Tema romanului ilustreaza, in principal, implinirea in plan erotic a cuplului erotic Jim

Marinescu si Vera Policrat, apoi o radiografie a scolii romanesti in perioada interbelica, in

care accentul cade pe relatia profesor-elev. Nu in ultimul rand, cartea reliefeaza, prin
contrast, societatea moderna in plin proces de civilizare ce invinge definitiv colectia de babe
ramolite si fete batrane sterile din casa cu molii. Romanul Cartea nuntii de George
Calinescu are o insuficienta substanta epica, fiind structurat pe trei planuri care se
intrepatrund si se determina reciproc. Primul plan priveste poemul iubirii si casatoria lui
Jim cu Vera, al doilea plan captureaza imaginea scolii romanesti, relatia profesor-elev in
perioada interbelica si, in sfarsit, aceeasi epoca istorica este ilustrata din punct de vedere al
reinnoirilor, civilizatiei si progresului in plan social, economic, tehnologic.. George Calinescu
este un narator omniscient, ce stie totul despre personaje, emite aprecieri asupra lor prin
naratiunea la persoana a III-a, conturand adevarate caractere, intr-o unitate canonica.
Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin absenta marcilor formale ale naratorului, de
unde reiese si trasatura de roman obiectiv. Perspectiva temporala este cronologica, bazata
pe relatarea evenimentelor in ordinea derularii lor, iar cea spatiala reflecta un spatiu real,
deschis, acela al caselor, strazilor, locurilor concrete din Bucuresti si unul imaginar, inchis,
prin care se contureaza trairile interioare si gandurile personajelor. Romanul este structurat
in douazeci de capitole, fiecare purtant un titlu sugestiv pentru continutul acestuia, de la O
sarutare in tren, ca simbol esential al sentimentului de iubire si terminand cu Facerea
lumii, sugerand perpetuarea speciei uname, prin facerea altei lumi, innoitoare si moderne
care sa se inalte pe ruinele celei invechite. Opera literara incepe prin relatarea detaliata a
starilor provocate personajului principal, Jim, de disconfortul calatoriei cu trenul: tehnica
detaliului inregistreaza aspectul canapelelor, mirosul incins si atmosfera sufocanta din
compartiment, aceasta descriere constituind si incipitul romanului. O sarutare in tren
deschide romanul Cartea nuntii pentru a face cunostinta cu personajele principale. In
primul capitol ne este prezentat Jim, un baiat ce se intorcea de la casa parinteasca cu
trenul. Acesta se aseaza pe locul lui de langa fereastra din compartiment si incepe sa
priveasca pe geam. La un moment dat, el zareste in compartiment o fata tanara, care
statea pe fotoliul din fata lui. Dupa putin timp, fata a vrut sa deschida mai mult geamul
compartimentului, dar nu reusi. Vazand-o, Jim se ridica si deschide mai mult geamul,
atingand si mainile fetei. A doua zi, cand trenul a ajuns la Breaza, tanara vru sa inchida
geamul, deoarece se facuse frig. Jim se repezi s-o ajute, si cand s-a intins sa inchida
geamul o saruta pe fata. In scurt timp trenul ajunse in Gara de Nord unde Jim cobor. Casa
cu molii este titlul celui de-al doilea capitol si numele locuintei in care traia dintotdeauna
familia tanarului Ion Marinescu, zis si Jim. Ajuns acasa, in strada Udricani, acesta observa
ca toate usile si cercevelele erau schimbate, dar totusi mancate de molii. Dupa ce este
intampinat la poarta de batrana servitoare, baba chiva, se instaleaza intr-o camera plina
de praf, cu mirosuri de mucegai, iar in aer se simtea seara un miros imbietor de reginanoptii. Toate femeile care locuiau in acea casa: baba Chiva, tanti Magdalina (mama lui),
tanti Ghenca, tanti Fira, tanti Mali, tanti Agepsina si tanti Caterina (soia domnului Popescu)
strngeau toate vechiturile si le pstrau n lzi vechi, ceea ce nu-i placea deloc lui Jim. Jim
nu se prea inelegea cu nici una dintre femei, nici mcar cu mama lui cu care mereu se

contrazicea i se certa. Ceilalti doi membri ai familiei erau barbati: Silivestru frate cu
batranele- si dom Popescu sotul Caterinei. In urmatorul capitol, Jim -infometat- intra intro camera mare unde gaseste o masa cu 10 tacamuri. Apoi, cheama pe toata lumea la masa
si astfel isi reintalneste toata familia. Lola , Dora si Medy aduce in centrul subiectului
cealalta lume a epocii, tineretul, reprezentat de cateva personaje asezate de naratorla polul
opus fata de batrane. A doua zi, Jim s-a trezit mai devreme, apoi a plecat cu maina lui
mic, n ora. Ajuns n dreptul unei cabine telefonice, acesta o sun pe o foarte bun
prieten, Dora, care l invit la Lola la ora patru unde va veni si Medy (alt prieten a lui).
