MSZV

MATEMATICI
SPECIALE
explicatii teoretice,
interpretari fizice, aplicatii
tehnice, exemple, exercitii
VOLUMUL II
VALERIU ZEVEDEI
April 10, 2005
CUPRINS
III
ELEMENTE DE CALCUL VARIA

TIONAL
11 ELEMENTE DE CALCUL VARIA

TIONAL
9
11
11.1 Probleme clasice de calcul variational . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

11.2 Functionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
11.3 Spatii de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
11.4 Clasificarea extremelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
11.5 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
11.6 Extremele functiilor reale de mai multe variabile . . . . . . . . . . . . . . 24
11.7 Variatia de ordinul nti a functionalelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
11.8 Variatia de ordinul doi a functionalelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
11.9 Conditii necesare de extremum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
11.10Lemele fundamentale ale calculului variational . . . . . . . . . . . . . . . 43
11.11Ecuatiile lui Euler-Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
11.12Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
11.13Conditii naturale, conditii de transversalitate . . . . . . . . . . . . . . . . 51
11.14Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
11.15Variabile canonice, sistem canonic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
11.16Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
11.17Ecuatia lui Hamilton-Iacobi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
11.18Teorema lui Iacobi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
11.19Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
11.20Extreme pentru functii netede pe portiuni . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
11.21Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
CUPRINS
11.22Conditiile necesare ale lui Legendre si Iacobi . . . . . . . . . . . . . . . . 69

11.23Conditia lui Weirstrass de extremum tare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
11.24Conditii suficiente de extremum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
11.25Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
11.26Extreme cu leg
aturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
11.27Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
11.28Metode variationale pentru valori proprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
11.29Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
11.30Principiul lui Hamilton, principii variationale . . . . . . . . . . . . . . . . 87
11.31Alte principii variationale n elasticitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
11.32Metode directe n calcul variational . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
11.33Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
IV
ECUA
TII CU DERIVATE PAR
TIALE
12 ECUA
TII CU DERIVATE PAR
TIALE DE ORDINUL INTAI
113
115
12.1 Problema Cauchy, suprafete caracteristice . . . . . . . . . . . . . . . . . 115

12.2 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul nti cvasilineare . . . . . . . . . . 118
12.3 Ecuatii lineare omogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
12.4 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul nti nelineare . . . . . . . . . . . 131
12.5 Conditii de compatibilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
12.6 Integral
a complet
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
13 ECUA
TII CU DERIVATE PAR
TIALE DE ORDINUL 2
147
13.1 Definitii generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147

13.2 Ecuatia transferului de c
aldur
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
13.3 Ecuatia undelor sonore . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
13.4 Ecuatia oscilatiilor transversale ale unei corzi . . . . . . . . . . . . . . . . 160
13.5 Ecuatia oscilatiilor transversale ale membranei . . . . . . . . . . . . . . . 164
13.6 Ecuatia oscilatiilor longitudinale ale unei bare . . . . . . . . . . . . . . . 166
13.7 Ecuatiile de miscare ale unui fluid perfect . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
13.8 Problema lui Cauchy, clasificarea ecuatiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
CUPRINS
13.9 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189

13.10Ecdpo2 cvasilineare n dou
a variabile. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
13.11Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197
14 FUNC
TII ARMONICE
199
14.1 Scurt istoric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199

14.2 Functii armonice, definitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202
14.3 Functii armonice de o variabil
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202
14.4 Functii armonice de dou
a variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205
14.5 Problema lui Dirichlet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208
14.6 Analiticitatea functiilor armonice de dou
a variabile . . . . . . . . . . . . 209
14.7 Invarianta functiilor armonice prin reprezentare conform
a . . . . . . . . . 210
14.8 Solutia problemei lui Dirichlet pentru cercul unitate . . . . . . . . . . . . 211
14.9 Teorema cercului si aplicatiile sale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
14.10Solutia problemei lui Dirichlet pentru semiplan . . . . . . . . . . . . . . . 216
14.11Problema lui Neumann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219
14.12O idee simpl
a foarte productiv
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223
14.13Formulele lui Green pentru laplacean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224
14.14Propriet
atile functiilor armonice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226
14.15Transformarea lui Kelvin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233
14.16Formula de reprezentare prin potentiali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235
14.17Integrala lui Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236
14.18Functiile Green . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
14.19Propriet
ati ale potentialului de volum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240
14.20Propriet
atile potentialilor de simplu si dublu strat . . . . . . . . . . . . . 245
14.21Rezolvarea problemelor la limit
a prin ecuatii integrale . . . . . . . . . . . 250
15 ECUA
TII DE TIP HIPERBOLIC
255
15.1 Unde, caracteristici, fronturi de und

a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255
15.2 Solutia lui DAlembert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 264
15.3 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267
15.4 Problema lui Cauchy pentru ecuatia neomogen
a a corzii . . . . . . . . . . 269
CUPRINS
15.5 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274

15.6 Solutia fundamental
a a ecuatiei corzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274
15.7 Obtinerea solutiei ecuatiei corzii pe baza formulei lui Green . . . . . . . . 276
15.8 Solutia problemei lui Cauchy pentru ecuatia membranei . . . . . . . . . . 278
15.9 Solutia problemei lui Cauchy pentru ecuatia undelor . . . . . . . . . . . . 281
15.10Problemele mixte pentru ecuatia corzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 284
15.11Rezolvarea unor probleme mixte pentru ecuatia corzii . . . . . . . . . . . 289
15.12Oscilatii stationare si problema f
ar
a conditii initiale . . . . . . . . . . . . 301
15.13Metoda lui Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 305
15.14Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 310
16 ECUA
TII DE TIP PARABOLIC
317
16.1 Probleme pentru ecuatii parabolice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 317

16.2 Principiul de minim-maxim pentru ecuatia parabolic
a . . . . . . . . . . . 319
16.3 Solutia problemei lui Cauchy pentru ecuatia c
aldurii . . . . . . . . . . . . 322
16.4 Rezolvarea unor probleme la limit
a pentru ecuatia c
aldurii . . . . . . . . 326
16.5 Aplicarea transformatei Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 328
16.6 Aplicarea transformatei Laplace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 330
16.7 Metoda lui Fourier pentru ecuatia c
aldurii . . . . . . . . . . . . . . . . . 333
16.8 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 342
TILOR S
MATEMV TEORIA PROBABILITA
I STATISTICA
347
ATICA
TI S
MATEMATICA
17 PROBABILITA
I STATISTICA
349
17.1 Spatiu probabilistic,definitii, propriet

ati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 349
17.1.1 Exercitii si probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 353
17.2 Variabile aleatoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 355
17.3 Schema lui Bernoulli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 359
17.3.1 Definirea schemei lui Bernoulli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 359
17.3.2 Aliura repartitiei schemei lui Bernoulli . . . . . . . . . . . . . . . 361
17.3.3 Legea numerelor mari sub forma lui Bernoulli . . . . . . . . . . . 362
CUPRINS
17.3.4 Teorema limit

a a lui Poisson a evenimentelor rare . . . . . . . . . 363
a local
a a lui Moivre-Laplace . . . . . . . . . . . . . 365
a integral
a a lui Laplace . . . . . . . . . . . . . . . 367
17.4 Valori medii ale variabilelor aleatoare discrete . . . . . . . . . . . . . . . 370
17.4.1 Legea numerelor mari sub forma lui Markov . . . . . . . . . . . . 370
17.4.2 Valoarea medie, propriet
ati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 372
17.4.3 Momente, inegalit
atile lui Markov si Cebsev . . . . . . . . . . . . 373
17.4.4 Functii generatoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 376
17.5 Variabile aleatoare oarecare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 381
17.5.1 Valori medii ale variabilelor aleatoare oarecare . . . . . . . . . . . 381
17.5.2 Functia caracteristic
a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 387
17.5.3 Teoreme-limit
a centrale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 389
17.6 Convergenta sirurilor de variabile aleatoare . . . . . . . . . . . . . . . . . 392
17.7 Variabile aleatoare vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 393
17.8 Operatii cu variabile aleatoare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 401
17.9 Estimatii punctuale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 406
17.10Intervale de ncredere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 414
17.11Verificarea ipotezelor statistice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 419
17.12Teste de concordanta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 427
17.12.1 1. Criteriul de concordanta hi p
atrat . . . . . . . . . . . . . . . . 428
17.12.2 2. Testul de concordanta al lui Kolmogorov . . . . . . . . . . . . 430
CUPRINS
PARTEA III
ELEMENTE DE CALCUL
VARIA
TIONAL
CAPITOLUL 11
ELEMENTE DE CALCUL
VARIA
TIONAL
11.1
Probleme clasice de calcul variational
Din punct de vedere istoric, prima problem

a de calcul variational este asa numita
problem
a a lui Dido. Legenda mitologic
a spune c
a Dido, sau Didona, printes
a a unuia
din cet
atile vechii Grecii si sor
a a lui Pygmalion, era m
aritat
a cu pontiful Siharbas.
Pygmalion l asasineaz
a pe pontif si Dido fuge cu fratele s
au si cu averea sotului ntr-o
flotil
a improvizat
a. Debarcnd pe tarmul african, localnicii i ofer
a ca loc de ad
apost
atta p
amnt ct poate cuprinde cu o piele de taur. Dido taie pielea n fsii nguste pe
care le leag
a cap la cap si nconjoar
a cu ele o bucat
a de teren pe care va construi cetatea
Cartaginei, a c
arei regin
a devine Dido.
Inc
a din antichitate, latura matematic
a a legendei a interesat pe matematicieni: cum
trebuie dispus firul alc
atuit din fsiile nguste pentru ca el s
a nconjoare o portiune de
arie maxim
a?
Problema are mai multe variante. Una dintre acestea ar fi urm
atoarea: s
a presupunem c
a axa x0 Ox reprezint
a tarmul m
arii si c
a punctele A(a, 0), B(b, 0) reprezint
a
capetele firului, graficul functiei y = y(x), definit
a si derivabil
a pe [a, b], este firul. Aria
limitat
a de fir si de tarm este
S=
Zb
a
y(x)dx,
CAPITOLUL 11. ELEMENTE DE CALCUL VARIATIONAL
12
n timp ce lungimea firului este

Zb p
L=
1 + y 0 (x)2 dx.
a
Atunci problema lui Dido revine la determinarea functiei y = y(x), definite si derivabile
pe [a, b], care satisface conditiile
Zb p
y (a) = 0, y (b) = 0, L =
1 + y 0 (x)2 dx
a
astfel nct integrala

S=
Zb
y(x)dx
s
a aib
a valoarea maxim
a. Din motive evidente, o asemenea problem
a se numeste problema izoperimetrica . Inc
a din antichitate se cunostea c
a forma c
autat
a a firului este
cea a unui arc de cerc, asa cum vom ar
ata si noi mai ncolo.
d arcul graficului. In relatia
Putem rationa si altfel. Fie AB
Z
S=
y(x)dx
d
AB
consider
am pe x,y ca functii de abscisa curbilinie s si integr
am prin p
arti
S = yx|B
A
xdy =
ZL
0
d
AB
p
x(s) 1 x0 (s)2 ds.
Problema revine la a determina functia x = x(s) definit

a pe intervalul [0, L] cu proprietatea c
a x(0) = a, x(L) = b si c
a integrala
S=
ZL
0
p
x(s) 1 x0 (s)2 ds
are valoare minim

a.
O alt
a variant
a a problemei lui Dido ar fi aceea n care presupunem c
a firul ar
reprezenta o curb
a neted
a nchis
a cu ecuatiile parametrice
x = x(t)
t [t1 , t2 ],
y = y(t)
11.1. PROBLEME CLASICE DE CALCUL VARIATIONAL
13
functiile x(t), y(t) fiind deci derivabile pe portiuni pe [t1 , t2 ]. Atunci lungimea firului este
Zt2 p
x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt,
L=
t1
iar aria limitat

a de fir este
1
S=
2
Zt2
[y(t)x0 (t) x(t)y 0 (t)] dt.
t1
Problema revine deci la determinarea celor dou

a functii x(t), y(t) definite si derivabile
pe portiuni pe intervalul [t1 , t2 ] astfel nct s
a aib
a loc relatia
Zt2 p
x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt
L=
t1
si ca integrala
1
S=
2
Zt2
[y(t)x0 (t) x(t)y 0 (t)] dt
t1
s
a fie maxim
a. S
i aceasta este tot o problem
a izoperimetric
a si curba care d
a solutia
este un cerc.
O alt
a problem
a important
a care a dus la aparitia calculului variational este problema
brahistocronei. Ea a fost propus
a n 1696 de c
atre Jean Bernoulli si a fost rezolvat
a n
diferite moduri de Jacob Bernoulli, Leibniz, lHospital, Euler. Ea const
a n determinarea
unei curbe care uneste punctele A(0, h) si B(b, 0) pe care se misc
a un punct material
de mas
a m plecnd din A cu vitez
a initial
a nul
a si ajunge n B sub influienta greut
atii
dup
a un timp T minim. Dac
a presupunem c
a y = y(x) este ecuatia curbei c
autate si
v(x) este m
arimea vitezei punctului n pozitia (x, y(x)), atunci conform legii conserv
arii
energiei avem
gm(h y) =
de unde
v(x) =
Pe de alt
a parte
v=
mv(x)2
,
2
p
2g(h y).
ds p
= 1 + y 0 (x)2 dx
dt
14
si deci timpul n care mobilul se deplaseaz

a din punctul (x, y(x)) n punctul (x+dx, y(x+
dx)) este
dt =
1 + y 0 (x)2
dx.
2g(h y)
Rezult
a c
a timpul n care mobilul ajunge din A n B este
T =
Zb s
0
1 + y 0 (x)2
dx.
2g(h y)
Deci problema brahistocronei revine la determinarea functiei y = y(x), definite si derivabile pe [0, b] astfel nct y(0) = h, y(b) = 0 si astfel nct integrala
T =
Zb s
0
1 + y0(x)2
dx
2g(h y(x))
s
a fie minim
a. Este evident c
a si n acest caz curba poate fi c
autat
a ca n problema
precedent
a sub form
a parametric
a.
O problem
a asem
an
atoare este problema opticii geometrice. Intr-un mediu izotrop
neomogen lumina se propag
a n fiecare punct M(x, y, z) cu o vitez
a v(x, y, z) independent
a de directie. Timpul necesar ca lumina s
a ajung
a din punctul M1 (x1 , y1 , z1 ) n
punctul M2 (x2 , y2 , z2 ) de-a lungul curbei de ecuatii y = y(x), z = z(x) este
Zx2 p
1 + y 0 (x)2 + z 0 (x)2
dx.
T =
v(x, y(x), z(x)
x1
Principiul lui Fermat afirm

a c
a lumina se propag
a de-a lungul acelei curbe pentru
care T este minim. Problema opticii geometrice este deci determinarea functiilor y =
y(x), z = z(x) definite pe [x1 , x2 ] astfel nct y(x1 ) = y1 , y(x2 ) = y2 , z(x1 ) = z1 ,
z(x2 ) = z2 si pentru care integrala de mai sus are valoare minim
a.
O alt
a problem
a clasic
a a calculului variational este asa numita problema a lui Plateau
(Plateau, Antoine Ferdinand Joseph, 1801-1883, belgian, profesor de fizic
a si anatomie
la Universitatea din Gand). Ea const
a n determinarea formei de echilbru a unei pelicule
de s
apun sustinute de dou
a inele (pentru simplitate de aceeasi raz
a R) perpendiculare
pe axa comun
a Ox n punctele de abscise b, b. Neglijnd greutatea peliculei, din
propriet
atile tensiunii superficiale rezult
a c
a pelicula se dispune astfel nct ea s
a aib
a
o suprafata minim
a. Din motive de simetrie evidente, pelicula are forma unei suprafete
11.1. PROBLEME CLASICE DE CALCUL VARIATIONAL
15
de rotatie de arie minim

a. De aceea problema lui Plateau se mai numeste si problema
suprafetei de rotatie de arie minima . Dac
a not
am cu y = y(x), b x b ecuatia
curbei de sectiune cu planul xoy, atunci aria suprafetei de rotatie este
S = 2
Zb
p
y(x) 1 + y 0 (x)2 dx.
Deci, problema lui Plateau revine la determinarea functiei y = y(x) definite si derivabile
pe [b, b] astfel nct y(b) = R, y(b) = R si astfel nct integrala
S = 2
Zb
p
y(x) 1 + y 0 (x)2 dx
s
a fie minim
a.
Tot problem
a clasic
a de calcul variational este problema formei de echilibru a unui fir
greu omogen flexibil si inextensibil de lungime data l fixat la capete. Se vede usor c
a la
echilibru firul se afl
a ntr-un plan vertical. Considernd acest plan vertical drept planul
xOy, unde axa Oy este dirijat
a dup
a verticala locului, curba de echilibru corespunde
la acea curb
a pentru care energia potential
a a firului este minim
a, adic
a la acea curb
a
pentru care ordonata yG a centrului de greutate al firului este minim
a. Dac
a punctele
A(a, ya ), B(b, yb ) sunt capetele firului, dac
a y = y(x), x [a, b] este ecuatia explicit
aa
curbei de echilibru, cu y(x) functie derivabil
a pe [a, b], dac
a este densitatea linear
aa
firului, atunci ordonata centrului de greutate al firului este
yG =
Rb
a
p
y(x) 1 + y 0 (x)2 dx
Rb p
1 + y 0 (x)2 dx
Zb
a
lungimea firului fiind
1
=
l
p
y(x) 1 + y 0 (x)2 dx
Zb p
l=
1 + y 0 (x)2 dx.
a
Deci, problema revine la determinarea functiei y(x) definite si derivabile pe [a, b], astfel
nct
Zb p
y(a) = ya , y(b) = yb ,
1 + y 0 (x)2 dx = l
a
16
si astfel nct integrala

Zb
a
p
y(x) 1 + y 0 (x)2 dx
s
a fie minim
a. S
i aici curba de echilibru poate fi c
autat
a sub form
a parametric
a lund
ca parametru o abscis
a curbilinie. Asa cum vom vedea, curba de echilibru a firului este
o portiune din asa-numitul lantisor, un arc de curb
a apropiat de un arc de parabol
a.
Alt
a problem
a clasic
a de calcul variational este problema geodezicelor pe o suprafata
S, adic
a problema determin
arii pe o suprafata S a unei curbe care uneste dou
a puncte
de pe acea suprafata si are lungimea minim
a. Dac
a suprafata S este dat
a parametric
prin ecuatia vectorial parametric
a
~r = ~r(u, v), (u, v) Du,v ,
dac
a
ds2 = d~r2 = E(u, v)du2 + 2F (u, v)dudv + G(u, v)dv 2 ,
este prima sa form
a fundamental
a cu coeficientii
E(u, v) = ~ru (u, v) ~ru (u, v),
F (u, v) = ~ru (u, v) ~rv (u, v),
G(u, v) = ~rv (u, v) ~rv (u, v)
si dac
a
u = u(t), v = v(t), t [t1 , t2 ], u(t1 ) = u1 , v(t1 ) = v1 , u(t2 ) = u2 , v(t2 ) = v2
sunt ecuatiile parametrice ale unei curbe care uneste punctele M1 (u1 , v1 ), M2 (u2 , v2 ),
atunci lungimea acestei curbe este
Zt2 p
l=
E(u(t), v(t))u0(t)2 + 2F (u(t), v(t))u0(t)v0(t) + G(u(t), v(t))v0(t)2 dt.
t1
Deci, problema determin

arii geodezicelor pe S revine la determinarea functiilor derivabile
u = u(t), v = v(t), t [t1 , t2 ], u(t1 ) = u1 , v(t1 ) = v1 , u(t2 ) = u2 , v(t2 ) = v2
11.2. FUNCTIONALE
17

Zt2 p
l=
E(u(t), v(t))u0 (t)2 + 2F (u(t), v(t))u0 (t)v0 (t) + G(u(t), v(t))v 0 (t)2 dt
t1
s
a fie minim
a. In cazul n care suprafata S este planul xOy cu ecuatia parametric
a
~r = x~i + y~j, (x, y) R2 cu prima form
a fundamental
a ds2 = dx2 + dy 2 , problema
geodezicei care uneste punctele M1 (x1 , y1 ), M2 (x2 , y2 ) revine la determinarea functiilor
derivabile x = x(t), y = y(t), t [t1 , t2 ] cu x(t1 ) = x1 , y(t1 ) = y1 , x(t2 ) = x2 , y(t2 ) = y2
Zt2 p
x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt
t1
s
a fie minim
a. Dac
a alegem ca parametru coordonata x, problema revine la determinarea
functiei derivabile y = y(x), x [x1 , x2 ] cu y(x1 ) = y1 , y(x2 ) = y2 astfel nct integrala
Zx2 p
1 + y 0 (x)2 dx
x1
s
a fie minim
a.
11.2
Functionale
Toate problemele enuntate mai sus erau probleme de extremum - determinarea maximului sau minimului - pentru o anumit
a integral
a, care depinde de o anumit
a curb
a,
deci de una sau mai multe functii definite pe un anumit interval. Spre deosebire de
problemele de extremum pentru functiile de o variabil
a sau mai multe variable, rezolvate
cu mijloacele calculului diferential, unde aveam de-a face cu probleme cu unul sau mai
multe grade de libertate (dar n num
ar finit), aici avem de-a face cu probleme cu un
num
ar infinit de grade de libertate. In cazul extremelor functiilor de n variabile, cele n
variabile x1 , x2 , ..., xn erau coordonatele unui element, unui punct x = (x1 , x2 , ..., xn ) din
Rn . In Rn avem operatiile de adunare a dou
a asemenea elemente si operatia de nmultire
a unui element cu un num
ar real, Rn fiind astfel un spatiu vectorial n-dimensional, de
aceea spuneam c
a avem un numar finit de grade de libertate. In plus, n Rn puteam
introduce o norm
a, deci o distanta, astfel nct s
a putem vorbi de puncte vecine. In
18
problemele calculului variational este vorba de g

asirea extremului unei integrale care
depinde de una sau mai multe functii si de derivatele acestora. O asemenea integral
a este
o functie definit
a pe o multime de functii si are valori reale. Ea se numeste functionala
exprimata printr-o integrala. Deci calculul variational studiaz
a extremele functionalelor
exprimate prin integrale. In continuare, vom conveni ca functionalele s
a fie notate prin
litere mari latine, marcnd argumentele lor, deci functiile de care depind, ntre paranteze
drepte. Vom conveni s
a marc
am n paranteze rotunde argumentul sau argumentele
functiilor, desi acestea sunt variabile mute, deci pot fi notate oricum.
Astfel, functionala din problema lui Dido este
I[y(x)] =
Zb
y(x)dx
sau
ZL
I[x(s)] =
p
x(s) 1 x0 (s)2 ds
sau
Zt2
1
I[x(t), y(t)] =
2
[x(t)y 0 (t) y(t)x0 (t)]dt
t1
dup
a cum folosim reprezentarea explicit
a sau parametric
a a curbei. In celelalte probleme
enuntate functionalele sunt:
- n problema brahistocronei
Zb s
I[y(x)] =
1 + y 0 (x)2
dx;
2g(h y(x))
- n problema suprafetei de rotatie minime

I[y(x)] = 2
Zb
p
y(x) 1 + y 0 (x)2 dx;
- n problema echilibrului firului greu

I[y(x)] =
Zb
a
p
y(x) 1 + y 0 (x)2 dx;
- n problema geodezicelor n plan

Zx2 p
1 + y 0 (x)2 dx.
I[y(x)] =
x1
11.3. SPATII
DE FUNCTII
11.3
19
Spatii de functii
Domeniul de definitie al unei functionale este o multime de functii reale definite pe

un interval n cazul functiilor de o variabil
a, sau pe un domeniu n cazul functiilor de
mai multe variabile, care satisfac anumite conditii de netezime - derivata continu
a sau
continu
a pe portiuni - n interval sau domeniu si anumite conditii la capetele intervalului sau pe frontiera domeniului. Multimile de functii reale definite pe un interval sau
domeniu cu anumite conditii de netezime nzestrate cu operatia de adunare a functiilor
si cu operatia de nmultire a functiilor cu numere reale formeaz
a spatii vectoriale cu
dimensiune infinit
a. Se spune c
a avem de-a face cu probleme cu un num
ar infinit de
grade de libertate. Mai mult, aceste spatii vectoriale pot fi nzestrate cu anumite norme,
deci cu anumite distante, si putem astfel vorbi despre functii vecine si despre vecin
atatea
unei functii.
Ca peste tot n acest curs, vom nota prin C[a, b] spatiul vectorial normat al functiilor
continue pe [a, b] cu norma uniform
a
ky(x)k0 = max |y(x)| ;
x[a,b]
a pe [a, b]
prin C 1 [a, b] vom nota spatiul vectorial normat al functiilor cu derivata continu
cu norma
ky(x)k1 = max |y(x)| + max |y 0 (x)| ;
x[a,b]
x[a,b]
mai general prin C m [a, b] vom nota spatiul vectorial normat al functiilor cu derivata de
ordinul m continu
a pe [a, b] cu norma
ky(x)km =
m
X
k=0
max y (k) (x) .
x[a,b]
Prin C m [a, b] vom nota spatiul vectorial normat al functiilor cu derivata de ordinul m
continu
a pe portiuni pe [a, b] cu aceeasi norm
a
ky(x)km =
m
X
k=0
max y (k) (x) .
x[a,b]
Dac
a y0 (x) C[a, b] vom numi vecinatate de ordin zero sau vecinatate tare de
largime 2 a lui y0 (x) multimea tuturor functiilor y(x) C[a, b] cu proprietatea c
a
ky(x) y0 (x)k0 < si o vom nota prin V0 (y0 (x)). Analog, vom numi vecinatate de
20
ordinul nti sau slaba de largime 2 a lui y0 (x) C 1 [a, b] multimea tuturor functiilor
y(x) C 1 [a, b] cu proprietatea c

a ky(x) y0 (x)k1 < si o vom nota prin V1 (y0 (x)).
La fel, vom numi vecin

atate slab
a de functii cu derivat
a discontinu
a de l
argime 2 a
lui y0 (x) C 1 [a, b] multimea tuturor functiilor y(x) C 1 [a, b] cu proprietatea c
a
ky(x) y0 (x)k1 < si o vom nota prin V1 (y0 (x)) .
Este clar c
a o vecin
atate slab
a de l
argime 2 a lui y0 (x) este continut
a n vecin
atatea
tare de l
argime 2 a lui y0 (x).
Fie I[y(x)] o functional
a definit
a pe o multime de functii M. Multimea M se numeste
si multimea functiilor admisibile. Cum orice functie admisibil
a are un grafic, multimea
M se mai numeste si multimea liniilor sau curbelor admisibile. In cazul functionalelor
care depind de functii de mai multe variabile vom vorbi de multimea suprafetelor admisibile.
a definit
a pe o multime de functii M si y0 (x) M. Functionala
I[y(x)] este continua n y0 (x) n sensul unei anumite norme dac
a pentru orice > 0
exist
a un () > 0 astfel nct pentru orice functie y(x) M din vecin
atatea de ordin
() a lui y0 (x), ||y(x) y0 (x)|| < (), are loc inegalitatea |I[y(x)] I[y0 (x)]| < .
Este evident definitia obisnuit
a a continuit
atii n spatii normate. Aceast
a definitie este
echivalent
a cu faptul c
a oricare ar fi functia (x) din vecin
atatea lui 0 (functia nul
a) are
loc relatia
lim I[y0 (x) + t(x)] = I[y0 (x)].
t0
Dac
a functionala I[y(x)] definit
a pe multimea de functii M nu este continu
a n y0 (x)
M0 , se spune c
a ea este discontinu
a n y0 (x).
Exemplul 1. Functionala
I[y(x)] =
[y(x) + 2y 0 (x)]dx
a n functia y0 (x) = x n sensul normei din C 1 [0, 1] pentru

definit
a pe C 1 [0, 1] este continu
c
a oricare ar fi functia y(x) C 1 [0, 1] cu |y(x) x| < , |y 0 (x) 1| < avem
Z 1
|I[y(x)] I[x]| = |
[y(x) + 2y 0 (x) x 2]dx|
Z 01
Z 1
|y(x) x|dx + 2
|y 0 (x) 1|dx.
0
Oricare ar fi > 0 alegnd =
avem |I[y(x)] I[x]| < .
11.4. CLASIFICAREA EXTREMELOR
21
Exemplul 2.Fie functionala I[y(x)] = y 0 (x0 ) definit

