Psihiatru sau Psiholog ?

Diferenta
PSI
0
In viata de zi cu zi ne confruntam cu situatii diverse care ne solicita permanent

capacitatea de reactie si adaptare atat in plan

cognitiv, dar
mai ales in plan emotional si motivational. Intr-o societate excesiv tehnologizata
aflata intr-o continua schimbare si reasezare, multi dintre noi experimenteaza
frecvent sau episodic, stari de tristete, teama, atacuri de panica sau sentimente
de neadecvare si esec, insa in cele mai multe situatii persoana ascunde aceste
lucruri si ezita sa comunice existenta problemelor.
Normalitatea si sanatatea psihica sunt subiecte sensibile care nasc
contradictii, in buna parte datorita faptului ca exista multe predjudecati si
credinte false care populeaza socialul autohton (a cere ajutorul psihiatrului sau
psihologului echivaleaza in mod absolut cu eticheta de nebun sau persoana
disfunctionala) si care, alimenteaza teama si frica celor care au nevoie de
ajutor specializat. Lipsa de educatie privind sanatatea si igiena psihica este
principalul factor responsabil de numarul foarte crescut a celor care traverseaza
momente dificile in viata, isi pierd echilibrul interior si increderea intr-un viitor
mai bun.
Cea mai raspandita confuzie este cea dintre psihiatru si psiholog. Desi
cele doua profesii sunt complementare, ambele avand ca obiectiv principal
pastrarea sanatatii si echilibrului psihic al populatiei, formarea celor doua
specialitati, metodele si tehnicile de interventie sunt diferite.
Psihiatrul evalueaza, identifica si trateaza tulburarile psihice prin

intermediul chimioterapiei
Psihiatrul este un medic care a urmat cursurile unei facultati de
medicina si apoi s-a specializat in psihiatrie.In zilele noastre, psihiatrul
trateaza nu numai tulburarile psihice grave, ci se ocupa si de sananatea psihica
a omului in general. Din aceasta perspectiva, a cere ajutorul acestui specialist
este un lucru normal si absolute necesar in anumite situatii de viata.

Psihiatrul are pregatirea si experianta necesara pentru a aprecia corect

gravitatea patologiei mintale. El examineaza simptomele si starea psihica a
individului si prescrie medicamente chimice pentru ameliorarea tulburarilor
diagnosticate. Daca simptomele sunt severe si pacientul reprezinta un risc
pentru sine sau ceilalti, psihiatrul recomanda supravegherea si internarea intr-un
spital de specialitate. Psihiatrul recomanda, in anumite situatii in afara
medicamentelor si interventia psihoterapeutica.
Cand este necesara interventia unui psihiatru? Se impune consultarea de
urgenta si interventia unui medic psihiatru in urmatoarele situatii:

daca persoana percepe deformat realitatea, experimenteaza halucinatii

auditive sau vizuale

prezinta o incetinire vizibila sau accelerare nejustificata a proceselor

cognitive si intelectuale (gandire, memorie, atentie, etc.)

fabueaza, are convingeri bizare sau idei delirante

este intr-o stare de agitatie sau deprimat, nu poate sa doarma

daca spune ca ar fi mai bine sa moara, etc.

Psihologul evalueaza gandirea, afectul si comportamentul uman sau
consilieaza psihologic si intervine prin intermediul psihoterapiei
Psihologul a urmat cursurile unei facultatii de psihologie, dupa care sia obtinut atestatul de libera practica intr-o ramura aplicata a
psihologiei (psihologia muncii, psihologie clinica si psihoterapiei sau psihologie
educationala). Pentru a devenii psiholog clinician sau psihoterapeut, psihologul
trebuie sa urmeze o pregatirea si formare separata pentru a se specializa intr-o
ramura a psihoterapiei (formare psihanalitica, formare in terapia cognitivecomportamentala, formare in terapia umanista, etc.)
Psihologul trateaza normalitatea si problemele constiente ale unei
persoane
El evalueaza prin intermediul testelor psihologice si tehnicilor specifice
functionarea individului in plan intelectual, emotional sau comportamental. Prin
interventia psihoterapeutica, psihologul il ajuta pe individ sa-si imbunantateasca
relatia cu el insusi si cu ceilalti, sa-si optimizeze performanta si randamentul, sa
depaseasca situatiile de criza ale existentei, sa se dezvolte si maturizeze
emotional. Nefiind medic, psihologul nu poate prescrie medicamente si nu pune
un diagnostic, sarcina lui fiind sa identifice psihometric anumite probleme ale
functionarii normale si sa intervina pentru imbunatatirea performantelor
individuale sau pentru depasirea unor momente de impas sau conflict.
Cand este necesara interventia unui psiholog?
La varsta copilariei:

cand copilul se confrunta cu diferite stari negative (teama, tristete,

iritabilitate, sentimente de vinovatie, etc.)

cand se teme de lumea exterioara si de cei de varsta lui si se simte in

siguranta doar acasa in mediul familial

cand se plictiseste repede sau este instabil, cand nu stie sa se joace cu

ceilalti copii si nu respecta regulie sociale specifice varstei

cand copilul intampina dificultati de adaptare scolara (probleme de

relationare cu ceilalti, randament scolar scazut, absenteism etc.)

cand copilul nu-si face prieteni, nu-i place sa se joace afara, nu poate sa
traiasca departe de parinti sau manifesta ostilitate fata de acestia

cand se afla intr-o situatie dificila, cum este divortul parintilor, decesul
unei persoane semnificative, adaptarea la un nou mediu.
La pubertate si adolescenta:

cand adolescentul ramane copilaros, nu se simte bine decat in compania

parintiilor si a celor apropiati

cand nu cauta compania altor adolescenti, nu comunica cu parintii, este

retras, se izoleaza, este timid si evita constant contextele sociale

cand adopta comportamente de risc, cum ar fi agresivitate, consum de

droguri/alcool/tutun

cand se afla intr-o perioada in care este nevoie sa-si clarifice optiunea
pentru o anumita scoala sau profesie
In viata adulta:

cand adultul esueaza in a stabili relatii interpersonale pozitive si are

sentimentul propriului esec

cand ii este frica de viata, se izoleaza si retrage din plan social

cand viata personala, sentimentala sau sexuala nu mai prezinta interes

cand relatia de cuplu este conflictuala sau comunicarea cu propriul copil

este dificila

cand adultul trece prin perioade dificile, tensionate (presiuni profesionale

sau sociale, divort, pierderea unei persoane semnificative, evenimente
psihotraumatice, etc.).
La varsta inaintata:

cand persoana se inchide in ea insasi si nu mai frecventeaza grupul social

in momentele dificile de boala sau in apropierea propriului sfarsit.

Atunci cand nu apelam din timp la ajutor specializat ne asumam un risc
considerabil

Daca initial starile pe care le traversam nu pot fi inscrise in categoria

problemelor serioase, daca le ignoram, acestea se pot croniciza si sistematiza
sub forma unor tulburari psihice foarte serioase, care vor afecta functionarea
noastra in plan personal, social si profesional. Din aceasta perspectiva, orice
modificare a calitatii vietii noastre (in plan somatic, psihologic sau social) trebuie
sa ne atraga atentia in mod direct. Cand fizic nu ne simtim bine, cand se
modifica o constanta psiho-somatica sau sociala (durere sau disconfort,
scaderea capacitatii de concentrare sau de efort, oboseala persistenta, lipsa
interesului sau placerii pentru activitatii obisnuite, cotidiene, dificultati legate de
somn sau emotii negative intense, etc.) pasul obligatoriu este sa apelam la
ajutor de specialitate.
Timpul nu rezolva astfel de probleme, doar le acopera sau le
estompeaza pentru moment
In contexte noi de viata problemele nerezolvate vor reveni in agenda personala,
iar cu fiecare zi care trece ne vom indeparta tot mai mult de solutii.