Legislatie si Tehnici Comerciale

CONTRACTE COMERCIALE
1.

Consideraii generale privind contractele comerciale

Etimologic, termenul contract provine din latinescul contrahere, care inseamna a

trage impreuna.
Juridic, contractul reprezint, conform prevederilor articolului 942 Cod civil, acordul
de voin dintre dou sau mai multe persoane prin care se nasc, se modific sau se sting
drepturi i obligaii.
Contractul, respectiv acordul de voin al prilor trebuie s ndeplineasc condiiile
prevzute de art. 942-969 C. civ., dobndind ns natura juridic de contract comercial,
datorit faptului c obiectul pe care l trateaz este comercial.
Codul civil exprim n mod sintetic acelai punct de vedere n cele dou alineate ale art.
1. Astfel, n primul alineat, referindu-se la obiectul codului civil, se face precizarea de
principiu conform creia: ,,n comer se aplic legea de fa.
Codul civil, n enumerarea multiplelor fapte (acte) sau operaii pe care le consider
comerciale se refer i la anumite contracte. Pentru constituirea lor, este ns nevoie s se
recurg la codul civil, condul comercial preciznd n alineatul 2 al primului articol c: ,,Unde
ea (legea, respectiv codul civil) nu dispune, se aplic Codul civil.
n concluzie, n materia contractului comercial, acesta, sub aspect formal, este de drept
civil, dar sub aspect substanial este de drept comercial.
Cauzele care au determinat constituirea unor forme paralele ale unor contracte, care la
origine au fost civile, i gsesc explicaia n incompatibilitatea acestora cu funcia economic
a comerului. Cu titlu, de exemplu, contractele de vnzare-cumprare, mandat sau comision.
Aceste contracte civile pot s ndeplineasc i una din funciile economice ale
comerului, devenind comerciale. Pentru aceasta a fost ns necesar ca regulile sale originare
s se modifice pentru ca activitatea contractual s devin compatibil cu funcia economic a
comerului. Or, comerul are nevoie de reguli juridice i de instituii favorabile celeritii
tranzaciilor i siguranei creditului, ceea ce nu ofer dreptul comun.

2.

Tipuri de contracte comerciale-caractere generale

Contractul de vanzare-cumparare comercial - este strans legat de productia de

marfuri si constituie instrumentul juridic prin care se realizeaza circulatia marfurilor. Prin
mijlocirea lui, marfurile ajung de la producator la consumator. Vanzatorul se obliga sa
transmita dreptul de proprietate asupra unui bun catre cumparator, acesta din urma obliganduse sa plateasca o suma de bani drept pret.
Contractul de mandat comercial - ca si contractul de vanzare-cumparare, este
legat de productia de marfuri. Din punct de vedere juridic, are caracter bilateral, cu titlu
oneros, comutativ, consensual, translativ de proprietate. Da nastere la obligatii in sarcina
ambelor parti contractante, urmarindu-se obtinerea de foloase patrimoniale. Se incheie prin
consimtamantul partilor, cuprinde promisiunea de vanzare, capacitatea partilor, obiectul
contractului si pretul. Are regului speciale stabilite de Codul Civil.
Contractul de agentie este acel contract prin care o parte, denumita comitent,
imputerniceste in mod statornic cealalta parte, denumita agent, sa negocieze afaceri sau sa
incheie si sa negocieze afaceri in numele si pe seama comitentului, in schimbul unei
remuneratii.
Contractul de comision are ca obiect tratarea de afaceri comerciale. (art. 405.
1

Legislatie si Tehnici Comerciale

C. Com. ). Actele juridice prin care comisionarul le incheie cu tertii trebuie sa fie fapte de
comert.
Contractul de consignatie inseamna incheierea de catre consignator cu tertii a
unor contracte de vanzare-cumparare pentru vinderea unor bunuri ale consignantului. Sunt
fapte de comert pentru consignant. (art. 405. C. Com. ).
Contractul de report reprezinta un imprumut garantat prin gaj al carui obiect
il constituie anumite titluri de credit. Reportatul este un debitor gajist, iar raportatorul,
creditorul gajist.
Contract de cont curent este folosit de comerciantii care au un volum mare de
afaceri reciproce, in localitati diferite una de alta. Se desfasoara operatiuni prin care o parte
pune la dispozitia celeilalte parti o valoare patrimoniala de orice fel, urmand ca suma cuvenita
transmitatorului sa fie depusa in contul curent.
Contractul de garantie reala mobiliara este contractul prin care debitorul
constituie o garantie reala asupra unui bun mobil, prin care asigura executarea unei obligatii
fata de creditor. Este principala garantie reala mobiliara si, in consecinta, se bucura de o
cuprinzatoare reglementare.
Contractul de gaj comercial gajul este o garantie reala prin care se asigura
executarea obligatiilor civile sau comerciale. Debitorul remite creditorului sau un bun mobil
pentru garantarea executarii obligatiei, cu posibilitatea pentru creditor ca la scadenta, in caz de
nerespectare a obligatiei, sa fie satisfacut cu preferinta din valoarea bunului respectiv. (art.
1685 si 1686 C. Civ.).

3.
Notiuni si caractere juridice ale principalelor tipuri de contracte
comerciale speciale
3.1.

Contractul de vanzare-cumparare comercial

3.1.1. Noiune si caractere juridice

Vnzarea-cumprarea este o operaie comerciala care nlesnete si face posibil schimbul
mrfurilor. Marea majoritate a actelor de comer prevzute de art. 3 Cod com. se afla in
legtura cu contractul de vnzare-cumprare. Astfel:
- realizarea circulaiei mrfurilor se realizeaz pe calea unei vanzari-cumparari
comerciale;
- ntreprinderile de transport fac posibila tocmai aceasta circulaie, dup ce in prealabil a
fost ncheiat un contract de vnzare-cumprare;
- ntreprinderile de asigurare garanteaz realizarea echivalentului mrfurilor vndute,
daca au fost distruse in caz de fora majora;
- ntreprinderile de banca finaneaz - prin intermediul operaiunilor de credit schimbul, punnd la dispoziie fondurile necesare cumprtorului sau vnztorului.
Determinarea comercialitatii unui contract de vnzare-cumprare se face fie in funcie
de criteriul pozitiv prevzut in art. 3 pct. l si 2 Cod com., fie, privind criteriului negativ
prevzut in art. 5 Cod com.
Vnzarea-cumprarea poate fi definita ca fiind acordul de voina care se realizeaz intre
doua pri, numite vnztor si cumprtor, prin care vnztorul se obliga, in principal, sa
transmit dreptul de proprietate si sa predea lucrul vndut, iar cumprtorul se obliga sa
plteasc preul lucrului. Cadrul legal al contractului de vnzare-cumprare este Codul civil
art. 1294-1404, codul civil art. 60-73 si diferite legi speciale cum sunt, de exemplu, Legea nr.
18/1991 privind fondul funciar, H.G.nr. 610/1992 privind cartea de identitate a vehiculului si
2