a pe C 1 [a, b], x0 fiind un punct
fixat din [a, b]. Aceast
a functional
a este discontinu
a n orice functie y0 (x) C 1 [a, b] n
norma uniform
a din C[a, b]. Intr-adev
ar, fie (x) C 1 [a, b] astfel nct 0 (x0 ) = 1 si
|(x)| < , x [a, b]. Functia y(x) = y0 (x) + (x) C 1 [a, b] si are derivata y 0 (x0 ) =
y00 (x) + 1. Deci |I[y(x)] I[y0 (x)]| = 1.
Se vede usor c
a aceeasi functional
a este continu
a n orice functie y0 (x) C 1 [a, b] n
norma lui C 1 [a, b].
11.4
Clasificarea extremelor

a definit
a pe o multime de functii M . Vom spune c
a functionala I[y(x)] are minim (maxim) pe multimea M0 M n y0 (x) M0 dac
a pentru orice
y(x) M0 are loc relatia I[y(x)] I[y0 (x)] 0 ( 0) .
Dac
a functionala I[y(x)] are minim (maxim) pe multimea M0 M n y0 (x) M0
a M1 M0 , y0 (x) M1
atunci ea are minim (maxim) n y0 (x) pe orice multime mai mic
.
a definit
a pe o multime de functii M. Vom spune c
a functioa exist
a o vecin
atate
nala I[y(x)] are un minim (maxim) tare n y0 (x) C[a, b] M dac
tare V0 (y0 (x)) astfel nct functionala are un minim (maxim) pe V0 (y0 (x)) M n
y0 (x) . Analog, vom spune c
a functionala I[y(x)] are un minim (maxim) slab n y0 (x)
C 1 [a, b] M dac
a exist
a o vecin
atate slab
a V1 (y0 (x)) astfel nct functionala are un
minim (maxim) pe V1 (y0 (x)) M n y0 (x) . La fel vom defini minimul (maximul) slab
cu derivat
a discontinu
a.
Dac
a functionala I[y(x)] definit
a pe multimea de functii M are un minim ( maxim)
pe M n y0 (x) M vom spune c
a ea are un minim (maxim) absolut pe M n y0 (x).
Minimele (maximele) tari sau slabe se numesc si minime (maxime) relative.
Este evident c
a un extremum tare este deasemenea si un extremum slab. De asemenea, un extremum absolut este si un extremum relativ.
Exemplul 3. Fie functionala
I[y(x)] =
Z
0
y(x)2 (1 y 0 (x)2 )dx
22
definit
a pe multimea M a functiilor cu derivata integrabil
a pe [0, ] astfel nct y(0) =
y() = 0. Functia nul
a pe [0, ] realizeaz
a minimul slab al acestei functionale pentru
c
a pentru |y(x)| + |y 0 (x)| < < 1 integrandul este pozitiv si se anuleaz
a numai pentru
y(x) 0. Functionala nu si atinge minimul tare pe y(x) 0 pentru c
a lund functiile
1
yn (x) = sin nx
n
avem
I[yn (x)] =
2n 8
si deci I[yn (x)] < 0 pentru n > 4. In acelasi timp kyn (x)k0 0, adic
a functiile yn (x)
sunt n vecin
atatea tare a functiei nule.
I[y(x)] =
Z1
x2 y 0 (x)2 dx
definit
a pe multimea M a functiilor cu derivat
a integrabil
a pe [1, 1] astfel nct y(1) =
1, y(1) = 1. Ea este evident pozitiv
a pe M. Pentru functiile
arctan x
, > 0,
y(x) =
arctan 1
avem
I[y(x)] =
Z1
x2 ya0 (x)2 dx
<
Z1
(x2 + 2 )ya0 (x)2 dx =
2
arctan 1
a
si deci I[y(x)] 0 pentru 0. In C 1 [1, 1] nu se poate atinge minimul pentru c
ar trebui s
a avem y 0 (x) = 0 si deci y(x) = const, contradictie cu conditiile la capete. In
C 1 [1, 1] minimul se atinge pentru functia
1 x [1, 0)
y0 (x) =
0 x=0
1 x (0, 1]
spre care tind functiile y(x) pentru 0.
Definitiile date mai sus se extind n mod natural att n cazul functionalelor care
depind de o functie de mai multe variabile definit
a pe un domeniu si de derivatele partiale
ale acesteia ct si n cazul functionalelor care depind de mai multe functii de o variabil
a
11.5. EXERCITII
23
definite pe un interval si de derivatele acestora. In ultimul caz, n locul functiei y(x)

putem considera c
a avem de-a face cu o functie vectorial
a y(x) cu n componente functii
de o singur
a variabil
a.
11.5
Exercitii
1. S
a se arate c
a functia y(x) x realizeaz
a minimul tare (chiar absolut) pentru
functionala
Z1
I[y(x)] =
y 0 (x)dx
definit
a pe multimea functiilor
M = y(x)|y(x) C 1 [0, 1], y(0) = 0, y(1) = 1.

.
2. S
a se arate c
a functia y(x) x realizeaz
a minimul slab, dar nu tare, pentru
functionala
I[y(x)] =
Z1
y 0 (x)3 dx
definit
M = y(x)|y(x) C 1 [0, 1], y(0) = 0, y(1) = 1.

si c
a minimul absolut al functionalei este egal cu .
3. S
a se arate c
a pentru functionala
I[y(x)] =
Z1
xy 0 (x)2 dx
definit
M = y(x)|y(x) C 1 [0, 1], xy 0 (x)2 integrabil

a pe [0, 1], y(0) = 0, y(1) = 1.
nu exist
a o functie care s
a realizeze minimul.
Ind. Se va observa c
a I[y(x)] = 0 si c
a I[x n ] =
1
1
2n
0.
24
4. S
a se arate c
a pentru functionala
I[y(x)] =
Z1
x 3 y 0 (x)2 dx
definit
o
n
2
M = y(x)|y(x) C 1 [0, 1], x 3 y 0 (x)2 integrabila pe [0, 1], y(0) = 0, y(1) = 1.
1
minimul absolut se atinge pentru y(x) x 3 .
11.6
Extremele functiilor reale de mai multe variabile
Calculul variational clasic rezolv

a problema extremelor functionalelor prin mijloace
asem
an
atoare celor folosite de analiza clasic
a n rezolvarea problemei extremelor functiilor de una sau mai multe variabile. S
i n analiza clasic
a si n calculul variational clasic,
metoda esential
a este metoda variatiilor: studiul extremelor este f
acut prin atribuirea
de mici variatii argumentului. De aceea vom reaminti pe scurt rezultatele analizei clasice
n cazul functiilor reale de n variabile. Notnd x = (x1 , x2 , ..., xn ), o asemenea functie se
poate scrie sub forma f (x). Functia f (x) definit
a ntr-o vecin
atate a lui a are derivat
a
n a n directia vectorului h, notat
a f
, dac
a functia de variabil
a real
a t, f (a + th) are
h
derivata
f
h
n t = 0, adic
a
d
f
= f (a + th) |t=0 ,
h
dt
sau altfel scris

f (a + th) = f (a) + t
f
+ o(t), t 0.
h
Reamintim c
a am notat prin o(t) un infinit mic neglijabil n raport cu t, adic
a lim
t0
|o(t)|
|t|
= 0. Derivatele partiale
f
f
, f , ..., x
x1 x2
n
sunt derivatele n a n directia versorilor
bazei canonice e1 = (1, 0, ..., 0) , e2 = (0, 1, 0, ..., 0) , ... , en = (0, ...0, 1).
Functia f (x) definit
a ntr-o vecin
atate a lui a are derivat
a de ordinul doi n a n
2
directia vectorului h, notat

a hf2 , dac
a functia de variabil
a real
a t, f (a + th) are derivata
de ordinul doi
2f
h2
n t = 0, adic
a
d2
2f
=
f (a + th) |t=0 ,
h2
dt2
11.6. EXTREMELE FUNCTIILOR
REALE DE MAI MULTE VARIABILE
25
sau altfel scris

f 1 2 2 f
+ t
+ o(t2 ), t 0.
2
h 2 h
Functia f (x) definit
a ntr-o vecin
atate a lui a este diferentiabil
a n a dac
a cresterea
f (a + th) = f (a) + t
sa n a: f (a + h) f (a) are o parte principal

a linear
a n cresterea argumentului h, adic
a
exist
a o aplicatie linear
a de la Rn la R, deci o form
a linear
a, derivata de primul ordin
f 0 (a)(h), numit
a si diferentiala de primul ordin notat
a df (a; h), astfel nct
f (a + h) f (a) = f 0 (a)(h) + o(khk), khk 0
sau
f (a + h) f (a) = df(a; h) + o(||h||), khk 0.
Dac
a functia f (x) este diferentiabil
a n a, ea are n a derivate partiale dup
a orice vector
si componentele derivatei f 0 (a) sunt tocmai derivatele partiale n a
f
f
, f , ..., x
x1 x2
n
ale
lui f (x). Relatia de definitie se poate scrie matricial sub forma

f f
f
,
, ...,
)(h1 , h2 , ..., hn )t + o(khk),
x1 x2
xn
sau
f
f
f
h1 +
h2 + ... +
hn + o(khk)
f (a + h) f (a) =
x1
x2
xn
f (a + h) f (a) = (
unde prin exponentul t am notat operatia de transpunere. Cum pentru functiile f (x) =
xi avem df(a; h) = hi este normal s
a se noteze dxi n loc de hi si dx n loc de h si expresia
diferentialei este
f
f
f
dx1 +
dx2 + ... +
dxn
x1
x2
xn
O functie definit
a si diferentiabil
a ntr-o vecin
atate a lui a este diferentiabil
a de
df (a; dx) =
a n a, n
ordinul doi n a dac
a diferentiala sa de primul ordin f 0 (x)(h) este diferentiabil
raport cu x, deci exist
a o aplicatie linear
a de la spatiul formelor lineare pe Rn la R,
adic
a o form
a bilinear
a f 00 (a)(h, k) de la Rn la R, astfel nct
f 0 (a + k)(h) f 0 (a)(h) = f 00 (a)(h, k) + o(kkk).
Se arat
a c
a forma bilinear
af 00 (a)(h, k) este simetric
a si c
a matricea sa n baza canonic
a este asa numita matrice hessiana a lui f , matricea derivatelor partiale de ordinul
doi ale lui f n a, adic
a are loc relatia
00
f (a)(h, k) =
n
X
2f
hi kj .
x
x
i
j
i,j=1
26
Mai mult, se arat

a c
a definitia de mai sus este echivalent
a cu existenta formulei lui
Taylor de ordinul doi
f (a + h) = f (a) +
1 0
1
f (a)(h) + f 00 (a)(h, h) + o(khk2 ), khk 0.
1!
2!
a diferentiala de ordinul doi si se noteaz

a prin
De obicei f 00 (a)(h, h) este numit
d2 f (a; h) sau d2 f (a; dx). Cu notatiile de mai sus
2
d f (a; dx) =
n
X
2f
dxi dxj .
xi xj
i,j=1
Peste tot n aceste relatii, derivatele partiale sunt calculate n a.

De asemenea are loc relatia
f 00 (a)(h, h) =
d2
f (a + th) |t=0 ,
dt2
adic
a dac
a functia este diferentiabil
a de dou
a ori atunci ea are si derivata de ordinul doi
n directia oric
arui vector
Pe baza celor de mai sus, se demonstreaz
a urm
atoarele teoreme:
T1. (Conditii necesare de minim) Pentru ca punctul a s
a fie punct de minim local
al functiei f (x) diferentiabil
a de ordinul doi n a sunt necesare conditiile:
f 0 (a) = 0,
f 00 (a) 0,
ultima conditie nsemnnd c
a forma p
atratic
a f 00 (a)(h, h) 0 pentru orice h.
T2. (Conditii suficiente de minim) Pentru ca punctul a s
a fie punct de minim local
pentru functia f (x) diferentiabil
a de ordinul doi n a sunt suficiente conditiile:
f 0 (a) = 0,
f 00 (a) > 0,
ultima conditie nsemnnd c
a f 00 (a)(h, h) > 0 pentru orice h nenul.
11.7. VARIATIA
DE ORDINUL NTI A FUNCTIONALELOR
11.7
27
Variatia de ordinul nti a functionalelor
Avnd n vedere cele de mai sus, suntem condusi s

a introducem urm
atoarele definitii:
Definitia 1. Fie I[y(x)] o functional
a definit
a pe multimea M a functiilor admisibile
y(x). Vom numi derivata de ordinul nti a functionalei I[y(x)] n punctul y0 (x) M
corespunz
atoare functiei (x), derivata de ordinul nti n t = 0 a functiei I[y0 (x)+t(x)],
adic
a aplicatia (x) I[y0 (x); (x)] definit
a prin relatia
I[y0 (x); (x)] =
I[y0 (x) + t(x)] |t=0 ,

t
dac
a aceasta exist
a pentru y0 (x) + t(x) M, pentru t ntr-o vecin
atate V0 a lui 0.
Din aceast
a definitie, rezult
a c
a derivata de ordinul nti I[y0 (x); (x)] este o functional
a definit
a pe o submultime
M0 = {(x)|y0 (x) + t(x) M, t V0 }
a multimii functiilor admisibile M. Ea depinde att de functia dat
a y0 (x) ct si de
functia (x). Dac
a adopt
am un limbaj geometric, putem spune c
a multimea functiilor
{y0 (x) + t(x)|t V0 }
alc
atuiesc directia (x) si putem vorbi de derivata ntia a functionalei n directia (x).
Definitia 2. O functional
a L[y(x)] definit
a pe un spatiu vectorial real normat de
functii M se numeste omogena dac
a oricare ar fi constanta real
a si oricare ar fi functia
y(x) M are loc relatia
L[y(x)] = L[y(x)].
O functional
a L[y(x)] definit
a pe un spatiu vectorial real normat de functii M se
numeste aditiva dac
a oricare ar fi functiile y1 (x), y2 (x) M are loc relatia
L[y1 (x) + y2 (x)] = L[y1 (x)] + L[y2 (x)].
O functional
a L[y(x)] definit
a pe un spatiu vectorial real normat de functii M se
numeste lineara dac
a este omogen
a si aditiv
a.
Se verific
a usor c
a o functional
a definit
a pe un spatiu vectorial real normat de functii
M este linear
a dac
a este continu
a si aditiv
a.
28
Vom observa c
a derivata de ordinul nti I[y0 (x); (x)] este o functional
a omogen
a
n raport cu (x) cum rezult
a din relatiile
I[y0 (x) + t(x)] |t=0 =

t
(t)
I[y0 (x) + t(x)] |t=0

=
=
(t)
t
=
I[y0 (x) + t(x)] |t=0 = I[y0 (x); (x)].
(t)
I[y0 (x); (x)] =
Derivata de ordinul nti fiind functional

a omogen
a n raport cu directia I[y0 (x); t(x)] =
tI[y0 (x); (x)], cum t(x) reprezint
a variatia efectiv
a a functiei y0 (x) este natural s
ao
numim pe aceasta variatia functiei y0 (x), s
a o not
am cu y(x), iar ca variatie de ordinul
nti a functionalei s
a consider
am pe tI[y0 (x); (x)] = I[y0 (x); y(x)].
a, uneori functia y(x, t) : [a, b]
Observatie. Dac
a y0 (x) : [a, b] R este o functie real
(, ) R cu proprietatea c
a y(x, 0) = y0 (x) se numeste variata lui y0 (x). Functia
y(x) = y(x,t)
t se numeste variatia lui y0 (x). Se verific
a usor c
a (y(x))0 = y 0 (x). Se
t
t=0
defineste variatia de ordinul nti a functionalei I[y(x)] n y0 (x) ca fiind I[y0 (x), y(x)] =
I[y(x,t)]
amn valabile cu aceste
t. Toate relatiile de mai sus sau care vor urma r
t
t=0
definitii.
Exemplul 5. S
a consider
am functionala
I[y(x)] =
Z1
y(x)2 y 0 (x)dx
definit
a pe multimea functiilor admisibile
M = y(x)|y(x) C 1 [1, 1], y(1) = 1, y(1) = 1 .
a si numai dac
a (x)
Cum functia y0 (x) = x2 M, functia y0 (x) + t(x) M dac
C 1 [1, 1] si (1) = (1) = 0. In aceste conditii avem
I[y0 (x) + t(x)] =
Z1
[x2 + t(x)]2 [2x + t 0 (x)]dx.
Sub integral
a avnd un polinom n t, putem deriva sub integral
a si avem
I[y0 (x); (x)] =
I[y0 (x) + t(x)] |t=0 =

t
11.7. VARIATIA
= lim
t0
Z1
29
[2x + t 0 (x)][2x2 (x) + 2t(x)2 ] + (x)[x2 + t(x)]2 dx =
Z1
[4x3 (x) + x4 0 (x)]dx.
Din expresia obtinut

a se vede c
a derivata de ordinul nti este n acest caz chiar o
functional
a linear
a pe multimea
M0 = (x)|(x) C 1 [1, 1], (1) = 0, (1) = 0 .
Exemplul 6. Fie acum functionala
Z1 p
3
y(x)3 + y 0 (x)3 dx
I[y(x)] =
1
definit
M = {y(x)|y(x) C 1 [1, 1], y(1) = 0, y(1) = 0}.
Cum functia y0 (x) = 0 M pentru ca y0 (x)+t(x) = t(x) M este necesar si suficient
ca
Cum
(x) M0 = (x)|(x) C 1 [1, 1], (1) = 0, (1) = 0 .

Z1 p
I[y0 (x) + t(x)] = I[t(x)] = t 3 (x)3 + 0 (x)3 dx
1
rezult
a c
a derivata de ordinul nti a acestei functionale este
Z1 p
3
(x)3 + 0 (x)3 dx.
I[y0 (x); (x)] =
1
Observ
am c
a n acest caz derivata de ordinul nti este o functional
a nelinear
a n raport
cu (x), dar ea este o functional
a omogen
a n raport cu (x). Nelinearitatea variatiei
de ordinul nti se explic
a prin faptul c
a functia de sub integrala functionalei, f (y, y 0 ) =
y 3 +y 03 , nu admite derivate partiale de ordinul nti n punctul (0, 0), unde y = 0, y 0 = 0.
Exemplul 7. Fie acum cazul mai general al functionalei
I[y(x)] =
Zb
a
F (x, y(x), y 0 (x))dx
30
definit
M = {y(x)|y(x) C 1 [a, b], y(a) = y1 , y(b) = y2 }.
In ce priveste lagrangeianul functionalei, functia de trei variabile F (x, y, y 0 ), vom admite
c
a ea este definit
a ntr-un domeniu D3 R3 si c
a n acest domeniu ea este o functie
cu derivate partiale de ordinul nti Fx , Fy , Fy0 continue n raport cu cele trei variabile.
a. Pentru ca y0 (x) + t(x) M, t V0 , este necesar
Fie y0 (x) M o functie admisibil
si suficient ca
(x) M0 = {(x)|(x) C 1 [a, b], (a) = 0, (b) = 0}.
Pentru o asemenea functie avem
I[y0 (x) + t(x)] =
Zb
F (x, y0 (x) + t(x), y00 (x) + t 0 (x))dx.
Cum functia F este de clas

a C, putem deriva n raport cu t sub integral
a conform cu
regulile de derivare n lant (derivarea functiilor compuse):
I[y0 + t] =
t
Zb
[Fy (x, y0 + t, y00 + t 0 ) + Fy0 (x, y0 + t, y00 + t 0 ) 0 ] dx
si deci obtinem derivata de ordinul nti a functionalei
I[y0 (x); (x)] =
Zb
[Fy (x, y0 (x), y00 (x))(x) + Fy0 (x, y0 (x), y00 (x)) 0 (x)] dx.
Se vede c
a n acest caz, derivata de ordinul nti este o functional
a linear
a si continu
a
n raport cu functia (x).
a
Dac
a presupunem c
a functia F (x, y, y 0 ) are derivate de ordinul doi continue si c
functiile admisibile sunt cu derivate de ordinul doi continue, ultimului termen al derivatei
de ordinul nti i se poate aplica integrarea prin p
arti si putem scrie derivata de ordinul
nti sub forma
Zb
d
0
0
I[y0 (x); (x)] =
Fy (x, y0 (x), y0 (x)) Fy0 (x, y0 (x), y0 (x)) (x)dx.
dx
a
11.7. VARIATIA
31
Dac
a derivata de ordinul nti I[y0 (x); (x)] a functionalei I[y(x)] este o functional
a
linear
a si continu
a n raport cu functia (x), se mai spune c
a aceasta reprezint
a derivata
sau diferentiala n sensul lui Gateaux n y0 (x) a functionalei I[y(x)] n directia lui (x).
Dac
a folosim variatiile y(x), y 0 (x) atunci putem scrie
I[y0 (x); y(x)] =
Zb
a
F
F
0
0
0
(x, y0 (x), y0 (x))y(x) + 0 (x, y0 (x), y0 (x))y (x) dx,
y
y
adic
a, formal variatia de ordinul nti se obtine prin diferentiere sub semnul integral
a
si nlocuirea simbolului de diferentiere d prin .
Definitia 3. Dac
a pentru functionala I[y(x)] definit
a pe multimea functiilor admisibile M dintr-un spatiu vectorial normat exist
a o functional
a L[y0 (x); (x)] linear
a si
continu
a n raport cu functia (x) definit
M0 = {(x)|y0 (x) + (x) M}
astfel nct
I[y0 (x) + (x)] I[y0 (x)] = L[y0 (x); (x)] + o(k(x)k), k(x)k 0,
pentru orice functie (x) M0 , atunci spunem c
a functionala I[y(x)] este diferentiabila
Frechet n y0 (x) si functionala linear
a L[y0 (x); (x)] se numeste derivata sau diferentiala
n sensul lui Frechet a functionalei I[y(x)] n y0 (x) si o vom nota tot prin I[y0 (x); (x)].
Exemplul 8. Fie acum cazul functionalei
I[y(x)] =
Zb
F (x, y(x), y 0 (x))dx
din Exemplul 7. definit

M = {y(x)|y(x) C 1 [a, b], y(a) = y1 , y(b) = y2 }.
In ce priveste lagrangeianul functionalei, functia de trei variabile F (x, y, y0), vom admite,
a n acest domeniu
ca si acolo, c
a ea este definit
a ntr-un domeniu m
arginit D3 R3 si c
ea este o functie cu derivate partiale de ordinul doi n raport cu cele trei variabile
continue. Fie y0 (x) M o functie admisibil
a. Pentru ca y0 (x) + (x) M, este necesar
si suficient ca
(x) M0 = {(x)|(x) C 1 [a, b], (a) = 0, (b) = 0}
32
si ca norma lui (x) s

a fie suficient de mic
a. Pentru o asemenea functie avem
I[y0 (x) + (x)] =
Zb
F (x, y0 (x) + (x), y00 (x) + 0 (x))dx
si tinnd cont de formula lui Taylor

F (x, y0 + , y00 + 0 ) = F (x, y0 , y00 ) + Fy (x, y0 , y00 ) + Fy0 (x, y0 , y00 ) 0 + o(kk1 )
putem scrie
I[y0 (x) + (x)] = I[y0 (x)] +
Zb
[Fy (x, y0 , y00 ) + Fy0 (x, y0 , y00 ) 0 ]dx + o(kk1 ),
adic
a functionala este diferentiabil
a n sensul lui Frechet si diferentiala sa n sensul lui
Frechet coincide cu derivata sa n sensul lui Gateaux, adic
a cu derivata sa de ordinul
nti. De altfel, acest lucru este general: dac
a functionala este diferentiabil
a n sensul
lui Frechet atunci ea este si diferentiabil
a n sensul lui Gateaux si cele dou
a diferentiale
coincid. In cele ce urmeaz
a, vom avea de-a face numai cu functionale care vor fi diferentiabile Frechet si datorit
a traditiei vom vorbi despre variatia de ordinul nti n loc de
diferentiala n sensul lui Frechet..
Mai mult, s
a observ
am c
a dac
a tinem cont c
a functia crestere (x) este variatia
functiei y0 (x) si deci o not
am cu y(x), 0 (x) este variatia derivatei y00 (x) si deci o not
am
cu y 0 (x), variatia de ordinul nti a functionalei, si deci diferentiala sa Frechet, se scrie
sub forma
I[y0 (x); y(x)] =
Zb
[Fy (x, y0 (x), y00 (x))y(x) + Fy0 (x, y0 (x), y00 (x))y 0 (x)]dx,
adic
a, si acum formal variatia de ordinul nti se obtine prin diferentiere sub semnul
integral
a si nlocuirea simbolului de diferentiere d prin .
Exemplul 9. S
a consider
am acum functionala
I[y(x), b] =
Zb
F (x, y(x), y 0 (x))dx
pe multimea functiilor
M = {y(x)|y(x) C 1 [a, B], y(a) = y1 , b B}
11.7. VARIATIA
33
adic
a pe multimea functiilor al c
aror grafic are cap
atul din stnga fixat, iar cap
atul din
dreapta se poate deplasa liber n semiplanul x B. In calculul primei variatii trebuie s
a
tinem cont de faptul c
a extremitatea dreapt
a se misc
a liber. Vom considera c
a abscisa
cap
atului din dreapta devine b + t, iar ordonata devine y(b + t) + t(b + t). Vom
avea deci
(t) = I[y(x) + t(x), b + t] =
b+t
Z
F (x, y(x) + t(x), y 0 (x) + t 0 (x))dx
si deci
0 (t) =
b+t
Z
{Fy (x, y0 + t, y00 + t 0 ) + Fy0 (x, y0 + t, y00 + t 0 ) 0 } dx +
+F (b + t, y0 (b + t) + t(b + t), y00 (b + t) + t 0 (b + t))
(0) = I[y0 ; ] =
Zb
a
F
F
0
0
0
(x, y0 , y0 ) + 0 (x, y0 , y0 ) dx +
y
y
+F (b, y0 (b), y00 (b))

integrnd prin p
arti
Zb
d
0
0
(0) = I[y0 ; ] =
Fy (x, y0 , y0 ) Fy0 (x, y0 , y0 ) (x)dx +
dx
0
+Fy0 (b, y0 (b), y00 (b))(b) + F (b, y0 (b), y00 (b))

sau n scrierea cu y(x)
Zb
d
0
0
Fy (x, y0 , y0 ) Fy0 (x, y0 , y0 ) y(x)dx +
I[y0 ; y] =
dx
a
+Fy0 (b, y0 (b), y00 (b))y(b) +

+ (F (b, y0 (b), y00 (b)) y00 (b)Fy0 (b, y0 (b), y00 (b))) b.
Am notat prin y(b) variatia efectiv
a a ordonatei cap
atului din b :
y(b) = (b)t + y00 (b)b.
34
Dac
a si cap
atul din stnga ar fi variabil ar ap
area cu semnul minus expresiile corespunz
atoare lui.
Este de retinut aceast
a form
a general
a a variatiei de ordinul nti pe care o putem
scrie sub forma
Zb
d
0
0
I[y0 ; y] =
Fy (x, y0 , y0 ) Fy0 (x, y0 , y0 ) y(x)dx+
dx
a
+ [Fy0 (x, y0 (x), y00 (x))y(x) H(x, y0 (x), y00 (x))x]a

unde am notat
H(x, y, y 0 ) = y 0 Fy0 (x, y, y 0 ) F (x, y, y 0 )
asa numita functie a lui Hamilton.
I[y(x)] =
Zb
F (x, y(x), y 0 (x), ..., y (m) (x))dx
definit
M = {y(x)|y(x) C m [a, b], y (i) (a) = yia , y (i) (b) = yib , i = 0, 1, ..., m 1}
si unde presupunem c
a functia F are derivate partiale de ordinul doi n raport cu toate
argumentele continue ntr-un domeniu din Rm+2 . Dac
a y0 (x) M , y0 (x) + (x) M
dac
a si numai dac
a
(x) M0 = {(x)|(x) C m [a, b], (i) (a) = 0, (i) (b) = 0, i = 0, 1, ..., m 1}
si norma sa este suficient de mic
a. In aceste conditii, functionala are derivata Frechet
n y0 (x) dat
a de relatia
I[y0 (x); (x)] =
Zb
[Fy (x) + Fy0 0 (x) + ... + Fy(m) (m) (x)]dx
toate derivatele partiale fiind calculate n punctul corespunz

ator lui y0 (x). Dac
a presupunem c
a functia F are derivate de ordin 2m n raport cu toate argumentele continue
si c
a functiile admisibile au derivate de ordinul 2m continue pe [a, b], atunci integrnd
11.7. VARIATIA
35
prin p
arti si tinnd cont de relatiile verificate n capete de variatia t(x) = y(x) se
poate scrie variatia de ordinul nti sub forma
I[y0 (x); y(x)] =
Zb
[Fy
d
dm
Fy0 + ... + (1)m m Fy(m) ]y(x)dx.
dx
dx
Exemplul 11. Fie cazul unei functionale

