DragaTibi,

Iti transmit datele de contact ale prof.dr.Eugen Giurgiu ,care este specialist in
tratamente naturiste.Poti sa-l contactezi telefonic,sau prin e-mail si sa ceri explicatii si
relatii legate de problema ta,legat de amorteala picioarelor,dar si detalii privind reteta
care ti-am transmis-o .Eu am discutaat cu D-lui la telefon si mi-a dat toate explicatiile
necesare.Este deosebit de amabil.Florin,baiatul tau poate sa-i caute si adresa de
internet.
Iti transmit cele mai bune ganduri,tie si familiei tale,si-ti doresc multa sanatate si sa te
faci bine cat mai repede.
Doru
dr. biochimist pensionar EUGEN GIURGIU
str. Aleea Detunata, bl. D2, sc. A, ap. 19, Alba-Iulia, cod 510064, tel. 0258/83.35.00, 0741/92.88.80

Retete sigure anti-cancer

In urma cu catva timp, ati avut amabilitatea de a-mi publica o scrisoare in care am povestit
despre felul in care m-am vindecat de neoplasm mamar prin interventia chirurgicala a unui
medic si om de exceptie, prof. dr. Alexandru Blidaru de la I. O. B., urmand in paralel si
tratamentul propus de d-l biolog Eugen Giurgiu, despre care am aflat din minunata revista
"Formula AS".
In dorinta de a fi de folos in continuare, adaug la cele spuse atunci, tratamentul concret pe care l-am
primit de la d-l Giurgiu din Alba Iulia, ce contine sfaturi extrem de importante pentru toti bolnavii de
cancer.
Iubesc revista pe care o editati saptamanal si nu uit niciodata sa rog pe cineva sa mi-o cumpere, daca
sunt plecata intr-un loc unde nu o pot gasi. Va iubesc si va admir pe toti, de la cel mai mic pana la cel
mai mare, si imi doresc ca si cei foarte tineri sa treaca prin scoala "Formula AS", caci asta sunteti, nu-i
asa? Sunteti ireprosabili si oricine are de invatat, daca va citeste.
Cu multumiri si urari de sanatate si viata lunga, a dvs. fidela cititoare,
MIRIAM
(Din motive lesne de inteles, va rog sa-mi permiteti sa-mi pastrez anonimatul. Pentru orice lamurire
suplimentara, telefonul meu se afla la redactie.)
Cateva constatari personale legate de boala canceroasa:
* Primul factor care duce la imbolnavire este stresul.
* Din cauza respingerii, nepasarii, indiferentei celor din jur, cel care supravietuieste chimioterapiei,
radioterapiei etc. are tendinta de a demonstra ca poate face ceea ce a facut si pana in momentul
depistarii bolii. Va asigur ca nu este bine. Modul de viata de dinainte a dus la imbolnavire, deci, daca e
posibil, cel vindecat va incerca sa schimbe modul de viata definitiv, si anume, fara efort, stres, relatii
inutile etc.
* Cuvantul TREBUIE va disparea din vocabular.
* Bolnavul va face numai ceea ce ii face placere, nu il oboseste.
* Nu va astepta de la cei din jur (chiar de la cei foarte apropiati sau de la cei care il iubesc) nimic, nici
macar sa fie ascultat. Strainilor nu le pasa, iar cei dragi pot fi afectati si se pot imbolnavi si ei, si asta nu
e de dorit.
* Nu se va autoinvinui pentru nimic, nici pentru ce nu a facut, nici pentru ce a facut este inutil.

