3.000 OK. 5-H Ge PROBLEME INTERCONFESIONALE —_ ~~, yy Wd. DINAMICA CREATIEI IN BISERICA * de Pr Prof. D STANILOAF Realitatea unei dinamici a creatiei in Bisericé se bazeaza inainte de toate pe legdtura evidentd a credinciosilor din Bisericad cu lumea in general. Oamenii Bisericii tinzind spre plindtatea lor vesnicdé in Dumnezeu, stiu cé ei nu vor obfine aceasta plindtate, asteptind cu o speran{a pa- siva sfirsitul vietii pamintesti. Ei stiu cé pentru a objine aceasta plind- tate la sfirsitul vietii pamintesti trebuie sa se miste spre desdvirsirea for spirituala, iar aceasta implica imbundtatirea_relafiilor Feu cel- lalti oameni, indiferent dac& aceia apartin sau nu BiSericii. lar aceasta contribuie la ameliorarea relafiilor tuturor oamenilor in general. Crestinii mdnincd aceeasi piine cu ceilal{i oameni 91 deci muncese impreuna pentru pregatirea ei: ei folosesc aceleasi cuvinte si prin ele exprima 9i trezesc acelasi fond de sentimente $i de aspiratii umane spre mai bine. Existé un teren comun, mai precis un dinamism comun intre e1 si ceilalfi oameni. Si intrucit acest dinamism este impus de natura jor creataé si de creatie in general, iar creatia este opera lui Dum- nezeu, ceilalti oameni, desi sint in afaré de Biserica, nu sint in afara de Dumnezeu. Faptul ca crestinii stiu ca piinea, desi pregatita de oameni in comun, este darul lui Dumnezeu si-l muljumesc pentru ea, si faptul ca ei stiu cé aspiratiile lor spre mai bine sint aspiratii spre Dumnezeu, sustinute de Dumnezeu, nu slabesc constiinta legdturii lor cu ceilalti oameni, ci din contra. Caci ei constaté cd intarind relaliile Jor de slu- jire cu _ceilalji oameni si folosind lucrurile in acest scop, fiinta lor si .acelorlalti oameni si chiar lucrurile_ devin in general transparente pen- tru Dumnezeu, chiar daca prinire oamenj unii conserva opacitatea lor pentru razele iubirii Lui. De fapt, comunicarile intre oameni patrunse de iubire, participarea_unora la suferinjele altora, fac $i pe unii si pe altii, sau pe unii pentru alfit” “fiembrane transparente ale care pentru_crestini este Dumnezeu. A‘ Aceasta ajuta Biserica sa ca pe un fapt de experien{a punctual éi de doctrind ci miscarea creatiei este o miscare intipdrita de Dumnezeu pentru inaintarea ci spre El si cd in masura in care aceasta miscare isi sporeste calitatea sa naturala de miscare spre bine, ea apropie creatia de Dumnezeu. Acest fapt intaéreste in Bisericé vointa de a raémine intr-o solidari- tate cu miscarea lumii, aducind contributia sa la perfectionarea miscarii * Referat finut la congresul teologie: ortodoxe de la Atena (august 1976).282 ORTODOXIA lumii. $1 aceasta da Bisericii o noua convingere ca ea se migca, pentru 4 lumea se misca in general si pentru ca mipcarea creatiei si a ei insdsi este voita de Dumnezeu. 1. Interpretarea patristicd a miscdri creafier ca miscare spre Dum- nezeu, imprimata in ea de Dumnezeu. Giinmrcvtasi Marturisitorulja pus in evidenta sensul pozitiv al miscarii lumii impotriva origenismulu: platonizant, care considera miz- carea ca un etect al cdderu spiritelor din pleroma preexistenla aces- ter jumi. Dupa et, migcarea igh ate. orginea in actul creator al lui Dum- neze' Creates, .ajunge i la odiina.m plenitudinea lui Dumnezeuw. Nu prin iesirea din’ miscare se_ajunge in Duimnezeu, ci prin miscare Miscarea are un -caracter creational si ca atare o origine yi o finalitate divind. «Cdci loate cele ce au fost tacute primesc miscarea, nefiind miscare si putere prin ele insesi. In consecintaé daca existentele rationale au fost