18 ORTODONTA Nu e in spiritul Orlodoxiei sa laca 0 separalic ticta imiie Luhauistie si viafa crestind. Toatd aceasta viata are un caracler cuharistic Bise- rica se formeaza ca un trup alcdtuil din rredinciosn Cater) te dara ieste Hristos in mod deplin in Euharistic, dar care din puterea darwin lui Hristos se daruiesc si ei unij allora, intr-o miscare de continua con vergentaé si unificare. In acest sens Biserica © ptina de Lunarstic, de lrapul lui Hristos intr-o continua daruire de Sine 9) prin av easta into miscare de unificare a credincaiosilor cu Sie 4 etieotel a, Clee liata de Tiristos si dim puterea Iwi Hristos. diserna 6 riaptognac de brupul lui Hristos in aceasta miscare de datuine ¢¢ Sine si de aniticare a tuturor cu Ei si intre ej. Ea e imprimata de tiapat miei al fin Prstos, care prin Duhul ce iradiaza din Ll necnnied ato ae re pe cate apary El si intreolalta, dar in acelasi ump 9) opie sa ere bs ere ett tenes in El adicé spre starea in care deschiderea gi convetGe ta teturor falt ce Hristos si intreolalla va fi desayuovila, cur Coodvursitla ese fin Hristos cel inviat. Caci spune Sfintul ‘tanasic «Prin mwertea ot ou vierea Sa a indepartat separarea cuntre rar st luthea apdrula dupa cadere si ne-a deschis noua raiul inleizis, penun c+ el moma se ine toarce dup& inviere pe pamint si arata ca raiul 9: pamintul sint une Prin indltarea la cer uneste cerul 91 pamintul 9: avala ca raul 91 pamin- tul sint una. Prin inalfarea la cer uneste cerul cu pal intul 51 ridicd trupul nostru omenesc asumat de El 5: alcalust din acceas: substanta ca si al nostru. Ridicindu-se, cu suiletul si cu irupul deasupra cetelor ingeresti, a restabiht uniunea intre sumea noastia sensibild y1 cea ine teligibila si armonia creafier intregis? tar leoloqut grec J Iarmirts spune; «Dumnezeiasca Euharistie este centri! uailaty crestor cu Hristos in trupul Bisericii. Pentru cd pan ca pon eseclenta se desco- pera Biserica drept trup al lui Vfristas ca corm atne a Dunular Stunt st se uneste veacul de acum cu col Viliol, Brset ca peiiiPicascd une cereascdé. In dumneszeiasca Euharistwe se copra vot tupnd tae Hristos» 3. De aceca nici darunle ce le aduc crediner a penttu a a pret rente in trupul Domnulur nu mai fac parte din ordrrea e@ ct ty mali raha a creatiei. Intre planul naturi si planul patti tenotagutate af binary tici, se iveste acest plan intermedia, acc st plan de tree te de ta alot ba creatia indumnezeita, uniicata mi buy ul woman Pte chtebe ialurp cind sint intoarse ca darur fur Dumne-reu (i itsn persoanele), Cab tla sau actualizeava valente pnevmatice, mu mar sit numtar derurt sau bunuri ale lu: Dumnezeu pentru vidla pan tineasca Vitel quideste teologia ocidenlald care face o lucia neta mntre planul natin 1 col sacramental enharishe Un leolog angiican are oscleaza mlte onen tarea Lomisté 51 cea erlodoxa, dind ce opt sic onicilant fonasi ie vazut o trecere intre oferirea creat. @ det si ptel? Clow Cf ta Nupud 2 La J Meyendortf Le Christ fans ute 1 eh, art 4 bd tw Cer Pane 1968, p 19% 3.3 Karmins. HB 39 (1962), p. 565 adysta, tons forage, 1 PR Gre Orthodes wes wo ntonORTODOXLA 19 si singele Domnului, sau in nalura imprimaté de harul Sfintelor Taine El vice undeva: «A fost frecvent accentuat, in urma lui Dr. Temple, ca materia Euharistiei nu e griul si strugurii, ci piinea si vinul, adica nu rodurile pamintului, ci acele roduri prelucrate de mina omului, tre- cule adicé prin mina preotului naturii. Cugetarea noastrd nu trebuie sd o¢ opreascé aci, pentru c& rodurile nu trec numai prin miinile preotulu: nalursi, ct >i prin miinile preotului supranatural, Domnul inviat, lucrind prin organele trupului Saéu preotesc, mistic, Biserica», «Tot ce poate face Biserica din propria ci imifiativa, dacd expresia aceasta poate fi apro- bata, este sé aducé lui Dumnezeu rodurile pamintului, cum au trecul prin miinile preotuhn ordinei nalurale Ea le aduce pe ele lui Dumne- geu cum le-a adus Tialui Sau la cina cea din urma. Si in ascultare de porunca ce a dat-o El, le aduce lui Dumnezeu pentru a fi transfigurate oi facute jerlfa, prin primirea lor de cétre Dumnezeu. $j dacd omul ar fi fost Adam cel necézul, aceasta ar fi fost toaté istoria. Dar omu!] nu e Adam cel necazut. Darnrile de piine si vin ale o:aului sint total inefec- tive, dar ele sint tot ce poate oferi omul (Dar atunci de ce le mai aduce? n.n.). El aduce piinea si vinul sdu in ordinea rascumpararii si face prin aceasta ceea ce i-a poruncit Mintuitorul sa faca. El le pune in miinile lui Dumnezeu pentru a fi transformate prin primirea