Preot Dr. VASILE RADUCA ANTROPOLOGIA SFANTULUI GRIGORE DE NYSSA a CADEREA IN PACAT $I RESTAURAREA OMULUI CARTE TIPARITA CU BINECUVANTAREA PREA FERICITULUT PARINTE TEOCTIST PATRIARHUL BISERICH ORTODOXE ROMANE & EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC $I_DE MISIUNE ‘AL BISERICI, ORTODOXE ROMANE BUCURESTI — 1996CAPITOLUL 6 RESTAURAREA SUBIECTIVA, INSTRAINAREA INDIVIDUALA DE RAU Restaurarea naturli umane este un proces care, pe de 0 parte ineepe cu Inumanizarea Cuvantului lui Dumnezeu in Fecioard si se sfargeste cu Tnvierea, Iniltarea si gederea de-a dreapta Tatilui; pe de alt parte, este un proces care se continua in istorie, dar pornind de la momentul lisus Hristos. In procesul restaurarii subiective, lucrarea lui Hris~ tos se repetii oarecum in fiecare ins care se intoarce la uni- versul redeschis in Hristos si de Hristos. Penfru a-si impro- pria «natura» transformaté de Hristos, omenirea trebuie s& ia cunostinta de noul ei centru si si Iucreze in El si prin El acea suprem’ «sintezi de moarte si de viaiéir. Dupa cum Hristos a mantuit lumea, prin puterea divin care in unitatea ei a suportat separarea trupului de suflet, la fel crestinul trebuie, prin asemnarea cu Hristos, si coopereze la aceasta sintezd> | Dupi Sféntul Grigore, Hristos ne-a rascumparat, De aceea noj nu ne mai apartinem. «Suntem proprietatea Celui care ne-a rascumparat cu pretul vietii sale si nu mai trebule si traim decat pentru Eb>?, CONVERTIREA Dacd pentru Sfantul Grigore de Nazianz revenirea la Hristos este 0 convertire (Om. 38, P.G. 36, 316A), pentru Sfantul Grigore de Nyssa convertirea aduce cu sine o in= stréimare, dar de data aceasta in sensul invers decdt cel fin care ea s-a produs in paradis. Este Instrainarea de stare 1. Hi. Urs von Balthasar, op. city p. U4, 2! De pert. chr. forma, 46, 261 Dj en rererepee sees enn = RESTAURAREA SUBIECTIVA 299 unde omul a ajuns «din lipsa participarii 1a Dumnezeun® 5) 1a incilcarii poruncii dumnezeiesti. Sfantul Grigore este foarte sensibil la principfiil reciprocitati: dintre realitatea care ne inconjoardi si starile sufletului, acestea modificéndu-se in functie de ce-i ofer& celilalt. In acest sens, el consider’ ci «cea ce iubim impropriem si ne transformim spre cea ce ne orientém tainic. Mai mult, sufletul s-a unit intr-un anume fel cu ceea ce a jubit; iubind, asedar, binele, el a stabilit le- gituri cu binele, iubind pécatul, a intrat in legatura cu raul> ‘, Tubirea sau ura constituie criterii ale apropierii sau indepartarii atat de Dummezeu cit si de rau. Dupa piicat, omul‘s-a amestecat cu raul in asa masurd incdt acesta i-a devenit un fel de element cvasi-natural. «Raul s-a depus in scobitura acestei vieti (cu toate ci nu pentru aceasta fusese creata) si S-a scurs cu ea ca 0 drojdie si ca un noroi care murdirese natura omeneasci, impiedicénd-o, prin murdaria si privesacd lumina adevarului dumnezeiesc» ®, Omul s-a golit de «vin», adici de bine, iar locul ocupat inainte de bine fa fost umplut de rau, care devine asa de obisnuit pentru om incAt acesta are impresia cA raul ar face parte oarecum din el. Pentru a exprima mai concret aceasti idee, Sfantul Gri- gore compara réul amestecat cu natura omeneascé cu negit care cresc pe trupul omenesc, ca si cum i-ar fi naturali, cu toate cd in realitate sunt altceva dacat corpul. Instrdinarea de réu este produsi de libera schimbare de atitudine faté de cel ce s-a instalat in mod nenatural in om «Cand iubirea va ajunge la bine [...] urmeazd in mod necesar instrinarea de ceea ce se opune binelui. Cfci iubind infelepclunea adevarats, urém cu siguranta prostia. Daci privim cu fubire curdtenia, este clar cd ne 3, Dupl Sfantul Grigore, cunoasterea tui Dumnezeu este partict pare la Dumnezeu, Necunoasterea lui Dumnezeu este negate a puterit de. cunoastere, Instr&inarea de vielS 9 urmat fsptului ‘ca nua. fost activala partielparea la Dumnezeu, Pentru aceasta Creaiorul oricdrui Dine a luerat In nol vindecarea de ‘rau, De infant, 46, 176 BC. 4, In Eccl, VIM, 733 CD; Donough & Alexander, 417, 10—418, 16. 5. De or, Dom, IV, 44, 1168 A.300 ANTROPOLOGIA SP. GRIGORE DE NYSSA dezgustim de mirosul infect al mlastinii, Dac& iubim binele, ne indepirtam cu siguranti de legitura cu rub» 6 Dupa cum intre bine si réu nu exist’ vreo apropiere, 1a fel In viata omeneasc& nu va exista nici un compromis intre predispozitia spre bine gi inclinarea spre ru. Orientarea spre ine cere angajarea totala a omului. Iubirea este alipire, dupa Stantul Grigore, de obiectul iubit care exchide orice omestec cu potrivnicul sau. cnstriinarea de rau devine principiu al familierizarii cu binele>’, Tn alté parte, Sfintul Grigore Scoate in evidenta valoarea educativi a Psalmilor care con- siderd ca fericita instrdinarea de rau, instrdinare care sé face principlu al impulsiunit spre bine*, «Dar instrainandu-ne de rau prin lucrare, prin cuvant si prin cugetare, curditindu-ne de petele proprii, inseamnd ci iubim desivarsirea dumnezeiascé, cea supra cereasca» 9, a Aceast a doua instréinare, ca si prima, nu este o de- plasare spatiala, ci o distanfare, dar de data aceasta de riu, realizati fn adéncul omului, distantare produsi de libera ale- gere®, Sfantul Grigore spune, asadar, ci «Dacé cineva va putea si se instraineze de reduc- fiunile raului sl se va indrepta din interior spre mai bine, intoreand, ca sé spunem aga, spatele pécatului, sufletul sdu asezat in fata bundtatilor viitoare se va face ca 0 oglinda in care formele virtufii infatisate de Dum- nezeu, se vor imprima in sufletul curdtit» delle cuprinse in citatele de mai sus sunt, am putea spune, afirmatii de principiu care, de fapt, implicd eforturi sustinute pentru ca omul si recapete starea de dinainte de cat. In aceasti cale omul nu va fi nici abandonat de Dum- nezeu, dar nici capabil si infptuiasca toate numai prin pro- 8 In Eccl, VIL 44, 720A; Donough & Alexander, 399, 17—400,3. 4%, De beat, Vili, 44, 1293°b. 8. In Psalm, 1,’ 44, 496 A; Donough & Alexander, 26, 23—20. Ibidem, 1X, 485 Dj Donough & Alexander, 8 1-7. 9. De’ forma ehr., 46, 245 B; Jaeger, VIIL. p. 138, 15-25. 10. Ibidem, 44, 246 BC; Jaeger, Vill, 140 510, 1, De vita Moysis, Il, 44, 340 AB; Musurillo, 46, 13-18, S.C. 1, 44. ES = RESTAURAREA SUBISCTIVA 301 prlile-i puteri. Eforturile lui trebuie unite cu harul lui Dum- nezeu, bogat in lucragile lui, in spajiul nou-deschis de Hris- tos, adic& in Bisericd, trupul tainic al lui Hristos Dumnezeu este Cel care prezintai chipurile virtufiin, dar tot El este si Cel care di puterea ajungerli la ele. Totul este dar al lui Dumnezeu #, Lucrarea omeneascé recapité vigoarea incepu- turilor con-figurandu-se chipurilor si formelor virtutii infi- tigate de Dumnezeu, indepirtind totodati adausurile strdine care Lau desfigurat. Este o lucrare dumnezeiasci in care ‘maestrul este Dumnezeu, El ne «subfiazin metodic, inaintand spre desivarsirea omului care se va regisi innoit in mainile Creatorului. In «Comentariul la titlurile Psalmilor» Stantul Grigore descrie metaforic procesul «nsubtierii» naturli umane Inconjurate de réu. «Mai intai de toate El ne separa de picat ca de o sténc’, de care fuseserim legati printr-o anumité. re- Jatie ; apoi El clopleste materialul, inléturand ceea ce-i era de prisos ; apoi, lovind (clocinind), incepe si dea 0 formi materialului existent in sensul aseminarli cu ceea ce si-a propus, prin smulgerea a ceea ce impiedici imitarea; si astfel, netezind si slefuind eugetarea noas- tra, datorita unei invatituri met fnalte, prin pecetea vir~ tutii, el di forma in noi lui Histos, dup’ chipul Caruia am fost la Inceput si dupa chipul Carula ne facem acum 2, Omul, autentic se aseamin in acest text cu o statule care «estéAascunsti» in interiorul blocului de piatra. Pentru a face si apard statuia, artistul inldtura platra care este de prisos, prin lovituri de clocan. Oarecum tot asa, Dumnezeu, indepairteazi de om ceea ce fl impiedicd si imite pe Dumne- zeu. Este un aspect foarte interesant al pedagogiei dumne- zeiesti, sesizat de tofi cei care au scris opere ca continut du- hovnicese : Dumnezeu atinge omul si se retrage, lasindu-l pe acesta si-si arate forma, reactia seu modul de actiune. Din 10a Bw ech, Vit, 44, 75 Cy Donough & Alexander, 41, 184 18: in Pauling Vise 14 750 Cy Dontigh @ Alexanen 6, 14-2,302 ANTROPOLOGIA SP. GRIGORE DE NYSSA nou alinge si se retrage, pentru ca acesta gustind prezenta Jui si meargi spre Dumnezeu, Omul nu este, asadar, pasiv in procesul revenirii la normalitate si al desavarsirii, Tot efortul Omului in vederea desivarsirii mu este altceva decat raspunsul siu activ la solicitérile filantropiei divine, . In Comentariul Precis la Céntérile céntirilor Stantul Grigore infafiseazi calea desdvarsirii ca o scara unde Cu- vantul conduce sufletul care s-a urcat pe ea si se indreapta spre El. Pe masuré ce omul avanseaz4 intru Dumnezeu, do- dinta creste, dar el constaté ci si nivelul atins este totdeauna un inceput si nu scop fin sine. Este o schimbare care umple sufletul atat de bucurie cat si de mahnire: bucuria contac- tului cu harul, mahnirea in fafa uimirii si ametelii provocate de ceea ce-i sta in fata. Cu toate acestea, artistul nu inceteazi s& modeleze piatra spre scopul propus : * «Ridici-te, spune Cuvantul, celui care s-a ridicat deja, si Vino celui ce vine deja: cel care aleargi spre Dumnezeu nu va epuiza niciodata spatiul larg al acestui progres dumnezeiesc. Trebuie si ne ridicdm mereu gi s& nu incetim niciodata de a alerga spre apropierea de El; c&ci de fiecare data cind Cuvantul spune ridi- ca-te $i vino ne da si puterea si urcdm mai sus» ™, Fiecare cuvant al Domnului, fiecare atingere a harului sunt «unelten care servesc si descopere in noi chipul lui Dumnezeu acoperit de pacat. Sfantul Grigore spune ca vin- decarea de rau, reintegrarea intru Dumnezeu, in fiinté si in viata, sunt strans legate de taina Evangheliei ©. Nici o separatie, asadar, nu exist intre sfintire si invatdtura dum- nezelasca, intre har si Cuvantul lui Dumnezeu. 14. Th Cant, V, 4, 576} Langerbeck, 199, 12-100 vinadeyeieatoral oticarul bine cutive In Hot vindeearba de orice ru, vingechrea the cova bun, dat Cel care Dia ae ta eee hele se allt‘ neeanositeea ct Unsere Coe Geeg ee Bem GA ul este nstrdinare de Dumneza, cave este vats, vindecaron Q astfel de boala se va face in familiarizarea 1 : i netntoats ovat eb fa sun si nets De inant, 46, 176 ¢ RESTAURAREA SUBIECTIVA 303 Instréinarea de réu gi revenirea la Dummezeu au fost pregatite in toaté omgnirea, dar Dumnezeu le pregiiteste in mod special, de asemenea in fiecare persoand. Intoarcerea de la rau la Dumnezeu este convertirea, care survine in lupta interioar& a fiecdrui om, ca rezolvare a tensiunij interioare 2 unei naturi schimb&toare gi deceptionate in aspirafiile ei. In Dialog despre suflet si inviere Sfanvul Grigore face analiza acestei crize in felul urmator «Pentru cA natura noastri este intr-un continuu progres, noi suntem dugi in directia spre care alegerea noastré liber se incliné; in sufletul nostra, trecutul, pentru a spune asa, nu este asemenea viitorului. Na- dejdea, intr-adevar, precede migcarea, in timp ce man- tuirea o urmeazd... De aici, dacd nadejdea duce sufle- tul spre ceva frumos, migcarea liberel alegeri lasi 0 urm& adancé in memorie. Dar daci omul se intoarce de la ceea ce este mal bun, nddejdea ingeala sufletul prin idolul frumusetii, iar amintirea care urmeazi celor infaptuite devine rusine. Atunci in suflet se iscd o Jupta interfoara, nddejdea fiind acuzati ci a condus rau libera alegere. Suferinta rusint: descoper& sensul real téitii cand sufletul este chinu't de rezultatul lucrarii Jui : este lovit de c&int ca de un bici» 1. Tot ceea ce se sdvarseste in viati ramane fixat in «me- morien, mai bine zis in constiint. Constiinta, asadar, acuzi dorintele ‘ipsite de sens. Mustrarea de constiinta si suferinta pentru rugine provoac& sufletului o crizi in care acesta este extenuat si ars de mustrarile constiinfei ‘7. Uitarea nu poate potoli criza, ea cerand schimbarea comportamentului. Dat fiind cf orice obiect, spre care s-a orientat preocuparea omu- lui a imprimat in natura lui urme’e sale, schimbarea com- portamentului, in gandirea episcopulai Nyssei, nu este numai ‘© intoarcere etic’, ci o purificare care incepe in structura in- timé a omului. In acest sens, Sfantul Grigore spune: «Nu 18. De an, ot res, 46, 92 AB. 1% Or, cat, Vill, 45, 37 AB; Merlier, 12-19, 59.304 ANTROPOLOGIA SP, GRIGORE DE NYSSA exist decét un singur antidot impotriva acestor suferinte, anume curifia comunicaté sufletelor noastre prin taina cre dinfei. Or prineipiul a ceea ce este confinut in taina credinfei este privirea spre patima lui Hristos, care a acceptat si Sufere pentru noi, Patima este crucea» # In Taina Crucii se afl, agadar, calea reintoarcerii, Omul trebuie s& treacd prin Hristos, sau prin ceea ce El a trecut, Aceasta nu este doar lucrarea omului, cu toate of decizia ve~ nirli la ea este comandaté de libertatea fiecdruii om, Dat find ci Dumnezeu nu forfeazi libertatea omului de a se decide spre El, cu toate ci hotdrarea acestuia de a se intoarce Ja Durnezeu, nu este totul, ea are totusi o importanté capi- tala in drumul intoarcerii, Actul liberei alegeri este socotit de Sfantul Grigore un fel de renastere, fiecare om devenind Proprlul lui parinte, modelandu-se fie spre vinfute, fie spre vieiu ®. Credinfa in Taina Crucii si Botezul introduce omul in lumea reinnoité de Hristos, unde procesul instrainarii de rau si de asemanare cu Dumnezeu incepe realmente, In cele ce urmeazi vom incerea si prezentim modul in care Sfantul Grigore @ inteles procesul desAvarsirii omului si treptatei instrainari de rau, Eforturile omului si harul Sfan- tului Duh colaboreaza in Bisericé in acest sens. Vor pre- zenta mai intdi mediul propice desdvarsirii omului si im- Plinivii sensului naturii sale, avand in vedere totdeauna Ii mitele si scopul temei noastre de cercetare, {8. De vita Moysis, Il, 44, 413 C; Musurillo, 127, 1-6; SC, 1, 119, Conceptul de ciedfete utilizat desiul de des de episcopul Nyssel, exprima relatia omului cu Dumnezeu, filnd legat foarte sitive. de nn Hlunea de credinja tn revelatie. Siantul Grigore il pune in leyattrd si fu adevaral (C. Eun., VIl, 45, 909 A: In Psalm. 1, 4h 449 D), cups care otientim lucrarea noastré. Scopul oviaviei (zie elastetac ) este Mimires celui (ce crede prin adevarul revelat in Cuvénlul tnoneni CE J Ibanez si F. Mendoza, Naturaleza de la «Busebelas en Gregorio de Nysa, tn Grv.NaPh, pp. 263273. 