Legislatie si Tehnici Comerciale

Instruciunile ministrului de interne, ministrului finanelor si ministrului transporturilor nr.
290/2802
Caracterele juridice ale contractului de vnzare-cumprare
a) Contractul de vnzare-cumprare este un contract sinalagmatic (bilateral) perfect,
existnd o reciprocitate a obligaiilor ce incumba ambelor pri. Vnztorul are obligaia de a
transmite dreptul de proprietate, de a preda lucrul vndut se de-al garanta pe cumprtor
pentru eviciune si pentru viciile lucrului, iar cumprtorul are obligaia de preluare a bunului,
de a plai preul si, de regula, de a suporta cheltuielile vnzrii (art. 1313, 1336, 1337, 1361
C.civ.). Fiind un contract bilateral, se vor aplica efectele specifice acestei categorii de
contracte, respectiv: rezolutionarea sau rezilierea contractului, excepia de neexecutare a
contractului (exceptio non adimpleti contractus) si riscul contractual.
b)Contractul de vnzare-cumprare este un contract cu titlu oneros, ambele pri
urmrind realizarea unui avantaj material (patrimonial), si anume: vnztorul urmrete sa
primeasc preul, iar cumprtorul sa primeasc bunul in schimbul prestaiei sale de plata a
preului.
c) Contractul de vnzare-cumprare este un contract cumulativ deoarece ambele pri
cunosc existenta si ntinderea obligaiilor pe care le au nc din momentul ncheierii
contractului.
d) Contractul de vnzare-cumprare este, de regula, un contract consensual, fiind
ncheiat in mod valabil prin simplul acord de voina al partilor, fr ndeplinirea vreunei
formaliti sau predarea bunului vndut (art. 1295 C.civ.).
e) Contractul de vnzare-cumprare este, in principal, un contract translativ de
proprietate.
Dreptul de proprietate se transmite de la vnztorul la cumprtor in momente diferite,
in funcie de natura bunului vndut:
- Daca bunul este individual determinat (bun cert) dreptul de proprietate se transmite, de
regula, din momentul realizrii acordului de voina, chiar daca bunul nu a fost predat si preul
nu a fost pltit (art. 1295 C.civ.).
- Daca bunul este determinat prin caractere generice (bun de gen), dreptul de proprietate
se transmite in momentul individualizrii bunului prin cntrire, msurare, numrare,
operaiuni care se fac, de regula, in momentul predrii lui. Riscul pieirii fortuite aparine
vnztorului care va trebui sa predea cumprtorului un bun de aceeai calitate cu cel care a
pierit.
- In cazul vnzrii de bunuri viitoare, dreptul de proprietate se transmite in momentul
existentei, iar in cazul recoltei viitoare, proprietatea se va transmite fie in momentul cnd
acesta este gata de adunat, fie in momentul individualizrii;
- In cazul vnzrii afectate de termen sau de condiie, dreptul de proprietate se va
transmite in momentul ndeplinirii termenului.
- In cazul vnzrii unui teren, dreptul de proprietate se transmite in momentul ntocmirii
contractului in forma autentica. Lipsa formei autentice atrage dup sine nulitatea absoluta a
contractului ncheiat.
In cazul vnzrii de imobile (terenuri, construcii), dreptul de proprietate trebuie sa fie
nregistrat (intabulat) in registrul de publicitate imobiliara, respectiv in cartea funciara.
Conform art.27 din Legea nr.7/1996 - Legea cadastrului funciar, intabularea este necesara
pentru opozabilitatea vnzrii fata de terele persoane. Potrivit art.1295 alin.2 Cod civ.,
vnzarea nu este opozabila terilor dect din momentul transcrierii.

3.1.2. Condiiile de validitate a contractului de vnzare-cumprare

3

Legislatie si Tehnici Comerciale

Capacitatea juridica a partilor
In principiu, sunt aplicabile condiiile eseniale de validitate ale conveniilor, cu
precizrile speciale prevzute in art. 1306-1309 C.civ.
Cu privire la capacitatea de folosina, potrivit dispoziiilor art. 1306 din Codul civil,
regula este capacitatea, iar incapacitatea este excepia.
Pot cumpra toi crora nu le este oprit prin lege. Cazurile de incapacitate de folosina
sunt expres si limitativ prevzute in lege si ,,sunt calificate in doctrina de specialitate ca fiind
incapaciti speciale", iar in practica judiciara ca fiind ,,prohibiii sau interdicii de a
cumpra".
Incapaciti speciale (interdicii)
Se grupeaz in doua categorii:
interdicii legate de persoana care vinde si cumpra sau care cumpra;
interdicii stabilite in funcie de natura bunurilor sau de destinaia lor (interdicii de a
vinde ce in de inalienabilitatea bunurilor).
Interdiciile legate de persoane pot fi, la rndul lor, interdicii generale si speciale.
Interdiciile generale de ncheiere a contractului de vnzare-cumprare privesc:
a) vnzarea intre soi, care este interzisa att cnd este ncheiata direct, cat si atunci cnd
se ncheie prin persoane interpuse (art. 1307 C.civ.).
O asemenea interdicie este stabilita deoarece:
- donaia intre soi fiind revocabila (art. 937 C.civ.), aceasta dispoziie legala ar putea fi
ocolita prin ncheierea unei vnzri simulate. Prevzndu-se ca vnzarea intre soi este nula,
practic nu s-ar putea face o donaie irevocabila sub forma unei vnzri;
- prin interzicerea vnzrii intre soi, practic se apar interesele motenitorilor
rezervativi sau a celor care beneficiaz de raportul donaiilor;
- interzicndu-se vnzarea intre soi, se apar interesele creditorilor care ar putea sa fie
fraudai prin ncheierea unor contracte de vnzare-cumprare simulate, chiar fictive.
b) Tutorii nu pot cumpra bunurile persoanelor aflate sub tutela lor att timp cat nu au
dat descrcarea de gestiune (socotelile nu au fost date si primite, art. 1308 pct. l C.civ.).
Aceasta interdicie este prevzuta de legiuitor in scopul ocrotirii intereselor persoanelor aflate
sub tutela de actele abuzive ale tutorelui care ar fi interesat intr-o asemenea operaiune prin
stabilirea unui pre mai mic dect s-ar cuveni vnztorului. In cazul nerespectrii dispoziiei
cuprinse in art. 1308 pct. l C.civ., contractul de vnzare-cumprare va fi lovit de nulitate
absoluta (in opinia noastr) fiind vorba de interesele unei categorii de persoane ocrotite de
legiuitor prin instituia tutelei. In acest caz, nulitatea poate fi invocata de orice persoana sau
chiar din oficiu de ctre procuror sau de instana judectoreasca.
Mandatarii convenionali sau legai nu pot, de regula, cumpra bunurile pentru care au
fost mputernicii sa le vnd (art. 1308 pct. 2 C.civ.).
Aceasta interdicie se bazeaz pe faptul ca, in principiu, o persoana nu poate sa
acioneze, in acelai timp, in numele vnztorului, dar si in interes propriu. De la acest
principiu exista si excepii, respectiv instituia mandatului cu sine nsui, care este admis de
legiuitor in msura in care nu sunt lezate interesele mandantului (reprezentantului). De
exemplu, daca preul de vnzare a bunului este stabilit chiar de mandant (reprezentant),
cumprtorul (mandatarul) nu ar avea cum sa lezeze interesele vnztorului.
d) Administratorii bunurilor statului, comunelor, oraelor, municipiilor sau judeelor nu
pot cumpra bunurile aflate in administrarea lor (art. 1308 pct. 3 C.civ.).
e) Funcionarii publici si cei din comisiile de licitaii nu pot cumpra bunurile statului
sau ale unitilor administrativ-teritoriale care se vnd prin mijlocirea lor (art. 1308 pct. 4
C.civ.).
f) Judectorii, procurorii si avocaii nu pot fi cesionari (dobnditori) de drepturi
4