Tanarul s-a distrat mpreun cu cele trei fete, fiind foarte bucuros s le vad, dar la un
moment dat s-a ntrebat dac nu cumva acestea l iubesc. Al V-lea capitol, Oracolul lui
Bobby, ilustreaza cel de-al doilea plan al actiunii ce prezinta relatia profesor-elev,
comportamentul liceenilor, atitudinea cadrelor didactice, precum si cateva aspecte specifice
procesului de invatamant din scoala romaneasca, in perioada interbelica. Bobby Policrat,
elev in clasa a VII-a la liceul Gheorghe Lazar, nu si-a nvaat acasa la istorie, si deoarece
nainte avea muzica, spera ca n acea ora sa isi nvete pentru c presimea c Silivestru
Capitanovici (rud cu Jim; locuiau n aceeai casa) avea de gnd s le dea lucrare. Dar
profesorul de muzica l-a ascultat printre altii la ora de muzica si astfel acesta nu a mai
apucat sa isi invete si la istorie. Cum se atepta, au dat lucrare la istorie. Urmatoarea ora,
Bobby nu tia nimic, aadar a nceput s copieze din carte, dar dup puin timp i czu
cartea pe jos, iar Silivestru veni lng el i i lu cartea impreuna cu un caiet din banc
dup ce i semn lucrarea. Acel caiet era un oracol al unei colege de-a lui, pe care acum
Silivestru l citea cu interes. Dup terminarea orei, singurul lucru la care se gndea Bobby
acum era cum s-i repare greeala. In capitolul Planeta de tanar, Bobby s-a gandit sa o
trimita pe sora sa, Vera, la Silivestru dupa oracol si sa isi ceara scuze in numele lui. Iesind
din curte cu masina, Jim se intalneste cu Vera, care venea sa vorbeasca cu Silivestru.
Acesta o ajuta pe Vera in discutia in legatura cu Bobby si apoi o conduce acasa cu masina.
Apoi ii propune sa se mai intalneasca. Jim totusi se gandea sa aleaga intre Lola, Dora si
Vera. Cei doi tineri, Jim si Vera, dupa ce s-au intalnit si plimbat au ajuns sa se cunoasca
mai mult, asadar se imprietenesc, ba chiar incep sa se placa. In capitolul O partida de
natatie, Lola, Dora si Medy il invita pe Jim la Constanta la o partida de natatie. Cand Jim
credea ca Dora ii va spune ca il iubeste, aceasta ii spune ca este logodita, ceea ce-l face pe
tanar sa ramana fara cuvinte, iar acum el avea impresia ca o iubeste pe Lola. In capitolul
Pitia modern i cile soartei, tanti Magdalena le ghicea surorilor ei in carti si se tot certau
pe tema destinului fiecaruia, cat timp Jim se tot gandea la ce s-a intamplat la Constanta si
la Vera cu care trebuia sa se intalneasca mai tarziu.
In capitolul Ce are Vera noastra? , pe fata Verei si in comportamentul ei apar semnele
iubirii, care o tulbura si o aduce intr-o stare de inconstienta. Ea se indragosti atat de tare de
Jim, incat nu iesea din casa si nici parintii ei nu stiau ce se intampla cu ea. Era bucuroasa
cand se intalnea cu el, dar totusi exista teama de a fi certata cand ajungea acasa. Insa Jim
o convingea mereu sa se reintalneasca. Vera si Jim se intalneau aproape in fiecare seara,
dar el nu voia sa faca primul pas inca, deoarece nu stia ce simtea fata la momentul acela pt
el. In capitolul zece intitulat Eros asiatic are loc un pas important in viata Verei si a lui Jim.