lor de cétre Dumnezeu. Si cind Dumnezeu le primeste, ele sint transfigurate intr-o unicd aduccre nepatata $i demna, in aducerea trupului si singelui lui Hristos. Luind rodurile creatiej din miinile Biserici Sale, Domnul le-a recieat, rdscumparat $i Yestaurat. Astfel in Euharistie nu numa: comunitatea e rdscumpdarata, ci si ordinea materiald este oferita lui Dumnezeu Tatal in IIristos ce] inadlfaty 4. Dar pe urma dind expresie orientarii ortodoxe, a scris: «E totusi vital s& se injcleagé ca oferirea este pregdtirea pentru consacrare $i nu consacrarea insdsi» 5, Totusi nu vede oferirea anticipind consacra- rea, ci avind loc deodatd. Distincfia intre darurile aduse de comunitate si darurile in stare preschimbala in lrupul si singele Domnului e bine sa fie facuta. Dar aceasta nu poate indreplafi o identificare intre darurile aduse de comu- nitale si intre darurile ce si le dau oamenii in planul viefii nebiseri- cesli, leologia cresting occidentala nu vede deosebirea iIntie omul general ca preot al ordine: naturale gi omul ca membiu al preotie: obstesti in Bisericé, deosebila desigur si de preotia slujitoare. Protes- lan{ii nu vad decit preojia obsteasca care nu poate sfinti proprivezis nimic, iar calolicismul numai preotia slujitoare socotind pe mireni in- capabili de a avea un rol in sfintirea vietii. Pentru teologii crestini occidentali nu are Joc o trecere de la ordinea naturii la cea sacramen- tala, ci intre ele este o separatic net&. Pentru gindirea teologica rasd- vileand faptul ca credinciosii au devenit ai lui Hristos prin Bote7 $1 prin alle impdartasiri anterioare, le da acestora puterea s& aduca si ei ping Ja un loc darurile lor g: prin ele pe ei insisi lui Hristos, prin preot slesdvirsindu-se aceasta aducere. Toli credinciosu cinid la Liturahie 1 DL Maccal Corpus Christ, p 18%, > The Reeorery of Umty, Longman, 19 p Wi-11920 ORTODONIA «Pe noi ingine si Loala viafa noasta fur Hlrsstos Dumnesen sa 6 dam Mirenii au si ei o deschidere iubitoare pentiu lire fos, seu o Salesiiire a Lui in ei, iar acest fapt face posibila ‘ucrarea de transfiqurare a lin Hristos si asupra darurilor ce Je aduc mca inainte de prelacerea lor Darurile aduse de credincios1, membri ar comnnilatu, ar trupatur Hristos, au ceva dintr-o stare anticipata a darurilor preschimbale Lle nu mai sint tot asa de mult exclusiv «naturale», cind sint aduse de comunitatea credinclosilor, ca alunci cind sint oferite de un om alta om in ordinea pur naturalé. Sau «natura» celor co tac parte cin Rise- rica are un sens de natura restaurata prin har, deci nu de natura in sine precum «natura» celor ce nu fac parte din Biserica este o natura ne penetrata de har, ca 1 darurile lor, desi nici acmia nu sant Hipsiti de o anumita tendin{a de a folosi tucrurile ca semn a Birth sa coum lend facut pe ele 9i cum i-a facut pe er Dunmescu macar fifa de auiens daca nu fata de Dumnaczeu. Comumitatea care olera punea se Cait) Pa Mirttes i poeri]t es ea trupul extins al Domnulu 5: ca le aduce cu intentia de a fr preta- cute in trupul personal al Domnului si de a fi inldéritaé si ca in calitatea de trup al Lui prin impartasirea de piimea si vinul aduse de ca 91 pre- facute in trupul Lui personal Ele sint ale comunilati care e trupul tai- nic al Domnului, deci ocupa incd inainte de prefacere un Joc in relatia dintre Trupul lui Hristos si Capul lui, odaté ce sint imtr-o relati> cr Trupul tainic al Domnului, devenii astfel prin Bates gs: prin iupartesi rile anterioare. Ele sint oferite de Trupul tainie Capului Jus, pentru a deveni irupul si singele lui Hristos cel personal si pentru a se hrani el insusi cu ele. Ele sint prefacute datorite $i faplului ca sint oferite ae Trupul tainc al Lui si au menirea su hrancasca astlel pirefacute tnoul tainic al Lui. Hristos care le preface nu co nun at deasehit de comin tate, ci si in ca. Actul pretacerii se savingeste in medial ecester relat intime intre Hiistos si comunilate, m acest !rup pln de tlristos, in cimpul de forte >pirituale in care Hristos, ca cept, nu e desparut de comunitate, in care sufld Duhul Sfint Daca nu sit ads) de con iint tate in calttate de Trup tainic al lui Hristos, cle ny spot mrotacute dy Hristos in trupul si singele Lui personal, penttu a brant cu cle trupul Sdu tainic. Dar nici acest grup de cresting nu le-ar olor: tar Piristes cur credinta si cu iubirea care-] transligureara si-} uneste eu El daca neat fi Trupul Lui tainic, dalorita Botevului si imp itasiriler aplerioare de Hristos cel euharistic, daca n-ar fi de mai mame stoinali de nibuee Lui