* Chiar daca nu a beneficiat de o educatie religioasa, e bine sa gaseasca o cale pentru a ajunge la
Dumnezeu. Ori de cate ori va simti ca vrea sa vorbeasca cu cineva, sa mearga la duhovnic sau la preot.
* Nu-si va pune intrebarea: de ce eu, cu ce am gresit? caci este inutil si daunator.
* Cel mai important: sa gaseasca medicul in care sa aiba incredere si cu care sa poata discuta deschis
orice aspect legat de boala si, mai ales, sa nu se abata de la cuvantul sau.
* In paralel, sa urmeze un tratament natural despre care sa creada cu adevarat ca ii este folositor.
* Sa se considere o persoana care poate sa invinga boala.
Tratamentul d-lui biolog EUGEN GIURGIU pentru cancerul de san si displazie mamara
* Aplicarea de cataplasme cu mamaliguta calda pe san, timp de minimum 10 zile sau pana dispare
afectiunea. Pentru aceasta, se va face o mamaliguta mai tare. Se taie o bucata de panza cat sa acopere
zona afectata. Se pune pe panza mamaliguta, in strat de 3-4 cm. Pe suprafata care se aplica pe piele, se
va pune tamaie in strat subtire (daca este gros, se va lipi sau poate produce rani) sau praf de sulf. Se
aplica cat mai fierbinte (sa nu produca arsuri), in fiecare seara, pana la disparitia afectiunii.
* Aplicarea alternativa de cataplasma cu radacina de tataneasa. Se fierb in 250 ml apa 2 linguri de
radacina maruntita. Se fac cataplasme cu o bucata de panza, care se aplica pe san, cu planta cu tot. Din
cand in cand, se umezeste cu lichid, pentru a nu se usca.
* Aplicatii cu slanina, in special ranceda, care se taie in feliute subtiri si se aplica pe zona afectata.
Apoi se pune o bucata de nylon, pentru a nu pata lenjeria. In cazul in care exista si noduli sub brat,
acestia vor fi tratati ca si cei de la san.
* Tratament pentru intarirea imunitatii organismului. Doua sticlute de tinctura de Echinacea se vor
turna peste 100 g de polen de albine, care se pune intr-un borcan de 800 g, cu capac. Se lasa timp de 2
ore, pentru a se inmuia invelisul polenului, se va sfarama fiecare grauncior de polen cu o lingura de
lemn. Peste polenul sfaramat, se toarna pana la umplerea borcanului miere poliflora. Se va amesteca de
fiecare data inainte de a se folosi, pentru ca are tendinta sa se stratifice. Se va lua cate o lingura de trei
ori pe zi. Persoanele care au greutate suplimentara vor lua inainte de mese (taie pofta de mancare), iar
cele slabe, dupa mese.
* Se pot lua cate 2 lingurite de drojdie de bere zilnic, pentru a suplimenta hrana si a oferi organismului
suficiente vitamine, in special din grupa B.
Este interzis sa se consume carnuri grase, afumate, conserve, aditivi alimentari, conservanti, coloranti.
Se recomanda multa hrana vegetala cruda, bogata in vitamine, de care are nevoie corpul in aceasta
situatie.
Concentrat anti-cancer
Se administreaza obligatoriu, pana la vindecarea afectiunii.
Prepararea concentratului: Se face o tinctura din 50 g planta maruntita si 250 ml alcool de 70. Se lasa la
macerat 15 zile apoi se filtreaza. Se obtine tinctura simpla. Se pun apoi alte 50 g planta in tinctura
simpla, se lasa 15 zile la macerat agitand zilnic, apoi se filtreaza. Se pun apoi la macerat alte 50 g
planta peste tinctura din a doua generatie. In acest fel se obtine tinctura tripla. Aceasta se va face din
minimum 12 plante anti-tumorale (recomandabil 17) separat, care apoi se amesteca in proportii egale.
Plante anti-tumorale: albastrele, aloe, angelica, anghinare, arnica, armurariu, branca-ursului, brusture,
captalan, catina, cimbru, coada-calului, coada-soricelului, dud, echinacea, galbenele, gentiana, lemndulce, levantica, lichen de piatra, limba-boului, menta, muschi de piatra, naprasnic, orz verde,
patlagina, pelin, pedicuta, pufulita cu flori mici, rachitan, roinita, rostopasca, rozmarin, salcie, saschiu,
scaiete, schinduf, silur, tataneasa, tuia, traista-ciobanului, troscot, urzica, urzica moarta alba, valeriana,
vasc.
Administrare. Se vor lua cate 4 ml, de 3 ori pe zi, cu 15 minute inainte de mesele principale, cu 100 ml
apa. In loc de apa simpla, e preferabil sa se foloseasca apa fiarta cu o creanga de busuioc sau cimbru,
cuisoare, pentru a distruge agentii patogeni.
Tratamentul se va tine pana la terminarea concentratului, dar minimum 30 de zile. Este bine sa se ia

pana la vindecarea completa.