I[y1 (x), y2 (x), ..., yn (x)] =
Zb
F (x, y1 (x), y2 (x), ..., yn (x), y10 (x), y20 (x), ..., yn0 (x))dx,
definite pe o multime de n functii de o variabil

a derivabile pe intervalul [a, b] :
M = yi (x), i = 1, 2, ..., n|yi (x) C 1 [a, b], yi (a) = yia , yi (b) = yib ,
functia F fiind definit

a ntr-un domeniu si cu derivatele partiale de ordinul nti continue
n acel domeniu.
In aceste conditii functionala are derivat
a Frechet n (y10 (x), y20 (x), ..., yn0 (x))
)
Zb (X
n
0
0
I(yi0 (x), i (x)) =
(x))i (x) + Fyi0 (yi0 (x), yi0
(x))i0 (x) dx.
Fyi (yi0 (x), yi0
a
i=1
Dac
a functia F are derivate de ordinul doi continue si dac
a functiile admisibile au
derivate de ordin doi atunci se poate scrie
)
Zb (X
n
d
0
0
I(yi0 (x), i (x)) =
Fyi (yi0 (x), yi0
(x)) Fyi0 (yi0 (x), yi0
(x)) i (x) dx.
dx
i=1
a
sau
)
Zb (X
n
d
0
0
Fyi (yi0 (x), yi0
(x)) Fyi0 (yi0 (x), yi0
(x)) yi (x) dx.
I(yi0 (x), yi (x)) =
dx
i=1
a
Exemplul 12. Consider

am acum cazul unei functionale al c
arui argument este o
functie de dou
a variabile definit
a pe un domeniu D din planul xOy
ZZ
I[z(x, y)] =
F (x, y, z(x, y), zx (x, y), zy (x, y))dxdy,
D
zx (x, y), zy (x, y) fiind derivatele partiale ale functiei z(x, y), functional
a definit
M = {z(x, y)|z(x, y) C 1 (D), z(x, y)|D = dat}.
36
Presupunnd c
a functia F are derivate partiale de ordinul doi continue n raport cu toate
argumentele sale ntr-un domeniu m
arginit rezult
a imediat c
a functionala are diferential
a
Frechet si c
a aceasta este
I[z(x, y); (x, y)] =
ZZ
[Fz (x, y) + Fzx x (x, y) + Fzy y (x, y)]dxdy
definit
M0 = {(x, y)|(x, y) C 1 (D), (x, y)|D = 0}.
Aici dac
a admitem c
a functia F are derivate partiale continue n raport cu toate argumentele si c
a functiile admisibile au derivate partiale de ordinul doi continue pe D,
integrnd prin p
arti g
asim expresia variatiei de ordinul nti sub forma
ZZ
I[z(x, y); (x, y)] =

Fzx Fzy ](x, y)dxdy
[Fz
x
y
D
11.8
Variatia de ordinul doi a functionalelor
Definitia 4. Fie I[y(x)] o functional

a definit
a pe multimea M a functiilor admisibile
y(x). Vom numi derivata de ordinul doi a functionalei I[y(x)] n punctul y0 (x) M
corespunz
atoare functiei (x), derivata de ordinul doi n t = 0 a functiei I[y0 (x) + t(x)],
a prin relatia
adic
a aplicatia (x) 2 I[y0 (x); (x)] definit
2 I[y0 (x); (x)] =
2
I[y0 (x) + t(x)] |t=0 ,
t2
atate V0 a lui 0.
dac
a aceasta exist
a pentru y0 (x) + t(x) M, pentru t ntr-o vecin
a omogen
a
S
i aici, rezult
a c
a derivata de ordinul doi 2 I[y0 (x); (x)] este o functional
a pe o submultime
de ordinul doi 2 I[y0 (x); t(x)] = t2 2 I[y0 (x); (x)] definit
M0 = {(x)|y0 (x) + t(x) M, t V0 }
a multimii functiilor admisibile M. Introducnd variatia y(x) = t(x) vom considera
variatia de ordinul doi ca fiind 2 I[y0 (x); y(x)] = t2 2 I[y0 (x); (x)].
Exemplul 13. Fie acum cazul functionalei
I[y(x)] =
Zb
a
F (x, y(x), y 0 (x))dx
11.8. VARIATIA
DE ORDINUL DOI A FUNCTIONALELOR
37
definit
M = {y(x)|y(x) C 1 [a, b], y(a) = y1 , y(b) = y2 }.
In ce priveste lagrangeianul functionalei, functia de trei variabile F (x, y, y 0 ), vom admite
c
a ea este definit
a ntr-un domeniu D3 R3 si c
a n acest domeniu ea este o functie cu
derivate partiale de ordinul doi continue n raport cu cele trei variabile. Fie y0 (x) M
o functie admisibil
a.Cum avem
I[y0 + t] =
t
Zb
[Fy (x, y0 + t, y00 + t 0 ) + Fy0 (x, y0 + t, y00 + t 0 ) 0 ] dx
rezult
a
2
I[y0 + t] =
t2
Zb
a
Fyy (x, y0 + t, y00 + t 0 ) 2 +
+2Fyy0 (x, y0 + t, y00 + t 0 ) 0 + Fy0 y0 (x, y0 + t, y00 + t 0 ) 02 dx
si deci derivata de ordinul doi este

2
I[y0 ; ] =
Fyy (x, y0 , y00 ) 2 + 2Fyy0 (x, y0 , y00 ) 0 + Fy0 y0 (x, y0 , y00 ) 02 dx
sau nlocuind t(x) cu y(x) si t 0 (x) cu y 0 (x)

2
I[y0 ; y(x)] =
Fyy (x, y0 , y00 )y 2 + 2Fyy0 (x, y0 , y00 )yy 0 + Fy0 y0 (x, y0 , y00 )y 02 dx
S
i aici observ
am c
a formal variatia de ordinul doi se obtine diferentiind formal cu
operatorul variatia de ordinul nti.
a B[y(x), z(x)] definit
a pe M M, M fiind un spatiu
vectorial real normat, se numeste bilineara pe M dac
a ea este linear
a n fiecare din
cele dou
a argumente ale sale. Dac
a B[y(x), z(x)] este o functional
a bilinear
a pe M,
functionala B[y(x), y(x)] se numeste functional
a patratica pe M. O functional
a patratic
a
B[y(x), y(x)] de numeste pozitiv definita dac
a B[y(x), y(x)] > 0 oricare ar fi functia
nenul
a y(x).
Vom observa c
a variatia de ordinul doi a functionalei din exemplul ultim este o form
a
p
atratic
a.
38
a I[y(x)] are o derivata de ordinul doi n sensul lui Frechet
dac
a cresterea sa
I = I[y(x) + y(x)] I[y(x)]
se poate scrie sub forma
1
I = L1 [y(x)] + L2 [y(x)] + ky(x)k2 ,
2
a linear
a, L2 [y(x)] este o functional
a p
atratic
a si
unde L1 [y(x)] este o functional
0 cnd ky(x)k 0. Vom spune atunci c
a L2 [y(x)] este derivata de ordinul doi a
functionalei I[y(x)] si o vom nota prin d2 I[y(x)].
Exemplul 14. Fie cazul functionalei
I[y(x)] =
Zb
F (x, y(x), y 0 (x))dx
n cazul n care functia F are derivate partiale de ordinul trei continue ntr-un domeniu
m
arginit. Folosind de aceast
a dat
a formula lui Taylor de ordinul doi se vede imediat
c
a aceast
a functional
a admite diferential
a de ordinul doi n sensul lui Frechet si aceasta
coincide cu variatia de ordinul doi calculat
a mai sus.
I[y(x)] =
Zb
F (x, y(x), y 0 (x), ..., y (m) (x))dx
definit
M = {y(x)|y(x) C m [a, b], y (i) (a) = yia , y (i) (b) = yib , i = 0, 1, ..., m 1}
a functia F are derivate partiale de ordinul doi n raport cu toate
a y0 (x) M , y0 (x) + (x) M
argumentele continue ntr-un domeniu din Rm+2 . Dac
dac
a si numai dac
a
(x) M0 = {(x)|(x) C m [a, b], (i) (a) = 0, (i) (b) = 0, i = 0, 1, ..., m 1}
si norma sa este suficient de mic
a. In aceste conditii, functionala are variatia de ordinul
a de relatia
doi n y0 (x) dat
2
I[y0 (x); (x)] =
Zb X
m
a
2F
(x)(k) (x)(l) dx
(k)
(l)
y y
k,l=0
11.8. VARIATIA
DE ORDINUL DOI A FUNCTIONALELOR
39
sau altfel scris

2
I[y0 (x); y(x)] =
Zb X
m
a
2F
y(x)(k) y(x)(l) dx.
(k) y (l)
y
k,l=0
Dac
a functia F are are derivate partiale de ordinul trei continue, atunci functionala are
diferential
a de ordinul doi n sensul lui Frechet a c
arei expresie coincide cu cea de sus.
Exemplul 16. Fie cazul unei functionale
I[y1 (x), y2 (x), ..., yn (x)] =
Zb


a ntr-un domeniu si cu derivatele partiale de ordinul doi continue n acel domeniu. In aceste conditii functionala are variatia de ordinul doi n
(y10 (x), y20 (x), ..., yn0 (x)) dat
a de
2 I[y10 , ..., yn0 ; y1 , ..., yn ] =
=
Zb " X
n
a
Fy00i yj yi yj +
i,j=1
n
X
i,j=1
Fy00i yj0 yi yj0 +
n
X
Fy00i0 yj0 yi0 yj0 dx
i,j=1
unde derivatele partiale ale functiei F sunt calculate n (y10 (x), y20 (x), ..., yn0 (x)) . Dac
a
functia F are derivate partiale de ordinul trei continue, atunci functionala are diferential
a
de ordinul doi n sensul lui Frechet a c
Exemplul 17. Consider
am acum cazul unei functionale al c
arui argument este o
functie de dou
a variabile definit
a pe un domeniu D din planul xOy
ZZ
I[z(x, y)] =
F (x, y, z(x, y), zx (x, y), zy (x, y))dxdy
D
definit
M = {z(x, y)|z(x, y) C 1 (D), z(x, y)|D = dat}.
Presupunnd c
a functia F are derivate partiale de ordinul doi continue n raport cu toate
argumentele sale ntr-un domeniu m
arginit rezult
a imediat c
a functionala are variatia
40
de ordinul doi dat

a de relatia
2
I[z(x, y); z(x, y)] =
ZZ
D
Fzz (z)2 + Fzzx zzx + ... + Fzy zy (zy )2 dxdy.
Dac
a functia F are derivate partiale de ordinul trei continue, atunci functionala are
diferential
a de ordinul doi n sensul lui Frechet a c
11.9
Conditii necesare de extremum
Cum orice extremum absolut este si un extremum tare si deci si un extremum slab,
rezult
a c
a orice conditie necesar
a de extremum slab va fi si o conditie necesar
a pentru
extremum tare si totodat
a conditie necesar
a pentru extremum absolut. Exact ca n
cazul extremelor functiilor de mai multe variabile avem urm
atoarele teoreme:
a extremul functionalei I[y(x)] atunci derivata
Teorema 3. Dac
a functia y0 (x) realizeaz
sa de ordinul nti I[y0 (x); (x)] este nul
a.
a minimul (maximul) functionalei I[y(x)]
Teorema 4. Dac
atunci derivata sa de ordinul doi este pozitiv
a (negativ
a).
Avem si o teorem
a care d
a conditii suficiente de extremum.
a a functionalei I[y(x)] si dac
a exist
a
Teorema 5. Dac
a functia y0 (x) este o extremal
constanta C astfel nct
2 I[y0 (x); (x)] > C||(x)||21
pentru orice
(x) M0 = {(x)|(x) C 1 [a, b], (a) = 0, (b) = 0},
a minimul functionalei.
atunci functia y0 (x) realizeaz
In adev
ar, cum
1
I[y(x) + (x)] I[y(x)] = 2 I[y0 (x); (x)] + o(||(x)||21 )
2
rezult
a c
a fiind dat > 0 exist
a () astfel nct pentru ||(x)||1 < () avem
1
I[y(x) + (x)] I[y(x)] = 2 I[y0 (x); (x)] + ||(x)||21
2
cu [1, 1].
11.9. CONDITII
NECESARE DE EXTREMUM
Atunci pentru <
C
2
41
avem
I[y(x) + (x)] I[y(x)]
||(x)||21
C
+
2
>0
pentru (x) 6= 0.
Conditia nu poate fi nlocuit

a cu conditia mai slab
a 2 I[y0 (x); (x)] 0 cum se vede
n cazul functionalei
I[y(x)] =
Z1
y 2 (x)(x y(x))dx
pentru care functia identic nul

a exte extremal
a, 2 I[0; (x)] =
R1
0
functionala nu are extremum pentru c

a pentru o functie
x pentru x <
y(x) =
0 pentru x
x(x)2 dx 0, dar
ia valori negative I[y(x)] = 6 . Din acest motiv aceast

a teorem
a este greu de aplicat
n practic
a.
In particular vom avea:
Teorema 6. Dac
a extremul slab al functionalei
I[y(x)] =
Zb
F (x, y(x), y 0 (x))dx
pe multimea functiilor admisibile

M = {y(x)|y(x) C 1 [a, b], y(a) = y1 , y(b) = y2 }
atunci variatia ntia a functionalei este nul
a I[y0 (x); (x)] pentru orice functie
(x) M0 = {(x)|(x) C 1 [a, b], (a) = 0, (b) = 0}.
Altfel spus, dac
a functia F are derivate partiale de ordinul nti continue atunci are loc
relatia
I[y0 (x); (x)] =
Zb
[Fy (x, y0 (x), y00 (x))(x) + Fy0 (x, y0 (x), y00 (x)) 0 (x)]dx = 0,
pentru orice functie

(x) M0 = {(x)|(x) C 1 [a, b], (a) = 0, (b) = 0}.
42
Dac
a functia F are derivate partiale de ordinul doi continue si dac
a functiile admisibile
sunt cu derivat
a de ordinul doi atunci are loc relatia
Zb
d
0
0
I[y0 (x); (x)] =
Fy (x, y0 (x), y0 (x)) Fy0 (x, y0 (x), y0 (x)) (x)dx = 0
dx
a

(x) M0 = {(x)|(x) C 1 [a, b], (a) = 0, (b) = 0}.
Aceast
a conditie este numai necesar
a pentru realizarea extremului, nu si suficient
a.
Definitia 7.
a a functionalei este nul

a
Dac
a pentru functia y0 (x) prima derivat
I[y0 (x); (x)] = 0 pentru orice variatie

(x) M0 = {(x)|(x) C 1 [a, b], (a) = 0, (b) = 0}
se spune c
a functionala este stationara de-a lungul lui y0 (x).
Teorema 7. Dac
a minimul (maximul) slab al functionalei
I[y(x)] =
Zb
F (x, y(x), y 0 (x))dx

M = {y(x)|y(x) C 1 [a, b], y(a) = y1 , y(b) = y2 }
atunci derivata a doua a functionalei este pozitiv
a (negativ
a)
2 I[y0 (x); (x)] 0( 0)
(x) M0 = {(x)|(x) C 1 [a, b], (a) = 0, (b) = 0}.
Deci dac
a functia F are derivate partiale de ordinul doi continue, atunci
Z b
2
I[y0 ; ] =
Fyy (x, y0 , y00 ) 2 + 2Fyy0 (x, y0 , y00 ) 0 + Fy0 y0 (x, y0 , y00 ) 02 dx 0( 0)
a
(x) M0 = {(x)|(x) C 1 [a, b], (a) = 0, (b) = 0}.

Teoreme de genul celor de mai sus au loc evident si n cazul celorlalte functionale
din exemplele de mai sus.
11.10. LEMELE FUNDAMENTALE ALE CALCULULUI VARIATIONAL
11.10
43
Lemele fundamentale ale calculului variational
Conditiile necesare de extremum slab stabilite mai sus contin n enuntul lor functiile
arbitrare (x) sau y(x). Pentru a stabili conditii necesare de extremum slab care s
a
contin
a numai functiile care realizeaz
a extremul vom da n prealabil cteva propozitii
ajut
atoare, cunoscute sub numele de lemele fundamentale ale calculului variational.
Lema 1. (lema lui Lagrange, prima lema fundamentala ) Fie functia continu
a f (x)
b
R
C 0 [a, b] . Dac
a f (x)(x)dx = 0 pentru orice functie (x) C 1 [a, b] care verific
a
a
conditiile (a) = (b) = 0, atunci f (x) = 0 pentru orice x [a, b] .(In loc de C 1 [a, b]
poate fi C k [a, b] , k = 0, 1, 2, ...) .
Dac
a f nu ar fi identic nul
a n [a, b] atunci ar exista un punct c [a, b] unde f (c) 6=
0. In virtutea continuit
atii lui f putem presupune c
a punctul c este punct interior
intervalului. Dar atunci, tot n virtutea continuit
atii, exist
a un ntreg interval (, )
care l contine pe c si unde functia nu se anuleaz
a, este de exemplu strict pozitiv
a. Dac
a
consider
am functia
(x )2 (x )2 , x (, ),
(x) =
0,
x
/ (, )
ea satisface conditiile lemei si avem

Zb
f (x)(x)dx =
f (x)(x )2 (x )2 dx > 0
si ajungem la o contradictie cu ipoteza lemei.

O lem
a asem
an
atoare avem n cazul functiilor de mai multe variabile:
Lema 2. (lema lui Lagrange pentru functii de mai multe variabile) Fie functia f (x)
unde D este un domeniu m

= D D este nchiderea sa. Dac
C 0 (D)
arginit din Rn si D
a
R
care verific
f (x)(x)dx = 0 pentru orice functie (x) C 1 (D)
a conditia (x)|D = 0,
atunci functia f este nul

a n D.
Aici am notat prin x punctul x = (x1 , x2 , ..., xn ) din Rn si dx = dx1 dx2 ...dxn .
Demonstratia este identic
a celei de sus, n locul intervalului (, ) lundu-se vecin
atatea Vc = {x| kx ck < } si n locul functiei functia
(kxk2 )2 , x V
c
.
(x) =
0,
x
/V
c
44
Rb
a
Lema 3. (lema lui Paul Du Bois Raymond) Fie functia g(x) C 0 [a, b]. Dac
a
g(x) 0 (x)dx = 0 pentru orice functie (x) C 1 [a, b] care verific
a conditiile (a) =
(b) = 0, atunci g(x) =constant n [a, b].

Intr-adev
ar, functia
(x) =
Zx
g(t)dt C(x a)
apartine lui C [a, b], este nul

a n a si putem determina constanta
1
C=
ba
Zb
g(x)dx
astfel nct si (b) = 0. Dar atunci avem

Zb
g(x) (x)dx =
Zb
g(x)(g(x) C)dx =
Zb
[g(x)(g(x) C) C(g(x) C)]dx =
Zb
(g(x) C)2 dx = 0
si deci g(x) = C
x [a, b].
Lema 4. (a doua lema fundamentala ) Fie functiile f (x), g(x) C 0 [a, b]. Dac
a
Zb
[f (x)(x) + g(x) 0 (x)]dx = 0
a relatiile (a) = (b) = 0, atunci functia

pentru orice functie (x) C 1 [a, b] care verific
g este derivabil
a pe [a, b] si verific
a relatia g 0 (x) = f (x) x [a, b].
Rx
Intr-adev
ar, considernd functia F (x) = f (t)dt, F 0 (x) = f (x), integrnd prin
a
p
arti putem scrie
Zb
a
Zb
Zb
b
0
f (x)(x)dx = F (x)(x) a F (x) (x)dx = F (x) 0 (x)dx.
Relatia din lem

a devine
Rb
a
[g(x) F (x)] 0 (x)dx = 0 si dup

a lema 3. rezult
a c
a g(x) =
F (x) + C. Cum membrul al doilea este o functie derivabil

a, rezult
a c
a si membrul nti
este derivabil si g0 (x) = f (x).
11.11. ECUATIILE
LUI EULER-LAGRANGE
11.11
45
Ecuatiile lui Euler-Lagrange

Fie y0 (x) functia care realizeaz
I[y(x)] =
Zb
F (x, y(x), y 0 (x))dx

M = {y(x)|y(x) C 1 [a, b], y(a) = y1 , y(b) = y2 }.
Atunci conform teoremei 6., dac
a functia F are derivate partiale de ordinul nti continue, atunci are loc relatia
I[y0 (x); (x)] =
Zb
[Fy (x, y0 (x), y00 (x))(x) + Fy0 (x, y0 (x), y00 (x)) 0 (x)]dx = 0,

(x) M0 = {(x)|(x) C 1 [a, b], (a) = 0, (b) = 0}.
Conform celei de a doua leme a calculului variational functia Fy0 (x, y0 (x), y00 (x)) este
derivabil
a pe [a, b] si are derivata Fy (x, y0 (x), y00 (x)), altfel spus are loc ecuatia lui EulerLagrange:
oricare ar f i x [a, b]
d
Fy0 (x, y0 (x), y00 (x)) = Fy (x, y0 (x), y00 (x)),
dx
sau ecuatia lui Euler-Lagrange sub forma integrala
exista C
astf el ncat oricare ar f i x [a, b]

Zx
Fy (t, y0 (t), y00 (t))dt + C
Fy0 (x, y0 (x), y00 (x)) =
a
a ecuatia lui Euler-Lagrange se numeste

Definitia . Orice functie y0 (x) care verific
extremala a functionalei I[y(x)].
46
Teorema 8. Dac
a y0 (x) este functia care realizeaz
I[y(x)] =
Zb
F (x, y(x), y 0 (x))dx

M = {y(x)|y(x) C 1 [a, b], y(a) = y1 , y(b) = y2 }
si dac
a functia F are derivate partiale de ordinul nti continue atunci ea este o extremal
a
a functionalei care verific
a la capetele intervalului conditiile date.
Vom observa c
a dac
a functia F are derivate partiale de ordinul doi si dac
a functia
y0 (x) are derivat
a de ordinul doi, prima din ecuatiile lui Euler-Lagrange rezult
a din a
doua form
a a variatiei de ordinul nti si din lema fundamental
a a calculului variational
(lema lui Lagrange). In aceste conditii, prima ecuatie a lui Euler-Lagrange este o ecuatie
diferential
a de ordinul doi:
Fxy0 (x, y0 , y00 ) + Fyy0 (x, y0 , y00 )y00 + Fy0 y0 (x, y0 , y00 )y000 Fy (x, y0 , y00 ) = 0.
Dac
a functia F are derivate partiale de ordinul doi continue, folosind teorema functiilor implicite se poate ar
ata c
a n toate punctele n care Fy0 y0 (x, y0 (x), y00 (x)) 6= 0 functia
y0 (x) admite derivate de ordinul doi si verific
a ecuatia diferential
a de ordinul doi de mai
sus.
Teorema 9. Dac
a y0 (x) este o extremal
a a functionalei
I[y(x)] =
Zb
F (x, y(x), y 0 (x))dx

M = {y(x)|y(x) C 1 [a, b], y(a) = y1 , y(b) = y2 }
si dac
a functia F are derivate partiale de ordinul doi continue, atunci n toate punctele n
a de ordinul doi si verific
a ecuatia
care Fy0 y0 (x, y0 (x), y00 (x)) 6= 0 functia y0 (x) are derivat
lui Euler-Lagrange de ordinul doi:
Fxy0 (x, y0 , y00 ) + Fyy0 (x, y0 , y00 )y00 + Fy0 y0 (x, y0 , y00 )y000 Fy (x, y0 , y00 ) = 0.
11.11. ECUATIILE
LUI EULER-LAGRANGE
47
Vom observa c
a la fel ca n cazul extremelor functiilor de mai multe variabile, ecuatiile
lui Euler-Lagrange reprezint
a numai conditii necesare pentru functia care realizeaz
a
extremul functionalei. Cu alte cuvinte, functia care realizeaz
a extremul trebuie c
autat
a
printre functiile care verific
a ecuatiile lui Euler-Lagrange.
Repet
am, functiile care realizeaz
a extremul functionalei se caut
a printre extremalele
functionalei; nu orice extremal
a realizeaz
a extremul functionalei, o extremal
a poate fi
numai b
anuit
a c
a ar putea realiza extremul.
De-a lungul unei extremale putem scrie
d
F (x, y0 (x), y00 (x)) = Fx (x, y0 , y00 ) + Fy (x, y0 , y00 )y00 + Fy0 (x, y0 , y00 )y000 =
dx
d
= Fx (x, y0 , y00 ) + Fy0 (x, y0 , y00 )y00 + Fy0 (x, y0 , y00 )y000 =
dx
d
0
(Fy0 (x, y0 , y00 )y00 )
= Fx (x, y0 , y0 ) +
dx
adic
a ecuatiile lui Euler-Lagrange sunt echivalente si cu ecuatiile
oricare f i x [a, b]
d
(F (x, y0 (x), y00 (x)) Fy0 (x, y0 (x), y00 (x))y00 (x)) = Fx (x, y0 (x), y00 (x));
dx
astf el nc
at oricare ar f i x [a, b]
Zx
F (x, y0 (x), y00 (x)) Fy0 (x, y0 (x), y00 (x))y00 (x) = Fx (t, y0 (t), y00 (t))dt + C.
exist
a C
Observ
am c
a exist
a situatii cnd ordinul ecuatiilor lui Euler-Lagrange se reduce cu
o unitate, adic
a exist
a integrale prime:
Teorema 10. Dac
a functia F nu depinde de y, Fy = 0, atunci ecuatia lui EulerLagrange admite o integrala prim
a
exista C

Fy0 (x, y0 (x), y00 (x)) = C.
.Teorema 11. Dac

a functia F nu depinde de x, Fx = 0, atunci ecuatia lui EulerLagrange admite o integral
a prim
a
exista C
48
F (x, y0 (x), y00 (x)) Fy0 (x, y0 (x), y00 (x))y00 (x) = C.
Zx2 p
I[y(x)] =
1 + y 0 (x)2 dx
x1
din problema geodezicelor n plan definit

a pe multimea
M = y(x) : [a, b] R|y(x) C 2 [a, b], y(a) = ya , y(b) = yb .
Functia de sub integral

aF =
Fy0 = C, adic
a y
1+y 02
p
1 + y 02 nu depinde de y, deci vom avea integrala prim
a
= C, sau renotnd constanta, y 0 = C, de unde y = Cx + C1 .
Constantele C, C1 se determin
a extremala este
a din conditiile y(a) = ya , y(b) = yb , adic
segmentul de dreapt
a care uneste cele dou
a puncte. In acest caz, stim din geometrie c
a
extremala chiar realizeaz
a minimul functionalei.
I[y(x)] =
Zb s
0
1 + y 0 (x)2
dx
2g(h y(x))
din problema brahistocronei definit

a pe multimea
M = y(x) : [0, b] R|y(x) C 2 [0, b], y(0) = h, y(b) = 0 .

q
1+y 02
Functia de sub integral
a F = 2g(hy)
nu depinde de x deci vom avea integrala prim
a
q q 02
02
1
, 1+y
= C,
F y 0 Fy0 = C, adic
y
a, l
asnd la o parte factorul constant 2g
hy
02
(hy)(1+y )
de unde y =
C
h 1+y
02 .
Punnd y = tan u, avem y = hC cos u. Din relatia dy = tan udx
g
asim dx = 2C cos2 u = C(1 + cos 2u) si obtinem ecuatiile parametrice ale extremalei
x = C(u +
y = h
1
sin 2u) + C1
2
C
(1 + cos 2u)
2
a din conditiile la
Extremala este un arc de cicloid
a. Constantele C, C1 se determin
capete y(0) = h, y(b) = 0.
Fie functionala
I[y(x)] =
Zb
a
F (x, y(x), y 0 (x), ..., y (m) (x))dx
11.11. ECUATIILE
LUI EULER-LAGRANGE
49
definit
M = {y(x)|y(x) C 2m [a, b], y (i) (a) = yia , y (i) (b) = yib , i = 0, 1, ..., m 1}
a functia F are derivate partiale de ordinul 2m n raport cu toate
argumentele continue ntr-un domeniu din Rm+2 . Functia y0 (x) este extremal
a a acestei
functionale dac
a satisface ecuatia lui Euler-Poisson
Fy
d
dm
Fy0 + ... + (1)m m Fy(m) = 0.
dx
dx
Fie cazul unei functionale
I[y1 (x), y2 (x), ..., yn (x)] =
Zb

a ntr-un domeniu si cu derivatele partiale de ordinul doi continue n
acel domeniu. Functiile y10 (x), y20 (x), ..., yn0 (x) constituie extremala acestei functionale
dac
a satisfac sistemul de ecuatii ale lui Euler
F
d F
0
0
(yi0 (x), yi0
(x))
(yi0 (x), yi0
(x)) = 0, i = 1, 2, ..., n.
yi
dx yi0
Dac
a se introduc operatorii diferentiali
y1
y10
.
.
=
, y0 =
y
.
.
yn
0
yn
atunci acest sistem se scrie exact ca ecuatia lui Euler pentru functionala I[y(x)] =
Rb
F (x, y(x), y0 (x))dx :
a
d F
F
(y0 (x), y00 (x))
(y0 (x), y00 (x)) = 0.
0
y
dx y
50
In cazul unei functionale al c

arui argument este o functie de dou
a variabile definit
a
pe un domeniu D din planul xOy
I[z(x, y)] =
ZZ
F (x, y, z(x, y), zx (x, y), zy (x, y))dxdy
definit
M = {z(x, y)|z(x, y) C 2 (D), z(x, y)|D = dat}
presupunnd c
a functia F are derivate partiale de ordinul doi continue n raport cu
toate argumentele sale ntr-un domeniu m
arginit din expresia variatiei de ordinul nti
rezult
a c
a functia z0 (x, y) este extremal
a a functionalei dac
a ea verific
a ecuatia lui EulerOstrogradski
F
F
F
= 0.
z
x zx y zy
11.12
Exercitii
1. S
a se determine extremalele urm
atoarelor functionale cu conditiile la capete date:
R2 02
a) I[y(x)] = (y 2xy)dx; y(1) = 0, y(2) = 1.
1
R. y = x6 (1 x2 ).
R3
b) I[y(x)] = (3x y)ydx; y(1) = 1, y(3) = 92 .
1
R. nu exist
a extremal
a.
2
R
c) I[y(x)] = (y 02 y 2 )dx; y(0) = 1, y(2) = 1.
0
R. o infinitate de extremale y = cos x + C sin x.