Acesta, mai tarziu, afland ca si Lola urma sa se marite cu un ofiter, se hotaraste sa o ceara
in casatorie pe Vera, dar numai dupa ce o intraba daca il iubeste sau nu. Bucuroasa, fata
accepta. In urmatorul capitol, M-me Policrat et C-nia, cei doi pleaca spre casa Verei, unde
aceasta ii face cunostinta tanarului cu mama sa care era foarte bucuroasa de prezenta lui.
Apoi, au intrat in odaie, unde Jim si doamna Policrat vorbeau si faceau pregatirile de nunta.
Dupa putin timp a venit Camelia si Emil Protopopescu, fiica si ginerele doamnei. Acestia,
auzind vestea cea mare, ii felicita pentru pasul facut. Dupa ce au facut cunostinta cu Jim si
dupa ce au mancat, Vera ii arata acestuia odaia ei. Mai tarziu, dupa aceasta discutie, toata
familia il conduse pe Jim pana la usa. Plecand acasa, tanarul se simtea ca intr-un vis,
amestecandu-si in mintea lui cele inatamplate. In capitolul Marele Divan, Jim isi facea
planuri pentru casatorie si era foarte entuziasmat ca in sfarsit gasise persoana potrivita
pentru el. Prin casa lumea se certa deoarece Silivestru vroia sa se casatoreasca cu o
colega de serviciu, iar Lisandrina cu un barbat la care tinea mult. In momentul in care Jim a
venit sa-i anunta de nunta sa cu Vera, cearta se iscase mai tare. Mama sa era suparata ca
nu o instiintat-o dinainte si pe ea in legatura cu logodna lui lui ca sa-i poata da un sfat bun si
de folos. In capitolul Nelinisti prenuptiale, Jim ii pune pe deget Verei inelul, spunandu-i ca
de acum incolo este numai a lui si el este numai al ei. Aceasta se bucura mult, apoi se
intinsera in pat si incepusera sa faca planuri de nunta, apoi sa vorbeasca de dragostea lor
si de alte nimicuri, cum le numeau ei. Spre seara si-au povestit unul altuia cum au ajuns
sa se iubeasca. In capitolele urmatoare se ilustreaza pregatirile de nunta, precum si
gandurile indragostitilor. Dupa nunta religioasa, cei doi impacheteaza, apoi pleaca in luna
demiere catre Brasov. Intre timp, din cauza singuratatii, Silivestru se sinucide. Ultimul
capitol al romanului, intitulat sugestiv Facerea lumii, ilustreaza implinirea erotica a cuplului
ca evolutie sociala, progres si civilizatie, care poate simboliza, prin opozitie cu esecul erotic
al matusilor celibatare, o izbanda a schimbarilor innoitoare, facerea altei lumi. Reveniti la
Bucuresti, viata lor se schimba total si surprinzator. Jim gasi plicul de la Silivestru si hartiile
din plic pe care scriau ca toate casele din curte erau ale lui si ale Verei. Batranele au rupt
orice legatura cu tinerii si s-au mutat cu toate lazile si lucrurile vechi in casele din fund. Jim
si Vera, respectand si bucurandu-se de ultima dorinta a lui Silivestru, au reamenajat casele
in stil modern, ele fiind case noi, pentru oameni noi. Finalul romanului este unul fericit si
deschis, caci Vera este insarcinata, iar iubirea dintre cei doi soti implinita. Ion Marinescu, zis
si Jim, este tipul tanarului modern si monden al perioadei interbelice din Bucuresti. Regasim
in roman si pasaje ale caracterizarii directe a acestuia, cand se evidentiaza portretul sau
fizic: tanti Fira il considera inteligent si frumos Destept esti, Jim! [] Frumos esti, Jim!-,
trasaturi pe care si Vera le admira cu entuziasm la sotul sau Ce frumos e se gandea ea
sincer- ce puternic, ce linistit e si ce privire agera are!-. Simtul umorului, firea vesela si
deschisa sunt trasaturi ce reies indirect, din atitudinea si vorbele acestui personaj cu mult
sarm. De pilda, atunci cand o suna pe Dora pentru prima oara dupa ce s-a intors de la
Paris, vorbeste ca spicherita de la postul de radio, transmitand salutari de la Jim prin doza
electromagnetica!.