Pentru evitarea infectiilor in timpul tratamentului, se recomanda tinctura de propolis, cate 2 picaturi la
fiecare 5 kg corp, de trei ori pe zi. Se administreaza odata cu concentratul. Se pune pe miez de paine, se
mesteca bine si se inghite.
ALTE SFATURI
De cea mai mare importanta in vindecarea cancerului este alimentatia. Se vor exclude din alimentatie
toate produsele care contin conservanti si aditivi alimentari, de orice tip sau forma.
* Carnea consumul ei se admite numai in cazul cand provine de la un animal de casa, crescut in mod
natural. Carnurile provenite de la animalele crescute cu concentrate se exclud categoric, in caz contrar,
nici un tratament nu este eficient. Este unul dintre produsele care pot sa contribuie cel mai mult la
mentinerea si chiar proliferarea bolii canceroase. Nici o metoda de preparare nu va putea scoate din
carnea de animale hranite cu concentrate substantele care modifica inmultirea celulara, in concluzie, va
contribui la proliferarea celulelor canceroase din organismul uman.
* Prepararea nu se admite uleiul sau untura incinse la temperaturi peste 45 grade pentru ca si acestea
sunt cancerigene.
* Apa nemtii au folosit la Auschwitz sau in alte lagare de exterminare clorul, pentru ca este o otrava
foarte puternica. Acum se foloseste clorul in toate apele potabile, pentru a omori anumiti microbi, dar
el contribuie astfel si la degradarea organismului. Este bine, deci, sa nu se consume apa cu clor. De
asemenea, nici o apa care are termenul de garantie mai mare de 30 de zile nu este indicat sa se
foloseasca, pentru ca in aceasta exista anumite substante chimice care pot contribui la degradarea
organismului. In mod normal, o apa se altereaza dupa 30 de zile (romanul spune ca se impute), in afara
de agheasma. Daca are termenul mai mare de 45 de zile, inseamna ca acea apa contine conservanti si se
va evita folosirea ei.
* Reteta apei buna de baut. In 2 litri de apa de orice fel (chiar de la robinet) se pun doua radacini de
morcov, o radacina de patrunjel si o felie de telina. Se tine vasul 24 de ore acoperit cu un tifon. In acest
timp, radacinoasele rase vor extrage din apa toate substantele nocive si vor elimina in schimb vitamine,
obtinand o apa vitaminizanta si sanatoasa. Se consuma la temperatura camerei, fara reziduurile depuse
la fundul sticlei. Se prepara in fiecare zi.
O alta metoda: se pune la 1 litru de apa 1 lingura de argila. Se lasa pentru 24 ore si apoi se consuma la
temperatura corpului.
* Renuntati la pasta de dinti. Pentru ca sa nu se produca o serie de modificari in organism, bolnavul se
va spala cu sare. Se pune sare pe periuta de dinti si apoi se inmoaie cu apa. Apa cu sare este, de fapt,
serul fiziologic foarte util organismului.
* Bai curatirea organismului prin baie este foarte importanta, dar produsele cosmetice ce se pun in apa
contin substante chimice daunatoare. Pentru aceasta, este foarte important sa se introduca in obisnuinta
zilnica clatirea corpului cu o apa in care se dizolva la 1 litru de apa 2 linguri de otet de mere sau sucul
de la o lamaie. Cu aceasta apa se va clati intregul corp. Acest lucru face sa se distruga alcalinitatea si sa
ramana pielea acida, lucru absolut necesar.