transfiguratoare. Actul oferiri: piinii si vinulur pentre prelacere tu trapu! Yo muuhiy © determinat oarecum evhanstic mai namie i arora bosaren sy aruncd raza ci asupra eacestor darin dinaimle ca ca sae fr prediis Caci Domnul le primeste oarecum dinainte de a le preface mm vcderea acestui scop. Aceasta se vede ain preqatirea lor de fa vroscomidie, care e un act lilurgic important in Orlodos ie fe adune) ele orimese 6 binecuvinlare si linga aynet se vol parliceh pertin fr entra care se cere ajutorul Jui Dumncven inca de rcs bala cre ron tte eteORTODOXNIA wy inctot lor Be chiat de ta preqdtirea prescurii se imprima pe ea in sem- nul crucii inifialele lu Hristos care invinge prin cruce, aratindu-se cat ca se datnieste Tm (lisus Hristos Nica). Aceasté determinare euha- mstice a darurilor de piine si vin inca inainte de prefacere are loc, pent ca comunitaiea care le oferd este ea insasi determinata cuha- rislic, ceea ce se aratad in faptul ca cel ce le primeste este preotul sin- itor, tat prin ol, Hristos insuyi. Fundamentul lor, am 7ice ratiunea lor ontologica ", este penetraté de ratiunca ontologicd a crerinciosilor, sau a comunitatii ccloviologice, penctrata la rindul ei de Hristos, Ratiunea rahunilor, prin trupul Li a cérui ratiune a fost absorbita prin Loqosul eumacsciesc intrupat, deplin in ratiunea Lui eterna aflatoare in El. Prin trupul Sdu astfel absorbit cu ratiunea Jui creatd in fundmentul Ini ne- creat, Uristos a penetrat prin impéartasirile anterioare ale credinciosilor Hiupurilo noastre, absorbind in oarecare masura Tatiunile Jor create in funcdamentul lor necreat, in ratiunile lor elerne din Logos, unde for- meeza o unitate simfonicd, dialogicad, fapt care face din crecinciosi un trup tainic al lus Tristes 7%. Aceasta absorbire a ratiunii trupului Domnului in ratiunea Jui eterna din Togos s-a facut intr-o anumita masura inca prin primirea lui tn ipostasul Cuviptulur la intrupare, adicé in ipostasu] tuturor ratiunilor elerne ale celor create, dar in mod deplin s-a facut prin invierea tru- pul Lui, fiind © absorbire care nu desfiinteaza realitatea distinctaé a acestui trup, ci mai degrab& o confirma, odataé cu rafiunea lui creata. Cu trupul Sau inviat, deci cu ratiunea lui atrasd in interiorul viu al rafiunii Iu ¢terne, penetreaza Hristos trupurile credinciosilor sau rahiunile Jo. leqale de ratiunea trupului Sau, facind din ele un singur trup, un trup al hur Hristos, asezat intreg pe drumul invierii In aceasta calitale aduce comnnitater darurile sale de piine si vin, legate intim de trupunte din care se alcdiuieste, pentru a se umple si aceste ele- mente de viata trupulvi inviat al lui Hristos, pentru a se preface in acest trup, conform destinatici din cternitate a piinii si vinului de a se preface in frupuri. ' Potrivit acestei destinatii a piinii si a vinului, comunitatea aducind pnnea si vinul Loqosului intrupat si fnviat in trupul Sdu, se aduce pe ca insdsi, se daruieste pe ca insdsi lui Hristos, pentru a se unifica cu trupul fui prin aceste darur! ce se vor preface ele insesi in trupul si 6 fnfclemem prin eratiunca ontologied™, tumeiul care sustine im extstent& definecte, sau HS mame specine: (Pedevtung) uner unitéfr din creane Aceasta semnine ite ¢ eces ce imscamnA Wesen in expresta Wesenschau (in filovofia Iu{ Husserl), Aceasti semniticatie b Orosebit 1 Ge sens (inn) Un lucru are un sens are un rost in exastenth dar deosebit de coast) we um spceific esential al Iu) © persoana are un sens, dar are sf 0 semnifieaue, un herd spect ata 7 Michael Schmaus art, cit, in vol eit, p 38-39, consider cA prefacerea filnter piinit Si Annuity nu atinge retlitatea firieo-chimmed a pitnit, adved tot ce norte fl cunoseut stuintific di Oe Cac acewta funk © un principa care fine la un oe tot ce intra in compozitia pint Si vinuluy «Pent acest principny de unitate, folosim cuvintul «fntay Este evident ce teussubstintiere «in sensu ardtat nu unplied pericolul desfuntarh (Entwirekticnng) pfinit St towlur s1 de accea nu se ase’ in directa monofzatismutur eae m Usus face sd se Poth omenescit adesiirat si istoris in divine22 ORTODONITA singele Lui. Prin aceasia comunitalea va fi si mai deplin prefacutd in Trupul tainic al Domnului, odaté cu prefacerea darurilor. Caci cine da ceva altuia cu toala dragostea $i mai ales cine da ceca ce constiluie insdsi condifia vietii trupului sau, se daruieste pe sine si se unilica spiritual cu acela prin unificarca sa cu ceca ce chi. El depdseste daru- rile in elanul lui de daruire, unificindu-se cu acela. De aceca, in Orto- doxie, membrii