Jim are o personalitate puternica, socoteste ca numai el decide cum sa-si construiasca
viata, cu cine sa se insoare si cum sa-si intemeieze o familie, datoria sa fiind numai aceea

de ainstiinta familia: Ce folos ar fi fost sa stii dinainte ceea ce in nici un caz nu poti
impiedica daca vreau eu? Te informez numai, ca sa fii in curent cu starea mea civila, sa nu
cumva sa uit! [] Am intrebat-o numai pe ea si apoi am comunicat hotararea parintilor, cum
fac si aici, asa ca o curiozitate care poate sa va intereseze! Prin urmare, s-a terminat!.
Romanul Cartea nuntii, ca si urmatorul Enigma Otiliei-, reuneste trei teme interesante
pentru umanitate iubirea, familia si societatea prezentate realist si obiectiv, naratorul
omniscient si omniprezent reusind sa transmita o radiografie realista a mentalitatii si
structurii societatii interbelice. Romanul iubirii este reprezentat, in principal, de dragostea
idilica, lirica, dintre Jim si Vera, care se construieste incet si solid, o contributie importanta
avand si personalitatea puternica a lui Jim, faptul ca independenta sa l-a calauzit in afara
familiei care, altfel, i-ar fi anihilat vointa, asa cum se intamplase cu Silivestru.
Compozitional, Cartea nuntii este si un roman de familie, realizat de George Calinescu in
maniera balzaciana, evidentiind ideea ca, daca relatiile intre membrii familiei sunt nocive,
atunci intreaga societate, lumea se duce de rapa. Opera literara ilustreaza, prin contrast,
obiceiuri, mentalitati, scene din lumea invechita si sufocanta reprezentata de locatarii casei
cu molii si activitatile pline de energie si vitalitate ale tinerei generatii simbolizate, in
principal, prin Jim si celelalte personaje aflate la inceputul vietii. Casa cu molii nu este o
metafora, ci defineste cat se poate de realist atmosfera vetusta a locuintei incarcate de
obiecte mucegaite, ciobite, ruginite, pline de molii, omizi si gandaci, care degaja un miros
de ranced, de naftalina si de colb. Cand mostenesc casele de la Silivestru, Jim si Vera
curata locul de molii, ridicand deasupra case noi, pentru oameni noi. Limbajul artistic
anticalofil se caracterizeaza, in principal, prin tehnica detaliului, utilizata atat in descrierea
caselor, a interioarelor, cat si pentru marcarea trasaturilor fizice, a imbracamintei si coafurii
personajelor, constituind adesea un procedeu artistic de caracterizare. De exemplu, este
descrisa fiecare camera locuita de femeile din casa cu molii, infatisarea fiecarui erou in
parte, din imbinarea carora reiese firea sau caracteristica dominanta a personajului
respectiv. Cartea nuntii este romanul a doua lumi, una ultraarhaica si alta
ultramoderna Iata un spectacol cu atat mai sesizant, cu cat si contrastul e mai artistic si
mai minutios studiat si care face din Cartea nuntii unul din valoroasele documente ale
societatii noastre contemporane. Poezia citadina, in care dna Hortensia Papadat-Bengescu
si d-l Camil Petrescu au dat pagini clasice, isi adauga astazi acest roman ancorat puternic
in inima Bucurestilor moderni. (Perpessicius)

Cartea nuntii - caracterizarea personajelor

referat

. Ion Marinescu, zis si Jim, este tipul tanarului modern si monden al perioadei
interbelice din Bucuresti, care a calatorit in Europa si s-a deprins sa mearga la
cinematograf, la gale de box, la bar, sa vorbeasca la telefon si sa conduca
autoturismul. El indeplineste, in unele secvente narative, rolul de personaj-martor,
deoarece prin ochii sai cititorul ia cunostinta de aspectul unei case ori de infatisarea
unor personaje. Portretul fizic al domnisoarei Vera, realizat prin tehnica detaliului,
este transmis asa cum se contureaza in viziunea lui Jim: "Ochii rotunzi, speriati,