Un "maestru" al plantelor medicinale: Eugen

Giurgiu

"Medicina naturala nu se rezuma doar la administrarea unor remedii, ci este un adevarat stil de
viata, pe care bolnavul trebuie sa-l deprinda pentru a se vindeca."
Domnul Eugen Giurgiu este unul din cei mai mari cercetatori in domeniul plantelor medicinale din
Romania si din Europa. Este doctor in biochimie, inventator de noi medicamente, cadru universitar, un
om care toata viata si-a impartit-o intre laborator, spital (unde a avut mii de pacienti) si catedra. De
cativa ani a iesit la pensie, ceea ce l-a facut sa-si puna o intrebare care i-a adus mari nelinisti: "Cum voi
mai putea ajuta oamenii?". In scurta vreme a gasit si raspunsul: scriind. Scriind despre plante, despre
vindecare, dand indicatii si recomandari terapeutice bolnavilor care au nevoie de ele. Asa am aflat si
noi, de fapt, despre domnia sa, primind pe adresa redactiei scrisori extrem de bine documentate, in care
raspundea celor care solicitau ajutorul la rubrica "Cititorii intreaba". L-am invitat la un dialog, iar
domnia sa a acceptat. Asa ca m-am deplasat pentru a-l intalni acolo unde locuieste, in inima Ardealului,
la Alba-Iulia.
Interlocutorul meu pare desprins din alte vremuri, mai bune. Este subtirel, distins, imbracat sobru si
elegant. Are o privire surprinzator de vioaie, usor ironica, care nu arata deloc cei saizeci de ani de mult
impliniti. Ma intampina jovial, extrem de politicos (cum numai ardelenii stiu sa fie) si cu usoara
stanjeneala a omului care este mai obisnuit cu studiul si cu cercetarea decat cu dialogurile cu reporterii
despre munca lui. Este greu sa "sparg gheata" si sa realizez un interviu, pentru ca d-l doctor face parte
din acea categorie a oamenilor de stiinta extrem de precauti, care evita orice raspuns frontal si orice
declaratie spectaculoasa. Isi minimalizeaza meritele, imi intinde "capcane", spunand ca nu este decat un
simplu pensionar care nu merita prea multa atentie. Imi arata ca dovada cartea sa de vizita, pe care a
inscriptionat, cu o fina autoironie: "Eugen Giurgiu", iar dedesubt, acolo unde este de obicei trecuta
profesia, a scris "pensionar", si abia mai jos "dr. biochimist". De fapt, sub autoironia si sub raspunsurile
sale intentionat evazive, se ascunde rana unui om extrem de activ, cu o minte lucida si creativa, nevoit
sa renunte la munca sa de o viata pentru a iesi la pensie. Undeva, dincolo de acest dialog formal pe care
reusesc sa-l leg la inceput, se afla povestea sa, idealurile sale despre care nu vrea sa vorbeasca pentru ca
probabil inca il dor. Evita multa vreme orice aprofundare referitoare la el, la viata sa profesionala, la
pasiunea sa pentru plantele medicinale si pentru vindecare. Apoi, treptat, parca fara sa vrea, se
insufleteste, iar franturi din povestea sa incep sa iasa la suprafata.
"Eram student sarac in Cluj, la biochimie, cand a venit nenorocirea: mama avea cancer in faza
avansata. Mai traieste si acum"
"Aveam douazeci de ani si eram un student sarac in Cluj, la Universitate, unde studiam biochimia.
Viata mea nu era cu nimic mai buna sau mai rea decat a majoritatii colegilor mei, cand a venit
nenorocirea: mama avea cancer, in faza avansata. A fost imediat supusa unui tratament chirurgical dur,