R0
d) I[y(x)] = (12xy y 02 )dx; y(1) = 1, y(0) = 0.
R. y = x3 .
e) I[y(x)] =
R1
yy 02 dx; y(0) = 1, y(1) = 41/3 .
R. dou
a extremale y = (x + 1)2/3 , y = (3x 1)2/3 .
R1
f) I[y(x)] = (y 02 y 2 y)e2x dx; y(0) = 0, y(1) = e1 .
0
R. y = 12 [ex + (1 + e)xex 1] .
R1
g) I[y(x)] = (y 02 2xy)dx; y(1) = 1, y(1) = 1.
R. y =
7
x
6
1
16 x3 .
11.13. CONDITII
NATURALE, CONDITII
DE TRANSVERSALITATE
51
R1
h) I[y(x)] = (y 02 + 4y 2 )dx; y(0) = e2 , y(1) = 1.
0
2(1x)
R. y = e
R1
i) I[y(x)] = (360x2 y y 002 )dx; y(0) = 0, y 0 (0) = 1, y(1) = 0, y 0 (1) = 2.5.

0
R. y = 12 x6 + 32 x3 3x2 + x.
R1
j) I[y(x)] = (y 2 + 2y 02 + y 002 )dx; y(0) = 0, y(1) = 0, y 0 (0) = 1, y 0 (1) = sinh 1.
0
R. y = (1 x) sinh x.
R0
k) I[y(x)] = (240y y 0002 )dx; y(1) = 1, y(0) = 0, y 0 (1) = 4.5, y 0 (0) = 0,
1
y 00 (1) = 16, y 00 (0) = 0.

R. y =
x3
(x3
6
+ 6x + 1).
R1
l) I[y(x)] = 12 0 y 002 dx, y(0) = 0, y 0 (0) = 0, y 0 (1) = 1.
R. y = 12 x2 .
R2
m) I[y(x), z(x)] = (y 02 + z 2 + z 02 )dx; y(1) = 1, y(2) = 2, z(1) = 0, z(2) = 1.
R. y = x, z =
1
sinh(x1)
.
sinh 1
n) I[y(x), z(x)] =
R
0
(2yz 2y 2 + y 02 z 02 )dx; y(0) = 0, y() = 1,
z(0) = 0, z() = 1.
R. y = C sin x
x
cos x, z
/2
R 02
o) I[y(x), z(x)] =
= C sin x + 1 (2 sin x x cos x), C arbitrar.
(y + z 02 2yz)dx; y(0) = 0, y(/2) = 1,
z(0) = 0, z(/2) = 1.
R. y = sin x, z = sin x.
R1
p) I[y(x), z(x)] = (y 02 + z 02 + 2y)dx; y(0) = 1, y(1) = 3/2, z(0) = 1, z(1) = 1.
0
R. y =
x2
,z
2
= 1.
2. S
a se g
aseasc
a extremala functionalei I[z(x, y)] =
R1 R1
ezy sin zy dxdy cu conditiile
0 0
z(x, 0) = 0, z(x, 1) = 1.
R. z = y.
11.13
Conditii naturale, conditii de transversalitate

I[y(x)] =
Zb
a
F (x, y(x), y 0 (x))dx
52

M = {y(x)|y(x) C 1 [a, b], y(a) = y1 },
adic
a numai cap
atul din stnga este fixat, cap
atul din dreapta putndu-se misca pe
verticala x = b. Relativ la functia F , presupunem c
a are derivate partiale de ordinul
a a functionalei I[y(x)] pentru c
a ea
doi continue. Functia y0 (x) este evident o extremal
realizeaz
a minimul acestei functionale pe multimea functiilor care au aceleasi capete cu
ea. Ea verific
a deci ecuatia lui Euler-Lagrange
d
Fy0 Fy = 0.
dx
Vom avea prima variatie
Zb
d
0
0
I[y0 ; ] =
Fy (x, y0 , y0 ) Fy0 (x, y0 , y0 ) dx +
dx
a
+Fy0 (x, y0 (b), y00 (b))(b).

a extremul, trebuie s
a avem I[y0 ; ] = 0 pentru orice functie
Cum y0 (x) realizeaz
(x) M0 = (x)|(x) C 1 [a, b], (a) = 0, (b) arbitrar .
a, rezult
a c
a n cap
atul mobil
Cum primul termen este nul pentru c
a y0 (x) este extremal
n mod necesar trebuie s
a aib
a loc asa numita conditie naturala
F
(b, y0 (b), y00 (b)) = 0.
0
y
Exemplu 18. Fie functionala care d
a cea mai mic
a distanta ntre punctul A(a, ya ) si
dreapta x = b :
Zb p
I[y(x)} =
1 + y 02 dx.
a
a n
S
tim c
a extremala este un segment de dreapt
a y = C1 x + C2 . Conditia natural
cap
atul x = b se scrie acum
F
y 0
= y
1+y 02
= 0, sau y 0 = 0,segmentul de dreapt

a este
perpendicular pe dreapta x = b.
Dac
a n locul functionalei de mai sus am fi avut functionala
I[y(x)] =
Zb
a
F (x, y(x), y 0 (x))dx + (y(b)),
11.13. CONDITII
NATURALE, CONDITII
DE TRANSVERSALITATE
53
fiind o functie oarecare, atunci variatia de ordinul nti ar fi fost
Zb
d
0
0
Fy (x, y0 , y0 ) Fy0 (x, y0 , y0 ) dx +
I[y0 ; ] =
dx
a
+Fy0 (x, y0 (b), y00 (b))(b) + 0 (y0 (b)(b)

si conditia natural
a ar fi fost
Fy0 (b, y0 (b), y00 (b)) + 0 (y0 (b)) = 0.
Dac
a lu
am (y0 (b)) = K(y0 (b) y2 )2 avem
Fy0 (b, y0 (b), y00 (b)) + K(y0 (b) y2 ) = 0
si pentru K obtinem conditia de cap
at fix y0 (b) = y2 . Evident, putem vorbi si de
conditii naturale n cap
atul din a.
Conditiile naturale sunt importante n rezolvarea numeric
a a ecuatiilor diferentiale
sau cu derivate partiale considerate ca ecuatii Euler-Lagrange a unei anumite functionale.
In acest caz nu trebuie s
a se tin
a seam
a n mod special de conditiile naturale pentru c
a
ele se realizeaz
a automat dac
a se rezolv
a direct problema de extremum.
S
a consider
am acum problema mai general
a a extremului slab al functionalei
I[y(x)] =
Zb
F (x, y(x), y 0 (x))dx
M = {y(x)|y(x) C 1 [a, B], y(a) = y1 , y c (b) = y(b), b B}
adic
a pe multimea functiilor al c
aror grafic are cap
atul din stnga fixat, iar cap
atul
din dreapta se poate deplasa pe o curb
a cu ecuatia explicit
a y = yc (x), a x B.
Dac
a y0 (x) realizeaz
a acest extremum, evident ea este o extremal
a a functionalei, adic
a
verific
a ecuatia Euler-Lagrange
d
Fy0 Fy = 0.
dx
a rezult
a
Tinnd
cont c
a y0 (x) este extremal
I[y0 (x); y(x)} =
F
(b, y0 (b), y00 (b))y(b)+
0
y
54
F
0
0
0
+ F (b, y0 (b), y0 (b)) y0 (b) 0 (b, y0 (b), y0 (b)) b = 0
y
Punctul (b, y(b)) aflndu-se pe curba y = yc (x) avem y(b) = yc0 (b)b si deci vom avea
conditia
F (b, y0 (b), y00 (b)) (y00 (b) yc0 (b))
F
(b, y0 (b), y00 (b)) = 0.
y 0
Dac
a punctul (b, y(b)) se deplaseaz
a pe curba cu ecuatia explicit
a (x, y) = 0 avnd
n vedere relatia
(b, y0 (b))
y(b)
x
=
x(b)
(b, y0 (b))
y
vom avea conditia

F (b, y0 (b), y00 (b))
F
(b, y0 (b), y00 (b))y00 (b)
y 0
(b, y0 (b))
x
F
(b, y0 (b), y00 (b))
y 0
.
(b,
y
(b))
0
y
Aceste conditii se numesc conditii de transversalitate. Ele trebuie verificate n cap

atul
mobil. In cazul n care curba pe care se misc
a cap
atul din dreapta este x = b reg
asim
conditia natural
a.
Exemplul 19. Fie functionala opticii geometrice n plan
Zb p
1 + y 0 (x)2
dx.
I[y(x)] =
v(x, y(x))
b
Cum
p
1 + y 02
F =
,
v
y0
Fy0 = p
,
v 1 + y 02
conditia de transversalitate devine
1
y0
p
p
=
v 1 + y 02 x
1 + y 02
y
1
F y 0 Fy0 = p
v 1 + y 02
sau
y0
adic
a extremalele si curba (x, y) = 0 se taie ortogonal.
S
a consider
am acum functionala
ZZ
Z
I[z(x, y)] =
F (x, y, z(x, y), p(x, y), q(x, y))dxdy +
(x, y, z)ds
D
functia F avnd derivate de ordinul doi continue, p(x, y) =
2 D
z
, q(x, y)
x
z
.
y
este definit
M = {z(x, y)|z(x, y) C 2 (D), z(x, y)|1 D = (x, y)|1 D = dat},
Functionala
11.13. CONDITII
NATURALE, CONDITII
DE TRANSVERSALITATE
55
1 D si 2 D fiind dou
a portiuni complementare ale frontierei D. Vom g
asi dup
a integrarea prin p
arti si aplicarea formulei flux divergenta pentru variatia de ordinul nti
expresia
ZZ
F
F
F
]zdxdy +
z
x p
y q
D
Z
Z
[Fp nx + Fq ny ] zds +
z zds.
+
I[z; z] =
2 D
2 D
Variatia z(x, y) fiind arbitrar

a, rezult
a ecuatia Euler-Ostrogradski
F
F
F
= 0,
z
x p
y q
si conditia natural
a
Fp nx + Fq ny + z (x, y, z) = 0 pe 2 D.
Exemplu 20. In cazul functionalei
ZZ
Z
2
1
2
I[z(x, y)] =
(x, y)zds
p + q dxdy
2
D
2 D
definit
a pe multimea
M = {z(x, y)|z(x, y) C 2 (D), z(x, y)|1 D = (x, y)|1 D = dat},
conditia natural
a este
pnx + qny = (x, y) pe 2 D,
cu alte cuvinte, dac
a vom rezolva (chiar aproximativ) problema de extremum pentru
functionala de mai sus, vom avea solutia (chiar aproximativ
a) pentru problema mixt
a
pentru functii armonice
2z 2z
+
= 0,
x2 y 2
= (x, y)|1 D = dat,
z =
z(x, y)|1 D
z
= pnx + qny = (x, y) = dat pe 2 D.
n
Aceasta este de fapt una din ideile de baz
a ale metodei elementelor finite pentru
problema mixt
a de mai sus: domeniul D se mparte n domenii mici numite elemente,
56
se aproximeaz
a functia necunoscut
a pe fiecare element prin functii simple, de exemplu
polinoame de grad mic n x, y, c
autnd s
a fie verificat
a conditia pe portiunea de frontier
a
1 D, functionala de mai sus devine o functie de mai multe variabile, pentru care g
asirea
extremului revine la rezolvarea unui sistem de ecuatii lineare. Aproximarea functiei pe
fiecare element se face n asa fel nct matricea acestui sistem s
a fie ct mai rar
a.
11.14
Exercitii
1. S
a se g
aseasc
a distanta cea mai scurt
a ntre parabola y = x2 si dreapta xy 5 =
0.
Ind. Problema revine la a g
asi minimul functionalei I[y(x)] =
Rb p
1 + y 02 dx cu
a
conditiile y(a) = a2 , y(b) = b 5. Extremalele sunt dreptele y = C1 x + C2 . Conditiile la
capete dau C1 a + C2 = a2 , C1 b + C2 = b 5. Conditiile de transversalitate dau

q
C1
1 + C12 + (2a C1 ) p
= 0
1 + C12
q
C1
1 + C12 + (1 C1 ) p
= 0.
1 + C12
Rezult
a C1 = 1, C2 = 3/4, a = 1/2, b = 23/8. Deci extremala este y = x + 3/4 si
23/8
R p
1 + (1)2 dx = 198 2 .
distanta este
1/2
2. S
a se g
aseasc
a dintre punctul A(1, 0) si elipsa 4x2 + 9y 2
36 = 0.
R. 4/ 5.
3. S
a se g
aseasc
a de la punctul A(1, 1, 1) la sfera x2 +y 2 +z 2 =
1.
R.
3 1.
4. S
a se g
aseasc
a ntre suprafetele
x2 + y 2 + z 2 = 4.
x2
25
y2
16
z2
9
1 si
11.15. VARIABILE CANONICE, SISTEM CANONIC
11.15
57
Variabile canonice, sistem canonic
Consider
am functionala
I[y(x)] =
Zx2
F (x, y(x), y 0 (x))dx.
x1
Ecuatia lui Euler a extremalelor

d F
F
=0
y
dx y 0
este o ecuatie diferential
a de ordinul doi care se poate reduce la un sistem de 2 ecuatii de
a
ordinul nti n diferite moduri, cel mai simplu n y si y 0 . Amintindu-ne forma general
a variatiei de ordinul nti
I[y(x); y(x)] =
Zx2
x1
s
a not
am
d F
F
0
0
(x, y, y )
(x, y, y ) y(x)dx+
y
dx y 0
x2
F
0
0
(x, y(x), y (x))y(x) H(x, y0 (x), y0 (x)x
+
y 0
x1
p=
F (x, y, y 0 )
y 0
si s
a presupunem c
a
2 F (x, y, y 0 )
6= 0,
y 02
deci se poate explicita y 0 n functie de x, y, p:
y 0 = y 0 (x, y, p).
Functia lui Hamilton devine functie numai de x, y, p
H(x, y, p) = y 0 (x, y, p)p F (x, y, p).
Putem scrie
y 0 F
F y 0
F
H
=p
0
=
,
y
y
y
y y
y
H
y 0 F y 0
= y0 + p
0
= y0
p
p
y p
De-a lungul extremalelor p este o functie de x pentru care putem scrie
H
dp
d F
F
=
=
.
=
0
dx dx y
y
y
58
In locul ecuatiei diferentiale de ordinul doi a lui Euler am obtinut un sistem de 2 ecuatii
de ordinul nti n variabilele y, p numite variabile canonice. Sistemul obtinut
dy
H
=
,
dx
p
H
dp
=
dx
y
se numeste sistemul canonic al lui Hamilton al extremalelor. Vom observa c
a putem
considera c
a lagrangeanul functionalei devine functie de x, y, y 0 , p dat de relatia F =
y 0 p H(x, y, p) si c
a sistemul canonic poate fi considerat ca sistem de ecuatii ale lui
Euler pentru functionala
Zx2
I[y(x), p(x)] = (y 0 p H(x, y, p))dx.
x1
H.
Pe de alt
a parte de-a lungul extremalelor avem F = p H
p
11.16
Exercitii
S
a se scrie sistemul canonic al extremalelor pentru functionalele:
Rb
a) I[y(x)] = xyy 03 dx.
q
p
Ind. Cum F = xyy 03 , Fy0 = 3xyy 02 punnd p = 3xyy 02 rezult
a y 0 = 3xy
q
p3
si H = [F + y 0 Fy0 ]y0 = p = 32 3 xy
si se obtin dou
a sisteme
a
3xy
semnele corespunzndu-se.
Rb
b) I[y(x)] = xy y 0 dx.
R.
dy
dx
a
x2 y 2 dp
,
4p2 dx
Rb
d)
R.
x2 y
.
2p
a
p
dp
p2
,
= 4xy
2.
2xy dx
p
Rb p
x2 + y 2 1
I[y(x)] =
dy
dx
dy
dx
dp
dx
xyy 02 dx.
c) I[y(x)] =
R.
a
p
x2 +y2 p2
dp
, dx
=
q
p
= 3xy
q
p3
= 13 3xy
3
dy
dx
+ y 02 dx.
y
x2 +y2 p2
11.17. ECUATIA
LUI HAMILTON-IACOBI
e) I[y1 (x), y2 (x)] =
R
0
59
(2y1 y2 2y12 + y102 y202 )dx.
Ind. F = 2y1 y2 2y12 + y102 y202 , Fy10 = p1 = 2y10 , Fy20 = p2 = 2y20 , H = F + y10 Fy10 +
y20 Fy20 = 2y12 2y1 y2 +
p21
4
p22
.
4
Rezult
a sistemul canonic
p2
dy1
p1 dy2
=
,
= ,
dx
2 dx
2
dp1
dp2
= 4y1 + 2y2 ,
= 2y1 .
dx
dx
R2
f) I[y1 (x), y2 (x)] = (y102 + y22 + y202 )dx.
1
R.
dy1
dx
11.17
p1 dp1
,
2 dx
2
= 0, dy
=
dx
p2 dp2
,
2 dx
= 2y2 .
Ecuatia lui Hamilton-Iacobi
Solutia general
a a sistemului canonic va depinde de 2 constante arbitrare. Prin
fiecare punct al domeniului plan n care este definit
a functia F si n care are loc teorema
de existenta si unicitate pentru sistemul canonic, putem duce un fascicul de extremale
atribuind derivatei y 0 valori arbitrare. Un astfel de fascicul reprezint
a o familie de curbe
depinznd de o constant
a arbitrar
a, valoarea derivatei y 0 . In general, vom numi familie de
extremale o multime de solutii ale ecuatiei lui Euler care depind de o constant
a arbitrar
a
si care umplu f
ar
a intersectii o portiune din plan n asa fel nct prin fiecare punct al
acestei portiuni s
a treac
a o extremal
a si numai una. In prezenta unei asemenea familii
de extremale n fiecare punct de coordonate (x, y) al portiunii de plan obtinem pentru
y 0 si deci si pentru p valori determinate m(x, y), respectiv p(x, y). Functia m(x, y) este
panta familiei de extremale, iar p(x, y) se numeste functia impuls a familiei de extremale.
Motivatia celei de a doua denumiri va reiesi mai trziu. Cum functiile y(x), p(x, y(x))
trebuie s
a verifice sistemul canonic vom avea
H
p p 0
+ y =
.
x y
y
Cum y 0 =
H
p
rezult
a c
a functia impuls a familiei de extremale p(x, y) verific
a ecuatia
cu derivate partiale
p p H
H
+
=
.
x y p
y
Invers, dac
a o functie oarecare p(x, y) verific
a aceast
a ecuatie, atunci exist
a o familie de
extremale pentru care ea este functia impuls a familiei. In adev
ar dac
a p(x, y) verific
a
60
aceast
a ecuatie, nlocuind-o n membrul drept al primei ecuatii a sistemului canonic
obtinem o ecuatie diferential
a din care scoatem pe y ca functie de x si de o constant
a
y = y(x, C). Prin fiecare punct al domeniului trece una din curbe si numai una. Inlocuind
aceasta n p obtinem functia p(x, C) = p(x, y(x, C)) depinznd si ea de constanta C.
Avem
dp
H
p p 0 p p H
=
+ y =
+
=
.
dx x y
x y p
y
Deci y = y(x, C) reprezint
a o familie de extremale, adic
a umplu f
ar
a intersectii o portiune a planului, p(x, y) reprezint
a functia impuls a acestei familii.
Dac
a not
am prin C graficul unei functii y = y(x), x1 x x2 vom numi I-lungime a
Rx2
lui C valoarea functionalei I(C) = F (x, y(x), y 0 (x))dx. In problema de optic
a geometx1
ric
a I(C) reprezint
a timpul n care lumina parcurge graficul C. Sa consider
am fascicolul
de extremale iesind dintr-un punct dat M1 (x1 , y1 ) si s

a presupunem c
a acest fascicol
formeaz
a o familie ntr-o vecin
atate a lui M1 . Pe fiecare extremal
a consider
am punctul
M(x, y) astfel nct I-lungimea arcului M1 M s
a aib
a o valoare dat
a . Locul geometric
al punctelor M(x, y) va fi o curb
a pe care o vom numi I-cercul de centru M1 (x, y) si de
raz
a . In cazul problemei de optic
a geometric
a extremalele sunt curbele dup
a care se
deplaseaz
a lumina, deci razele n cazul mediului omogen, iar I-cercul reprezint
a frontul
de und
a la momentul al sursei din punctul M1 , chiar un cerc cu centrul n M1 de raz
a
n cazul mediului omogen.
Functionala r
amnnd constant
a cnd punctul M se deplaseaz
a pe I-cercul de raz
a
vom avea
I = 0 = [Hx + py]xx1 = Hx + py
x, y fiind deplas
arile lui M pe I-cerc. Asta nseamn
a c
a extremalele familiei taie Icercul transversal. In cazul problemei de optic
a geometric
a transversalitatea este tot
una cu ortogonalitatea.
Dac
a M(x, y) este un punct dintr-o vecin
atate a lui M1 avem o extremal
a care
uneste pe M1 cu M. Valoarea integralei de-a lungul arcului de extremal
a M1 M este o
functie de punctul M deci de x, y, S(x, y). I-cercul cu centrul n M1 de raz
a are ecuatia
S(x, y) = . In mod traditional, se spune c
a
a familia de extremale iesind din M1 formeaz
un cmp central de extremale, I-cercurile sunt curbele transversale ale acestui cmp, iar
functia S(x, y) este functia fundamentala a cmpului.
11.17. ECUATIA
LUI HAMILTON-IACOBI
61
Fie acum o curb

a oarecare C0 n plan. In fiecare punct al acestei curbe, conditia de
transversalitate determin
a valori unice pentru derivata y 0 si deci pentru p. Lund aceste
valori ca initiale putem face ca din fiecare punct al lui C0 s
a plece o extremal
a care s
a
a lu
am pe fiecare extremal
a care pleac
a din punctul M0
taie transversal curba C0 . Dac
a fie
al curbei C0 un punct M(x, y) astfel ca valoarea integralei pe arcul M0 M S(x, y)s
egal
a cu o valoare obtinem o curb
a C, locul geometric al punctelor M. Se verific
a usor
c
a si aceast
a curb
a este t
aiat
a transversal de extremale. Evident curba C are ecuatia
S(x, y) = , n timp ce curba C0 are ecuatia S(x, y) = 0. Curba C si I-cercul de raz
a
al punctului M0 sunt tangente n punctul corespunz
ator M(x, y) n virtutea unicit
atii
extremalei care pleac
a transvesal la C0 din M0 . Deci curba C este nf
asur
atoarea Icercurilor de raz
a ale punctelor curbei C0 . In cazul problemei opticii geometrice
acesta este principiul lui Huygens: frontul de und
a la momentul al unor surse de pe
C0 este nf
asur
atoarea fronturilor de und
a la momentul ale surselor de pe C0 .
In fiecare punct al curbei transvesale C coeficientii de pe lng
a x, y din conditia de
transversalitate sunt proportionali cu componentele normalei la curb
a, deci cu derivatele
partiale ale lui S(x, y). Este important c
a avem nu numai o proportionalitate, ci chiar
egalit
ati
S
S
= H(x, y, p),
=p
x
y
cum rezult
a din expresia general
a a variatiei de ordinul nti a functionalei: la o deplasare
x, y oarecare a punctului M(x, y) n plan
S = H(x, y, p)x + py.
Rezult
a c
a functia fundamental
a a cmpului de extremale verific
a ecuatia cu derivate
partiale
S
S
+ H(x, y,
)=0
x
y
numit
a ecuatia lui Hamilton-Iacobi.
S
a ar
at
am c
a si orice solutie S (0) (x, y) a ecuatiei Hamilton-Iacobi este functia fundamental
a a unui cmp. In adev
ar, definim functia
p(0) (x, y) =
S (0)
.
y
62
Dac
a deriv
am n raport cu y relatia
S (0)
S (0)
+ H(x, y,
)=0
x
y
obtinem
p(0) H H p(0)
+
+
=0
x
y
p y
Dar atunci, asa cum am v
azut, p(0) (x, y) este functia impuls a unei familii de extremale.
In virtutea relatiilor
S (0)
S (0)
= H,
= p(0)
x
y
a a functiei S (0) , adic
a curbele S (0) (x, y) =
rezult
a c
a Hdx+p(0) dy este diferentiala total
C reprezint
a o familie de curbe transversale pentru extremale si deci familia formeaz
a
un cmp pentru care S (0) (x, y) este functia fundamental
a.
In cele de mai sus am exprimat derivatele partiale si diferentiala functiei S prin
functia lui Hamilton H(x, y, p(x, y)) si prin functia impuls p(x, y) a cmpului. Le putem
exprima prin functia F (x, y, m(x, y)) si prin panta cmpului m(x, y) :
dS = [F (x, y, m(x, y)) m(x, y)Fy0 (x, y, m(x, y))] dx + Fy0 (x, y, m(x, y))dy.
Vom folosi mai trziu aceast
a expresie.
Exemplul 21. In cazul opticii geometrice n plan functionala este
Zx2 p
1 + y 02
T =
dx
v(x, y)
x1
Variabila canonic
a p si functia lui Hamilton se determin
a din relatiile
p =
y0
p
v 1 + y 02
r
p
1 + y 02
1
1
= p
H = p
=
p2
2
02
02
v
v
v 1+y
v 1+y
y 02
Ecuatiile canonice sunt
y0 = q
p0 = 0.
p
1
v2
p2
11.18. TEOREMA LUI IACOBI
63
Ecuatia Hamilton-Iacobi este