facute, fara in- doiala ca ele sint tinute si in miscare, pentru taptul ca ele exista... spre scopul lor, pentru a ajunge la entenfa lor cea bund. Caci tinta lor finala {zo czkos) este de a fi in Cel ce este existenta buna eterna... acesta este Dummezcu, care este alit Daruitorul existenfei cit $i Darui- torul existentei celei bune ca inceput $i ca finla finala» Precizind si mai mult originea si tinta dumnezeiascd a miscarii, Sfin- iul Maxim Marturisitorul vede in toate creaturile chipurile ratiunilor divine, care ca atare se gdsesc sub impulsul actiunii lor. Toate aceste chipuri au originea lor in ratiunile divine care formeazad in Logosul dumnezeiesc o unitate si prin impulsul si atractia ratiunilor divine, adica in Logosul insusi; ele inainteaza ca niste linii spre aceasta unitate, imbogatite cu o mare eaperien{é, imprimataé in plasticitatea lor consistenta pe care au primit-o prin creatie si au transfigurat-o prin penetrarea lor de catre Dumnezeu. Ele inainteazé spre aceasta unitate ca spre centrul unui cerc care a fost $i punctul lor de plecare. «Cele multe care s-au distantat intre ele prin natura, tind sa ajungé la Unul, prin convergenta lor spre natura unica a oame- nilor, ca sa fie Dumnezeu totu! in toate, cuprinzindu-le pe toate si enipostaziindu-le in El» (navea neprdaBiy xai évorosrqoas év Sant) 2, fiind in toate ca sufletul care tine unificate madularele trupului *. Prin dinamismut lor creaturile nu-si pierd identitatea, ci trec de la o fazd la alta in cursul des&virsirii sau al deteriorarii lor. Sfintul Maxim Marturisitorul numeste identitatea lor indestructibild ratiune, in ‘timp ce fazele trecerii in bine sau in radu, moduri (xpéxo) Fazele bune ale creaturilor constiente, adicé ale oamenilor le numeste si virtuti. Inaintind din treapta in treapta, persoanele umane crestine.vor de- veni unele transparente altora Si lucrurile transparente persoanelor. Caci ‘in centrul in care ajung se afla infinitatea care hraneste fara sfirsit tota- litatea lor intr-o armonie desdvirsité. E un fapt care poate fi trait deja in aceasta viata de cdtre aceia care fac evidenté umanitatea lor mai adinca si mai autentica. 1. Ambigua, PG., 91, 1073 2 Ibidem, cot {081 C. 3 thidem, col. 1100 DORTODOXIA 283 Caracterul dinamic al ratiunilor divine ale céror chipuri au_primit o consisten{aé plasticizata in lucrurile lumii, a fost exprimata inainte de Sfintul Maxim Marturisitorul de cadtre Dionisie Areopagitul prin ter- menul inaintarii Atoare (ayadorotoi psodo:). Prin aceste ina- intari Duneabiiese-din-Sineiasus) prin _lucrdrile Sale bincfacatoare nu_numai in_crearea jucrurilor, ci si a persoanelor, care »int chipurile subiectul Su! i. Si Dummézeu confiliud aceste inaintan $i in conservarea $i actiunea Lui cirmuitoare, Caci aceste inaintar: nu sint numai iesiri ale lui Dumnezeu din Sine insusi prin bunatate, ci si lucrari care inainteaza cu persoanele si cu lucrurile, sau se proiec- teazd inaintea persoanelor si lucrurilor, atragindu-le dupa ele, sau im- primind si persoanelor si lucrurilor o miscare de inaintare. Din cauza aceasta Sfintul Maxim foloseste si el pentru a exprima caracteru! dinamic al rafiunilor divine ale creaturilor termenul inaintari (ss0%:j) al Tur Dionisie Areopagitul 4. Aceste inaintari sint binefacdtoare caci orice inaintare nealterata a unui spirit constient este o inaintare spre bine. Fiecare vrea prin pro- gres binele, chiar dacd pacatul sau constiinta restrinod face ca binele ales sA nu fie un bine adevarat. Numai binele atrage; numai el pune fiecare fiinté