cu histerectomie totala si extirparea ambilor sani, dar boala tot evolua. Si, ca si cum nu ar fi fost de
ajuns, mama s-a imbolnavit grav de hepatita, ficatul sau slabit ajungand in faza cirotica. Profesorul
Chiricuta, care era atunci seful clinicii, un chirurg excelent, pe care l-am respectat foarte mult, a zis ca
nu stie ce sa-i mai faca si a trimis-o la boli infectioase, pentru ca suferea acum si de hepatita. A ajuns la
clinica pe care o conducea atunci o alta somitate, profesorul Albinni, dar si el a ridicat neputincios din
umeri: pacienta era fara speranta. In vremea aceea, oamenii erau altfel, parca mai buni, mai inimosi ca
acum. Student cum eram, m-au primit atunci toti marii medici care erau in Cluj, iar pe timpul acela fara
doar si poate Clujul era capitala medicinii romanesti. Insa toti specialistii au ridicat din umeri si mi-au
spus ca nu se mai poate face nimic. Unul dintre ei m-a luat intr-o zi deoparte si mi-a zis cu compasiune:
"Giurgiulica, draga, esti student si nu ai bani, iar inmormantarea o sa te coste mult si n-o sa ai de unde.
Semneaza tu, te rog, ca o iei acasa pe mama pe proprie raspundere, ca nu mai e nimic de facut, decat sa
pastrezi banii, sa ai sa o ingropi". Am semnat, ca nu aveam ce face."
D-l Giurgiu lasa o pauza, ca si cum ar fi chemat mai clar amintirile, dupa care continua, savurand
efectul: "Mama traieste si acum! Numai ca am o mare problema cu ea: nu mai vrea sa-si ia plantele pe
care i le prepar, pentru ca are aproape nouazeci de ani si s-a cam saturat de viata. Cel mai tare o
deranjeaza ca toate prietenele ei s-au dus, si numai ea, care trebuia sa moara de acum vreo cincizeci de
ani, a ramas in viata, singura."

La pensie, dar tot in fata calculatorului

- Vreti sa spuneti ca s-a vindecat de cancer in faza terminala si de ciroza?
- Domnul meu, sa stii ca de cancer nu te mai vindeci niciodata, este ca si cum ti s-ar amputa un deget
si-ai astepta sa-ti creasca la loc - nu se poate! Insa, este perfect adevarat: poti trai cu cancerul si poti sati vezi foarte bine de viata, fara suferinta, oricat de mult timp. Mama, de exemplu, traieste cu aceasta
boala de aproape 50 de ani. A luat anumite plante, a mancat anumite alimente, a adoptat un mod de
viata sanatos si organismul a rezistat bolii, care nu s-a mai putut dezvolta.
"Putini stiu ca reputatul medic si academician
I.C. Parhon descoperise sapte plante anticancerigene"
- Cu alte cuvinte, ati descoperit un tratament viabil pentru boala canceroasa?
- Cred ca este prea mult spus. Mai ales in asemenea boli complexe nu exista un panaceu, un tratament
care sa se potriveasca la toti pacientii cu un anumit diagnostic. Insa, ce-i drept, atunci, in studentie, am
avut cu mama primul meu succes terapeutic in boala canceroasa. Mi-aduc aminte ca atunci cand am
ajuns acasa de la spital, mama era galbena la fata, fara vlaga, si se simtea tot mai rau. M-a intrebat ce
medicamente trebuie sa ia dupa externare. Or, medicii, stiind ca nu mai au ce sa-i faca, nu-i
prescrisesera nimic. Cum sa-i spun ca era condamnata la moarte, ca se terminase, atata timp cat mama
era inca in viata si voia sa traiasca? M-am pus atunci pe studiu si am cautat in lumea plantelor leacuri
pentru boala canceroasa. Si le-am gasit. Putini stiu, de pilda, ca reputatul medic si academician C.I.
Parhon descoperise sapte plante contra cancerului. El a pornit de la observatia ca exista anumite specii
de ierburi medicinale care nu se imbolnavesc niciodata de cancer (boala canceroasa afecteaza adesea si
speciile vegetale - n.red.). Cum era posibil ca ele sa fie invulnerabile la tumori? Evident, doar secretand
principii active sau combinatii de principii active care inhiba dezvoltarea celulelor anormale. Astfel,
academicianul Parhon a conceput un ceai din sapte plante medicinale, plante care nu se imbolnavesc
niciodata de cancer: busuiocul, menta, anasonul (seminte), valeriana, chimenul (seminte), levantica si