S
S 2
1
=0
v2
y
sau
1
S 2 S 2
+
= 2.
x
y
v
Cnd planul este omogen, v = k, si extremalele sunt linii drepte. Ele formeaz
a un cmp
dac
a si numai dac
a sunt normale la curba C0 . Celelalte curbe transversale C se obtin
lund de-a lungul normalelor segmente egale, adic
a se confirm
a principiul lui Huygens.
11.18
Teorema lui Iacobi
Dac
a integr
am sistemul canonic, putem construi diferite cmpuri corespunz
atoare
unei probleme variationale date si prin acestea putem g
asi orice solutie a ecuatiei
Hamilton-Iacobi. Invers, dac
a cunoastem asa numita integrala completa a ecuatiei
Hamilton-Iacobi putem integra sistemul canonic.
Numim integrala completa a ecuatiei Hamilton-Iacobi o solutie a sa care n afara
unei constante aditive a mai contine o constant
a arbitrar
a C1 : S = S(x, y, C1 ) + a cu
conditia ca
2S
yC1
6= 0.
Are loc
Teorema 11. (Teorema lui Iacobi): Dac
a S = S(x, y, C1 )+a este o integral
a complet
a
a ecuatiei Hamilton-Iacobi, atunci prin relatiile
S
= C2 ,
C1
S
= p,
y
a a sistemului canonic.
unde C1 , C2 sunt constante arbitrare, obtinem solutia general
Cum
2S
yC1
6= 0, din ecuatia
y = y(x, C1 , C2 ). Inlocuind n
S
C1
S
y
= C2 putem exprima pe y ca functie de x, C1 , C2 :
= p obtinem p = p(x, C1 , C2 ). Derivnd
raport cu x avem
2S
2 S dy
= 0.
+
xC1 yC1 dx
Derivnd relatia
S
S
+ H(x, y,
)=0
x
y
S
C1
= C2 n
64
n raport cu C1 avem
H 2 S
2S
+
= 0.
xC1
p yC1
Prin sc
adere avem
2 S dy H
(
) = 0,
yC1 dx
p
adic
a prima ecuatie a sistemului canonic.Derivnd
S
y
= p n raport cu x si
S
x
H(x, y, S
) = 0 n raport cu y avem
y
2S
dp
2S
+ 2 y0 =
,
yx y
dx
H H 2 S
2S
+
+
= 0.
xy
y
p y 2
Prin sc
adere avem
2 S 0 H H 2 S
dp
.
y
=
y 2
y
p y 2
dx
Cum
y0 =
H
p
rezult
a
H
dp
=
dx
y
adic
a a doua ecuatie a sistemului canonic.
Vedem c
a orice cmp al unei probleme de extremale poate fi descris fie prin extremalele propriu-zise, fie prin curbele transversale ale cmpului.
Exemplul 22. In cazul mediului omogen n problema opticii geometrice ecuatia
Hamilton-Iacobi este
S 2 S 2
1
+
= 2
x
y
v
cu v =constant. C
aut
am solutia cu variabile separate
S = f (x) + f (y).
Obtinem
f 0 (x)2 + f 0 (y)2 =
1
v2
de unde
f 0 (x) =
1
1
cos C1 , f 0 (y) = sin C1
v
v
11.19. EXERCITII
65
si obtinem solutia complet

a
1
1
S = x cos C1 + y sin C1 .
v
v
Pentru obtinerea extremalelor scriem
S
= C2 ,
C1
S
= p,
y
adic
a
1
1
x sin C1 + y cos C1 = C2
v
v
1
sin C1 = p.
v
Curbele transversale si extremalele sunt dou
a familii de drepte ortogonale ntre ele.
Pentru cazul functionalelor depinznd de n functii y1 (x), y2 (x), , yn (x) si de derivatele lor modific
arile sunt evidente.
11.19
Exercitii
Folosind integrala complet

a a ecuatiei Hamilton-Iacobi s
a se determine extremalele
functionalelor:
a) I[y(x)] =
p
Rb p
x2 + y 2 1 + y 02 dx.
a
p
Ind. Functia lui Hamilton este H = x2 + y 2 p2 . Ecuatia lui Hamilton-Iacobi
este
x2 + y 2
S 2
=0
y
sau
S 2 S 2
+
= x2 + y 2
x
y
Prin metoda separ
arii variabilelor se g
aseste
S =
1 p
C
1 2
x x C ln x + x2 C + y y 2 + C +
2
2
2
p
C
+ ln y + y 2 + C + a
2
66
S
= C1 adic
Prin teorema lui Iacobi trebuie s
a scriem C
a dup
a reduceri
y + py 2 + C
ln
= 2C2
x + x2 C
sau antilogaritmnd si renotnd constanta
1 C2
xy y 2 = C
x
C2
2
A2 + 1
2A
adic
a o familie de hiperbole.
Rb
b) I[y(x)] = xy y 0 dx.
a
R. y = C1 x3 + C2 .
Rb p
c) I[y(x)] = y 1 + y 02 dx.
a
R. x = C1 ln y + y 2 C12 + C2 .
11.20
Extreme pentru functii netede pe portiuni
Consider
am functionala
I[y(x)] =
Z1
y 2 (1 y 0 )2 dx
cu conditiile la capete y(1) = 0, y(1) = 1. Observ

am c
a oricare ar fi functiile admisibile
I[y(x)] = 0, egalitatea atingndu-se numai pentru functia y(x) 0 peste tot nul
a; atunci
nu mai pot fi satisf
acute conditiile la capete. Deci problema minimiz
arii functionalei n
clasa functiilor netede nu are solutie. Vom observa c
a totusi pentru functia
0 pentru x [1, 0]
y(x) =
x pentru x [0, 1]
avem I[y(x)] = 0, adic

a minimul este atins pentru o functie neted
a pe portiuni. In unele
situatii va trebui s
a c
aut
am extremele unei functionale pe o multime de functii netede
pe portiuni. Cum pentru orice functie neted
a pe portiuni f (x) functioneaz
a formula lui
Rx 0
Rb 0 2
Leibniz-Newton f (x) f (a) = f (t)dt si f (t) dt = 0 implic
a f (t) = const pe [a, b],
a
aplicarea celei de a doua leme a calculului variational conduce la faptul c

a din anularea
primei variatii a functionalei pentru orice directie prin y0 (x) neted
a pe portiuni, rezult
a
c
a au loc ecuatiile lui Euler-Lagrange sub forma
exista C
astf el nc
at oricare ar f i x [a, b]
11.21. EXERCITII
67
Fy0 (x, y0 (x), y00 (x)) =
Zx
Fy (t, y0 (t), y00 (t))dt + C;
exista C
F (x, y0 (x), y00 (x)) Fy0 (x, y0 (x), y00 (x))y00 (x) =
Zx
Fx (t, y0 (t), y00 (t))dt + C.
Cum orice functie de forma
Rx
(t)dt cu (t) continu

a pe portiuni este continu
a
rezult
a c
a n orice punct unghiular x0 al lui y0 (x) functiile
Fy0 (x, y0 (x), y00 (x)), F (x, y0 (x), y00 (x)) Fy0 (x, y0 (x), y00 (x))y00 (x)
sunt continue, adic
a saltul lor n x0 este nul:
[Fy0 (x, y0 (x), y00 (x))]x0 = 0
[F (x, y0 (x), y00 (x)) Fy0 (x, y0 (x), y00 (x))y00 (x)]x0 = 0
Acestea sunt conditiile necesare ale lui Weirstrass-Erdman n punctele unghiulare
ale extremalelor continue pe portiuni. Vom retine c
a n membrii stngi al acestor relatii
apar aceleasi expresii din forma general
a a variatiei functionalei. De altfel puteam
deduce aceste relatii desp
artind integrala prin punctul x0 n dou
a integrale si scriind c
a
variatia este nul
a. S
a mai not
am c
a puncte unghiulare pot fi numai punctele x0 n care
Fy0 y0 (x0 , y0 (x0 ), y00 (x0 )) = 0 pentru c
a n punctele n care Fy0 y0 (x0 , y0 (x0 ), y00 (x0 )) 6= 0,
y0 (x) are neap
arat derivat
a continu
a.
In exemplul cu care am nceput Fy0 y0 = 2y 2 , deci puncte unghiulare pentru extremale pot fi numai cele unde y(x) se anuleaz
a.
11.21
Exercitii
S
a se determine extremalele cu un punct de discontinuitate pentru prima derivat
a
pentru functionalele:
R2
a) I[y(x)] = (y 04 6y 02 )dx, y(0) = 0, y(2) = 0.
0
68
Ind. Cum Fy0 y0 = 12y 02 12 se poate anula exist

a extremale cu puncte de discontinuitaate pentru prima derivat
a. Extremalele fiind de forma y = C1 x + C2 caut
am
extremala cu un punct c de discontinuitate sub forma
m x + n pentru 0 x c
y=
m x + n pentru c x 2.
+
Din conditiile la capete g

asim
m x
pentru 0 x c
y=
m (x 2) pentru c x 2.
+
Conditia de continuitate d
a m c = m+ (c 2). Conditiile Weirstrass-Erdman dau
[Fy0 ]c = 4m3 12m 12m3+ + 12m+ = 0
[F y 0 Fy0 ]c = 3m4 + 6m2 + 3m4+ 6m2+ = 0
sau
(m m+ )(m2 + m m+ + m2+ 3) = 0
(m2 m2+ )(m2 + m2+ 2) = 0.
R
amnd de rezolvat sistemele
m + m+ = 0
m2 + m m+ + m2+ = 3
si
m2 + m2+ = 2
m2 + m m+ + m2+ = 3
care au solutilem =
3, m+ = 3 si m = 3, m+ = 3. In ambele cazuri rezult

a
c = 1. Exist
a deci dou
a extremale care au un punct de discontinuitate pentru prima
derivat
a

3x
pentru 0 x 1
y=
3(x 2) pentru 1 x 2
11.22. CONDITIILE
NECESARE ALE LUI LEGENDRE SI IACOBI

si
69

3x
pentru 0 x 1
y=
3(x 2) pentru 1 x 2.
R4
b) I[y(x)] = (y 0 1)2 (y 0 + 1)2 dx, y(0) = 0, y(4) = 2.
0
x
x
pentru 0 x 1
pentru 0 x 3
R. y =
si y =
x 2 pentru 1 x 4
x + 6 pentru 3 x 4
Rx2
c) I[y(x)] = (y 02 + 2xy y 2 )dx, y(x1 ) = y1 , y(x2 ) = y2 .
x1
R. nu exist
a extremale cu prima derivat
a discontinu
a.
11.22
Conditiile necesare ale lui Legendre si Iacobi
a minimul slab al functionalei

I[y(x)] =
Zb
F (x, y(x), y 0 (x))dx
pe multimea
M = y(x)|y(x) C 1 [a, b], y(a) = ya , y(b) = yb
n ipoteza c
a functia F are derivate partiale de ordinul doi continue. Oricare ar fi functia
directie
(x) M0 = {(x)|(x) C 1 [a, b], (a) = 0, (b) = 0},
functia (t) = I[y(x) + t(x)] are un minim pentru t = 0 si avem conditiile necesare
0 (0) = I[y0 (x); (x)] = 0, 00 (0) = 2 I[y0 (x); (x) 0.
S
a ne ocup
am de a doua conditie. O putem scrie sub forma
2 I[y0 (x); (x)] =
=
Fyy (x, y0 , y00 ) 2 + 2Fyy0 (x, y0 , y00 ) 0 + Fy0 y0 (x, y0 , y00 ) 02 0,
oricare ar f i (x) M0 = {(x)|(x) C 1 [a, b], (a) = 0, (b) = 0}.

Integrnd al doilea termen prin p
arti, putem scrie
70
2 I[y0 (x); (x)] =
Z b
d
2
0
0
0
02
=
Fyy (x, y0 , y0 ) Fyy0 (x, y0 , y0 ) + Fy0 y0 (x, y0 , y0 )
0,
dx
a

sau cu notatii evidente
Z
I[y0 (x); (x)] =
P (x)(x)2 + Q(x) 0 (x)2 0,

S
a presupunem c
a exist
a un punct x0 (a, b) astfel nct Q(x0 ) = 2q < 0. Atunci
exist
a o ntreag
a vecin
atate (, ) a lui x0 pe care Q(x) < q. Atunci lund directia
sin2 x pentru x (, )
(x) =
0 pentru x
/ (, )
avem cu notatii evidente
2
I[y0 (x); (x)] M
2
x
dx q
sin
( )2
4
= M
Z1
0
sin tdt q
Z1
sin2 2
x
dx =
sin2 2tdt
Ori se vede c
a dac
a 0, ultimul termen tinde c
atre minus infinit, contradictie
cu ipoteza. Am demonstrat
a minimul
Teorema 13. (Conditia lui Legendre) Dac
(maximul) functionalei
I[y(x)] =
Zb
F (x, y(x), y 0 (x))dx
pe multimea
n ipoteza c
a functia F are derivate partiale de ordinul doi continue, atunci
oricare ar f i x [a, b] Fy0 y0 (x, y0 (x), y00 (x)) 0( 0).
11.22. CONDITIILE
NECESARE ALE LUI LEGENDRE SI IACOBI
71
Directia (x) pentru care variatia de ordinul doi se anuleaz

a cnd y0 (x) realizeaz
a
minimul functionalei I[y(x)] este extremal
a a variatiei de ordinul al doilea 2 I[y0 (x); (x)]
considerat
a ca functional
a de (x). Ea verific
a ecuatia Euler-Lagrange a acestei functionale:
d
{Fyy0 (x, y0 , y00 ) + Fy0 y0 (x, y0 , y00 ) 0 }
dx
{Fyy (x, y0 , y00 ) + Fyy0 (x, y0 , y00 ) 0 } = 0
Definitia 8. Ecuatia Euler-Lagrange a variatiei de ordinul doi ca functional
a de
directie se numeste ecuatia lui Iacobi pentru functionala initiala.
Vom observa c
a ecuatia lui Iacobi este o ecuatie diferential
a de ordinul doi linear
a
si omogen
a si dac
a o directie (x) satisface ecuatia lui Iacobi si dac
a (a) = 0 (a) = 0,
atunci ea este identic nul
a pe tot intervalul.
Definitia 9. Dou
a puncte x1 < x2 de pe o extremal
a a functionalei
I[y(x)] =
Zb
F (x, y(x), y 0 (x))dx
se numesc conjugate dac

a ecuatia lui Iacobi admite o solutie (x) astfel nct (x1 ) =
(x2 ) = 0, dar (x) nu este identic nul
a pe (x1 , x2 ).
Teorem
a 12. (Conditia lui Iacobi) Dac
a minimul
(maximul) functionalei
I[y(x)] =
Zb
F (x, y(x), y 0 (x))dx
pe multimea
n ipoteza c
a functia F are derivate partiale de ordinul doi continue, atunci pe ea nu
exist
a nici o pereche de puncte conjugate.
Dac
a ar exista dou
a puncte conjugate x1 < x2 exist
a o directie (x) cu (x1 ) =
(x2 ) = 0, dar (x) nu este identic nul
a pe (x1 , x2 ). Atunci directia
0 pentru x
/ (x1 , x2 )
v
(x) =
(x) pentru x (x , x )
1
ar fi o extremal
a neted
a pe portiuni pentru 2 I[y0 (x); (x)]. Conditiile Weirstrass-
Erdman implic
a 0 (x1 ) = 0, si deci (x) este identic nul
a, contradictie cu ipoteza.
72
Fie acum y0 (x) o extremal

a a functionalei I[y(x)] si (x) o functie astfel nct p
atratul
ei si al derivatei s
a fie neglijabile fata de (x), respectiv 0 (x). Functia y0 (x) + (x) va
fi o extremal
a numai dac
a verific
a ecuatia Euler-Lagrange
d
Fy0 (x, y0 (x) + (x), y00 (x) + 0 (x)) = Fy (x, y0 (x) + (x), y00 (x) + 0 (x))
dx
de unde rezult
a
d
{Fyy0 (x, y0 , y00 ) + Fy0 y0 (x, y0 , y00 ) 0 }
dx
{Fyy (x, y0 , y00 ) + Fyy0 (x, y0 , y00 ) 0 } = 0
adic
a tocmai ecuatia lui Iacobi. Rezult
a c
a punctul x2 este conjugat cu punctul x1
a cu extremala y = y0 (x), adic
a
dac
a exist
a o extremal
a y = y0 (x) + (x) infinit vecin
x2 este punctul de tangenta intre extremala y = y0 (x) si nf
asur
atoarea unei familii de
extremale. Din aceast
a interpretare geometric
a rezult
a teorema:
Teorema (Conditia suficienta de scufundare).Dac
a y = y0 (x) este o extremal
a a
functionalei I[y(x)] si dac
a de-a lungul ei Fy0 y0 (x, y0 (x), y00 (x)) 6= 0 si pe intervalul [a, b]
nu exist
a puncte conjugate atunci extremala y = y0 (x) poate fi scufundat
a ntr-o familie
de extremale, adic
a exist
a o familie de extremale y = y(x, ) prin fiecare punct din
vecin
atatea lui y = y0 (x) trecnd numai cte o asemenea extremal
a si exist
a o valoare
0 astfel c
a y0 (x) = y(x, 0 ).
11.23
Conditia lui Weirstrass de extremum tare
a minimul tare al functionalei

I[y(x)] =
Zb
F (x, y(x), y 0 (x))dx
pe multimea
n ipoteza c
a functia F are derivate partiale de ordinul doi continue. S
tim c
a y0 (x) este
o extremal
a a functionalei I[y(x)]. Presupunem pentru simplitate c
a graficul functiei
y0 (x) trece prin originea O(0, 0). S
a d
am n vecin
atatea acestui punct o variatie functiei
11.23. CONDITIA
LUI WEIRSTRASS DE EXTREMUM TARE
73
n asa fel nct variatia graficului n vecin

atatea originii s
a fie n vrf de ac, cu alte
cuvinte pentru h > 0 mic consider
am functia
pentru x 0
y0 (x)
y(x, h, m) =
mx
pentru 0 x h
y (x) + mhy0 (h) (x b) pentru h x b

0
hb
Pentru h mic functia y(x, h, m), cu derivat

a continu
a pe portiuni, este n vecin
atatea
a functii difer
a foarte putin ca valori, dar nu si ca derivate).
tare a lui y0 (x) (cele dou
Vom avea
(h, m) = I[y(x, h, m)] I[y0 (x)] =
Zh
F (x, mx, m)dx +
Zb
F (x, y(x, h, m),
y(x, h, m)
)dx.
x
si
(h, m)
y(h, h, m)
= F (h, mh, m) F (h, y(h, h, m),
)+
h
x
Zb
y(x, h, m)
2 y(x, h, m)
+
Fy
+ Fy0
dx.
h
xh
h
La limit
a pentru h 0 + 0 vom avea
(0 + 0, m)
= F (0, 0, m) F (0, 0, y 0 (0)) +
h
Zb
y(x, 0, m)
2 y(x, 0, m)
Fy
+ Fy0
dx
h
xh
0
a rezult
a
unde Fy , Fy0 sunt calculate n punctele (x, y0 (x), y00 (x)). Cum y0 (x) este extremal
Dar
(0 + 0, m)
= F (0, 0, m) F (0, 0, y 0 (0)) +
h
b
y(x, 0, m)
0
Fy0 (x, y0 (x), y0 (x))
.
h
0
y(x, h, m)
(m y 0 (h))(h b) mh + y(h)
=
(x b)
h
(h b)2
y(x, 0, m)
m y 0 (0)
=
(x b)
h
b
74
si obtinem
(0 + 0, m)
= F (0, 0, m) F (0, 0, y 0 (0)) Fy0 (0, 0, y00 (0))(m y 0 (0))
h
Dac
a ar exista o valoare m0 pentru care
(h, m0 ) =
(0+0,m0 )
h
< 0 atunci pentru c

a
(0 + 0, m0 )
h + o(h), h > 0
h
rezult
a c
a ar exista o valoare h0 suficient de mic
a si functia y(x, h0 , m0 ) astfel nct
(h0 , m0 ) = I[y(x, h0 , m0 )] I[y0 (x)] < 0.
Putem nlocui functia neted
a pe portiuni y(x, h0 , m0 ) cu o functie neted
a peste tot
y (x, h0 , m0 ) astfel nct I[y (x, h0 , m0 )] s
a difere putin de I[y(x, h0 , m0 )] si deci ca inea se mentin
a. Va rezulta c
a extremala y0 (x) nu
galitatea I[y (x, h0 , m0 )] I[y0 (x)] < 0 s
realizeaz
a minimul tare al functionalei. Deci oricare ar fi x [a, b], oricare ar fi m R
trebuie s
a avem
F (x, y0 (x), m) F (x, y0 (x), y 0 (x)) Fy0 (x, y0 (x), y00 (x))(m y00 (x)) 0.
Definitia 10. Functia
E(x, y, y 0 , m) = F (x, y, m) F (x, y, y 0 ) Fy0 (x, y, y 0 )(m y 0 )
se numeste functia lui Weirstrass.
Rezult
a urm
atoarea teorem
a:
Teorema 13 (Conditia lui Weirstrass). Dac
a minumul tare
al functionalei
I[y(x)] =
Zb
F (x, y(x), y 0 (x))dx
pe multimea
atunci de-a lungul ei functia lui Weirstrass este pozitiv

a
E(x, y0 (x), y00 (x), m) =
= F (x, y0 (x), m) F (x, y0 (x), y00 (x)) Fy0 (x, y0 (x), y00 (x))(m y00 (x)) 0
11.24. CONDITII
SUFICIENTE DE EXTREMUM
75
oricare ar fi m pentru care F (x, y, m) are sens.

Din punct de vedere geometric conditia lui Weirstrass revine la faptul c
a functia
F (x, y, y 0 ) de-a lungul extremalei care realizeaz
a minimul functionalei este convex
a considerat
a ca functie de y 0 .
Cum
(p) (q) 0 (p)(p q) =
Zq
dr
Zr
00 (s)ds
rezult
a c
a dac
a
Fy0 y0 (x, y0 (x), m) 0, m R,
atunci conditia lui Weirstrass este ndeplinit
a.
11.24
Conditii suficiente de extremum

I[y(x)] =
Zb
F (x, y(x), y 0 (x))dx
pe multimea
n ipoteza c
a functia F are derivate partiale de ordinul doi continue. S
tim c
a y0 (x)
este o extremal
a a functionalei I[y(x)]. S
a presupunem c
a aceast
a extremal
a poate fi
scufundat
a ntr-un cmp central de extremale cu vrful n (a, y0 (a)). Fie m(x, y) functia
de pant
a a cmpului si fie y = y(x), x [a, b] o functie din vecin
atatea tare a extremalei
y0 (x). Prin fiecare punct (x, y(x)) trece o extremal
a din cmpul central cu ecuatia de
=
forma y = (t, x), t [a, b] astfel nct (a, x) = y0 (a), (x, x) = y(x), (x,x)
t
m(x, y(x)). S
a consider
am functia
(x) =
Zx
(t, x)
)dt
F (t, (t, x),
t
Vom avea
(a) =
Zb
F (t, y(t), y 0 (t))dt.
Zb
a
F (t, y(t), y 0 (t))dt = I[y(t)],
76
(b) =
Zb
(t, x)
)dt =
F (t, (t, x),
t
Zb
F (t, y0 (t), y00 (t))dt = I[y0 (t)]
si deci
(b) (a) = I[y(t)] I[y0 (t)] =
Zb
0 (x)dx.
Dar
Zx
(t, x)
2 (t, x)
Fy
+ Fy0
dt
(x) = F (x, y(x), y (x)) F (x, y (x), m(x, y(x)))
x
tx
0
sau tinnd cont c

a (t, x) este extremal
a
Avem
(t,
x)
.
0 (x) = F (x, y(x), y 0 (x)) F (x, y 0 (x), m(x, y(x))) Fy0
x a
(a,x)
x
= 0,
(x,x)
t
(x,x)
x
= y 0 (x) de unde
(x,x)
x
= y 0 (x) m(x, y(x)) si deci
0 (x) = F (x, y(x), y 0 (x)) F (x, y 0 (x), m(x, y(x)))

Fy0 (x, y(x), m(x, y(x)))(y 0 (x) m(x, y(x))).
A reap
arut functia lui Weirstrass si putem scrie
I[y(t)] I[y0 (t)] =
Zb
E(x, y(x), m(x, y(x)), y 0 (x))dx.
Puteam stabili aceast

a relatie pentru cazul mai general n care extremala y0 (x) poate
fi scufundat
a ntr-un cmp de extremale oarecare. In adev
ar dac
a lu
am functia fundamental
a a cmpului S(x, y) avem
dS = [F (x, y, m(x, y)) m(x, y)Fy0 (x, y, m(x, y))] dx + Fy0 (x, y, m(x, y))dy
si deci integrala curbilinie
Z
[F (x, y, m(x, y)) m(x, y)Fy0 (x, y, m(x, y))] dx + Fy0 (x, y, m(x, y))dy
C
nu depinde dect de capetele curbei. Dac

a lu
am odat
a curba graficul extremalei y =
y0 (x) si alt
a dat
a graficul unei functii oarecare y = y(x) cu aceleasi capete vom avea
I[y0 (x)] =
11.24. CONDITII
SUFICIENTE DE EXTREMUM
Zb
77
{[F (x, y, m(x, y(x))) m(x, y(x))Fy0 (x, y, m(x, y(x)))] + Fy0 (x, y, m(x, y))y 0 (x)} dx
si reg
asim relatia
I[y(x)] I[y0 (x)] =
Zb
E(x, y(x), m(x, y(x)), y 0 (x))dx.
Am obtinut teorema
Teorema . (Conditia necesara si suficienta de minim tare a lui Weirstrass) Extremala y0 (x) care poate fi scufundat
a ntr-un cmp de extremale realizeaz
a minimul
tare al functionalei I[y(x)] dac
a si numai dac
a pentru orice functie y(x) dintr-o vecin
atate tare a lui y0 (x) are loc relatia
Zb
E(x, y(x), m(x, y(x)), y 0 (x))dx 0.
Aceast
a teorem
a greu de aplicat n practic
a poate fi nlocuit
a evident cu urm
atoarea
teorem
a mai practic
a:
Teorema . (Conditia suficienta a lui Weirstrass de minim tare) Extremala y0 (x) care
poate fi scufundat
I[y(x)] dac
a exist
a o vecin
atate tare a lui y0 (x) astfel nct n orice punct (x, y) al acestei
vecin
at
ati are loc relatia
E(x, y, m(x, y), m0 ) 0
oricare ar fi num
arul m0 .
Cum E(x, y, m(x, y), m0 ) = 12 Fy0 y0 (x, y, m00 )(m0 m(x, y))2 cu m00 cuprins ntre m0 si
m(x, y) putem enunta teorema si mai simpl
a:
Teorema . (Conditia suficienta simplificata de minim tare a lui Weirstrass) Extremala y0 (x) care poate fi scufundat
a minimul
tare al functionalei I[y(x)] dac
a exist
a o vecin
atate tare a lui y0 (x) astfel nct n orice
punct (x, y) al acestei vecin
at
ati are loc relatia
Fy0 y0 (x, y, m00 ) 0
oricare ar fi num
arul m00 .
Pentru minimul slab are loc teorema:
78
Teorema .(Conditiile suficiente de minim slab ale lui Iacobi) Functia y0 (x) realizeaz
a
minimul slab al functionalei I[y(x)] dac
a sunt satisf
acute conditiile:
y0 (x) este o extremal
a;
de-a lungul s
au are loc conditia lui Legendre nt
arit
a Fy0 y0 (x, y0 (x), y00 (x)) > 0;
de-a lungul s
au are loc conditia lui Iacobi nt
arit
a, adic
a pe intervalul [a, b] nu
exist
a puncte conjugate cu a.
In adev
ar ultimele dou
a conditii asigur
a c
a extremala y0 (x) poate fi scufundat
a ntrun cmp de extremale. Din conditia a doua rezult
a c
a exist
a o vecin
atate slab
a a lui
y0 (x) astfel c
a n punctele acestei vecin
at
ati vom avea Fy0 y0 (x, y, y 0 ) > 0. Atunci pentru
o functie y(x) din aceast
a vecin
atate vom avea
I[y(x)] I[y0 (x)] =
Zb
E(x, y(x), m(x, y(x)), y 0 (x))dx =
1
=
2
Zb
(y 0 (x) m(x, y(x))2 Fy0 y0 (x, y(x), m0 (x))dx > 0
m0 (x) fiind cuprins ntre m(x, y(x)) si y 0 (x).