Legislatie si Tehnici Comerciale

litigioase care sunt de competenta Curii de Apel in a crei circumscripie i exercita funcia
sau profesia de avocat (art. 1309 C.civ.).
g) Cetenii strini si apatrizii nu pot dobndi dreptul de proprietate asupra terenurilor
(art. 41 alin.(2) din Constituie). In schimb, daca investesc in Romnia constituind o societate
comerciala care, potrivit legii romane (Legea nr. 105/1992 privind unele norme de drept
internaional privat), este persoana juridica romana, aceasta poate dobndi terenuri, chiar daca
asociat unic este cetean strin sau apatrid.
h) Persoanele insolvabile sau, mai curnd, in incapacitate de plata nu pot cumpra
bunurile imobile care se vnd prin licitaie publica (art. 535 C.pr.civ.). Interdicia vizata in
textul de lege citat se refera doar la imobile, cci in privina bunurilor mobile, vnzarea lor la
licitaie se face pe bani gata", deci o persoana care nu are lichiditi (sume de bani) nu poate
cumpra asemenea bunuri.
Interdiciile speciale de ncheiere a contractului de vnzare-cumprare comerciala
Aceste interdicii sunt prevzute in codul civil si in legi speciale (Legea nr.31/1990,
republicata). Potrivit dispoziiilor din codul civil, prepusul nu poate ncheia operaiuni
comerciale deci si din vnzare-cumprare, de natura celor pe care trebuie sa le ndeplineasc
pentru comitent. Temeiul legal al acestei interdicii este art.397 Cod com., text potrivit cruia
Prepusul nu poate, fr nvoiala expresa a patronului, a face operaiuni, nici a lua parte in
socoteala sa proprie sau a altuia, in alte negouri de natura aceluia cu care este nsrcinat. In
caz contrariu, prepusul este responsabil de daune-interese si patronul are nc dreptul de a
retine pentru sine foloasele ce ar rezulta din aceste operaiuni".
Interdiciile stabilite in funcie de natura bunurilor sau de destinaia lor vor fi analizate
in obiectul contractului, respectiv lucrul vndut.
In privina capacitii de exerciiu, vnzarea-cumprarea este un act de dispoziie pentru
ambele pri, ceea ce nseamn ca ambele trebuie sa aib capacitate de exerciiu deplina.
Persoanele lipsite de capacitate de exerciiu sau cu capacitate de exerciiu restrns vor
ncheia acte de vnzare-cumprare numai prin reprezentantul legal sau cu ncuviinarea
prealabila a acestuia. In caz contrar, contractul de vnzare-cumprare va fi lovit de nulitate
relativa, ceea ce nseamn ca reprezentatul legal poate sa confirme ulterior contractul ncheiat.
Consimmntul partilor
In practica dreptului comercial ncheierea unui contract de vnzare-cumprare este
precedat, uneori, de aa-numitele negocieri sau tratative prealabile. In aceasta faza debutanta
a afacerilor, viitorii parteneri se ntlnesc pentru a discuta posibilitatea perfectrii unui
contract de vnzare-cumprare in condiiile propuse de fiecare parte. Din punct de vedere
juridic, in principiu, aceste negocieri sau tratative nu au fora juridica, deci nu creeaz
obligaii pentru partenerii si, ceea ce nseamn ca ei nu vor fi inui sa perfecteze contractul.
Oricare dintre negociatori se pot retrage de la masa tratativelor" fr a exista posibilitatea
pentru celalalt partener de a-1 trage la rspundere. ncheierea contractului de vnzarecumprare, deci realizarea acordului de voina, este precedat uneori de unele acte juridice
prealabile, respectiv:
promisiunea unilaterala de vnzare - Promisiunea unilaterala de a vinde este un
antecontract, spre deosebire de oferta de a contracta care este un act juridic unilateral prin care
o persoana se obliga fata de alata sa-i vnd in viitor un alt bun.
promisiunea bilaterala de vnzare-cumprare - Promisiunea bilaterala de vnzare este
un antecontract prin care ambele pri - att vnztorul, cat si cumprtorul - s-au obligat
reciproc sa ncheie in viitor contractul de vnzare-cumprare in condiiile stabilite si cu
ndeplinirea formalitilor prevzute de lege. De exemplu, daca se vinde un teren, contractul
5

Legislatie si Tehnici Comerciale

se va ntocmi in forma autentica, iar dreptul de proprietate transmis cumprtorului se va
nscrie in cartea funciara pentru opozabilitate fata de teri.
pactul de preferina - Pactul de preferina este nelegerea prin care o persoana se
obliga fata de alta ca in cazul care va vinde un anumit bun sa-i acorde preferina, Ia un pre
egal. Spre deosebire de promisiunea unilaterala de vnzare, in care promitentul se obliga ca in
viitor sa ncheie contractul cu beneficiarul promisiunii, in cazul pactului de preferina
promitentul nu se obliga sa vnd, aa nct beneficiarul
nu-l obliga sa ncheie contractul.
dreptul de preemiune - Rspunderea promitentului fata de beneficiar intervine numai
in cazul cnd nu-i acorda preferina ncheind contractul de vnzare-cumprare cu o tera
persoana.
3.1.3. Obligaiile vnztorului
De regula, vnztorul are doua obligaii principale:
sa predea cumprtorului lucrul vndut
sa-l garanteze pentru eviciune si pentru viciile lucrului.
3.1.4. Obligaiile cumprtorului
Obligaia de plata a pretului (art. 1361 C.civ.)
Una din obligaiile principale ale cumprtorului este obligaia de plata a preului, pre
care consta in plata unei sume de bani. Plata preului se face la locul si in momentul in care se
face predarea lucrului vndut daca nu s-a prevzut astfel de contract (art. 1326 C.civ.).
Aadar, in privina contractului de vnzare, ca o derogare de la dispoziia cuprinsa in art. 1104
C.civ., potrivit cruia plata este cherabila (se face la domiciliul debitorului), plata este
portabila (se face domiciliul debitorului), plata este portabila (se face la domiciliul
creditorului-vnztorului). Trebuie spus ca voina prtilor este suverana in privina locului si
datei plaii preului, dispoziiile Codului civil fiind supletive. Daca in contract nu s-a prevzut
locul de preluare a bunului, vor fi aplicabile dispoziiile Codului civil fiind supletive. Daca in
contract nu s-a prevzut locul de preluare a bunului, vor fi aplicabile dispoziiile cuprinse in
art. 59 Cod comercial. Plata preului se face integral, potrivit principiului indivizibilitii
plaii. Plata preului se poate face in rate (pe credit), dar si in acest caz plata este o prestaie
unica, plata in rate fiind o modalitate de executare, deci nu este o vnzare succesiva. Astfel,
termenul de prescripie pentru plata preului ncepe sa curg de la data stabilita in contract
pentru plata ultimei rate nepltite anterior. Pentru fiecare rata de pre scadenta, curge un nou
termen de prescripie, potrivit art.7 alin.3 si art. 12 din Decretul nr. 167/1958, dar oricum nu
se poate susine ca ar fi vorba despre o vnzare succesiva. Dovada plaii se face potrivit art. 46
Cod com. Daca plata preului s-a fcut prin virament bancar dovada se face numai prin extras
de cont bancar.
Obligaia cumprtorului la plata dobnzilor.
In dreptul civil, art. 1363 C.civ. prevede obligaia pentru cumprtor de a plai
vnztorului dobnda pana la achitarea integrala a preului, daca sunt ndeplinite cumulativ
urmtoarele condiii:
- exista convenie in sensul obligrii cumprtorului si la plata de dobnzi;
- lucrul vndut, prin natura lui, este productor de fructe naturale sau civile;
- in toate celelalte cazuri numai din momentul punerii in ntrziere a cumprtorului
printr-o notificare. Dobnda se va calcula din momentul notificrii fcute cumprtorului.
In dreptul comercial, potrivit art. 43 C.civ. debitorul este de drept in ntrziere si
datoreaz dobnzi din momentul scadentei obligaiei si pana la data plaii efective.
6

Legislatie si Tehnici Comerciale

Sanciunea neplii preului (art. 1365 C.civ.)
Neexecutarea obligaiei de plata a preului de ctre cumprtor da dreptul vnztorului
sa aleag intre:
- executarea in natura (forat) a obligaiei de ctre cumprtor, aciunea putnd fi
intentata in termenul general de prescripie de 3 ani;
- invocarea excepiei de neexecutare a contractului daca vnztorul nsui nu si-a
ndeplinit obligaia de predare a bunului vndut;
- rezoluiuna contractului, in condiiile art. 1020, 1021 si 1101 C.civ. si ale legislaiei
speciale.
Obligaia de primire a lucrului vndut
Luarea in primire a lucrului se va face la locul si Ia termenul la care vnztorul era
obligat sa-1 predea, cumprtorul urmnd sa suporte cheltuielile ridicrii bunului de Ia locul
predrii. In ipoteza in care cumprtorul nu-si ndeplinete obligaia de ridicare a bunului
cumprat, vnztorul are urmtoarele posibiliti:
- sa ceara instanei de judecata ca paratul (cumprtorul) sa ia in primire bunul cumprat
sub sanciunea plaii de daune cominatorii (amenzi civile) pentru fiecare zi de ntrziere;
- sa depoziteze bunul la el sau in alt loc, pe cheltuiala cumprtorului (art. 1370 C.civ.);
- sa ceara rezolutionarea contractului plus daune-interese iar daca sunt bunuri perisabile
sau care se deterioreaz, rezolutionarea contractului opereaz de drept, chiar daca in contract
nu s-a prevzut un pact comisoriu expres.
In acest caz nu este nevoie de punere in ntrziere sau vreo alta formalitate.
Obligaia de a suporta cheltuielile vnzrii
Potrivit art. 1305 C.civ., cumprtorul, in lipsa de stipulaie contrara, este obligat sa
suporte cheltuiala vnzrii (taxa de autentificare, taxa de timbru, onorariul notarului public
sau taxa de publicitate imobiliara).
Fata de terele persoane, in special fata de stat, prile contractante rspund in mod
solidar, cu privire la obligaia de achitare a taxelor de timbru de autentificare. Aadar,
dispoziia cuprinsa in art. 1305 C.civ. si prevederile contractuale se refera doar la efectele
acestei obligaii intre prile contractante. Legiuitorul a protejat interesele statului, in sensul
ca, indiferent de nelegerea prtilor sau de dispoziia art. 1305 C.civ., oricare dintre prile
contractante poate fi urmrita pentru achitarea sumelor datorate statului. In cazul in care una
din pri nu-si executa obligaiile, cealalt parte are posibilitatea sa apeleze la dispoziiile din
dreptul comun privind executarea silita in natura a obligaiei daca este posibil sau sa ceara
rezolutionarea ori rezilierea contractului potrivit dispoziiilor art. 1021 C.civ.
In afara acestor dispoziii exista in dreptul comercial instituia juridica numita
executarea coactiva" prevzuta de art. 68 C.civ.
3.2. Contractul de mandat comercial
3.2.1.