comuniltatii sporesc in unirea cu [lristos in cursul Litur- ghiei chiar dacé nu se imparlasesc, citaé vreme gindirea crestina occi- dentalé vede unica ratiune a participarii credinciosilor la Liturghie in impartasirea Jor, necunoscind aceste treceri ale comunilalii prin fazele unei uniri progresive cu Hristos, intrucit nu cuneaste ace ste faze inter- mediare intre existenja naturala $i cea a unirii cuharistice cu Hristos. Cunoscind acesle trepte liturgice si extralilurgice ale unirii progresive a comunitatii cu Hristos prin toate darurile ce le aduce Lui, prin toate faptele savirsite pentru El, Biserica Ortodoxa poate indemna pe credin- ciosi s& spund: «Pe noi insine $i unul pe altul si toaté viata noastra lui Hristos Dumnezeu sé o ddim». Chiar cind cineva i! determina pe un semen al sau, sé-i dea un ajutor, sd-i ddruiascad ceva din ale lui si din timpul Jui, il determina s& se darniasei prin aceea ce-i face lui, lui Hristos insusi. Incit si prin ceea co daruim si prin ceca ce ni se da- ruieste, ne ddruim pe noi insine $j unul pe altul lui Hristos. Toata viata crestind devine astfel o liturghie in sens larg, un mijloc de mnire prin daruire cu Iristos. Prin faptul ca preotul da acest indemn credincio- Silor inc& fnainte de prefacerea darurilor, accentucazé c& aceasté da- tos se manifesta cu deosehita putere ruire a persoanclor proprii lui Hi in aducerea darurilor euharistice si ia vutere din imp Hristos care se daruieste in Euharistie in mod culminant Tatdlui si cre- dinciosilor. In aducerea darurilor cuharistice (si in orice alla daéruire) se manifesta o capacilate si o pornire de ddiuire si de autodaruire a credinciosilor care provine tol din Buhari tia primita anterior in dife- rite rinduri. Aceasté aducere a dartiitor oo todire a Euharistici, a auloddruirij Wi Mristos, fntr-o poraire de dariiie si de terthd a credine ciosilor cétre Dumnezeu si catre semeni, intr-o meretinnta si univer- salé miscare de convergent a tu'eror ntreolalté si is Dumnozen. Euharistia, sau continua autedaruire a lui Mristes, pune astlel o pecete euharistica, adicé o pecele dinamica de déruire a tuturor credin- ciosilor citre Dumnezeu $i caitre semeni, o pecele de miscare conver- gentaé pe toatai viata crestinad, ridicind-« pe toala la un nivel euharistic in sens larg. Euharistia isi mentine vontinuu rostul de ivvor al intregii vieti, determinind-o eubharistic. Euharistia o menitd se conducd toata viata crestinad pe trepte tot mai inalte de damire reciproca si do converaenté intre Dumnozen si credinciosi si intre acestia insisi, pina in Imparatia cerurilor cind cdarnirea va atinge inallimea daraitu de Sine a lui Uris~ los, fiecare darnindu-se in acea [mparatie infreg di Damoeesen si tutu ror, dar Hristos raminind mereu izvarist nesecal al acestei puleri de d&ruire universald, Rafiunca onlologicd a fiecdiuia vo fi abinci atit de mull cdunata, prin inbirea die aiwindous parlite, tp [irites, 4 loli vor tilui un corp perfect unificat imbicolalta gi cu TiristosORTODOXIA Daca in Logosul dinainte de intrupare ratiunile lucrurilor nu stau de sine, ci sint gindile de Logos, existind prin gindirea Lui, iar in El ca pubiect sint implicate toate subiectele umane, crestine, in viata viitoare toate subiectele umane unificate fra confuzie la maximum cu subiec- {ul Cuvintului intrepat, sau al lui Hristos, te vor gindi pe toate im- preuna cu El, jn asa fel cé in aceasta gindire $i iubire unificala a tutu- ror cu Hristos, ele vor depasi, ca si Hristos, obiectele gindirii comune, nestiindu-se decit unele pe altele si toate pe Hristos ca Subiect, in care se cuprind totusi toate, Hristos se va daruj atunci tuturor in mod vadit $i nemijlocit prin prefacerea sau mai bine-zis prin absorbirea ratiunilor ontologice ale tuluror elementelor creatiei in corpul Sau. Dar fiind toti in mod deplin in Hrislos, vor ti loti intr-o unire nemijlocita si intreolalta, ratiunile ontologice ale tuturor elementelor cosmosului filnd intim unite cu tru- purile lor si intr-un anumit sens prefacute (legate cu trupurile lor ca niste parti ale lor) in ele, iar aceste trupuri unite nemijlocit cu trupul lui Hristos. Hristos, raliunea-subiect, ipostasul ontologic al tuturor, va avea readunate in Sine ratiunile ontologice ale tuturor subiectelor umane $i ale elementelor creatiei, unite intim in trupurile lor, dupa ce aceste rafiuni ontologice, impreund cu realitadjile consistente create cdrora Je-au dat fiinjé, s-au actualizat in mod distinct in baza rafiu- nilor divine aflate in mod unificat din eternitate in El. Dar aceasta nu va