19. De vita Moysis, I, 44, 318, ABC; Musutillo, 33, 13—35, 1 In Marcle cuvant catehetic Stantuy Grigore spune ea in nagterea duliov niceascé omul este propriul lui parinte dat fiind c& el are pocbslitatce sh aleaga atat plrintole care Mt va fi util cat si elementele care, vor constitus natura Tul. Or. eat, XXXIX, 45, 97°D; Meridien 1, 195, 90, RESTAURAREA SUBIECTIVA 305 BISERICA Omul este expresia cea maj inalta a puterii creatoare iB personale a lui Dumnezeu. Pentru ca din punct de iS ie ontologic omul apartine lumii, céderea lui a avut one cosmice, Restaurarea, asadar, este un eveniment cae a omul si lumea. In Hristos, omul $i lumea sunt eee rea Ipostasului Coven Sera Paco eo on i elatia dintre Hristos sa ie og init fiinta, intre natura umana si cea divind, produs eS ae Bs tru totdeauna in Ipostasul Cuvanvului se a oe wa ak omenire, pentru totdeauna, insd prin har adica i — ‘Atanci schimbul se producea in Ipostasul eee on se produce in fiecare persoana umana care participa ate a umana indumnezeité a Cuvantului _ Drupal indumnez on. tui Hristos se ofera in har spre impartasire lumii ; prin cae jasi har lumea este unité cu Hristos, devenind un singur “ ects, pargi a existentel reinnoite s-a facut, pane Sfantul Grigore, «Eclesiast», adicé cel care adund - a a prin taina Evangheliei, omenirea risipita sis es a picat, Biserica este adevaratul Israel, iar Eclesiastul, ratul rege. «Adevaratul Eclesiast este Cel care reuneste a pliroma pe cei care erau risipiti si care face sa vind i unire pe.cei care s-au riticit In diverse iluzii si a cae oare, dac& nu adevaratul rege al Israelului, Fiul lui >, ere omeneasci picitoasa si dezorientata este ag format intr-o unire-comuniune care nut este numai o adu- zi, ci o pliroma care, la réndul ei, nu ci calitativi, principiul ei unificator nare, 0 suma de indi este doar cantitativa, F ne cosmicd, in MB. 20. Pr, Prof. I. Bria, lisus Hristos intr-o vigiun 4, pe 28 _ 100 ot Mice 1, , 620 By Donough & Alexander, 280, 813, 20 — Antropologia Sf. Grigore de Nyssa306 ANTROPOLOGIA SF, GRIGORE DE NYSSA fiind forta viu-facdtoare iului Pap aee re a Fiului lui Dumnezeu, Sfantul Gri- «Eclesiastul conduce sj i _Eedesias pre unitate pe cei care weiselt gi risipit, f&cand din ei o singuré turma, pen, fru ce nie unul sé nu fie neascultator la glasul ‘bunu “ pastor care vivificd toate [..] Acesta se numeste Eeesiact o si Doctor, Viata, Inviere, Lumina, Cale, ie 7 , Cale, Uri, Adevar si toate ‘numele pentru’ iubiea de Sfintul Grigore ex; 2 7 te ‘prima puterea cu totul deosebit Balesastata prin nume luate din Evanghelie care, pon Hooft numelor a episcopului Nyssei, indied activititile i. El aduna intr-o turma, omenirea risipita vin- decdnd-o, iluminand-o, umy d-0, l-o, pland~ i a spre inviere, deschizandu-i eT ee ee uga si calea spre Dumnezeu in oa re este o comunitate in activitate; in ea sunt ac- ‘vate médularele in intimitatea relafiilor personale stabi- lite Intre Capul ei si aceste midulare, a ®, c& nimeni nu poate spune «Domaul Iisus> decat in Duhul Sfant® si ci este imposibil s& ne unim cu Fiul dac& Duhul Sfént nu ar lucra inrudirea noas~ tra cu Domnul *!, El este impreuna cu Fiul dascalul Bisericii, inviitandu-ne toate, mantuind pe cei rétaciti si atragandu-i la ‘Viaté. El nu inlocuieste pe Hristos in Biserici. Acesta ré- mane pentru totdeauna Capul ei. Vorbind de activitatea Stan tului Duh in Bisericd, Sfantul Grigore nu considera c& ar fi 52. C. Bun, XI, 45, 912 C; Jaeger, 1, 228, 13. 53. sbidem,’ 11, 45, $51 By Jaeger, li, 395, 2—% 54 Ref. cont.’ En 1, 45, 484 A; Jaeger, 1, 927, 21 95. De 'Spiriiu Sancto, 45, 1325/A; Mueller,” 106, 3— 56. In aflud ; quand... 4, 1321 B, 37. De Spiritu’ Sancia, 46, 697 BC. 58. Cr. C. Bun, M1, 45, 475 BC; Jaeger, IL, 317, 47, 15—17, 59, Ibidem, T1,'45,_ 565 C; Jaeger, 11, 405, 99. 60. Ck. De’ fide, 45,145 Ay Mueller, '67, 3293. 61. De Spirit Sancto, 45, 1320 BCy' Mueller, 109, 21~29. 62. Ch In Psalm., Xi, 44, 541 C144 A; Mucliet, 155, 1722. 1 RESTAURAREA SUBISCTIVA aut incetat Capul Bisericii lucrarea Lui sau cdi ea ar fi fost trans feraté Duhului, - Sfantul Grigore nu vorbesie de un Cap al Biserieti in Cer (care ar rmane inactiv), si de ur. Duh Sfant care da vial Bisericii. Duhul care da viati Bisericii este Duhul Injelep- ciunii, Duhul Adevarului, Duhul Vietii, dar Viata, Adevarul si Infelepciunea sunt Fiul, Fiul lui Dumnezeu facut Om, prin urmare Duhul este al Fiului. Aceasta nu inseamna ca ar fi vreo energie a Fiului, Du- hul Sfant s-a pogorat. peste Apostoli la Cincizecime si a ramas peste ei, activand de atunci in Biserizi, Sfantul Grigore spune ca Duhul Sfant lucreazi in Bisericd in mod liber ® (dac& are libertate, este persoand, deci este persoana Duhului Sfant), dar El nu lucreazi separat de Fiul si de Tatél™, pentru ci nu s-a pogorat la Cincizecime in numele Sau; El a venit de Ia Tatal si in numele Fiului, B, _ | | on Frumusetea Bisericii este faccta posibilé prin unirea monioas' a harismelor (aparent separate) médularelor. Primind harul sfintitor ™, preoii au un loc cu totul spe- cial in Bisericd. «Ei sunt, madularele cele mai Dee anact Ei sunt faringele Bisericli prin care vorbeste Hristos dint care fac mai accesibile celorlalti Tainele eee Ha Fiind si ochii Bisericii care, atintiti spre Soarele Dreptatit, Fe Gant, vis, 4, 18, AD; Langerbeck, 208, 118 Ep. canchign, 43, 23 2h Ep canomien “ti, oly D; Langerbeck, 216, 1718 Fe Hideo’ Ks ah" s0Hk BC, Tengerbeck, 2A 1 Peder 7! ad, 905 BC; Lanyerbeck, 225, 212 aut, 312,gid ANTROPOLOGIA SP. GRIGORE DE NYSSA discern ceea ce este trecitor si strain naturii omenesti de ceea ce este durabil”, Sunt denumiri scoase prin analogie, In afaré de acestea, Sfantul Grigore ne-a lasat un text foarte important in care spune urmitoarele “ a Cantirii Cantarilor, unde prezenta lui Dumnezeu Mirele este evident, dar El nu se las& vazut , Se uneste cu recunoasterea ci Dumnezeu este cu totul altul faté de orice izbindé a cugetirii, Este momentul in care sufletul aprins de dragoste pehtru Mirele dumnezeiesc se daruleste fara con- difie intalnirii cu El. In paragrafele care urmeazé vom infiijiga mai explicit etapele progresului in Dumnezeu, etapele in care Dumnezet este Cel ce «bate la usa sufletului nostru prin sugestii si sim- bolurin, cerénd si ne deschidem Adevarului care «ne elibereaza de inteligenja care bajbaie in cdutarza realitatilor ascunse> Celui care conduce sufletul 1a mostenirea sa, inaltandu-1 mai intai pe Sinai-ul virtutilor, precum odinioaré Moise. SFINTELE TAINE: VIATA IN HRISTOS Iconomia restaurarii tuturor oamenilor in Hristos este restabilirea lor in comunfune cu Dumnezeu. Prin Sfintele Taine, pe care Sfantul Grigore le aumeste ch 2, cis dwayeing (adic modul de a fi al Bisericii — realitate sacra- 98. De vila Moysis, U, 44, 376 D; Musurillo, 88, 14-15; S.C. 1, 81. 99, Ibidem, eogem loco; Musurillo, 88, 19—20;'S.C. 1, 81, 100. In Cant, Xl, 44, 1001 B; Langerbeck, 324, 9, 1Ol, Ibidem, ‘Xi, 44, 1001 C; Langerbeck, 324, 13—22320 ANTROPOLOGIA SP. GRIGORE DE NYSSA mental’), sufletul este hranit si intarit, gasind in ele prin. cipiile inaintarii spre indltimi implinind 7h vgpe (norma, disciplina) Bisericii "2, Altfel spus, Tainele «curdfese» omul si indepirteazi de suflet si de trup picatul greu de sters si «in acelasi timp condue spre frumusefea inceputului 5. Forfa viefii crestine const& in Taine care determina si modul €i de a fi. Sf. Grigore numeste Tainele ck posta obp6oha °, (simboluri, simboluri mistice), ardtand prin aceasta ca ele leag’, precum niste zale, atat lumea de Dumnezeu, cat si pe cre- dinciosi unii de alti, Prin Taine, Biserica participé la har, cu conditia ca cel ce le primeste si aiba credinta in Cel de care se apropie si s-o marturiseasc’, «Cei care nu. marturi- sese credinja in Tatal, Fiul si Sféntul Duh, nu iau cunostinté de participarea la harul dumnezeiese oferit prin activitatile (numele) celor Trei Ipostasuri, in Taine» 14, Etosul Bisericii, agadar, este sacramental. Incercand si prezentém’ locul Sfin- telor Taine in procesul restaurarii omenirli, asa cum |-a va- zut episcopul Nyssei, vom incepe cu Botezul, Botezul Dupa Sfantul Grigore, Botezul este, Taina prin care se restabileste inrudirea intre Cel ce conduce $i cel care se lasi cdléuzit ™, Prin Botez, omul impropriazé lucrarea mantuitoare a Fiului lui Dumnezeu, obiectivata in parga pe care a luat-o din omenire. Sensul si utilitatea Botezului cer totala renun- fare la ceea ce reprezenta omul cel vechi si totala integrare in ordinea lumii re-create in Hristos. Pentru aceasta, Sfantul 1, 9502 GF BE vite Moysis, 44, 308 C; Masur, 97, 5-6; SC go, 10% I Dlem luminum, 46, 377 C580 Ay Gebhardt, 228, 20-224, ® aSimbolul» vine de la cupfahw — a tine legate Impreund dou realititi ca zalele unut lant. 104, Cl. C, Eun, X, 45, 980 BC} Jaeger, 1, 285, 26286, 15. Stantul Grigore, cel inai ‘original dintre mistici orfentali, aradicineaza erm viaja duhovniceasea In viata sacramentalé a Bisericli, Ct. H. Graet, Histoire de la mystique (tr. de Venglais), Paris, Ed. du Scull, Paris, 1972, pp. 9485. 105. CE. OF, cat, XXXV, 45, 85 Ay Meridier, 1, 161 - RESTAURARBA SUBIECTIVA 321 Grigore, considera, ca si Sfantul Pavel, c& Botezul este moarte si inviere cu Hristos. In Botez urmim simbolic moartea i invierea Iui Hristos. « '. Gisim in acest text elemente pretioase privind ritul Botezului in secolul IV in Capadoca: cele trei cufundiri in ‘apa botezului si invocarea celor tei persoane ale Sfintel Treimi, Botezul, moarte si inviere cu Hristos, nu este primit numai in numele lui Hristos, ci in numele Sfintet Treimi ne boteziirn in numele Tatalui pentru ci El este principiul a toate, in numele Fiului, pentru ci El este creatorul fépturii si in numele Sfantului Duh pentru ci El este implinitorul a toate. Marturisirea credintei si invocarea Persoanelor Sfintei Treimi reprezinti, dupa Sfantul Grigore, actul solemn de ascultare, de supunere fata de Dumnezeu. In Botez, actul de 105, In Baptismum, 46, 505 ABC Gebhardt, 228, 16-209, 5. stants Teeime, haturd necreats, martursi sh invocsta in Bote, devine ealaued a viel relanoite pra” nasteren,uhovalceascd, far eat, KXIK, 45, 100 By Meriaier, 4 21 — Antropologia Si. Grigore de Nyssa= 322 ANTROPOLOGIA SF. GRIGORE DE NYSSA feetate fata de Dumnezeu este echivalent cu negarea neas- a ii din Paradis. «Ne supunem, asadar, Tatalui spre a fi at e supunem Fiului pentru cd El insusi s-a supus sal si aoe supunem Duhului Sfant ca ajungem “int aga cum il numim gi cum El este in realitate» 7, mpotriva tezei semi-ariene, potrivit cai ZI cea in numele mori I Heats gt mu Intra Stn! elo, intul Grigore spune ci daci mérturisirea eredinfei trint, wre este inutil ean tot atat de inutile si celelalte rituri si E iceiuri ale Bisericii, printre care enumera ecetea, a ca ii ee: cilor, dreptatea comportamentului, viata dusi cu injelepetune, Preocuparea pentru ceea ce este corect, fuga de placere gf st aurea intra virtute. Daca aceste obiceiuri ale Bisericii nu au co valoare spre a ajunge Ja bine, sezulta gi mu putem z a macar s& pastram bunatatile duhovnicesti_ pri- ate ’. Marturisirea credintei trinitare si invocarea celor eee ale Sfintei Treimi sunt conditii ale adevaratului aaa 4S cc totodata si o comportare conforma cu viata ay eam Marturisivea de credinta, invocarea Dumne- ‘rii, darurile primite la Botez si comportarea noului botezat, sunt In stransa interdependenta comportarea are ca yunct de refering credinta in cele trei Persoane dumnezeiesti a lurisite si invocate, nu orice credinta si orice compontament, Intre credinté si trairea credintei este o Tegatura” organic De aceea darurile primite la Botez se pistreazi atéta vreme cat exist’ concordant Intre cea ce facem si ceea ce cred considera episcopul Nyssei. ace cig, Semen Precis 1a CAntirile cantarilors, Stantul Penis ee «moartea prin Botez cu Hristos este inviere ‘iunea cu Dumnezeu» 1 Pentru aceasta, com- ae Canonul 1 fal ‘Sfant dem loco; XXXV, 85 D—88 B; Meridier, 1—3. Ct. 436, 495, ‘glise, Ed. du Cerf, Paris, 1968, pp. 259, 264, 108. CLG. Bunn, X, 45, a80 CD 20 4, X45, 860 CDs Jaeger, 109, In’ Cant, Vii, a det By Lengerbece, he ioe RESTAURAREA SUBIECTIVA 323 portamentul nou-botezatului trebuie conformat noului spatiu care i sa ficut accesibil. «Botezul este inceputul relatiei noastre personale cu Dumnezeu, re.atie care se adanceste $1 se implineste prin celelalte Taine. Omut este ridicat prin Botez la viata de comuniune pen- tru cA el este inviat la o viafé comunitar, dup’ modelul Sfintei Treimi pe care a marturisit-o si pe care a invocat-o. Botezul este un dar, este Insé si o misiune, Trecerea prin Marea Rosie, simbolizeazd pentru Sfantul Grigore Botezul, iar poporul inchipuie pe fiecare credincios. Patimile (Inchi- puite prin armatele faraonului) treduie inecate in apa Bote- mului care prin toiagul credintei $i umbrirea Duhului Sfant devine inceput al vietii pentru cei ce cauti un refugiu si un inceput al mortii pentru urmaritori¥°. Armata feraonului ol toata mulfimea de arme, simbolizeazi diversele patimi ale sufletului cdrora omul este robit si pe care el nu mai tre- buie si le térascé dupa sine odatd ce a fost scos de sub tira nia lor. Sfantul Grigore subliniaz& caracterul liber al trecerli prin apa sfinfit’ a Botezulu! si angajamentul in sensul cclor Geclarate in marturisirea de credinté Cei care merg, deci, 1a botez «trebuie s& omoare In apa toate viciile care se lupti cu ei (..) celelalte patimi care s-au fécut, oarecum, naturale na~ turii noastre, fie cd este vorba de migcéirile rele ale sufletului ori de fapte care sunt consecinta acestora... Nici un rest de plcat nu trebuie amestecat cu viata cea noua; dupa cum ruptura,cu obignuinta pacatului prin convertire este inceputul unei vieti totalmente reinnoite, to: asa trebuie si ne ingro- pam orice egiptean adica orice forma de pacat in baia man- iuirii ca intr-un mormant si si iesim singuri, nepdstrand in viata noastré nimic strain ‘!!, Dupi cum in procesul restau- rari obiective in ‘Hristos, firea umand nu a fost pasiva (ecioara accept in mod liber si fie Mama, iar firea umani asumata din ea este activa In Ipostasul Logosului), tot aga $i 110, De vita Moysis, Tt, 44, 961 CD; Musurillo, 70, 11-71, 94 S.C. 1, 63. {11 Ibidem, 962 AB; Musurlllo, 72, 7-73, 12; S.C. 67, 8, In Cant, 1M, 44, 613 AB; Langerbeck, 76, 12—77, 8.324 ANTROPOLOGIA SP, GRIGORE DE NYSSA in procesul restaurdirii subiective inceputi prin Botez, Bote- zul aduce si innoirea viefii, dar nu se savargeste ca un ‘act magic. El cere diruire de sine si angajare din partea celui botezat (cind este matur) sau din partea nasilor (in cazul Boteaului pruncilor). Cei botezafi trebuie si lepede piicatele si toate patimile in vederea conlucrarii cu harul divin, «Cuvan- tul lui Dumnezeu patrunde in fiecare om, dacd acesta i se Geschide. El poate indeparta noroiul care se pusese pe chipul lui Dumnezeu, dacd omul colaboreazi cu El» 12, Botezul, imitare si reactivare simbolicd a mortii reale sia Invierii lui Hristos ‘, umbra si chip al mortii lui Hris- tos 1¥, nu schimba nimic in aspectul fizic, formele trupului ramfn neschimbate, dar el atinge potrivit' planului lui Dum- nezeu misctrile sufletului "5, in aga fel, incdt dupa iesirea din apa botezului omul este «oarecum altul fata de cgea ce fusese mai inainte"®, In baia botezului dupa ce omul a lepadat ceea ce-l stipanea mai inainte, harul lui Dumnezeu lucrand de sus este sters noroiul pacatului si forma fericité a chipului este regisita |”. In «Marele cuvént cateheticn Stantul Grigore spune ca, spalafi in baia Botezului, am devenit curati in ceea ce priveste libera alegere si lepadénd rdutatea din suflet ne-am schimbat spre mai bine 18 ‘ Botezul este asemuit cu o nastere. Este © nastere duhov- niceasca in care tofi cei care se impartagesc de ea pardsesc haina pacdtoasé facuté din bucditele si imbraci vegmantul slint gi frumos al renasterii!9, «Prin nasterea cea de sus, care este Botezul, natura omutui, este reconstituita, din stri- cicioasé spre nestricécioasa, reinnoindu-se din omul cel vechi Spre chipul celui ce l-a creat la inceput chip deiform (Beosités, 112. J. B, Schoemann, Gregors von Nyssa theologische Anthro- pologie als Bield theologic, in wScholastike 16/1943, p.190, 118. Cl, In Diem tuminum, 46, 585 AB; Gebhard. 228, 16—22, ji4 Cl in Ascensionem ‘Christi, 46, 692 A; Gebhardt, 324, 8— ai, 48, 692A; Gebhatat, 324," & 1 1G 1p, lem lunioum, 48, 516 B:, Genbara . Ibidem, eodem loco, Gebhatrat, 298, 6—10 MZ. Cl. De’ beat, Il, 44,1197 C. 118. OF, eat,, XLy 45, 101'D; Meridier, 2, 193, 118. Ct. In ‘Baptismum 45, '598 A; Gebhardt, 297, 23~25. 