verzi ca bobul de strugure [], nasul drept in profil [], gura fara carnalitate []
compuneau o fizionomie blanda si impertinenta totodata []". Tanarul este prezent in
roman si in ipostaza de personaj-actor, despre care naratorul obiectiv stie ce
gandeste, ce uri are, ce sentimente il framanta: "Cata vreme Jim statu tulburat de
satisfactia indraznelii, de rusine si de frica. ii era teama de vulgaritatea unui
scandal, dar privirea blanda, ratacita a fugarei (Vera - h.n.) careia o usoara
imbujorare ii stersese aerul indraznet, il linisti si-l induiosa". Fragmentul descrie
senzatiile tanarului doctor in litere, dupa ce o sarutase pe domnisoara din tren, intrun gest spontan si inexplicabil, de care ii este rusine. Reiese, indirect, faptul ca Jim
are o structura morala solida, dar si o sensibilitate accentuata, deoarece el se simte
atras puternic de tanara care, nu peste mult timp, deveni sotia sa: "Concupiscente
(atractie puternica spre placerile trupesti - n.n.) gi il incercau cand arunca ochii spre
chipul din fata lui si-i dadeau o ascunsa ebrietate a pulsului". Disponibilitatea
personajului spre iubire determina aparitia acestui sentiment dincolo de ratiune si
logica.
Jim este caracterizat direct de catre alte personaje: tanti Fira il considera inteligent
si frumos ("Destept esti, Jim! [] Frumos esti, Jim!"), trasaturi pe care si Vera le
admira cu entuziasm la sotul sau ("Ce frumos e - se gandea ea sincer - ce puternic,
ce linistit e si ce privire agera are!"). De altfel, tanarul este singurul personaj al
romanului care nu beneficiaza de un portret fizic amanuntit, trasaturile sale fiind
accentuate prin cate elemente care sugereaza virilitatea, apt pentru procreare, in
contradictie cu sterilitatea locatarilor din casa cu molii, in special cu Silivestru.
Pentru ilustrarea acestor caracteristici, naratorul obiectiv relateaza senzatiile si
perceptiile Verei, indragostita pana peste cap de sotul ei, caruia "ii pipai cu degetele
bicepsii bratelor, se mira ca degetele lui erau asa de fibroase si de paroase, mai
ales se entuziasma de marele volum al pieptului lui Jim, pe care acesta intentionat il
umfla".
Simtul umorului, firea vesela si deschisa sunt alte trasaturi care reies, indirect, din
atitudinile si vorbele acestui personaj cu mult sarm. De pilda, atunci cand o suna pe
Dora pentru prima oara dupa ce s-a intors de la Paris, vorbeste ca spicherita de la
postul de radio, transmitand "salutari de la Jim prin doza electromagnetica!". Medy,

care avea "cozi mari, negre, strans impletite", rasucite in jurul capului ca o "calota",
se amuza atunci cand Jim o persifleaza in stilul colocvial al tineretii: "Pana cand ai
de gand sa pastisezi (a imita in mod servil - n.n.) pe mama lui Stefan cel Mare?
Cand ai sa renunti la comertul de franghii?".
Jim Marinescu are o personalitate puternica, socoteste ca numai el decide cum sa-si
construiasca viata, cu cine sa se insoare si cum sa-si intemeieze o familie, datoria
sa fiind numai aceea de a instiinta familia: "Ce folos ar fi fost sa stii dinainte ceea ce
in niciun caz nu poti impiedica daca vreau eu? Te informez numai, ca sa fii in curent
cu starea mea civila, sa nu cum sa uit! []. Am intrebat-o numai pe ea (pe Vera - n.n.)
si apoi am comunicat hotararea parintilor, cum fac si aci, asa ca o curiozitate care
poate sa intereseze! Prin urmare, s-a terminat!".
Delicat si tandru, proaspatul sot se poarta ca un barbat aderat, grijuliu si ocrotitor
cu femeia iubita: "Jim, care nu putuse atipi din cauza emotiilor si gandurilor ce-l
naleau, facu o miscare precauta sa se aseze mai conforil in pat, fara sa destepte pe
Vera, care dormea cu obrazul langa pieptul sau. O privi lung si ocrotitor, tragandu-i
usor cu mana plapuma peste Umarul dezgolit".
