Organismele financiar-monetare i comerciale internaionale

1.Necesitatea i funciile organismelor financiar-monetare internaionale

Problema reglementrii relaiilor monetare s-a pus pentru prima data dupa cel de-al doilea razboi
mondial, la nivelul intregii comunitati internationale.
Se viza, in primul rand, gasirea unul etalon valutar solid sau a unei valute internationale precum
si a unei institutii internationale care sa o emita, drept pentru care se impunea o cooperare
monetara intre toate tarile.
Dar aceasta cooperare implica cedarea unei parti din suveranitatea nationala, fapt greu de
acceptat in contextul socio-economic din anii '45.
Prin statutele noilor organisme financiar-monetare internationale s-a asigurat garantarea
exercitarii atributelor de suveranitate si de independenta ale tarilor care ar fi fost interesate sa
adere la aceste organisme. Astfel, cu toate ca initial hotararile acestor noi organisme
financiar-monetare erau adoptate in mod democratic, prin consens, ele aveau mai mult caracter
de recomandare.Ulterior au fost gasite metode democratice de conditionare a activitatii tarilor
interesate, angajate in dorinta de rezolvare a propriilor lor probleme.
Sub egida ONU, in cursul anului 1944, au fost puse bazale noului sistem monetar international,
cu ocazia Conferintei de la Bretton Woods, care a schimbat radical conceptia de pana atunci in
domeniul relatiilor financiar-valutare, prin introducerea unui spirit de intelegere mutuala si
printr-o cooperare largita. Conferinta de la Bretton Woods a marcat trecerea de la relatii exclusiv
bilaterale la relatii financiar-valutare multilaterale, bazate pe consens, intre toate tarile
participante.
Sarcinile noului sistem financiar-valutar constau, in linii mari, in alegerea etalonului monetar,
mentinerea cursului de schimb al monedelor nationale ale tarilor interesate, asigurarea
convertibilitatii, crearea rezervelor monetare, asigurarea lichiditilor internationale, echilibrarea
balantelor de plati.
In ciuda eforturilor specialistilor in domeniu, nu s-a putut gasi etalonul valutar ideal, drept pentru
care s-a ramas la etalonul clasic, aur-devize (de fapt, aur-valute), in care rolul-cheie revenea
dolarului.
Conferinta de la BrettonWoods a avut efecte remarcabile: au fost puse bazele celor doua
organisme financiar-valutare internationale, Banca Internationala pentru Reconstructie si
Dezvoltare (B.I.R.D.) si Fondul Monetar International (F.M.I.).

2. FMI
Fondul Monetar Internaional (FMI) este o organizaie internaional cu 188 de state membre.
A fost constituit prin Tratatul de la Bretton Woods din iulie 1944, avnd ca scop principal
promovarea unei economii mondiale sntoase. Rolul principal detinut de F.M.I. in cadrul
sistemului monetar international este subliniat chiar de acordul incheiat la Bretton Woods, prin
care se apreciaza ca o tara nu poate deveni membra a B.I.R.D. atata vreme cat nu este si membra
a F.M.I.
In F.M.I. au intrat automat natiunile reprezentate la Conferinta de la Bretton-Woods din 1944, cu
exceptia U.R.S.S., Liberiei si Noii Zeelande, care nu au ratificat atunci tratatul. In anul 2000 erau
182 state membre, iar dupa majorarea din 22 ianuarie 1999, totalul cotelor-parti ce constituie
capitalul sau ajunge la 212 miliarde drepturi speciale de tragere (DST), echivalentul a 300
miliarde USD.
RM este membr a FMI din 12 august 1992(fiind a 166 ar membr)
13.08.92 aderarea a RM la Banca Mondial (164 ar )
Fondul Monetar Internaional a fost fondat ca parte integrant a sistemului Bretton-Woods, fiind
instituia responsabil cu asigurarea condiiilor monetare i financiare propice unui sistem stabil
de schimburi comerciale. El reprezint primul sistem monetar internaional din istoria relaiilor
internaionale i vizeaz un ansamblu de principii i reglementri coerente, asumat de statele
semnatare, privind politicile ratei de schimb i al cooperrii monetare multilaterale (Drgoescu,
2000, p. 21)
ntemeiat oficial n 1944 prin Articolele Acordului de la Bretton-Woods, sistemul a avut drept
iniiatori Statele Unite ale Americii i Marea Britanie, crora li s-au alturat majoritatea aliailor
din cel de-al Doilea Rzboi Mondial.
Scopurile declarate ale noii organizaii, Fondul Monetar Internaional, aa cum au rezultat la
finalul negocierilor, erau:
1. promovarea cooperrii monetare internaionale;
2. facilitarea expansiunii i a creterii echilibrate a comerului internaional i contribuirea,
prin acestea, la promovarea i meninerea unor nivele nalte de ocupare i de venituri
reale i la dezvoltarea resurselor productive ale tuturor membrilor ca obiective
primordiale ale politicii economice;