298, 56. RESTAURAREA SUBIECTIVA 325 tpoiupa )°, In Botez elementele care compuneau natura nostra sunt supuse jinei reconstituiri din stricicios spre nestricdcios @!, Nasterea prin Botez inseamna reconstituire a naturii umane si 0 innobilare a elementelor care 0 compun, pentru c reconstituirea si innobilarea se inféptuiesc pr unirea cu Hirstos. In Botez se infaptuieste un fel de intra- pare tainicé a lui Hristos in fiecare om care devine prin urmare el insusi fiu al lui Dumnezeu. infierea dumnezeiasc este o alt consecinté, a Botezului, infiere implinita prin incorporarea fiecdrui om in Trupul teinie al lui Hristos ; si in= vers, prin intruparea tainicd, sacramentalé, a lui Hristos in fiecare nou botezat. «Omu! devine fiu al lui Dumné u printr-o nastere duhovniceascd.... Omul schimba oarecum propriul sau Eu, primind fn locul lui un altul (Hristos)... Dez~ bricindu-se de el, omul primeste natura dumnezeiased (iy felay gioty ) el devine fiu al lui Dumnezeu, primind ceea ce nu avea si lepidand ceea ce avea (pacatul) 22, . _ Schimbarea produsa prin Botez este de aga maniera, incat omul vechi dispare dupa ce s-a impodobit cu faptele drepta~ \ tii, «in cei care s-au f&cut de acelasi neam din cauza iubit de oameni a lui Dumnezeu, a fost imprimaté asemanarea cu “Dumnezeu (adicé posibilitatea de ¢ progresa intru Dumne- zeu 5. In Botez, sufletul mutandu-se din - inselaciune la adevar, forma de viafa intunecaté s-a schimbat in frumusete juminoasa:,, pentru ci Hristos a venit in lume pentru ilumi- narea celof care se gaseau in intuneric, fara sa cheme pe cel drepti la pocdinta, ci pe paciitosi, pe care, prin baia renaste- a facut sa straluceascd precum stelele» '**. Natura umand primeste egalitatea cu ingerii 5, participarea la viata!" cu "u, unindu-se cu Hristos 1-25, Ibidem,326 ANTROPOLOGIA SP, GRIGORE DE NYSSA care s-a amestecat, de altfel, in apa Botezului, prin harul Duhului Sfmt". Acest har i-a dat vegméntul’ nestriciciu- nil, a spalat pacatele si a sters jignirile %. A dezlegat ie- gaturile, ia redat familiaritatea cu Dumnezeu si curajul de a vorbi direct cu E1190, Botezul nu red, desigur, desdvarsirea final, ci ne des- chide drumul spre ea, ne reface partasi la ea. Apa Botezului se face mediu in care harul Sfantului Duh lucreazi pentru méntuirea celui care intra in ea, cu conditia ca cel care cere botezul si aiba in acelasi timp si binecuvantarea preotului !! Sivarsirea Botezului fine, agadar, de puterea sacerdotala $i nu de ministeriul comun al tuturor crestinilor, Nou-botezatul «smuls din labirintul fra iesire al mor- li» dupa ce «straja care pazea poarta a fost data lao parte» !, se angajeazi pe drumul unei noi responsabilitatf, El trebuie sé-si duc viata in asa fel incat ea 4 fie o continua imitare a mortii si invierli lui Hristos cu care omul s-a unit in baia botezului. In Botez, omul a primit, dupa Sfantul Grigore, «principiile si cauzele marii invieri> !%, pe care el trebuie s-o pregateasc& de-a lungul intregii sale vieti. El a primit din now “aripile> pe care le pierduse prin pacat, spre a putea «i se miste prin univers» cu Dumnezeu "5, Este vorba de posi- bilitatea primita de a duce o viati lang’ Dumnezeu, dar in acelasi timp ficuta totdeauna demna de cel in apropierea cdruia se giseste. In Botez harul primit este darul lui Dutnnezeu, ge- 427. Cl. C. Bun, 11, 45, 501 Cy Jaeger, , 345, 9-17. 128. Ck. De Baptismo, 46, 420 C, 429 D, 129. Ct. in Diem tuminum, 46, 580 C; Gebhardt, 224, 4-7. A se vedea si E. Moutzoulas, op. ell, p, 170. 130. In Diem luminum, 46,580 A; Jaeger.Langerbeck, 292, 2324 131, De Baptismo, 46, 424 D. 132, Ct. Or, cat,” XXXV, 45, 88 BC} Meridier, 3—4, 161—163, 138. Ibidem, XXXV, 45, 92 A; Botezul. inareapta viata spre nestricaciune. Thidem, XXXII, 84 By Meridier, 1, 152 134. In Cant, XV, 101 A; Langerbeck,” 448, 13167 De indata ge Dumnezeu ne-a privit cu ochiul fllantropiel Sale om’ devenit de {dala imaripatl ca Ta stares alntl, Jbidem, 111 By Langerbeck, 4a 195, Tbidem, VI, 44, 945 AB; Langerbeck, 251, 11—15. Cf. K, Skou- teres, «Mecsuponopeiv® nai cavymercuponopety®.. pp. 101. RESTAURAREA SUBISCTIVA 327 nul de viata pe care urmeaza si-1 duci cel botezat va fi ins si reusita celui onorat cx acest har. «Cénd noi am fost ilumina spune Sfantul Grigore, am avut nevoie de iubirea Bineféc torului, Iubirea noastré pentru Dumnezeu si mantuirea noas- tra se arata in bundvointa fata de semenii nostri si in sérguin- ta la virtuten 198, . Viata noului botezat este vazuti de episcopul Nyssei, in maniera apostolului Pavel, ca viata unut soldat care are a dovedeascd vitejia in lupta. Si Sfartul Grigore spune ci cel imbricat cu atétea virtuti in baia renasterii nu va fi nimic «dac& nu va rezista numeroaselor fericole care au si-i asal- teze credinta, dacd nu va lupta impotriva trupului si impreuna cu trupul impotriva diavolului si dacd nu va tine piept cu Vitejie loviturilor de sigeti ale duburilor rele» 7, Insistenta episcopului Nyssei asupra calitatii vietii de dup’ Botez are un motiv simplu : este imposibil si ajungem la mantuire dact nu urmam acelasi drum" pe care Ia urmat Hristos, cu Care ne-am angajat in Botez si conlucrim. In moartea si invierea cu Hristos, omul a primit puterea de a trai in ascul- tare de Dumnezeu. Euharistia Tainele sunt, pentru episcopul Nyssei, diverse forme de participare la Dumnezeu in scopul méntuirli, «Scopul lucrarii, dumnezeiesti este mantuirea celor care au nevoie de 196. Haral ste darulStapanului, reusite tos este a celul cinstit (cu harui) De Beplismo, 46, 459 D--i3iA. Nout flumiiat va face bine Si'uneasck cu credinia si poruneo, Thidem 20. TH? Ibidem, 16, 328 © . 188, Gr Or, cot. MOLY, 45, 88 AD. Meridier, 2. 161. Sfantul Grl- ore este foarte eu fod co cel care eins Boteral pind Ia starsitl let, preterand flbdclt mei mult» viahh aeomena cu cea, dust Ue piginis gh fase de cel care. se boteszé in oportunism. tn. time Stpitol al’ Marelus ‘cuvént “catehette” (EX), el spune nor asemenca Gafren 4 et nu se ucuré reclmente de fete bate, otc ska at. doer” Wupul tars a8 ‘spele st petele paestulul, pentru Weterus ramos pentru el ape simpli ipsita de, prezenta Dunalal Stunt, Biserica nu ar fi spus eceasta, Episcopal Nyssel dovedeste. prin sceasta accentul deosebt pe care-1 pine pe viela-moreld. = nou Boterat gi'pe responsabilitatea ce tebuls 5-0 aibé neofiil cénd vin le Bote| 328 ANTROPOLOGIA SP. GRIGORE DE NYSSA ea, Méntuirea incepe prin curatirea in apa Botezului, $i curatia adevarat’ este Dumnezeu> ', spune Sfantul Grigore. Dupa cum Botezul este participare la viata lui Dumnezeu, Euharistia este participare la neprihinirea lui Dumnezeu, Episcopul Nyssei pleac de a ontologie pentru a arata nece- sitatea_ontologica a Euharistiei) Tot ceea ceste creat este schimbator, dar scopul schimbabilitatii omului este miscarea inspre si in statornicia lui Dumnezeu. Schimbarile produse in om constituie un fel de nastere continua a cirei fort este data de «dispozitia inimii» “0, adica de adancul din sufletul omenese, si de credinta sa, Sféntul Grigore cauta si determine pe auditorli constienti ci nu creatura, ci Sfanta Treime trebuie Socotité si recunoscuta drept principiu al nasterilor spirituale «pentru c& cel care s-a supus unei creaturi nu mai are na- dejdea mantuirii lui in Dumnezeu, ci a ascuns-o in acea creatura» "!. Sfantul Grigore spune c& omul se afl foarte des in situatia de a se increde in lume i nu in Dumnezeu. Fiinta psiho-fizied, omul se hraneste in doud chipuri: cu hran& ma- lerialé pentru trup si cu hrana spirituala pentra suflet. Prin redinfa, sufletul stabileste comuniunea cu Dumnezeu si pri- meste de Ja El hrana necesara. Dar nici trupul nu este separat de Dumnezeu. $i el trebule hranit intr-un anume fel. In trup Va {i stabilita, de asemenea, 0 comuniune viu-fécitoare cu Dumnezeu, si aceasta se va face printr-un mijloc asemanator modului in care comuniunea fusese rupté (prin hrana mate- riald). In acest sens, Stantul Grigore utilizeazi imaginea otrd- vii sia antidotului : omul trebuia sd ia un antidot pentru a face inactiva otrava. «Antidotul nu este altul decat. acel ‘Trup care s-a ardtat mai tare dec&t moartea si care s-a facut noua inceput al vietii> ™*. Este vorba de parga naturii ome- nesti asumata, mantuité si indumnezeita de si in Cuvantul lui Dumnezeu®, Altfel spus, trupul va primi o hrand materiala 139, Or. cat, XXXVI, 45, 920, Meridier, 2, 173. 140. Ibidem,” XXXIX,' 45, 100° By Meridier, 4, 187. 141. Ibidem, eodem foce. 42, Ibidem, XXXVII, 45, 99 By Meridier, 3, 175, 143. Ch. Or, cat XXV, 45, 85 D—88 A; 'Meridler, 1, 161, RESTAURAREA SUBIECTIVA 329 ( sbitt, plina de Dubul Sfant, care, ca un aluat, va ‘chime Win interior osté frdmantatura «Trupul ene prin prezenta sa in cel care |-a primt, transforma In ae naturii sale tot organismul, Dar, pentru a pitrunde th ‘up Vy) ROMnIstd alta modelitate deoét aceea de a se amesteca, prin Intermediul hranei si al biuturli, cu organele viet Trupul nemuritor este firea umané asumatd, Indumnezeié st prosidvita in Tpostasul Cuvantului care, in chip euharistie se dis fara partinire celor ce-o cauti * spre sfintirea fleckruia. «Or, firea umana prosliviti, locuitdi si ea de nezeu a’ acceptat acest clement (elementul umed care © Tpraneste), fn. vederea subzistenfel sale, si Dumnezou care s-a revelat sa amestecat cu natura plerlioare spre a indumnezeiomenirea cu El, primind-o Ia imparts sirea cu Dumnezelrea ; fat pentru ce El se imparte ca 9 simanfa la to{i oredinciosii_urmand planul harulul, prip acest Trup compus din pane givin. $i El se amestecs cu trupurile credincioyilor pentru ca_aceasté unire 8 trupul nemuritor sé permit omullt s& se Impértégeases si el de nestriciciune. $i aceasta 0 da prin puterea bine cuvantirii, schimbind natura elementelor vizibile (painea i. vinul) In El insusi> “6, stant ca spune intralti parte c& «Cel care este totdeauna (¢ del dv ) ni se oferd, pentru ca, priminds:t: 2 noi, si devenim ceea ce este El. Cici trupul Cuvantulul S sangele care se afl In adest trup au au doar o callie © se face ditice celor ce gusta din el ; si dorit celor ce iubes vrednic de iubire> #. _ “ Buharistia este, agadar, rand, der si mijlocal une mei ‘mari dorinte dupé Dumnezeu. Ba intra in eredincios, fl tr 7, in Cant Tae Thi, XXXVI) 15 ABE Messier 31, 1791 CLT Tee nett anh BC dneger, VI, 1, 191, 22-102, 9. Hes: tos, dup SHantuGugore i go bine stunt calor cae) i wee De Vite Boys, had, 288 Di Meridien, 78, B14; SC. 1, 7 ese Or. cal, XXXVIL, 43, 97 Bi Meridier, 12, Mie Birseett With et tab ‘Az Donough # Alexander, 423, 412330 ANTROPOLOGIA SF, GRIGORE DE NYSSA sforma si prin el ea atinge intr-un fel gi pe ceilalti. Alife) Spus, Euharistia are si o functie extensiva. Cel care se impar~ faseste se umple de daruri, care sunt lucritoare, Impartasit si plin de puterea lui Hristos euharistic, crestinul straluceste spre ceilalfi ca mirosul une méncari parfumate» “, Taing comuniunii, Buharistia stabileste si intireste comuniunea in doud sensuri: cu Hristos si cu ceilalti credinciosi; in Buha. ristle devenim co-trupesti cu Hristos si cu semenii. Stralu- cirea puterii lui Hristos in noi, si prin noi, la ceilalfi, face ca Euharistia s& fie prin excelenté Taina unitatit Bisericli, Hris. tos primeste painea si vinul comunitatit ca pe o jertii. Duhul Sfant care odihneste din veci peste Fiul preface painea si vinul comunitatii tn Trupul si sangele lui Hristos. Péinea gi Vinul prefacute in Trupul si Séngele lui Hristos sunt pre- Zentate Tatalui si apoi, spre impartasire, In Euhagistie Trupul Personal al lui Hristos se uneste energetic cu Trupul sau mis- tic — Biserica — spre hrénirea acestuia, «Astfel, ‘Trupul lul Hristos, ca Trup euharistic, hraneste comunitatea — Trupul Sau mistic — si 0 activeazi spre El din interiors 1 Prefacerea painfi si vinului in Trupul si Sangele lui Hristos se infaptuieste «prin Cuvéntul lui Dumnezeu $i invo- careay Duhului Sfant. Ea se realizeazi pe Sfanta masa care 7, In «Epistola canonicd», Sfantul Gri- gore distinge trei categorli de pacate, dupa cele trei func- 155. De vila Moysis, 1, 44, 413 AB; Musueillo, 125, 26-126, 44 SC. 1, 117, 156. Ibidem, eodem loco, Musurillo, 126, 4—10; S.C. 1, 118, 197. In Cant, Th My 789A; Langerbeck, 45, 10—13, RESTAURAREA SUBLECTIVA 333 fiuni ale sufletului: pacate ale mintii, ale poftelor si placate ale maniei '. . - In prima categorie Bpiscopul Nyssei enumerd apostzia, idolatria, superstifile, vrijtoria, ghicitul si magia. Sunt pie cate care cer poctinga toati viata. Daci crestinal a cizut t aceste picate (cu exceptia primelor doua), el va fi supus la aceeasi penitenta ca si cei care au jurat sub violenté ; Pacatele provocaie de poft samt de ordin sexual printre cele mai grave, aver : adulterul si perverstunile sexu ale, Pacatele provocate de manie sunt cele care au ca oblect uuciderea. Existi i alte picate, ca fartul, violarea mormin‘e- Jor, setea de cagtig ete. Pentru toate, Sfantul Grigote propine si diverse canoane !¥. Penitenta face parte din disciplina tra- ditional, nu este impusd de duhovnic. «Ea este 0 veche a mA a Biserlcil care are originea In “ege (Vechiul pore 4 find confirmata de har (Noul Testament)» 1, Penitenta flind 0 masura terapeutiea, epitimla impusi de dunovnie este con. siderata de episcopul Nyssel drept tratamentul variat Ia. care este supus cel cizut in diverse boli splrituale 1! In acest taens metanoia este o teraple ™ spre tnéreptare ©, un remeal 1 care cere oricum edteva lacrimi ™®, Duhovnicul devine fet de penitent judeeator si medic priceput, care apreciaza nature si ponderea picatelor mérturisite, lucrand in respect bire fata de penitent. sr BS Fay cy win, 2-10, SL 8 165. Unera le gerantez stnitatea prin opi 31’ boie, altora Je ung334 ANTROPOLOGIA SF. GRIGORE DE_NYSSA Metanoia nu inseamn& numai regretul pentru picat, in- sofit de o activitate auto-punitiva si compensatorie prin care S-ar reabilita cel imbolnavit de picat, sau prin care ar da satisfactie lui Dumnezeu, ci este 0 reintoarcere 1a Dumnezeu de care crestinul s-a separat prin diverse cideri si decdderi, pierzénd comuniunea, «A vedea ci trebuie si ne curatim de Vicii, este deja o premiz& si o pregatire a victoriei contra dusmanului, cdci noi avem si ducem in viata noastra o lupta continua impotriva duhurilor raului care se afl in spatiu, In acest scop avem o singurd metoda de a rezista agresiunii acestora : metanoia, Cel care reuseste in el aceasta, este me- reu victorios impotriva celui care continuu atacd i Prin Pocdinta, ca practic’ a Bisericii dar si a fiecdrui ins, dupa Sfantul Grigore, omul se obignuieste si se exerseazA tot- deauna in vederea victoriei impotriva dusmanului, urednd metodic calea virtutii si «obtinénd victorie din victorie> 17, Metanoia este semnul cd omul se lupté continuu, dar in acelasi timp dovada unei experieri neincetate a harului gi @ progrestirii intr-o viata mai conforma cu angajamentul fa- cut la Botez, Taina pocdinfei, aga cum a vizut-o episcopul Nyssei, este o forma a vietii religioase profund existentiale si dovadi a unui puternic realism. Termenii utilizati de epis- copul Nyssei nu au un continut juridico-penitential, cum s-a obignuit, in special in Occident, sé fie perceputé Taina pocd- infel. Privind termenii utilizati de Sfantul Grigore pentru Taina Mérturisirii intelegem cateva etape importante ale el. Taina necesita o eayépevats — adic’ o méirturisire, care nu-si are scopul in sine, ci care implicé réspunsul sau