nucul (frunze si coji). Din acest ceai, obtinut din plantele combinate in proportii egale, se beau doua trei cani pe zi, in cure de foarte lunga durata. I-am dat acest preparat mamei mele, precum si alte leacuri
pe care le-am descoperit pe parcurs si asa a reusit sa scape cu viata.
- Care a fost reactia medicilor in fata acestui miracol? Pentru ca poate fi numit miracol.
- Daca s-ar fi intamplat in zilele noastre acest "miracol", cum spuneti dvs., medicii ar fi spus ca asa
ceva nu se poate, ca este o eroare de diagnostic la mijloc. La vremea aceea insa, cand un medic ca
profesorul Chiricuta dadea un diagnostic, era sigur pe ceea ce spunea si la fel si ceilalti care au
consultat-o pe mama. Asa ca specialistii au fost impresionati de rezultatele obtinute si am fost indemnat
sa raman pe langa facultatea de medicina din Cluj si sa continui cercetarile despre plante, ceea ce am si
facut. M-a sprijinit in acest demers si eminentul medic si profesor care a fost Iuliu Hatieganu. Domnia
sa mi-a acordat un mare credit mie, ca om, dar mai ales terapiei cu plante. Desi a fost contemporan
entuziasmului descoperirii celor mai puternice medicamente de sinteza, cum ar fi antibioticele, el era
constient ca acestea sunt prea puternice si unilaterale ca actiune, pentru a fi prescrise in mod curent, in
orice boala. Doctorul Hatieganu spunea ca "a administra antibiotice intr-o infectie banala este ca si cum
ai vana cu tunul muste". Abia in ultimul deceniu, cand au aparut atatea noi tulpini de bacterii rezistente
la antibiotice, a fost recunoscut oficial acest adevar, pe care domnia sa il afirmase atat de plastic cu 40
de ani in urma. De aceea el, ca si alte minti deschise de la acea vreme, au sustinut cercetarile mele in
domeniul plantelor medicinale, pentru ca realizau ca acesta era viitorul medicinii.
"In boala canceroasa, degeaba sunt folosite remedii vegetale anticancerigene, daca nu se fac
cateva demersuri in ceea ce priveste dieta"
- In ce boli ati testat utilizarea terapeutica a plantelor medicinale?
- Eu va pot raspunde la aceasta intrebare, dar nu o sa aveti nici timp si nici unde sa notati atata
informatie. In insemnarile mele, sunt peste o mie de afectiuni, sindroame, tulburari in care s-au obtinut
rezultate notabile prin folosirea plantelor medicinale si a altor remedii naturale. Iar aici, trebuie sa
precizez ca tratamentele pe care le-am elaborat de-a lungul timpului nu s-au limitat doar la folosirea
unor plante medicinale. Pentru ca acestea, administrate fara un regim alimentar corespunzator, de
exemplu, nu au decat o eficienta redusa, uneori nula. In boala canceroasa, pentru ca tot am vorbit
despre ea, degeaba sunt folosite remedii vegetale anticancerigene, daca nu se fac cateva demersuri in
ceea ce priveste dieta. De pilda, consumul in exces al carnii in tratamentul bolii canceroase este foarte
nociv, pentru ca aceasta va furniza materie prima pentru formarea celulelor canceroase. Cu alte cuvinte,
carnea este hrana pentru cancer. In schimb, legumele, mai ales cele de culoare galbena sau rosie
(morcovi, sfecla, tomate, ardei), care sunt foarte bogate in beta-caroten - un element indispensabil in
lupta contra bolii - au o actiune benefica in cancer. Vedeti, de aceea medicina aceasta naturala are
raspunsuri pentru practic orice boala, pentru ca nu se limiteaza doar la administrarea unor remedii, ci
este un adevarat stil de viata, pe care pacientul trebuie sa-l deprinda gradat, pentru a se vindeca. De
asemenea, prin administrarea unor remedii naturale, actiunea asupra organismului este mult mai fina,
mai coerenta, decat in cazul tratamentelor alopate contemporane. Sa va mai dau un exemplu: in
prezent, in orice problema endocrina, nervoasa ori de imunitate se administreaza vitamine si mineale de
sinteza. Este o adevarata moda a vitaminelor de sinteza, bagate cu forta in organism. S-a ajuns acolo, ca
pana si sucurile de la chioscuri ori margarina de la alimentara au adaosuri consistente de vitamine
artificiale. Va pot spune din experienta mea directa cu pacientii, in spital, ca multe boli si tulburari sunt
cauzate de acest adevarat dopaj cu vitamine de sinteza. De ce? Pentru ca - putini medici iau acest lucru
in considerare - organismul are anumite "filtre" pentru a regla cantitatea de vitamine si minerale care
sunt asimilate. Aceste "filtre" nu functioneaza insa in cazul substantelor artificiale, asa incat acestea se
asimileaza automat in exces. De aceea, hipervitaminoza este o boala reala a zilelor noastre, chiar daca
inca este foarte rar depistata.