Ca orice tanar, parcurge etapele primei iubiri, sentiment perceput mai intai ca pe o
necesitate a rstei ("Simtea nevoia sa iubeasca, sa aiba o fata a lui, pe care s-o
oproteasca si s-o tina inchisa in casa lui, in stapanirea lui"), apoi o dragoste
nelamurita pentru una dintre cele trei tinere, Dora, Lola si Vera, fiind, "provizoriu
gelos pe toate" si recunoaste in sine ca "incercase sub masca prieteniei sa savureze
emotia intimitatii cu fiecare". Cand isi analizeaza pornirile erotice, Jim sesizeaza ca
pe cele doua prietene "dorise sa le seduca in chip rece, ca sa-si satisfaca o nitate
virila", pe cand pentru Vera simtea "un fior cald, indicibil (greu de exprimat - n.n.)
de simpatie", constatand ca iubirea sa pentru logodnica "se stransese in el picatura
cu picatura", dand nastere unui nou sentiment "de suavitate si protectie pudica",
fara niciun fel de insinuatii lascive ale imaginatiei.
. Bobby Policrat este elev la Liceul, "Gheorghe Lazar" din Bucuresti, in clasa a VII-a B
(corespunzatoare clasei a Xl-a din intamantul actual - n.n), fiind reprezentativ
pentru liceenii din toate timpurile, indiferent de epoca sau ideologie, iar in roman el
ilustreaza, prin atitudine si mentalitate, aspecte ale intamantului de stat. Bobby
este superficial, inta pe apucate si numai daca este in pericol de a ramSne corigent,
chiuleste de la cursuri pentru a merge la piscina sau la meciuri. Liceanul este
interesat, in principal, de box, care .era sportul la moda, fiind un aderat erudit in
domeniu: "stia pe degete toate asociatiile, toate meciurile, pe toti campionii,
outsider-ii si challenger-u". El cunostea numele, sportivilor si al vedetelor de
cinematograf, amanunte despre viata si relatiilor lor amoroase, dar habar n-avea
cum ii chema pe domnitorii romani sau confunda in mod penibil evenimentele si
personalitatile istorice. Ca price elev, Bobby foloseste cuvinte argotice, "Aiurea!" si
"Zexe!", pentru a bra in fata colegilor sau a parea nepasator fata de eventualele
consecinte negative. Tanarul este total lipsit de moralitate, este incorect si nu are
nicio ezitare in a se folosi de orice mijloace pentru a scapa de pedeapsa, deoarece
fusese prins copiind la istorie si a-si recapata "oracolul". Este dispus sa-si puna pe
maneca "o banda de crep. negru", semn ca i-a murit cine apropi.at si de aceea nu

se putuse concentra la extemporal si copiase. Inteligent si abil, o trimite acasa la

Silivestru pe Vera, sora sa, care tocmai absolvise liceul. Desi profesorul Capitanovici
are o parere foarte proasta despre elevul sau, caracterizandu-l direct, "Policrat asta
e o haimana!", cedeaza la interventia lui Jim si-i marturiseste Verei ca il iarta de
dragul ei, concluzionand ca "fratele d-tale e un tanar norocos, nascut sub o stea
favorabila".
Bobby sprijina, discret, dragostea dintre Jim si Vera, duce scrisorile de amor de la
unul la altul si, atunci cand are nevoie, nu se sfieste sa ceara bani de la tanarul
universitar. El este singurul prieten al cuplului si dupa casatorie, fiind acceptat ca
musafir unic si participant la distractiile din casa tinerilor.
. Celelalte personaje ale romanului sunt construite prin tehnica detaliului, element
care da operei caracter balzacian, alaturi de prezentarea relatiilor degradate dintre
membrii familiei din "casa cu molii" sau ai familiei Policrat.
Numele personajelor sunt sugestive pentru radiografia societatii interbelice din
Capitala, aspectele lumii vetuste (invechit, demodat - n.n.), nesociabile si sterile
contrastand flagrant cu preocuparile si activitatile tinerilor, care sunt neobositi si
plini de energie.