insemna desfiinjarea rafiunii ontologice a nici unuia din aceasta nu va insemna desfiintarea ratiunii ontologice a nici unuia din subiectele umane si din clementele cosmosului unite in trupurile lor si deci nici desfiintarea rcalitatii lor sesizabile, ci numai transfigurarea lor si suprema lor unificare prin readunarea lor in izvorul lor si intr-o unire intima cu trupul Logosului inviat, asa cum prefacerea ratiunii ontologice a piinii si a vinului in trupul si singele lui Hristos nu in- seamnd desliintarca realitatii lor sesizabile & Dar caracterul si clanul euharistic al comuniltajii bisericesti se manifesta nu numai in daruri de bunuri materiale exterioare, ci si in tol ce face fiecare membru al ei pentru semenii sai, in lot ce fac toti pentru toti; se manifesta in orice comunicare ce-o face un credincios aituia, In toate se manifesté tendinta de a se d&rui el insusi ca per- soana, de a depasi lucrul ce i-1 daruieste, sau i-1 face, intr-o unire di- recta. Paracdoxul iubirii sta in faptul cé persoana vrea sé se ddaruiasca ca insasi si Lolnsi ea nu se pierde, ci ramine mereu ca sursé a noi si noi acte de daruire $i autodaruire. ‘Teologut Heinrich Barth a dezvoltat ideea ereatiel ca «aparities (Erseheinung). Fste > parife consistent. pe care Dumnezeu o pretuieste, dar care nu existii prin ca insisi. cf ist are baza intr-un izvor de temelie, sau sursa de putere in izvorul divin necreat. O aparitic hu poste fi socotit{ Inchisi in ea insagi, Credineiosul de exemplu ese continuu la aparitie dinte-un Izvor indefinIbil al stu, care-st are witlmul suport s{ ultima sursi de putere in Dum- heveu. Aveast® aparific este tot aga de reali ca st fundamentul el ontotogte, dar acela nu se eunoagte fn el insusi, et in lesirea sa la aparitie, far fundamentul siu este Dumnezeu (Heinrich Rarth, Existenzphilosophie und neutestamentliche Hermeneutik, Schwabe Verlag Bascl-Stuttgart, 162 (p, 161-174), Noi i-am spunc mal bucuros acestei realltéti manifestate, sau in continud taanfestre erealitate sesisabili~, Ea rimine vesnie distinet4, eft’ vreme fundamentil ef onto- Joxte se uneyte cu Logosul divin,24 ORTODONEN «Biserica_esle pun exscelenja cuban hea ont este a coun nitate“a Tubin - Ca atare Biserica esle chemala sa manieste caraclerul or cuha- ristic nu numa: in interiorul ei, Gi 91 im raporturle cu tuaca in gene- ral, Ea e chemaié nu numai 54 descopere rostul de darun al lucrurior si al faptelor intre fiii sai, si ca prin elc sa-l arate pe Dumneseu ca Daruitor prim, deci ca iwzvor al wubiri, 91 pe crestint ca daruilori se cunzi ai lucrurilor si ai faptelor savirsilo asupra Incr ror pentru alte ci $1 sa-i midice de Ja rolul de dari yi: dardilort na tialt mire e1 la acela de autodaruitori intreolalla s1 tir Dumnesen a tan tuistes Fa e chematd nu numa s¢ arate ca inauntivl or domueste mebirea Gatuirn reciproce personale prin lucrur! 1 prin faple, cr gt sa-t faca sa stmta St in raporturile lor cu ca cd este a comuniete aba 1 ce atare din ca iradiavd jn toate partite inbrea, tntrueil memo er © dariuresc tuturor pe ei ingsisi prin lot ce darmoeste si savirsesc Crestinit sant chemati s4 manifeste puterea lor de comunine sem taporturie lor cu cei ce nu fac parte cin Biseried, deruindu-se pe er insist prim toata activitatea lor, dupa exemplul lui Tisus ['iistos, cere s-a intrupat sia patimit pentru toaté Iumea Prin aceasta un pot ridiea vt pe cerlall: ta practica comuniunii si a damminn de sine Printr-o astfel de preventa activa a J) erie ie deme pet f) aimtab si ceilal{i oameni sé se ridice Ja tratarea bunnnlot creahier, fie san nu imprimate de munca lor, ca daruri, daci nu ca darurl intoarse ace- luiasi izvor personal suprem, cel putin ca darur? ‘atre oament. Jerlfcle darniciei au atita putere asupra celor spre caie se indreaplaé ca pro- voaca daruirea lor, ca un raspuns la o intrebare Si dat find ca reciproca d&ruire nu poate fi redusé miciodala la o ddrmre exterioard, ci ¢ tot- deauna expresia iubirii si a comumunu, sau le produc pe acestea, este greu de admis c& cei spre care se indreapte daruirea neobosita a celor ce cred, nu vor fi alrasy in comuniunea mibitoare cu er si nn yor simtt lucrind in acestia forta credinfei lor si) nu vor th impresionati de ca Aceasta ar fi calea cca mai eficace spre comunmine mm wersala De aceea a spus Mintuitorul: «Ceca ce voiti sé va facé voud oamenu facefi-le voi (mai intii). Caci de subifr pe con co va lubesc, co multumita (ce rod, nn.) veti avea 2» (Lica VE, 31 39) In necestlatea cu care vine ca raéspuns la o daruire de sine fata de alli daruirca