Tema si viziunea despre lume

Luceafrul poem filosofic i romantic, scris de Mihai Eminescu este

considerat de ctre criticii literari ca fiind cea mai reprezentativ i complex
creaie a autorului, ntruct conine toate temele prezentate n operele
eminesciene.
Poemul este inspirat din basmul Fata din grdina de aur i este de factur
romantic nu doar datorit povetii de iubire impresionante, i a personajelor
excepionale, precum Luceafrul sau fata de mprat, ci i datorit motivelor
specifice folosite: iubirea, natura, depirea condiiei. Astfel, viziunea
autorului se afl n strns legtur cu temele dezvoltate.
Viziunea romantic a autorului este reprezentat prin temele romantice
invocate n acest poem, precum: viaa omului de geniu ntr-o lume banal i
ostil, neputina acestuia de a o nelege i de a face parte din ea; iubirea
nemplinit; natura; timpul; spaiul. Aceste teme sunt nfiate la rndul lor
prin motivele specifice acestui curent literar: visul, noaptea, luna, stelele,
marea, ngerul, demonul, cuplul adamic.
Tema principala este una evident romantica si exprima problematica
omului de geniu in raport cu omul comun, ide filozofica preluata de la
Schopenhauer. Imaginea geniului eminescian este ,,Luceafarul, vazut ca
fiinta superioara, nemuritoare, dar lipsita de sentimente si implicit de iubire
si noroc.Din aceasta tema generala deriva subtema romanului evidentiata
prin iubirea incompatibila dintre 2 fiinte ce apartin unor lumi diferite:
,,Luceafarul-exponentul lumii superioare si fata de imparat- cel al lumii
comune.
D.p.d.v.structural poezia prezinta trasaturi clasice, find constituita din
98 strofe, 4 parti si 2 planuri(cel uman terestru si cel universal cosmic).
O alta trasatura a romantismului este data de imbinarea genurilor
literare, poemul prezentand atat trasaturi ale liricului, cat si ale epicului si ale
dramaticului.Incipitul poemului este epic, poetul apeland la o formula de
basm-,,A fost odata ca n povesti/ A fost ca niciodata, prin care dovedeste
caracterul simbolic al cuplului prin lipsa coordonatelor spatio-temoporale
exacte.Pe de alt parte inceputul de basm pregateste intrarea in scena a
personajului feminin, fata de imparat.Versurile urmatoare fac o descriere a
fetei , unicitatea acesteia find scoasa in evidenta prin originile vagi si
necunoscute:,,Din rude mari imparatesti si prin comparatia cu astrele si

fecioara Maria :,,Cum e fecioara intre sfinti /Si luna intre stele, iar
frumusetea fizica este data prin forma populara a superlativului absolut,,o
prea frumoasa fata.
Caracterul romantic este dat si prin motivele utilizate, astfel in prima
parte apare motivul visului si al oglinzii ca forma de comunicare intre cei 2
indivizi,,El tremura-n oglinda/ Caci o urma adanc in vis/De suflet sa se
prinda.In aceeasi categorie romantica se inscrie si utilizarea procedeului
antitezei, astfel,,Luceafarul, ca fiinta superioara se metamorfozeaza in cele
doua elemente extreme:inger si demon.In ipostaza angelica, ca fiu al luminii,
,,Luceafarul se naste din cer si mare, iar in ipostaza demonica, ca fiu al
intunericului se naste din alte doua elemente opuse(extreme), soare si
noapte.Ca dovada ca in nelimitarea lui i se impun niste limite, iar
metamorfoza incearca o apropiere prin infatisarea de fata de imparat, dar
efectul este cel de respingere,,ochiul tau ma-ngheata./privirea ta maprinde. Fata de imparat actioneaza actioneaza aici ca o fiinta instinctuala
careia ii este frica de necunoscut si de moarte.In schimb ii cere Luceafarului
sacrificiul suprem,,Tu te coboara pe pamant/ Fi muritor ca mine.Finalul
primei parti aduce acceptul Luceafarului de a se sacrifice in numele iubirii,,

Partea a doua apartine planului uman terestru si prezinta idila dintre

Catalin si Catalina .
Apartenenta la romantism este evidentiata de povestea de dragoste
dintre cei doi pamanteni si in special de scenariul de dragoste pe care il
propune Catalin ca alternativa la iubirea Luceafarului,,Daca nu stii ti-as
arata/din bob in bob amorul.
Romantismul esre insa evidentiat si prin antiteza sugerata intre Catalin
si Luceafar.Daca cel de-al doilea apare in prima parte ca fiu al luminii si al
intunericului, dovedindu-si caracterul superior, Catalin este exponentul lumii
comune ilustrat in trasaturi precum: indrazneala -,,baiat din flori si de pripas/
dar indraznet cu ochii, intuitia ,,Catalin acu-i acu/ ca sa-ti incerci norocul,
si viclenie specifica oricarei fiinte comune ,,viclean copil de casa.
In lumea sa instinctuala Catalin contrazice prin vorbe si gesturi,
portretul pe care il face vocea naratorului, desi foloseste un limbaj comun,
dragostea pt. el e un ritual plin de gingasie si prezinta fetei o alta ipostaza a
iubirii : cea tangibila.
Fata de imparat, devenita Catalina, isi pierde unicitatea, devenind
exponentul lumii commune, dar dobandeste in schimb o latura
rationala,deoarece trebuie sa cantareasca cele 2 forme de iubire propuse de
Catalin si Luceafar.