Locatarele din "casa cu molii" poarta nume demodate si ridicole, carora toti le
spuneau "tanti" -Magdalina, Ghenca, Fira, Iaca, Mali, Lisandrina, Agepsina, Caterinasi ale caror obiceiuri caracterizau sterilitatea acestora. Batranele ieseau foarte rar
din casa, numai daca erau obligate sa participe la un eveniment, cum fusese
inmormantarea unei rude, cu patru ani in urma. Cand s-au imbracat pentru a merge
la nunta lui Jim, femeile pareau iesite "dintr-un muzeu de mode retrospectiv" si
miroseau puternic a "naftalina si molii". Le placea sa "saza ca oamenii", sa nu se
gandeasca la nimic, sa traiasca "vegetand". in contrast, tinerii din noua generatie
au nume scurte, moderne, de influenta europeana - Lola, Dora, Medy, Vera, Jim,
Bobby- sunt mereu in miscare, iau lectii de scrima, danseaza, merg la. cinematograf
sau in excursii la mare, conduc automobilul, vorbesc la telefon, fac vizite, sunt
energici, plini de viata si vigurosi.
Romanul "sectiunea nuntii", ca si urmatorul ("Enigma Otiliei"), reuneste trei teme
interesante pentru umanitate - iubirea, familia si societatea - prezentate realist si
obiectiv, naratorul omniscient si omniprezent reusind sa transmita o radiografie,
realista a mentalitatii si structurii societatii interbelice.
Romanul iubirii este reprezentat, in principal, de dragostea idilica, lirica dintre Jim
si Vera, care se construieste incet si solid, un aport important and si puternica
personalitate a lui Jim, faptul ca independenta sa 1-a calauzit in afara familiei care,
altfel, i-ar fi anihilat vointa, asa cum se intamplase cu Silivestru. Dezorientat la
inceput, Jim simte in profunzime fiorul erotic si se casatoreste cu femeia iubita,
Vera, cu care formeaza un cuplu fericit, apt pentru procrearea unei mici fiinte, "ce
avea sa strige in curand tulburatoarele vorbe tata si mama". Jim cugeta la
importanta pe care o are "principiul universal al facerii", fara de care s-ar "produce
moartea virtuala a generatiilor", ar pieri viata de pe Pamant si s-ar instala definitiv
"intunericul fara margini si fara sfarsit". Iubirea implica, asadar, in mod obligatoriu si

functia de nuntire, de "facerea lumii", asumandu-si misiunea de a face posibila

succesiunea continua si perpetua a generatiilor in Univers. Daca aventura pe care o
avusese in tinerete Silivestru si-ar fi urmat cursul firesc, "ar fi avut cu toata
probabilitatea conturul idilei lui Jim cu Vera" (Marian Papahagi).
Tot in tema iubirii se inscriu logodna Dorei cu tanarul aflat la studii in strainatate si
atentia deosebita a Lolei pentru ofiterul care-i facea curte, dragostea ascunsa a
Lisandrinei, care are curajul de a iesi de sub tutela surorilor din casa cu molii. Ca un
continuator simbolic al lui Jim, adolescentul Bobby simte primii fiori ai iubirii pentru
o colega de la alt liceu, "o tresarire necunoscuta pana atunci" si viseaza pentru
prima oara sa sarute o fata "ca la cinematograf.
Compozitional, "sectiunea nuntii" este si un roman de familie, realizat de George
Calinescu in maniera balzaciana, evidentiind ideea ca, daca relatiile intre membrii
familiei sunt nocive, atunci intreaga societate, "lumea" se duce de rapa. Locatarii
casei din str.Udricani formeaza o familie alcatuita din cele sapte matusi ale lui Jim,
un unchi - Magdalina, Ghenca, Fira, Lisandrina, Agepsina, Caterina, Mali ("fata Iachii
si matusa matusilor lui Jim"), Silivestru, precum si "dom'-Popescu", sotul Caterinei.