Particulariti

Mandatul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama si socoteala mandatului.

Mandatul este contractul in temeiul cruia o persoana (mandant) mputernicete alta persoana
(mandatar) sa ncheie anumite acte juridice in numele si pe seama mandantului. Mandatul
comercial prezint urmtoarele caracteristici:
a) Mandatul comercial, spre deosebire de mandatul civil, are drept obiect afaceri
comerciale si nu se presupune a fi gratuit. Prin afaceri comerciale trebuie sa se neleag
actele, care sunt fapte de comer pentru mandant. Mandantul va fi comercial numai daca
actele ncheiate sunt acte comerciale, pe cnd mandatul civil are ca obiect ncheierea de acte
7

Legislatie si Tehnici Comerciale

civile.
b) Mandatul comercial este un act cu titlu oneros, mandatarul fiind remunerat printr-o
suma printr-o suma ferma sau forfetara ori sub forma unui procent calculat la cifra de afaceri.
Chiar daca prile nu au prevzut in contract plata sau modalitile de plata, mandantul
datoreaz remuneraia. In absenta unei stipulaii contractuale, remuneraia este stabilita de
instana de judecata.
c) Mandatul comercial poate fi cu reprezentare, dar si fr reprezentare; aceasta nu este
de esena mandatului ci numai de natura lui.
d) Mandatul comercial poate fi general, pentru toate afacerile mandatului, sau special,
pentru o anumita afacere. In cazul mandatului comercial se confer mandatarului o mai mare
libertate de aciune si independenta, potrivit dinamicii activitii comerciale.
3.2.2. Condiiile de validitate a contractului de mandat comercial
Condiii de fond
Pentru a fi valabil ncheiat, contractul de mandat comercial trebuie sa respecte condiiile
cerute in art. 948 Cod civil: consimmntul, capacitatea prtilor, obiectul contractului si
cauza.
Consimmntul partilor
Mandatul comercial, fiind un contract consensual, se considera perfect in momentul
acordului de voina al mandatarului si mandatului.
Mandatul poate fi expres sau tacit, acceptarea mandatului putnd fi tacita si sa rezulte
executarea lui. Mandatarul care nu dorete a primi nsrcinarea data de mandant trebuie sa-1
ntiineze imediat pe acesta.
Daca mandantul ntrzie in luarea masurilor cu privire la bunurile ncredinate,
mandatarul poate cere punerea bunurilor sub sechestru judiciar.
Capacitatea partilor
Mandantul trebuie sa aib capacitatea de a ncheia el nsui actele juridice care urmeaz
sa fie ncheiate in numele sau de ctre mandatar.
Mandatarul trebuie sa aib capacitatea de exerciiu pentru a fi in msura sa ncheie acte
juridice personal, in numele si pe seama altuia, fr insa ca legea sa-i ceara si calitatea de
comerciant. Cat privete calitatea voinei, buna sau reaua-credina la ncheierea actului juridic,
modalitatea si locul ncheierii actului juridic, se raporteaz la persoana reprezentantului
mandatar si la ter.
3.2.2.

Felurile mandatului

In funcie de ntinderea puterilor conferite mandatarului, mandatul poate fi general sau

special. Mandatarul este general in cazul in care mandatarul este mputernicit sa ncheie orice
acte juridice, cu excepia acelora pentru care legea impune existenta unui mandat special
(,,procuratio amnium bonorum "). Mandatul este special daca mandatarul este mputernicit sa
ncheie un anumit act juridic (procuratio unicus rei") sau pentru anumite operaiuni
determinate. Exista anumite categorii de acte juridice care nu pot fi ncheiate prin mandatar
dect daca procura (mandatul) este speciala.
Mandatul de interes comun
Aceasta operaiune juridica este valabila nct mandatarul acioneaz in acelai timp in
nume si interes propriu si ca mandatar al altei persoane.
Mandatarul in interes comun nu se confunda cu mandatul cu titlu oneros, in care
mandatarul este si trebuie sa fie remunerat chiar daca terul juridic pe care trebuie sa-1 ncheie
8

Legislatie si Tehnici Comerciale

mandatarul nu s-a fcut, de exemplu, datorita culpei terei persoane.
3.2.3. Efectele contractului de mandat comercial
Obligaiile mandatarului:
- mandatarul are obligaia sa execute nsrcinarea primita cu diligenta unui bun
comerciant, ca si cum afacerile ar fi ale sale;
- mandatarul trebuie sa arate terilor mputernicirea;
- mandatarul este dator sa incunostiinteze fr ntrziere pe mandant despre executarea
mandatului;
- mandatarul este obligat sa pstreze destinaia sumelor primite pe socoteala
mandantului. In cazul neexecutrii acestei obligaii mandatarul este dator la plata dobnzilor
aferente sumei, din ziua primirii acesteia. In caz de doi sau frauda, mandatarul este posibil sa
rspund si penal;
- mandatarul este inut a plai dobnzi la sumele de bani cuvenite mandantului, din ziua
in care era dator a le trimite sau a le consemna (facandu-se aplicarea normei generale
prevzute in art. 43 C.corn.).
Obligaiile mandantului:
- mandantul este obligat sa pun la dispoziia mandatarului mijloacele necesare pentru
executarea mandatului (art. 385 C.civ.);
- mandantul este inut de obligaia de plata a remuneraiei convenite;
- mandantul are obligaia sa restituie cheltuielile fcute de mandatar pentru executarea
mandatului.
Mandantul are obligaii si fata de terele persoane in baza actelor juridice ncheiate de
mandatar, evident in limitele mputernicirii sale.
3.2.3.

ncetarea contractului de mandat comercial

Contractul de mandat nceteaz prin ndeplinirea funciei sale juridice. Exista si situaii
de natura obiectiva sau subiectiva, care duc la stingerea mandatului, respectiv:
Revocarea mandatului in cazuri bine justificate tiut fiind faptul ca mandatul
comercial este, de regula, cu titlu oneros. Cu toate acestea, contractul de mandat rmne si in
dreptul comercial un contract care se bazeaz pe ncrederea pe care o are mandantul in
persoana mandatarului, aa nct mandatul poate fi revocat in cazuri ntemeiate. Revocarea
poate fi expresa printr-o declaraie fcuta in acest sens si care trebuie sa fie notificata
(comunicata) terelor persoane care, de buna-credina ar putea ncheia acte juridice cu primul
mandatar. In lipsa notificrii terii se pot apar invocnd aparenta de drept in privina primului
mandatar. Revocarea poate sa fie tacita, ceea ce nseamn ca poate fi dedusa din orice
mprejurri care dovedesc voina mandantului de a revoca mandatul ncredinat unei persoane.
De exemplu, desemnarea unui nou mandatar pentru ndeplinirea aceleai operaiuni nseamn,
tacit, revocarea mandatarului precedent. In cazul in care mandatul este cu titlu oneros,
mandatarul poate sa-i solicite mandantului despgubiri daca revocarea sa este intempesiva sau
abuziva.