Constantin Noica sustine ca versurile ,,O, de Luceafarul din cer/m-a

prins un dor de moarte reprezinta cheia de intelegere a poemului. Dorul de
Luceafar devine astfel dor de moarte si aceasta sintagma are o dubla
semnificatie:pe de o parte exprima un dor extrem, iar pe de alta parte poate
insemna razgandirea fetei si regretul de al fi refuzat pe Luceafar. Cu toate
acestea insa, fata pare sa inteleaga imposibilitatea atingerii absolutului in
iubire, afirmand:,,in veci il voi iubi/ si-n veci va ramanea departe,
acceptandu-l astfel pe Catalin cu care sesizeaza compatibilitatea:,,inca de
mic/te cunosteam pe tine/si guraliv si de nimic/te-ai potrivi cu mine.
Romantismul romanului este sustinut si de partea a treia, ce cuprinde
calatoria Luceafarului la Demiurg, pt. a-si cere dezlegarea de nemurire si
ilustreaza planul universal cosmic. Descrierile de la inceputul partii a treia
redau o viziune eminesciana aupra lumii zborul Luceafarului
este unul intergalactic, iar viziunea este una romantica,,Cai de mii de ani
treceau/in tot atatea clipe, sau ,, parea un fulger neintrerupt/ratacitor prin
ele.
Eminescu imagineaza aici o calatorie ce pleaca din lumea creata
inspre cea increata, iar locul demiurgului pare sa fie asemanat cu cel al
haosului primordial regasit si in Scrisoarea I. Descrierile sunt antitetice:,,nu
e nimic si totusi e/o sete care-l soarbe, setea echivaland aici cu setea de
cunoastere.Dialogul dintre Luceafar si Demiurg este unul dramatic,
Luceafarul ca simbol al omului de geniu primeste un nume simbolic:
Hyperion, ce inseamna deasupra mergator.Eminescu utilizeaza aici
principiul latinesc ,,carpe diem, astfel eroul este dispus sa renunte la tot pt.
o clipa de iubire ,,pentru a-mi da in schimb/ o ora de iubire
Demiurgul apare doar ca voce ce refuza , dar discursul sau este unul
argumentat, Strofa cheie este bazata pe o relatie de opozitie intre omul
superior si omul comun,,Ei au doar stele cu noroc/Si prigoniri de soarte/Noi
nu avem nici timp nici loc/Si nu cunoastem moarte. Simbolurile centrale
sunt : Luceafarul caruia I se atribuie nemurirea si indiferenta, si fata de
imparat careia I se atribuie norocul si ferucirea.
In partea IV-a reapare imbinarea planurilor si o ultrima infruntare intre
cele 2 lumi.Catalin si Catalina devin acum in mod symbolic cuplul de
indragostiti, a caror iubire este protejata de simbolul florilor de tei,
apropierea de fata il inalta si pe Catalin, care acum pare sa aiba un nou
discurs,in secventa finala vorbeste ca un barbat indragostit, care a preluat
ceva din tonul initial al fetei.Petru Cretea considera ca ultimile cuvite din
poem sunt neverosimil de straine firii sale si par adresate cand fetei, cand
Luceafarului.

Apare o ultima invocare a Luceafarului , dar de aceasta data ii cere

lucruri posibile:,,patrunde in codru si in gand/norocu-mi lumineazaAcelasi
Constantin Noica afirma ca in finalul poemului,,Luceafarulse intampla un
lucru paradoxal : lumea de jos vine sa salveze imaginea marelui geniu.Pt.
Luceafar chipul din castel devine chip de lut, iar alegerea fetei il determina
sa afiseze o atitudine de superioritate specifica geniului ,, traind in cercul
vostru stramt.eu in lumea ma simt/nemuritor si rece
Consider ca tema si viziunea despre lume este una evident romantica,
poetul alege tema geniului, plasand omul superior intr-o poveste de dragoste
incompatibila cu o fiinta ce apartine lumii commune.
In primul rand viziunea romantica este sustinuta de tema iubirii si de
motivul fundamental al visului.Mircea Cartarescu afirma ca poemul
Luceafarul este in definitive un poem al somnului. Eroul lui este fara
indoiala Catalina, visatoarea.
Pe de alta parte simbolul Luceafarului este unul clar, ilustrand
imaginea geniului prin Hyperion ce nu vrea sa se adapteze, cerand
Demiurgului ,,o alta soarta, cu toate acestea poarta insemnele geniului:
singuratate, indiferenta si ratiune.
Asadar poemul eminescian este un poem al vocilor, cuprinzand
vorbirea poetului in diferite registe lirice .