate, deosebirea
dintre ele nefiind de natur juridic (ambele autoriti aparin administraiei publice).
Am putea vorbi deci de existena, n primul rnd, a unor relaii de cooperare i de
control prin delegare, att consiliul local avnd competene de control asupra
primarului, ct i acesta, la rndul su, asupra consiliului local prin competene pe
care le are n virtutea dublului su rol de autoritate local i, n acelai timp, agent al
statului (controlul de legalitate i dreptul de a sesiza prefectul).
3.4. Relaiile cu instituiile publice care exercit puterea legislativ

Analiza tipurilor de relaii la care particip autoritile administraiei publice
implic precizarea unor aspecte n legtur cu raporturile dintre autoritile
administraiei publice i cele care exercit puterea legislativ (Senat, i Camera
Deputailor).
a) Guvernul, ca autoritate public de vrf a puterii executive i-responsabil
pentru conducerea general a administraiei publice, chemat s asigure realizarea
politicii interne i externe a rii, coopereaz n ndeplinirea atribuiilor sale cu
organismele interesate (art. 101 (2) din Constituie). Potrivit principiului separaiunii
36
puterilor statului,
reflectat n
Constituie
prin mecanismul
de
formare
funcionare a guvernului, nu se poate afirma ca ntre autoritile publice care exercit

puterea legislativ (senat i camera deputailor) i guvern ar exista relaii de
subordonare, de autoritate ierarhic. Aceste relaii sunt, n primul rnd, de cooperare,
aa cum am artat mai sus, dar i de control determinat de delegare expres prin
Constituie, care atribuie parlamentului competena de a realiza controlul parlamentar
(art. 110 din Constituie) i chiar, de a retrage ncrederea acordat guvernului prin
adoptarea unei moiuni de cenzur n condiiile stabilite de Constituie, ceea ce
poate duce la demiterea guvernului.
b) Ministerele i celelalte organe de specialitate ale administraiei publice
centrale
stabilesc
cu
autoritile
publice
care
exercit
puterea legislativ
(Senat i Camera Deputailor) relaii de cooperare sau de control prin delegare, nu

numai indirect prin guvern, ci i n mod direct (art. 110 (1) din Constituie).
c)
Consiliile locale i primarii sunt autoriti ale administraiei publice
locale prin care - potrivit prevederilor Constituiei - se realizeaz autonomia local la

nivelul unitilor administrativ-teritoriale, iar, n aceast calitate, relaiile dintre ele i
autoritile publice care exercit puterea legislativ sunt similare cu cele ale celorlalte
autoriti ale administraiei publice. Caracterul de autoriti deliberative ale consiliilor
locale nu schimb natura juridic a acestora, iar autonomia este pur administrativ,
adic ea privete organizarea i funcionarea administraiei publice locale i
gestionarea sub propria rspundere a intereselor pe care le reprezint (art. l, Legea nr.
215/2001).
3.5. Relaiile cu instituiile publice care exercit puterea judectoreasc

ntre instituiile publice care exercit puterea judectoreasc se pot stabili
relaii de cooperare, reprezentare sau de control. Astfel, pentru realizarea activitii
de asigurare a legalitii, autoritile administraiei publice intr n relaii de cooperare
cu autoritile judectoreti i cu ministerul public. Relaiile de control prin delegare
se creeaz atunci cnd o autoritate a administraiei publice, de regul un minister sau
alt organ central de specialitate al administraiei publice, controleaz o autoritate
judectoreasc.
37
3.6. Relaiile cu organizaiile non-guvernamentale

Acestea sunt relaii de cooperare (de cele mai multe ori formalizare, adic
obligatorii, potrivit unor dispoziii legale) sau relaii de reprezentare. Astfel,
autoritile administraiei publice sunt obligate s intre n relaii de cooperare cu
fundaii pentru realizarea unor obiective legate de protecia muncii omaj, integrare
social etc. In alte situaii, autoritile administraiei publice au reprezentant n
diferite organizaii nonguvernamentale, sau acestea au reprezentani pe lng
autoritile administraiei publice. Acest sistem asigur o legtur permanent ntre
cele dou categorii de organizaii.
3.7. Relaiile autoritilor administraiei publice cu cetenii

Relaiile ce se stabilesc ntre autoritile administraiei publice i ceteni pot
fi: relaii de cooperare (colaborare), relaii de utilizare a serviciilor publice (deci, de
prestaii din partea administraiei ctre ceteni) i relaii de autoritate (sau de
subordonare a cetenilor fa de organele administraiei publice).
a)
Relaiile de cooperare direct (de colaborare) ntre autoritile
administraiei publice i ceteni ocup rolul cel mai important, att din punct de
vedere al ponderii, ct i al valorii coninutului lor. Aceste relaii subliniaz, n primul
rnd, sprijinul pe care cetenii sunt chemai s l dea administraiei publice n
vederea realizrii misiunii acesteia i, pe de alt parte, ele trebuie s reflecte existena
unei legturi absolut necesare ntre administraia public i ceteni.
b) Relaii determinate de prestarea de servicii ale administraiei publice ctre
ceteni constituie al doilea tip de relaii ntre administraia public i ceteni.
Administraia public are drept mobil organizarea unor servicii publice ntr-o
gam variat i complex de probleme, servicii publice care s presteze activiti
cetenilor. Acest aspect al atribuiilor de servire a populaiei este mai evident la
autoritile administraiei publice locale, n special la municipii, orae, comune, dar i
la serviciile descentralizate ale autoritilor administraiei publice centrale.
Relaii dintre administraia public i ceteni pentru prestarea de servicii pot
fi de dou tipuri:
relaii ce se statornicesc n baza normelor de drept administrativ (regim
juridic administrativ);
relaii ce se statornicesc n baza normelor de drept civil (regim juridic civil).
38
c) Relaii de autoritate
(de subordonare a cetenilor fa de autoritile
administraiei publice).
Aceste relaii sunt determinate n mod evident de voina unilateral a
autoritilor administraiei publice. Ele sunt impuse cetenilor nefiind necesar
acceptul celor care sunt chemai s participe n aceste relaii.
Trgovite, 2009
Bucereti, 2004
1. Care sunt principalele tipuri de relaii care se stabilesc ntre serviciile publice?
39
TEM DE REFLECIE
Reflectai asupra tipurilor de relaii care se stabilesc ntre autoritile
administraiei publice i ceteni.
MODELE DE NTREBRI
1. Care din urmtoarele tipuri de relaii apar ntre componentele
sistemului public:
a. relaii de coordonare;
e. relaii de reprezentare;
b. relaii de cooperare;
f. relaii de stat major;
c. relaii de antrenare;
g. relaii de control;
d. relaii de autoritate;
h. relaii de prestri servicii.
2. Printre urmtoarele tipuri de relaii sunt i relaii care se stabilesc

ntre autoritile administraiei publice i ceteni:
a. relaii de reprezentare;
c. relaii de control;
b. relaii de autoritate;
d. relaii de cooperare.
3. Relaiile cu organizaiile non - guvernamentale sunt:

a. relaii de control;
c. relaii de autoritate;
b. relaii de cooperare;
d. relaii de reprezentare.
1. b, d, e, g, h.
2. b, d.
3. b, d.
40
CAPITOLUL IV
AGENII ECONOMICI PRESTATORI DE
SERVICII PUBLICE
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
Cuprins
Obiectiv general
Dezvoltarea temei
Tem de reflecie
Modele de teste
Cuprins
presteaz
Categorii de ageni economici i serviciile pe care acetia le

ntreprinderea public, noiuni generale
Obiectiv general: Dobndirea de cunotine privind tipurile de

ageni economici dup criteriul instituional i caracteristicile i funciile
ntreprinderii publice.

caracteristicilor i a tipului de agent economic care se poate nfiina i
funciona n domeniul public.
= 3 ore
41
CAPITOLUL IV
AGENII ECONOMICI PRESTATORI DE
SERVICII PUBLICE
4.1. Categorii de ageni economici i serviciile pe care acetia le presteaz
F
Conceptul de
agent economic
Persoanele fizice i persoanele juridice care dispun, controleaz sau utilizeaz

factori de producie i particip la viaa economic a unei ri ndeplinesc roluri i au
comportamente economice similare, sunt cunoscute sub denumirea de ageni
economici.
ntre agenii economici se creeaz fluxuri reale i fluxuri monetare (fiecare
flux real este dublat de un flux monetar).
Cea mai important grupare a agenilor economici care evideniaz fluxurile
reale i monetare este cea dup criteriul instituional. Potrivit acestui criteriu agenii
economici sunt:
1. Societile nonfinanciare (ntreprinderile, firmele)
Sectorul instituional al societilor nonfinanciare grupeaz unitile a cror
Tipurile deageni funcie principal este producia de bunuri i de servicii comerciale (de pia).
economici
Resursele lor principale provin, n cea mai mare parte, din vnzarea
produciei lor pe pia, n funcie de natura relaiilor de proprietate distingem:

a)
Societile private care se caracterizeaz prin faptul c tot capitalul
aparine unor persoane private.

Din punct de vedere al statutului juridic, societile private pot fi: societi cu
rspundere limitat, societi pe aciuni, societi n comandit simpl, societi n
comand pe aciuni, societi n nume colectiv, societi cooperatiste.
b) Societile i regiile autonome din sectorul public.
2. Menajele (gospodriile)
Menajul este o entitate care cuprinde una sau mai multe persoane care ocup
aceeai reedin principal.
Funcia principal a menajelor const n consumul final al bunurilor i
serviciilor; menajele pot, de asemenea, s produc bunuri i servicii, atunci cnd ele
au calitatea de ntreprinztori individuali.
3. Administraiile publice
Administraiile publice au dou funcii principale:
42
a) producia de servicii noncomerciale destinate colectivitii:

b) redistribuirea.
Resursele lor provin, n principal, din prelevrile obligatorii (impozite i
cotizaii sociale).
Administraiile publice regrupeaz trei sub-sectoare:
a) administraiile publice centrale: statul i anumite organisme ataate
acestuia;
b) colectivitile locale (comune, judee), precum i diverse administrrii
locale (comuniti urbane, birouri de ajutor social, camere de comer i industrie etc.);
c) organismele de securitate social, a cror funcie esenial este
redistribuirea: ele percep cotizaiile sociale i le redistribuie apoi menajelor sub form
de prestaii sociale.
4. Administraiile private (organizaii neguveranamentale, nonprofit)
Termenul de administraii private reunete instituii cum ar fi: sindicatele,
asociaiile, ligile, fundaiile etc.
Administraiile private au ca funcie principal producerea de servicii
noncomerciale destinate unor grupuri specifice de menaje sau vnzarea de servicii
comerciale, dar fr scop lucrativ, adic fr profit".
Majoritatea resurselor lor provin din contribuiile voluntare ale membrilor
administraiilor private respective.
5.
Instituiile financiare au ca funcie principal finanarea economiei,
concretizat n trei activiti principale: colectarea, transformarea i repartizarea

disponibilitilor financiare:
intermedierea financiar ntre agenii economici care doresc s i plaseze
economiile i cei care doresc s mprumute fonduri;
transformarea economiilor plasate pe termen scurt n credite pe termen
mediu sau lung;
circulaia i crearea de mijloace de plat.
Resursele instituiilor financiare provin, n principal, din economiile

colectate sau din mprumuturile contractate pe pieele de capital, precum i moneda
pe care ele o creeaz.
43
6.
Societile de asigurare au ca funcie asigurarea, adic garantarea unor
pli (indemnizaii) n cazul realizrii unor riscuri la care sunt expui cei care se
asigur.
Resursele acestor societi provin din primele prevzute n contractele
subscrise de ctre cei care se asigura, din cotizaii voluntare (n czui mutualelor),
precum i din dobnzile aduse de ctre plasamente (fondurile plasate).
7. Strintatea, exteriorul sau restul lumii'' - Ageni nonrezideni
Restul
lumii"
regrupeaz ansamblul agenilor nonrezideni care fac,
operaii de orice natur cu agenii rezideni pe teritoriul economic naional.

Agenii economici efectueaz o gam larg de operaii care pot fi
grupate, n funcie de specificul lor, n urmtoarele categorii:
F
ntreprinderea
public
operaii de repartiie;
operaii financiare.
4.2. ntreprinderea public, noiuni generale

Noiunea general a unitii economice prestatoare de servicii publice i/sau
productoare de bunuri publice este NTREPRINDEREA PUBLIC. Ea este unitatea
cu personalitate juridic care nu este constituit exclusiv pe baza capitalului privat i
care se raporteaz la autoritatea statului.
Personalul ntreprinderilor este compus din salariai supui dreptului
muncii.
Activitatea ntreprinderii (relaiile cu furnizorii, clienii, terii, participrile
n cadrul altor societi romneti sau strine) se exercit conform prevederilor
dreptului comercial i eventual conform normelor de drept civil.
Regimul financiar iese n ntregime de sub tutela regulilor contabilitii
publice: ntreprinderea nu are buget, ci stri de previziune; rezultatele gestiunii sunt
nregistrate n bilanul contabil anual; procedeele de finanare fac apel la tehnicile de
credit comercial.
F
Caracterul public
al ntreprinderilor
Caracterul public al ntreprinderilor. Acesta antreneaz anumite excepii n

aplicarea dreptului privat:
1)
Anumii
conductori
sunt
numii
revocai
prin
administrativ.
2)
ntreprinderii i pot fi atribuite prerogative de putere public

44
decizie
3)
ntreprinderea public este supus, pe de alt parte, unor reguli care-i
limiteaz libertatea de aciune.