Conditiile suficiente ale lui Iacobi se cer ndeplinite numai de-a lungul extremalei.
In cazul maximelor se schimb
a semnul inegalit
atilor n toate conditiile.
11.25
Exercitii
S
a se studieze extremalele functionalelor:
R1 02
1. I[y(x)] = (y 2xy)dx, y(0) = y(1) = 0.
0
Ind. F = y 02 2xy, Fy0 = 2y 0 , Fy = 2x, Fy0 y0 = 2, Fyy0 = 0, Fyy = 0. Ecuatia lui

3
Euler 2y 00 + 2x = 0 are extremalele y = x6 + C1 x + C2 . Cea care satisface conditiile la

3
a n cmpul central cu centrul n O(0, 0).

capete este y = x6 + x6 , ea poate fi scufundat
De altfel ecuatia lui Iacobi este 00 = 0 cu solutia care verific

a conditiile (0) = 0,
0 (0) = 1, = x care nu se anuleaz

a pe (0, 1]. Cum Fy0 y0 = 2 > 0 peste tot, rezult
a c
a
11.25. EXERCITII
79
extremala realizeaz
a minimul tare. De altfel functia lui Weirstrass este
E(x, y, m, y 0 ) = F (x, y, y 0 ) F (x, y, m) Fy0 (x, y, m)(y 0 m) =
= y 02 2xy m2 + 2xy 2m(y 0 m) =
= (y 0 m)2 0.
2. I[y(x)] =
R1
0
ex (y 2 + 12 y 02 )dx, y(0) = 1, y(1) = e.
Ind. F = ex (y 2 + 12 y 02 ), Fy0 = ex y 0 , Fy = 2ex y, Fy0 y0 = ex , Fyy0 = 0, Fyy = 2ex . Ecuatia

lui Euler y 00 + y 0 2y = 0 are extremalele y = C1 ex + C2 e2x , iar cea care satisface
conditiile este y = ex . Ecuatia lui Iacobi este 00 + 0 2 = 0 cu solutia necesar

a
= 13 ex (1 e3x ) 6= 0 pentru x (0, 1]. Functia lui Weirstrass este E(x, y, m, y 0 ) =
1 x 0
e (y
2
u)2 0, deci extremala realizeaz

a minimul tare.
R1 y 02
3. I[y(x)] = e y dx, y(0) = 0, y(1) = ln 4.
0
R. Pe extremala y = 2 ln(x + 1) se realizeaz

a un minim tare.
R2 x3
4. I[y(x)] = y02 dx, y(1) = 1, y(2) = 4.
1
R. Pe extremala y = x2 se realizeaz
a un minim slab pentru c
a se g
aseste functia lui
3
p
x
2 0
0
a numai pentru y 0 n vecin
Weirstrass E(x, y, m, y 0 ) = 2 m
atatea
2 (y m) (y + 2 ) pozitiv
lui m.
5. I[y(x)] =
Ra
0
dx
,
y0
y(0) = 0, y(a) = b, a > 0, b > 0.
a un minim slab pentru c

a functia lui Weirstrass
R. Pe extremala y = ab x se realizeaz
0
este E(x, y, m, y 0 ) = (ypp)

pozitiv
a numai n vecin
atatea extremalei.
2 y0
1
R
6. I[y(x)] = (1 + x)y 02 dx, y(0) = 0, y(1) = 1.
0
se realizeaz
a un minim tare.
R. Pe extremala y = ln(1+x)
ln 2
/2
R
7. I[y(x)] = (y 2 y 02 )dx, y(0) = 1, y(/2) = 1.
0
R. Pe extremala y = sin x + cos x se realizeaz

a un maxim tare.
R2 0
8. I[y(x)] = y (1 + x2 y 0 )dx, y(1) = 1, y(2) = 4.
1
R Nu exist
a extremum pe functii continue.
R1
9. I[y(x)] = (y 03 + y 02 )dx, y(1) = 1, y(1) = 3.
1
R. Pe extremala y = 2x + 1 se realizeaz
a minim slab.
R1 03
10. I[y(x)] = (y y 0 )dx, y(0) = 0, y(1) = 2, R.
0
R. Pe extremala y = 2x se realizeaz
a un minim slab.
80
R2 0
11. I[y(x)] = (ey + 3)dx, y(0) = 0, y(2) = 1.
0
R. Pe extremala y = x2 se realizeaz
a un minim tare.
1
R
12. I[y(x)] = (y 02 + x2 )dx, y(0) = 1, y(1) = 1.
0
R. Pe extremala y = 2x 1 se realizeaz
a un minim tare.
R2 04
13. I[y(x)] = (xy 2yy 03 )dx, y(1) = 0, y(2) = 1.
1
R. Pe extremala y = x 1 se realizeaz
a un minim slab.
Ra 02
14. I[y(x)] = y dx, y(0) = 0, y(a) = b, a > 0, b > 0.
0
a un minim tare.
Ra 03
15. I[y(x)] = y dx, y(0) = 0, y(a) = b, a > 0, b > 0.
0
a un minim slab.
11.26
Extreme cu leg
aturi
a extremul functionalei
I[y(x)] =
Zb
F (x, y(x), y 0 (x))dx
M = y(x)|y(x) C 1 [a, b], y(a) = ya , y(b) = yb , J[y(x)] = c ,
unde J[y(x)] este functionala
J[y(x)] =
Zb
G(x, y(x), y 0 (x))dx.
Presupunem c
a functiile F, G au derivate partiale de ordinul doi continue n raport cu
argumentele lor. Fie dou
a functii directie (x), (x) nule n a, b (a) = (b) = 0, (a) =
(b) = 0. Functia de dou
a variabile
(t, s) = I[y0 (x) + t(x) + s(x)]
cu conditia
(t, s) = J[y0 (x) + t(x) + s(x)] = c

11.26. EXTREME CU LEGATURI
81
si atinge extremul n punctul (t = 0, s = 0). Atunci exist

a multiplicatorul lui Lagrange
R astfel nct s
a avem
( + )|t=0,s=0 = 0
t
( + )|t=0,s=0 = 0
s
ceea ce implic
a
I[y0 (x); (x)] + J[y0 (x); (x)] = 0, (x),

I[y0 (x); (x)] + J[y0 (x); (x)] = 0, (x).
Am demonstrat teorema
a extremul functionalei
Teorema 12. Dac
I[y(x)] =
Zb
F (x, y(x), y 0 (x))dx
M = y(x)|y(x) C 1 [a, b], y(a) = ya , y(b) = yb , J[y(x)] = c ,

unde J[y(x)] este functionala
J[y(x)] =
Zb
G(x, y(x), y 0 (x))dx,
dac
a functiile F, G au derivate partiale de ordinul doi continue n raport cu argumentele
lor, atunci exist
a multiplicatorul lui Lagrange R asfel c
a y0 (x) este extremala
functionalei I[y(x)] + J[y(x)].
Exemplul 23. In problema l
antisorului, problema echilibrului unui fir greu, trebuia
g
asit minimul functionalei
I[y(x)] =
Zb
a
p
y(x) 1 + y 02 (x)dx
82
cunoscnd lungimea firului

Zb p
J[y(x)] =
1 + y 02 (x)dx = L.
a
Vom c
auta extremala functionalei I[y(x)] + J[y(x)] cu integrandul
f =y
p
p
p
1 + y 02 + 1 + y 02 (x) = (y + ) 1 + y 02 .
a y+ 02 = C. Punnd
Acesta ne-depinznd de x avem integrala prim
a f y 0 fy0 = C adic
1+y
y 0 = sinh u avem
y+=C
Din y 0 =
dy
dx
p
1 + sinh2 u = C cosh u, y = Ccoshu .
= sinh u rezult
a dx = Cdu si
du =
1
x
x
dx, u = + C1 , y = C cosh( + C1 ) .
C
C
C
a din conditiile la capete y(a) = ya , y(b) = yb si din

Constantele C, C1 , se determin
conditia J[y(x)] = L.
Fie cazul unei functionale
I[y1 (x), y2 (x), ..., yn (x)] =
Zb
F (y1 (x), y2 (x), ..., yn (x), y10 (x), y20 (x), ..., yn0 (x))dx,

yi (x), i = 1, 2, ..., n|yi (x) C [a, b], yi (a) = yia , yi (b) = yib ,
,
M=
G (x, y (x), y (x), ..., y (x), y 0 (x), y 0 (x), ..., y 0 (x)) = c , j = 1, 2, ..., r
1
2
j
n
j
1
2
n

a ntr-un domeniu si cu derivatele partiale de ordinul nti continue n acel domeniu, functiile Gj (x, y1 (x), y2 (x), ..., yn (x), y10 (x), y20 (x), ..., yn0 (x)) fiind
date. In acest caz se poate ar

ata c
a exist
a r functii multiplicatori ai lui Lagrange
1 (x), 2 (x), ..., r (x) astfel nct functiile care realizeaz
a extremul functionalei I anuleaz
a variatia de ordinul nti al functionalei J = I + 1 G1 + ... + r Gr .
11.27
Exercitii
1. S
a se g
aseasc
a minimul integralei I[y(x)] =
R
0
R
0
y 2 dx = 1, y(0) = 0, y() = 0.
y 02 dx cu conditiile J[y(x)] =
11.28. METODE VARIATIONALE
PENTRU VALORI PROPRII
83
Ind. Pentru integrala cu integrandul H = y 02 +y 2 ecuatia lui Euler este y 00 y = 0.
Pentru a putea verifica conditiile trebuie ca = k2 , k N si g

asim extremalele
q
q
y = 2 sin kx. Dintre acestea numai y = 2 sin x satisfac conditia lui Iacobi. Pe
ele I[y(x)] ia valoarea minim

a 1.
2. S
a se g
aseasc
a extremalele functionalei I[y(x)] =
R1
0
y 02 dx cu conditiile J[y(x)] =
ydx = 3, y(0) = 1, y(1) = 6.

R. y = 3x2 + 2x + 1.
3. S
a se g
aseasc
a extremalele functionalei I[y(x)] =
R1
R1
R1
y 02 dx cu conditia J[y(x)] =
(y y 02 )dx = 1/12, y(0) = 0, y(1) = 1/4.

R. y = 14 (2x x2 ).
R1
4. S
a se g
aseasc
a extremalele functionalei I[y(x), z(x)] = (y 02 + z 02 4xz 0 4z)dx
cu conditiile J[y(x), z(x)] =
R1
0
z(1) = 1.
R. y =
7x5x2
,
2
(y 02 xy 0 z 02 )dx = 2, y(0) = 0, z(0) = 0, y(1) = 1,
z = x.
5 S
a se g
aseasc
a cea mai scurt
a lungime a curbei de pe suprafata 15x7y +z 22 = 0
care uneste punctele A(1, 1, 0), B(2, 1, 1)..
Ind. Se caut
a extremala functionalei
Z1 p
I[y(x), z(x)] =
1 + y 02 + z 02 + (x)(15x 7y + z 22)
0
unde (x) este functia multiplicator.
R. y = 2x 3, z = 1 x, L = 6.
11.28
Metode variationale pentru valori proprii
Fie E un spatiu euclidian n-dimensional ale c

arui elemente le not
am cu litere latine
mici x, y, z, ...si o form
a p
atratic
a p(x) pozitiv definit
a pe E. De la algebr
a linear
a se stie
c
a exist
a un endomorfism autoadjunct A : E E astfel nct p(x) =< A(x), x > si c
a
exist
a o baz
a ortonormat
a e1 , e2 , ..., en format
a din vectori proprii ai endomorfismului
A asfel nct dac
a
x = x1 e1 + x2 e2 + ... + xn en
84
atunci
p(x) = 1 (x1 )2 + 2 (x2 )2 + ... + n (xn )2 ,

unde 1 , 2 , ..., n sunt valorile proprii ale endomorfismului A. Suprafata de nivel constant 1 a formei p
atratice 1 (x1 )2 + 2 (x2 )2 + ... + n (xn )2 = 1 reprezint
a un elipsoid ale
c
arui semiaxe sunt legate de valorile proprii. De exemplu, cea mai mare semiax
a este
egal
a cu
1
1
dac
a 1 este cea mai mic
a valoare proprie. Cum 1 = p(e1 ) =< A(e1 ), e1 >
aceast
a interpretare geometric
a duce la a defini cea mai mic
a valoare proprie 1si vectorul ei propriu prin relatia
1 = min p(x) = min < A(x), x >=min
<x,x>=1
<x,x>=1
xE
p(x)
< A(x), x >
=min
.
< x, x > xE < x, x >
In adev
ar, sfera unitate < x, x >= 1 fiind compact
a minimul min
xE
<A(x),x>
<x,x>
se atinge
pe un vector x1si fie valoarea sa 1 . Atunci < A(x1 ), x1 > 1 < x1 , x1 >= 0 si
< A(x), x > 1 < x, x > 0 pentru orice vector x din E. S
a not
am J(x) =<
A(x), x > 1 < x, x > . Atunci J(x1 ) = 0 si pentru orice t real si orice vector v
functia (t) = J(x + tv) = 2t < A(x1 ) 1 x1 , v > +t2 J(v) 0. Atunci 0 (0) =
2 < A(x1 ) 1 x1 , v >= 0 pentru orice vector v. Rezult
a A(x1 ) 1 x1 = 0, adic
a
x1 este vector propriu corespunz
a analogia perfect
a cu
ator valorii proprii 1 . Se observ
problemele calculului variational: 2 < A(x1 ) 1 x1 , v > poate fi considerat
a variatia
nti a functonalei
<A(x),x>
,
<x,x>
numit
a ctul lui Rayleigh, iar ecuatia A(x1 ) 1 x1 = 0
poate fi considerat
a ecuatia lui Euler-Lagrange pentru aceeasi functional
a.
S
a consider
am functionala p
atratic
a
I[y(x)] =
Zb
a
P (x)y 0 (x)2 + Q(x)y(x)2 dx
definit
Zb
M1 = y(x) y(x) C 2 [a, b], y(a) = y(b) = 0, y(x)dx = 1
cu coeficientii P (x), Q(x) functii continui pe [a, b] astfel nct P (x) > 0 pentru a x b.
Valorile functionalei I[y(x)] sunt m
arginite inferior pentru c
a
I[y(x)]
Zb
a
Q(x)y(x) dx min Q(x)

axb
Zb
a
y(x)2 dx = min Q(x).

axb
11.28. METODE VARIATIONALE
PENTRU VALORI PROPRII
85
S
a presupunem c
a am demonstrat c
a exist
a o functie y1 (x) pentru care functionala este
minim
a. Atunci dup
a teoria extremelor conditionate functia y1 (x) satisface ecuatia
0
(P (x)y10 (x)) [Q(x)y1 (x) 1 y1 (x)] = 0.

Problema g
asirii solutie acestei ecuatii care s
a verifice conditiile la limit
a se numeste
problema Sturm-Liouville.
Dac
a introducem operatorul diferential
0
L[y(x)] = (P (x)y 0 (x)) + Q(x)y(x)

atunci relatia precedent
a se scrie sub forma
L[y1 (x)] = 1 y1 (x),
adic
a putem spune c
a functia y1 (x) este vector propriu, se numeste functie proprie,
pentru operatorul L corespunz
atoare valorii proprii 1 .
Odat
a g
asit
a functia y1 (x), s
a g
asim minimul functionalei I[y(x)] pe submultimea
lui M1
Zb
M2 = y(x) y(x) M1 , y1 (x)y(x)dx = 0.
Functia y2 (x) care realizeaz

a acest minim va trebui s
a verifice relatia
L[y2 (x)] = 2 y2 (x) + 2 y1 (x).
Dar se verific
a imediat c
a operatorul L este autoadjunct, adic
a are loc relatia
Zb
a
L[u(x)]v(x)dx =
Zb
u(x)L[v(x)]dx,
u(x), v(x) M1 .
a 2 = 0,
Inmultind relatia de mai nainte cu y1 (x) si integrnd de la a la b obtinem c
adic
a functia y2 (x) este valoarea proprie a operatorului L corespunz
atoare valorii proprii
2 .
atoare valorii proprii 3 realizeaz
A treia functie proprie y3 (x) corespunz
a minimul
functionalei I[y(x)] pe submultimea lui M2
Zb
M3 = y(x) y(x) M2 , y2 (x)y(x)dx = 0.
86
si putem continua. Obtinem n acest fel un sir de functii proprii ale operatorului diferential L
y1 (x), y2 (x), y3 (x), ..., yn (x), ...
care prin constructie sunt ortogonale dou
a cte dou
a si sunt normate (apartin lui M1 ).
Din constructie rezult
a c
a
I[y1 (x)] I[y2 (x)] I[y3 (x)] ... I[yn (x)] ....
Mai mult se poate ar
ata c
a acest sir de valori tinde c
atre infinit. Dac
a aplic
am integrarea
prin p
arti primului termen al functionalei I[y(x)] obtinem
I[y(x)] =
Zb
L[y(x)y(x)dx + P (x)y(x)y 0 (x)|a
si deci
I[yn (x)] =
Zb
a
L[yn (x)yn (x)dx =
Zb
n yn (x)yn (x)dx = n .
Multimea valorilor proprii n constituie spectrul operatorului L pe multimea M1 .

In cazul endomorfismului autoadjunct vectorii proprii constituiau o baz
a a spatiului,
adic
a orice vector din spatiu se descompune n mod unic dup
a vectorii proprii. Dac
a
, si
consider
am o partitie a = x0 < x1 < x2 < ... < xi < ... < xn = b, xi = a + i ba
n
consider
am valorile y0 , y1 , ..., yn ale functiei y(x) n nodurile partitiei, putem exprima
integrala din functionala I[y(x)] printr-o formul
a de cuadratur
a si obtinem n locul
functionalei un endomorfisn autoadjunct pe subspatiul vectorial definit de y0 = yn =
0. Orice element din acest subspatiu se va exprima n functie de vectorii proprii ai
endomorfismului. La limit
a pentru n rezult
a c
a orice functie de dou
a ori derivabil
a
pe [a, b] nul
a n capetele intervalului se va descompune ntr-o serie uniform convergent
a
dup
a functiile proprii. Aceasta este proprietatea de completitudine a multimii functiilor
proprii.
11.29
Exercitii
S
a se g
aseasc
a valorile proprii si functiile proprii normate ale functionalelor p
atratice:
R3
1. I[y(x)] = [(2x + 3)2 y 02 y 2 ]dx, y(0) = 0, y(3) = 0.
0
11.30. PRINCIPIUL LUI HAMILTON, PRINCIPII VARIATIONALE
Ind. Tinnd
cont de conditia de normare
R3
87
y 2 dx = 1 ecuatia lui Euler este
(2x + 3)2 y 00 + 4(2x + 3)y 0 + ( + 1)y = 0.

F
acnd schimbarea de variabil
a 2x + 3 = et aceasta se scrie
4y 00 (t) + 4y 0 (t) + ( + 1)y(t) = 0.
Conditiile la capete nu pot fi satisf
acute dect pentru valorile proprii
4n2 2
, n = 1, 2, 3, ...
ln2 3
n =
pentru care se g
asesc functiile proprii
n ln(2x+3)
2 sin
ln 3
, n = 1, 2, 3, ...
yn (x) =
2x + 3
ln 3
R1
2. I[y(x)] = (y 2 + y 02 )dx, y(0) = y(1) = 0.
0
R. n = 1 + n2 2 , yn (x) = 2 sin nx, n = 1, 2, ....

R2
3. I[y(x)] = x2 y 02 dx, y(1) = y(2) = 0.
R. n =
1
ln2 2+4n2 2
, yn (x)
4 ln2 2
sin
n ln x
ln 2
ln
,n
2 x
= 1, 2, 3, ....
4. S
a se arate c
a pentru orice functie y(x) : [0, ] R, y(0) = y() = 0 are loc
R 02
R
inegalitatea y dx y 2 dx.
0
R. Se g
aseste c
a egalitatea se atinge pentru y(x) =
11.30
sin
x.
Principiul lui Hamilton, principii variationale
Consider
am un sistem de n puncte materiale cu masele m1 , m2 , ..., mn . Not
am cu
xj , yj , zj coordonatele punctului j. Miscarea sistemului este descris
a de ecuatiile lui
Newton
..
..
..
mj xj = Fjx , mj y j = Fjy , mj z j = Fjz ,
j = 1, 2, ..., n,
unde cele dou

a puncte deasupra literei nseamn
a derivarea n raport cu timpul, iar
Fjx , Fjy , Fjz sunt componentele fortei Fj care actioneaz

a asupra punctului j. Pre
a
supunem c
a fortele Fj admit o functie de potential U = U (x1 , y1 , z1 , ..., xn , yn , zn ), adic
au loc egalit
atile
Fjx =
U
U
U
, Fjy =
, Fjz =
, j = 1, 2, ..., n.
xj
yj
zj
88
Aceasta nseamn
a si c
a lucru mecanic efectuat de forte asupra sistemului pentru a-l
aduce din pozitia initial
a xj (t1 ), yj (t1 ), zj (t1 ), j = 1, 2, ..., n pn
a n pozitia xj , yj , zj , j =
1, 2, ..., n este
W =
(xjZ
,yj ,zj )
n
X
j=1
Fjx dxj + Fjy dyj + Fjz dzj =
(xj (t1 ),yj (t1 ),zj (t1 ))

(xjZ
,yj ,zj )
n
X
j=1
U
U
U
dxj +
dyj +
dzj =
xj
yj
zj
(xj (t1 ),yj (t1 ),zj (t1 ))
= U(x1 , y1 , z1 , ..., xn , yn , zn ) +
+U (x1 (t1 ), y1 (t1 ), z1 (t1 ), ..., xn (t1 ), yn (t1 ), zn (t1 )),
acnd de o constant
a lucrul mecanic
adic
a functia U (x1 , y1 , z1 , ..., xn , yn , zn ) este abstractie f
efectuat de forte pentru a aduce sistemul din pozitia final
a xj , yj , zj , j = 1, 2, ..., n n pozitia initial
a xj (t1 ), yj (t1 ), zj (t1 ), j = 1, 2, ..., n. Functia U(x1 , y1 , z1 , ..., xn , yn , zn ) se numeste potentialul fortelor, iar valoarea sa ntr-o pozitie a sistemului se numeste energia
potentiala a sistemului n acea pozitie.
Functia
.
T = T (x1 , y 1 z 1 , ..., xn y n z n ) =
X
.2
mj . 2
.2
xj + y j + z j
2
j=1
se numeste energia cinetica a sistemului n pozitia de la acel moment.

S
a consider
am dou
a functionale
I1 [x1 (t), ..., zn (t)] =
Zt2
T (x1 , y 1 z 1 , ..., xn y n z n )dt,
t1
I2 [x1 (t), ..., zn (t)] =
Zt2
U(x1 (t), ..., zn (t))dt
t1
a calcalculate de-a lungul unei traiectorii ntre momentele t1 , t2 , capetele fiind fixe. S
cul
am variatiile acestor dou
a functionale.
Avem
I1 [x1 (t), ..., zn (t); x1 (t), ..., zn (t)] =
Zt2
d T
d T
=
. x1 (t) + ... +
. zn (t) dt =
dt x1
dt z n
t1
Zt2
t1
89
..
..
m1 x1 x1 (t) + ... + mn z n zn (t) dt.
I2 [x1 (t), ..., zn (t); x1 (t), ..., zn (t)] =
Zt2
U
U
x1 (t) + ... +
zn (t) dt =
=
x1
zn
t1
Zt2
[F1x x1 (t) + ... + Fnz zn (t)] dt.
t1
In virtutea ecuatiilor lui Newton avem

(I1 [x1 (t), ..., zn (t); x1 (t), ..., zn (t)] I2 [x1 (t), ..., zn (t); x1 (t), ..., zn (t)]) = 0,
a a sistemului de puncte
adic
a, vedem c
a functiile x1 (t), ..., zn (t) care descriu miscarea real
ntre momentele t1 , t2 fac stationar
a functionala
I[x1 (t), ..., zn (t)] =
Zt2
t1
.
.
T (x1 (t), ..., z n (t)) U(x1 (t), ..., zn (t)) dt
adic
a problema de mecanic
a este de fapt o problem
a de calcul variational. Acest lucru
a fost observat pentru prima dat
a n 1835 de c
atre Hamilton si de aceea se numeste
principiul variational al lui Hamilton.
Definitia 10. Functia
.
L[x1 , ..., zn , x1 , ..., z n ] = T (x1 , ..., z n ) U (x1 , ..., zn )

se numeste functia lui Lagrange a sistemului de puncte.
Definitia 11. Functionala
I[x1 (t), ..., zn (t)] =
Zt2
L[x1 , ..., zn , x1 , ..., z n ]dt
t1
se numeste actiunea sistemului de-a lungul traiectoriei.