3.3. Contractul de comision

9

Legislatie si Tehnici Comerciale

,,Comisionul este un contract avnd ca obiect tratarea de afaceri comerciale de ctre

comisionar pe socoteala comitentului". Contractul de comision se aseamn cu contractul de
mandat, deosebirea constnd in faptul ca actele juridice ncheiate de comisionar sunt in nume
propriu, dar pe seama comitentului.
Comisionul este una dintre operaiile juridice cele mai frecvente in practica comerciala.
Adeseori el se nfieaz ca negotii specializate, prin conexiunea normelor proprii cu cele ale
activitilor pe care le nlesnete.
Astfel, exista elemente ale comisionului in materie de consignaie, de expediie, in
operaiuni de bursa etc. Ca operaie de sine stttoare, contractul de comision se
caracterizeaz prin faptul ca intermediarul (comisionarul) are doua categorii de obligaii:
obligaii care izvorsc din relaiile cu terii;
obligaii fata de comitent.
Contractul de comision prezint urmtoarele caractere juridice: este un contract bilateral
cu titlu oneros, el neputnd fi revocat pe cale unilaterala. Comisionarul este pltit pentru
serviciile fcute comitentului cu o suma de bani, numita comision, care se stabilete sub
forma unei sume fixe, fie procentual, calculat la cifra de afaceri pe care o realizeaz
comisionarul in raporturile cu terele persoane (comisionarul beneficiaz, ca si mandatarul, de
privilegiul special si de dreptul de retenie asupra bunurilor comitentului pana la ncasarea de
bani ce i se cuvin).
3.3.1. Efectele contractului de comision
Intre prile contractului de comision se nasc obligaiile, guvernate de regulile
mandatului. Comisionarul se obliga direct si personal fata de teri.
Acest tip de contract creeaz doua tipuri de raporturi juridice.
Obligaiile comisionarului:
- comisionarul este obligat sa respecte dispoziiile date de comitent in limita puterilor
conferite;
- comisionarul nu poate face operaiuni de vnzare pe credit pe socoteala comitentului;
- momentul transmiterii dreptului de proprietate asupra mrfurilor si obiectelor
interesate in acest transfer;
- comisionarul este obligat sa dea socoteala comitentului asupra ndeplinirii mandatului
primit;
- comisionarul este inut sa i ndeplineasc obligaiile cu buna-credina si diligenta
unui profesionist.
Comisionarul trebuie sa depun o diligenta sporita, ceruta unui profesionist, acionnd
cu buna-credina.
Obligaiile comitentului:
- comitentul are obligaia sa plteasc comisionul cuvenit comisionarului. Aceasta
obligaie curge din momentul in care comisionarul a ncheiat acte juridice cu teri, chiar daca
nu au fost executate nc obligaiile rezultate din actele juridice ncheiate. . In acest sens,
consideram ca, comisionarul care i-a ndeplinit obligaia asumat prin contractul de
comision, i anume aceea de a prospecta piaa n vederea gsirii unui cumprtor pentru lucrul
supus vnzrii, este ndreptit la primirea remuneraiei cuvenite pentru operatiunea efectuata,
chiar dac, ulterior ncheierii precontractului de vnzare-cumprare, cumprtorul s-a
rzgndit i nu a mai ncheiat contractul
- comitentul este obligat sa restituie cheltuielile fcute de comisionar cu ndeplinirea
nsrcinrii primite. In cazul in care comisionarul a efectuat anumite cheltuieli pentru ducerea
la ndeplinire a mandatului, comitentul trebuie sa restituie cheltuielile care trebuiesc a fi
dovedite si reinute in registrele comerciale separat pentru fiecare operaiune comerciala.
3.4. Contractul de consignaie
10

Legislatie si Tehnici Comerciale

3.4.1. Noiunea contractului de consignaie

Contractul de consignaie este o varietate a contractului de comision,
cuprinznd insa si elemente ale altor tipuri de contracte, de exemplu: ale vnzrii de
mrfuri, ale depozitului. Pentru serviciul sau, consignatarul are dreptul la o remuneraie sau
numai la suprapreul obinut din vnzare.
Vinderea bunurilor se face ntotdeauna pe un pre anticipat stabilit de consignant.
Consignatarul este obligat sa remit consignatului suma de bani obinut ca pre al vnzrii
sau sa restituie bunul in natura in cazul in care nu este vndut.
3.4.2. Caracterele juridice ale contractului de consignaie
Contractul de consignaie are urmtoarele caractere juridice:
- este un contract unilateral (sinalagmatic), el dnd natere la obligaiile in sarcina
ambelor pri;
- este un contract cu titlu oneros, prile contractante urmrind un interes patrimonial.
Remiterea ctre consignatar a bunurilor mobile pentru a fi vndute terilor nu este o condiie a
ncheierii contractului, ci un efect al acestuia;
- este un contract consensual, deoarece el ia natere prin simplul acord de voina al
prtilor. Contractul de consignaie se ncheie in forma scrisa existenta acestuia, precum si
orice convenie privitoare la modificarea, transformarea sau desfiinarea lui, se pot dovedi
numai in scris.
3.4.3. Efectele contractului de consignaie
Contractul de consignaie da natere la anumite obligaii intre prile contractante. Prin
ncheierea actelor de vnzare-cumprare se nasc si anumite obligaii intre consignatar si teri.
Obligaiile consignantului:
Din contractul ncheiat rezulta anumite obligaii pentru consignant:
a) consignantul are obligaia sa predea consignatarului bunurile mobile care urmeaz sa
fie vndute;
b) Consignantul are obligaia sa restituie cheltuielile fcute de consignatar cu ocazia
ndeplinirii nsrcinrii primite;
c) Consignantul este obligat la plata unei remuneraii.
Obligaiile consignatarului:
a) consignatarul este obligat sa ia masurile necesare pentru pstrarea si conservarea
bunurilor primite;
b) consignatarul este obligat sa asigure bunurile ce i-au fost ncredinate la o societate
acceptata de consignant;
c) consignatarul are obligaia sa execute mandatul dat de consignant;
d) consignatarul este obligat sa dea socoteala asupra ndeplinirii mandatului sau.
3.4.4. ncetarea contractului de consignaie
Contractul de consignaie nceteaz prin:
- revocarea de ctre consignant a mputernicirii;
- renunarea la mandat;
- insolvabilitatea ori falimentul prtilor.
Consignantul poate sa revoce contractul in orice moment, chiar daca a fost ncheiat pe o
perioada determinata, in cazul in care nu exista nici o stipulaie contrara.
3.5. Contractul de report
11