Nuc
"Ilustri profesori ai scolii de medicina din Cluj, in frunte cu Iuliu Hatieganu, au privit cu multa
speranta spre terapia cu plante. Mie mi s-au acordat 25 de paturi in spital, pentru a aplica
tratamente fitoterapeutice. Ceva de necrezut in ziua de azi"
- Spuneati de experienta dvs. cu pacientii in spital. Cred ca este prima oara cand aud despre
cineva care a practicat pe scara larga fitoterapia intr-un spital de stat...
- Nu am nici cea mai mica nostalgie dupa vremurile de dinainte de 89, dar sa stiti ca erau atunci parca
mult mai mult decat acum conditii pentru a inova, pentru a descoperi lucruri noi in medicina. V-am mai
spus ca ilustri profesori ai scolii de medicina din Cluj au privit, greu de crezut acum, cu multa speranta
spre terapia cu plante. Mie, personal, mi s-au acordat, vreme de ani si ani, 25 de paturi in spital pentru a
aplica tratamente cu plante. Iar atunci cand pentru un pacient nu se gasea tratament alopat eficient, erau
numerosi medici din spitalele universitare care spuneau: "Trimite-l la Giurgiu!". Adesea mi se aduceau
cazuri disperate, oameni pe care sa-i tratez si care erau la un pas de moarte, si foarte rar am refuzat.
Aceasta, desi era o responsabilitate uriasa, pentru ca in vremea aceea o eroare de tratament putea
insemna un proces penal, care sa ma distruga din punct de vedere profesional si uman. Am tratat cu
succes, asistat de medici, cu ajutorul plantelor, oameni bolnavi de cancer cu diferite localizari si in
diverse stadii, oameni bolnavi de scleroza in placi, de dermatoze considerate incurabile, de afectiuni
autoimune... Am avut in permanenta sprijinul unor medici, am avut la dispozitie un laborator utilat la
un nivel decent, sprijinul unor botanisti care-mi aduceau speciile de care aveam nevoie. S-au creat in
vremea aceea, in Cluj, zeci de medicamente din plante. Cateva se mai produc si acum, cele mai multe
au fost pe nedrept uitate, nu putine la numar se produc in strainatate, desi inventiile sunt romanesti.
- Ne puteti da exemple de asemenea medicamente din plante?
Domnul Giurgiu ezita inainte de a raspunde, apoi da descurajat din mana ca si cum ar spune: "Ce mai
conteaza?". Apoi continua cu amara ironie:
- Acum nu mai este voie sa spui ca un produs din plante este medicament si este bun la cutare boli. Nu,
acum este supliment alimentar si nu poti spune ca are vreo indicatie terapeutica. Iar daca totusi vrei sa
avizezi un medicament dintr-o planta arhicunoscuta si studiata, demersul acesta dureaza ani si ani,
trebuie sa treci zeci de bariere birocratice si sunt necesare sume inaccesibile pentru un muritor de rand
pentru a-l putea produce. Am descoperit, intre altele, un medicament extraordinar de eficient pentru
bolile prostatei. Am incercat sa-l produc si am renuntat. Apoi, pur si simplu, am vandut brevetul unei
firme belgiene, care mi-a dat o suma cat pensia mea pe vreo cincizeci de ani si asta a fost tot. Dar,
oricum, cred ca a fost un caz fericit, cand munca unui cercetator roman a fost recompensata de cineva.
"Consider ca mare parte din succese se datoreaza faptului ca am folosit extractele in alcool, in
care substantele cu actiune curativa sunt gata dizolvate in mediu lichid si pot fi asimilate rapid si
fara probleme de organism"
- Mai aveti, in prezent, in proiect, si alte medicamente din plante, inca necunoscute publicului
larg?