4)
Problema proprietii asupra bunurilor ntreprinderii nu se pune n
aceeai termeni ca n cazul ntreprinderii private

5)
ntreprinderea public este supus unor numeroase controale
administrative i financiare.
4.2.1. Clasificarea ntreprinderilor publice

A. Dup gradul de implicare n gestionarea serviciilor publice distingem:
Clasificarea
ntreprinderilor ntreprinderi care nu asigur gestionarea unui serviciu public.
publice
B. Dup regimul juridic al ntreprinderii distingem dou tipuri de
ntreprinderi publice derivate:
societatea anonim de drept privat (bnci i companii de asigurri,
ntreprinderi naionalizate, ntreprinderi constituite n societi de stat sau societi

naionale);
instituia public.
Dup 1990 n Romnia s-au impus urmtoarele tipuri de ntreprinderi publice:

B.1. Regiile autonome
Prin HG 597/1992 au fost trecute sub autoritatea consiliilor locale regiile
autonome i societile comerciale cu capital integral de stat, care presteaz servicii
publice de interes local.
Regiile autonome au personalitatea juridic i, ca atare, funcioneaz pe baz
de gestiune economic i autonomie financiar, dar sub autoritatea consiliilor locale.
Aceast particularitate determin o serie de consecine juridice pe care orice consiliu
local ar trebui s le aib n vedere, i anume:
Prin actul de nfiinare se va stabili denumirea, sediul, obiectul de
activitatea (potrivit legii) i patrimoniul regiei;
Patrimoniul, trebuie apreciat c bunurile domeniului public nu sunt
alienabile i, ca atare, trebuie evideniate separat de bunurile proprietate proprie. n

cazul n care regiile autonome se reorganizeaz n societi comerciale, aceste bunuri
din domeniul public NU pot constitui aport la capitalul social;
45
Regiile autonome particip la circuitul civil ca subiect de drepturi i
obligaii, dei se afl sub autoritatea consiliilor locale. Trebuie precizat ns c, n

ceea ce privete capacitatea de folosin a regiei autonome, aceasta este limitat prin
actul de nfiinare care a stabilit scopul activitii. n legtur cu capacitatea de
exerciiu, menionm c regia autonom are aptitudinile de a-i exercita drepturile i
de a-i asuma obligaii prin acte juridice proprii;
B2. Societile comerciale (pe aciuni S.A sau societi cu rspundere
limitat S.R.L. ).
Particularitile societilor comerciale:
Se nfiineaz prin hotrri ale consiliilor locale (n care se precizeaz:
forma juridic, denumirea, sediul principal, capitalul social subscris, structura

acestuia);
Se aprob statutul de organizare i funcionare a societii comerciale;
Capacitatea de folosin a societii comerciale este circumscris
obiectului de activitate aprobat;
Consiliul de administraie este numit de ctre autoritatea administraiei
publice care a nfiinat societatea comercial;
Scopul principal al societii comerciale prestatoare de servicii nu este
obinerea de profit ci dezvoltarea calitii i cantitii serviciilor prestate cetenilor.

B3. Instituiile publice dispun de patrimoniu propriu, au buget, pot ncheia
contracte n nume propriu.
Caracteristici:
Instituia public este persoan juridic;
Instituia public dispune de patrimoniu propriu;
i asum gestiunea unui serviciu public.
Trgovite, 2009
Bucereti, 2004
46
1. Care sunt principalele tipuri de ageni economici dup criteriul instituional?
TEM DE REFLECIE
Reflectai asupra caracteristicilor i funciilor ntreprinderii publice din
Romnia.
MODELE DE NTREBRI
1. Artai care din variantele de mai jos reprezint funcii ale
instituiei publice:
a) cercetare-dezvoltare, producie, comercial, financiar-contabil; de
personal.
47
b) producie, comercial, financiar, contabil, de personal, controlevaluare. planificare;

c) cercetare-dezvoltare, producie, planificare, motivare, comercial,
financiar - contabil;
d) comercial, producie, de personal, programare, organizare, antrenare;
2. O ntreprindere public se deosebete de una privat prin aceea c
este:
a. proprietatea unei singure persoane;
b. nerentabil;
c. profitabil;
d. proprietatea mai multor acionari;
e. proprietatea statului.
1. a.
2. e.
48
CAPITOLUL V
SISTEMUL ORGANIZATORIC AL
MANAGEMENTULUI
SERVICIILOR PUBLICE
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
Cuprins
Obiectiv general
Dezvoltarea temei
Tem de reflecie
Modele de teste
Cuprins
Noiunea de organizare in managementul serviciilor publice.

Criterii si forme
Structura organizatoric. Concept. Componente. Tipuri
Componentele
structurii organizatorice
ale sistemului
administrativ
Documentele organizatorice sunt:
Principii care trebuie respectate la elaborarea sau

perfecionarea unei structuri organizatorice
Delegarea i descentralizarea
Structuri specifice activitilor din administraia publica

de structur organizatoric, componentele acesteia, principalele tipuri de
structuri specifice administraiei publice.

tipului de structur organizatoric din administrarea public.
= 3 ore
49
CAPITOLUL V
SISTEMUL ORGANIZATORIC AL MANAGEMENTULUI
SERVICIILOR PUBLICE
Administraia
economico-social
publica
si
are
se
toate
constituie
valenele
ca
subsistem
acestuia,
deci
al
sistemului,
se
organizeaz
conform normelor managementului general.

5.1 Noiunea de organizare in managementul serviciilor publice. Criterii
si forme
Organizarea in managementul serviciilor publice reprezint ansamblul de
procese prin care elementele sale componente se delimiteaz in raport cu
competentele
fiecruia
si
cu
relaiile
pe
care
le
au
in
interiorul
si
in afara sistemului.
Originea termenului "organizare" este din limba latina prin cuvntul,
"organum" care se refera la o unitate morfologica din corpul unei fiine vii,
ce ndeplinete una sau mai multe funcii1, termen preluat de limba franceza, care i-a
dat o semnificaie metodica referitoare la desfurarea eficienta a unei activiti.
Activitatea de organizare mbrac mai multe forme in raport cu criteriul de
analiz (figura 5.1), astfel:
1)
In funcie de nivelul la care se desfoar procesul organizatoric se

disting:
Organizarea poate
fi:
a. Organizarea sistemului public

b. Organizarea unui domeniu din cadrul acestui sistem
c. Organizarea unei instituii publice ca ntreg
d. Organizarea unor compartimente din cadrul instituiei publice
2) In funcie de obiectul organizrii proceselor:
a. Organizarea structurii care se refera la modul de reprezentare si dispunere
a elementelor sistemului administrativ, ca ansamblu de instituii;
Oroveanu M. - Organizare si metode in administraia de stat, Editura Stiinific si Enciclopedic,

Bucureti, 1978.
50
b. Organizarea proceselor care consta in stabilirea competentelor i

responsabilitilor fiecrei componente din cadrul sistemului, ca si a relaiilor dintre
persoane si compartimente, administraie si persoanele din afara acesteia, in scopul
desfurrii unor procese eficiente, precum si a satisfacerii nevoilor sociale.
CRITERII DE
ORGANIZARE
Nivelul procesului
organizatoric
Obiectul organizrii
procesului
1. Organizarea
sistemului
organizatoric
1. Organizarea
structurii
organizatoric
1. Organizarea
procesului
organizatoric
2. Organizarea
unui domeniu
3. Organizarea
unui instituii
3. Organizarea unui
compartiment
Fig. 5.1 - Criterii si forme de organizare
Rezult
ca
organizarea
in
sistemul
public
are
ca
scop
crearea,
condiiilor necesare ndeplinirii atribuiilor (sarcinilor) care revin instituiilor i

funcionarilor din cadrul acestui sistem.
Eficienta organizrii sistemului public se apreciaz dup rezultatul activitilor
economice prestate in cadrul acestui sistem.
51
Dimensiunea si complexitatea organizrii depind de nivelul la care se face

analiza in instituia publica respectiva.
5.2 Structura organizatoric. Concept. Componente. Tipuri
F
Conceptul de
structur
organizatoric
Structura
organizatoric
reprezint
configuraia
intern
si
relaiile care se stabilesc intre componentele acesteia n scopul realizrii obiectivelor

propuse.
Instituiile publice au o structura proprie, cu un anumit numr de
compartimente
in
care
se
desfoar
activiti
specifice,
in
funcie
de obiectivele pe care le are de ndeplinit fiecare component.

Structura administraiei publice difer de la un stat la altul, iar in
cadrul fiecrui stat, de la o etapa de dezvoltare la alta, in raport cu
influentele naionale, istorice si tradiionale, in scopul realizrii obiectivelor pe care le
au
de
indeplinit.
Un
rol
deosebit
revine
factorului
politic.,
ntruct,
puterea legislativa si partidele de guvernmnt sunt cele care stabilesc

obiectivele administraiei in raport cu interesele economice, politice si sociale, pe care
trebuie sa le ndeplineasc. Toate aceste influente duc la apariia unor deosebiri
marcante intre diferitele sisteme administrative
determinate, in principal, de
interesele grupurilor sociale.

Din cele de mai sus rezulta ca administraia publica poate apar
interesul unor grupuri economice, sociale si politice restrnse, caz in care
administraia publica promoveaz interesele publice generale ale societii in
ansamblul sau, avnd un caracter democratic.
O structura eficienta a administraiei publice trebuie sa asigure att
evitarea supradimensionrii aparatului administrativ care duce la activiti
paralele, rezolvri greoaie cu cheltuieli bugetare mari, inutile si ineficiente,
cat si a subdimensionarii, ceea ce conduce la aglomerarea funcionarilor
cu sarcini.
Structura organizatoric public poate fi abordat sub trei forme (fig.5.2.):
structura
de
decizie
si
ierarhic-functional
aciune
in
cadrul
care
asigura,
sistemului
raport cu varietatea domeniilor de activitate;
52
in
principal,
administraiei
unitatea
publice
in,
structura teritoriala, determinata de componentele sistemului, administartiv

in uniti teritoriale distincte;
structura de tip mixt, care mbina cele doua tipuri de structuri.
Tipuri de structur
Tipuri de
structur
organizatoric
Ierarhic
funcional
Teritorial
Mixt
Figura 5.2. Tipuri de structuri din administraia public

5.2.1 Structura ierarhic - funcionala
Organizarea ierarhic-functionala a administraiei publice (de stat) presupune

stabilirea unor niveluri ierarhice pe categorii de instituii in funcie de domeniul in
care i desfoar activitatea respectivele instituii' publice, ceea ce presupune:
crearea unor instituii cu competenta generala
care
desfoar
activitatea, principial, in toate sferele vieii sociale, cum ar fi guvernul, primriile

etc.;
existenta unor diferene ntre instituii in ceea ce privete volumul si natura
atribuiilor in raport
cu rolul
acesteia in
cadrul
sistemului administraiei
publice, astfel:
- guvernul are atribuii specifice in domenii de importanta naionala, cum ar fi
relaiile externe, aprarea naionala, telecomunicaiile etc;
-
primriile nu au dect competente reduse sau nici o competenta intr-un
anumit numr de domenii de activitate de importanta deosebita;

existenta unor organe de specialitate subordonate acestor instituii, care-si
desfoar activitatea numai in anumite domenii, cum ar fi: ministerele
specialitate,
ageniile,
comisiile,
organisme
inspectorate, comitete, circumscripii etc.);
53
locale
de
de
specialitate (direcii,
existenta unor organisme de specialitate de ramura, cum ar fi: Ministerul

Afacerilor Externe, Ministerul Justiiei etc., precum si organisme de domeniu care
sunt competente sa rezolve probleme comune tuturor ramurilor,
de
exemplu,
Ministerul Muncii Solidaritii Sociale Politice i Familiei, Proteciei Sociale i

Ministerul Finanelor Publice;
ministerele sunt subordonate guvernului, iar
instituiile locale de
specialitate instituiilor locale cu competenta materiala generala.
F
Structura
teritorial
5.2.2 Structura teritoriala

Un
asemenea
tip
de
structura presupune
organizarea
sistemului
administrativ in raport cu teritoriul pe care isi desfoar activitatea si i exercita

competenta.
Structura teritoriala este formata din:
instituii centrale sau naionale, care au competente teritorial generale,
deci isi pot exercita competenta pe intreg teritoriul tarii (guvernul, ministerele s fie
organe centrale);
instituii locale, care au competente teritoriale limitate la teritoriul
unde i desfoar activitatea.

In Romnia, unitile administrativ teritoriale sunt de mai multe categorii:
comunale,
oreneti,
judeene,
municipale
si
ale
Municipiului
Bucureti. Competentele acestor uniti administrativ-teritoriala difer in raport cu

ierarhizarea
teritoriala
si
cu
nivelul
la
care
funcioneaz.
Specific
este faptul ca organul/ instituia situata pe un nivel ierarhic superior nu poate

anula actele celor situate la un nivel ierarhic inferior, avnd numai dreptul
de
suspendare a executrii unui anumit act. Singurul care are mputernicire sa decid
meninerea,
modificarea
sau
anularea
actului
pus
in
discuie
este
organul cu competenta generala de pe acelai nivel. Cu alte cuvinte, organele,

centrale ale administraiei de stat ar putea rezolva si problemele colectivitii locale,
ceea ce presupune o activitate complexa. Sistemul de management al administraiei
publice trebuie descentralizat si orientat asupra realitilor existente la nivel local,
care se pot adapta rapid la schimbrile
care se produc in mediul unitilor
administrativ-teritoriale. In realitate, nu teritoriul determina structura administraiei,

54
ci interesele zonale care reprezint fundamentul sistemului de obiective al

instituiilor publice.
F
Componentele
structurii
organizatorice
5.3 Componentele structurii organizatorice ale sistemului administrativ

In
afara
relaiilor
organizatorice
exista
anumite
componente
structurale specifice, cum ar fi postul, funcia, compartimentul, nivelul ierarhic i

ponderea ierarhic.
1. Postul reprezint ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competentelor si
responsabilitilor desemnate pe anumite perioade de timp, ce revin unor funcionari
permaneni numii si/sau alei.
Postul reprezint elementul de baza ala structurii organizatorice
si
are urmtoarele componente:

a)
obiectivul postului prin care se asigura ndeplinirea obiectivului
fundamental
al
oricrui
sistem,
satisfacerea intereselor generale si
fundamentale ale cetenilor;

b)
sarcinile (atribuiile) reprezint procese de munc care pot fi simple
sau pri ale unor procese de munc complexe. Realizarea obiectivului postului se
efectueaz prin intermediul sarcinilor;
c)
responsabilitatea - rspunderea ce revine funcionarului public pentru
ndeplinirea sarcinilor ce revin postului pe care l ocup;

-
competena organizaional care exprima limitele in cadrul crora
funcionarul public titular de post, are dreptul de a aciona in vederea realizrii

obiectivelor individuale. Competenta confer titularului postului un anumit grad de
autoritate formala, care la rndul sau, este de doua tipuri de competenta: ierarhic,
exercitata asupra funcionarilor publici implicai in procesele executive, concretizata
in programe de aciuni sau decizii administrative care trebuie executate intr-o
anumita perioada de timp;
-
funcional, materializata in proceduri, metodologii, proiecte
de acte
normative, care indica modul in care funcionalul, public trebuie sa execute diferite
activiti.
e) competenta profesional - condiie de baza pentru realizarea sarcinilor
ce revin titularului de post, ca si pentru recunoaterea meritelor
celorlali la realizarea obiectivelor instituiei publice respective;
55
si
contribuiei
2. Funcia este factorul de generalizare a unor posturi, asemntoare din

punctul de vedere al ariei de cuprindere a autoritii si responsabilitii.
In funcie de natura competentelor, responsabilitilor si sarcinilor ce revin
fiecrui post, funciile publice pot fi:
-
funcii de conducere, care dein o pondere ridicata a competentelor,
sarcinilor si responsabilitilor pentru exercitarea atribuiilor managementului

public;
-
funcii de execuie, care implica anumite competente, sarcini si
responsabiliti
necesare
pentru
executarea
deciziilor administrative,
emise de titularii funciilor de conducere.
3. Compartimentul
este
format
din
ansamblul
persoanelor
care
desfoar activiti relativ omogene, specializate pentru un anumit tip de activitate,

ca si ansamblul de metode si tehnici adecvate, situate ntr-un anumit spaiu si
subordonate nemijlocit unui conductor. In funcie de modul in care contribuie la
realizarea interesului public general, compartimentele se impart in doua categorii:
compartimente operaionale, care contribuie la realizarea efectiva a unui
serviciu public si/ sau executarea prevederilor legilor necesare ndeplinirii sistemului
de obiective;
compartimente
funcionale,
care contribuie
la
stabilirea
obiectivelor proprii, reieite din cunoaterea realitilor concrete din unitile

administrative respective.
4. Nivelul ierarhic reprezint ansamblul componentelor structurii orizontale,

situate la aceeai distanta ierarhica fata de managementul de vrf al administraiei
publice. Factorii care influeneaz numrul de niveluri ierarhice intr-un sistem
administrativ sunt:
dimensiunea instituiei publice;
diversitatea si complexitatea activitilor desfurate;
competenta
proporional
numrul
funcionarilor
nivelurilor
publici,
ierarhice
care
influeneaz
invers
intr-un sistem administrativ.
In Romnia, numrul de niveluri ierarhice din administraia publica nu difer

foarte mult de la o instituie la alta.
5. Ponderea
nemijlocit de
ierarhica
reprezint
numrul
persoanelor
conduse
un conductor, (ales sau permanent). Dimensiunea ponderii ierarhice