Dac
a sistemul are r grade de libertate, adic
a pozitia sa este descris
a de r parametri
q1 , q2 , ..., qr , numiti coordonate generalizate,
xj = xj (q1 , q2 , ..., qr ),
yj = yj (q1 , q2 , ..., qr ),
zj = zj (q1 , q2 , ..., qr ), j = 1, 2, ..., n
90
atunci
xj =
.
yj =
.
zj =
r
X
xj
k=1
r
X
k=1
r
X
k=1
si deci energia cinetic

a T =
.
generalizate qj : T =
r
P
n
P
mj
2
j=1
. .
aij qj qk
qk
qk
yj .
qk
qk
zj .
qk
qk
.2
.2
2
xj + y j + z j este o form
a p
atratic
a de vitezele
cu coeficientii functii de coordonatele generalizate.
j,k=1
Energia potential
a devine o functie de coordonatele generalizate U = U(q1 , q2 , ..., qr ).
.
Functia lui Lagrange L = T U este acum o functie de q1 , q2 , ..., qr , q1 , ..., q r . Functiile
L
se numesc impulsurile generalizate, iar Qi = q
se numesc fortele generalizate.
i
t
R2
at
a forma
Conditia de stationaritate a actiunii, functionala Ldt, ecuatiile lui Euler , cap
pi =
L
.
qi
t1
L
d L
. = 0,
qj dt qj
j = 1, 2, ..., r,
adic
a asa numitele ecuatii ale lui Lagrange de speta a doua.
Rt2
Se poate ar
ata c
a pe intervale mici de timp, actiunea Ldt are chiar valoare minim
a;
t1
de aceea principiul lui Hamilton se mai numeste si principiul minimei actiuni.
In cazul autonom, cnd potentialul nu depinde de timp, ecuatiile lui Lagrange admit
integrala prima a energiei T + U = const de-a lungul traiectoriei, cum rezult
a imediat
.
din nsumarea ecuatiilor nmultite cu qj

.
U .
T .
d T
qj
qj qj
. =
qj
qj
dt q j
!
U .
d . T
T .
T ..
qj
qj
qj .
=
+ . qj =
qj
qj
dt
qj
qj
dU
d(T + U )
dT
dT
2
=
=0
dt
dt
dt
dt
.
Am tinut cont c
a datorit
a omogeneit
atii lui T avem q j Tq. = 2T.
=
Exemplul 24. S
a consider
am miscarea unui punct ntr-un cmp central n plan n
r de coordonate
coordonate polare. S
a consider
am n punctul de vector de pozitie
r | si doi versori:
er ndreptat n directia razei vectoare (si deci
r =r
polare r = |
91
ortogonal pe
er si ndreptat n sensul cresterii lui . Evident, vectorii

e
er ,
er ) si
e
.
.
.
.
. .
.
v =
er = e,
e=
r =r
er +
er . Rezult
e
se rotesc cu viteza unghiului :
a
.
.2
2
si deci energia cinetic
a este T = m2 r +r2 , energia potential
a fiind o functie de r,
.
.
2
2
U = U (r). Functia lui Lagrange este L = T U = m2 r +r2 U(r). Impulsurile
generalizate sunt pr =
..
L
.
r
= m r,
. Cum
devine m r= mr2 U
r
p = mr2 . Prima ecuatie a lui Lagrange pr =
L
.
r
= 0, a doua ecuatie a lui Lagrange este p= 0, adic

a
p = mr2 = const, ea reprezentnd legea conserv

arii momentului cinetic.
.
.
In cazul general n care cmpul nu este central U = U (r, ) am fi obtinut p = U
Cum
dU =
U
U
dr +
d = F d
r = F
er dr r F
e d
r
unde F este forta, rezult

a
= rF
e = r
er F
r F
ez .
ez =
r
v avem
Pe de alt
a parte, dac
a notam cu M = m
.
z}|{.
.
. .
..
v = m(2r r +r2 )
ez = m (r2 )
ez .
M = m
r
A doua ecuatie a lui Lagrange se scrie

.
r F
ez ,
M
ez =
adic
a teorema momentului cinetic proiectat
a pe Oz.
Exemplul de mai sus permite urm
atoare generalizare a conserv
arii momentului cinetic:
Definitia 12. O coordonat
a generalizat
a qi se numeste ciclica dac
a functia lui Lagrange nu depinde de ea
L
qi
= 0.
Teorema 14. Impulsul generalizat corespunz

ator unei coordonate ciclice se conserv
a
pi = const.
Din ecuatiile de miscare obtinem conditiile de echilibru ale sistemului de puncte
materiale, tinnd cont c
a la echilibru T = 0. Aceste conditii se reduc la
U
= 0,
qj
j = 1, 2, ..., r,
adic
a la conditia de stationaritate a energiei potentiale.
92
Teorema 15. In punctul de echilibru al unui sistem, energia potential

a este stationar
a.
Se poate ar
ata folosind integrala energiei c
a dac
a energia potential
a are ntr-un punct
minim local, adic
a n vecin
atatea acelui punct energia potential
a este o functie convex
a,
atunci acel punct este punct de echilibru stabil (teorema lui Liouville).
Printr-o schimbare de coordonate generalizate, putem totdeuna presupune c
a punctul
de echilibru stabil corespunde originii q1 = q2 = .. = qn = 0. Atunci pentru studiul
micilor oscilatii n jurul pozitiei de echilibru vom putea nlocui energia cinetic
a T =
n
. .
P
aij (q1 , ..., qn ) q j qk cu valoarea sa pentru q1 = q2 = .. = qn = 0
j,k=1
T =
n
X
. .
aij (0, ..., 0) qj qk
j,k=1
si energia potential
a cu partea ei p
atratic
a pozitiv
a
n
2U
1 X
bjk qj qk , bjk =
(0, ..., 0).
U=
2 j,k=1
qj qk
Cum forma p
atratic
a T este pozitiv definit
a rezult
a c
a exist
a o schimbare linear
a de
coordonate generalizate
qi =
n
X
cij Qj , i = 1, 2, ..., n
j=1
asfel nct
T =
n
X
Q2i
i=1
1X . 2
i Qi .
2 i=1
n
U=
atratice U n raport cu forma

Numerele i , i = 1, ..., n sunt valorile proprii ale formei p
p
atratic
a T , adic
a sunt r
ad
acinile ecuatiei
det (bij aij ) = 0.
Ecuatiile lui Lagrange sunt atunci
..
Qi = i Qi , i = 1, ..., n.
93
Cum solutiile acestui sistem sunt de forma

Qi = C1 cos i t + C2 sin i t, i =
p
i ,
rezult
a c
a orice oscilatie mic
a este o suprapunere de asemenea oscilatii periodice, numite
oscilatii proprii. Numerele i se numesc pulsatiile proprii. Not
am c
a o suprapunere de
oscilatii periodice poate s
a nu fie peridic
a. Rezult
a c
a studiul micilor oscilatii n jurul
pozitiei de echilibru se reduce la studiul valorilor proprii si al vectorilor proprii ai unei
forme p
atratice.
Principiul lui Hamilton are caracteristica important
a c
a n formularea sa nu intervine
num
arul finit de grade de libertate, el formulndu-se n functie numai de energia cinetic
a
si energia potential
a. In mod euristic, suntem condusi s
a admitem c
a orice mediu
continuu este un sistem format dintr-un num
ar foarte mare, dar finit, de particole, deci
s
a admitem c
a si pentru mediile continue, deci n cazul unui num
ar infinit de grade de
libertate, este valabil principiul lui Hamilton. Totul este s
a stim s
a calcul
am energia
cinetic
a si energia potential
a a mediului continuu respectiv. Aceasta depinde de modelul
de mediu continuu luat n considerare.
Exemplul 25. S
a stabilim ecuatia micilor oscilatii plane transversale ale unei corzi
ntins
a cu forta de tensiune T0 ntre x = 0 si x = l, asupra corzii actionnd si forta
transversal
a f (x, t). Vom considera coarda ca un mediu continuu unidimensional care
lucreaz
a numai la ntindere, nu si la ncovoiere, fiind perfect flexibil
a. Vom considera c
a fiecare punct de abscis
a x al corzii se deplaseaz
a perpendixular pe Ox; vom
nota prin u(x, t) ordonata acestui punct. Functia u(x, t) defineste ecuatia de miscare
a corzii, iar graficul ei pentru un t fixat d
a forma corzii la momentul t. Ecuatia para
r = x i + u(x, t) j , i , j fiind versorii axmetric

a a corzii la momentul t este
j este un vesor dac

elor. Vectorul tangent la coard
a r0 = i + u(x,t)
a admitem
x
c
a u(x,t)
este neglijabil. Forta F (x) cu care portiunea din dreapta abscisei x
x
actioneaz
a asupra portiunii din stnga este dirijat
a dup
a tangent
a si are m
arimea
T (x) : F (x) = T (x, t) i + u(x,t)

j .Alungirea elementului (x, x + dx) al corzii fix
p
ind 1 + u02
a din legea lui Hooke c
a m
arimea fortei de tensiune
x dx dx 0 rezult
T (x, t) = T (x) nu se modific
a n timpul vibratiilor. Din proiectia legii de miscare a
elementului (x, x + dx) pe Ox rezult

a c
a T (x) = T0 . Componenta pe axa Ou a fortelor
94
care actioneaz
a asupra elementului (x, x + dx) este
T0
u(x + dx, t)
u(x, t)
2 u(x, t)
T0
= T0
dx.
x
x
x2
Puterea necesar
a pentru a aduce coarda n pozitia deformat
a este
P =
Zl
2 u(x, t) u(x, t)
dx = T0
T0
x2
t
Zl
1
u(x, t) 2 u(x, t)
dx = T0
x
xt
2 t
Zl
0
u
x
dt,
unde la integrarea prin p

arti am tinut cont c
a extremit
atile corzii sunt fixe. Rezult
a c
a
l
R
u 2
dt si deci energia potential
energia potential
a de deformatie a corzii este 12 T0
aa
x
0
ntregii corzi este
U=
Zl
0
Energia cinetic
a a corzii este T =
T 02
u f (x, t)u(x, t) dx.
2 x
Rl
02
u dx,
2 t
lui Lagrange este deci

L=T U =
Zl
0
fiind densitatea linear

a a corzii. Functia
02 T 02
u ux + f (x, t)u(x, t) dx.
2 t
2
Miscarea corzii este dat

a de acea functie u(x, t) care face stationar
a functionala
I[u(x, t)] =
Zt1 Z l
0
02 T 02
u ux + f (x, t)u(x, t) dxdt
2 t
2
adic
a acea functie care satisface ecuatia Euler-Ostrogradski
f (x, t) u00tt + T u00xx = 0.
Evident vom avea n plus conditiile la capete u(o, t) = u(l, t) = 0 si conditiile initiale
u(x, 0) = u0 (x),
u0t (x, 0) = v0 (x),pozitia si viteza initial

a.
In acelasi mod se poate ar

ata c
a ecuatia micilor oscilatii transversale ale unei membrane ntinse cu o forta de tensiune pe unitatea de lungime T este
f (x, y, t) u00tt + T (u00xx + u00xx ) = 0.
Exmplul 26. Consider
am acum vibratiile longitudinale ale unei bare dispuse ntre
x = 0 si x = l n pozitia de echilibru. Fie u(x, t) deplasarea sectiunii de abscis
a x
95
de-a lungul axei Ox la momentul t. Vom presupune c

a asupra barei actioneaz
a forta
longitudinal
a pe unitatea de lungime f (x, t) si c
a extremit
atile sunt fixate cu coeficienti
de elasticitate 0 , l . Alungirea elementului (x, x+dx) este u(x+dx)u(x) =
u
dx.
x
La
, cu
aceast
a alungire apare forta de elasticitate dat
a de legea lui Hooke F (x, t) = SE u
x
care portiunea din dreapta sectiunii de abscis
a x actioneaz
a asupra portiunii din stnga,
S fiind sectiunea, E modulul de elasticitate. Asupra elementului (x, x + dx) actioneaz
a
2
fortele F (x + dx, t) F (x, t) = SE xu2 dx. Puterea necesar

a deform
arii este
P =
Zl
2 u u
ES 2 dx
x t
Zl
ES
x
Zl
2 u u
dx =
ES
xt x
Zl
u u
dx =
x t
1
ES
2 t
Rezult
a c
a energia potentialde deformatie este
Rl
0
potential
a este
U=
Zl
0
ES 12
u
x
u 2
x
dx.
dx. Intreaga energie
1
1
1
02
SEux dx f (x, t)u dx + 0 u(0, t)2 + l u(l, t)2 .
2
2
2
Energia cinetic
a este
T =
Zl
1
Su02
t dx,
2
fiind densitatea barei. Scriind principiul lui Hamilton rezult

a ecuatia
Su00tt SEu00xx = f (x, t)
si conditiile la limit
a naturale
SEu0x (0, t) 0 u(0, t) = 0,
SEu0x (l, t) + l u(l, t) = 0.
a
Dac
a cap
atul x = 0 este liber atunci 0 = 0 si conditia devine u0c (0, t) = 0; dac
cap
atul x = 0 este fixat rigid atunci 0 = si conditia devine u(0, t) = 0.
Exemplul 27. S
a stabilim acum ecuatiile de miscare ale unui mediu elastic care
n pozitia initial
a ocup
a un domeniu D din spatiu raportat la sistemul de coordonate
Ox x x cu versorii axelor
e ,
e . In fiecare punct P (x , x , x ) din domeniul D este
e ,
1 2 3
96
definit un tensor de ordinul doi simetric, tensorul tensiunii: dac

a consider
am n punctul
n =n
P o suprafata mic
e +n
e +n
e atunci mediul din partea
a da de normal
a
1 1
2 2
3 3
spre care este ndreptat

a normala actioneaz
a asupra mediului din cealalt
a parte cu o
forta care depinde de punct si linear de versorul normalei si egal
a cu
e1 + T2
e2 + T3
e3 ) da =
T (
n )da = (T1
e1 +
= ((11 n1 + 12 n2 + 13 n3 )
e2 +
+(11 n1 + 12 n2 + 13 n3 )
e3 )da
+(11 n1 + 12 n2 + 13 n3 )
sau sub forma matricial
a
n
1
n2 da.
n3
11 12 13
T (
n )da = (
e1 ,
e2 ,
e3 ) 21 22 23
31 32 33
ei a fortei cu care actioneaz

Componenta ij reprezint
a componenta pe axa
a mediul
e asupra mediului din cealalt

spre care este dirijat
a parte limitat de aria unitate.
j
In scrierea cu indici muti cu conventia ca ori de cte ori un indice literal se repet
a
e este
s
a ntelegem sumare dup
a acel indice, componenta pe
i
Ti = ij nj.
Reamintim c
a tensorul tensiunilor este simetric ij = ji , i = 1, 2, 3, j = 1, 2, 3 cum
e a fortelor de tensiune
rezult
a din teorema momentului cinetic. Componenta medie pe
i
care actioneaz
a asupra unei sfere D care se strnge la P este
Z
Z
3
3
ij
ij
ij nj da =lim
dv =
= ij,j .
Ri =lim
3
3
0 4
0 4
xj
xj
D
(Am folosit notatia cu indici muti ij,j =

notat derivarea partial
a
ij
xj
i1
x1
i2
x2
i3
,
x3
prin indicele , j am
).
xj
at
a coordonatele x01 = x1 +u1 (x1 , x2 , x3 , t),
In miscarea mediului punctul P (x1 , x2 , x3 ) cap
x02 = x2 +u2 (x1 , x2 , x3 , t), = x3 +u3 (x1 , x2 , x3 , t), u1 , u2 , u3 fiind componentele deplas
arii.
Puterea dezvoltat
a n deplasare este
Z
Z
Z
Z
ui
ui
ui
ui
ij
dv ij nj
da = ij,j
dv
ij,j
dv =
P =
t
t
t
t ,j
D
97
Z
Z
1
1
2 ui
2 ui
2 uj
= ij
=
ij
dv
ji
dv =
txj
2
txj
2
txi
D
D
D
Z
Z
1 ui uj
ij
dv = ij
= ij
+
dv,
t 2 xj
xi
t
D
unde ne-a ap
arut tensorul de deformatie, evident, tot simetric
1 ui uj
.
+
ij =
2 xj
xi
Acesta m
asoar
a deformatia mediului pentru c
a dac
a consider
am n punctul P (x1 , x2 , x3 )
doi vectori dxi , dyi n miscare ei vor deveni dx0i = dxi +
ui (x1 ,x2 ,x3 ,t)
dyj .
xj
dyi0 = dyi +
Vom avea pentru produsele scalare ale celor doi vectori
dx0i dyi0
considernd c
a
ui (x1 ,x2 ,x3 ,t)

dxj ,
xj
ui
xj
dxi dyi =
ui uj
ui uj
+
+
xj
xi xj xi
dxi dxj = 2ij dxi dxj
sunt suficient de mici ca produsele lor s

a fie neglijate.
Intr-un mediu elastic izotrop cu mici deformatii tensorul de tensiune este legat de
tensorul deformatiilor printr-o relatie linear
a biunivoc
a
ij = (kk ) ij + 2ij ,
sau
ij =
1+
ij (kk ) ij ,
E
E
ntre parametrii lui Lame , si modulul lui Young E si coeficientul lui Poisson existnd
relatiile
=
E
E
, =
,
(1 2)(1 + )
2(1 + )
1
+
=
, =
.
E
(3 + 2)
2( + )
Pentru puterea dezvoltat
a n deplasare putem scrie
Z
Z
ij
ij
jj
(kk )
dv =
+ 2ij
dv =
P = [ (kk ) ij + 2ij ]
t
t
t
D
D
Z
1
=
(kk )2 + 2ij ij dv,
t 2
D
deci energia potential

a de deformatie este
98
U=
1
(kk )2 + 2ij ij dv.
2
Forma p
atratic
a
w(ij ) =
1
(kk )2 + 2ij ij
2
reprezint
a densitatea spatial
a a energiei potentiale si este pozitiv definit
a ca o sum
a de
p
atrate. Vom observa c
a
ij =
w(ij )
ij
si dup
a teorema lui Euler pentru functii omogene
1
w(ij ) = ij ij .
2
Exprim
and pe ij n functie ij g
asim exptesia densit
atii spatiale a energiei potentiale
n functie de ij
1
1+
2
w(ij ) =
(kk ) +
ij ij
2 E
E
Exprimat
a n functie de deplasare, densitatea spatial
a a energiei potentiale este
"
2
2
2 #
u
u
u
1
2
3
2
w = (div
+
+
+
u) +
2
x1
x2
x3
"
2
2
2 #
u2 u3
u3 u1
u1 u2
.
+
+
+
+
+
+
2
x2 x1
x3 x2
x1 x3
Energia cinetic
a este
1
T =
2
2

2
2
2 #
Z "

u
1
u
u
u
1
2
3
dv =
.

+
+
t
2
t
t
t
D
Se poate scrie deci expresia functiei lui Lagrange L = T U. Ecuatiile EulerLagrange sunt
2 ui
div
u 2 ui
div
u + F = 0, i = 1, 2, 3,
2
t
xi
xi
sau scrise pe scurt vectorial
u
2
= ( + ) grad div
u + 4
u + F .
2
t
99
u
Acestea se numesc ecuatiile lui Lame si trebuie integrate cnd se cunosc deplas
arile
si vitezele
u
t
la momentul initial si pe o portiune a frontierei u D la orice moment
u iar pe o alt
a portiune complementar
a de frontier
a D se cunosc
se cunosc vitezele
tensiunile normale ni = ij nj .
Exemplul 28. S
a consider
am acum micile vibratii transversale ale unei bare orizontale
dispus
a dup
a axa Ox1 , axele Ox2 , Ox3 fiind axe principale de inertie a sectiunii verticale
si asupra c
areia actioneaz
a o forta transversal
a dirijat
a dup
a vertical
a cu densitatea
f (x3 , t) . In acest caz bara va lucra numai la ncovoiere. Vom adopta modelul din
rezistenta materialelor. Experienta arat
a c
a are loc ipoteza lui Bernoulli-Euler conform
c
areia sectiunile transversale perpendiculare pe axa barei pn
a la ncovoiere r
amn plane
si perpendiculare pe axa deformat
a si nu se deformeaz
a n planele lor. Dup
a ncovoiere
punctul de pe ax
a cu vectorul de pozitie initial x1 i1 se deplaseaz
a n punctul cu vectorul
a este
de pozitie (x1 + u(x1 , t) i1 + w(x1 , t) i3 . Versorul tangentei la axa deformat
(1 + u0x1 (x1 , t)) i1 + wx0 1 (x1 , t) i3

p
.
1 + 2u0x1 (x1 , t) + u0x1 (x1 , t)2 + wx0 1 (x1 , t)2
Derivatele sunt calculate n raport cu x1 . Facem ipoteza c

a deplas
arile sunt asa de mici
c
a lungimea axei deformate nu se modific
a, adic
a wx0 1 (x1 , t) este de un ordin de m
arime
astfel nct 2 este neglijabil, u0x1 (x1 , t) este de ordinul de m
arime 2 si 2u0x1 (x1 , t) +
wx0 1 (x1 , t)2 h 0. In acest fel versorul tangentei la axa deformat
a este
t = (1 + u0x1 (x1 , t)) i1 + wx0 1 (x1 , t) i3

= i1 + wx0 1 (x1 , t) i3 ,
iar versorul normalei este
n = t i2 = wx0 1 (x1 , t) i1 + (1 + u0x1 (x1 , t)) i3

= wx0 1 (x1 , t) i1 + i3 .
Dup
a ipoteza lui Bernoulli-Euler, punctul cu vectorul de pozitie initial x1 i1 +x2 i2 +x3 i3
se deplaseaz
a n punctul cu vectorul de pozitie
(x1 + u(x1 , t) i1 + w(x1 , t) i3 + x2 i2 + x3

n,
adic
a deplasarea este
u = u(x1 , t) i1 + w(x1 , t) i3 + x3 (
n i3 ) =
= (u(x1 , t) wx0 1 (x1 , t)x3 ) i1 + w(x1 , t) i3 .
100
(S-au l
asat la o parte m
arimile negijabile). Singura component
a nenul
a a tensorului
deformatie este 11 = x3 wx001 x1 (x1 , t) si deci si singura component
a nenul
a a tensorului
tensiune este 11 = Ex3 wx001 x1 (x1 , t). Rezultanta tensiunilor din sectiunea x1 este T =
RR
Ewx001 x1 (x1 , t) x3 dx2 dx3 i1 = 0, iar momentul rezultant este
i
i
i
2
3
ZZ 1
00
i
M = Ewx001 x1 (x1 , t)
dx
=
Ew
(x
,
t)I
,
dx
x1
x2 x3
2
3
1
3 2
x1 x1
x3 0 0
adic
a la ncovoiere n bar
a apare un moment de incovoiere dat de legea lui Euler-
Bernoulli cu M = EI3 C, C = wx001 x1 (x1 , t) fiind curbura barei deformate n aproximatia

f
acut
a, I3 momentul de inertie al sectiunii n raport cu axa orizontal
a perpendicular
a
pe bar
a . Energia potential
a a unui element initial cuprins ntre abscisele x1 si x1 + dx1
este
2
1
EI wx001 x1 (x1 , t dx1 f (x1 , t)w(x1 , t)dx1 .
2
Se g
aseste pentru actiune expresia
I[u(x1 , t)] =
Zt1 Z l
0
1
1
02
002
Swt dx1 EI3 wx1 x1 + f (x1 , t)w dx1 dt.
2
2
Ecuatia Euler-Ostrogradski corespunz

atoare este
Swtt00 + EIwx00001 x1 x1 x1 = f (x1 , t).
Conditiile la capete depind de regimul de lucru al acestora. Dac
a unul din capete este
fixat, atunci n el au loc conditii de forma w = 0,
wx0 = 0; dac
a cap
atul este liber
00
= 0. Dac
atunci au loc conditii de forma w = 0, wxx
a n capete se pun anumite leg
aturi
elastice, atunci n expresia energiei potentiale trebuie ad

augati termeni de forma
1
1
0 w(0, t)2 + 0 wx02 (0, t) + l w(l, t)2 + l wx02 (l, t)
2
2
si atunci apar conditiile naturale de forma
EI3 w00 (0, t) 0 wx0 (0, t) = 0,

EI3 w00 (l, t) + l wx0 (l, t) = 0,
000
EI3 wxxx
(0, t) + 0 w(0, t) = 0
000
EI3 wxxx
(l, t) l w(l, t) = 0.
101
Dac
a n capete apar si forte exterioare si momente exterioare aceste conditii devin neomogene.
Binenteles, ca un caz limit
a avem cazul echilibrului barei la ncovoiere, caz n care
dispar derivatele n raport cu timpul:
0000
EI3 wxxxx
= f (x)
cu conditiile corespunz
atoare la capete. In cazul barei (l, l) fixate rigid la capete sub
actiunea greut
atii
w(x) =
EISg 2
(x l2 )2
24
n timp ce pentru bara rezemat

a la capete se obtine
w(x) =
EISg 2
(x l2 )(x2 5l2 ).
24
Deplasarea pe orizontal
a u(x) se poate obtine din relatia u0 (x) = 12 w0 (x)2 .
Exemplul 29. Experienta arat
a c
a dac
a asupra unei bare metalice 0 x l, fixat
a
rigid n x = 0 si astfel nct n x = l s
a nu aib
a deplas
ari laterale, actioneaz
a stationar
n cap
atul x = l o forta longitudinal
a de compresiune P , de la o anumit
a valoare critic
a
a fortei Pc bara se flambeaz
a. Ne propunem s
a determin
am aceast
a valoare critic
a.
Dup
a exemplul precedent sectiunea de abscis
a x cap
at
a o deplasare u(x) n lungul
barei si o deplasare w(x) perpendicular
a pe bar
a. In aceeasi ipotez
a c
a lungimea liniei
centrelor nu se modific
a vom presupune c
a p
atratul lui w0 (x) este neglijabil si c
a deplasarea u(x) este astfel c
a 2u0 (x) + w02 (x)
a a barei va
= 0. Atunci energia potential
fi
1
EI
2
Zl
1
w (x)dx + P (u(l) u(0)) =
2
002
Zl
(EIw002 (x) P w02 (x))dx.
Dup
a principiul lui Hamilton problema se reduce la determinarea minimului actiunii
adic
a al functionalei
1
I[w(x)] =
2
Zl
(EIw002 (x) P w02 (x))dx
cu conditiile la capete w(0) = w(l) = 0 sau notnd (x) = w0 (x)