de sine a acelora, se manifesta faptnl ca umasis nr \dam sint facuti pentru comuniune, pentru o viata in dub de jerlfa «1 de darire pen- tru un duh euharistic, desi nu pot activa ci msisi acest duh, a c nece- sara o putere din izvorul supren al mb pentru cer ce trebure sata initiativa pentru astfel de rapottur: imnice urmeste tur Adam Data fiind aceasta pormre «naturald» a omulu; de a raspunde mbit si dar- niciei cu iubire si darnicie, e greu de admis cd crestiniy evercitind ini- 1 Gvorge Khodr, The Church and the World om St Viuwtimn Ph ote wat Quitertys Wyner 12 p a7ORTODOXIA 25 Halve in acest fel de compertare, jn baza puterij primsta de la Hristos, mv vor contribui la eatinderea acestui duh euharistic de darnicie si de sertfa si in raporturile cu ceilalfi oameni. foan-Paul Sartre a sus{inut ideea c& chiar mingjierea, blindetea, ajutorm! date cuiva il dezbracd pe accla in oarecare ma&sura de liber- latea lui. Dar cl a simplificat complexitatea situatulor in care ajung oamemi. Tn general oamenii an nevoie de iubirea celorlalti; nu se mulbonese m mai s« amngaé in posesia unor bunuri de la alfii fara mubirea Jor In aceasia se arald faptn} cd e: sint rinduifi sd se facd pe ei insisi daruri altora, dincolo de orice intentie de a se face sidpini asupra cclor catora le daruiesc ceva. Ei simt trebuinja sd iubeasca stsa fie ubilt deci sa se darurasca altora $i ca altii sa li se daruiasca lot Numat alunci sint cu adevarat fericif. Accagta inseamna ca firea insasi le-o cere aceasta, Tirea insasi le cere sé se d&ruiasca allora nu pentru a cistiga un drept de stapinire asupra celor ajutati, pentru a-1 stingheri in comportarea lor Itbera fafa de ei, ci cu o sinceritate st cu o smerenie tinsita de orice astfel de intentie de stapinire, care nt le va aduce din paitea acelora iubirea de care simt nevoie. Insusi cel co iubeste si se darmeste se simle indatorat fata de celalalt, caci st el primeste do Ja el cdéldura une: autodéruiri spirituale chiar in momentul cind se daruieste el insusi. Propriu-zis in darmrea de sine experiavd omul adevdrata sa libertate, dar si pe a aceluia c4ruia simte nevoia sé 1 se daruiascé, pentru a cistiga iubirea lui liber ddruité O liberlate care nu se daruieste si nu simte trebuinta tubin libere a celuilalt nici nu este propriu-7is o libertate, ci o ab- strecfic dacd nu un mijloc intr-o lupté de inrobire a unuia de catre altu! Aceasia co libeitate sterila, uciqétoare in mindria si exclusi- vismul er, © hberfate care mentme separarea si nefericirea proprie in separare si raul alluia $1 dezordinea mtcrmitenté. Acest fel de libertate priveaza pe alfii de libertale in mod silmic Dimpotriva, in iubire este o Munare lbera a libertdtii propri: in serviciul celuialt pentru binele Nu, pentru cliberarea hu Tar in implimirea apelului celulalt la ajutor se dobindesle binete propriu, sau se manifesta adevadrata libertate pro- prie. In rubire fiecare experiazié si promovea7a hbertatea si demni- tatea celuilalt; parind ci renunta la libertatea proprie, fiecare o cistiga cu adevarat F.ecare incadrindu-se hber in trebuinfele celmlalt ca in ve sale, se reabzeczd plenar in cadrul viefii proprii. Nici unul nu se pielde gt nu saracests, c1 hieeare se realizeava, se imbogafeste in wite cu celalalt, in activitelea si patimirea pentru cl. Nu poate fi yoiba de o pierdere a liberlatii si de anularea persoanei proprii sau a celnijall, acolo unde tu insufi o pur sau te pu: pe tine insuti in slujba aituia 51 celelalt si-o pune cin rev unostin{é $1 se pune pe sine in slujba ta 10 ' dre et 1e, meant, » et Gallimard, Paris, 1948, p 479—40126 ORTODONIA E drept insé cé in masura in care nu are ioc aceasta darurre de- plina, omul uzeazd de ajutorul pe care-] da altuna pentru a-l aservi Aceasta e un semn cd gestul sau de ajulor nu porneste dink -o scutun- dare deplina in adevdrata umanilate, c& cl nu simte incd cu toata intensitatea unirea cu semenni in suferinta in, in necesitatea Im de ajutor. Si din aceasta se explic& si taptul ca tm loc de recunostinta totala cel co-a fost ajutat odala de altul, simte hier o oarecare aversiune fat& de el. Dar noi sintem numai pe drum spre adeyaratele si purele inal- timi ale umanitatij noastre, Si pe acest drum ne ayila s& inaintem Hristos. Am vorbit pind aici numai de adincirea duhultn evharistic intre membrii Bisericii si de extensiunea si adincirea acestur dub intro mem brii Bisericii si ceilalfi crestini, intre Biserica st inme, dip daruirea de sine, din iubire. Dar in aceasta se implica si adincirea sie ipderea duhului sacra- mental