56
este influenat de numrul de niveluri ierarhice cu care se afla in raport invers

proporional, de complexitatea activitii subordonailor etc.
F
Documentele
organizatorice
5.4. Documentele organizatorice sunt:

1) Regulamentul de organizare i funcionare (ROF).
2) Organigrama.
3) Fia postului.
4) Descrierea funciei.
1) ) Regulamentul de organizare i funcionare (ROF) cuprinde urmtoarele
capitole:
a) caracteristicile tipologice ale instituiei;
b) sistemul de conducere n care sunt prezentate caracteristicile constructive i
funcionale ale acestuia ( respectiv ale celor 4 subsisteme ale sistemului de
conducere: decizional, informaional, organizatoric, metodologic);
c) managementul de nivel superior sunt prezentate atribuiile i
responsabilitile pe care le au att organismele participative (AGA, Consiliul de
Administraie i Comitetul de Direcie) i sarcinile, responsabilitile i competenele
directorului general i ale celor executivi;
d) managementul de nivel mediu i inferior, sunt prezentate atribuiile fiecrui
compartiment, diagrama de relaii, pentru fiecare conductor sunt prezentate sarcinile,
responsabilitile i competenele;
e) dispoziii finale n acest capitol sunt menionate data cnd a fost aprobat i
cnd a intrat n vigoare ROF i rspunderile pe care le au conductorii dar i
executanii n ceea ce privete respectarea sau nerespectarea ROF.

2) Organigrama este reprezentarea grafic a structurii organizato-rice. Cea
mai rspndit este organigrama piramidal ordonat de sus n jos. Organigrama
mai poate fi circular, n form de steag, Lobstein, (landa), cu citire de la stngadreapta.
Dup aria de cuprindere organigrama poate fi:
- general;
- parial.
Organigrama are un dublu rol: rol pasiv de vizualizare a structurii
organizatorice, rol activ reprezint un instrument de analiz.
57
3) Fia postului cuprinde cerinele postului i descrierea postului. n prima

parte, cerinele postului, se trec: denumirea compartimentului din care face parte
postul, cerinele postului, relaiile pe care le are postul cu alte posturi sau
compartimente. Descrierea postului cuprinde: obiectivul de activitate (individual),
sarcinile sau atribuiile, responsabilitile, limitele de competen.
4) Descrierea funciei. n prima parte a acestui document sunt menionate

elementele de identificare a funciei, denumirea funciei, compartimentul din care
face parte, nivelul ierarhic pe care este situat funcia, ponderea ierarhic (dac este
funcie de conducere), cerine pentru ocuparea funciei, relaiile organizatorice
generate de funcie.
Partea a doua a documentului o reprezint descrierea funciei: obiectivul
funciei, sarcini (atribuii), responsabiliti, limite de competen.
F
Principii care
trebuiesc
respectate
5.5. Principii care trebuie respectate la elaborarea sau perfecionarea

unei structuri organizatorice
1.Supremaia obiectivelor cerina const n faptul c fiecare subdiviziune
organizatoric din instituie trebuie s-i desfoare activitatea n direcia realizrii
obiectivelor fundamentale.
2. Principiul unitii de decizie i aciune cerina const n faptul c fiecare
titular de post (de conducere, de execuie) precum i fiecare compartiment, trebuie s
fie subordonarea unui singur ef.
3. Principiul apropierii conducerii de execuie: reducerea la strictul necesar a
numrului de niveluri ierarhice (un numr ct mai redusde niveluri ierahice).
4. Principiul interdependenei minime: potrivit acestui principiu trebuie s se
reduc la minimum paraleismele i dependeele ce pot s apar ntre posturi.
5. Permanena conducerii: fiecare post de conducere trebuie prevzut cu o
persoan care-l poate nlocui n orice moment pe conductor.
6. Economia de comunicaii. Cerina const n stabilirea compartimentelor
structurale astfel nct s se reduc la minim informaiile necesare realizrii
obiectivelor.
7. Alctuirea de colective intercompartimentale. Cerin: soluionarea unor
probleme complexe care necesit cunotine din mai multe domenii.
58
8. Concordana care trebuie s existe ntre cerinele postului i

caracteristicile titularului
9. Flexibilitatea structurii: structura organizatoric trebuie s reflecte
permanent obiectivele firmei, situaia resurselor, condiiilor de munc i trebuie s se
adapteze permanent la cerinele i exigenele mediului.
10. Varianta optim const n elaborarea structurii organizatorice n mai multe
variante i alegerea celei care ofer avantaje maxime.
11. Definirea armonizat a posturilor i a funciilor: ntre sarcinile,
responsabilitile i competenele stabilite fiecrui post i funcie ce exprim
caracteristicile generale ale grupei de posturi trebuie s existe o concordan deplin.
12. Reprezentarea grafic: exprimarea structurii organizaiei cu ajutorul
organigramei.
13. Eficiena structurii: permanenta msurare, comparare a cheltuielilor
ocazionate de elementele structurii cu efectele economice pe care le genereaz.
14. Principiul situativ.
5.6. Delegarea i descentralizarea
Funcionalitatea
structurii
organizaiei
crete
cu
ajutorul
delegrii,
descentralizrii i prin constituirea de colective intercompartimentale sau

interdisciplinare.
F
Delegarea
Delegarea reprezint un raport personal ntre un conductor i un subordonat

al su, raport n baza cruia conductorul transfer subordonatului ce parte din
atribuiile sale (fixndu-i rezultate pe care ar trebui s le obin i lsndu-i o anumit
libertate de aciune).
Factorii care influeneaz delegarea:
- nivelul de pregtire al conductorului
- nivelul de pregtire i experiena subordonatului;
- dimensiunea instituiei;
- complexitatea activitilor;
- sistemul de control existent n unitatea respectiv;
F
Descentralizarea
- etc.
Descentralizarea reprezint generalizarea delegrii n modul de luare a
deciziilor fie numai ntr-un anumit domeniu de activitate, fie n instituie,
59
ansamblul su. Ea constituie procedeul prin care competenele decizionale sunt

coborte spre nivelurile inferioare ale organizaiei.
Descentralizarea structurii depinde de o serie de factori:
- nivelul de competen al personalului (de execuie);
- mrimea instituie;
- complexitatea activitii ntreprinderii;
- reeaua de comunicaii.
Constituirea de colective intercompartimentale membrii acestor colective
provin din mai multe compartimente ale instituiei care pot fi de specializri diferite.
Colectivele
intercompartimen Aceste colective constituindu-se pe baza unei decizii de conducere, funcioneaz
tale
temporar i se constituie cu scopul de a rezolva anumite probleme deosebite, fie
pentru elaborarea unor proiecte complexe etc. Pentru ca aceste colective s-i
desfoare activitatea n mod eficient trebuiesc luate n calcul urmtoarele cerine:
- s fie desemnat un ef al colectivului (responsabil de colectiv);
- s se stabileasc sarcinile, responsabilitile, i limitele de competen pentru
fiecare membru al colectivului;
- s se stabilileasc un program de lucru.
F
Structuri specifice
5.7 Structuri specifice activitilor din administraia publica

Potrivit criteriului competentei teritoriale, sistemul administraiei publice
este format din doua grupe:
A - Autoriti si organe ale administraiei publice centrale, la nivel
naional, formata din:
parlament - camera deputailor

- senat
preedinie
guvern
instituiile juridice
ministere
alte instituii si servicii organizate la nivel central
B - Autoriti ale administraiei publice locale
consilii comunale si oreneti
consilii judeene
60
prefectura
primrie
alte instituii si servicii publice organizate la nivel local
5.7.1 Organizarea administraiei publice la nivel naional
F
Parlamentul
A - Parlamentul - autoritatea legislativa care potrivit Constituiei,

Romniei este organul reprezentativ suprem, unica putere legiuitoare a
tarii. Parlamentul este format din Camera Deputailor si Senat, fiecare avnd,
funcii bine determinate, numrul deputailor si senatorilor fiind stabilit prin legea
electorala, proporional cu populaia cu drept de vot a tarii. Fiecare camera isi are un
regulament propriu de organizare si funcionare, isi alege un birou permanent pe
durata fiecrei sesiuni care poate fi revocat naintea expirrii mandatului, iar cei doi
preedini pe toata durata mandatului.
Activitatea
parlamentului
se
desfoar
in
plen
sau
in
grupuri
parlamentare, organizata conform regulamentului fiecruia din cele doua camere.

Fiecare
camera
isi
constituie
comisii
permanente,
comisii
de
ancheta
si comisii speciale pe activiti care coopereaz intre ele prin intermediul comisiilor
comune.
Birourile permanente si comisiile parlamentare se alctuiesc in funcie de
configuraia politica a fiecrei camere.
Parlamentul, prin legi organice, organizeaz si funcionarea Guvernului
Romniei, a Consiliului Superior al Magistraturii, a instanelor judectoreti,
Ministerului Public si Curii de Conturi. Deci, se poate aprecia ca in Romnia
parlamentul desfoar activiti variate si are cel mai ridicat nivel de autoritate
publica dup preedinie si numai preedintele tarii ii poate dizolva din diferite
motive.
In
desfurarea
specifice,
implicndu-se
activitilor
activitii
in
administrative
sale,
dimensionarea
si
orientarea
parlamentul
resurselor
utilizeaz
necesare
activitilor
tehnici
desfurrii
necesare
pentru,
realizarea obiectivelor propuse. De asemenea, Parlamentul reglementeaz statutul

funcionarilor
administraiei
publici,
locale
si
organizarea
teritoriale,
autonomia locala.
61
generala
inclusiv
regimul
nvmntului,
general
privind
Parlamentul dispune si de un Consiliu Legislativ, organ consultativ de

specialitate care avizeaz proiectele de acte normative pentru sistematizarea,
unificarea si conducerea ntregii legislaturi, si tine, in acelai timp, evidenta oficiala a
legislaturii.
B - Sistemul de autoriti si organe ale puterii executive
Autoritatea
executiva
funcioneaz
potrivit
principiului
separrii
puterilor in stat alturi de autoritile puterii legislative si judectoreti.

Obiectivul
principal
al
acestor
instituii
este
optimizarea
organizrii
procesului de aplicare a legilor si actelor normative, obiectiv care se,

realizeaz prin intermediul unor servicii publice, deci are drepturi ce revin
puterii publice. Cu alte cuvinte, autoritile executive nu exercita doar
funcii, ci au si atribuii care le confer competente in baza crora isi impun
servicii pentru
satisfacerea
intereselor
generale
ale
ntregii societi sau
numai a unei anumite colectiviti.

Autoritile si organele care asigura exercitarea autoritii executive
formeaz un sistem compus din mai multe subsisteme intre care exista relaii
specifice determinate de concepiile si voina politica dominanta, ca si de
natura activitii pe care o presteaz. Acest sistem al autoritii executive
include: preedinia, guvernul, ministerele si alte organe de specialitate sau
autoriti
administrative
constituite
la
nivel
naional
care
aparin
administraiei publice centrale.
F
Instituia
preedintelui
B.1. Instituia Preedintelui Romniei s-a constituit in Romnia prin

Decretul Lege nr. 92/ 1990 si are urmtoarele funcii:
de reprezentare a statului roman in exteriorul tarii;
de garantare a independentei naionale, unitii si integritii,
teritoriale a tarii;
de control asupra respectrii Constituiei si autoritilor publice.
Pentru realizarea acestei funcii sunt organizate conform legislaiei n vigoare

structuri ale aparatului de lucru ce aparin instituiei prezideniale, (fig. 5.3).
62
Instituia Prezidenial a
Romniei
Cabinetul
preedintelui
Secretariatul
General
Departamentul de
Analiz Politic
Direcia de
Protocol
Directorul
General
Director
ef de
cabinet
ef de Protocol
cu rang de
ambasador
ef de
cabinet
Direcia Acte
Prezideniale
Director
Direcia
pentru
Politic
extern
Direcia de
Documentare i
Informare
Direcia
pentru
Politic
Intern
Direcia pentru
tiina,
nvmnt,
Cultur
Grupul de
analiz i
Investiii
Director
Direcia
Economic i
Administrativ
Director
Direcia pentru
Probleme
Militare i
Ordine Public
Direcia
Juridic
Director
Relaii
cu
publicul
Director
ef
departament
Direcia
de Pres
Purttorul
de cuvnt
Director
Fig. 5.3.
De menionat ca, in cadrul fiecrei componente a Departamentului de Analiza
Politice sunt organizate direciile de specialitate, conduse de consilieri.
O meniune aparte trebuie fcuta pentru Direcia de Documentare i
Informare condusa de un director si ale crei atribuii, organizare si, funcionare se
stabilesc printr-un regulament aprobat de Preedintele Romniei. Numirea si
eliberarea din funcie a consilierilor prezideniali si a personalului cu funcii de
conducere se face de ctre Preedintele Romniei.
Preedinia are personalitate juridica, iar pentru organizarea securitii sale
funcioneaz in subordinea Preedintelui o Unitate Speciala de Paza si Control.
F
Guvernul
Romniei
B.2. Guvernul Romniei este puterea executiva, care este organizata si

funcioneaz
conform
Constituiei
Romniei
art.
101-104.
Organizarea
interna si atribuiile acestuia sunt detaliate in Legea 37/ 1990 si hotrri

guvernamentale specifice fiecrei legislaturi.
63
Potrivit
Constituiei,
Guvernul
Romniei
se
compune
din
Prim
Ministru, minitrii si ali membrii stabilii prin lege organica, specifica

fiecrei legislaturi si are un Birou Executiv.
F
Prim-ministrul
Prim-ministrul
coordoneaz
nemijlocit
anumite
departamente
de,
specialitate (fig. 5.4) subordonate Guvernului.