constienta in miscare. Aceasta este cauza pentru care si raul se ascunde sub masca binelui, sau cauta o justificare printr-un bine aparent. Aceasta aratd cd exista o forta constienté suprema a binelui care a imprimat si fiintelor constiente create miscarea spre bine, atra- gindu-le spre ea. Pentru aceasta lumea se araté nu numai ca aflindu-se in miscare, ci si ca ndzuind prin miscare spre bine. Binele este prin el insusi progresiv, expansiv, sau sustine expansiunea si progresul, sau con- duce spre bine cele ce nu sint inca intr-un bine deplin. Pentru ca binele este plenitudinea fiinfei supreme, sau aspiratia spre plenitudine a fiin- telor nedeplin realizate. ~ Sfintul Grigorie Palama vede si in termenul xpcos:spoi, alternat de Dionisie Areopagitul cu termenul ", In virtutea unirii Sale ca om cu noi, Hristos ne uneste cu Sine insusi 9i intre noi, dacé voim, conducindu-ne la aceeasi tintd, la care El a condus umanitatea Sa, adicd la finta la care a voit Dumnezeu sa ne conduca prin miscarea imprimata in noi prin creatiune. «Prin trupul S&u cel sfint, asumat din noi, E] ne-a fixat ca printr-o pirgd in Sine, ne-a facut demni de a fi unul si acefasi cu Sine dupa umanitate, asa cum am fost destinafi dinainte de veacuri sd tim in E! ca médulare ale ltrupului Sdu, articulindu-ne si armonizindu-ne in 8) prin Duhual, asa cum face sufletul cu trupul, si conducindu-ne la masura virstei pli- nirii Sale pnevmatice. Prin aceasta ne arata $i pe noi facuti in vederea acestei plenitudini si pentru scopul lui Dumnezeu dinainle de veacuri privitor la noi» ", Dinamismui creational al lumii prime ole_o noua intensita festabilit_pe linia sa antentica prin. din. sul lui Hristos. Acest dinamism nu se aseazi pe o «tabula rassay din acest punct de vedere. «Modul nou» imprimat miscarii naturii omenesti spre Dumnezeu nu schimba ratiunea acestei naturi, nici nu este o alta miscare, ci mai degrabaé un mod care restabileste miscarea creatiunii. Extensiunea si amprenta dinamismului uman al lui Hristos in noi, restabilit in deplinaé armonie cu Dumnezeu, nu este alt Iucru decit -extensiunea jubirii Sale depline faté de Dumnezeu si fata de fratii Sai intru umanitate. Si aceasta restabileste mai mult decit orice alt lucru natura noastra in autenticitatea ei. «lubirea convinge vointa noastra s& se miste potrivit naturii, parasind despartirea dintre ratiune si na- turd. Prin aceasta, asa cum sintem unul dupa ratiune, noi ne facem unul si dupa vointa si putem fi proprii ai lui Dumnezeu si proprii unii altora, nemajavind nici o separatie intre Dumnezeu si intre noi, dat fiind ca prin legea harului noi reinoim de bund voie legea naturii» '*. Dar dimensiunea hristicé imprimata in umanitate de Hristos in Bise- rica, in calitatea Lui de cap el ei, este fn acelasi timp o dimensiune pnev- matic&. In masura im care Hristos devine dintr-o persoana gindita teo. retic, deci distanta de noi, subiectul activ si transformator al miscarii noastre, El] devine aceasta prin Duhul Sfint. In masura in care Hristos 10. Ambigua, P.G., 91, 1097 D A, Ibidem 12, Sf. Maxim Martunsitorul, Ep. Wl, P.G., 91, col 396 D288 ORTODOXIA se intipaéreste mai mult in noi, facindu-se dupa chipul Sau, noi devenim pnevmatici ca El]. Pentru aceea inaintarea noastra in Dumnezeu care este si o inaintare a lui Dumnezeu in noi, este identica cu induhovni- cirea noastra. Induhovnicirea este covirsirea naturalului si logicului in noi 9i in relafiile noastre cu natura $i cu semenii nostri prin pute- rile mai presus de fire 9i mai presus de ratiune ale lui Dumnezeu