sfatul de la persoana cdreia ne confesim. Prin mirturisire omul «scoate din sine ceea ce este nefolositor» (In cant. V, 872; Lang. 155) ; taina cere si perapéhera — dint, care implica totodata do- Tinta de schimbare a vointel, a intenfillor, etc, Regretul sau clinfa constituie doar un moment in procesul pocdinfel, Al 139, 205 Im Psaim, XIN, 44, $61 Ay Donough @ Alexander, 192, 20— 167, Ibidem, XIIL, 44, 561 BC} Donough & Alexander, 13, 20—23, RESTAURARBA SUBIECTIVA 335 treilea termen utilizat de Sfantul Grigore pentru a denumi taina, dar care ne sugereazi diverse aspecte ale procesului pocdintei, este pesivois. Aceasti nofiune nu are atat sensul de cdinta, cat sensul de schimbare a modului de a gandi si dea aprecia realitatea, schimbare a spicitului. Inseamna a gandi altfel decat in experienta pacatului. Acest aspect este cel mai delicat si determinant in indreptare, dat fiind ci orice pacat se consumA mai intai in spirit, Daca orice pacat este rezultatul unei intoarceri de la ori- entarea sau miscarea naturala a spiritului (orientarea lui este spre Dumnezeu), urmeazi cA a scrimba modul de a géndi, avut in pacat, inseamna venirea spiritului la starea “lui na~ turala. Inseamna a privi spre Dumnezeu, a-l lua pe El model al cugetarli si a ne elibera de egoismul nostru sau de iluziile unei lumi evaluate stramb. Metanoia este, deci, revenirea 5 ritului de la eroare la normalitate. Impacarea cere deopotriva ‘mdrturisirea pacatelor in fafa unui om care are o anumiti experienté in probleme de ordin duhovnicesc. Céinfa si ‘metanoia cer si o schimbare de compontament, schimbare care trebuie si aibé punctul de referint in altd parte decat in individualitatea celui ce se pociiaste. De vreme ce pocdinta implicé marturisire, ea este un act eclezial. In aceasta cali- tate, ea cere schimbarea gandirii si a comportirli dupa expe- rienta Bisericii. Este vorba de ascultarea de invatatura Bise- rici side lucrarea conforma cu norma Bisericti, Cat priveste timpul iertarii picatelor, se pare ci in vremea Sfantului Gri- gore era“ocazionat de marile sirbitori (cind catehumenii primeau si ei Botezul). Pentru aceste afirmatii ne bazim pe un text lasat de Sfantul Grigore «data pe Cel care randuieste bine toate, care aduce anotimpurile cu grija si conduce crugul vremii, care in- fatigeazi ziua mantuitoare cind noi avem obicelul sé incredintim catehumenii la infiere si pe cei intinati la curative, Iat& c& vine harul Imparatului care di iertarea celor doua clase de nefericiti; prizonterilor eliberarea,_ 336 ANTROPOLOGIA SP. GRIGORE DE_NYSSA far datornicilor iertarea» " Prizonierii erau necresti- nit, iar datornicii, penitent lertarea pacatelor era legaté oarecum de Botez, dat find ci ea era considerata ca un al dojlea Botez. Sfantul Grigore InvafA «ci trebuie si repetim mérturisirea gi lertarea pacate- lor tot de atatea ori de cate ori haina constiinfei s-a intinat, dupa exemplul aurarilor care topese aurul murdarit de ma~ teriale straine (de natura lui), si-l retopese pana cand me- talul prefios lasi si straluceascé frumusefea puritafli lu» 1 _ In secolul IV iertarea pacatelor era publica, Sfantul Grigore nu ne spune daci si marturisirea era publicd, Apof- tegmele relateazi ci a parintii pustiei se practica marturisi- rea pacatelor in taind (care era mai mult sau mai putin sa- cramentali). Capadocienii au fost in strénse raporturi cu P&- infil pustiei, Sfantul Vasile sfaituieste in «Regulile mici> c& trebuie «si mirturisim picatele cu discretie> gi anume «la cei clrora li s-a incredintat administrarea tainei Iui Dumne- zeur ™, Aceasta ne face sd infelegem cA in Biserica din Capa~ docia in secolul al IV-lea, marturisirea pacatelor se ficea in tain sau pe cale de a se savarsi in taind. Sfantul Grigore nu face vreo marturisire in acest sens, credem fnsi ci nu s-a Indepartat de invataturle date de fratele si maestru si, URMAREA LUI HRISTOS SAU CALEA VIRTUTILOR Viafa omului renascut prin Duhul Sfant fn Trupul lui Hristos si hranit cu painea cereasc, dup’ Sfantul Grigore, are un scop dublu; a) s& nu-si limiteze preocupirile la pre- cz acess Wigtt on gba a, et 190. Regulae breviue tratat sony 2m, Restlee brevius tratatae, CCXXIX, 31, 12960 A; CCLXXXVUL, RESTAURAREA SUBIECTIVA 337 zent, ci si priveased dincolo, unde tebule si caute realmente principiile fericirii negréite, instrainandu-se de legitura cu viciile si rdutatile, pfintr-o bund libera alegere "! si b) si fac& s& creascd In el iubirea pentru Durmezeu. «Buna liberi ale- gere>, intalnité la sfarsitul «Marelui Cuvént catehetion nu tre- buie infeleasd in sens occamian, ci ca facultate orientatd axio- logic, gcopul et fiind eliberarea de automatisme, de imediat. Ea ne elibereazd pe masura ce se intéreste ea insdgi in ale~ gerea binelui si nu a rdului, intre civersele forme ale binelui $i intre binesi mai bine. Este cea ce credem noi, scolastica mumea mai tarziu 1 Prezenta Duhului Sfant insuflejeste din interior toatd osteneala omeneasci iviti in drumul omului spre Dumnezeu. In orice demers, pentru a ajunge la scopul propus, sunt necesare un inceput’ bun si 0 cale sigurd. Dupa Sféntul Gri- VAL, OF. cat, XL, 45 BC} Meridier, 3, 197. $92, S$." Pinkaers, Esquitse dune’ orale chrétienne ; ses, bases a tol evangélique et Ia fo! naturelle, in «Nova et veteras, LV (1980), nr. 2, p. 118. 173, De inst, chr., Jaeger, 71, 23—72 2. 174, Ibidem, 54, 13-16. 22 — Antropologia Sf. Grigore de Nyssa338 ANTROPOLOGIA SP. GRIGORE DE NYSSA gore, Dumnezeu ne-a oferit o bazd solidi pentru pornirea noastrd, ca si cilduza care ne va conduce spre El. Este Hris- tos insusl. Moise, inainte sé vada pe Dumnezeu, a trebuit 8A se aseze pe stinci. In teologia Stantului Grigore, stanca pe care a fost asezat orice om, inainte s& reinceapa ascensiu- nea spre Dumnezeu, este Hristos %, Eforturile pentru de- savargire, In afara lui Hristos, sunt dup Stantul Grigore, mers prin dune de nisip, unde progresul nu este posibil. «Daca cineva, [...] dup’ cuvantul psalmistului, si-a Scos picioarele din adancul prapastici $i le-a pus pe stanc& — ‘sténca aici este Hristos, plinatatea virtutii — mersul su este cu atét mai rapid, cu cat, dupa sfatul lui Pavel, el este mai hotarat $i mai statornic in bine ; statornicia sa ii este ca o arip jar, in mersul spre indl- fimi, inima lui este ca si cum ar fi inaripagé prin sta~ tornicirea ei intru bine. Astfel, ardtandu-i lui Moise spatiul, Dumnezeu il incurajeazi si alerge; si promi- fandu-i c&-1 va ageza statornic pe stanea, ii indica modul de a alerga» 176, Avem in acest text céteva elemente foarte semnificative Pentru urmarirea modulut in care Sfantul Grigore a conceput Progresul in Dumnezeu, Hristos este deodat’ temelia ori- c&rei inalfari si directia acesteia; migcarea spre Dumnezeu nu este 0 miscare spatiali, dimpotriva, chiar statornicia este un fel de aripa care permite inimii sa se miste spre indltimile lui Dumnezeu fixandu-se intru bine, Pentra cd progresul in Dumnezeu nu se face traversind «un spatiu cantitativ deter minat» (in Dumnezeu orice determinare, fiind exclusi) — el, Progresul, este numit, paradoxal, statornicie si miscare. Aceasta Inseamna ci «cu cat cineva ramane fixat ferm intru bine, cu att avanseazi pe calea virtutilor» 17 175, De pert, 46, 269; Jaeger, VIII, 1, 1923! 19~24, 1, 1d? De vita" Moysis, i, 491, 405 -D'y Musuflo, 118, 18~21, Sc. 177. Ibidem, 405 BC; Musurilio, 147, 15—118, 4; $4 110, Hiistos este inceputul cai mantuirit $1 fandament ‘al vi Fe. C. Bun, Wl, 45, 617 Aj; Jaeger, Il, 359, 71d. 1 109— i viltoa RESTAURAREA SUBIECTIVA 339 Hristos este ealduza crestinutut pe drumul virtufii pentru ca Bl este Revelatia Adevarulul lul Dumnezeu, in fafa clwla atitudinea omulut eSte diferita tn comparatie cu atitudines avutd in fata oricdrei alte realitati a lumii, Sfantul Grigor spune urmdtoarele in acest sens : ; «Harul Domnului nostru ne-a dat cunoasterea Ade- varului, medicament mantuitor pentru cei ce-l primese in iubire. In acestia raticirea care incinta pe om si infumurarea trupului se sting, sufletul find unit prio lumina Adevérului cu Dumnezeu spre méntuirea lui» “Dupa episcopul Nyssei adevdrul este judecarea cole a reatitati, a Hintet sau o infelegere sigura a flinfel, Ade~ varul Tui Hrlstos aduce ceva in puis: este prezenfa iposto- att a lui Dumnezeu, alttel spus, insist Realitatea, sposta- ziati si puterea sa, care lucreazd asupra Eiienian ain a omulul, prezentinduri ceva eu totul nou fata de ade varul dedus din simpla contemplare @ lumii, Atitudines omului fat de Bristos — Adeviral absolut, actualizat, prin harul séu nu este o simpli «fata in fata, o simpla a tare, of o inte, Sténtul Grigore ne spune aceasia, cine ne explici motivul pentru care Dumnezeu nu a ari lui Moise, ci spatele. : “ Dumnezeu este comparat de Sténtul Grigore cu o cil care conduce pe cineva pe un en cons . i calea, trebuie si alba ochii afintiti zorienta. . «De aceea s-a spus celti condus: «Nu vei vedea fata mea adicd ctu nu te vel gisi faté in fatd cu cel care te calduzeste». Caci atunci vel alerga fn sens invers,de- eft el, Binele nu se opune binelui viciul este, desigu opus virtutii, Asadar, Moise nu face un fatd-n fati cu Dumnezeu, ci-i priveste «spatele», Intr-adevar, cel care priveste fata (ui Dumnezeu) nu va trai, dupa cum 178, De Instituto chr, Jaeger, 41, 2-9.340 ANTROPOLOGIA SF, GRIGORE DE NYSSA miarturiseste cuvantul lui Dumnezeu: «Nimeni nu ya vedea fafa Domnului si va fi viu». Ta vezi cat de important este si urmezi lui Dumnezeu pentru. cf dupa acste Inalfiri sublime si aceste teofanii pline de mirelie si slavi, aproape la sfargitul vietii, cel care a Invajat si meargi dupi Bl, este socotit abia vrednic de acest har. Urménd agadar, lui Dumnezeu, el nu va mai intélni In fafa lui nict © piedic& a picatululs 1) A urma lui Dumnezeu, a imita pe Dumnezeu, a asculta pe Dummezeu nu inseamna’a renunta la propria ta persona~ tate, ci este atitudinea bine gandita pe care omul o are in fata necunoscutului in care el urmeazi si meargi. Este un act de infelepelune, Crestinismul, , este, prin urmare, «imitarea naturil dumnezeiesti» promisiunes cireia vizeazd reintoarcerea omulul Ip bundtatile Inceputului» *, Aceasta este calea spre cer care nu este alt- ceva decdt asemanarea (éusiwats ) eu Dumnezeu 1 si indum- nezeirea, «Atunci cand omul va depisi limitele réului, spune Stantul Grigore, el va deveni intr-un anume fel dimnezeu prin efortul de curatire de ru, impropriindu-si ceea ce mintea cugeti cu. privire la natura lui Dumnezeu> 1, Imitarea lui Dumnezeu nu duce la identificarea cu El. Acesta rémane totdeauna Inaccesibil in natura sa, f&cdndu-se totusi impartasibil prin Iucrarile sau calitatile sale, dup. cum c tzune J- Lebon tn studiul consacrat teolgie episcopal Ideea de imitare si de participare la natura divind este ‘mai bine precizatd In omilia «Despre desdvarsire». Aici Sfin- 179, De vila Moysi on Ber Movs, At, 406 D2 ABy Masui. 121, 4 1b0; Be institute ‘chr, Jeeger, Vin Hone, i 40,677 BG: Hale Van Hex, ‘hou gy, OM Resurrer 12 professione christiana, 45, 244 By Jaeger Cl M'Petru 14. StantutGrigore.tatelege sd imitans sbuncte Werke — De perf, 245 Dj; Jaeger, 138, 15—17, emcee 13 De on. Dome, Sad, 1143 8 ins: Didi iin. MF. Lebon, Le Sort” due sconsubstan xuvittti gig bay, HE FOr du sconsubsantels niceen, in REE, RESTAURAREA SUBIECTIVA 341 tul Grigore spune c& Hristos, medicul si ctlduza vietii, ne-a oferit «comuniunea cy numele situ adorat. De aici se cuvine ca preocuparea crestinului s se orienteze spre imitarea lui Hristos, pentru ca «si arate in el pe Domnul care a luat forma in el, transformand chipul sufietului su, prin cea mai exact imitare a prototipului> '"5, Numele Iui Hristos (putere si intelepciune a lui Dumnezeu, pace, lumina, sfintenie, razé a slavel, pastor, hrand si bautura duhovniceased, piatra, apa, temelie a credintei, chip al lui Dunmezeu, primul nascut al vietii celei nol, primul ndscut dintre 2ei morti, mijlocitor, ete.) care indicd tot atdtea calitati si lucréri «trebuie si fie deopo- triva contemplate in noi pentru ca namele de «crestin» sA nu fie fals, ci si fie marturie a vietii!™. Dintre atributele lui Hristos, desigur, unele sunt imposibil de imitat, ceca ce face pe Sféntul Grigore s& spund c& «Noi imitdm cele pe care le putem imita; pe cele care nu ne sté in putintd sa le imitam le cinstim gi ne inchiném lor. Desigar, toate denumirile care explicd sensul cuvantului «Hristos» trebuie si straluceasc’ in viata crestinului, unele prin imitare, altele prin ado- rare» 17, Pentru cd notiunea de piwnate, imitare in limba greaci, este mai bogata decat imitatio in Jaina; in greacd inseamna nu doar imitare, sau configurare exterioar’, ci o integrare. A imita pe Hristos inseamna a te integra in Hristos, a trai in Hristos. Notiunea are, agadar, ur. sens intensiv, episcopul Nyssei, folosind in locul ei chiar netiunea de «amestec». In opiiéculul «Care este datoria crestinulul> ? avem un program al vietli virtuoase lisat d2 episcopul Nyssei, viata in care «reusitele> raman totdeauna coplesite de ceea ce nu a fost implinit, si de maretia a ceea ce, neputand fi imitat, este adorat. Este un aspect al sirergiei divino-umane «pe calea poruncilor» '88, calea desavarsirii, Vom reveni asupra 185. De perf. 48, 259 Ay Jaeger, VIL I, 175, 210. 186. Ibidem, “46, 256 AB; Jaeger, 17%, 20180, 1 187, Ibiclem, 256 Cy Jaeger, 178, 11—18. 188. De inst, chr, Jaeger, Vill, , 42, 1516.342 ANTROPOLOGIA SP. GRIGORE DE NYSSA arestui aspect, nu inainte de a prezenta virtutea, ca modali- tate de unire cu Dumnezeu si felul in care a inteles-o epis- copul Nyssei, Virtutea Virtutea la episcopul Nyssei este totdeauna legata de credinfa in Dumnezeu cel intreit in Persoane. Ea nu poate fi in afara lui Dumnezeu °, Chip al lui Dumnezeu, omul, de la inceput a fost impodobit cu virtufi, socotite de Sfantul Grigore drept «umbra a aripilor lui Dumnezew, Aceasta in- seamna doua lucruri: pe de o parte, virtutea nu este sino- nimé cu natura Jui Dumnezeu, ea nu este o esentd, ci ceea ce constatim «in jurul naturii divine, virtutea’ este o Jorté, 0 putere ; pe de alta parte, in cea ce-1 priveste pe om, virtutea este si forti dar si o stares Virtutea nu gxista ca la Platon drept abstractie personalizata, ci totdeauna ea este in relatie cu Persoanele dumnezeiesti. Atata timp cat omul participa 1a Dumnezeu, detine vintutea ca stare si putere, dat ind cA «virtutea desdvarsité este Dumnezeu insusi» ™, Prin natura ei, virtutea este legati de Dumnezeu si de Flinta cea adevarata. Prin infierea in Hristos, omul se face din now partas Ja viata virtuoasd, al cdrui scop este asemanarea cu Dumne- zeu". Scopul vietil omului nu este, asadar, realizarea vir- lutilor, ci schimbarea calitatii ei, prin virtuti. «Sufletul re- nascut prin puterea lui Dumnezeu, spune Sfantul Grigore, trebuie si crease pana la masura varstei duhovnicesti, ma- wurizanducse continu prin sudoarea virtutii si umplerea de hare 12 Virtutea nu este doar rezultatul zelului si al asiduitatii omului, ci iese din intélnirea harului si eforturilor omenesti. Aceasta intalnire favorizeaz’ cresterea omului in experienta Duhului Sfant. Iar maturizarea consté in patrunderea din 19. Ch. Im Cant, VIL 44, 989 Ay Langerbeck, 904 17005, 5 190. De vita Moysis, Ti, 44, 301 Ay Mustrtlio, 4, ty 191. In beat i. 44, 1300°C. 192. De insti ehr, Jaeger, VILE, 1, 1S. RESTAURAREA SUBIECTIVA 343 ce in ce mai abundenté a harului in natura noastra, Este un adevirat proces in caxe pe de o parte, prezenta crescinda a harului in om este conditionata, oarscum de eforturile aces- tuia, pe de alt parte harul di puere eforturilor de a ne impropria virtufile, ‘Tocmai pentru aceasta, dup’ Sfintul Grigore, Dumnezeu ne invitd si ne indeamna continuu le lupta dat fiind ci darul harului se masoara prin grija fata de el a celui care-I pri- meste: «harul lut Dumnezeu, prin natura lui, nu vine la cei care fug de méntuire, iar puterea ostenelii omenesti nt este suficienti prin sine si faci si urce spre prototip viata sufletelor daci acestea nu au har> !