Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bioetica Si Cercetarea Biomedicală
Bioetica Si Cercetarea Biomedicală
Hipocrate accentua principiul lui primum non necere si pretindea elevilor sai sa
slujeasca sanatatea att ct i vor ajuta puterile si mintea. Maimonide, n
rugaciunea-juramnt, cerea a se ndeparta de la dnsul gndul ca poate totul. Cnd
Jenner sau Pasteur au facut descoperirile epocale cunoscute, desi nu au avut reguli
bioetice, s-au condus dupa principiul major al interesului comunitar ce a justificat
interesul stiintific.
De aceea, n momentul de fata, bioetica ncearca a da raspuns la tot ceea ce
stiinta si tehnologia biomedicala o provoaca, cu alte cuvinte a da raspuns primelor
supozitii si ultimelor consecinte ale cunoasterii stiintifice biomedicale.
Trebuie sa adaugam aici ca medicina liberala, care a dat garantii accentuate de
libertate si informare bolnavului, a creat nsa si riscul comercializarii actului medical,
bolnavul fiind perceput mai mult ca un client dect ca un detinator al unui drept de
sanatate. n sfrsit, bioetica este n masura sa dea raspuns si unor curente
antimedicale la moda, care pretind demedicalizarea vietii si demercantilizarea
medicinei.
Declaratia de la Helsinkidin 1964 introduce mai multe tipuri de cercetare, cum
ar fi autoexperimentele, 15315x233p cercetarile de laborator, cercetarile clinice si
terapeutice sau cercetarile neterapeutice si obliga ca cercetarea pe om sa fie
precedata de cercetari pe animale si sa fie considerata legitima numai daca
obiectivele sale sunt superioare riscurilor eventuale. n acest scop, protocolul de
cercetare trebuie sa contina o evaluare adecvata a riscurilor, iar interesul social si
stiintific sa nu prevaleze asupra interesului individual.
Declaratia de la Tokio din 1975 privind cercetarea medicala recomanda aprobarea protocolului de cercetare stiintifica de catre un
comitet de etica, iar apoi alte declaratii, ca aceea de la Manila din 1981, ce recomanda racordarea principiilor cercetarii la
codurile etice specifice fiecarei tari, sau cea din Hawaii din 1983, ce stipuleaza ca medicul trebuie sa fie garantul drepturilor
omului si interzice cercetarile pe minori, bolnavi psihici, detinuti, condamnati la moarte, toate acestea n deplin acord cu
declaratia ONU din 1972, a Consiliului Europei din 1983, cu declaratia de la Venetia din acelasi an si cu declaratia Consiliului de
Cercetare stiintifica Medicala din Europa (CIOMS) din 1984. Mai recent, declaratia din Hong Kong prevede necesitatea
unificarii normative a principiilor bioetice n cercetare, recomandare consecutiv careia s-au nfiintat multiple grupe de studii,
printre care grupul Milazzo privind etica si legea n fata tehnologiei biomedicale si grupul GRMCQ de reflectare asupra eticii
biomedicale cotidiene. Concomitent, n multe tari, s-au organizat institute de cercetare si de informare n domeniul bioeticii.