si prin aceasta actualizarea mai accentuataé a bogatelor virtualitati si po- vibilitati imposibile ale naturii umane si ale naturii in general, pind la gradu], unde minunile, adicé imposibilul pentru natura devine posibil in ea Si prin ea. Pnevmatizarea inseamna covirsirea Duhului Sfint prin duhul nos- -tru_asupra Bornirilor inferioare ale trupului nostru 9i asupra legilor. aide ale natuyii lui materiale, facindu-l o unealla doula a spiritulni, >i al bunatatiu eliberale. in el de orice egoism, de orice iendinis a omului de a se rezerva pentru sine insusl, de a se opunetla deplina actualizare a lui ca persoana deschisa in comuniune, deschis& lupiniiaeinserale a iubirn divine pentru a o transmite altora. Prin aceasta pnev: care, «laboralorul» uman care transforma si unifica lu- mea se incalzeste din ce in ce prin iubirea de Dumnezeu gsi de semen, pentru a-i uni, pentru a-i articula si suda impreund. Pnevmatizarea este cea maiproprie si mai deplind dimensiune a dinamismilui maturfi noas- tre. Prin ea dinamismul uman realizeazd nu numai ceea ce poate alege libertatea omulu: intre posibilitétile naturii, ci obtine si puterea de a produce efecie imposibile, ascunse ca virtualitdti in infinitatea divind, adica imposibile din punct de \edere al naturii, Pnevmatizarea da na- turii noasire o transparentaé subtiaté la maximum, care nu opune nici un obstacol energiilor divine care transfigureaz4 si unificé creatiunea, care ii da o delicatetaé ce-o face accesibila si apropiaté semenilor intr-un farmec suprem. Prin pnevmalizare, credinciosul devine Dum- nezeu dupa har, subiect prin pamticipare al energiilor necreate care transforma, transfigureaza $i unificé la maximum toata creaftia in Dum- nezeu. Prin ea oamenii credinciosi inainteazd in dialogul lor nu numai printr-un acord de ginduri si sentimente, ci si prin darul reciproc al Jucrurilor si al propriei lor persoane, pentru ca ci inainteazd in iubirea si in puterea unificatoare a lui Dumnezeu.> 4. Formele moderne ale dinamismului lumii si raportul intre dina- mismul lumi: din Bisericd si al celei din afard de Bisericd. Dar dimensiunea hristicé si pnevmaticd nu ne sint date de la in- ceput in treapta lor finalad nici in Bisericd, ci numai ca posibilitati si ca inceputuri reale, ce trebuie sa fie dezvoltate prin dinamismul insusi imprimat in inceputurile lor. Lumea Bisericii se distinge de lumea din afara numai prin faptul ca ea are aceste posibilitaéti sau puteri si este constienté de originea si finalitatea lor in Hristos si in Duhul Sfint ; sau prin faptul ca posibilitajile de a ajunge treptat la o unire tot mai mare cu Hristos si intre credinciosi au fost in mod real descatusate 13 Op cit, col. 400A, col 400. C.ORTODOXIA 289 de lanturile pdcatului, datorita faptului cé membrii ei se gasesc intr-o comunicare cu Hristos in Duhul Sfint. Propriu-zis lumea din Bisericé nu este numai o realitate orizontala uniforma, ci o verticalitate complexa. Membrii ei se gdsesc in planul invizibil, care se reflecta in oarecare fel si in planul vizibil, la nivele diferite, asem4natoare virfurilor muntilor, care totusi se tin intr-un lant prin faptul cd toate sint orientate spre aceiasi directie a inaltimii; la fel membrii Bisericii aflati la diferite nivele sint legati prin faptul ca tofi sint orientati in miscarea lor spre Dumnezeu si participa la pute- rile Duhului spre a inainta spre nivelul lui Hristos. Dar prin faptul ca in inaintarea treptata spre unirea cu Hristos $i in- tre ei, membrii Bisericii nu pot fi toti la acelasi nivel si cé aceasta