3. promovarea stabilitii ratei de schimb, a unor mecanisme disciplinate de schimb i

evitarea deprecierii schimbului prin competiie;
4. contribuirea la stabilirea unui sistem multilateral de pli i la eliminarea restriciilor de
schimb extern care mpiedic dezvoltarea comerului mondial;
5. punerea la dispoziie de resurse, pe termen scurt, pentru a asista membrii n corectarea
balanelor de pli, fr a recurge la msuri destructive pentru prosperitatea naional
i internaional.
6. diminuarea duratei i nivelului dezechilibrului din balana de pli extern a membrilor
si.
Cteva principii fundamentale stteau astfel la baza sistemului monetar internaional
inaugurat la Bretton Woods: cooperarea monetar internaional, universalitatea sistemului
orice stat care recunoate prevederile statutului FMI poate adera la aceast organizaie i,
implicit, poate deveni membru al sistemului monetar internaional, fixitatea paritii i cursurilor
valutare, convertibilitatea reciproc a monedelor prin desfiinarea restriciilor asupra plilor
curente, n vederea multilateralizrii plilor, convertibilitatea n aur a dolarului, la care se
raporteaz celelalte monede i asigurarea unor rezerve de mijloace de plat internaionale n
concordan cu nevoile de echilibrare a balanei de pli externe ale rilor membre (pentru
evitarea unor dezechilibre pe termen scurt).
Structura FMI
Fondul Monetar Internaional este o organizaie hibrid, reunind caracteristici ale unei organizaii
internaionale interguvernamentale dar i ale unei societi anonime pe aciuni, de drept
American. Fondul este situat pe teritoriul SUA, n Washington D.C. Acionarii si sunt rile
participante la Conferina de la Bretton Woods i cele care au semnat Acordul de nfiinare pn
la data de 27 decembrie 1945, plus rile care au aderat ntre timp la acest acord i la organizaie.
rile membre ale FMI au urmtoarele drepturi:

dreptul la vot i la participare n adoptarea deciziilor

dreptul de a efectua tranzacii i operaii cu FMI

dreptul de a cumpra valut convertibil sau Drepturi Speciale de Tragere (DST) din
resursele Fondului, n schimbul monedei naionale, pe termen scurt sau mediu, n caz de
nevoie pentru echilibrarea balanei de pli;

dreptul de a primi alocaii de DST

dreptul de a deveni membu al Bncii Internaionale pentru Reconstrucie i Dezvoltare.

Structura de conducere a FMI cuprinde organisme care oglindesc similitudinile cu o societate