PRIM MINISTRU
Administraia Naional a
Rezervelor de Stat
Agenia Naional pentru

Resursele Minerale
Administraia Naional a
Rezervelor de Stat
Institutul Naional de Studii i

Cercetri Statistice
Administraia Naional de
Controlul a Exportului
Administraia Naional pentru

Restructurare
Figura 5.4. Principalele instituii publice subordonate Prim - Ministrului

Prim - Ministrul are i un aparat administrativ la nivel naional propriu (fig.
5.5).
PRIM MINISTRU
Cabinetul
Primului
Ministru
Grupul
Consilierilor de
Stat
Corpul de
Control al
Primului
Ministru
Cabinetul
Primului
Ministru
Departamen-tul
pentru Integrare
European
Oficiul pentru
Relaii cu
Patronatul i
Sindicatele
Figura 5.5. Aparatul de lucru al Prim - Ministrului

In structura guvernului este organizat si funcioneaz Secretariatul General
care coordoneaz Consiliul pentru Minoriti naionale si Oficiul pentru Protecia
Consumatorului, ca si Departamentul pentru Administraia Publica Locala care
asigura legtura intre ministere
si componentele Administraiei
64
Centrale
si
Locale.
In
cadrul
acestui
departament funcioneaz Regia Autonoma a
Administraiei Patrimoniului Protocolului de

patrimoniul
statului,
Stat
care
asigura resursele necesare
gestioneaz
desfurrii
intreg
activitii
principalelor instituii ale administraiei publice centrale.
F
Ministerele
B.3. Ministerele sunt autoriti ale administraiei publice centrale, organe de

specialitate necesare realizrii programului guvernamental. In funcie de specificul
activitii sunt grupate in trei categorii:
ministere cu activitate economica;
ministere cu activitate socio-culturala si tiinifica;
ministere cu activitate politico-administrativa.
Aceste ministere, indiferent de tipul activitii pe care o desfoar, au o
structura organizatorica asemntoare (fig. 6.6), toate fiind conduse de un ministru,
membru al guvernului si care rspunde in fata acestuia pentru activitatea desfurata.
Pe lng ministru funcioneaz uri organ consultativ numit colegiu, a crui
competenta este stabilita prin ordin al ministrului.
Minister
Ministru
Departament A
Direcii
generale
Direcii
Departament B
Direcii
generale
Departament X
Direcii
Direcii
Servicii
Birouri
5.6 Organizarea
ServiciiFiguraBirouri
Secii structural
Oficii a unui minister
Trebuie menionate urmtoarele aspecte:
65
Direcii
generale
Direcii
Secii
Oficii
structura
departamente,
direcii
organizatorica
generale,
unui
servicii
minister
si
este
birouri
formala
specializate
din
care
au rol funcional;
departamentul se organizeaz pentru coordonare ei unor subramuri
de activitate cu specific apropriat si este condus de un secretar de stat;
direcia generala este organizata pentru coordonarea unui domeniu
distinct sau sector de activitate cu problematici si obiective comune de activitate si

este condusa de un director general;
direcia se poate organiza fie in structura direciei generale, fie n
structura unui departament si are ca atribuii coordonarea numai a unei activiti

specifice structurii in care este integrat si este condusa de un director;
activiti
serviciile si/ sau birourile se organizeaz pentru, realizarea unor

omogene
sau
complementare
care
impun
conducere
unitara de ctre un ef de secie, birou sau oficiu.

Personalul ministerelor se compun din funcionari publici alei sau,
funcionari publici permaneni.
O meniune aparte trebuie fcuta pentru ministerele cu activitate politicoadministrativa din care fac parte:
a) Ministerul Administraiei i Internelor care este organizat si funcioneaz
potrivit, Legii nr. 40/ decembrie 1990 si realizeaz aplicarea dispoziiilor legale
privind ordinea publica, drepturile si libertile fundamentale ale cetenilor, avutului
public si privat, precum si prevenirea si descoperirea infraciunilor.
Din structura Ministerului de Interne fac parte:
Politia
Trupele de jandarmi
Trupele de pompieri
Unitile de paapoarte
Controlul trecerii frontierei si evidenta strinilor
Arhivele statului
Ministerul de Interne
are o
structura organizatorica proprie,
pe
departamente, comandamente de arma, direcii generale etc., in cadrul su
66
funcionnd
si anumite
consilii (tehnico-economice,
de nzestrare,
ale
nvmntului militar etc.).

b) Ministerul Aprrii Naionale care este organizat si funcioneaz potrivit
Legii nr. 41/ decembrie 1990. Are ca principale atribuii organizarea, conducerea si
coordonarea activitilor de aprare a tarii, structura sa organizatorica fiind aprobata
de ctre guvern. Este condus de un ministru, persoana civila, ajutat de un Consiliu
Superior al Armatei cu rol de organ consultativ.
Structura organizatorica se prezint in principal astfel;
Marele Stat Major
Departamente si direcii de specialitate
Comandamente, inspectorate, secii si birouri
c) Ministerul Afacerilor Externe, organizat prin hotrrea guvernului

nr. 814/ 28 decembrie 1992, organ de specialitate al administraiei publice
naionale, care:
asigura realizarea politicii externe a tarii conform programului de
guvernare;
asigura coordonarea activitilor externe desfurate de autoritile
administraiei publice care angajeaz statul;
subvenioneaz instituiile nonguvernamentale de profil.
Conducerea
Ministerului
Afacerilor
Externe
este
asigurata
de
un
ministru care are in subordine secretari de stat pe diferite departamente

specifice (geografice, culturale, de presa, finane si comunicaii etc.) care la
rndul sau conduc direcii si servicii.
d) Ministerul Justiiei, organizat prin hotrrea guvernului nr. 813/ 28
decembrie 1992 ca organ de specialitate al administraiei publice naionale(centrale),
si are ca principal obiectiv organizarea administrrii, justiiei, executrii pedepselor
penale, precum si a ministerului public.
Conducerea Ministerului Justiiei se asigura de ctre un ministru ajutaj de
ctre un colegiu consultativ.
In
sistemul
Ministerului
Justiiei
tribunale
judeene,
judectorii,
notariate
specializate.
67
funcioneaz
de
stat,
Curtea
precum
de
si
apel,
instituii
B.4. Alte autoriti ale administraiei publice naionale (centrale) sunt create
de guvern sau ministere pentru ndeplinirea programului de guvernare intr-un anumit
domeniu. Aceste autoriti au un inalt grad de specializare, constituirea lor fiind
fcuta prin actul de dispoziii in subordinea cruia funcioneaz cu avizul Curii de
Conturi. Aceste autoriti poarta denumirea de secretariate, subsecretariate, oficii,
agenii, comitete, institute.
C. Curtea Constituionala si Consiliul Superior al Magistraturii reprezint
autoritatea juridica a statului. Astfel:
> Curtea Constituionala este formata din 9 judectori numii printr-un
mandat de 9 ani astfel: 3 de ctre camera Deputailor, 3 de Senat si 3 de ctre
Preedinte, care conform legii organice proprii, o treime se nnoiesc din 3 in 3 ani;
Curtea
Constituionala
ia
decizii
obligatorii
cu
putere
minima pentru viitor;

> Consiliul Superior al Magistraturii este format din magistrai alei pe o
durata
de
ani
de
ctre
Parlament,
in
edina
comuna
Camerei
Deputailor si Senatului; acest consiliu ndeplinete rolul de conciliu de

disciplina
al
judectorilor,
cnd
lucrrile
sunt
prezidate
de
Preedintele
Curii Supreme de Justiie.

5.7.2 Autoriti ale administraiei publice locale
Conform criteriului
competentei teritoriale,
autoritile
administraiei
publice locale au atribuii specifice si se executa pe un anumit teritoriu

Administraia publica locala se realizeaz prin:
A. Consiliile locale si oreneti prin intermediul crora se asigura
autonomia locala si descentralizarea serviciilor publice. Aceste consilii se
Consiile locale
constituie pe baza sistemului de alegere, prin vot direct, de ctre si din

rndul cetenilor
teritoriala
cu
respectiva.
drept
Scopul
de vot
crerii
domiciliai in
acestor
unitatea
consilii
este
administrativ
rezolvarea
problemelor publice din comune si orae, colectiviti administrativ-teritoriale cu

particulariti istorice, economice, politice si administrative si care sunt constituite
prin legturi tradiionale si cu un anumit grad de dezvoltare economica si edilitara.
68
Comuna si oraul, din punct de vedere administrativ, sunt uniti de

baza
care
au
personalitate
juridica,
patrimoniu
propriu
si
autonomie
financiara si juridica.
F
Consiliile judeene
B.
Consiliile
judeene
sunt
alese
prin
vot
indirect,
dispun
de
capacitate juridica si au autonomie financiara si disciplinara. Principalul

obiectiv
judeean,
al
acestor
prin
consilii
armonizarea
este
asigurarea
intereselor
si
serviciilor
satisfacerea
publice
acestora.
la
nivel
Consiliul
judeean reprezint:
- autoritatea aleasa formata din consilieri alei;
- autoritatea administrativa cu funcii limitate la gestionarea intereselor
publice;
-
autoritatea deliberativa care adopta hotrri prin vot.
Consiliul judeean ndeplinete deci funcii de organizare, conducere,

control, administraie si previziune.
F
Primriile
C. Primriile - instituii ale administraiei publice locale prin care se

realizeaz autonomia locala (ora, comuna), ca si descentralizarea serviciilor
publice.
Primarul este ales prin vot direct de ctre cetenii cu drept de vot cu
domiciliul in unitatea administrativ-teritoriala respectiva, si are obligaia legala de a
rezolva problemele locale si de a asigura aducerea la ndeplinire
a hotrrilor
consiliului comunal sau orenesc.

Conform legislaiei in vigoare, primarul are atribuii pe care le executa in
calitate de agent al statului, in baza unui mandat legal.
D. Reprezentani ai autoritilor centrale care funcioneaz n uniti
administrativ-teritoriale - prefecturi - au scopul de a proteja interesele de ordin
general, pe de o parte, si pentru a asigura descentralizarea serviciilor publice, pe de
alta parte. Aceti reprezentani sunt:
Prefectul - reprezentantul guvernului in unitatea administrativ-
teritoriala respectiva; este numit in funcie de ctre guvern, fiind ajutat de subprefect
pentru ndeplinirea sarcinilor formulate de executiv;
organizate
Servicii publice
la
nivel
ale ministerelor si alte organe
administrativ
local,
pe
serviciilor publice. Conductorii acestor servicii sunt

69
centrale sunt
principiul descentralizrii
reunii
in
comisia
administrativa
servicii au
aflata
in
subordinea preedintelui, ca si a prefectului. Aceste
atribuii specifice locale, cum ar fi: servicii de
apa, de canalizare, de
pstrare a cureniei, de gospodrire locala etc.

E. Instituiile si serviciile publice organizate la nivel local au ca
scop satisfacerea unor interese ale colectivitii locale si sunt formate din instituii
specifice: regii autonome si societi comerciale.
Intre autoritile administraiei publice naionale si cele locale exist strnse
interdependente, de a cror funcionare depinde eficienta managementului public la
oricare nivel.
Trgovite, 2009
Bucereti, 2004
1. Care sunt componentele structurii organizatorice?
2. Care sunt principiile de proiectare i reproiectare a structurii (dac sunt respectate
cerinele lor n instituia n care v desfurai activitatea)?
70
TEM DE REFLECIE
Reflectai asupra tipurilor de structuri organizatorice ntlnite n
administraia public.
MODELE DE NTREBRI
1. Postul, compartimentul i ponderea ierarhic sunt componente ale structurii
organizatorice a serviciilor publice.
Ce alte subdiviziuni organizatorice cunoatei din cele prezentate n
continuare:
a) sarcinile, atribuiile, obiectivele individuale;
b) funcia, nivelul ierarhic, relaiile organizatorice;
c) funcia, funciunile i activitile;
d) funcia, nivelul ierarhic, atribuiile;
e) sarcinile, funcia, obiectivele individuale.
2. Care din elementele prezentate mai jos sunt documente organizatorice:
a) Graficul PERT;
b) organigrama;
c) descrierea funciei.
d) fia postului;
e) drumul critic;
f) ROF
3. Regulamentul de organizare i funcionare (ROF), organigrama,
descrierea funciei i fia postului sunt componente ale:
a) sistemului informaional;
b) sistemului organizatoric;
c) sistemul decizional;
d) structuri organizatorice;
e) ale nici uneia din cele prezentate mai sus.
1. b.
2. b, c, d, f.
3. e.
71
CAPITOLUL VI
SISTEMUL INFORMAIONAL AL
MANAGEMENTULUI PUBLIC
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
Cuprins
Obiectiv general
Dezvoltarea temei
Tem de reflecie
Modele de teste
Cuprins
Concept, elemente componente

Componentele sistemului informaional
Funciile sistemului informaional
Deficienele S.I.
Principiile sistemului informaional
Tendine in sistemul informaional

de sistem informaional, componentele i funciile acestuia, precum i
deficienele sistemului informaional.
Obiective operaionale: nsuirea modului de determinare al

circuitelor i fluxurilor informaionale, precum i identificarea deficienelor
sistemului
informaional
(distorsiunea,
filtrajul,
redundana,
suprancrcarea canalelor informaionale).
= 3 ore
72
CAPITOLUL VI
SISTEMUL INFORMAIONAL AL MANAGEMENTULUI PUBLIC
F
Conceptul de
sistem
informaional
6.1 Concept, elemente componente

Sistemul informaional al managementului serviciilor (administraiei) publice
cuprinde ansamblul de date, informaii coninute in documente, circuite
informaionale, fluxuri informaionale si mijloace de tratare a informaiilor implicate
in procesul de fundamentare a deciziilor elaborate in domeniul serviciilor publice si
care, prin coninutul lor, conduc la satisfacerea necesitailor generale ale populaiei.
F
Componentele
sistemului
informaional
Principalele componente ale sistemului informaional al managementului

serviciilor publice sunt:
datele primare de analiza;
informaiile care circula ntre diferitele componente ale sistemului
organizatoric, inclusiv mijloacele de tratare a acestuia;
proceduri informaionale specifice;
circuitele informaionale stabilite ntre elementele componente ale
sistemului organizatoric;
fluxurile informaionale n raport cu relaiile stabilite intre componentele
sistemului administraiei publice;
mijloacele de prelucrare a informaiilor.
Elementele
componente
ale sistemului
administraiei
publice au
calitatea att de emitor, cat si de beneficiar de informaii in raport cu funciile care

revin fiecrei structuri a acestui sistem. Astfel:
Preedintele Romniei, conform prerogativelor stabilite prin
Constituie, este cel care emite decrete, publicate in Monitorul Oficial al

Romniei, acte cu caracter aplicativ i normativ. De asemenea, preedintele
transmite mesaje ctre Camera deputailor si Senat, pentru a-si exprima
punctele de vedere asupra unei probleme politice sau fata de o anumita lege
nainte de a o promulga. Deci, intre Preedinte si Parlament apare un flux
informaional, deoarece Parlamentul are obligaia de a lua in consideraie si
discuie
mesajele
prezideniale.
Preedintele
este
si
beneficiar
informaii, att din partea Parlamentului, cat si din partea populaiei.