Relatiile firesti intre membrii unei familii ar fi insemnat sa fie incurajata
personalitatea fiecaruia, sa fie sprijinita initiati sau dorinta fiecaruia, dar aceasta
"liota de babe celibatare", care locuiesc in ''casa cu molii" simbolizeaza "sterilitatea"
si degradarea morala a societatii vetuste. Cu siguranta, Silivestru ar fi avut o viata
frumoasa daca n-ar fi fost "criticile si rautatile surorilor" care-l tulburasera si-l
impiedicasera sa se casatoreasca atunci cand se indragostise prima oara, dar si
acum, la maturitate, cand voia sa intemeieze o familie cu o colega profesoara. El
traise atata vreme sub autoritatea noci a parintilor si surorilor sale, incat ii era
teama sa se desprinda de teritoriul natal: "Daca toata familia l-ar fi aprobat si
sustinut si l-ar fi chemat sa-si intemeieze caminul pe acelasi loc, ar fi avut curaj",
dar simtffa in permanenta "primejdia ostilitatii propriei familii".
Definind ambianta daunatoare si distrugatoare a casei cu molii, Dumitru Micu
afirma: "Edificiul cu pereti igrasiosi in care ele vegeteaza, ca intr-o trista vizuina,
ocroteste un mod de existenta propriu unor randuieli anacronice balcanice, un
climat moral perpetuat din epoca matriarhatului. Prin opozitie, casnicia celor doi
tineri devine simbolul prefacerii innoitoare, al instaurarii lumii moderne pe ruinele
celei vechi, al triumfului civilizatiei asupra naturii primare."In familia Policrat, mama
este mai ingrijorata de pierderea pisicii decat de starea ciudata a Verei. Camelia,
sora mai mare a Verei, se poarta matern cu sotul ei, Emilian, relatia lor fiind aceea
dintre guvernanta si "puiul" caruia-i dadea sa manance "cu lingurita din pilaf, ca
unul copil".
Romanul "sectiunea nuntii" ilustreaza, prin contrast, obiceiuri, mentalitati, scene
din lumea invechita si sufocanta reprezentata de locatarii "casei cu molii" si
activitatile pline de energie si vitalitate ale tinerei generatii, simbolizate, in
principal, prin Jim si celelalte personaje aflate la inceputul vietii. "Casa cu molii" nu
este o metafora, ci defineste cat se poate de realist atmosfera vetusta a locuintei
incarcate de obiecte mucegaite, ciobite, ruginite, pline de molii, omizi si gandaci,
care degaja un miros de ranced, de naftalina si de colb. Cand mostenesc casele de

la Silivestru, Jim si Vera "curata locul de molii, ridicand deasupra case noi, pentru
oameni noi", cu ferestre mari si mobila moderna, iar in curtea paraginita au sadit
gazon englezesc si au construit o piscina
Limbajul artistic anticalofil se caracterizeaza, in principal, prin tehnica detaliului,
utilizata atat in descrierea caselor, a interioarelor, cat si pentru marcarea
trasaturilor fizice, a imbracamintei si coafurii personajelor, constituind adesea un
procedeu artistic de caracterizare. De pilda, este descrisa fiecare camera locuita de
femeile din "casa cu molii", infatisarea fiecarui erou in parte, din imbinarea carora
reiese firea sau caracteristica dominanta a personajului respectiv.
Stilul colocviul defineste limbajul artistic al romanului si indeplineste functia de
comunicare in sfera relatiilor cotidiene dintre personajele romanului: "Taci, dom',
obraznicilor, nemernicilor! Citeste, dom'!"; "A zut pe dracu'!"; "-Ma, Bobby, sa stii ca
ti-o coace Ostrogotu!" etc. Lirismul romanului este sustinut prin declaratiile de
dragoste si prin descrierea starilor emotionale ale personajelor: "tu trebuie sa ma
crezi pe mine numai pe'tine te iubesc!"; "Fie ca strangerile furtive (furise - n,n.) de
maini si sarutarile chiar pe drum, in acel oras ingaduitor de provincie, ii trada ca
indragostiti"; "in sala goala a sufletului ei orice vibratie se proa in fioruri
dureroase".In concluzie, romanul "sectiunea nuntii" de George Calinescu, este mai
mult un poem liric de iubire si mai putin un roman, este mai mult o "monografie a
familiei zuta ca institutie" (S.Damian).