in general in Biserica si in lume. Fiul lin Dumrezou, intmpin- du-se si intrind prin aceasta in comuniune cv noi ni s-a darvit ca Dumnezeu cu toate comorile iubirii aflatoare m FI Daruirea fur a fost ridicaté la culme prin jertfa si invierea Lui st prin trimiterea Du- hului Sfint de care s-a umplnt umanitalea Sa Jerifa Lv: nu e indrep- tata numai spre Tatal, ci si spre noi. \ se jercf: inseamnd a se darus El a venit «ca s& slujeascd si ca s4-si dea sufletul Sau pret de raéscum- parare pentru multi» (Matei XX, 28). Nu se poa'e desparti in jertfa lui Hristos directia catre Dumneve tatal de tiectia catre momasin ta Adam. lar in invierea lui Hristos, 1s) umenitatea neastra asimata de El e transfigurataé si invesnicila I prqa er te imcepatira er aceasta stare fiind in curs de urcare in toate pw wstasele cr ca oO Seva Ce urea din rédacinaé in toata planta. Prin inves te om s- dlesctus nu nema o perspectiva de inviere tuturor, ch a ipcepul de dip procesul inv ietii tuturor, am intrat de fapt pe calea Ce sdvirsirii >) a imaltdriy noastre, care isi va ajunge culminatia in invierea eshilelogica Dar acest pro- ces, aceasta devenire, ¢ promovald nu numer prin Fuharstie cr se prin celelalte Sfinte Taine. Prin acesica ne vine tel dara) lesavirsit de In Parintele luminilor si prin e} forta desavirsitoare « nmanitahi de avir- site a lui Hristos. Acest dar desdvirsil ne vine prin mijlocirea clo- mentelor creatiei, prin aceste daruri nalurale Se adauga astfel dar poste dar, se adaug& dar la dar; darut de basa se fe itioe te prin dart addugal; darut vielii naturale, «co ponetreasa 4 darul viefii vesnice in Dumnoveu. Dari creat te Fy pe cit oe pene treaza de darul enerqiei necreale ce jridiaze don Miaila dire er isce darurile prin care se sustine top nesta on sat ude tee ry penetreavaé prin darurile care iia co ost ey t phot gi vesnicd, Ja viata invierii, pent ea so tos feuul posse ah fan Phas tha Manreaca deORTODOXIA Qt los, din cumnzcirea care l-a ridicat la viata invierii. Aceste daruri addugale la darurile clementelor creafiei ne araté c& toata creatia va fi dusa la slarca pnevmatlizatd, la starea indumnezeita impreuna cu trupurile noastre. Dar nu trebuie uitat c& in deschiderea pentru darul \ietii in Dumnezeu c implicaté si o moarte pentru viata pur padmin- leascd, pentru daru! creatic: infeles in acest sens exclusivist, nedes- chis lui Dumnezeu. Daca in Ruharistio Hristos asimileaz materia lumii cu trupul Sau pentru a o darui transfigurata Tatdlui, dupa ce a transfigurat prin In- viere matcria asimilaté in cursul vietii Sale pamintesti, pentru a ne-o darui si nové transfigurata ca aluat al invierii trupului nostru, in Sfin- tele Taine materia ¢ numai mediu al daruirii Sale. Ea isi p&streaza incd o subsistenta propric. Prin aceasta se arata ci ea e valoroas& nu numai prin posibilitatea ei de a deveni trupul transfigurat al Domnului si al nostru, ci si prin mentinerea ei in subsistenta proprie ca mediu al ‘lafiei dintre noi si Hristos. Ea e confirmata chiar prin Sfintele Taine ca mediu necesfiintat al harului lui Dumnezeu, pentru ca noi avem nevoie si de ca in cursul vietii pamintesti si de o subsistenta transfi- qurata si transparenta a ei si in viata viitoare. In cursul vietii pamin- testi noi ne regenerém in Botez prin harul lui Hristos, dar si prin apa creafiei, ramasa si apa reala, ca sa ne sustinem si prin acest dar al creafici in viata paminteasca. O alt Sfinté Taina confirma valoarea trupurilor in starea lor paéminteascé $i deci a cas&toriei pentru viata aceasta; confirma valoarea autodaruirii reciproce a barbatului si a femeii in vederca nasterii de prunci si a cresterii lor, dar adauga la darul truprrilor fécule si pentru casatorie, harul lui Hristos, sau putere nova in aceasty auloddruire din daruirea Jui Hristos catre oameni (Efes, V, 25). Alte Sfinte Taine confirma si intaéresc slujirea credinciosulu: dedi- cata semenului sdu si comunitatii bisericesti. Acestea sint Taina Mirului sia Mirotonici, care intaresc puterea de slujire naturalé a omu- tui cu pulerea dumnezeiascd a daruirii umane si preotesti a lui Hristos. © alta Sfinté Taina confirma darul natural al sdndtafii dat si el de Dum- neveu prin crealie, dar slabit prin pacat, printr-o noué revérsare de pulere din trupul lui Hristos purtaétor de viata vesnicd. Sfintele Taine sint pentru viata aceasta, dar si pentru sustinerea noasiré pe drumul spre inviere. Euharistia e pentru vesnicie, ea ne da de aigs atvumea unitii vesnice cu Hrislos, ne plaseaza anticipat in aceasta unite Sine atala perspectiva unei