Legislatie si Tehnici Comerciale

3.5.1. Noiunea contractului de report

Contractul de report este un act juridic complex care cuprinde: o dubla vnzare; o
vnzare ce se executa imediat, iar cea de-a doua este o vnzare cu termen si la un pre
determinat. In concepia Codului civil, contractul de report este o fapta de comer conexa
(accesorie) dobndind comercialitate datorita obiectului si anume titluri de credit. In temeiul
acestui contract, persoana deintoare de titluri, denumit reportat, da in raport titlurile unei
persoane, denumita reportator, in schimbul unui pre pltibil imediat. La un anumit termen
reportatorul revinde reportatului titluri de credit de aceeai specie (nu aceleai titluri pe care
le-a dobndit), primind un pre determinat. Reportatorul primete de la reportat o remuneraie
data si cea ncasata de reportator poarta denumirea de report.
3.5.2. Condiiile reportului
Pentru a se ncheia un contract de report trebuie sa se ndeplineasc urmtoarele
condiii:
- sa existe un acord de voina intre reportat si reportator;
- acordul de voina privind vnzarea si revnzarea sa fie simultan;
- vnzarea si revnzarea sa aib ca obiect titluri de credit care circula in comer.
3.5.3. Efectele contractului de report
Aceste efecte privesc transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de credit si
fructele civile ale acestora. Contractul de report este un contract translativ de proprietate;
dreptul asupra obiectului contractului de report de transfera de la vnztor la cumprtor, n
esena, in privina transferului sunt aplicabile dispoziiile dreptului comun. n cursul duratei
contractului, titlurile de credit pot produce anumite fructe civile (dividende, dobnzi etc.).
Aceste fructe se cuvin reportatorului care culege fructele.
Prile pot stabili ca fructele produse de titlurile de credit sa revin reportatului
3.5.4. ncetarea contractului de report
Contractul nceteaz, ca urmare a procedurii efectelor sale, la termenul stabilit de pri.
Potrivit legii, la mplinirea termenului prile pot sa prelungeasc contractul cu obligaia de a
pstra condiiile iniiale. In cazul rennoirii contractului intre pri se lichideaz diferenele si
rmn la reportator titlurile in vederea unei noi lichidri la o noua scadenta. Contractul de
report poate fi prorogat, rennoit sau supus deportului. Prorogarea este o operaiune juridica
prin care se amna scadenta revanzarii pe unul sau mai multe termene (preul de revanzare
rmne neschimbat). Rennoirea intervine la expirarea reportului si are ca obiectiv titluri care
difer prin coninut sau specia lor, presupunnd o predare efectiva a titlurilor (este o novatiune
prin schimbarea obiectului contractului). Deportul este o operaiune inversa reportului si
intervine pentru satisfacerea nevoilor pe termen, de titluri, de credit ale unei persoane:
operaia juridica privind deportul intervine pentru satisfacerea nevoilor unei tere persoane de
a realiza un anumit stoc de aciuni in vederea exercitrii dreptului de opiune la o noua
emisiune, ori pentru a obine majoritatea de voturi in adunarea generala a acionarilor.

3.6. Contractul de cont curent

12

Legislatie si Tehnici Comerciale

3.6.1. Noiunea contractului de cont curent

Prin contractul de cont curent, prile se neleg ca, in Ioc sa achite separat si imediat
creanele lor reciproce izvorte din prestaiile fcute una de ctre celalalt, lichidarea sa se fac
la un anumit termen, prin achitarea soldului de ctre partea care va fi debitoare.
3.6.2. Caracterele juridice ale contractului
Contractul de cont curent prezint urmtoarele caractere:
- este un contract bilateral, deoarece prile se obliga sa se crediteze reciproc pentru
prestaiile fcute;
- este un contract intuitu personae, in sensul ca identitatea persoanei cu care se ncheie
contractul este determinata prin consimmntul exprimat la ncheierea contractului, in
considerarea calitii acelei persoane;
- este un contract consensual, el ncheindu-se prin simplul acord de voina al prtilor;
- este un contract cu titlu oneros: pentru sumele nscrise in contul curent curg dobnzi
in debitul primitorului, de la data nscrierii";
- este un contract cu executare succesiva in timp, prin remiteri reciproce si alternante;
- este un contract accesoriu, pentru ca se ncheie in vederea executrii altui contract sau
a altor contracte intre aceleai pri. El poate fi conceput ca un contract autonom numai daca
este ncheiat intre doua banei;
- fiind un contract intuitu personae, se desfiineaz prin moartea, incapacitatea sau
falimentul uneia din pri.

3.7. Contractul de leasing

3.7.1. Operaiunile de leasing
Potrivit art.l din O.G.nr.51/1997, republicata, operaiunile de leasing sunt acele
operaiuni prin care o parte, denumita locator/finanator, transmite pentru o perioada
determinata dreptul de folosina asupra unui bun al crui proprietar este cealalt parte,
denumita utilizator, la solicitarea acestuia, contra unei plai periodice, denumita rata de
leasing
Prin rata de leasing, in sensul art. 2 lit. d) din lege, se nelege:
in cazul leasingul financiar, cota parte din valoarea de intrare a bunului si a dobnzii
de leasing. Dobnda de leasing reprezint rata medie a dobnzii bancare pe piaa romneasca;
in cazul leasingului operaional, cota de amortizare, calculata in conformitate cu actele
normative in vigoare si un beneficiu stabilit de ctre prile contractante.
La sfritul perioadei de leasing locatorul/finanatorul se obliga sa respecte dreptul de
opiune al utilizatorului de a cumpra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a nceta
raporturile contractuale.
In ceea ce privete noiunea de leasing financiar la care am fcut referire mai sus,
aceasta reprezint operaiunea de leasing care ndeplinete una sau mai multe din urmtoarele
condiii:
- riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din
momentul ncheierii contractului de leasing;
- prile au prevzut expres ca la expirarea contractului de leasing se transfera
utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;
- utilizatorul poate opta pentru cumprarea bunului, iar preul de cumprare va
reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piaa) pe care aceasta o are la data la care
operaiunea poate fi exprimata;
13

Legislatie si Tehnici Comerciale

- perioada de folosire a bunului in sistem de leasing acoper cel puin 75% din durata
normala de utilizare a bunului, chiar daca, in final, dreptul de proprietate nu este transferat.
Condiiile leasingului financiar nu sunt cumulative.
Leasingul operaional reprezint operaiunea de leasing care nu ndeplinete nici una din
condiiile leasingului financiar. In ce privete calitatea de finanator, aceasta poate fi o
societate de leasing, persoana juridica romana sau strina.
3.7.2. Societile de leasing
Operaiunile de leasing sunt realizate de ctre societile de leasing, persoane juridice
romane care se nfiineaz si funcioneaz potrivit Legii nr. 31/1990 privind societile
comerciale, republicata. Societile de leasing sunt acele societi care au in obiectul de
activitate desfurarea operaiunilor de leasing si un capital social minim, subscris si vrsat
integral la nfiinare de 500 milioane lei. Aa cum se cunoate, in momentul constituirii unei
societi comerciale in actul constitutiv trebuie artat obiectul sau obiectele de activitate cu
precizarea obiectului principal.
Consideram ca, pentru a fi calificata ca o societate de leasing, aceasta trebuie sa aib ca
obiect principal de activitate operaiuni de leasing".
3.7.3. Contractul de leasing
Leasingul este la acest moment, pe plan internaional, unul din cele mai rspndite
mijloace de realizare a finanrilor. Problema eseniala pe care o ridica noiunea de ,,contract
de leasing" o reprezint existenta sau inexistenta unui asemenea contract.
Dei se aseamn cu contractele de nchiriere, vnzare in rate, cat si de locaie viagera,
leasingul ca natura juridica este o modalitate contractuala de finanare la termen. Leasingul
era, pana nu demult, un contract ntlnit mai cu seama in legislaia comerciala internaionala,
fiind impus insa de noile realiti economice pe plan naional, ca un adevrat contract
complex avnd urmtoarele caracteristici:
- un contract de vnzare-cumprare, prin care se achiziioneaz bunul solicitat de
utilizator;
- un contract de mandat, prin care sunt stabilite elementele vnzrii si, in acelai timp, se
realizeaz operaiunile tehnice, dar si formalitile administrative necesare;
- un contract de locaie, a crui durata cat si ratele sunt determinate din cota parte din
valoarea de intrare a bunului si a dobnzii de leasing in cazul leasingului financiar si din cota
de amortizare calculata in conformitate cu actele normative in vigoare si un beneficiu stabilit
de ctre prile contractante in cazul leasingului operaional;
- o promisiune unilaterala de vnzare in favoarea cumprtorului utilizator.
Se poate concluziona astfel, ca leasingul este un contract propriu de finanare, fiind o
fuziune de tehnici juridice. Ca urmare, finanatorul nu poate fi confundat cu un simplu locator
aa cum desprindea din redactarea iniiala a O.G. nr. 51/1997. Analiznd trsturile juridice
ale contractului de leasing, constatam ca acesta este un act bilateral, numit, cu titlu oneros,
avnd coninut patrimonial, cu executare succesiva, intuitu personae si consensual.
Prile contractului
Potrivit legii, un element esenial al contractului de leasing ii constituie prile in
contract, si anume locatorul-finanatorul si utilizatorul.
Iata deci ca, spre deosebire de complexa operaie de leasing bazata pe o operaie
trilaterala (furnizor-finanator, utilizator) contractul in sine se ncheie intre doua pri.
Drepturile si obligaiile finanatorului
14

Legislatie si Tehnici Comerciale

Finanatorul se bucura de urmtoarele drepturi stipulate in O.G. nr.51/1997, republicata:

- daca utilizatorul se afla in reorganizare judiciara si/sau faliment, in conformitate cu
dispoziiile Legii nr.64/1995, cu modificrile ulterioare drepturilor reale ale finanatorului
asupra bunului utilizat in baza unui contract de leasing sunt opozabile judectorului sindic;
- daca insa utilizatorul se afla in dizolvare si/sau lichidare, dispoziiile alineatului
precedent se aplica si lichidatorului numit potrivit Legii nr. 31/1990 privind societile
comerciale, republicata.
Potrivit art. 9 finanatorul are urmtoarele obligaii:
- sa respecte dreptul utilizatorului de a alege furnizorul potrivit necesitailor;
- sa ncheie un contract de vnzare-cumprare cu furnizorul desemnat de utilizator, in
condiiile expres formulate de ctre acesta;
- sa ncheie contract de leasing cu utilizatorul si sa transmit acestuia, in temeiul
contractului de leasing, toate drepturile derivnd din contractul de vnzare-cumprare, cu
excepia dreptului de dispoziie;
- sa respecte dreptul de opiune al utilizatorului, care consta in posibilitatea de a opta
pentru prelungirea contractului sau achiziionarea ori restituirea bunului;
- sa ii garanteze utilizatorului folosina linitita a bunului, in condiiile in care acesta a
respectat toate clauzele contractuale;
- sa asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite in leasing.
Drepturile si obligaiile beneficiarului
Intr-un contract de leasing utilizatorul are urmtoarele drepturi:
- in cazul reclamaiilor privind livrarea, calitatea, asistenta tehnica, service-ul necesar in
perioada de garanie si postgarantie utilizatorul are drept de aciune asupra furnizorului;
- dreptul de a exercitar aciunile posesorii fata de teri.
Obligaiile utilizatorului sunt reglementate prin art. 10 si constau in urmtoarele:
- sa recepioneze si sa primeasc bunul la termenul stipulat in contractul de leasing;
- sa exploateze bunul conform instruciunilor elaborate de ctre furnizor si sa asigure
instruirea personalului desemnat sa ii exploateze;
- sa nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing fr acordul
finanatorului;
- sa respecte termenele de plata si cuantumul ratelor de leasing;
- sa suporte cheltuielile de ntreinere si alte cheltuieli ce deriva din contractul de
leasing;
- sa i asume totalitatea obligaiilor care decurg din folosirea directa sau prin prepuii
si (inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii), precum si din cazuri fortuite a bunului
pe ntreaga perioada contractuala in paralel cu plata ratelor de leasing pana la atingerea valorii
contractului de leasing;
- sa nu mpiedice finanatorul in verificarea strii modului de exploatare a bunului
obiect al contractului de leasing;
- sa informeze finanatorul, in timp util, cu privire la orice tulburare venita din partea
unui ter, referitor la dreptul acestuia de proprietate;
- sa nu modifice obiectul contractului fr acordul prealabil al finanatorului;
- sa restituie bunul respectnd prevederile contractuale.

3.8. Contractul de depozit

15

Legislatie si Tehnici Comerciale

3.8.1. Noiunea contractului de depozit comercial

Depozitul comercial este un contract prin care o persoana, numita deponent,
ncredineaz unei alte persoane, numita depozitar, o marfa cu obligaia acestuia sa o pstreze,
sa o conserve si sa o restituie la cerere in schimbul unei sume de bani, numita taxa de depozit.
3.8.2. Caracterele juridice ale contractului de depozit
Caracterul de depozit comercial are urmtoarele caractere juridice:
- este un contract real, deoarece el se considera perfectat in momentul remiterii
materiale a mrfii date in depozit;
- este cu titlu oneros, depozitarul fiind pltit pentru serviciile sale, prin taxa de depozit,
calculata in raport cu cantitatea de marfa depozitata care ocupa un anumit spaiu si de durata
depozitului. Fiind un contract cu titlu oneros, depozitul comercial se deosebete de cel civil
care poate fi si cu titlu gratuit. Sechestrul judiciar este, de asemenea, cu titlu oneros (art. 1633
alin. l si 3 Cod civil).
- este un contract sinalagmatic, el dnd natere la obligaii in sarcina ambelor pri. Prin
ncheierea acestui contract nu se transmite dreptul de proprietate.
Depozitul comercial este, de regula, voluntar, deponentul avnd posibilitatea sa aleag
pe depozitar.
3.8.3. Felurile contractului de depozit
Contractul de depozit comercial este o varianta a contractului de depozit civil. Daca
depozitarul este o ntreprindere specializata in primirea mrfurilor (in magazii generale,
antrepozite, docuri) expres autorizate si practicnd tarife oficiale, deponentul primete in
schimbul mrfii depuse trei nscrisuri: un certificat de depozit (recipisa), talonul si buletinul
de gaj (warantul). Toate nscrisurile au acelai coninut, cuprinznd obligatoriu urmtoarele
meniuni: denumirea si sediul depozitarului; numrul curent din registrul in care au fost
nscrise mrfurile depozitate; data emiterii documentelor; numele si sediul deponentului;
natura, cantitatea si valoarea mrfii depozitate; plata taxelor de import si, dup caz, polia de
asigurare; durata depozitului.
Certificatul de depozit (recipisa) si buletinul de gaj (warantul) sunt titluri de credit care
incorporeaz marfa data in depozit si care se remite deponentului. Ele pot fi titluri de credit la
ordin sau la purttor, negociabile mpreuna si separat.
3.8.4. Efectele contractului de depozit comercial
Obligaiile depozitarului;
a) depozitarul este obligat sa pstreze marfa ca un bun proprietar;
b) depozitarul este obligat sa restituie marfa la cererea deponentului.
Obligaiile deponentului:
a) Deponentul este obligat sa remit depozitarului marfa ambalata, etichetata in funcie
de natura acesteia;
b) Deponentul este obligat sa achite depozitarului eventualele cheltuieli pentru
pstrarea, conservarea mrfii sau cnd a suferit pagube pricinuite de marfa depozitata.
c) Deponentul este obligat sa achite taxa de depozit datorata conform contractului.
3.8.5. ncetarea contractului de depozit comercial
Efectele contractului de depozit comercial nceteaz in urmtoarele cazuri:
- ndeplinirea in avans a obligaiilor contractuale;
- rezilierea unilaterala a contractului;
- moartea; interdicia; insolvabilitatea ori falimentul prtilor.
3.9. Contractul de franciza
16