73
al
unor
Parlamentul
adopta
legi,
hotrri
si
moiuni,
si
primete
informaii din partea Guvernului si a populaiei. Legile adoptate de Parlament pot fi:
a)
Legi constituionale, date pentru revizuirea Constituiei;
b)
Legi organice, de reglementare, privitoare la: sistemul electoral,
organizarea si funcionarea partidelor politice; organizarea si desfurarea

referendumului; organizarea guvernului; regimul strii de asediu si de urgenta;
infraciunile, pedepsele si regimul executrii acestora, amnistia, sau graierea
colectiva etc,;
c)
Legi ordinare, cu caracter economic, organizatoric, civil si penal.
Guvernul
Romniei
adopta
si
emite
hotrri
pentru
organizarea executrii legilor, precum si ordonane simple sau de urgen, toate in

limitele si condiiile legii.
Ministerele
emit
ordine
si instruciuni
necesare realizrii
atribuiilor specifice fiecruia.
F
Componentele
sistemului
informaional
6.2 Componentele sistemului informaional

1. Data constituie o descriere (exprimat n form convenional) a unui
fenomen, fapt, eveniment , aciune care poate fi din interiorul sau din afara instituiei.
Data este constituit dintr-un grup de simboluri, este nregistrat pe suport material i
poate fi prelucrat manual, mecanic, electronic sau combinat.
2. Informaia reprezint acea dat care aduce un plus de cunoatere i servete
la luarea deciziilor. Informaia este componenta fundamental a sistemului
informaional.
In cadrul sistemului administraiei publice circula o multitudine de,
informaii, care pot fi clasificate in funcie de mai multe criterii:
a)Dup modul de exprimare, informaiile pot fi:
orale - expuse prin viu grai;
scrise- consemnate pe hrtie sau diferii supori magnetici;
audio-vizuale- cu ajutorul aparaturii speciale, calculatoare si terminale.
b)
Dup modul de prelucrare, informaiile pot fi:
primare emise direct, fr sa sufere prelucrri informa-ionale

anterioare, care circula, in principiu, la nivelul administraiei publice locale;
74
intermediare - aflate in diferite faze de prelucrare i care circula att la

nivelul administraiei publice centrale, cat si a celei locale;
finale - care au suferit un anumit numr de prelucrri si se regsesc n
decrete, hotrri, ordonane si legi.
c)
Dup modul de vehiculare, informaiile pot fi:
descendente - care se transmit de la nivelul administraiei centrale ctre

cele locale, sub forma de decizii, instruciuni, legi, decrete si ordonane;
ascendente - care se transmit de la nivelul administraiei publice locale,
ctre cea central sub forma de rapoarte privind gradul de realizare al obiectivelor
precizate in diferite acte normative;
orizontale - care se
transmit
intre personale
ncadrate in
diferite
compartimente situate la acelai nivel al sistemului managementului administraiei

publice.
d) Dup destinaie, informaiile pot fi:
interne - care circula in interiorul administraiei publice, fie centrale, fie locale;
externe - care circula in afara componentelor acestui sistem.
e) Dup obligativitatea respectrii, de ctre beneficiarul informaiilor, acestea sunt:
imperative - emise de ctre Presedentie, Parlament si Guvern;
nonimperative - cu
caracter informativ
si care circula n
cadru
sistemului organizatoric al administraiei publice.

f) Dup natura proceselor la care se refera informaiile, acestea pot fi: financiare,
comerciale, culturale, turistice si sportive, pentru cercetare-dezvoltare, nvmnt, asistenta
sociala etc.
g) Dup modul de evidenta, informaiile pot fi:
de evidenta curenta - care reflecta anumite situaii existente la un moment dat;

statistice - care reflecta sintetic modul de realizare a principalele obiective si
activiti economice.
Utilizarea informaiilor in procesul de elaborare a actelor normative ca si de
transmitere a acestora ctre administraia locala parcurge un circuit si/sau un flux
informaional.
3. Circuitul
informaional
indica
parcurge informaia de la emitent la beneficiar;
75
traiectoria
drumului pe
care
Cost
Dimensiune
Fiabilitate
FLUXUL SI
CIRCUITUL
INFORMAIONAL
Grad de
ncrcare
Vitez de
deplasare
Fig. 6.1 Caracteristicile fundamentale ale fluxului si/sau circuitului

informaional
Circuitul si/sau fluxul informaional are anumite caracteristici (fig. 6.1)
determinate de dimensiunea, viteza de deplasare, fiabilitatea, costul si gradul de ncrcare a
informaiei.
Circuitele informaionale pot fi clasificate dup doua criterii, astfel:
a) Dup
direcia
de
vehiculare
informaiilor,
caracteristicile
emitentului si cele ale beneficiarului, circuitele informaionale pot fi:

verticale - stabilite intre instituiile administraiei publice centrale si cele
locale, intre care exista raporturi de subordonare;
orizontale - stabilite intre posturi, compartimente si instituii situate pe
acelai nivel ierarhic al sistemului administraiei publice;
oblice - stabilite intre instituii ale administraiei publice situate la niveluri
ierarhice diferite, intre care exista relaii de subordonare.
b) Dup frecventa emiterii, circuitele informaionale pot fi:
periodice - care au grad de repetabilitate la anumite intervale de timp
(an/trimestru, semestru, luna) si care se regsesc in rapoarte si dri de seama
statistice, solicitate de instituiile ierarhice din cadrul administraiei] publice;
ocazionale - cu o frecventa aleatorie si care apar in interiorul sau in afara
instituiilor administraiei publice.
76
4. Fluxul informaional
reflecta volumul informaional, cantitatea de
informaie care circula intre emitent si beneficiar.

5. Procedurile informaionale se refera la modalitile de culegere,
nregistrare, transmitere si prelucrare a unor categorii de informaii, inclusiv a
operaiunilor care trebuie efectuate in succesiunea lor, a suporilor pe care sunt
depozitate informaiile si a mijloacelor de tratare a informaiilor.
n cadrul managementului administraiei publice, documentarea are un rol
deosebit. O documentare profunda si serioasa asupra problemelor care apar, a
modului de rezolvare, constituie baza unui sistem informaional corect.
6. Mijloacele de prelucrare, tratare a informaiilor. Aceste mijloace de
tratare a informaiilor pot fi:
manuale - prin utilizarea unor instrumente clasice, cum ar fi maina de
scris, maina de calcul etc.);

mecanizate - prin folosirea unor minicalculatoare;
automatizate - cnd se apeleaz la sisteme modeme de calcul, cum ar fi
computere, terminale, reele de calculatoare.
Aceste mijloace de tratare a informaiilor se folosesc pentru culegerea
nregistrarea, prelucrarea si transmiterea informaiilor.
6.3 Funciile sistemului informaional
Sistemul informaional in managementul serviciilor publice ndeplinete trei
F
Funciile
sistemului
informaional
funcii de baz intre care exista strnse interdependente. Principalele funcii ale
sistemului informaional din cadrul managementului administraiei publice sunt:
a) Funcia decizional prin care sistemul informaional asigura toate
elementele informaionale necesare fundamentrii deciziilor.
Decizia in administraia publica este rezultatul unui proces amplu de culegere,
nregistrare,
transmitere
si
preluare
informaiilor.
Lipsa
unor
informaii corecte, clare si bine fundamentate duce la adoptarea unor decizii si acte
normative ineficiente sau eronate.
b) Funcia operaionala prin intermediul creia se fac operabile si
inteligibile informaiile din actele administrative, cum ar fi: legi, decrete, hotrri
guvernamentale, decizii etc., dar mai ales se explica modul de aplicare a acestora in
domeniile de activitate la care se refera.
77
c) Funcia de documentare deoarece prin intermediul sistemului

informaional
personalul
angajat
poate
dispune
de
informaiile
necesare
fundamentrii deciziilor care trebuie luate la orice nivel (central, - local sau
compartimente ale acestora). Trebuie de la nceput menionat faptul c documentarea
in cadrul sistemului administraiei publice are anumite pari determinate de
documentele care se analizeaz. Aceste documente se pot clasifica in funcie de
coninut, forma, data, limba utilizata etc.
n general, documentele administrative publice se grupeaz in dou categorii:
documente folosite curent i in mod exclusiv de funcionarii, publici;
documente folosite rar si care rmn la dispoziia funcionarilor din
compartimentul de documentare al fiecrei instituii publice.
Documentarea din cadrul administraiei publice face parte si este integrata
sistemului naional de documentare.
F
Deficienele
sistemului
informaional
6.4. Deficienele S.I.

Deficienele
majore
sunt:
distorsiunea,
filtrajul,
redundana,
suprancrcarea canalelor informaionale.

Distorsiunea const n modificarea parial, ntmpltor a coninutului unei
informaii modificate care se poate produce pe parcursul culegerii i a transmiterii
informaiilor de la emitor la receptor.
Filtrajul const n modificarea intenionat a coninutului unei informaii prin
intervenia unor persoane care sunt interesate ca receptorul s primeasc un mesaj
schimbat.
Redundana reprezint pe de o parte existena unui numr mai mare de
informaii dect sunt necesare pentru realizarea unui scop, iar pe de alt parte poate
consta n nregistrarea, transmiterea i prelucrarea repetat a unor informaii.
Suprancrcarea canalelor informaionale (de comunicaie) reprezint
situaia n care volumul informaional (a canalelor de transmitere) depete
capacitatea de transmitere a informaiilor.
F
Principiile
sistemului
informaional
6.5 Principiile sistemului informaional

Sistemul informaional din administraia publica funcioneaz si se
fundamenteaz pe urmtoarele principii:
78
a) Principiul conceperii si restructurrii sistemului informaional potrivit

cerinelor specifice managementului din fiecare instituie publica.
b)
organizarea
Principiul
structurala
corelrii
si
cu
strnse
sistemul
sistemului
decizional
din
informaional
instituiile
cu,
publice
innd seama de faptul ca fiecare componenta a sistemului reprezint un

emitent si nu beneficiar de informaie; de tipurile de relaii organizatorice
care apar intre posturi, intre compartimente, intre instituii si/sau autoritate
ale administraiei publice care participa la circuitele informaionale depinde
imaginea reelei cu multe moduri de interferena.
c) Principiul unitii metodologice de tratare a informaiilor constituie baza
pentru
asigurarea
informaional.
compatibilitilor
Rezulta
ca
este
intre
toate
necesara
componentele
metodologie
sistemului
unitara
de
culegere si prelucrare a informaiilor, de tratare si prelucrare automata a datelor.

Numai astfel sistemul informaional poate avea un plus elerigurozitate care sa permit
funcionarea sa corecta.
d) Principiul concentrrii asupra informaiilor eseniale, potrivit cruia
informaiile trebuie transmise, ori de cate ori este posibil, selectiv si operativ pentru a
contribui la fundamentarea unor decizii corecte si/sau la elaborarea unor acte
administrative eseniale.
e) Principiul asigurrii unui timp corespunztor de reacie al componentelor
sistemului informaional al managementului administraiei publice, bazat pe premisa
ca diversele procese de munca si de componente ale acestui sistem au anumite
caracteristici temporale. De aceea timpul de culegere, vehiculare si prelucrare a
informaiilor, precum si de fundamentarea documentelor administrative variaz de la
o informaie la alta.
f) Principiul asigurrii unui maxim de informaii finale dintr-un fond limitat,
care necesita o valorificare si prelucrare eficienta.
g) Principiul flexibilitii, a modului de adaptare continua a sistemului
informaional din administraia publica la mediul extern. Acest principiu
necesita o permanenta reacie a instituiilor din administraia public la tot ceea ce
este nou, ca si adoptarea rapida a deciziilor oportune.
79
6.6 Tendine in sistemul informaional
F
Tendine n
sistemul
informaional
managementul
administraiei
publice,
sistemul
informaional
nregistreaz doua tendine definitorii:

a) Utilizarea prelucrrii automate a datelor, si mai ales a computerele n
reea si renunarea la prelucrri empirice, faciliteaz accesul concomitent
al
mai
multor
utilizatori
din
diferite
compartimente
la
categoriile
de
informaii de care are nevoie. Astfel, cibernetica administrativa si-a luat locul
cuvenit, oferind diferiilor funcionari publici un set de metode si tehnici pentru
prelucrarea rapida si eficienta a informaiei.
Apariia informaticii administrative, care utilizata din ce in ce mai mult n
practica, poate contribui la eficienta schimbului de informaii concretizate in
transmiteri rapide, codificarea si decodificarea informaiilor programe de identificare
a erorilor etc.
b)
Accentuarea
caracterului
previzional
anticipativ
al
sistemului
informaional al administraiei publice poate sa rspund rapid la nevoile

viitoare ale membrilor societii, la satisfacerea nevoilor publice.
Trgovite, 2009
Bucereti, 2004
1. Care sunt componentele sistemului informaional?
80
2. Care sunt principalele deficiene ale sistemului informaional i n ce constau
acestea?
TEM DE REFLECIE
Reflectai asupra funciilor sistemului informaional din instituia
dumneavoastr.
MODELE DE NTREBRI
1. Data,
circuitului informaional i procedura informaional sunt
componente ale sistemului informaional al managementului serviciilor publice. Ce

alte elemente din cele prezentate mai jos sunt componente ale sistemului
informaional:
a) postul;
81
b) funcia;
c) mijloace de preluare a datelor;
d) informaia;
e) ponderea ierarhic;
f)organigrama;
g) fluxul informaional.
2. Sistemul informaional ndeplinete mai multe funcii n cadrul

managementului public regsite printre elementele prezentate n continuare:
a) funcia documentar (de documentare);
b) funcia de prelucrare automat a informaiilor;
c) funcia de informare a activitii firmei;
d) funcia de vehiculare a informaiilor;
e) funcia operaional;
f) funcia decizional;
3. Filtrajul, ca deficien a sistemului informaional const n:
a. modificarea neintenionat a coninutului informaiilor;
b. modificarea intenionat a mesajului informaional,
c. modificarea coninutului informaiei la solicitarea managerului de nivel
superior;
d. modificarea mesajului informaional prin transmiterea repetat a acelorai
informaii
1. c, d, g.
2. a, e, f.
3. b.
82
CAPITOLUL VII
SISTEMUL DECIZIONAL
AL MANAGEMENTULUI SERVICIILOR
PUBLICE
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
Cuprins
Obiectiv general
Dezvoltarea temei
Tem de reflecie
Modele de teste
Cuprins
Elemente definitorii ale deciziei in administraia publica
Tipuri de decizii administrative
Participanii la deciziile date la diferitele niveluri ale

administraiei
Etapele procesului de fundamentare a deciziilor in sistemul

serviciilor publice
Abordri
teoretico-pragmatice
ale
procesului
de
fundamentare a deciziilor in administraia publica
Obiectiv general: Dobndirea de cunotine privind sistemul

decizional, componentele sale, rolul i importana deciziei administrative,
precum i elementele definitorii ale acesteia.
Obiective operaionale: nsuirea cunotinelor pentru luarea

deciziei administrative n mod tiinific.
= 3 ore
83
CAPITOLUL VII
SISTEMUL DECIZIONAL AL MANAGEMENTULUI SERVICIILOR
PUBLICE
Analiza elementelor specifice deciziei in administraia publica, att la, nivel
central, cat si local, are un rol important n realizarea eficientei deciziilor care se iau.
7.1 Elemente definitorii ale deciziei in administraia publica
F
Decizia
administrativ
Decizia administrativa este definita ca proces complex de alegere al unei

variante decizionale din mai multe posibile in scopul realizrii unui obiectiv al
sistemelor publice si care influeneaz activitatea sistemului, in ansamblul sau al
unei persoane din cadrul acestui sistem, ca si al societii in general. Cu alte cuvinte,
decizia administrativa, reprezint manifestarea voinei unui organ al administraiei de
stat si const dintr-o opiune pentru realizarea unui anumit scop.
O problema deosebita care apare este modul in care se prezint decizia
administrativa in situaii complexe si instabile. Administraia publica nseamn, in
fond, exercitarea puterii executive sub un regim al puterii politice. Deci este o
activitate prin care autoritile publice asigura, folosind prerogativele puterii publice,
satisfacerea interesului public. La nivel central, administraia publica este constituita
de ansamblul autoritilor care formeaz puterea executiva. Decizia in administraia
publica este luat insa de ctre puterea publica, potrivit voinei sale, urmnd propriile
procedee si sub singura sa responsabilitate. Puterea publica este coloana vertebrala a
deciziei administrative, instituiile publice fiind, de fapt, factori de decizie prin
competentele pe care le au, cmpul de aciune si capacitatea lor organizaional2.
Obiectivul aciunii administrative reprezint de fapt posibilitatea de realizarea
a voinei politice a grupului social, aa cum este determinat de puterea politica.
Voina politica a complexului social este formata din ansamblul micrii politice a
societii prin intermediul instituiilor publice.
F
Particularitile
deciziiei
administrative
Decizia administrativ are anumite particulariti, si anume:

este rezultatul
activitii si colaborrii intre diferitele persoane din
compartimentele structurii administrative;