\, Asceza (Lotalitatea efor~ turilor menite sa disciplineze natura) nu are sens dacé aceasta nu duce la viata. Calea virtutilor se ingemineazi cu asceza spre umplerea naturli omenesti de mai multa viata, Umple- rea de viati nu este posibilé far har. In acest sens, viata virtuoasé este armonizarea naturii omenesti in ambianta ha- rului sau a naturii pline de har. «Pe calea virtutii, Dumnezeu este viata si sprijinul> !%, Virtutea este, asadar, participare la Dumnezeu, dar si condifie a unei mai largi impartasiri de darnicia ‘lui Dumnezeu. Este in acelasi timp rodul ascezei i al ajutorului de sus. Gasim la Sfantul Grigore sic alta definitie a virtutii, | scoasi formal din informatia sa filosoficé. Virtutea este legata totdeauna de discerndmant, ca lucrare conforma ratiunii %, eu © functie medicinal. In acest sens, Stantul Grigore spune, 199. Ibidem, Jaeger, 44, 16-23, 46, 9—16. 184, De inst, ch, Jaeger, Villy 46, 22-47, 13. 185, fn Cant. 1,44, 709 A; Langerzeck, 20, 15-16. 196, Cl. De Virg, XVI, 46, 385 By Cavarnos, 913, 1 119, 455497. “14, 10; SC.344 ANTROPOLOGIA SF, GRIGORE DE NYSSA sub influenfa lui Platon #” si a tratatelor de medieind anticat Pe core le cunoptea, o& virtutea este sindtatea sufletutui spre deosebire de picat, care este boala acestuia. Sub influ. cnfa Jui Aristotel ®, episcopal Nyssei defineste virtutea drept are mile ; abateres spre extremele situate de-o parte iciu» ™. «Cel care se ingrijeste de viata hui side sdnatatea sufletului siu va privi misloe a nepitimini, pastindae neatins de orice ines ol de orice participare la pati i ove pat patimile expuse de-o parte si de alta a ran tents Iu Aristotel este evidenth cu toate acesten, Stantul Grigore refuzd si spuna cA ar fi luat aceasta defini Se din filosotia de afar». BI secunoagte c& asemenea ma- Pieri de @ conepe witten se afl a flosoft ered, dar, dp Santa , ef sunt aceia care au luat din Scr secasta aoceptiune a view, Ca viniutea exte eae imparts teased, observd el, a epus-o mal inti Serptura (Mate 10, 16 ai mult, el considera aceasti afirmatie cao dogma : Dom- nul @ fnvatat pe cen! séi st nu trated preeum olle in Piflosul Tupi, s& ma fe numa porumbel, esi aibi in Inimal lor ceva din inflepriunea sarpelai®®. Virutea nu ant obfinuta prin amestecul de bine si de rau, ni fare «neutré> intre bine si rau, ci o curitire a calitatilor san BIRR, et 6, 56 By 18 Im. ev, Komtenton ich ot eptecopal Nystel oyun ole Tugerdsleiie Creroreeee eae ie ‘erhdltniss fer Antik-Philosophischen und_ jii ch Chriss then Fradtign, Augustinas Varian Ware fogs” St Heaeeh Cri tant Ste CE AEE mmo op oe Bice icetanen, 1, 68; 14a $8) 1198211009, a Sr of dos ie O22 8S, a iets tt SU are Be Prt LS tsar, 1, 2210, 95 SC, 15 128k ech, Vial 697 CDy Donough ‘Alexendse Tad SUE QE MS Unga i Te al lexander, 3 —104 ‘ a Br tat Eee In eel 'Viy 4, 607, CDs ‘Donough “Alesanger gh 9 48h 208. De Virg., XVI 23. 9. XVIL 46, 388 AB} Cavamos, 315, 618; $C. 119, RESTAURAREA SUBIECTIVA 345 vecine (candoarea si abilitatea) de elementele straine, pentru ‘a constitui pornind de aici, o virtute™™, amestec de nevinova- tie, de buna intentie si de subtilitete a spiritului. Dat find cd desvarsirea crestinad vizeaz’ toata fiinfa umané, virtutile se conditioneazd reciproc «pentru a duce la culmea dorité pe cel care practicd viata virtuoasi %, Culmea este puritatea sufletului si salasluirea Duhului Sfant in sufletul curdtit prin virtuti%, Conditionarea reciproci a virtutilor cores punde unei ratiuni interne a jucrurilor ; «nu se cuvine si punem la un loc in acelasi suflet patima si virtutea, spune Sfantul Grigore, nici si impartim viata intre cele contrare (ceea ce inseamna sa cultivim in suflet gréu si neghina), nici ca mireasa Mirelui sé se desfraneze cu dugmanii, nici s& 24- mislim pe de o parte virtutea, iar pe de alta parte si nas tem intunericul» 2”, Unitatea virtutilor trebuie si fie pre- ocuparea omului ingrijit de armonizarea 2, spun patrolog contemporan * fpmmee somes Reguli de viaté virtuoasa Putem spune c& toat al Putem spu te lucririle episcopului Nyssei a Gestivarsirea omului. Sfantul Grigore nea init ehieve Mads ree Gate ‘ateazii mal indeaproape problema desivar- a vorba de cele doua carti de comentarii 1a Psalm, rea precisi la Eclesiastul lui Sol : lui ; Sr lomon», «Téleuirea ee — Precis a Cantarilor C&ntarilors, «Comentariul la Fericiri», 211. W. Jaeger, Die ask nya Mey e_askelisch-mystische Theologie lumanistischen Led Benin 1980," Soot a len und. Vortragen, Berlin G, oman, Rrumuscled desavarsilt resting’ deg Bact Grigore dé Nys Pro Nyssa, in’ «Probleme ore ae Assn, leme de filosofie si Iiteraturd patristican, RESTAURAREA SUBIECTIVA 347 «Despre viata lui Moise>, “Despre Feciorie», «Care este pro- misiunea crestinului2», «Despre desavarsirea cresting», Despre scopul cel dupé Dumnezeu (al vielii» si «Despre asceza cea adevarata>. Primele lucréri expun mai pe larg diverse modalitati si exemple din viata virtuoasi, Ultimele trei contin si indicatii precise pe care trebuie sa le implinim in vederea desavarsirii si a restaurarli finale. Credinta si harul divin sunt cele doua conditii funda- mentale in vederea desivarsirii. Odaté angajat pe drumul de- saivérsirli, omul incepe asceza, ca nevoint& in perspectiva in- vierli — este continua moarte si inviere cu Hristos. ‘Mortificarea pasiunilor care ne duc la pacat este moartea cu Hristos, dar este 0 moarte fericié pentru c& se face «si- las al vietii, celei_adevarate» 23, Comuniunea cu Hristos pe drumul desivarsirii cere o golire de noi ingine pentru a face loc lui Hristos si o scoatere afard a ceea ce nu ne apartinea pentru a lisa s& creasci iubirea pentru Dumnezeu. Asceza implicd uciderea patimilor si mortificarea afectelor. Uciderea patimilor prin ascezi, se face vindecare celui ajuns la in firmitate prin pacat *, Mortificarea afectelor nu inseamn& anulare a lor, cl modelare dupa exemplul oferit de Apostoll si de Hristos insusi, Trebuie diramate in noi «constructiile réului> si nu trupul — templu al Duhului Sfant — fiind con- stienti cd de la Dumnezeu am primit «puterea de 2 curati, de a smulge buruienile, de a sipa si apoi de a separa, de @ reconstrui.si de a replanta» 2" virtutile in suflet. Asceza nu este infeléasi de episcopul Nyssei ca o lucrare in singurdtate sau ca o lucrare a unor oameni iegiti din lume, dar nici te~ meritate si bravada. Ea este exersarea sufletului si a trupu- lui cu scopul de a pune in armonie pe unul cu altul2!5, ca sufletul s& ritmeze toate in interior, utilizand facultatile sale 218. In Eccl, VI, 44, 704 Cj Donouch & Alexander, $61, 813 bia, Ibidem, "VI, 44, 705 Cr Donougs & Alexander, 383, 17-384, % 31g. Tbidem, Vi, 44, 708 Ay Donough & Alexander, 384, 16—385, 6. Ch, Ibldém, 708 By Donough & ‘Alexander, 389, 14-—19, ‘216. Ch. In Poalm., Til, 44, 444 By Donough & Alexander, 33, 10-15, |348 ANTROPOLOGIA SR. GRIGORE DE NYSSA petrvit final lor gl tn vederea. intiptuisti bine 2 alee, asceza, dupa Slantul Grigore 1 Ex ic day nu_au_seopul si airobenscd irupul, cl si usureze functile sult 2 nyse rosramub de iat’ virtuoasé propus de episcopal lyssei in «Despre Feciorie» este rezumat in céteva f consta in: weiss a) alegerea fectoriei ; ) fesirea din nenorocirile pai rea le pamantesti, un; 7 stabilit dupa pacat ; hy nde oral sa «) iesirea din vesmintele de pi a piele, dezbracénd tunicil eile ale gindurle ea; nee respingerea tutin i repln wor celor rusinoase care se fac in ©) curajul de a suporta consecinfele pentru orice fapta si de a fi responsabili pentru ea (si nu nemai ascun- dem intre pomii rajului) ; 2 espingerea iluallor provocate prin gust gl prin viz luarea ca sftuitor porunca lui Dumnezeu si : Taare on faa ezeu si nu gar ateeaeet, Privim: atent acest program, cbservm cf nu este ltceva deeit modul de revenire la starea de dinainte ds cat, parcurgénd aceleasi etape pe care le-au parcurs proto. Pirinfi, dar de data aceasta in sens invers : de la neascultare, le ascultare, de ta experierea riului la alipirea de bine, ceea ce inseamnd a {i ou Dumnezeu, a pistra destatarea fara In- we side a nu amesteca desfatarea in bit cetare sf de a nu am in bine cu ceea ce duce 217, De vitg., XVII, 46, 28 - 19, 468, Mat Jos'slantl Grigore arth Modul care dive polis Hecte pot Mh schimbate: spre ‘bine, Col. 300° De3SS a Cave ane pail, Jbldem. Xt, 48, 970 BC) Cavarnos, 808, 4304, 6; SC. 119 p iB peagene, Wiata virtuoast prin teciorte, ‘prin necoruptibiltate, mad pasts Totleauna euler Yecon, edie Meares * cect Mat este"dat cllugarietor, dar ores in wae ode Soa ie gtaes de estrckcune. A Tncope iste prin flan: {mea fe ca Oh, Meee nde 220, Ibidem, Kil, 40, 876 C; Cavarnos, 904 615; SC. 119, 427, RESTAURAREA SUBIECTIVA 349 Sfantul Grigore ne-a Lisat o ata reguli mai concret, intr-o lucrare destinaja monahilor. Este vorba de «Institutia crestiné», sau «Despre scopul cel duo Dumnezeu al vietii si despre asceza cea adevaratin. Preludiul vietii virtuoase, dupa aceasti carte, este examinarea sinei proprii, Trebuie sd pri- mim sufletul cu un cuget neviclean si sincer dupa ce ne-am cliberat de lipsa de intelepeiune, Atunci vom vedea in noi insine «iubirea lui Dumezen pentru noi si scopul pentru care E] ne-a creat» care nu este altul decat inclinarea conatu- ral spre bine, gi, mai precis, spre Binele absolut®!. Analiza sincera a sinei proprii face posibilé constatarea c& predispo- zitia spre bine este mai profundd in noi decit «placerea amard> a unei vieti lipsite de gustul pentru eternitate si ca aceastA predispozitie este diferita de «sclavia patimilors. Cet care vin la experienta Duhului Iui Dumnezeu cu o vointa sincera si cu o credinta adevarata sant curatiti de harul Du- hulu Sfant2®, Pentru a continua pe calea faptelor, acestia trebuie si urmeze «norma credinte», care consta In : a) indepartarea de sine a tuturor pacatelor ; b) a nu cduta lauda la oameni si a fugi de ticalosii ; ¢) a indrepta orice lauda spre Dumnezeu si a ordona orice lucrare dupa vointa Lui ; 4) paza inimii. Paza sufletului este cugetarea la viata religioasa, intérita prin: tema de Dumnezeu, harul Slantului Duh si faptele buré ¢)'statornicia pe calea virtutilor ; 4) rugticiunea pe cat posibil continua ; g) modestia in harisme ; h) urmarea lui Hristos ; i) slujirea celorlalfi cand avem un loc de cinste in comunitate ; j) a pune iubirea pentru Dumnezeu in tine spre impli nirea poruncilor si spre buna evaluare a binelui si réu- qi 2, 221, Cf, De inst. ehr., Jaeger, 40, 2—6. 2221 Ibidem, Jaeger, “44, 29, «3, 8—20. 223. Ch. De’ inst. chr, Jaeger, Vill, 1, 80-71,350 ANTROPOLOGIA SP. GRIGORE DE NYSSA Sfantul Grigore incheie acest unie ghid al vietii virtu- ase revenind la rugaciune, spunind cd «perseverenta in ru- Biciune ne face parte de daruri marefe si face ca Duhul Sfant si rdménd in noi» 4, dar trebufe si ne consacrdim trup $1 st- flet rugdciunii, ingenunchind trupul si inlaturand din suflet toata indiferenta si toatd cugetarea necinstiti» 28. De remar- cat ed darurile rugdciunii (simplitatea, cinstea, cugetul sme- rit, perseverenta, etc.), dupa Sfantul Grigore, sunt harisme fin slujba viefii active. Prin intermediul unor asemenea harisme cei care se roag’ marturisese in ei lucrarea Sfan~ tulul Duh altfet orice Iucrare va fica si lampile fecioarelor Reintelente a, ciror virtute soa stins, neavand Iuerarea Dut In regulile pentru viata religioasi lasata de Sfantul Gri- gore, taina crucii si urmarea iconomiel lui Hristos ocupa un loc important. In taina credinfei apa vir- DA, Tider, Uacger, 8, 8-12; 78.4 225. Ibidem, Jaeger, 82, 6—16. * 226, tbidem, Iaoger, 2, 12-43, 2 BP item, Teper 0, 70, evi: Moats td 819 CD, Masui, 119, in Gant, St, 44, Tole, CD—1068 fe Langerbees, Or Fob SS the, De" vi eyate Ha sc, Pape Mle Mya ua 19 BLSie' Natl, 271922, RESTAURAREA SUBIECTIVA 331 tufii™® (Stantul Grigore face aluzie la Exod, 15, 22-21); d) a respinge buna parere de sine si cugetarea orgolioasi fafa de propriile ispraivi ‘Taina crucii este atét centru al iconomie} lui Dum- hezeu cu privire la om, cat si punct de referinté al omului in eforturile lui depuse in vederea restaurarii naturli sale, crucea lui Hristos avand un rol medicinal prezent si unul de perspectiva : cel care admite taina Crucii este mantuit de rinjle pe care le suferise, dar in acelasi timp taina Crucii devine principiu care cilduzeste mereu spre desivarsire. ‘Asceza in gandirea episcopulti Nyssei este hristocen- iricd ; fiind constient c& in viata spirituala spatiul de migcare este, pe cit de larg pe atat de nesigur, pe cat de bogat si se dueator, pe atat de variabil si capebil sd rataceascd, Sfantul Grigore recomanda ca orlentarea oricdrei discipline ascetice si se faci spre Hristosul istoric si plin de Duhul Sfant. ‘Aceasta este ratiunea pentru care ne indeamna s&-1, urmam pe Hristos urmand lucrarile Lui, Este un sfat pe care epi copul Nyssei fl da, pistrandu-se pe linia traditionala a Bise- ricii2, si in calitate de persoand cu autoritate in Biserici, in fata diverselor sisteme de ascezi mai mult sau mai putin indepirtate sau chiar straine de Duhul lui Hristos™, Daca Hristos este Infelepciunea si Puterea ui Dumnezeu (I Cor. 1, 24), trebuie ca in orice lucrare a ce‘or angajati pe drumul de- varsirii;,infelepeiunea si puterea si fie unite. «$i noi ard- tdm cA initelepciunea si puterea lucreazé in mod unit, atunci cand alegem si infaptuim binele» ™ 280, Ibidem, Il, 44, 364 BC; Musutllo, 75, 1—14; La Filon Temnul indulceste apele virtulii si nadejdea nemuriril. De migratione, Vilt 36—37, ‘281. De inst. chr, Jaeger, 46, 2—10. 