ina- intare trebuie sd se facd in libertate si iubire, lumea Bisericii arata in ea in general patru categorii din punct de vedere al actualizarii dinamismului ei. a) O buna parte din aceasta lume se gaseste practic din acest punct de vedere pe o treapta coborité. Membrii acestei categorii stiu ca lu- mea va sfirsi in unirea dintre oameni si Dumnezeu, dar ei cred ca acest sfirsit va veni pentru ei fara nici o miscare spre El din partea lor; le ajunge doar sa creada in aceasta. b) O alta categorie destul de mare este formataé din oamenii care se simt in ei nemultumiti cu distantele si nedreptatile intre oameni si simpatizeaz& cu cei oprimati si-i ajuta prin fapte de milostenie, facind tot ce pot pentru a usura suferintele lor. Dar ei cred ca atit ei cit si ceilalti care suferé de aceste conditii, vor obtine in viata viitoare drep- tatea de 1a Dummezeu tocmai intrucit suferé in aceasta lume. Ei do- tesc totusi un progres al societ&tii spre bine si sustin reformele in acest sens, cind ele sint propuse, dar nu se angajeaza intr-o |upta pentru ele. c) O alta categorie este aceea care a aparut mai ales in epoca noas- tra, Ea trage alte consecinte sau consecinte practice din aceasta sim- patie pentru cei oprimati si din propriile lor suferinte, angajindu-se in- tr-o acfiune pentru a face s& dispard cauzele nedreptatii si ale inega- littii in viafa sociala, pentru a usura apropierea intre oameni prin in- l&turarea folosirii egoiste a lucrurilor si prin eliminare a tuturor felu- rilor de orgoliu ca ziduri de separatie intre oameni, implinind o mare dorinta a Parintilor Bisericii. d) In sfirsit a patra categorie cuprinde pe cei ce sint atit de avan- sati in starea de induhovnicire, incit pot fi considerati ca sfinti. Ei au renuntat total la ei insisi si se daruiesc fara rezerva celorlalti. Ei au realizat in ei insisi starea la care daca ar ajunge tofi, s-ar infaptui imparatia lui Dummezeu. Insd ei araté prin iubirea lor totald fata de tofi fara exceptie starea culminantaé spre care trebuie si tinda dina- mismul nostru si iradiazi din ei puterea pentru alfii de a se angaja si de a persista pe calea acestui dinamism fara sfirsit. In fata celor trei prime categorii ale lumii Bisericii exista trei cate- gorii ale lumii din afard de ea, Prima este, din punot de vedere al dina-290 ORTODOXIA. mismului chiar inferioara primei categorii a lumii Bisericii, cdci ea nu este constientd de un anumit relativism al lumii si deci si al formelor \ietii sociale. A doua, formata si ea din cei ce suferd, este destul de deschisa reformelor, dar nu se angajazé nici ea intr-o luptaé contra separarilor si contra inlatur&rii inegalitafiilor sociale, pentru diferite cauze (comoditate, frica etc.). A treia categorie este cea a celor ce se angajeaza in lupta pentru crearea unor structuri noi ale societatii. care s& poata facilita apropie- rea $i unirea dintre oameni, conform aspirafiilor autentice ale dinamis- mului lumi, Ea lupta cu mai multa indirjire si poate cu mai muita efi- cienta pentru acest scop decit categoria corespunzatoare a lumii din Bisericé, care nu vrea sd facd abstractie de Jibertatea tuturor fiinte- jor umane $i de inbirea faa de elle. Rezumind, se poate spune cé lumea Bisericii participa prin trei din categoriile mentionate Ja dimamismul Jumii: prin categoria mem- brilor ei care suferd sub nedreptati cu speranta indreptata exhatologic si simpatizeazd cu cei oprimati si-i ajuta, prin categoria celor ce lupta pentru structuri mai drepte ale societatii si prin categoria sfintilor care aratd