Legislatie si Tehnici Comerciale

3.9.1. Definiia si caracterele contractului de franciza

Aprut in S.U.A., odat cu legislaia antitrust, prin care s-a interzis desfacerea
mrfurilor de ctre productor, contractul de franciza, ca mod de comercializare a unor
produse a devenit in toate tarile europene, datorita dinamismului si rentabilitii sale, o forma
de cooperare comerciala.
Fiind o varietate recenta si rspndita a contractului de concesiune, franciza constituie o
metoda moderna de a face afaceri pe baza colaborrii permanente intre parteneri. In sistemul
de drept romanesc, franciza a fost definita legal prin art. l din O.G. nr. 52/1997 privitoare la
regimul juridic al francizei, modificata, completata si aprobata prin Legea 79/1998, astfel:
Franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua intre persoane
fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana, denumita
francizar, acorda altei persoane, denumita beneficiar, dreptul de a exploata o afacere, un
produs sau un serviciu". Aceasta definiie data de legiuitor este deficitara sub mai multe
aspecte. Astfel, sunt lsate in afara definiiei elemente eseniale ale francizei, ca de exemplu:
know-how-ul; asistenta comerciala si tehnica; folosina de ctre beneficiar a nsemnelor
atragerii clientelei (marca, renume) ale francizorului. Legiuitorul a introdus o parte din
elementele definitorii ale francizei in definiiile date partenerilor contractuali si in obligaiile
prtilor prevzute in lege. In doctrina juridica, franciza s-a definit in diverse moduri.
Intr-o prima definitie, contractul de franchinsing (termen englez) consta in acordarea de
catre comerciantul producator, numit franchiser, a dreptului de a vinde anumite bunuri sau de
a presta anumite servicii si de a beneficia de un sistem de relatii care contine marca, renumele,
know-how-ul si asistenta sa unui comerciant, persoana fixica sau juridica, numita franchisee,
in schimbul unui pret constand intr-o suma de bani initiala si o redeventa periodica, numita
franchise-fee. Intr-o alta definitie se arata ca acordurile de franciza constau, esential, in
licentierea drepturilor de proprietate industriala sau intelectuala, relative la marci, embleme
sau know-how-ului, care pot fi combinate cu restrictiile asupra livrarilor sau cumpararilor de
produse. Contractul de franciza este un contract bilateral, consensual si cu titlu oneros.
Francizorul este un comerciant care:
- este titularul drepturilor unei marci inregistrate. Drepturile trebuie sa fie exercitate pe o
durata cel putin egala cu durata contractului de franciza;
- confera dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau
un serviciu;
- asigura beneficiarului o pregatire initiala pentru exploatarea marcii inregistrate;
- utilizeaza personal si mijloacele financiare pentru promovarea marcii sale, a cercetarii
si inovatiei, asigurand dezvoltarea si viabilitatea produsului.
Beneficiarul este un comerciant, persoana fizica sau juridica, selectionata de francizor,
care adera la principiul omogenitatii retelei de franciza asa cum este definita de francizor.
Know-how-ul este ansamblul formulelor definiiilor tehnice, documentelor si modelelor,
reelelor, procedeelor si altor elemente analoage care servesc la fabricarea si comercializarea
unui produs. Legiuitorul a prevzut si obligativitatea ca in contractul de franciza sa fie
introduse urmtoarele clauze:
- obiectul contractului;
- drepturile si obligaiile prtilor;
- condiiile financiare;
- durata contractului;
- condiii de modificare, prelungirea si rezilierea (art. 5 din lege). Contractul de franciza
va respecta obligatoriu urmtoarele principii:
- termenul va fi fixat astfel nct sa permit beneficiarului amortizarea investiiilor;
- francizorul va ntiina pe beneficiar cu un preaviz suficient de mare asupra inteniei de
17

Legislatie si Tehnici Comerciale

a rennoi contractul la data expirrii sau de a nu semna un nou contract;
- in cadrul clauzelor de reziliere se vor stabili circumstanele care pot determina o
reziliere fr preaviz;
- condiiile in care va putea sa opereze cesiunea drepturilor decurgnd din contract, in
special de desemnare a unui succesor;
- dreptul de preemiune va fi prevzut, dac interesul meniunii sau dezvoltrii reelei de
franciza necesita recunoaterea acestui drept;
- clauzele de non-concurenta vor fi cuprinse in contract pentru protejarea know-howului;
- obligaiile financiare ale beneficiarului vor fi cu claritate precizate, astfel nct sa
favorizeze obiectivele comune.
Francizorul controleaz respectarea tuturor elementelor constitutive ale imaginii mrcii.
Marca francizorului constituie garania calitii produsului, serviciului, tehnologiei furnizate
consumatorului, garanie asigurata prin transmitere si prin controlul respectrii know-howului, furnizarea unei game omogene de produse si/sau servicii si/sau tehnologie.
3.9.2. Efectele contractului de franciza
Francizorul se obliga sa furnizeze informaii (art. 2.3 din lege) despre:
- experiena dobndita si transferabila;
- condiiile financiare ale contractului, respectiv redevena iniiala sau taxa de intrare in
reea, redevene periodice, redevene de publicitate, determinarea tarifelor privind prestri de
servicii si tehnologii, in cazul clauzei obligaiilor contractelor de cumprare;
- elementele care permit beneficiarului sa fac calculul rezultatului previzionat si sa-si
ntocmeasc planul financiar;
- obiectivele si aria exclusivitii acordate;
- durata contractului, condiiile rennoirii, rezilierii, cesiunii. Francizorul trebuie sa
ndeplineasc urmtoarele cerine (art. 4.2 din lege):
- sa dein si sa exploateze o activitate comerciala pe o anumita perioada, anterior
lansrii reelei de franciza;
- sa fie titularul drepturilor de proprietate intelectuala si/sau industriala;
- sa asigure beneficiarilor si o pregtire iniiala, precum si asistenta comerciala si/sau
tehnica permanenta pe toata durata existentei drepturilor contractuale.
Francizorul va notifica in scris beneficiarului orice nclcare a obligaiilor contractuale
si-i va acorda un termen rezonabil de remediere (art. 7 din lege). Francizorul se asigura ca
beneficiarul, printr-o publicitate adecvata, face cunoscut ca este o persoana independenta din
punct de vedere financiar in raport cu francizorul sau cu alte persoane.
Beneficiarul trebuie sa ndeplineasc urmtoarele cerine (art.4 pct.3 din lege):
- sa dezvolte reeaua de franciza si sa menin identitatea comuna si reputaia acesteia;
- sa furnizeze francizorului orice informaie de natura a facilita cunoaterea si analiza
performantelor si a situaiei reale financiare, pentru a asigura o gestiune eficienta in legtura
cu franciza;
- sa nu divulge terelor persoane know-how-ul furnizat de ctre furnizor, att pe durata
contractului de franciza, cat si ulterior.
Beneficiarului i se impune de ctre francizor respectarea unor obligaii ferme de
protejare a caracterului confidenial al afacerii, in special neutralizarea know-how-ului de
ctre o reea concurenta (art. 8 pct.2 din lege). Publicitatea pentru selecionarea beneficiarilor
trebuie sa fie lipsita de ambiguitate si sa nu conin informaii eronate. Incetarea contractului
de franciza poate interveni prin rezilierea contractului. Relaiile post contractuale se vor baza
pe regulile unei concurente loiale.
3.9.3. Contractul de exclusivitate
18

Legislatie si Tehnici Comerciale

In cazul unui contract de exclusivitate propus de francizor, vor fi respectate urmtoarele
reguli (art. 9 din lege):
- daca este ncasata o taxa de intrare in reeaua de franciza la semnarea contractului de
franciza, suma privind drepturile de exclusivitate, prevzuta in contract, este proporionala cu
taxa de intrare si se adaug acesteia;
- in lipsa taxei de intrare, modalitile de rambursare a taxei de exclusivitate sunt
precizate in cazul rezilierii contractului de franciza;
- taxa de exclusivitate poate fi destinata pentru a acoperi o parte a cheltuielilor necesarii
implementrii francizei si/sau pentru a delimita zona si/sau pentru know-how-ul transmis;
- contractul de exclusivitate trebuie sa prevad o clauza de reziliere, convenabila
ambelor pri;
- durata contractului este determinata in funcie de caracteristicile proprii flecarei
francize.
3.9.4. Avantajele contractului de franciza
Aceasta forma de contractare, care se bucura de o suplee deosebita, s-a dovedit a fi un
instrument economic eficient, cu o rentabilitate uluitoare, deoarece reuete sa atrag in
circuit poteniale forte economice care poate altfel nu ar fi rentabile optim, in afara ncadrrii
lor in disciplina contractului de franciza.
4. Concluzii finale
In toate situatiile este avantajoasa incheierea contractelor in forma scrisa.
Se delimiteaza cu precizie etapa tratativelor de cea a desfasurarii raporturilor
contractuale.
Fiecare parte contractanta cunoaste cu exactitate drepturile si obligatiile sale.
Se poate verifica mai usor modul in care partile isi indeplinesc obligatiile.
Expresia materie comercial" cuprinde persoanele si afacerile care fac s circule
mrfurile, care fac s se ntoarc preul de la consumator la productor, pentru c, att Codul
Civil ct si legile speciale comerciale au drept obiect nlesnirea si organizarea acestui trafic"1.
Termenii de persoane" si afaceri" se refer la comerciani si la actele de comer;
Comercianii sunt persoanele care fac acte obiective de comer n nume propriu, cu titlu
de profesie;
Afacerea, n sens larg privete viata unei ntreprinderi de la nfiinare pn la ncetarea
existentei sale, iar n sens restrns presupune o operaiune sau un act de comer;
Actul obiectiv de comer este, n esen, orice act de intermediere purtat asupra unei
operaiuni de schimb si care, de regul, se exercit de un comerciant cu titlu de profesie,
operaiuni crora li se poate adaug activitatea de producie a mrfii pentru a fi destinata
consumului.

19