232. CET Cor, 4,16 si 1 Cor. 11, 1 283, Gandim ia’ diferitele curente’ mistice de care nu era lipsiti Asia Micha secolulai IV" (neoplatonici, stoicli, gnosticli-manthet) si a diversil etetict care se dideau drep.'maesiri in cele duhovnivesti ca toate cf $e aflau In fara Biserici 234. Ch. De perl. 48, 260 D; Jaeger, VIII, 1, 183, 13-16,"352 ANTROPOLOGIA SP. GRIGORE DE NYSSA Hristos este Pacea (Ets. 2, 14; I Tim. A mat in El zidul despartirit (Ef. 2, 16). ane oon noi, trebuie sé omoram in noi despartirea, ducand la impacare nu numai pe dusmanii din afar, ci, mai ales, pe cei din in terior, adic supundnd géndul clirnié la Legea lui Dumne- zeu *, umplandu-ne de pace pe noi ingine, recreandu-ne ca om nou si om al picit®*. Gandul oft este, dupa Sféntul irigore, ceea ce a adus in om «tunicile de pile», Cu alte cu- vinte, trebuie si supunem la legea Iui Dumnezeu conditia baserieby omeneasca, actuala, caracterizata prin diverse con— aie eal care nu 0 normeazd comuniunea, ci lupta pen- a aed este lumina adevarata, de aceea crestinii trebuie lack sé strdluceasci in ei razele adeviratei lumini, der aceste raze sunt virtutile «care tagnese din Soagele dreptiti pentru iluminarea noastr» ’, Ne facem ucenici ai lui Hris- tos prin sfintire si eliberare de ceea ce ne impovareaz& (I Con 1, 30), «cand vom marturisi puterea sfinfitoare prin crare si nu numai prin cuvant> si cand «voinfa lui Dumne- zeu va fi legea, norma vietii noastre> 28, Cel care s-a angajat si urmeze iconomia lui Hris face are) preot $i paste, dupa modelul Sau, esvavit area’ nu prin conformarea la cele ale lumii acesteia, cl prin rein noirea sufletului spre @ invita ce Inseamna voinfa infeleapté, plicuta si desavarsita 2. Fiul, chip al Tatlui, a asumat na. ura omeneascd reconstituind-o spre forma arhetipului, in ceea ce ea avea la inceput, Fiecare om devine chip al lui Dumnezeu cel nevazut, traind in trup, dar nu dupi. trup si “ chipului lui Hristos, Cel care urmeazi lui Hristos igi va impropria denumirile lui Hristos. De retinut, ceea ce spuneam mai sus, ci numele, dupa Sfan- tul Grigore, defineste activitatea, lucrarea celui numit, A-ti impropria numirile lui Hristos impreund, deci, a lucra, a te comporta ca Hristos. Or aceasta e posibil cu conditia ca el SA redevin’ «rudi» ca Hristos, prin impirtigirea de viata sacramental a Bisericii, Sfantul Grigore subliniazi ca cel care nu continua viafa in expericres Duhului pe care Ia pri- mit in Sfintele Taine, neag inrudirea cu Hristos pe care 1a primit in el2, Crestinul are obligajia si improprieze toate celelalte numiri pe care le putem ca lui Hristos, cu alte cu- vinte, 64 urmeze lui Hristos. Si arata ca urmeazi lui Hristes sub trei aspecte, si anume : prin lucrare, prin cuvant si prin cuget. Cugetul este prima dintre toate trei®. Este vorba pu de simpla putere de judecata, ci cugetul — genul de gandire Incrcat de responsabilitate, este aciincul omului unde puterea gandiril este coniruntata cu ginducile, cu constiinfa de sine si cu scopul filnfet sale. Este locul si functia unde se consti- tule orice cugetare si hotérare de a actiona cu sens. Asceza crestinului are scopul si-l faci pe acesta ceea ce este Capul Bisericii, anume : si se faci stipan pe sine, strain de orice anomalie si de orice lips de intelepclune®, aratand asemanarea cu arhetipul si curtitindu-se de orice dispozitie picdtoasd, avand ochii atinti{i cortinuu spre initiatorul ne~ patimiril“, Un asémenea om ve vedea pe Dumnezeu in inima luijcurafit’ de patimi, iar prin alipirea de nepitimire, va primi in sine buna imparatier *, Curdtia omului se va impartasi dintr-a Jui Hristos $i va fi una cu a Acestuia, cict una este prin natura ei curdtia cea véizuté, deodata In Hris- tos si in cel care se impartaseste de Hristos, cu deosebirea & ‘240. Tbidem, 264 BC; Jaeger, 186, 17197, 8. Dil. Cf. Ibidem, 277 Dj Jaeger, 202, 15-204, 2. 24a. Tbidem, 284 A; Jaeger, 210, 4, 543, Tbidem 280 Dj Jaeger, 207, 15—16. Dad, Tidem 24D} Jaeger, 212, d—7. 24S. Ibidem, 277 D280 Ay Jaeger, 205, 14—17. 28 — Antropologla Sf, Grigore de Nyssa354 ANTROPOLOGIA SP, GRIGORE DE NYSSA una se revarsa iar cealalti vine si se adape pri ici Ja cealalta, punand in viata (omului) frutnasetes eae (rvésews )2. Curdtia celui ce se nevoieste spre Hristos crete pe masura cunoasterii, care, la randul ei, nu este altceva de- cat intimitatea cu Dumnezeu. in aceast stare a sufletului iubitor de desavarsire, cali- tatea naturli create de a fi schimbatoare devine mijlocul cel mal eficace al progresului intra Dumnezeu, «Cresterea intru bine va fi cea mai bund schim- bare a naturli, schimbarea spre mai bine transformand spre Dumnezeu pe cel care se schimba bine [..} Asadar, cine constaté in natura luj inclinare spre schimbare sd nu se intristeze, ci si se transforme, schimbandu-se continuu spre mai bine, transforman- du-se din slava in slava, ficéndu-se totdeauna mai bun prin progresul zilnic si desivargindu-se continua fara 88 atinga vreodata limita desivarsirii. Caci cu adevarat desavarsirea consti in a nu opri vreodata cresterea intru bine si nici in a opri la ui i a pI in anumit nivel drumul spre Progresul omului intru Dumnezeu este o imbunitatire a Propriei naturi in asa misura, incat omul sd poati contem- pla pe Dumnezeu inlauntrul lui. Vederea lui Dumnezeu va fi pe mésura puterii de aperceptie a omului, . sCaci nu vede cat este, ci cit este cu putinté ochiu- lui si priveasci. $i urechea nu a auzit cat este Cel care agraieste, chiar dack primeste puterea Cuvantulul in auz. $i la inima omului nu sa suit, chiar daca cel curat cu inima vede cat poate. Caci ceea ce se cuprinde ™mereu este totdeauna mai mult decat cele ce au fost cu- prinse mai inainte, c&ci Cel cdutat, nu este limitat in sine, 240, Ibidem, 284 D; Jaeger 212, 116. Tees triva frumusetea comuniunil. In Cant Bi imapertceemn $94 feumuseten’ comunitnil in Cant, VIII, 4i, O41 Ay Langenbecks 247. De perl, 46, 285 BC; Jaeger, 213, 17214, 6, RESTAURAREA SUBIECTIVA 355 ci marginea a ceea ce s-a aflat se face celor ce urcd Inceputul afligii celor mai inelter ?®. Omul desavarsit se afl intr-o continua destivarsire, Pro- gresul intra Dumnezeu e posibi] numai omului curafit de picat. Vederea lui Dumnezeu (ceea ce era propriu naturil omului la inceput) se face in oglnda sufletului neimpatimit. Epectaza, implici la Sfantul Grigore deodati ekstaza gi en- staza, Progresul in Dumnezeu nu este o iegire si uitare de sine, nici abandonarea firii umane, ci progresul fiinfei in- tregi, curii{ite de patimi si umplute de prezenfa dinamici a lui Dumnezeu. Progresul in Durmnezeu este 0 constientizare crescinda a celui ce progreseazi. Dinamismul intru Dumne- zeu provoacd un dinamism in interiorul omului. Dac ar in- ceta si mai progreseze in bine, ar fi identic cu Dumnezeu, ar inceta sii mai fie chip al lui Dumnezeu. A fi chip al Dumne- zeului celui viu nu inseamna aliceva decat a fi in progres continuu spre El, Omul, flint& personal, omul restaurat, este vazut de episcopul Nyssei ca un univers aflat intr-un pro- gres continuu 2, Din cele de mai sus observam cA toate cele trei reguli ascetice lisate de episcopul Nyssei au ceva comun in natura Jor : experierea prezentei lui Duranezeu in viata zilnicd, ex- perierea lui Dumnezeu mai ales in natura fiecdrui om ; scopul vizat de fiecare regula este comuniunea cu Dumnezeu in put tatea sufletului si in nepitimire, puritate si nepatimire, reu- site numai in cel pentru care norma de actiune si sfituitorul au fost -persoana lui Dumnezeu gi prezenfa lui Hristos. Rein- toarcerea la ascultare este incepatul restaurarii, iar culmea (realizarea ei) se aflé in momentul in care omul a ajuns si-L vad pe Dumnezeu in propriu-i suflet, nivel la care moartea nu este altceva dec&t momentul «secerisului», end fructele viefii vor fi stranse, precum gravl, care este secerat dupa ce 248. In Canty, 44, 941 BC; Langetbeck, 247, 2—10. 249, Cf, J. Danielou, Gregoire de Nysse et son milieu, vol. 1. p. 67, André Bettemann, I’homme face 4, Dieu, selon Gregoire de Nysse, in «Contactss, XXXIV (1964), nt. 119, p. 213.356 ANTROPOLOGIA SF, GRIGORE DE NYSSA a trecut prin diversele etape ale dezvoltarii $i rodirii sale 2". Observiim din cele prezente ca Sfantul Grigore concepe pro- gramul de restaurare a omului avénd ca bazi {delle Noulut ‘Testament despre viata cea nou in Hristos, despre infiere, despre viafa vesnicd, despre comuniunea cu Hristos cel sli- vit, despre comuniunea cu El prin Taine, despre unirea cu EL si contemplarea lui fafi citre fai. De aceea, procesul restaurarli omului este acelasi cu cel de indumnezeire 1 Dupa separarea de trup, sufletul poartd in sine «am- prenta trupului» 2, dupa care trupul va fi reconstituit 1a In- Viere cand natura omeneascd va regisi starea de dinainte de cddere™, De aceasta data, dupa Stantul Grigore, chiar trupul va fi Intro oarecare masuri induhovnicit®, frumusetea lui find stabilita de virtutile cu care omul si-a impodobit na~ tura in timpul vietii acesteia 2, ; Migcarea naturii omenesti intru desavarsire se va conti- nua pentru totdeauna in infinitui dumnezeiesc, spre «un ni- vel totdeauna mai apropiat de Dumnezeu» 25, Daca in viata aceasta progresul intru bine este insotit de instrainarea de rau, in viala de dincolo progresul nu mai este o instrainare de ru, ci miscarea naturala a fiintei create dupa chipul Iui Dumnezeu gi ajunsa la asemanarea cu El. Este migcarea in care firea umana a fost creat de la inceput, mis- care ce nu schimb& identitatea elementelor care compun fiinta umand, cu toate ci omul se migcd si se transforma in sensul indumnezirii”, constituindu-se spre ceea ce este mai dumnezeiesc *, stare care este dincolo de gust, de auz si din- colo de orice infelegere simplu omeneasca si lipsita de pre- 250. Ct, De mort, 46, 517 B—S21 By G. Hell, 48, 26—52, 12, 351.1. G. Coman, Invatatura despre mantulter p. 246, 252, De hom. op. XXVIl, 44, 225 BC; 228 By SC. 6, 211, 212—219. De an. et res 48, 76 A, 156 C. 253, Ibidem, 46, 145 D, 148 C, 156 D. 254, Ibidem, 46, 156 B. 255. Ibidem, 46, 160. AB, 236. De mort., 529 AB; G. Heil, $9, 23-60, 5. 257. Iidem, 46, 532 D; G. Heil, 62, i—7. 258. Ibidem, 48, 533 CD; G. Hell, 46, 15—20. RESTAURAREA SUBIECTIVA 357 zenfa impreund-lucratoare a lui Dumnezeu. Este starea dina- mic& in care vor {j restabiliti pentru totdeauna cei care au fost impreund lucratori cu Dumnezeu in procesul de restau- rare a omutui. APOCATASTAZA SAU RESTAURARE? Am intitulat aga capitolul acesta, chiar cu riscul de a face o constructie pleonastica. Pentru cd in limba greacé «apo- catastazi> inseamni , Dupa ce am expus antropologia Sfantului Grigore de Nyssa din punct de vedere al céderli in pacat si al restaurarii, considerim nimerit si ne expunem convingerea in ceea ce priveste apocatastaza la episcopul Nyssei. In teologia roma- neascd s-a impus afirmatia marelvi nostru patrolog, Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman (foarte tributar literaturii secundare), care spunea : «Desi Sfantul Grigcre respinge idele lui Or gen cu privire la eternitatea materiei si a preexistentei sufle- tului, totugi el este de acord cu teoria marelui alexandrin despre apocatastazd» %9, $j pirintele Coman continud : «Apo- catastaza este teoria conform cdreia, 1a sfarsitul lumii, totul se va purifica treptat printr-un foc curdititor si va reveni la forma dintai» ® . $i autorul da titlul catorva lucrari ale Sfantului Grigore si referinta la citeva texte in care s-ar gisi invatitura despre apocatastazé Poaie si datoritA etichetarii cu apocatastaza, operele Sfantuluf Grigore de Nyssa n-au fost suficient studiate in literatura romana in ultimii cincizeci de ani. Inainte s facem expunerea punctului nostru de vedere in aceasta privint’, pre~ cizim ci in materie de eshatologis Biserica nu s-a grabit cu dogmatizarea. Stim c& va exista o judecata universala cénd fiecare va primi rasplata pentru ceea ce a facut sau nu a 259. P, Prof. Dr. Joan G. Coman, Patrofogia, manual pentru, uzul studentilor institutelor teologice. Ed. ‘Iastitutului 'biblic si de misiune ‘ortodox$, Bucuresti 1965, p. 176. 260. Ibidem, codem I0co.358 ANTROPOLOGIA SP. GRIGORE DE NYSSA facut in viata aceasta, Dincolo de aceasta afirmatie general recunoscuti, diversele iluminari in eshatologie sunt teolo- gumene, pireri personale si ipoteze de lucru ale unor Sfinti Parinti si mari teologi. Unul dintre acestia a fost si Sfantul Grigore de Nyssa, ‘Multi din teologii moderni au interpretat si eshatologia Sfantului Grigore fie dupa propriile lor convingeri, fie din perspectiva curentului teologic pe care fl reprezentau, astiel, romano-catolicilor le convenea ideea restaurdrii universale doarece in hristologie au inteles ci in Hristos a fost mantui omenirea, ca idee universalé, iar in eshatologie purgatoriul favorizeazi ,cu mici amendamente, ideea restaurarii univer- sale; protestantilor nu le displacea idea, deoarece mantuirea sola gratia si numai prin meritele Ini Hristos fr fapte le permitea s-o accepte, Teologii rusi, mai sensibili le atotbund~ tatea lui Dumnezeu nu gi la atotdreptatea Sa, au exacerbat ideea de apocatastazi intr-o serie, de texte scoase din con- text (Cf, S. Bulgakof si P. Evdokimov). In spatiul grecesc, dact la inceputul secolulut E. Stephanou deplangea ideea de apo- catastazi 1a episcopul Nyssaei*!, in zilele noastre A. Theo- dorou o consider o mare performanta‘? intelegand-o, din nefericire si accepténd-o chiar in termenii zisi corigenisti», gisind fundamentul apocatastazei in lipsa fundamentului ontologic a raului si in wnitatea firii umane. In cele de mai jos nu intram in polemicd, precizam insi ci Sfantul Grigore neagi fundamentul ontologic al réului spre a nu lisa si se inteleagi ci réul ar f un principiu coetern cu Dumnezeu. are originea intr-o vointi pervertita si impietrité in aceasté pervertire. El va exista cdt va exista realitatea perso- nali purtitoare a unei asemenea vointe, totdeauna marcat de caracteristicile creaturalului, redate de Stantul Grigore prin | 261.8. Stephanou, Le coexistence intiole duu corps ct de rams aprés' Scint “Crégotre de Nyssa et Saint Maxime Hlomologete, In ‘ches Orient, 91, 1092 1,202. Andreas Theodorou, Crushedese, spoonatians aarovofcews. neph aroxacaseaseuz viv sdveay htacxahiat so ‘At: Lenropiee Mote tt a "Twavvov Ev, 'Avaseaciov," Tesalonic, 1992, pp. 237—248, " mr RESTAURAREA SUBIECTIVA 359 nofiunea de tdocyua. Raul nu est2 numai o problema et 4%, ci una care afecteazii fiinta celor create ca suferinti. Nu este numai pacat si vieiu, ci gio boalé introdusd in anu- mite structuri a ceea ce existi, Cit priveste ideea de fire umand, Sfantul Grigore vorbeste atit de firea uman§ ca tota- litate de individualitati, cat si de firea umand individual, dar totusi intreagi, adic’ de trup si suflet, intelese deodata. Asadar, nu putem confunda perspectiva din care poate fi inteleasi notiunea de «fire umand», Daci generalizim atunci cand nu este cazul (tributari mai degrabi teologilor protes- ianfi si nu textelor in discutle), vom ajunge la ideea de restaurare a tuturor, buni sau rai, cea ce Sfantul Grigore nu a invatat. Dimpotriva, el reproga sinei asemenea idei astiel : «Unde ar maj fi libertatea? Unde ar mai fi virtutea si lauda celor care o vor avea?.. $i far virtute, viata pierde va- Joarea sa, auda adusi une bune comportari va fi suprimaté, pacatul se va comite fara vreun p2ricol si va fi imposibil sé stabilim vreo diferenta fntre diversele moduri de a trai» (Or. cat. 31, 1—2). General vorbind, auzind notiunea de «apocatastazi, teo- logul neavizat se duce cu gandul la Origen gi Grigore de Nyssa, fari si realizeze ci atét notiunea ca atare, cAt si ideea de apocatastazi nu apartin nici unuia, nici celuilalt. Ele vin din spatiu necrestin. Nofiunea .de restaurare este legata de ideea existentei ciclice a universului din filosofia stoic si neopitagoreicé. Acolo apocatastaza desemna revenirea astrelor la o anufhita imbinare, intoarcerea omenirii la varsta de aur, dupa care, universul cuprins de flicdri, va incepe un now ciclu. Idea devenirii ciclice a universului este, de altfel, 0 constanti a lumii vechi. Hiernitatea insisi a fost conceputé ca 0 devenire ciclic’ a lumii prin ensomatoz’, metempsthozé, anul cel mare al pitagoreilor, indltarea pe astre la gnostici si chiar la Cicero, Toate acestea sunt forme in care omul 263. Tbidem, p. 237. 