Sunteți pe pagina 1din 2

Nae Catavencu, avocat, directorul ziarului "Racnetul Carpatilor", seful opozitiei politice din

judet, ilustreaza tipul demagogului si al parvenitului. El este reprezentantul unei adevarate


"scoli" de frazeologie patriotarda (fals patriotism - n.n.) manifestare ce are la baza lipsa de
continut a ideilor exprimate cu emfaza. Catavencu este fondator si presedinte al Societatii
Enciclopedice "Aurora Economica Romana", a carei prescurtare - A.E.R.- este sugestiva pentru
statutul de societate fantoma, prin care isi insuseste ilegal sume importante de bani. Dovada
ilegalitatilor financiare este polita falsificata pe care o gaseste, fara efort, Trahanache, prin care
Catavencu isi Tnsusise fraudulos 5000 de lei din fondurile societatii: "Girurile astea doua cu care
onorabilul d.Catavencu a ridicat cinci mii de lei de la Sotietate, sunt tot pentru enteresul tarii?".
Comicul de caracter releva insusirile ce reies, in mod indirect, din atitudinea, faptele si
vorbele acestui politician, iar in mod direct din didascalii sau din relatiile cu celelalte personaje,
conflictul dramatic fiind realizat prin intreaga varietate a comicului.
Nae Catavencu este ridicol, principalele trasaturi decurgand din manifestarea diversificata a
comicului, care defineste contradictia dintre esenta si aparentd. Patron de ziar si conducatorul
opozitiei politice, Catavencu vrea sapara un cetatean onorabil, dator sa informeze opinia publica
despre moravurile amoroase ale prefectului, dar in esenia este un santajist josnic, folosind
scrisoarea ca unealta in dorinta de parvenire, aceea de a obtine postul de deputat ("Vreau...
mandatul de deputat, iata ce vreau: nimic altceva!").
Sef al partidului de opozitie, Nae Catavencu se comporta fara niciun scrupul in lupta political.
El ajunge in posesia scrisorii de amor pierdute de Zoe prin inselaciune si viclenie: il surprinde pe
Cetateanul turmentat citind o scrisoare si, recunoscand scrisul prefectului, Catavencu il invita "la
o tuica", il imbata si-i fura documentul. In ambitia sa nemarginita de a parveni, de a ocupa un loc
in Parlament, Catavencu nu se sfieste sa cerseasca postul de deputat in schimbul scrisorii,
recurgand la santaj: "vreau ce mi se cuvine dupa o lupta de atata vreme, vreau ceea ce merit in
orasul asta de gogomani unde sunt eel dintai ... intre fruntasii politici [... ] Vreau... mandatul de
deputat, iata ce vreau: nimic altceva!". Comicul de limbaj ii ilustreaza prostia, deoarece el se
autoinclude intre "gogomanii" politici din fruntea judetului.
Parvenit, santajist, grosolan si impostor, se conduce dupa deviza "scopul scuza mijloacele",
pusa insa, din pricina inculturii, pe seama "nemuritorului Gambetta", pe care-l confunda cu
Niccolo Machiavelli, acesta fiind, de altfel, celebru pentru acest principiu al succesului in
parvenitism. Catavencu este infumurat si impertinent atata timp cat se afla in posesia scrisorii,
arma santajului ("Ma omoara vampirul! prefectul asasin! ajutor!"), dar devine umil, slugarnic si
lingusitor atunci cand pierde scrisoarea: "In sanatatea iubitului nostru prefect! Sa traiasca pentru
fericirea judetului nostru!".
Prin comicul de situatie reies, in mod indirect, si alte trasaturi ale lui Catavencu. Lipsit de
demnitate si de coloana vertebrala, el conduce manifestatia festiva in cinstea rivalului sau politic,
Dandanache, fara niciun scrupul, intuind ca sansa de a castiga in viitor este legata de Zoe.
Demagogia este principala trasatura de caracter a lui Catavencu -"nu bratul care loveste, vointa
care ordona e de vina"-, iar atunci cand ea imbraca forme patriotarde, personajul este de un
ridicol desavarsit: "Nu voi, stimabile, sa stiu de Europa d-tale, eu voi sa stiu de Romania mea si
numai de Romania...".
Comicul de limbaj se manifesta mai ales in discursurile politicianului, care reliefeaza
personajul semidoct, dar infatuat, plin de importanta. Atunci cand ia cuvantul la adunarea

electorala care precede alegerile, Catavencu isi construieste cu ipocrizie "o poza" de patriot
ingrijorat de soarta tarii, rostind cu greu cuvintele din cauza emotiei care-l ineaca, dramaturgul
evidentiind aceste atitudini ridicole prin didascalii: "Tertati-ma, fratilor, daca sunt miscat, daca
emotiunea ma apuca asa de tare... suindu-ma la aceasta tribuna... pentru a va spune si eu...
(plansul il ineaca mai tare.)... Ca orice roman, ca orice fiu al tarii sale... in aceste momente
solemne... (de abia se mai stapaneste) ma gandesc... la tarisoara mea... (plansul l-a biruit de tot)
la Romania... (plange)... la fericirea ei!... la progresul ei!... la viitorul ei! (plans cu hohot. Aplauze
zguduitoare)". Ignoranta lui Catavencu este evidenta atat din nonsensul afirmatiilor - "Industria
romana e admirabila, e sublima putem zice, dar lipseste cu desavarsire"; "Societatea noastra, dar,
noi, ce aclamam noi? Aclamam munca, travaliul care nu se face deloc in tara noastra". Aceeasi
lipsa elementara de cultura rezulta si din confuzii semantice, Catavencu numindu-i "capitalisti"
pe locuitorii capitalei, iar el autocaracterizandu-se "liber-schimbist", cuvant care defineste pe cel
care promoveaza libertatea comertului, neamestecul statului in treburile intreprinzatorului
capitalist si nicidecum sensul de flexibil in conceptii.