Poezii

de Ion Barbu

Edict
Aceast pontific lun
Cuvntul adormiilor e,
Din roua caratelor sun
Geros, amintit: ce-ru-le.

O sob, cealalt mumie.

Domnete pe calul de ah,
La Moscova verde de-o mie
De turle, ars idol copac.

Dogoarea, podoaba: rsfee

Un secol cefal i apter.
tiu drumul Slbitelor Fee,
tiu plnsul apos din eter.

Suflet pierdut
Sczut zrii blnd e ara mineral.
Inel i munte, iarb de abur nzeuat.
A ofilirii, numai aceast foarte pal
Fclie, pe ghicirea Albastrului ouat.

Miniri, lumini! Scpat, doar sfnta, ca o maic,

Ars doliul ei; cu fruntea clcat de potcap;
Scldnd la dublul soare, apos, de la Drgaic,
Rotundul, scund n palm, duh simplu-n chip de nap.

Margini de sear
Pendulul apei calme, generale,
Sub sticl sta, n rile-de-Jos.
Luceferii marini, amari, n vale;
Slciu muia i racul fosforos.

Un gnd adus, de raze i curbur

(Fii aurul irecuzabil greu!)
Extremele cmrilor de bur
Mirat le ncepea, n Dumnezeu.

Aura
Mire, vzut ca femeia,
Cu prul spat n volute,
De Mercur cumpnit, nu de Geea,
Ci lungi napoi revolute;

La conul acesta de sear,

Cnd sufletul meu a czut
i cald, aplecatul tu scut
l supse, ca pata de cear,

Crescut, ntre mini ca de ap,

Ce lucru al tainei cercai?
Sub verdele lumilor plai
Arai o lumin mioap.

Poart
Suflete-n ptratul zilei se conjug.
Paii lor sunt muzici, imnurile rug.
Patru scoici, cu fumuri de iarb mare,
Vindec de noapte steaua-n tremurare.

Pe slujite vinuri frimitur-i astru.

Munii-n Spirit, lucruri ntr-un Pod albastru.
Raiuri divulgate! ngeri trimei
Fulger Sodomei fructul de mce.

Statur
S nu preling, s nu pice
Viu spiritul, robit n ea,
La azimi albe s-l ridice:
Sfiit pruncia ei trecea.

Sori zilnici, grei, adreau sub dung,

Uor sunau n rsrit;
i nori ce nu tiau s-ajung
i munii, ci va fi ntlnit,

Suiau cu iezerii, s cate

La anii falnici, douzeci.
Vedeau din ceasul ce nu bate
Din timp tiat cu sbii reci.