posibilitatea de depdsire a lipsei de iubire si de fratietate intre oameni. Biserica lauda pe sfinti, simpatizeazi cu cei ce sufera sub nedrep- tafi si manifesta simpatia lor pentru oprimati, si indeamnd pe cei ce se complac in situatiile lor privilegiate, la o schimbare de spirit. Dar ea nu dezaproba nici pe cei ce, vazind nedreptatille in societatea cu struc- turi ale divizarii si se simt scanidalizaji de ele si amenin{ati prin aceasta in mintuirea lor, se angajeazi in lupta pentru inlaéturarea lor, pentru motivul c&é acei ce apara aceste nedreptati nu voiesc sa accepte de bunavoie inlaéturarea lor. Biserica are dreptate sd-i aprobe pe acestia cu atit mai mult cu cit ea vede cd cei ce se angajeaza in aceasta lupta o fac aceasta si din temerea ca fratii lor oprimati vor fi si ei scandalizati de nedreptati $i deci amenintati in mintuirea lor. Pentru aceasta uncori insisi reprezentanti oficiali ai Bisericii se angajeaz& in asemenea lupte pentru eliberarea nationalaé si indepartarea nedreptatilor sociale. Concluzie: Spiritul general al dinamismului lumii Bisericii. Pro- priu-zis eul specific uman — cate este singurul eu propriu-zis — con- tine in sine si dimensiunea sociald, prin care omul trdieste, in masura in care este mai mult om, si o responsabilitate pentru ceilalti si este un fel de eu suport pentru eurile celordal{i. Un tata trdieste mai intens suferintele, insuccesele, dificultajile copiilor sai decit ei insisi; el este ca un fel de eu al eurilor lor. Si existé persoane care fac din eul Jor un suport pentru eurile unui mare numar de oameni. Acesta este unul din sensutile in care Hristos a «enipostasiat» in sine persoanele tutu- ror acelora care accepta aceasta si a suferit si sufere pentru toate paca- tele noastre si pentru toate urmarile dureroase ale lor, prezente si vii- toare, sau chiar a murit pentru ei. Intr-un fel asem&nator cel ce sufera pentru altii, uité de sine in- susi, facindu-se eu] altora, suportind durerile si neajunsurile lor. Els ORTODOXIA 29f devine transparentul] prin care el nu mai vede decit pe alti: si primeste razele vietii lor in sine si traieste responsabilitatea pentru ei in fata lui Dumnezeu. Cei ce se unesc cu Hristos cistigd pentru eul lor calitatea unui eu transparent al eurilor transparente ale altora, suferind pentru ei, luptind pentru ei, contribuind la unirea lor in dreptate, in pace, in fré- tietate. Ei cistiga aceasta putere din Hristos, Eul suprem al tuturor, Eul care ne fine si imprima si in noi responsabilitatea inaintea lui Dum- nezeu pentru alfii. lar dimensiunea efortului pentru aceasta transparenta prin respon- sabilitate, adicd a acestei interiorizdri reciproce cu ceilalti, are o pers- pectivd infinitaé care echivaleazé cu pnevmatizarea fara sfirsit. Ea im- pune crestinilor un dinamism infinit pentru ei si pentru ceilalti, pentru propria lor desavirsire si pentru desavirsirea raporturilor de iubire cu ceilalti si intre ceilalji. Aceasta substituire a eului meu prin eurile celorlal{i sau invers si wnirea pe care ea o produce prin aceasta este descrisé de (S: ‘Sfintil Maxim _Mammurisitorul astfel : birea divizati dupa ratiunea >i dupa _modui lui si _egalizeaza si niveleaza inegalitatile si deosebirile in Vointe.? Caci alt la sine si-l prefera sie insugi atit de ti iLrespingea imainte de aceia si se prefera pe sine insusi». Astfel «el nu mai considera pe altul ca pe un altul decit el Insusi, si cunoaste pe unul ca tofi si pe toti ca unul». Jaté aspiratia care anima si perspectiva care atrage dinamismu® lumii Bisericii. —