2
Ghete Georgeta, Dobrescu Parlagi Anton, Managementul administraiei publice locale, Editura
Economica, Bucureti, pag. 109
84
necesita un volum mare de munca;

presupune derularea unui proces in mai multe etape;
implic responsabilitatea titularilor de posturi sau funcii publice din
administraie;
este avizata de una sau mai multe persoane.
Instituiile administraiei publice adopta deciziile in condiiile stabilite de lege,
cu respectarea stricta a dispoziiilor legale.
Eficienta si valoarea unei decizii administrative depinde de:
modul de nelegere si rezolvare a problemei puse in discuie;
realismul soluiei adoptate;
oportunitatea soluiei;
ndeplinirea la timp a aciunilor necesare in raport cu soluia la care s-a
ajuns.
Orice decizie in administraia publica trebuie sa ndeplineasc mai multe
condiii:
a) Sa fie fundamentat tiinific prin luarea in considerare a
intereselor
cetenilor, prin studierea modalitilor concret istorice de manifestare; de aceea,

persoanele cu competenta decizionala din sistemul
public trebuie sa aib att
cunotine si deprinderi manageriale, cat si capacitatea de nelegere a mecanismelor

specifice vieii sociale.
b) Sa fie realista, ceea ce presupune fundamentarea sa pe baza unei evaluri
cat mai complete a situaiei puse in discuie, a coninutului naional, si/ sau teritorial
unde se va aplica.
c) Sa se ia n timp util si sa se adopte intr-un moment oportun, ceea ce,
impune accelerarea ritmului schimbrilor si creterea complexitii situaiilor din
unitatea administrativ-teritoriala unde se aplica.
d) Sa se integreze in ansamblul deciziilor deja adoptate pentru realizarea
obiectivelor instituiilor publice, prentmpinarea unor probleme dificile si
diminuarea influentelor politicului i cele care se vor duce n viitor.
e) Sa fie oportuna, adic sa contribuie pe deplin ia realizarea scopului, pentru
care a fost emisa; oportunitatea deciziei administrative ridica problema competentei
persoanei care o da si a celei care o adopta (la nivel central sau local).
85
f) S fie adoptat de persoana sau grupul de persoane care au mputernicire

legal;
g) Alegerea deciziei in administraia publica se face in raport cu mijloacele si
instrumentele necesare pentru realizarea obiectivelor acesteia; amploarea unui
asemenea proces decizional depinde, pe de o parte, de lipsa posibilitilor de a alege,
ceea ce duce la imposibilitatea lurii unei decizii, si, pe de alta parte, de puterea
arbitrara a alegerii in lipsa unor norme legale, care sa guverneze aciunea legislativa
in administraia publica.
F
Fazele deciziei
administrative
Decizia in administraia publica nu este statica, ci ntr-un proces continuu de

micare format din doua faze, si anume:
I.
micarea inainte de a fi luat;
II.
impulsionarea realizrii acesteia dup ce a fost adoptata si cnd se
vd efectele sale.
In prima faza micarea deciziei se descompune in doua categorii:
micare interna, care se refera la ntregul proces de elaborare a
deciziei; acest tip de micare interna depinde, pe de o parte, de tipul deciziei, care
poate fi: integrala, secveniala, provizorie, pregtitoare si definitiva, iar, pe de alta
parte, de timpul pentru care se adopta: pe termen scurt, pe termen mediu si pe termen
lung.
micare externa, atunci cnd se confrunta cu forele exterioare
sistemului in nsui procesul de luare a deciziei.
F
Tipuri de decizii
administrative
7.2 Tipuri de decizii administrative

Specificul managementului in serviciile publice a impus si o clasificare a
deciziilor din acest domeniu, in funcie de mai multe criterii:
a) Dup situaia concreta la care se refera:
decizii normative, cu caracter general care se regsesc in diferite acte
normative specifice acestui domeniu, fiind rezultatul efortului comun al mai multor
funcionari publici;
decizii individuale, date in situaii curente de ctre funcionarii publici
cu competente decizionale.
b) Dup nivelul ierarhic la care se dau:
86
decizii la nivel superior, date de preedinte, parlament si guvern;
decizii la nivel mediu, date de instituiile administraiei publice la nivel
mediu (corpul funcionarilor publici);
decizii la nivel inferior, date de instituiile si autoritile locale.
c) Dup orizontul de timp la care se refera:
decizii pe termen nelimitat, ce sunt fundamentate la nivel parlamentar
si guvernamental sub forma de decrete, legi, ordonane ele urgenta etc.
decizii pe termen lung, fundamentate la nivel naional si local;
decizii pe termen mediu, fundamentate la nivel guvernamental si local;
decizii
curente,
fundamentate
la
toate
nivelurile
sistemului
administrativ si care se refera la orizonturi scurte de timp.

d) Dup frecventa adoptrii pot fi:
decizii periodice, adoptate de ctre organele administraiei de stat la
intervale regulate de timp;
decizii aleatorii, adoptate la intervale neregulate de timp, greu
adaptabile la nivelul administraiei centrale de stat;
decizii unice, cu caracter excepional, nerepetabile intr-un viitor
apropiat si care se fundamenteaz la nivel central si local.

e) Dup sfera de aciune a decidentului pot fi:
decizii integrale (neavizate), adoptate la iniiativa decidentului fr
acordul sau avizul conducerii de la nivelul ierarhic superior, respectiv al

administraiei centrale;
decizii avizate, a cror aprobare si adoptare sunt condiionate de
acordul conducerii de la nivelul ierarhic superior.

f) Dup numrul persoanelor care le fundamenteaz pot fi:
decizii de grup, fundamentate la nivel central sau local de ctre un
grup de persoane din birouri, comisii sau consilii, ministere, guvern si parlament;
decizii individuale, fundamentate in special la. nivel local si elaborate
de un funcionar public in scopul rezolvrii problemelor curente ale unui

compartiment sau al ntregii instituii publice.
g) Dup coninutul si modificrile pe care le aduc din punct de vedere
juridic pot fi:
87
decizii generale, care se refera la diferitele reglementari ale unei
situaii generale pentru crearea unui cadru juridic corespunztor managementului din
instituiile publice;
decizii specifice, prin care se acorda atribuii unui funcionar public,
necesare implicrii sale in realizarea obiectivelor compartimentului din care face

parte sau chiar la nivelul instituiei publice in ansamblul su;
decizii date in funcie de cererea de servicii, in beneficiul persoanelor
particulare pentru acordarea de drepturi si facilitai la respectivele servicii;
decizii determinate de schimbrile produse in structura unei instituii
publice, pentru a conferi un anumit statut funcionarilor publici.

h) In raport cu competenta decidentului pot fi:
decizii executorii, fundamentate numai de autoritile administrative
care au un accentuat caracter practic; aceste decizii sunt date de primul, ministru,
minitrii de stat, prefeci si primari, precum si de efii din diferite compartimente;
decizii de administrare, cu caracter teoretic i care vizeaz procesul de
management n general.
i) Dup modul de cunoatere a mediului n care se va lua decizia:
decizii luate n condiii de certitudine;
decizii luate n condiii de incertitudine
decizii luate n condiii de risc
Condiia hotrtoare pentru aplicarea unei decizii este fundamentarea sa

juridic.
F
Participanii la
decizii
7.3. Participanii la deciziile date la diferitele niveluri ale administraiei

Decizia administrativ este rezultatul activitii i colaborrii ntre mai multe
persoane, fiecare cu rolul su n procesul de culegere a informaiei, analiz,
fundamentare, alegere i adoptare. Procesul decizional n sistemul administraie
publice presupune luarea n considerare a unor particulariti rezultate din specificul
instituiilor publice din acest domeniu. Din acest punct de vedere, este necesar
evidenierea a dou categorii de participani la fundamentarea i adoptarea deciziilor:
(I) n funcie de modul de implicare al funcionarilor publici i (II) nivelul ierarhic la
care se situeaz n structura sistemului administrativ.
88
(I) n funcie de modul de implicare n procesul decizional, se pot ntlni

urmtorii participani:
funcionari publici implicai direct;
funcionari publici implicai indirect;
ceteni consultani;
specialiti implicai direct i indirect.
Primele dou categorii sunt cei care decid s-i asume direct rspunderea
pentru decizia dat i adoptat. Cea de-a doua categorie sunt consultani, rspunderea
lor fiind indirect prin intermediul avizelor i propunerilor fcute.
(II) n funcie de nivelul ierarhic pe care se situeaz n structura
administrativ:
funcionari publici din administraia central, formai din
conductori de instituii i compartimente care au drept de decizie i adoptare a

respectivelor decizii la nivel naional;
funcionari publici din administraia local care iau decizii la nivel
teritorial.
Nivelul deciziei administrative se stabilete n funcie de responsabilitatea i
de modul de formulare a deciziei. La nivel naional, responsabilitatea emiterii unei
decizii revine ministrului, iar la nivel local, prefectului i primarului.
La luarea deciziei in administraia publica participa grupuri de oameni situai
pe niveluri diferite si cu atribuii, mijloace si instrumente variate de lucru. Aceste
grupuri se compun din:
oameni politici: parlamentari, minitrii, conductori din instituii
centrale de specialitate si consilieri locali;
conductori ai unor instituii publice sau societi (cu proprietate)
mixte, de interes general;
corpul de funcionari publici din administraia centrala sau locala;
cetenii la care se face apel pentru elaborarea unor anumite decizii.
Rolul acestor persoane n ceea ce privete luarea unor decizii in administraia

publica este statuat intr-un cadru legal stabilit de Constituie, astfel:
Parlamentul desemneaz scopurile de interes general si, in acelai
timp, este o sursa de decizii administrative;

89
Guvernul
joaca
un
rol
important
in
elaborarea
deciziilor
administrative. De fapt, puterea executiva joaca un rol dublu in elaborarea deciziilor

determinat de rolul ministrului ca om politic si, in acelai timp, conductor al unui
minister. Ca om politic, ministrul trebuie sa-si fac cunoscute scopurile de interes
general, iar in calitate de conductor trebuie sa elaboreze, dar si sa aplice decizia (fig.
7.1).
Nivelul
decizional din
administraia
central i
local
Nivelul
conduceri
politice
Constituie
Legi
Proiecte de
decizii
Norme
Decizii
Proiecte de decizii,
Nivelul
corpului
funcionarului
public
Legi
Nivelurile
informaii, condeciziei
cluzii privind
administrative aplicarea
Norme
Nivelul
administraiei
publice
locale
Decizii
deciziei
Fig 7.1. Nivelurile deciziei administrative

7.4. Etapele procesului de fundamentare a deciziilor in sistemul
F
Etapele procesului
de fundamentarea
a deciziei
administrative
serviciilor publice
Procesul de fundamentare a deciziei in administraia publica este
complex si parcurge opt etape distincte, astfel:
1. Iniierea deciziei, etapa care consta din crearea unui cadru care sa determine
formularea unei decizii. Acest cadru, la rndul sau este format din iniiativele
decizionale care aparin att emitentului, cat si unor factori exogeni, cum ar fi de
exemplu deciziile care se iau pentru satisfacerea mai multor nevoi sociale.
2. Definirea obiectivului decizional si a mijloacelor de realizare a acestuia n
funcie
scop
de
este
nevoia
necesara
sociala
existenta
identificarea
la
un
modalitilor
moment
dat;
si mijloacelor
in
acest
necesare
in
raport cu gradul de prioritate in rezolvarea urgenta a unor nevoi sociale, indiferent de