Euharistii mai desavirsite in Vesnicie; dar ne da si putlerea daruirit reciproce si a jertfelniciei in viala accesta, 1. fincul lor, desi sint mai mult pentru ajutorul pe drumul spre vesnicie in viata aceasta, celelalte Sfinte Taine anticipea7d si un mod cu mull mar transparent al creafiei in relatia noastra cu Dumnezeu im viata \sileare. In viaje viitoare ne vom si uni cu Dumnezeu in mod28 ORTODOXIA nemijlocit — si aceasta va fi Euharistia cesavirsila - dar vom fi yi intr-o comuniune cu El prin toala creatia devenita stravevic la mayi- mum, Desigur, acolo nu vor fi necesare Sfintele Taine din viala aceasta: césdtorie, pocdint&, mastu etc. Dat Loala creatia \a fi mediu desavirsit transparent a) comuniunii cu Dumneveu, ca un fel de unica Sfintaé Taind pe deplin transparenta desav sind aceasta functiune qeno- rala a creatiei din viata paminteasca. Sfintele Taine ne-an fost date in viata arcasta ca nisle provizti de putere dumnezeiasca procurale la incepulurile marilor shujire si etape ale vietii pamintesli, ardlindu-ni-se ca si elapele si slupnile pring cipale ale viefii pamintesti sint niste daruri ale lu Dumnezeu pentru inaintarea ei pe calea spre Dumnezeu si deci au nevoie de un ajulor mai esential al lui Dumnezeu. Botesul, dindu-ni-sc ta inceputul victit pamintesti, ne araté modu! superior al folosirii ci, prin el ni se da un dar superior celei al viefii create, care inldresle si inalta darul viet pamintesti, sau fi araté toaté semnificatia si adincimea, pentru a o folosi in toate posibilitatile ei de dar al lu: Dumnezeu pentru sement si pentru ajungerea la cunoasterea deplind « lu: Dumnezeu 91 la bucuia de El in viata vesnicé. Mirungerea, Ilirotonia, Nunta, ne procurd darurj ce ni se dau la inceputul slujinlor principale in viata, a folosirii superioare a darurilor si relatiilor ce s-ai pus de Dveinczeu in firee noastra, in diferite etape si situafii ale viefii paéimintesti, pentiu a ajunge la aceeasi deplind bucurie transparenta si li eterna camuniune cu Dum- nezeu in viala viitoare. Euharistia se deosebeste de cclelalte Slinte Taine prin faplul cd ca ne introduce pe calea unirii plenare, nenuylocite cu Tristos mea in viaja paminteascd, pentru ao avea in mod vazul tn viata viloare Pe toate drumurile inaintérii spre Dumnezcu ne sustin harurile Sfintelor Taine comunicate noua prin elementele creatiei, ca puter de slujire asezate in natura noastra. In Euharistic clementele sint depasile sau absorbite in Hristos, ca sé ne unim direct cu Tl, asa cum) uneort si in unirea cu semenii nostri, deosebila de relatia cu idristos san ci er prin diferite lucrurj sau slujiri. Toate activitatile si momentele viel noastre fac parle din drumu- rile pe care ne introduc harurile Lainelor gt toate se hranese din ele. De accea cle nu au nevoie de alle slinic lame. Sint necesare pentru ele numai niste reaprinderi ale foculur baruriion pismtte prin Sfintele Taine (11 Tim, I, 6). Jar aceste reaplindeti se produc po de o parte din eforturi proprii de shire, pe de ala piu nue meroase binecuvintari si ierurgii corute si primte de ta nreolin brsc- ricti, ca tot atitea rugdciuni ale aceslora 6 buy tetna ried tun a no. municari cu Dumnezeu ale celor ce Je cer. in famitia Care a peut hatul 4 CAsatoriei intra adescori preotul pentru a stropr cu apa sfiniila prin pemugiciuni casa si pe cei ce locuiesc in ea, pentrn a reaprinde in sof siORTODOXIA 29 sofic si in membrii fa ei harul ce li s-a dat prin harul cdsatoriei, ca si harul ce-1] au toi prin Botez si prin Mirungere. Aceste sfintiri si bine- cuvintari pe de o parte scot la iveala in constiinjé harul indbusit de adormirea sufleteasca si de pacatele celor ce l-au primit, iar pe de alta parte alunga din natura inconjurdtoare, ca dar al lui Dumnezeu inte- meiat prin creatie, piedicile ce stau in calea activaril ei ca dar prin harul lui [lristos primit prin addugare. Astfel binecuvintarile si sfintirile pun in lumind si caracterul de daruri dumnezeiesti ale tuturor lucrurilor pentru a le folosi si noi ca daruri intoarse lui Dumnezeu si oferite se- menilot nostri. Toataé viata crestinaé este astfel sacramentald, sau sté sub semnul si sub puterea darurilor naturale si harice date de Dumnezeu. Biserica lucrea7a continun la trezirea constiintei crestine despre darurile primite si la intrebuintarea lor si a vietii proprii ca dar in favorul altora. Tar daca crestinii fac aceasta in relatie cu toti oamenii, ii atrag si pe aceia Ja consliinta ca lumea si viata lor este un dar si ii obliga moral sa réspunda la darnicia crestinilor cu darmicia lor.