pe aciuni: exist un Consiliu al guvernatorilor, un Consiliu executiv (de administraie), un
director executiv i dou comitete ale Consiliului guvernatorilor.
Consiliul guvernatorilor reunete reprezentanii fiecrei ri membre, mai exact guvernatorii cu
drept de vot i cte un membru supleant pentru fiecare guvernator, cu drept de vot doar n cazul
absenei guvernatorului.Consiliul guvernatorilor este organul suprem de conducere al FMI i se
reunete n edine plenare, cel puin o dat pe an. (luna octombrie sau noiembrie)
Consiliul executiv (Consiliul de administraie), alctuit din 24 de administratori (directori
executivi). Cinci dintre ei sunt reprezentani direci ai unor state membre ale FMI (SUA, Japonia,
Frana, Germania i Marea Britanie). Federaia Rus, China i Arabia Saudit au obinut i ele,
ulterior membrilor citai anterior dreptul de a avea propriul reprezentant.Restul de 16
administratori reprezint ri grupate n circumscripii, care i aleg un singur reprezentant.
Consiliul este rspunztor de administrarea activitilor curente ale FMI. El asigur coordonarea
operaiunilor i respectarea principiilor n relaiile financiare, valutare i de creditare
internaional. Consiliul decide aprobarea acordurilor negociate de reprezentanii statelor i
experii FMI i, prin aceasta, acordarea de credite.
Directorul general este ales de Consiliul de administraie. El nu poate fi ales dintre guvernatori
sau dintre directorii executivi (membri ai Consiliului de administraie). Printre atribuiile sale se
numr prezidarea ntlnirilor Consiliului de admnistraie, exprimarea votului n caz de balotaj,
participarea la reuniunile Consiliului guvernatorilor.
Consiliul guvernatorilor i Consiliul de administraie beneficiaz, n activitatea lor, de
sprijinul a dou organe suplimentare: Comitetul Interimar i Comitetul Dezvoltrii.
Comitetul Interimar a fost nfiinat n 1974 i are un rol consultativ. El este alctuit din 24 de
membri, minitri de finane sau guvernatori ai bncilor centrale ale statelor membre, desemnai
de o manier similar cu membrii Consiliului de administraie. Cea mai important menire a sa
este formularea de opinii i rapoarte referitoare la problemele gestionrii i transformrii
sistemului monetar internaional, inclusiv n ceea ce privete posibilele schimbri de profunzime
n cadrul FMI sau n modalitile sale de interaciune cu mediul extern. Comitetul Interimar se
reunete de dou ori pe an, n aprilie sau mai, respectiv odat cu Adunarea general. Scopul su
const n avansarea unor propuneri referitoare la orientrile generale ale FMI n perioada

urmtoare, n contextul analizei sistemului financiar internaional i a evoluiilor mediului

internaional n general.
Comitetul dezvoltrii, nfiinat n 1972, ca urmare a ncredinrii unui mandat de ctre G77
preedintelui grupului, pentru nfiinarea unui comitet care s reprezinte rile membre, avnd ca
arie de specializare chestiunile monetare. Comitetul dezvoltrii este un organism de nivel
ministerial care are ca scop promovarea intereselor rilor n curs de dezvoltare i a participrii
lor la dezbaterea chestiunilor monetare, financiare i referitoare la dezvoltare, n cadrul
instituiilor Bretton Woods. Comitetul asist Consiliul guvernatorilor, prin activiti de analiz i
consultan n domeniul sprijinirii dezvoltrii i al transferului real de resurse ctre rile n curs
de dezvoltare. Comitetul are 24 de membri, nou de pe continentul african, opt de pe continentul
latino-american i apte ri asiatice, care se ntlnesc de dou ori pe an, de obicei simultan cu
reuniunile Comitetului interimar.

Funciile FMI
Funciile Fondului Monetar Internaional constau n:

coordonarea sistemului monetar internaional;

2. supravegherea politicilor monetare, financiare i economice ale statelor membre;
3. furnizarea de credite pe termen scurt i mediu, din resursele proprii, pentru asistarea

unor dezechilibre ale balanei de pli, n rile membre;

4. intermedierea obinerii unor credite pe termen scurt i mediu, din fonduri private sau

naionale, pentru finanarea dezechilibrelor balanei de pli n rile membre;

5. monitorizarea i acordarea de credite n situaiile n care problemele financiare ale unei

ri risc s se transforme ntr-un pericol pentru stabilitatea sistemului financiar global;

6.oferirea asistenei tehnice ctre alte organizaii internaionale i ctre statele membre.