264. A se vedea in acest sens studiile lui J. Danielou, Apoca- tastase chez Grégoire de Nysse, In RSs, nr. 20, 1940; L'Bire et, le temps chez Gregoire “de Nysse, Leicen, "1970; Martien Parmentier,360 ANTROPOLOGIA SP. GRIGORE DE NYSSA si-a explicat simfzmantul ca este mei mult decat o fiinta a cérei existent este limitata doar la cateva zeci de ani, De fapt ,existenfa ciclicd mu postuleazd existenta eterni a omu- lui, ci o ordine eterna in care sufletele au o existenté supus’ unor eterne Inceputuri. Acestei eternitati ciclice in care omul nu avea alti valoare decat aceea de pies’ in angrenajul deve- nirii impersonale a lumii, crestinismul i-a opus Revelatia Ini Dumnezeu si Intruparea Logosului, Valoarea omului va fi cu totul alta dac&i el va fi conceput ca o flint care poate vorbi cu Dumnezeu si cdreia Dumnezeu ii vorbeste, 0 flint pentru care Dumnezeu se face Bl insusi Om, In Hristos, in care pen- tru totdeauna firea umand s-a unit cu firea divin, firea umand a fost restauratd, restabilita in normalitatea ei si tot in El vor fi restabilite toate, in spatiu crestin, géisim ideea si nofiunea de apocatastazi in Noul Testament. In cuvantarea din Terusalim, Sfantul Petru va spune c& Mantuitorul Hristos este Cel dinainte ves- titepe care trebuie si-L primeasca cerul pan la vremurile restabilirii din nou a toate (dnoxacaoviosot ndvewy )» (F. Ap 3, 21), Desi nu foloseste notiunea de , ter- menul s-a impus parej diferit de cea ce insemnase la Apos- toli. Din fericire, ultimele studii asupra operei lui Origen clarificd 0 serie de aspecte care nu: au fost Iuate in conside- rare multi vreme. Ca mare exeget, Origen isi fundamenteazi invatdtura despre rascumpirare pe textele Sfantului Pavel ‘Marele patrolog Henri Crouzel a studiat problema apocatasta- zei in toatA opera lui Origen, ajungind la concluzii surprin- zitoare, A studiat cele patra texte din “De principlis» (I, 6, 4; IL, 1-3; IIT, 6; TV, 4, 8) invocats de cei care sustin apo- catastaza la Origen. Din versiunea lui Rufin a textelor incri- minate, studiate in context, Crouzel constati ci Origen a atacat problema restaurarii finale irtre dowd ipoteze: cea @ unui sfarsit trupese a creaturilor refionale, sprijinita pe ra- fiuni scripturistice, si cea a unui sfirsit netrupeso, sustinutd pe ratiuni filosofice, fara sé tragi wreo concluzie”. In ver~ siunea sa, Ieronim, vrand s& faci un florilegiu al tuturor ereziilor, a sustinut cu fermitate necorporalitatea finala. Tero- nim citise pe Origen intr-o varianti din opera Tui Bvagrie Ponticul, (origenist din veacul al patrulea), variant pe care a cunoscut-o impératul Justinian si pe baza cireia a fost condamnat Origen la sinodul din 553. In lucrarea «Dialog cu Heraclid», Origen sustine oi starea trupurilor proslavite nu este o tranzitie spre revenirea omului la calitatea de spirit din care clause prin saturatie, ci este 0 stare definitiva ™ Deci cu toate c& in «De principiis» Origen a expus varlanta restauniriisnetrupesti, nu i-o putem atribui cu fermitate. La Origen, aprocatastaza nu este nici panteista ca la stoici, ci decat s-a crezut. Stantul Grigore de Nyssa a fost acuzat de apocatastaza origenistA in secolul al Vi-lea, epoci marcati de acerbe dispute monofizite si neoorigeniste. De remarcat ca, in cea ce priveste origenismul secolelor IV—VI se recunostea Ori- gen la Origenisti, tot asa cum Platon se recunostea in neo 270. idem, 298, 2A. idem, 341 271 bis. Cl. Dra. Vasile Riduek, Pronia $1 lbertalea petsoane ganditea lui Origen, in S.T. nr. 5—6 (1982) pp. 370-303 , ve on Nez, 8, Szotges "Barto, The alleged ‘orgenism of St. Gregory yss@, tn «St. Viadimis Theological Cuartestys, 1, 1886,"p, 8 RESTAURAREA SUBIECTIVA 363 platonism. Adicd, ucenicii de mat tarziu ai lui Origen au dezvoltat in felul lor nvatitura maestrului. Sigur ci el a avut orlginalitatea si ‘exagerdrile lui, dar chiar vrednice de condamnarea «unui sinod? Sféntul Grigore, nepotul Macrinel, ucenica Sfantului Grigore Taumaturgul (clevul lui Origen) a utilizat mult operele lui Origen, dar nu de putine ori 1-8 corectat pe marele alexandrin, cum ar fi ideea preexistentel sufletelor si rascumpirarea lor pe pémént, loc al réulut, dupA ce au cdzut din cer, locul fericirii ”®. Cel care -a acuzat pe Sf. Grigore de apocatastazi este Sever al Antiohiei, care, spre a-si justifica ereziile ciuta s& depisteze erezit 1a Parinfii pe care ortodocsii ii foloseau mai mult, Acuzafia adus& Sfantului Grigore nu a rimas {ard consecinte. Nu se putea nega faptul e& episcopul Nyssei folo- sise termenul de «apocatastazd>. Nu putea folosi alt cuvant Dar a infeles, oare, episcopul Nyssei restaurarea sau apoca- tastaza general in sensul in care era pusi pe seama lui Origen ? Greu de sustinut aceasta, Monahul Barsanulfie din Palestina admite ideea ci Sf. Grigere vorbeste despre apo- catastaz8, dar nu in sensul restaurérii oamenilor la conditia de duhuri pure, El evité, insa si explice in ce consti no- fiunea de apocatastazi le Sfantul Grigore de Nyssa”. In secolul al Vil-lea Sfantul Maxim Marturisitorul con- sidera c& existi trei feluri de apocatastazi : convertirea, in- vierea sivacea despre care vorbeste Grigore in scrierile sale si care este restaurarea puterilor sufletesti in starea primor- dial, pierduté prin pacat, Intr-adevar, dup’ cum prin inviere Intreaga natura umand va primi din nou nestricdciunea trupului, la fel puterile sufletului, dupa o lung’ succesiune de veacuri ( paxpos aléot ) vor lepida chipurile raului inscrise in memorie. Dup& ce a strabatut tofi vecii fara oprire, 273. De an ot res, P.G. 46, col, 108 S+109C, Idece condamnaté de ccan. 1 al sinodului V ecumenic. 244, P.G, 103 col, 1104 D. 295, BG. 86, 000 A; Cf. J, Danielou, Apocatastase... p. 334.364 ANTROPOLOGIA SF. GRIGORE DE NYSSA ele (puterile sufletesti) ating pe Dumnezeu cel infinit, Sufle- tul va fi astfel restaurat in starea lui primordiala si va ardita tuturor cdci creatorul nu este cauza picatululp 2, Alci Sfantul Maxim nu vorbeste de restaurarea uni- versal, ci de cea individual (a trupului prin inviere sia facultatilor sufletesti). Va fi restaurat omul intreg, trup si suflet, nu numai trupul, pentru ci picatul s-a consumat deodata in trup gi-n suflet. Determinati de acuzatiile care se vehiculau de severieni, Périnfii sinodului VI ecumenic au analizat doctrina Sfantului Grigore si lau declarat «Parinte al Parinfilor» 2° bs, ca in secolul al Vill-lea Sfantul Gherman al Constantinopolului si semnaleze faptul ci in operele Sféntului Grigore au fost interpolate texte cu invafatura despre apocatastazd 27. Logi Vorbind, dac& textele Sfantului Grigore ar fi centinut inva- atura despre apocatastazi, aga cum a fost ea condamnat de sinodul V ecumenic, ar mai fi fost decretat Stantul Grigore de Nyssa «Parinte al Parintilor» chiar de un sinod ecumenic ? Putin probabil, Edificafi asupra continutului invatiturii despre apocatastazi in operele Sfantului Grigore ,sinodalii au tras concluzia cunoscuta. Nu este exclus insi ca intre timp, si Se fi comis o serie de interpolari care creeazi greutati ana- Ustului modern si confuzii in doctrina Stantului Parinte, Spu- nem aceasta, pentru ci nu putine au fost incercdrile de acest fel in istorie. Se stie cate dificultati au produs sinoadelor ereticii pentru ea se prezentau in dezbaterile doctrinare cu texte de autoritate, dar modificate. Un asemenea procedeu il relateaza si Atanasie Sinaitul care spune intr-una din lucrd- rile sale ci in Alexandria ereticli aveau un atelier in care Copistii falsificau intentionat texte, intre care si unele ale 276. PG. 90; 785 B. In sec. el nowilea Sf. Teodor Stuaitul va Ascopta acelasi sens al apocetastazel cu cel precizal de SI. Maxtics (PG. 99, 1149 B), 276 bis. Mansi, Sacrorum conciliiorum nova et amplissima collectio, vol. XIN, col, 293, 277, Cl. W. Lackner, Ein hagiographisches Zeugnis ilir den anta- podotikos des Patriarcien Germanos f von Konstantinopel, in By. zantion» 38 (1968), 41—104, RESTAURAREA SUBIECTIV A 365 Sfintilor Grigore de Nyssa si Grigore de Nazianz, in favoarea sentlor 7 a contradictii in logica textelor Sfantului are privind apocatasteza si focul curafiter ne fac si eredem oi acolo s-au operat usoare interpolari, care pot fi insd sest fica general @ operei respective ae earth ‘moderne in care s-a studiat problema pares tastazei la St. Grigore de Nyssa, care nu sunt ulin = a impresia ca autori lr au treeut pur sf simpia la 0 vanstoare a fermenulul ca atare, sh cum @ fost gisit termentl dew ‘séacacts au si etichetat autorul lucrarii, Ba, mai mult, ce le scoase din context, citate luate din literatura seoundara a Gupa originale, citate care nu se gisese in operele ats capadocian mirese confuzia cu privire la eae in — q In cele ce urmeazi vom prezenta textele incriminate si yom formula convingerea noastra in ceea ce priveste apo- catastaza la Sfantul Grigore de Nyssa. _ Mai intai,. precizim ca Sfantul Grigore pene o Bren rare sau apocatastaz’i a firii umane in Hristos™. Din | asumaté de Fiul Inj Dumnezeu si restaurati va. dispin pacatul si in ea va straluci din nou, in toatd oplendonrea e chipul Iuj Dumnezeu%!. In unirea cu ipostasul Fiulut a Dumnezeu pacatul si victul (4 xaxia) dispar sub toate -aspé i tele lor. Si pentru cA pacatul fine de activitatea vointei bere, cand, in cadrul unirii ipostatice, «aceasta se va uni s Dumnezew (si ea, ca functie a sufletului va fi restaura ) pacatul cafe intretine rautatea (viciu) in fire, va dispare Es el» 2, Pentru c& rascumpirarea firii umane in Hristos es! ‘278, Via dux, PG. 89, 289 D292 A. Ci. J. Danielou, op. city ». mg Constantine N. Tsirpanlis, The De cat ai of i rae ae ventas val 2 ay 1980, pp, 19-95) Atenagora Keokkinals) op. ck, pp it 124;"R.' Leys, Limage de Diet chez Gregoire nd -366 ANTROPOLOGIA $F. GRIGORE DE NYSSA un proces ontologic si vindecdtor, Sfantul Grigore precizeazi cd va fi _vindecat mai intal agentul infaptuirii réului, vointa liberd. $i, pe misurii ce voinfa va fi restaurata, in aga fel incat s& nu mai sdvarseascd raul, pacatul si riutatea vor fi indeparate din aceasta fire. Cum firea umana nu a fost creatd in pacat, ci dupa aceea s-a facut partas acestuia, restaurarea ei in Hristos la starea de dinainte de picat, aduce cu sine disparitia plicatului din ea si a consecintelor acestuia 2? Potrivit aspectului ontologic al riscumpararli, in cadrul relafiei perihoretice a celor doua firi in Hristos, pana la moartea pe cruce firea umand pitrunde din ce in ce mai mult in firea divind a Cuvantulut si firea Acestuia o pitrunde Ja fel pe cea umanii pana in cele mai profunde structuri ale ei, curftind-o si vindecand-o de orice consecinti a picatului ea apoi s-o invieze. Asadar, in firea restauraté in Hristos, vointa vindecati nu mai lucreazd picatul gi in consecinti riutatea (4 xaxla) a disp&rut din fire. Procesul acesta trebuie s& se repete in cadrul Bisericii cu fiecare persoana in parte. Confundandu-se continutul textelor, adicé nefécind distinc- fie cand vorbeste Si. Grigore de intreaga fire umand asumati coneret-istoric si cind vorbeste de ea ca totalitate de indivi- Gualitifi (confundénd mintuirea obiectiva cu cea subiectiva, ca protestantii), am ajunge s& credem ci Sfantul Parinte, in texte de genul celor la care am facut mai sus refering, vor- beste de apocatastaza universala, cénd, de fapt el vorbeste de restaurarea Intregii firi umane asumate, nu numai de ‘zara. Prima este raul, lar a doua fnseamni riutate, vieiu, chiar pacat. Atat. riul, ca realitate obiectivs, c&t gi pacattl’ si viclul au finut’ si tin de ‘modal in care au actionat si actioneazd. vointa I berg. Dac& vindecarea viciilor fine exclusiv "de" vointa. lbera,. r&) obiectiv mu mat poate fi vindecat doar prin libera ‘voinfa. Textele de mal sus vorbesc de vindecarea viclulul, a pécatului simu de disparitia. riului ‘ca realitate obiectiv’ creatd de’ diavol, mulati pe firea imple: frit& @ diavolului si manifestata In restul creatiel prin’ dezordine den integrare si moarte, Confuzia celor dowd notitni Guce clar la ideea de apocatastazi condamnata de sin. V ecumente. 283. De, mortuis, 46, 526 A; CI. De inst, cristiano, 202 By in aptismum Christi 46, 585 AC, RESTAURAREA SUBIECTIVA 367 restaurarea trupului sau numai a sufletului in starea lui de spirit pur. . Exist si alt categorie de texte in care Sf. Grigore spune cA apocatastaza este Invierea sau cA invierea este restaurarea firli umane in stare de dinainte de picat, inainte sé fi fost imbrdcati In «vegmintele de piele», edici inainte si fi primit modul de existent aseménator celu! al animalelor. Vom da mai jos textele pe baza carora ne-am fundamentat cele spuse mai sus. Acestea sunt urmatoarele «Cand se va termina sirul nasterilor, timpul se va opri definitiv si atunci toate vor fi restaurete in starea lor pri- mordiali. Tn aceasta intoarcere universala, firea umand va fi transformata si din starea ei stricdcioas si péménteascd va trece intr-o stare nestricdcioasa si vesnicd» 4, fnvierea nu este altceva decdt restaurarea ( deoxacdecacts ) omului in starea primordialé» 8, «Spunem ca invierea este restaurarea (moxataowuets) firli noastre in starea ei primordial. Flinded toate cite s-au unit cu firea umana din viata ira~ fionald nu au fost in noi fnainte ca firea umana s& cada in suferinfa picatului, in mod necesar, atunci cand vom pirisi Picatul (sty xaxiav), vom parasi cu el si toate cele care il insofesce 8, «Nimic altceva nu este invierea, decat restau- rarea noastré ( dxoxarastots ) in firea noastra primordiala || Intreaga noastré fericire care va inflori in noi prin inviere const in revenirea la bucuria de la inceput» **7, Asadar, restaurarea general (énoxardowaos névwy) la Sf. Grigoré’ de Nyssa este INVIEREA general, adica reve- nirea firii umana la starea nestricicioasé de dinainte de pacat 8 sau, in cazul celor pacdtosi, la una similara aceleia (in sensul e4 nu va mai fi supusi dezintegrarii si mortii), dar proportionalé cu gradul de desivarsire sau de nedesavarsire 284. De hom. op. P.G, 44, 205 Ci! SC. 6, 186, 285. PG. 44, 634 C, Lang. I, 296, 16—16. 286. De an ot res, 46, 148 AC. 287. P.G. 45, 56 CD; CE. gi J. Danielou, VEtre ot Ie temps, p. 221. 288, La aceeasi conchuzie au ajuns si J. Danielou in lucritiie cl- tate si C. Tsirpanlis, op. eit, p. 20, 34,368 ANTROPOLOGIA SP. GRIGORE DE NYSSA la care s-a gisit omul in pragul mortii, sau dupa perioada scursi de la moarte pind la inviere. Sf. Grigore las si se injeleaga ideea cd in perioada dintre moarte si invierea gene- rali Dumnezeu poate opera o anumiti curdfire a anumitor persoane datoriti mijlocirii altora. Restaurarea individuala nu are loc prin decret divin, ct este un proces in care omul se nevoieste, duce realmente 0 Jupta care consté in «mérturisirea, in recunoasterea ade- varatului Dumnezew»*? si fn curditirea de patimi°, Comen- tand parabola drahmei pierdute, in «Despre feciorie» Sfantul Grigore spune c& restaurarea (dxoxavdotaats ) este rezultatul eforturilor depuse in vederea readucerii chipului lui Dum- nezeu, ascuns actualmente sub intindciunile trupesti, la ceca ce era el odinioara ™*, Curdfirea de patimi trebule infaptuita acum, fnainte de a intra in ziua de odihna (adicg inainte de moarte) pentru c& acolo «niciuna din activitafile care ne sunt posibile actualmente nu va mai putea fi exersaté, ci vor culege roadele semintelor pe care le vom fi semanat in viata aceasta, nestricdcioasi dacd semintele vietii au fost bune, pieritoare si vrednice de mil, daci asa au fost roadele nevoin- telor noastre din viata aceasta» Pentru perioada de la moarte la invierea general Sfantul Grigore imparte oamenii in dowd categorii : pe de o parte, cei care, curatiti prin Botez, au dus o viat& de participare 1a Dumnezeu, pe de alta parte, cei care nu au folosit nici un mijloc de curiitire de pacat* (nici Botezul, nici rugiiciunea, nici pocdinta). Si unil, si altii vor avea un loc potrivit pentru starea lor. Crestinii, care s-au_ nevoit pentru mantuire vor avea parte de comuniunea cu Dumnezeu. «Cel care nu au fost inifiati Ia aceasta curi- fle trebuie si fie curdfiti prin ocr, va spune Sfantul Grigore 280, De an et res. 46, 136 D. 290, Ibidem, 152 B. 291. De vi'ginilate XI, P.G, 44, 973 Ci Cavarnos, 302, 4-10; S.C. 118, 416—4i8, 292, De vita Moysis, 1, 44. 