Dl Giurgiu si autorul interviului, Ilie Tudor

- Nu am numarat niciodata plantele cu care am lucrat, dar cred ca sunt vreo patru sute de specii pe care
le-am folosit de-a lungul timpului, poate mai mult. Aceasta, in conditiile in care la noi in tara, daca sunt
acum cunoscute si folosite pe scara larga o suta de specii de plante. Va dati seama ce imensa rezerva de
leacuri din plante inca necunoscute exista?
Apoi, in afara de specia de planta, conteaza enorm cum este aceasta preparata. Foarte multi oameni
cunosc si folosesc doar ceaiuri obtinute prin fierbere - este o metoda de extractie foarte incompleta si
prin care se pierde mult din puterea curativa a plantei. Altii consuma pastile din pulberi de plante,
pulberi care se dizolva si sunt absorbite in tubul digestiv intr-o masura destul de mica. De ce? Pentru ca
celuloza prezenta in tesutul plantelor este ca o bariera care impiedica eliberarea principiilor active
pentru a fi asimilate de organism. Personal consider ca mare parte din succese se datoreaza faptului ca
am folosit extractele in alcool, in care substantele cu actiune curativa sunt gata dizolvate in mediu
lichid si pot fi asimilate rapid si fara probleme de organism.
- Cu alte cuvinte, pentru a avea efectul maxim, plantele trebuie folosite sub forma de tincturi?
- Extractele hidro-alcoolice sau, altfel spus, tincturile, sunt fara doar si poate remediul din plante cu
actiunea cea mai rapida si cea mai completa. Iar cercetarile mele de peste patru zeci de ani vin in
sprijinul acestei afirmatii. Probabil ca medicamentele viitorului vor fi din plante si vor fi astfel de
extracte, poate imbunatatite. Pentru ca nu se compara, de pilda, efectul antiinfectios sau diuretic al
ienuparului luat ca ceai (in care nu se dizolva deloc anumite principii active) cu efectul tincturii de
ienupar, alcoolul fiind un dizolvant de cateva ori mai bun decat apa clocotita. Poate si de aceea multi
medici inca neaga valoarea exceptionala a plantelor medicinale, pentru ca nu sunt instruiti si nu cunosc
metodele optime de administrare, nu cunosc ce pot face cu adevarat aceste plante. De altfel, cred cu
tarie ca ceea ce se preda acum in facultati nu este medicina, ci doar o parte a acestei stiinte. Pentru ca
medicina nu implica doar simpla utilizare a unor substante chimice de sinteza (bune mai degraba pentru
cazurile de urgenta) si a bisturiului, cum cred multi medici acum. Medicina implica sa cunosti viata in
profunzimea ei, sa intelegi legatura dintre om si natura, o legatura perfectionata in zeci de mii de ani de
evolutie. Atunci cand administrezi unui om o planta sau o combinatie de plante, nu faci decat sa refaci
o legatura dintre el si natura. Animalele salbatice stiu ce ierburi sa manance atunci cand sunt bolnave,
dupa cum stiu si sa nu consume din ceea ce este toxic. Noi, oamenii, am pierdut aceste legaturi intime
cu natura care ne inconjoara, iar insanatosirea presupune sa ni le refacem. De fapt, aceasta este ceea ce
fac eu de peste patruzeci de ani: redescopar ceea ce demult a fost facut, cu multa arta, de natura. Cred
ca acesta este, de fapt, marele secret al meseriei mele, iar dincolo de el nu mai este nimic de spus!
Eugen Giurgiu - str. Aleea Detunata, bl. D2,
sc. A, ap. 19, Alba-Iulia, cod 510064,
tel. 0258/83.35.00, 0741/92.88.80