90
stadiul la care s-a ajuns in procesul de elaborare a unei decizii in administraia

publica.
3. Documentarea riguroasa in scopul formulrii unei decizii corecte, ceea ce
presupune un proces atent, amplu si complex de culegere a unor informaii realiste,
bazate
pe
realizrile
concrete
din
domeniul
respectiv;
aceasta presupune alegerea celor mai eficiente mijloace pentru identificarea

informaiilor si stabilirea corecta a obiectivului de ndeplinit.
4. Selectarea si analiza informailor culese, care trebuie corelate cu obiectivul
decizional urmrit; se vor retine numai acele informaii care asigura realizarea unei
eficiente maxime cu minimum de cheltuieli in condiiile satisfacerii complete a
cerinei sociale generatoare a respectivei decizii.
5. Conturarea soluiilor si analiza alternativelor decizionale, ceea ce
presupune utilizarea unor metode si tehnici specifice; conturarea unor soluii
clare, bine formulate pentru realizarea problemei decizionale respective este
o etapa deosebit de importanta in funcie de care se stabilesc si resursele
materiale, umane, financiare si informaionale necesare realizrii procesului
decizional respectiv.
6. Adoptarea deciziei este un proces complex si amplu care presupune, in
primul rnd, alegerea variantei decizionale care corespunde ct mai bine scopului
urmrit; mai nti sunt transmise la timp propunerile de alternative decizionale tuturor
membrilor care participa la procesul de fundamentare a deciziei, propuneri care sunt
analizate si eventual modificate; se trece apoi la deliberarea diferitelor variante n
cadrul organelor de decizie, fiecare membru trebuind sa-si formuleze opinia in legtura
cu propunerile fcute; pe baza confruntrii diferitelor propuneri se alege o varianta
considerata optima care trebuie argumentata in funcie de nevoia sociala pentru care se
ia decizia; in final, se adopta acea decizie care este considerata optima.
7. Urmrirea aplicrii si respectrii deciziei administrative de ctre
persoane specializate sau de instituii publice care au funcia de control al
sistemului administraiei publice la nivel central si local. Decizia adoptata devine
obligatorie, neexecutarea sa implicnd aplicarea unor sanciuni prevzute de lege
pentru cei vinovai. In ntreg procesul de urmrire a executrii deciziei se are in
vedere oportunitatea acesteia, modul in care este executata, de ctre cine este adusa la
91
ndeplinire, controlul modului de ndeplinire pentru a se observa in ce msura

corespunde scopului pentru care a fost data.
8.
Formularea
concluziilor
rezultate
prin
aplicarea
deciziei
administrative deoarece pot apare modificri si chiar amendri ale acelor

decizii care nu corespund scopului pentru care au fost date. Totodat se pot
formula si concluzii care se refera la procedurile folosite pentru aplicarea
deciziei, daca au fost sau nu corecte, daca au contribuit la realizarea scopului
pentru care a fost adoptata respectiva decizie etc.
7.5.
Abordri
teoretico-pragmatice
ale
procesului
de
fundamentare a deciziilor in administraia publica

Procesul de fundamentare a deciziilor in administraia publica este complex si
trebuie abordat, in opinia lui Rosenbloom, din trei perspective: managerial, politica
si legislativa3.
F
Abordarea
managerial
A. Abordarea manageriala consta din proiectarea unui sistem care sa ofere

posibilitatea
alegerii
din
mai
multe
alternative
decizionale
pe
cea
considerata oportuna, in condiiile in care funcionarii publici sunt informai si cunosc

criteriile de selectare a respectivei variante decizionale. Un asemenea tip de abordare
se concretizeaz prin:
accentuarea pronunata a posibilitilor de raionalizare a procesului
decizional;
identificarea alternativelor decizionale cele mai eficiente din punct de
vedere economic;
atragerea in procesul decizional a funcionarilor publici care au
capacitate manageriala;
formarea unei culturi organizaionale in sistemul administraiei
publice;
autoritatea managerului in luarea deciziei oportune si derularea
procesului decizional;
identificarea ierarhiei naionale in administraia publica in raport cu
calitile si competentele funcionarilor publici;

3
Rosenbloom D. H., Public Administration, Understanding Management, Politics and Law in the
Public Sector, Randow House, New York, 1986, pag. 392
92

utilizarea
posibilitatea formalizrii procesului de fundamentare a deciziilor prin

formelor
standardizate
in
solicitarea
informaiilor
necesare
si
in prezentarea deciziilor;
alegerea unor decideni abili in selectarea alternativei decizionale;
accentuarea rolului managerului in procesul de fundamentare a
deciziilor.
Un asemenea tip de abordare este uneori limitata de cultura instituiei publice
respective, cultura care se formeaz in fiecare organizaie din administraia publica cu
influente politice semnificative.
In literatura americana4 este prezentat un anumit model de abordare
manageriala numit "acordul raional-comprehensiv de fundamentare a deciziilor",
care are urmtoarele caracteristici mai relevante:
obiectivul principal ii constituie obinerea eficientei maxime in
procesul decizional;
elaborarea unui program eficient si raional;
specializarea permanenta a funcionarilor publici;
identificarea costului real de aplicare a deciziei;
fundamentarea deciziilor in trei etape succesive, si anume:
etapa I - n cadrul creia trebuie identificate si formulate circlaritate
obiectivele politicii specifice managementului* administraiei publice care trebuie

cunoscute si consemnate;
- etapa a II-a - cnd, pe baza modalitilor de realizare a obiectivelor stabilite
anterior, sunt formulate alternativele) decizionale in scopul anticiprii consecinelor
aplicrii fiecreia, pentru ca in final sa se identifice modul de fundamentare a fiecrei
decizii;
- etapa a IlI-a - alegerea variantei decizionale oportune din cele posibile, in
scopul maximizrii eficientei procesului decizional.
Acest model are anumite avantaje, dar si dezavantaje, astfel:
Avantaje
Dezavantaje
Lindblom Charles, The Science of Muddhing Throngh, Addministiative Administra'ion Reviaw.

nr.___, Simon Herbert, Administrative Behavior___, Altshuler Alan and Thonias Hatman, The Politics
of the Federal Bureaucrocy______
93
este amplu si ofer posibilitatea nu corespunde ntotdeauna cu

modalitilor de realizare a
obiectivelor;
politica
guvernamentala
de
fundamentare a deciziilor;
faciliteaz modalitile de
necesita un timp mai mare de
identificare a variantei oportune;
identificare a posibilitilor de rea-
este benefic pentru funcionarul
lizare a deciziilor cele mai, efici-
public, in sensul ca acesta poate sa-si
ente;
foloseasc experiena si capacitatea
presupune costai ridicate, ca si
manageriala.
specializarea funcionarilor
publici din cadrul respectivei
instituii.
F
Abordarea
politic
B. Abordarea politica numita si modelul creterii sau modelul

dezvoltrii5, care ia in considerare influenta factorului politic asupra procesului
decizional
din
administraia
publica.
asemenea
abordare
pornete de la premisa ca obiectivele politicii in acest domeniu suni: generale

si
pot
fi
adesea
determinante
in
obinerea
consensului
in
aplicarea
programelor administrative la orice nivel. Acest tip de abordare se bazeaz

de altfel, pe consensul politic in formarea si derularea unor pachete de
programe in funcie de costul pe care ii implica aplicarea acestora.
Un asemenea tip de abordare se desfoar in trei etape:
etapa I - cnd sunt definite obiectivele in raport cu posibilitile reale ale,
instituiei publice, ca si modalitile de realizare ale acestor obiective in funcie de
obiectivul politicii din administraia publica;
etapa a Il-a - considerata ca un test pentru ajungerea la un consens
asupra
politicii
programe,
ca
si
si
modalitilor
pentru
de
identificarea
implementare
variantei
pachetelor
decizionale
de
oportune.
Rezulta ca, in acest tip de abordare, eficienta si raionalitatea sunt nlocuite cu

reprezentativitatea si responsabilitatea in alegerea variantei decizionale oportune, ca
si a modului de realizare a acesteia;
etapa a III-a - in care are loc fundamentarea deciziei acceptata ca optim.
5
Lindbloom Charles, The Science of Muffling Though, Amitzai Etzioni, "Mincd-Scaning: The Third
Approoch so Decision makns, New York, 1992, pag. 362
94
Acest model are anumite limite, datorate urmtoarelor cauze:
pluralismul, care genereaz formarea unor grupuri de interese, fiecare
dorind sa aib influenta asupra unor instituii publice, ceea ce ngreuneaz procesul de
coordonare a acestei instituii;
modificrile in politica administrativa care pot duce la apariia unor
consecine grave si neprevzute;
ciclicitatea procesului electoral si, implicit, a politicii de fundamentare a
deciziilor in administraia publica;

ambiguitatea obiectivelor, care face ca funcionarii publici sa repete anumite
procese nainte de derularea celor noi.
Principalul avantaj al acestui model este dat de reprezentativitate,
responsabilitate si obinerea consensului politic.
F
Abordarea
legislativ
C.
Abordarea
legislativa
procesului
decizional,
care
implica
fundamentarea deciziei prin adjudecare, adic prin elaborarea unor reguli si proceduri
formalizate pentru identificarea situaiilor, intereselor partidelor de la putere si din
opoziie si corelarea intereselor politice cu legislaia in domeniu in scopul realizrii
interesului naional.
Adjudecarea este de doua tipuri:
prospectiva, care implica modificri in serviciile oferite de companii
din domeniul transportului, radioului si televiziunii;
retrospectiva, in cazul apariiei unor abateri de la regulile si legile
dup care se conduc organizaiile administraiei publice, dar mai ales in cazul in care
se nregistreaz plngeri sau reclamaii mpotriva acestor instituii.
Acest tip de abordare a deciziilor administrative presupune:
luarea in considerare a interesului public pe termen lung in scopul
crerii cadrului legislativ care sa permit cunoaterea si satisfacerea respectivului

interes;
identificarea situaiilor ce apar la un moment dat;
cunoaterea intereselor partidelor de la putere si din opoziie;
adoptarea continua a cadrului legislativ la nevoile sociale generale etc.
95
Principalele limite ale abordrii legislative a procesului decizional sunt

determinate de: consumul de timp, limitarea numrului de participani din afara
sistemului etc.
Cele trei tipuri de abordri ale procesului decizional sunt specifice
managementului public american, dar se regsesc si in multe tari membre ale U.E.
Trgovite, 2009
Bucereti, 2004
1. Care sunt cerinele ce trebuiesc respectate de decizia administrativ?
96
2. Care sunt etapele parcurse la fundamentarea deciziei administrative?
TEM DE REFLECIE
Reflectai asupra modului de fundamentare a deciziei administrative
ntr-o instituie public.
97
MODELE DE NTREBRI
1. Se d urmtoarea situaie: Consiliul de conducere ntrunit n edina din 10
Feb. a.c. hotrte numirea D-lui
I.P. n funcia de director adjunct n
locul
domnului I.G., n vederea realizrii programului de restructurare. Numirea

este valabil ncepnd cu 15 Feb. a.c. Rspunde: directorul general al instituiei,
G.I.
Artai dac decizia adoptat este complet (formulat corespunztor):
a. nu, pentru c nu se evideniaz modalitatea de realizare a obiectivului;
b. nu, pentru c nu este precizat decidentul;
c. nu, pentru c nu precizeaz obiectivul decizional;
d. da;
e. nu, pentru c nu se precizeaz perioada de aplicare a deciziei.
2. Ce cuvnt (cuvinte) trebuie introdus (e) n locul liniei punctate din fraza:
Adoptarea unei decizii de ctre persoana sau grupul de persoane ce au
competena necesar exprim coninutul cerinei de raionalitate numit ..
deciziei:
a. oportunitate;
b. fundamentare tiinific;
c.
mputernicirea;
d. clar i concis;
e. formularea corespunztoare.
1. d.
2. c.
98
CAPITOLUL VIII
METODE I TEHNICI SPECIFICE
MANAGEMENTULUI ADMINISTRAIEI
PUBLICE
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
Cuprins
Obiectiv general
Dezvoltarea temei
Tem de reflecie
Modele de teste
Cuprins
Metode de executare
Metode de organizare i funcionare
Metode de cercetare
Obiectiv general: Dobndirea de cunotine privind metodele

i tehnicile de management utilizate n instituiile publice.
Obiective operaionale: nsuirea modului de stabilire a

metodei de management, cea mai eficient, ntr-o instituie public.
= 3 ore
99
CAPITOLUL VIII
METODE I TEHNICI SPECIFICE
MANAGEMENTULUI ADMINISTRAIEI PUBLICE
In domeniul managementului
serviciilor publice apar o palet larg de
probleme care necesita utilizarea unor metode si tehnici adecvate.

Metodele in
de
modaliti
de
managementul administraiei publice reprezint un ansamblu

realizare
obiectivelor
instituiilor,
specifice
unui
domeniu, un instrument utilizat pentru realizarea acestor obiective, un mod organizat

de gndire si aciune pentru obinerea unor efecte economice maxime cu eforturi
minime.
n funcie de modul de realizare a obiectivelor n literatura de specialitate 6 sau identificat trei grupe de metode (fig. 8.1), i anume:
Metoda de executare
Metoda de organizare si funcionare
Metodele de
management
TIPURI DE METODE
METODE DE
EXECUTARE
Metoda constrngerii
Metoda convingerii
Metoda cointeresrii
METODE DE ORGANIZARE
I FUNCIONARE
Metode de organizare tiinific
edina
Conducerea eficient
Valorificarea experienei n
munc
Structurarea eficient a programului funcionarilor publici
METODE DE
CERCETARE
Analiza diagnostic
Simularea analizei
Construirea diagramei cauz-efect
Alte metode
Metoda de cercetare
Figura 8.1.
6
Brezoianu D. tiina administraiei, Universitatea Bucureti, 1991, pag. 98.
100
8.1. Metode de executare
F
Metode de
executare
n sistemul serviciilor publice sunt aplicate metode, de executare specifice, aa

cum sunt prezentate n fig. 9.1.
a) Metoda constrngerii, aplicata in special in regimurile totalitare fiind un
instrument de dominare de ctre o minoritate sociala a majoriti populaiei, lipsita de
drepturi si care opune rezistenta tacita executrii unor decizii.
Metoda constrngerii este principala metoda de executare a deciziilor
administrative ale statului totalitar, in general. Totui, aceasta metoda se
aplica frecvent si in statele cu regimuri politice democratice, atunci cnd
apar
abateri de
la
normele
si
regulile
specifice
cadrului
legislativ ce
funcioneaz in instituiile publice, mai ales atunci cnd funcionarii publici

nu au pregtirea necesar, nu vor sa aplice anumite decizii sau cnd anumii
ceteni nu respecta acest cadru normativ-legislativ.
b) Metoda convingerii este folosita in tarile cu regim democratic unde
statul
apar
si
promoveaz
interesele
cetenilor
si
acioneaz
pentru
creterea bunstrii materiale si spirituale a societii. La aceste state deciziile date de

administraia publica trebuie sa fie respectate si executate, de buna voie de
funcionarii publici si membrii societii n propriul lor interes. In cazul neexecutarii
acestor decizii se aplica metoda de constrngere si executare silita.
Metoda convingerii presupune un proces de informare continua a cetenilor si
funcionarilor publici implicai direct sau indirect in luarea sau executarea anumitor
decizii, funcionari care sunt interesai de coninutul unor acte administrative. In
aplicarea acestei metode un rol primordial revine mass-mediei scrise sau audiovizuale.
c) Metoda cointeresrii este aplicata prin acordarea de recompense
materiale unor funcionari publici care obin, realizri deosebite in domeniul lor de
activitate. Aceasta metoda presupune elaborarea unui sistem de indicatori pentru
sensibilizarea angajailor din instituiile publice, ca i pentru aplicarea unor mijloace
coercitive pentru determinarea unor persoane s respecte deciziile din administraia
public, n concordan cu prevederile cadrului normativ legislativ.
101
8.2. Metode de organizare i funcionare
F
Metode de
organizare i
funcionare
n literatura de specialitate7 sunt cunoscute cinci metode si/sau instrumente de