Resursele fondului sunt asigurate din contribuia statelor membre, prin plata unor cote n funcie
de puterea economic a fiecrei ri. Fiecare stat achita cota sa la Fond n proporie de 25% ntruna dintre valutele acceptate pe plan internaional (dolarul american, euro, yenul japonez sau lira
sterlin) sau n DST, iar restul de 75% n moneda naional. Cotele sunt revizuite la fiecare 5 ani.
n urma unei majorri cu 45% a cotei de subscriere ncepnd cu 22 ianuarie 1999, totalul acestor
cote se ridic n prezent la aproximativ 311 miliarde de dolari americani. Puterea de vot a fiecrei
ri este proporional cu cota subscris.
Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD) a fost infiintata in 1945,
cu obiectiv direct de reducere a nivelului de saracie in tarile slab dezvoltate, dar cu veniturii

medii, prin care sa se favorizeze un sistem de crestere durabil, bazat pe finantari rambursabile si
servicii de consultanta specializata.
Resursele financiare ale Bancii Mondiale, utilizate in acordarea de imprumuturi se formeaza din
mai multe categorii:
cotele subscrise de fiecare tara membra
venituri nete rezultate din operatiuni bancare proprii
fonduri obtinute din plasarea pe pietele internationale a
obligatiunilor emise sau prin contracte directe cu bancile centrale ale
tarilor membre
venituri realizate din dobanzi si comisioanepercepute la creditele
acordate
imprumuturi de capital contractate pe pietele financiare, in special
de pe pietele tarilor membre si Elvetia
Principalele obiective ale Bancii Internationale pentru Reconstructie si
Dezvoltare sunt legate, in special, de urmatoarele aspecte:

sprijinirea reconstructiei tarilor membre si dezvoltarea

acestora, prin inlesnirea investitiilor de capital in scopuri productive;

incurajarea investitiilor straine private prin

garantiilor oferite sau participarii la imprumuturi;

intermediul

stimularea dezvoltarii echilibrate de lunga durata a comertului

international si mentinerea unor balante de conturi echilibrate prin
inlesnirea investitiilor internationale facute pentru dezvoltarea
resurselor productive ale membrilor;

coordonarea imprumuturilor acordate sau garantate de ea cu

imprumuturi internationale obtinute pe alte cai, astfel incat cele mai
urgente si mai eficiente proiecte sau programe sa fie luate in
considerare cu prioritate.[1]
Creditele acordate de Banca Mondiala sunt destinate tarilor membre, cu
predilectie pentru restructurarea si retehnologizarea industriei,
agriculturii, productiei si distributiei de energie electrica, pentru
infrastructura, echipamente portuare, industria siderurgica, industria
chimica, invatamant, sanatate, protectia mediului, planificare familiala
etc. Sumele acordate prin credit nu sunt puse direct la dispozitia
solicitantului, ci sunt destinate direct furnizorului, in conformitate cu
documentele justificative. Proiectele sunt evaluate de o echipa de
specialisti ai bancii, uneori in colaborare cu personal apartinand si altor
agentii ONU sau experti consultanti, angajati special in acest scop.
2. Agentia Internationala pentru Dezvoltare (AID) infiintata in
1960, pentru a finanta tarile cele mai sarace de pe piata, prin credite
fara dobanda. Solicitarile sunt foarte mari si criteriile de selectie a
proiectelor de dezvoltare sunt foarte stricte, iar accesarea presupune
stabilirea unor angajamente concrete privind modul de administrare si

cheltuire a sumelor. Principala sa destinatie este legata de asistenta

financiara a tarilor slab dezvoltate, in conditii care sa greveze mult mai
putin asupra balantei de plati decat cele impuse de BIRD: fara dobanda,
esalonarea rambursarii pe 50 de ani, perioada de gratie de 10 ani si un
comision de 0,75% perceput numai pentru sumele utilizate efectiv.[3]
Procurarea de fonduri este una foarte dificila. Creditele sunt acordate
doar unor organisme guvernamentale, publice sau private si vizeaza
toate domeniile: agricultura, infrastructura, educatie, sanatate,
urbanizare, energie etc.
3. Corporatia Financiara Internationala (IFC) s-a infiintat in
1956, cu scopul direct al sustinerii si extinderii dezvoltarii economice
prin intermediul sectorului privat. Activitatea concreta este legata de
identificarea unor organizatii private viabile din tarile in curs de
dezvoltare, carora li se ofera imprumuturi pe termen lung, garantii si
servicii de gestionare a riscului si consultanta.
Destinatiile principale ale asistentei financiare prin intermediul IFC
sunt complexe si au in vedere, in principal, urmatoarele:

investitii in economie, rentabile si fara garantare guvernamentala,

pentru termene cuprinse intre 7 si 12 ani si conditii mai avantajoase ca
dobanda decat cele oferite de BIRD;

participatii la capital din partea unor investitori straini, drept

catalizator al penetrarii capitalului strain in forme locale;

participantii la capitalul institutelor locale de finantare a

investitiilor.[4]
4. Agentia de Garantare Multilaterala a Investitiilor (MIGA) cea
mai tanara parte a Grupului (1988), dezvoltata cu scopul emiterii de
garantii pentru incurajarea investitiilor straine in tarile in curs de
dezvoltare, care sa acopere riscurile generale si specifice generate de
activitatea desfasurata, in tarile membre.
5. Centrul International de Reglementare a Conflictelor din
Domeniul Investitiilor (ICSID) ce are drept scop incurajarea
investitiilor straine in tarile in curs de dezvoltare prin acordarea de
garantii investitorilor, oferind in acelasi timp, cadrul institutional de
consiliere si arbitraj pentru conflicte din domeniul investitiilor, pentru
asigurarea unui climat de incredere reciproca intre state si investitorii
straini.

Banca European pentru Reconstrucie i Dezvoltare (BERD) a fost nfiinat n 1991, dup
prbuirea comunismului n Europa, n scopul consolidrii economiilor de pia i a
democraiilor n 29 de ri din Europa Central pn n Asia Central. Banca este deinut de 61
de ri i dou instituii interguvernamentale (Comunitatea European i Banca European de
Investiii/BEI). Scopul instituiei este de a asista statele din Europa Central i Asia Central n
dezvoltarea economiei de pia. De asemenea, mandatul atribuit BERD la nfiinare stipuleaz
faptul c instituia va colabora doar cu statele care adopt principii de guvernare democratice.
rile de operare ale BERD sunt: Albania, Armenia, Azerbaijan, Belarus, Bosnia i
Heregovina, Bulgaria, Croaia, FYR-Macedonia, Estonia, Georgia, Ungaria, Kazakhstan,
Republica Kyrgyz, Letonia, Lituania, Moldova, Mongolia, Polonia, Romnia, Federaia Rus,
Serbia i Muntenegru, Slovacia, Slovenia, Tadjikistan, Turkmenistan, Turcia, Ucraina, Ungaria,
Uzbekistan.
n ultima perioad acionarii BERD au demarat un proces de reorientare conceptual, respectiv
de extindere a spaiului de acoperire a operaiunilor bncii mandatat iniial, ctre regiunea
Orientului Mijlociu i Africii de Nord, pe de o parte pe considerentul c multe dintre rile-int
n care banca a realizat investiii au ajuns ntr-o etap de dezvoltare economic mulumitoare,
care permite reducerea sau chiar eliminarea susinerii financiare, iar pe de alt parte pe fondul
evoluiilor politice i sociale din rile vizate de reorientarea investiional.
Cu ocazia reuniunii anuale a BERD (Astana mai 2011), s-a propus creterea numrului de ri
membre ale Bncii, acestea urmnd a deveni n timp state recipiente de asisten financiar.
Tema extinderii ariei de acoperire a BERD este discutat i n cadrul altor formate multilaterale
precum G8 sau G20.
Capital: BERD are un capital subscris de 30 mld. Euro (de la 31 august 2012, dup finalizarea
majorrii de capital fa de nivelul precedent de 20 mld. Euro), cele mai semnificative contribuii
aparinnd SUA (10% din capital), Franei, Germaniei, Italiei, Japoniei, Marii Britanii (cte 8%).
Soliditatea financiar a BERD este demonstrat de calificativul acordat de principalele agenii
internaionale de rating: AAA de la Standard & Poors i Aaa de la Moody's.
BERD este cel mai mare investitor instituional n regiunea acoperit i mobilizeaz totodat,
pe lng propriile finanri, investiii strine directe semnificative.
Forul cel mai nalt de decizie n cadrul Bncii este Consiliului Guvernatorilor n cadrul cruia
fiecare ar membr are desemnat un guvernator, de obicei ministrul de finane. Consiliul
Guvernatorilor deleg majoritatea puterilor Consiliului Director, care este responsabil de direcia
strategic a BERD. Preedintele este ales de Consiliul Guvernatorilor i este reprezentantul legal
al BERD. n prezent, preedintele BERD este Suma Chakrabarti (cetean britanic), instalat
oficial n funcie n iulie 2012.
Republica Moldova a devenit membr a Bncii Europene de Reconstrucie i Dezvoltare la 5 mai
1992. n prezent, capitalul subscris de Republica Moldova constituie 30,01 milioane euro.