369 BC; Musutillo, 81-82; S.C, 6B, p. 74) Cl PG. 46, 424 BC} 196, 312 D. ‘& Traducem’cuvantul 2axia — réulate, viciu, cu nojiunea de epicats. RESTAURAREA SUBIZCTIVA 369 in ®, spune episcopul Nyssei .Tocmai, de aceea el vorbeste in ‘cadrul acestei restauréri atdt de fericivea, cat si de nefericirea vegnicd, aduse la indeplinire «de dreptatea in- coruptibila a lui Dumnezeu in dependent de ceea ce libertét {ile au meritat», Spunea Sfantul Grigore in «Viafa lui Moise», continudnd : «Si nu gandim vredoati tindndu-ne de litera istoriei, c& Dumnezeu ar fi cauza suferinfelor celor care le-au metitat, edci fiecare este Iui insusi cauzi a nefericirilor care vin peste el, deoarece a facut to; cea ce a trebuit, prin propria sa vointé spre a le atrage [...]. Cand spunem 4 Dum- ezeu impune o pedeaps’ dureroasi celor care fac uz de uti- lizarea perversd a liberta{il, trebuie infeles faptul cd in noi se afl cauza acestor suferinte, Daci, deci, egipteanul este victim a riului, evreul nu, datorita diferentel vointelor ce disting pe umul de altul, trebule admis cA fara consimtl- mantul,nostru, nu se poate produze vreun rau», ‘Textil de mai sus este luat chiar din paginile In care Sfantul Grigore vorbeste de starca oamenilor 1a restaurarea (érovrrderaas) general, explicénd fericirea sau nefericirea vvegnicd a acestora, interpretand alegoric suferinfele venite peste egipteni pe vremea lui Moise, nu si peste evrei, cu toate ‘ca si unii gi alfii locuiau In acelasi spatiu. Nu vreo predesti- a Muatune,. PG 44, 1916 CD. Soo: fn ‘chit Fesurreatone IK, iG, G2 Cs 96% Dare A. 20 Be Site Moysor i ad, $54 5252 AD} Musto, 86-00; SC. 1, p. 50-58.372 ANTROPOLOGIA SF, GRIGORE DE NYSSA nare face ca unii sd sufere si alfli si se bucure, viata intru lumina se da in mod egal tuturor, ci «noi, din interiorul nostru suntem cauza intunericului (nefericirii) sau a lumi (ericirii) in care ne gasim, potrivit orientirii voinfei noas- tren 1, Aceeasi idee este reluata altfel In «Dialog despre suflet si inviere». La dilema: Unde va mai putea fi réul de vreme ce Dumnezeu va fi peste toate? Sfantul Grigore pune raspunsul in gura Sfintei Macrina care schimbi perspectiva substanfialisti a prezentei raului si a lui Dumnezeu in creafie, in plan etic-participativ : prezenta lui Dumnezeu va ii egala peste tot, dar fiecare om va participa la ea in mod liber si va primi in interiorul sdu (ca intr-un recipient) atat cat va permite spafiul pe care el insusi l-a creat si la ame- najat prin curafirea de patimi ca bundtitile dumnezeiesti si PAtrund’ gi si se ageze acolo™. In alti parte va spune cd imparatia lui Dumnezeu va fi peste tot, «dar oamenii vor ramane in starea in care s-au fixat acum prin alegerea intre bine si réu> 8, Teologul romano-atolic J. Gaith vede restaurarea Sfan- tului Grigore ca pe o restaurare necesaré in bine, unde iadul nu va fi etern, nici «focul» acestuia pentru cf, spre a eviden- tia durata focului, episcopul Nyssei foloseste termenul aidénoy si nu div. Pe de alté parte, raul trebuie si disparé cu necesitate pentru c& nu a existat din eternitate, deci nu poate exista pentru totdeauna, ca Dumnezeu™%, Motivatia de ordin filologic 2 teologului romano-catolic nu are relevanti deoa- rece adjectivul alévioy desemneazd o durata nedeterminata ex parte hominis, dar care pistreazi caracteristicile creatu- ralului, desemnate de Sféntul Grigore cu termenul de ixd- ompa. Or, in calitate de realitate creat, indefinita si indefi- nibild ca intindere iadul poate fi considerat vesnic, dar ves- nicia lui nu se confund’ cu a lui Dummezeu, redatd cu ter- 02, De an et res. 46, 101 AC. 303. In Psalm. XVI," 44, P.G. 605 D608 AB. Despre pedeapsa tert va mai vorbi #!'Ia\ alle loc, cum ar ‘7 Conte wouteson P.G, 46, 436, 452. 7 804. Op. cil, pp. 187—195. RESTAURAREA SUBECTIVA 373 menul afftos, De altfel, Sfantul Grigore considera viermele neadormit acehedeyzov™, ceea. ce inseamna ca nu inceta niciodaté. Vegnicia raiului sau a iadului va fi o vesnicie creat, ca si vegnicia omului care ru se confunda cu vesnicia * fui Damnezeu, asa cum ingerii sunt duhuri invegnicite, dar spiritualitatea si vesnicia lor nu se confunda cu spiritualita- tea si vegnicia Iui Dumnezeu. Din cele prezentate, constatm ci Siantul Grigore de Nyssa a lsat posibilitatea unei langi infelegeri a conceptului de dnoxavéotaots (apocatastazi/restaurare). Cand spune c& va fi restauraté toata natura umani, infelegem doua lucrurt toati natura umana asumatd de Fial lui Dumnezeu (restaura- 18 in toate etapele dezvoltirii ef), si nu toati natura omulut individual (trup si suflet), nu nunai sufletul. Nu infelegem natura umané ca realitate notionel-abstract’, nici ca totali- tate de individualitati cuprinse panteistic in Hristos, ci natura intreagé a fiecdrei persoane renascuta prin Duhul Sfant si in- fiaté in Hristos. Restaurarea tuturor in starea de dinaintea smbrdcérii «vesmintelor de pieler nut exclude pedeapsa vesnica, ‘Sfantul Grigore nu a spus nicdieri si niciodata ci le restaura~ rea final cei rai vor deveni buni, dimpotriva, «el a vazut condamnarea lor ca pe 0 consecinié necesaré a libertatii lor de autodeterminare, care nu poate abroga nimic. Pentru el, diavolul $i pacdtosii nepocaiti amin inghetati In propria lor condamnare 8, Urs yon Balthasar citeazi cAteva texte din lucrarile Sfantului’ Grigore ®7 in care sustine cd episcopul Nyssei ar invata restaurarea demonilor. Le-am studiat pe rand. In niciumul nu este vorba de aga ceva, astfel ; In «Marele cuvant cateheticn, 27, P.G, 45, 68D, Meridier, pp. 126—130 autorul vorbeste de posibilitatea unirii Fiu'ui lui Dumnezeu cu natura umana si de eficienfa acestei uniri: eliberarea si vindecarea de picat a omului descoperitorul pacatului (Cf. cap. 26 ; P.G. 305, Or. cat, XL, 45; 105. Meridier, p. 196. 208. G. Barfois, op. eit p. 155. 307. Urs von Balthazar, Presence et pensée, p. 58.374 ANTROPOLOGIA SP. GRIGORE DE NYSSA 45, 68). In textele din «In Christus resurrectione» P.G, 46 Sfantul Grigore vorbeste de distrugerea puterii duhuluj réu sia mortii (col. 608D), de biruirea celui din urma dusman, moartea si cele ce 0 insofesc, inclusiv puterile cele potrivnice (col. 609 D—610 A), iar in ultimul text jhdicat este vorba de scoaterea raului din barbati, din femei si din neamul serpilor (deci ,din toaté creatia) prin moartea si invierea lui Hristos (col. 612 A), In «Dialog despre suflet si inviere», comentand textul din Filipeni, 10, 14, Stantul Grigore precizeazi c& la restaurarea general’ se vor supune lui Tisus toate flintele inteligibile : cele din cer (ingerii), cele de pe pimant (ame- nil) si cele de sub pamant (cei morti). Nu exclude din randul fiintelor inteligibile duhurile rele. Atunci nimeni nu va fi in afara binelui, ins cu conditia mérturisirii lui Hristos %5, Nu spune, totusi ck demonii vor face acest lucgu. Sfaintul Grigore preferd insi si identifice in expresia paulind «cele de dedesubt» pe cei morfi si locultorii celeilalte parti a pa méntului, Un text dificil de infeles este cel cu care se incheie Dialogul despre suflet si inviere, text destul de con- fuz unde vorbegte de curdfirea celor pacdtosi prin foc, ca nestriciciunea, viata, cinstea, harul, slava, puterea, etc., s& striluceasc, precum in Dumnezeu, si in chipul Sau-firea umand, «Este unul din textele» care creeazi surprinze in opera Sfantul Grigore™, Toate acestea nu se explicd, decat prin ceea ce Siéntul Gherman relata : interpolarile. Altfel, nu se poate infelege cum, intr-o opera in care autorul el face do- vada unei deosebite sensibilitéti pentru libertatea persoanei, S& se nesocoteascdi tocmai aceasta calitate a persoanei ca chip al lui Dumnezeu, inciledndu-se dreptatea, demnitatea persoa- nei, respectul fat de ceea ce ea a vrut si fie in viaté, fie si spre a o face fericiti, fard voia ei, numai ca Dumnezeu si fie conceput substantialist, ca Totul in toate. Din textele de mai sus s-a vazut ci Sfantul Grigore a conceput altfel prezenta 208. De an. et res. 46, 69-72 BC. 208. C. Tsitpanlis, op. cil, p. 30. RESTAURAREA SUBIECTIVA 375 lui Dumnezeu in oameni la restaurarea universal, Este deo- potriva de neinteles cym vorbeste Sfintul Grigore in «Dialog despre suflet si inviere> de un foc curatitor in sensul pur- gatoriului catolic, iar in «Marele euvant cateheticn, opera scrisi In aceasi perioada, de focul cel nestins al iadului si de starea fiecirui om la restaurarea final «ca rezultat al activitatii voinfei libere a fiecdruia potrivit judecatii echita- bile a lui Dumnezeur 99, Din cele expuse mai sus, consider ci apocatastaza 1a Sfantul Grigore de Nyssa nu este cea pentru care a fost condamnat Origen, ci ea a fost conceputé in sensul celei pauline (I Cor. 15; fil. Il, 10—11) edie redobandirea starii, de nestricdciune a trupurilor, dup& ce vor lasa de-o parte condifia de existenta aseménatoare fiintelor de sub nivelul uman, Restaurarea final nu este repunerea oamenilor intr-0 stare angelica, cum credea B. D. Daley “1, ci omul va fi tot deauna om si nu inger. Restaurarea final nu va avea doar un caraoter negativ, adick nu va consta doar in renuntarea la conditia animala, ct va da omului sansa participarii indefi- nite, din ce in ce mai plenar, la firea divina. Simpla intalnire a termenului dnoxacdowets in operele Sfantului Grigore de Nyssa nu ne permite si spunem ca ¢l ar fi invatat apocatastaza in sensul celei condamnate de si- nodul al cincilea ecumenic. 310. Or. cat, XXXI, P.G. 45, 77%, CD; Meridier, pp. 140-142; XL, PG. 45, 105, ABC Meridier, 196CONCLUZII In paginile pe care le-am seris pe marginea temei: « sropologia Stantulul Grigore de Nysse> ne-atn propus sd pres zestim dees in pleat st restauraree omulu, avénd in ve- re schimbirile produse in i, dere senile produte In natura omuu, exprimste pia _ Notiunea de adorplwats —vizeaza 1a Stantul Grigore des tinal omulul ca fiinté creat, dar creati «dup chipul lui Dumnezeu», si in vederea aseménirli cu El, adica flinta per- sonal care, de la originea ei are vocatia asemanarli cu Dum- nezeu si a progresului in desivarsire, dar In libortate, unde omul poate s&-si asume riscul indepdrtérii de Dumnezeu, al deteriorarii sale existentiale si structurale, . Altfel spus, am analizat modul in care episcopul Nyssei a tnfeles st a prezentatcierea in pleat gi resnurarea omu- Dat fiind c& omul este o fint& a lumii (olidar cu lumea) dar si chip ce se aseamiin cu Dumnezeu, devenirea lui este strdns legata de raporturile pe care el le are cu Dumnezeu gi cu lumea, Modul in care Infelegem pe Dumnezeu si lumea si_constiinfa raporturilor cu El si cu lumea au consecinje adanci in flinta omului. Pentru aceasta, dintru inceput, in mod succint, am prezentat modul in care Slantul Grigore a infeles pe Dumnezeu $1 lumea _ Natura mai presus de orice natur’, nume mai presus de orice nume, Dumnezeu au poate fi cunoscut in ceea ce este Conceptele devin neputincioase iar inteligenta trebuie si pis- treze ticerea cfnd va vrea si-L cunoasel. Dumnezeu este cu- nnoscut {n recunoagterea c& El este Fiinfa cea adevaratd, dar alta decit fiinfa lumii. Numele date lui Dumnezeu vizeazi cea ce este «in jurul naturii», nu natura Sa. Obiectul numelor 1 constituie energiile, Iucririle Sale. Revelatia este cea care conczuzit 377 ne spune ci El este si cum este El, nu ceea ce este. Comuni- une tripersonali, Dymnezeu este iubirea absoluta, pentru aceasta Fiinfi absoluta si Binele suprem. Il cunoastem prin credint& si fubire, in experierea Dahului Sfant, «dincolo de zgomotul numelor», spunea episcopul Nyssei. Lumea nu este un absolut, ci isi are originea in struc turarea unor calitati spirituale create de Dumnezeu, din iu- ire, cdnd si cum El a voit. Ea este purtitoarea unor sensuri uhovnicesti. Lumea are valoare reali pentru om atata vreme ct el fi descopera si intelege aceste sensuri Sintezé de inteligibil si de sensibil, omul se afla la ho- tarul dintre lumea duhovniceascd si cea materiala, cu chemari inalte si cu responsabilitati deosebite. © parte a celor inteli- gibile (ingerii si sufletele oamenilor), ca si lumea sensibila sunt create din nimic. Deci creat din nimic, omul se gaseste ‘si la hotarul dintre fiint& si neant, avand in el daruri dum- nezeiesti care-i dau orientarea existentel si a activititii sale. Chip al Fiintei adevarate, el a fost creat ca partener de dialog al lui Dumnezeu, dar si integrat in miscirile lumii create. Plasmuit din sujlet rational si din ceea ce lumea are mai fin i mai luminos, omul, pe de o parte rezuma in sine universul, iar pe de alta parte se impartéseste de Dumnezeu si participa Ja El, depasind, astfel, limitele lumii materiale. In om, lu- mea este ridicata la nivelul dialogérii si comuntunii cu Dum- nezeu. Creat dup chipul Dumnezeului-comuniune, omul nu poate exista decat in comuniume, Dar, dat find ca este o flinta personal, el se poate mentine si creste in comuniune, ins& poate si si intrerupa aceast’ comuniune. Cu toate c& nu- mai in comuniune cu Dumnezeu, cmul detine posibilitatea de fa se mentine si progresa In existent, comuniunea cu Dum- nezeu nu-i este impusi. Sfantul Grigore are un mare res pect pentru libertatea omului: fn libertate omul isi afirmé demnitatea gi specificitatea fata de Dumnezeu si fata de lu- mea sensibili, din care el este o parte. Dupa Sfantul Grigore, In faptul cd omul este liber, el este oarecum egal cu Dum- nezeu. Aceastd libertate nu este aceeasi cu liberul arbitra (de-378 ANTROPOLOGIA SF, GRIGORE DE NYSSA terminarea intre bine si rau), ci este modul de a actiona ne- impiedicat de vreun rau sau de vreo patima, avantul care se orienteazi spre Bine, fra refineri, contestari sau intre- bari. Libertatea in care omul este egal cu Dumnezeu este nepiitimirea, adic& starea omului liber de orice picat si striin de orice experienfé a riulul. Libertatea aceasta nu exclude libertatea de alegere (care la inceput se manifesta ca alege- rea intre bine si mai bine, intre diversele posibilitafi de infaptuire a binelui), ci acea libertate de alegere care se manifesti ca liber arbitru, functia inferioar’ a libertatii de alegere, sau libertatea suferind’ care In functionali- tatea ei, incepe prin limitiri si retineri, sffrsind, de cele mai multe ori prin suprimarea adevaratei libertati, In fiinta lui adanei, omul este cu adeviirat liber atunci cand nimie nu-l opreste din procesul aseminarii cu Dymnezeu (in care a fost. constituit la creatia sa). Conceptele de «chip» si de «aseminare» nu sunt sinonime la episcopul Nyssei, ci nofiuni complementare care definesc omul, ca «chip viu» al Tui Dumnezeu Cel intreit in Persoane. Dupi cum lumea, creat prin Cuvant din nimic, se aflé fintr-m continu proces de schimbare si structurare, omul a fost constituit ca persoand deschis& progresului infinit intra Dumnezeu. Porunca daté de Dumnezeu protoparintilor, a fost, dupa Sfantul Grigore, - ceputurilor. Bste sjungerea Ja sterea dintai de unde progresul fn desdvarsire se continud in infinitul de viafi si lubire a jui Dumnezeu. / Omul crest pentru a se bucura de frumusefea lumii st in el avarsive de prezenta lui Dumnezeu are in el i emarea la desivé Pcatul, ca act personal, face si plarda postblititile de- sivdryri, Cavantol jul Dumnezeu sa facut Om tooma pen tra cf ommal a ofzut, de aceea restauraree naturil umane ef zute va fh postbié. mumat in Helstos, Restaurarea fnseamnt, sider, reveniea, omult,czut pn plcat Ie starea dinain: tea céderii de unde procesul desivaryieii se continu, cum Adam I-ar fi continuat daca nu ar fi cdzut in pica