organizare a activitii instituiilor din administraia public si anume:
a) Metoda organizrii raionale a activitilor administrative prin care se
identifica modul in care trebuie sa se desfoare aceste activiti, conform
obiectivelor managementului administraiei publice la orice nivel. Aceast
metod presupune, pe de o parte, conceperea unui plan de activiti orientat
ctre realizarea obiectivelor sociale si detalierea activitilor care s susin
ndeplinirea misiunii sociale a fiecrei instituii, iar, pe de alt parte conceperea unor
planuri generale de activitate pe ansamblul sistemului administraiei publice si a unor
planuri detaliate pentru fiecare instituie publica, in scopul coordonrii ntregii
activiti pentru realizarea obiectivelor propuse la nivelul fiecrei instituii
componente.
b) Metoda edinei consta, in esena, in utilizarea edinei din instituiile
publice, la care participa angajaii din sistemul administraiei publice, pentru
soluionarea unor probleme decizionale, informaionale, de analiza si de cercetare. In
cadrul edinei sunt consultai managerii din instituiile publice si se
transmit
informaii, sunt adoptate decizii si se primesc informaii asupra modului de

ndeplinire a vechilor decizii. Metoda edinei implica parcurgerea a patru etape in
cadrul crora trebuie respectat anumite reguli, astfel:
In etapa de pregtirea edinei este necesar:
nscrierea pe ordinea de zi a maximum trei probleme;
formularea clara a problemelor si a obiectivelor acestora;
desemnarea anticipata a persoanelor care organizeaz edina, ntocmirea
materialelor necesare care trebuie sa fie prezentate sintetic, sa cuprind informaiile
necesare pe care sa le pun la dispoziia celor ce participa la respectiva edina;
invitarea unor persoane implicate in mod direct la problemele puse in
discuie;
stabilirea anticipata a locului de
desfurare a edinei, inclusiv a
persoanelor ce consemneaz discuiile care vor avea loc in cadrul respectivei edine.
In etapa de deschidere a edinei se impune:
Brezoianu D. op. cit. pag. 120.
102
respectarea orei de ncepere si formularea clara a obiectivelor acestei

edine;
stabilirea duratei totale de desfurare a edinei (maxim 3 ore), inclusiv a
duratei unei luri de cuvnt;
prezentarea cuvntului introductiv in maxim 3-5 minute "'
n etapa de desfurare a edinei trebuie respectate:
prentmpinarea si soluionarea cu tact a eventualelor probleme ce pot aprea
pe parcursul derulrii edinei;
intervenia celui ce conduce edina cnd se prelungesc lurile de cuvnt
pentru evitarea speculaiilor si a unor probleme colaterale i inutile;
ncadrarea in durata de timp stabilita iniiala pentru edina prin
respectarea timpului acordat fiecrui orator;
In etapa de nchidere a edinei:
prezentarea in final de ctre cel care conduce edina a unor concluzii clare
si a unor idei noi in maxim 10 minute;
transmiterea in scris a celor mai relevante informaii, precum si a deciziilor
luate.
Metoda edinei se aplica in mod deosebit pentru parlament, edine
care au caracter de informare, de analiza si de luare a deciziilor, la care, de
obicei, participa si primul ministru si preedintele statului.
c) Metoda conducerii eficiente consta dintr-un ansamblu de elemente
referitoare la modul de desfurare a unor activiti eficiente de ctre funcionarii si
managerii din instituiile publice, care trebuie sa aib caliti morale, capacitate
manageriala, cunotine din domeniul economic, sociologic si psihologic. O
conducere eficienta implica o buna cunoatere a realitii sociale si a intereselor
sociale pentru identificarea si stabilirea obiectivelor instituiilor publice. .
Managerii din administraia publica trebuie sa aib aptitudini specifice acestui
domeniu, cum ar fi: capacitate de nelegere a omului cu toate problemele cu care se
confrunt i pe care i le aduce la cunotin, talent de comunicare si de abordare a
diferitelor probleme, rbdare pentru ascultarea tuturor necazurilor si problemelor,
talent pedagogic si compatibiliti psihologice cu toi colegii.
Metoda conducerii eficiente presupune posedarea de ctre manager a
talentului de selectare a funcionarilor publici dup criterii specifice, n funcie de
103
pregtirea de specialitate si manageriala a acestora, capacitatea de comunicare, direct

si indirect, att cu efii ierarhici, ct i cu subordonaii.
d) Metoda valorificrii experienei in munca, care are ca surs utilizarea
funcionarilor publici cu experiena ndelungata intr-un anumit domeniu al
administraiei publice. Folosirea funcionarilor publici cu experiena ndelungata in
efectuarea unor activiti, imprima calitate proceselor din domeniul administraiei
publice, abilitate in conducere i realizarea sarcinilor ce le revin. Totui, aceasta
metoda poate avea i anumite efecte negative datorate rutinei, comoditii, executrii
mecanice a unor operaiuni etc. Rutina este de fapt cea care influeneaz cel mai mult
pe vechii funcionari publici care au tendina de a deveni autoritari, incapabili la
autocritica, nu-si recunosc greelile si ncearc s rezolve orice problem numai aa
cum doresc ei, ceea ce duce la decizii incorecte. Pentru eliminarea acestor efecte
negative, si mai ales a rutinei, este
necesar folosirea experienei lor pentru
mbuntirea muncii si introducerea unor noi metode de ndeplinire a sarcinilor care

sa-i determine pe respectivii funcionari sa se autodepeasc, sa se adapteze continuu
la tot ceea ce este nou.
Folosirea
metodei
valorificrii
experienei
nseamn
ncurajarea
funcionarilor din administraia publica la valorificarea propriului potenial

profesional obinut in timp, la dezvoltarea capacitii creative, la creterea
calitii actelor decizionale din acest domeniu.
e) Metoda structurrii eficiente a programului funcionarilor publici a aprut
ca urmare a specializrii acestora, deoarece timpul de lucru este de multe ori prelungit
peste programul normal de lucru, de multe ori datorita utilizrii necorespunztoare a
acestuia. Se tie c in managementul public informaiile au un rol deosebit, si pun
anumite probleme legate, pe de o parte, de asigurarea corectitudinii culegerii, iar, pe
de alta parte, de valorificarea acestora in fundamentarea deciziilor si implementarea
lor in sistemul administraiei publice. Rezolvarea, acestor probleme impune
structurarea corecta a programului de lucru, adic asigurarea condiiilor,
corespunztoare de desfurare a activitilor la unele locuri de munc necesare
executrii respectivelor sarcini. Desfurarea unui program de lucru, corespunztor
pentru un funcionar public presupune confort, climat deschis de lucru, dotat cu cele
mai moderne metode, echipament, recompense, adecvate etc.
104
Programul de lucru trebuie structurat att anual cat si trimestrial,

lunar si zilnic, astfel nct sa existe un raport optim intre consumul efectiv de
energie pentru realizarea sarcinilor de munca si timpul necesar refacerii
forei de munca (de odihn si recreare). Un raport optim permite prevenirea
apariiei oboselii exagerate si premature a personalului din administraia publica.
Principalele cauze ale oboselii personalului din administraia publica sunt:
* monotonia si lipsa de interes pentru activitatea pe care o face;
* condiiile organizatorice nepotrivite de la locul de munca;
* tensiuni nervoase etc.
Utilizarea unei structurri eficiente a programului de lucru al funcionarului
public necesita cunoaterea influentei factorilor care duc la solicitarea fizica si
nervoasa a acestora, a mediului in care i desfoar activitatea, a cauzelor o
determina starea de oboseala, dar, mai ales, a factorilor psiho-sociali ce determina un
anumit comportament managerial.
F
Metode de
cercetare
8.3. Metode de cercetare

Dintre metodele de cercetare cunoscute, analiza diagnostic este mai indicata
in sistemul managementului administraiei publice. Societatea contemporana se
concretizeaz prin schimbri rapide si, de multe ori profunde, care duc la necesitatea
adaptrii continue a sistemului administraiei publice la noile cerine a reorganizrii
acestuia potrivit noilor condiii. De aceea, efectuarea analizei diagnostic este necesara
ori de cate ori apar anumite schimbri in sistemul administraiei publice.
O asemenea metoda impune parcurgerea a patru etape.
documentarea asupra domeniului supus analizei;
interpretarea datelor si informaiilor culese pe baza diagramei cauza-efect;
identificarea si analiza punctelor forte i a celor slabe;
prezentarea propunerilor de mbuntire a activitii.
a) Etapa de documentare asupra domeniului, supus cercetrii, cnd este
necesara atunci cnd observarea si culegerea datelor se refera la:
structura instituiei publice respective ca si a relaiilor sale cu organul
ierarhic si cu publicul;
105
componentele sistemului informaional al respectivei instituii publice'

inclusiv a circuitelor si fluxurilor informaionale;
sistemul decizional adoptat, eficienta acestuia, a metodelor si tehnicilor
folosite in procesul decizional;
stilul de conducere si a climatului de munca unde i desfoar
activitatea
funcionari:
publici.
Aceste
date
sunt
supuse
unei
analize
detaliate pentru verificarea veridicitii lor;

b) Etapa de interpretare realist a datelor si informaiilor, a cauzelor care au
generat situaii negative sau pozitive n stilul i metodele de munc ale funcionarilor
publici.
c) Etapa de identificare si analiza a punctelor forte si punctelor slabe ale
activitii din cadrul sistemului administraiei publice, ceea ce presupune analiza pe
categorii de informaii si date culese, ca si pe structuri organizatorice, pentru a se
releva stilul de conducere (eficient sau ineficient) al funcionarilor publici cu funcii
de conducere, inclusiv climatul n care i desfoar
activitatea in respectiva
instituie.
d) Etapa de formulare a propunerilor de restructurare si perfecionare a
activitilor, inclusiv prezentarea lor. Este o etap laborioas si presupune
identificarea, in primul rnd, a cauzelor care au determinat anumite probleme critice
si dificile, iar in al doilea rnd, a situaiilor pozitive cu efecte benefice asupra
activitii instituiei respective.
Analiza diagnostic are ca scop, in primul rnd, diminuarea pana la eliminare a
punctelor slabe identificate si, in al doilea rnd, dezvoltarea si perfecionarea
punctelor forte, pentru ca in final sa se fac propuneri de redresare, restructurare
si/sau perfecionare a activitii.
n
finalul
analizei
trebuie
fcute
consideraii
pertinente
asupra
acesteia, a eficientei instituiei cercetate, ca si a eficientei analizei (raportul

rezultatele obinute - cheltuielile efectuate).
F
Alte metode
Alte metode de management:

Brainstormingul (asaltul de idei);
Tabloul de bord
Metoda Delphi
Metoda Philiph 66
Metoda scenariilor
106
Trgovite, 2009
Bucereti, 2004
1. Care sunt cele mai utilizate metode de management n instituiile publice ?
TEM DE REFLECIE
Reflectai asupra modului de diagnosticare a unei instituii publice.
MODELE DE NTREBRI
1. Care din urmtoarele metode sunt specifice domeniului public:
a. metoda diagnosticrii;
b. metoda constrngerii;
107
c. metoda edinei;
d. metoda convingerii;
e. metoda cointeresrii;
f. metoda Delphi;
g. metoda evalurii;
h. toate sunt corecte.
2. Realizarea unui studiu de diagnosticare implic mai multe etape. Alegei-le
din enumerarea prezentat n continuare.
1.
prezentarea caracteristicilor tipologice ale instituiei
2.
documentarea preliminar;
3.
identificarea i interpretarea simptomelor semnificative;
4.
precizarea cauzelor care provoac disfuncionaliti (puncte slabe)
5.
precizarea cauzelor care provoac punctele forte;
6.
evidenierea cauzal a principalelor puncte forte;
7.
stabilirea disfuncionalitilor i a cauzelor care le genereaz;
8.
elaborarea de recomandri;
a. 1-2-3-4-5
b. 1-3-6-7-8
c. 1-2-4-5-8
d. 2-3-6-7-8
e. 2-3-4-5-8
1. h.
2. d.
108

Managementul Serviciilor PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Managementul Serviciilor PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyu

Suport de curs nvmnt la distan

= INFORMAII DE REFERIN/CUVINTE CHEIE

= TIMPUL NECESAR PENTRU STUDIUL UNUI CAPITOL

= INFORMA II SUPLIMENTARE PUTE I GSI PE PAGINA

1. Capitolul I. Managementul serviciilor publice

6. Capitolul VI. Sistemul

7. Capitolul VII. Sistemul

8. Capitolul VIII. Metode i tehnici

Obiectiv general: Dobndirea de cunotine privind conceptul

Obiective operaionale: nsuirea modului de determinare a

Managementul public reprezint ansamblul proceselor i relaiilor de

Managementul public reunete un ansamblu de procese i relaii de

management, care apar ntre componentele sistemului administrativ;

Obiectivul managementului public este satisfacerea interesului public,

Procesele desfurate n sectorul public sunt

Relaiile de management din instituiile publice reprezint raporturile

care apar n sistemul administrativ. n administraia de stat, acestea se realizeaz n

Caracterul integrator. Managementul public studiaz procesele i

relaiile de management din administraia public, cu scopul fundamentrii soluiilor

Caracterul politic. Managementul public este un domeniu al tiinei

Figura 1. Caracteristicile managementului public

Caracterul de diversitate. Managementul public are un caracter de

diversitate, ntruct exist instituii cu competen material general i instituii cu

Caracterul complex. Managementul public are un caracter complex

ntruct reunete elemente specifice managementului n diferite domenii aparinnd

sectorului public: nvmnt, cultur, asisten social, sntate etc. Simpla

Caracterul de sintez. Managementul public preia din alte domenii

1.3. Principiile managementului public

Principiul conducerii unitare

Aparatul administrativ este vast, dar totdeauna este i extrem de complex,

Principiul Conducerii Unitare

Sursa: Armenia Androniceanu, Managementul public, Editura Economic,

Specificul managementului public, n general, i al administraiei de stat, n

1.3.3. Principiul flexibilitii

1.3.4. Principiul restructurrii

acestora, a numrului personalului i repartizrii pe domenii a acestuia, n scopul

1.3.5. Principiul perfecionrii continue

1.3.6. Principiul legalitii

instituiilor administrative, competenele decizionale ale acestora, sistemul de relaii,

Funciile managementului public sunt :

Figura 3. Funciile managementului public

a. Prevederea (previziunea) cuprinde ansamblul aciunilor prin care

recepioneaz mesaje ntre membrii unei organizaii n vederea realizrii obiectivelor

Coordonarea poate s mbrace dou forme:

au caracter general (se regsesc n principiile de management al

au caracter dinamic (coninutul lor modificndu-se sub influena unor

se manifest cu intensiti diferite n cadrul piramidei ierarhice.

1.5. Elementele caracteristice managementului public

- Este precizat de puterea

- Este competena care

Figura. 5. Elementele caracteristice managementului public

Structura organizatoric (formal)

Modul i stilul de lucru al

Figura 6. Sistemul de management public

este un proces unitar;

este un proces tipic;

este un proces contextual;

este un proces continuu.

1.6. Serviciul public (definiie, caracteristici)

Ansamblul activitilor autorizate de administraie pentru a satisface

Servicii publice administrative

Servicii publice la realizarea crora nu