Organul de conducere al BERD este Consiliul Guvernatorilor, care este alctuit din reprezentani
ai tuturor statelor membre. Guvernator din partea Republicii Moldova este ministrul economiei,
iar poziia de guvernator supleant este deinut de prim-viceguvernatorul Bncii Naionale a
Moldovei.
Republica Moldova face parte din aceeai constituen cu Elveia, Ucraina, Liechtenstein,
Turkmenistan, Muntenegru, Serbia.
Republica Moldova a beneficiat i continu s beneficieze de sprijin financiar din partea BERD,
acordat n cadrul diverselor proiecte derulate cu ara noastr. Cea mai mare parte a acestor
proiecte este direcionat ctre sectorul privat.
Strategia de ar pentru Republica Moldova, aprobat de Consiliul Directorilor la edina din 14
decembrie 2010, stabilete prioritile BERD n ara noastr prin lansarea unui program
cuprinztor de reforme economice, ca urmare a recesiunii, cauzate de criza economic global.
Astfel, Strategia prevede, inter alia, mbuntirea guvernrii corporative i transparenei n
sectorul financiar, precum i lrgirea gamei de produse financiare i sporirea accesibilitii
acestora.
Organizaia rilor Exportatoare de Petrol (OPEC) este o organizaie internaional alctuit
din Algeria, Angola, Indonezia, Iran, Irak, Kuwait, Libia, Nigeria, Qatar, Arabia
Saudit, Emiratele Arabe Unite i Venezuela. Sediul central al OPEC (din 1965) este situat
n Viena, Austria. Organizaia este considerat de muli observatori drept un cartel.
Scopul principal al organizaiei, conform statutului ei, este determinarea celor mai bune
modaliti pentru aprarea intereselor statelor membre, n mod individual i colectiv; ntocmirea
i adoptarea metodelor pentru a garanta stabilizarea preurilor pe pieele aciunilor petroliere
internaionale n vederea eliminrii fluctuaiilor duntoare i inutile; considerarea continu a
intereselor naiunilor productoare i a necesitii securizrii venitului stabil a rilor membre;
susinerea eficient, economic i regulat cu petrol a naiunilor consumatoare i o ntoarcere
cinstit a capitalului pentru investitorii n industria petrolier.
Influena OPEC pe pia nu a fost ntotdeauna una de stabilizare. Ea a alarmat lumea
favoriznd inflaia att n rile n curs de dezvoltare, ct i n cele dezvoltate prin folosirea
armei petrolului n criza petrolului din 1973. Capacitatea OPEC de a controla preul petrolului
s-a diminuat considerabil de atunci, ca urmare a descoperirii i dezvoltrii unor mari exploatri
de petrol n Golful Mexic i Marea Nordului. Oricum, OPEC are nc o mare influen asupra
preului petrolului.
, .

 1956 ,
.

, .
Din 1956 pn n mai 2014, n cadrul Clubului de la Paris a fost atins peste 430 de acorduri cu
90 de ri debitoare diferite. Valoarea total a datoriei publice externe reglementate de diferite
ri au totalizat mai mult de 583 miliarde. Dolari SUA [1].Decontare program arieratelor pentru
perioada din 1963 pn n 2009. n ciuda faptului c Clubul de la Paris nu are un statut strict
formal, exist o organizaie informal a activitilor sale se bazeaz pe anumite reguli i
principii. Spre deosebire de clubul de la Londra acel de la Paris este angajat n solu ionarea
datoriei publice a rilor-debitori, creditori, n timp ce clubul din Londra analizeaz
reglementarea datoriei de bncile creditor private. Calitatea de membru n Clubul de la Paris
presupune un schimb constant de informaii ntre creditori i datoriile n timpul maturitate.