1
I[(x)] =
2
Zl
0
(EI0 (x)2 P 2 (x))dx
102
. Rezult
a ecuatia lui Euler-Lagrange
00 +
P
=0
EI
Pozitia nedeformat
a a barei w(x) 0 d
a extremala (x) 0. Problema este dac
a aceasta
realizeaz
a sau nu minimul energiei potentiale. Conditia lui Legendre este ndeplinit
a
pentru c
a F0 0 = EI > 0. Ecuatia lui Iacobi este
00 +
P
= 0.
EI
P
sin EI
x. Ea se
Solutia acesteia cu conditiile (0) = 0, (0) = 1 este (x) =
q
, n Z. Extremala (x) 0 realizeaz
a minimul
anuleaz
a n punctele x = n EI
qP
. Rezult
functionalei numai dac
a l < EI
a c
a forta critic
a de la care poate ncepe
P
q
2
P
x.
a P = Pc avem extremala w(x) = C2P sin EI
flambajul este Pc = l2 EI. Dac
0
EI
P
EI
Puteam demonstra cele de mai sus si tinnd cont c

a o functie w(x) care verific
a
conditiile la capete este de forma

w(x) =
an sin
n=1
si atunci energia potential

a este
nx
l
2 X 2 2 EI
I[w(x)] =
a
P n2 .
4l n=1 n
l2
Se vede c
a dac
a P < Pc atunci toate parantezele sunt strict pozitive si minimul lui
I[w(x)] este nul atins pentru toti an = 0. Dac
a P Pc atunci se obtine o valoare strict
negativ
a lund an = 0, n 2 si a1 oarecare, adic
a pozitia nedeformat
a nu mai asigur
a
minimul energiei potentiale. Observ
am c
a netinnd cont de factorii nelineari putem
determina numai forma barei abstractie de un factor de proportionalitate.
11.31
Alte principii variationale n elasticitate
S
a reconsider
am acum cazul elastostaticii ar
atnd alte functionale care au extreme
u (x , x , x ) n domeniul D
pe solutia problemei. Trebuie s
a g
asim cmpul de deplas
ari
1
ocupat de mediul elastic pentru care tensiunile corespunz

atoare lor ij (x1 , xx , x2 ), adic
a
date de relatiile
ij =
w(ij )
ij
11.31. ALTE PRINCIPII VARIATIONALE
N ELASTICITATE
103
w(ij ) fiind densitatea spatial

a a energiei potentiale, satisfac ecuatiile de echilibru
ij,j + Fi = 0, i = 1, 2, 3,
si conditiile la limit
a
ui = udi
pe u D,
d
ni = ij nj = ni
pe D.
a devin
a stationar
a n solutia problemei pe
Vom c
auta o functional
a I[ui ] = I[ij ] care s
multimea deplas
arilor cinematic admisibile, adic
a acele deplas
ari care satisfac conditia
ui = udi
pe u D. Notnd cu ui , ij variatiile deplas

arilor admisibile si a deformatiilor
corespunz
atoare, vom c
auta variatia functionalei n asa fel nct la anularea ei s
a fie
satisf
acute ecuatiile de mai sus
Z
Z
w(ij )
I = k1 (ij,j + Fi )ui dV + k2 (ij
)ij dV +
ij
D
D
Z
d
(ni ni
)ui dA.
+k3
D
Cum
ij,j ui = (ij ui ),j ij ui,j = (ij ui ),j ij ij
vom avea
Z
ij,j ui dV
ij nj ui dA
ni ui dA
ZD
ij ij dV =
ij ij dV
si deci
Z
w(ij )
k1 ij ij + k2 ij ij k2
ij Fi ui dV +
I =
ij
D
Z
d
ui dA.
k1 ni ui + k3 ni ui k3 ni
+
D
Dac
a alegem k1 = k2 = 1, k3 = 1 atunci
Z
Z
w(ij )
d
I =
ij Fi ui dV
ni
ui dA
ij
D
104
sau
I =
[w(ij ) Fi ui ] dV
d
ni ui dA .
Deci functionala care devine stationar

a pe multimea deplas
arilor cinematic admisibile
este
I[ui ] =
[w(ij ) Fi ui ] dV
d
ni
ui dA.
Vom observa c
a
2
I=
2 w(ij )
ij lm dV = 2
ij lm
w(ij )dV > 0,
adic
a functionala este chiar minim
a pentru solutia problemei. Functionala I[ui ] se
numeste energia potentiala a deplasarilor cinematic admisibile. Am obtinut urmatorul principiu variational, numit principiul variational al energiei potentiale minime
pe multimea deplasarilor cinematic admisibile:
I[ui + ui ] I[ui ]
a.
oricare ar fi deplasarea ui + ui cinematic admisibil
a devin
a stationar
a pe multimea tensiuVom c
auta acum o functional
a J[ij ] care s
nilor static admisibile, adic
a acele tensiuni care verific
a ecuatiile de echilibru
ij,j + Fi = 0, i = 1, 2, 3,
si conditia la limit
a
d
ni = ij nj = ni
pe D.
Variatiile acestor tensiuni static admisibile vor trebui s

a satisfac
a relatiile
ij,j = 0,
ni = ij nj = 0 pe D.
Cum deplas
arile corespunz
atoare tensiunilor solutie trebuie s
a satisfac
a relatiile
w(ij )
,
ij
= udi pe u D
ij =
ui
11.31. ALTE PRINCIPII VARIATIONALE
N ELASTICITATE
105
Vom c
auta variatia functionalei sub forma
Z
Z
w(ij )
J = k1
ij
ij dV + k2
[ui udi ]ni dA.
ij
D
u D
Cum
ij ij = ui,j ij = (ui ij ),j ui (ij ),j = (ui ij ),j
avem
ij ij dV =
ui ij nj dA =
ui ni dA
u D
si deci
J = k1
w(ij )
ij dV +
ij
[k1 ui ni + k2 ui ni k2 udi ni ]dA
u D
sau alegnd k1 = k2 = 1
J =
w(ij )
ij dV +
ij
udi ni dA.
u D
Functionala care este stationar

a n solutie pe multimea tensiunilor admisibile este
J[ij ] =
w(ij )dV +
Deoarece
2
J =
udi ni dA.
u D
2 w(ij )
ij lm dV = 2
ij lm
w(ij )dV < 0
a energia potentiala a tensiunilor static admisibile este maxim

a
functionala J[ij ] numit
pe solutia problemei
J[ij + ij ] J[ij ].
Acesta este principiul de maxim a energiei potentiale a tensiunilor static admisibile.
S
a observ
am c
a
I[ui ] J[ij ] = 2
=
wdV
ij ij dV
Fi ui dV
Z
d
ni
ui dA
Fi ui dV
udi ni dA =
u D
d
ni
ui dA
u D
udi ni dA.
106
Dar dac
a avem o solutie ui , ij prin nmultirea ecuatiilor de echilibru cu ui si nsumare
si integrare obtinem
Z
(ij,j ui + Fi ui )dV
[(ij ui ),j ij ui,j + Fi ui ]dV =
ni ui dA
wdV =
Fi ui dV +
[ij ij Fi ui ]dV = 0,
adic
a
d
ni
ui dA
udi ni dA.
u D
Aceasta relatie, numit

a teorema energiei potentiale, arat
a c
a I[ui ] = J[ij ] pentru solutie
ui , ij , deci pentru solutie are loc relatia
max J[ij ] = J[ij ] = I[ui ] =
min
u cinematic admisibil
a
statica dmisibil
a
I[u].
Aceste principii variationale stau la baza metodei elementelor finite de rezolvare a problemelor elasticit
atii. Se vede usor c
a teorema energiei potentiale arat
a c
a solutia problemei de elasticitate este unic
a.
11.32
Metode directe n calcul variational
Am v
azut c
a problema minimiz
arii unei functionale I[y(x)] este rezolvat
a n mod
obisnuit n calculul variational prin reducerea acestei probleme la rezolvarea ecuatiei
Euler-Lagrange cu conditiile la limit
a impuse de problem
a. De multe ori aceasta poate
fi o problem
a destul de complicat
a. De aceea se recurge la asa numitele metode directe
de rezolvare a problemei minimiz
arii functionalelor sau a problemei la limit
a la care se
reduce aceasta. Metodele directe sunt metode aproximative.
Fie de minimizat functionala I[y(x)] despre care se stie c
a are o margine inferioar
a
exact
a inf I[y(x)] = m > . S
a presupunem c
a printr-un mod oarecare reusim s
a
construim un sir de functii y1 (x), y2 (x), ...,yn (x),... astfel nct
lim I[yn (x)] = m.
a
In cele mai multe situatii practice se ntmpl
a c
a sirul minimizant {yn (x)} are o limit
y(x) astfel c
a I[y(x)] = m. In acest fel oricare din functiile yn (x) constituie o aproximare
a solutiei problemei initiale.
11.32. METODE DIRECTE N CALCUL VARIATIONAL
107
Din punct de vedere istoric prima metod

a direct
a a fost propus
a de c
atre Euler si se
poate numi metoda diferentelor divizate. In aceast
a metod
a pentru g
asirea minimului
functionalei
I[y(x)] =
Zb
F (x, y(x), y 0 (x))dx, y(a) = ya , y(b) = yb ,
pentru a obtine un sir minimizant se mparte intervalul [a, b] n n p

arti egale de lungime
h=
ba
,
n
se nlocuieste functia necunoscut

a printr-o functie continu
a linear
a pe fiecare
portiune, derivata se n locuieste prin panta functiei pe fiecare portiune, iar integrala
se nlocuieste printr-o formul
a de cuadratur
a. In acest fel functionala devine o functie
de cele cele n 1 valori ale functiei n nodurile interioare. Punnd conditia de minim
a acestei functii rezult
a un sistem de n-1 ecuatii cu n-1 necunoscute. Rezolvnd acest
sistem obtinem valorile n noduri ale unei functii yn (x). Pentru diferiti n aceste functii
dau un sir minimizant a c
arui limit
a este functia c
autat
a.
Exemplul 30. Fie de minimizat functionala
I[y(x)] =
Z1
(y 02 + y 2 + 2xy)dx, y(0) = y(1) = 0.
Lu
am n = 5, h =
10
5
= 0.2. Not
am
y(0) = 0, y(0.2) = y1 , y(0, 4) = y2 , y(0.6) = y3 , y(0.8) = y4 , y(1) = 0.

Ca aproximatii pentru derivate vom avea
y1 0 0
y2 y1 0
y3 y2
, y (0.2) =
, y (0.4) =
,
0.2
0.2
0.2
y4 y3 0
0 y4
y 0 (0.6) =
, y (0.8) =
.
0.2
0.2
y 0 (0) =
Inlocuim integrala functionalei prin formula dreptunghiurilor stngi si obtinem n locul

functionalei functia
Avem
y1 0 2
y2 y1 2
y12
y3 y2 2
+ 0.2
+ + 0.4y1 + 0.2
+
0.2
2
2
y3
4
(y1 , y2 , y3 , y4 ) = +y22 + 0.8y2 + y40.2
+ y32 + 1.2y2 + 0y
+
0.2
+y42 + 1.6y4
2(y2 y1 )
2y1
+ 2y1 + 0.4 = 0
=
y1
0.04
0.04
0.2
108
2(y2 y1 ) 2(y3 y2 )
+ 2y2 + 0.8 = 0
=
y2
0.04
0.04
2(y3 y2 ) 2(y4 y3 )
+ 2y3 + 1.2 = 0
=
y3
0.04
0.04
2y4
2(y4 y3 )
+ 2y4 + 1.6 = 0.
=
y4
0.04
0.04
Rezolvnd sistemul g
asim
y1 = 0.0286, y2 = 0.0503, y3 = 0.0580, y4 = 0.0442.
Solutia exact
a este
y=
e
(ex ex ) x
e2 1
ale c
arei valori exacte cu patru zecimale sunt
y(0.2) = 0.0287, y(0.04) = 0.0505, y(0.6) = 0.0583, y(0.8) = 0.0444.

Se vede c
a obtinem o aproximatie destul de bun
a.
O alt
a metod
a direct
a este metoda lui Ritz propus
a de acesta n 1908. In aceast
a
metod
a pentru g
asirea minimului functionalei
I[y(x)] =
Zb
F (x, y(x), y 0 (x))dx, y(a) = ya , y(b) = yb ,
se consider
a sirul de functii
y(n, x) = 0 (x) +
n
X
ci i (x)
i=1
unde functiile 0 (x), 1 (x), ..., n (x), ... sunt linear independente si alese astfel ca yn (x)
s
a verifice conditiile la capete, de exemplu
0 (a) = ya , 0 (b) = yb , i (a) = i (b) = 0.
Functiile i (x) se numesc functiile coordonate. Valoarea functionalei pe functia y(n, x)
este
I[y(n, x)] = (c1 , c2 , ..., cn ).
a valorile coeficientilor ci .
Din conditia de minim a functiei (c1 , c2 , ..., cn ) se determin
Functia y(n, x) cu acesti coeficienti o not
am cu yn (x). In problemele practice sirul de
functii yn (x) este un sir minimizant care tinde c
atre solutia problemei de minim.
11.32. METODE DIRECTE N CALCUL VARIATIONAL
109
Exemplul 31. S
a se minimizeze functionala din exemplul precedent
I[y(x)] =
Z1
(y 02 + y 2 + 2xy)dx, y(0) = y(1) = 0.
Alegem functiile de coordonate

0 (x) = 0, 1 (x) = x2 x, ..., i (x) = xi+1 xi , ...
Pentru n=2
y(2, x) = c1 (x2 x) + c2 (x3 x2 )
y 0 (2, x) = c1 (2x 1) + c2 (3x2 2x)
I[y(2, x)] = (c1 , c2 ) =
1
1
11 2 11
1
c1 + c1 c2 + c22 c1 c2 .
30
30
7
6
10
Punnd conditiile de minim avem

11
11
1
c1 + c2 =
15
30
6
11
2
1
c1 + c2 =
30
7
10
si deci c1 =
69
,c
473 2
7
43
si
y2 (x) =
77x3 8x2 69x

.
473
Compar
am solutia exact
a cu solutia aproximativ
a n tabelul
x
y(x)
y2 (x)
0.0
0.0000
0.0000
0.2
0.0287
0.0285
0.4
0.0505
0.0506
0.5
0.0566
0.0568
0.6
0.0583
0.0585
0.8
0.0444
0.0442
1.0
0.0000
0.0000
Exemplul . S
a g
asim o solutie aproximativ
a a problemei de minimizare a functionalei
ZZ 2
z
z 2
I[z(x, y)] =
+
2z dxdy
x
y
D
110
unde D este p
atratul a x a, a y a si z = 0 pe frontiera p
atratului.
Vom alege aproximatia
z1 (x, y) = c1 (x2 a2 )(y 2 a2 )
care verific
a conditia pe frontier
a. G
asim
I[z1 (x, y)] =
Conditia de minim d
a c1 =
5
16a2
256 8 2 32 6
a c1 a c1 = (c1 ).
45
9
si o valoare aproximativ
a este
z1 (x, y) =
5
(x2 a2 )(y 2 a2 ).
16a2
Metoda lui Ritz poate fi aplicat

a pentru g
asirea valorilor aproximative ale valorilor
proprii n problemele Sturm-Liouville.
Exemplul 32. S
a g
asim valori aproximative ale primelor dou
a valori proprii ale
problemei Sturm-Liouville
y 00 + 2 y = 0, y(1) = y(1) = 0.
Aceast
a problem
a Sturm-Liouville este ecuatia Euler-Lagrange pentru functionala
I[y(x)] =
Z1
(y 02 2 y 2 )dx, y(1) = y(1) = 0.
Alegem aproximatia
y(2, x) = c1 (1 x2 ) + c2 (x2 x4 ).
Avem
16 2
16 2
8 16
8
88
I[y(2, x)] = c21 ( 2 ) + 2c1 c2 (
) + c22 (
) = (c1 , c2 ).
3 15
15 105
105 315
Conditiile de minim sunt
16 2
8 16
8
2c1 ( 2 ) + 2c2 (
) = 0
3 15
15 105
16 2
16 2
8
88
2c1 (
) + 2(
) = 0.
15 105
105 315
Pentru a exista solutie nebanal
a a acestui sistem trebuie ca determinantul coeficientilor
s
a fie nul, adic
a
4 282 + 63 = 0
11.33. EXERCITII
111
de unde g
asim
21 = 2.46744, 22 = 25.53256.
Prima si a doua valoare proprie exact
a sunt
21
2
2
2.46740, 22
3
2
= 22.20661
adic
a prima valoare proprie este dat
a suficient de precis, n timp ce a doua este dat
a
mai putin precis.
11.33
Exercitii
1. S
a se g
aseasc
a solutii aproximative pentru urm
atoarele probleme de minimizare
si s
a se compare cu solutia exact
a:
R1 02
a) I[y(x)] = (y + 2y)dx, y(0) = y(1) = 0.
0
R. Solutia exact
a este y = x 2x .
R2
b) I[y(x)] = (2xy + y 2 + y 02 )dx, y(0) = y(2) = 0.
0
R. Solutia exact
a este y =
2 sinh x
sinh 2
x.
2. S
a se g
aseasc
a prima valoare proprie a problemei Sturm-Liouville
y 00 + (1 + x2 )y = 0, y(1) = y(1) = 0.
aseste pentru prima valoare proprie
R. Alegnd y(2, x) = c1 (1 x2 ) + c2 (1 x4 ) se g
aproximatia 1 = 2.1775.
112
PARTEA IV
ECUA
TII CU DERIVATE
PAR
TIALE
CAPITOLUL 12
ECUA
TII CU DERIVATE
PAR
TIALE DE ORDINUL INTAI
12.1
Problema Cauchy, suprafete caracteristice
Functia u = u(x1 , x2 , ..., xn ), (x1 , x2 , ..., x2 ) D Rn cu derivate partiale continue

este solutie a ecuatiei cu derivate partiale de ordinul nti
2
n
u X F
,
6 0,
=
F (x1 , x2 , ..., xn , u, p1 , p2 , ..., pn ) = 0, pi =
xi i=1 pi
dac
a nlocuind-o n ecuatie o transform
a ntr-o identitate n D.
Dac
a u(x1 , x2 , ..., xn ) este solutie a ecuatiei, relatia
u = u(x1 , x2 , ..., xn ), (x1 , x2 , ..., xn ) D Rn ,

poate fi considerat
a ca ecuatie a unei suprafete n-dimensionale n spatiul Rn+1 al varia suprafata se numeste suprafata integrala a ecuatiei cu
abilelor x1 , x2 , , xn , u. Aceast
derivate partiale.
Dac
a exist
a o expresie din care se poate deduce orice solutie a ecuatiei cu derivate
partiale de ordinul nti, aceast
a expresie se numeste solutia generala a ecuatiei . Ecuatia
u
x1
= 0 are solutia general

a u = (x2 , x3 , , xn ) unde este o functie oarecare. In
general solutia general

a a unei ecuatii cu derivate partiale de ordinul nti depinde de o
functie arbitrar
a.
Prin problema Cauchy pentru o ecuatie cu derivate partiale de ordinul nti se
ntelege determinarea unei solutii u = u(x1 , x2 , ..., xn ) pentru care se cunosc valorile
CU DERIVATE PARTIALE
DE ORDINUL INTAI
116 CAPITOLUL 12. ECUATII
u = u0 (x1 , x2 , ..., xn ) pe o suprafata S n-1-dimensional
a din spatiul variabilelor independente Rn cu ecuatia implicit
a si
a (x1 , x2 , ..., xn ) = 0. Suprafata S poate fi dat
parametric prin ecuatiile
xi = x0i (s1 , s2 , ..., sn1 ), i = 1, 2, ..., n
(12.1)
si atunci valorile lui u sunt u = u0 (s1 , s2 , ..., sn1 ). Valorile date ale functiei necunoscute
se numesc datele problemei Cauchy, iar suprafata S se numeste suprafata purtatoare a
datelor Cauchy.
S
a presupunem c
a u = u(x1 , x2 , ..., xn ) este solutia unei probleme Cauchy cu datele
Cauchy u = u0 (x1 , x2 , ..., xn ) pe suprafata purt
atoare S de ecuatie (x1 , x2 , ..., xn ) = 0.
In ipoteza c
a
x1
6= 0 pe S putem face schimbarea de variabile

y1 = (x1 , x2 , ..., xn )
y2 = x2
.
yn = xn .
Variabila x1 devine o functie x1 (y1 , y2 , ..., yn ), solutia u devine o functie u(y1 , y2 , ..., yn ),
datele devin o functie u0 (y2 , y3 , ..., yn ), iar ecuatia devine
F (x1 , y2 , ..., yn , u,
u u
u
u
u
,
+
, ...,
+
) = 0.
y1 x1 y1 x2 y2
y1 xn yn
Dac
a problema Cauchy are solutie unic
a din aceast
a ecuatie n fiecare punct al suprafetei
integrale putem scoate n mod unic valorile derivatei partiale
u
.
y1
Acest lucru se ntmpl

a
numai dac
a
F
F
F
+
+ ... +
6= 0.
p1 x1 p2 x2
pn xn
Suprafata purt
atoare (x1 , x2 , ..., xn ) = 0 a datelor u = u0 (x1 , x2 , ..., xn ) pentru care
F
F
F
+
+ ... +
=0
p1 x1 p2 x2
pn xn
adic
a, pentru care problema Cauchy este nedeterminat
a sau imposibil
a, se numeste
suprafata caracteristic
a. Pe o suprafata purt
atoare caracteristic
a vectorul normal de
F F
F
, deci ultimul
,
,
...,
,
,
...,
componente x
este
ortogonal
pe
vectorul
xn
p1 p2
pn
1 x2
12.1. PROBLEMA CAUCHY, SUPRAFETE

CARACTERISTICE
117
vector este n planul tangent la suprafata purt

atoare. Rezult
a c
a dac
a purt
atoarea este
dat
a parametric prin relatiile (12.1) , ea este
F
F
p1
p2
x01
x02
s1
s1
=
.
.
x01
x02
s
s
n1
n1
caracteristic
a atunci cnd
F
... pn
x0n
... s1
= 0.
. .
x0n
... s
n1
Ecuatia cu derivate partiale de ordinul nti poate fi considerat

a ca o leg
atur
a ntre
parametrii normalelor la suprafata n fiecare punct al suprafetei integrale. In fiecare

punct al suprafetei integrale, ecuatia defineste o familie depinznd de n 1 parametrii
de posibile plane tangente la suprafata de ecuatii
n
X
i=1
pi (Xi xi ) (U u) = 0
F (x1 , ..., xn , u, p1 , ..., pn ) = 0,
asur
atoarea acestei
unde Xi , U sunt coordonatele curente ale punctelor planelor. Inf
familii de posibile plane tangente la suprafata integral
a este un con T cu vrful n
punctul considerat. Acest con se numeste conul caracteristic al ecuatiei sau conul lui
Monge. Ca s
a g
asim ecuatia generatoarelor acestui con, numite raze caracteristice, lu
am
ca parametri independenti pe p2 , ..., pn si scriem c
a planul tangent
n
X
i=1
pi (Xi xi ) (U u) = 0
se intersecteaz
a cu oricare din planele infinit vecine
(p1 +
p1
dpk )(X1 x1 ) + p2 (X2 x2 ) + ... + (pk + dpk )(Xk xk ) + ...
pk
+pn (Xn xn ) (U u) = 0, k = 2, 3, ..., n.
Rezult
a
p1
(X1 x1 ) + (Xk xk ) = 0, k = 2, 3, ..., n.
pk
Pe de alt
a parte derivnd n raport cu pk ecuatia dat
a avem
F p1
F
+
= 0, k = 2, 3, ..., n.
p1 pk pk
DE ORDINUL INTAI
Deci
X1 x1
F
p1
X2 x2
F
p2
= ... =
Xn xn
F
pn
Din ecuatia planului tangent avem

U u =
=
X1 x1
F
p1
(p1
F
F X2 x2
F Xn xn
+ p2
+ ... + pn
)=
p1
p1 X1 x1
p1 X1 x1
n
X1 x1 X
F
p1
pi
i=1
F
pi
Obtinem ecuatiile generatoarelor rectilinii ale conului caracteristic

X1 x1
F
p1
X2 x2
F
p2
= ... =
Xn xn
F
pn
U u
= P
n
F
pi p
i
i=1
Ajungem la concluzia c
a o ecuatie cu derivate partiale de ordinul nti defineste n
fiecare punct (x1 , x2 , ..., xn , u) al spatiului Rn+1 un con caracteristic, conuri care joac
a
acelasi rol pe care n ecuatii diferentiale l juca cmpul tangentelor la curba integral
a.
F F
F
, , ..., p
De asemenea observ
am c
a am reg
asit vectorul p
de aceast
a dat
a inden
1 p2
pendent de solutia integral

a, asociat oric
arui punct (x1 , x2 , ..., xn , u) al spatiului Rn+1 .
12.2
Ecuatii cu derivate partiale de ordinul nti

cvasilineare
Definitia 1. Ecuatia de forma

n
X
aj (x1 , x2 , ..., xn , u)
j=1
u
b(x1 , x2 , ..., xn , u) = 0
xj
unde functiile a1 , ..., an , b sunt definite si cu derivate de ordinul nti continue pe un

n
P
a2j 6= 0 n se numeste ecuatie cvasilineara.
domeniu Rn+1 si
j=1
a
a C 1 cu proprietatea c
Definitia 2. O functie u : D Rn R de clas
(x1 , x2 , ..., xn , u(x1 , x2 , ..., xn )) , (x1 , x2 , ..., xn ) D
si
n
X
j=1
aj (x1 , x2 , ..., xn , u(, , ..., ))
u(, , ..., )
= b(x1 , x2 , ..., xn , u(, , ..., )),
xj
(x1 , x2 , ..., xn ) D
12.2. ECUATII
DE ORDINUL NTI CVASILINEARE119

este solutie a ecuatiei cvasilineare.
Ecuatia cvasilinear
a semnific
a faptul c
a vectorul de componente
(a1 (x1 , x2 , ..., xn , u), ..., an (x1 , x2 , ..., xn , u), b(x1 , x2 , ..., xn , u))
este un vector tangent la suprafata integral
a, conul caracteristic se reduce la o dreapt
a,
raza caracteristica, cu ecuatiile
X1 x1
Xn xn
U u
X2 x2
= ... =
=
=
.
a1 (x1 , x2 , ..., xn , u)
a2
an
b
Curbele de pe suprafata integral
a care sunt nf
asur
atoare ale acestor raze caracteristice
vor satisface sistemul
dx1
dx2
dxn
du
=
= dt.
= ... =
=
a1 (x1 , x2 , ..., xn , u)
a2
an
b
Acesta este un sistem de n + 1 ecuatii cu n + 1 necunoscute si poate fi considerat
independent de modul n care a fost stabilit. El se numeste sistemul caracteristic asociat
ecuatiei cvasilineare, orice solutie a sa va fi numit
a curba caracteristica.
Teorema 1. Dac
a este o curb
a caracteristic
a -solutie a sistemului
dx1
dxn
du
= .... =
=
= dt
a1 (x1 , x2 , ..., xn , u)
an (x1 , x2 , ..., xn , u)
b(x1 , x2 , ..., xn , u)
care trece prin punctul P 0 (x01 , x02 , ..., x0n , u0 ) de pe suprafata integral
a
S = {(x1 , x2 , ..., xn , u(x1 , x2 , ..., xn ))|(x1 , x2 , ..., xn ) D}
atunci se afl
a complet pe suprafata integral
a S.
In adev
ar dac
a este dat
a prin xi = xi (t), i = 1, 2, n, z = z(t) unde
dx1
dxn
dz
= a1 (x1 , x2 , ..., xn , z), ...,
= an (x1 , x2 , ..., xn , z),
= b(x1 , x2 , ..., xn , z)
dt
dt
dt
cu conditiile xi (t0 ) = x0i , z(t0 ) = u0 consider
am functia
U (t) = z(t) u(x1 (t), x2 (t), ..., xn (t)).
Evident U(t0 ) = 0. Deasemenea
X u
dU
dz X u dxj
(t) =
= b(x, z)
aj (x, z) =
dt
dt j=1 xj dt
x
j
j=1
n
DE ORDINUL INTAI
n
X
u
= b(x, u(x(t)) + U(t))
aj (x, u(x(t)) + U(t)),
xj
j=1
adic
a am obtinut c
a U verific
a
X
dU(t)
= b(x, u(x(t)) + U(t))
j u(x)aj (x, u(x(t)) + U(t)).
dt
j=1
n
Dar U 0 este solutie a acestei ecuatii, cum rezult

a din faptul c
a u este solutie
a c
a
a ecuatiei cvasilineare. Din unicitatea solutiei problemei Cauchy U(t0 ) = 0 rezult
U 0 este unica solutie si deci curba se afl
a pe S, c.c.t.d..
Rezult
a urm
atoarele consecinte
Consecinta 1. Dac
a dou
a suprafete integrale au un punct comun, atunci ele se
intersecteaz
a dup
a curba caracteristic
a care trece prin acel punct
Consecinta 2. Dac
a dou
a suprafete integrale se intersecteaz
a (f
ar
a a fi tangente)
dup
a o curb
a, atunci acea curb
a este o curb
a caracteristic
a.
Problema Cauchy: s
a se determine o solutie u = u(x) a ecuatiei cvasilineare
n
X
j=1
aj (x, u)j u b(x, u) = 0
a din Rn
cunoscnd valorile u0 (x1 , x2 , ..., xn ) ale solutiei pe suprafata S n-1-dimensional
a numai
de ecuatie (x1 , x2 , ..., xn ) = 0, u(x) = u0 (x), x S poate avea solutie unic
dac
a S este necaracteristic
a, adic
a dac
a vectorul de componente
(a1 (x1 , x2 , ..., xn , u0 (x1 , x2 , ..., xn )), ..., an (x1 , x2 , ..., xn , u0 (x1 , x2 , ..., xn )))
nu este tangent la S n (x1 , x2 , ..., xn ), adic
a dac
a are loc relatia
n
X
j=1
aj (x1 , x2 , ..., xn , u0 (x1 , x2 , ..., xn ))
(x1 , x2 , ..., xn )
6= 0,
xj
a S este dat
a parametric prin ecuatiile
pentru (x1 , x2 , ..., xn ) S, sau dac
xi = x0i (s1 , s2 , ..., sn1 ), i = 1, 2, ..., n
are loc relatia
12.2. ECUATII
a1 (x, u0 (x)) a2 (x, u0 (x))

0
x1
x02
s1
s1
=
.
.
0
x1
x02
s
s
n1
n1
Are loc urm

atoarea teorem
a
... an (x, u0 (x))
x0n
... s1
6= 0
. .
x0n
... sn1
Teorema 2. Dac
a S este o suprafata n Rn de clas
a C 1 necaracteristic
a, adic
a coeficientii ecuatiei cvasilineare sunt functii de clas
a C 1 astfel nct vectorul
(a1 (x, u0 (x)), ..., an (x, u0 (x)))
nu este tangent la S n x, atunci problema Cauchy are solutie unic
a.
Consider
am suprafata n 1-dimensional
a S = {(x, u), u = u0 (x), x S}. Dac
a
u = u(x) este solutie a problemei Cauchy, atunci graficul ei este alc
atuit din curbele
caracteristice care se sprijin
a pe suprafata S . Dac
a consider
am S dat
a parametric,
ceea ce se poate presupune totdeauna, rezolv
am problema Cauchy pentru sistemul caracteristic
xj (s, t)
u(s, t)
= aj (x, y), j = 1, ..., n,
= b(x, u),
t
t
xj (s, 0) = x0j (s), j = 1, ..., n, u(s, 0) = u0 (x0j (s)).
Avem
x1
t
x1
s1
...
x1
s
n1
x2
t
...
xn
t
x2
s1
...
xn
s1
...
... ...
x2
sn1
...
xn
sn1
= .
Cum 6= 0 rezult
a c
a din relatiile xj = xj (s, t), j = 1, ..., n, se pot scoate functiile
s = s(x), t = t(x) . Lund u = u(x) = u(s(x), t(x)) avem evident u = u0 pe S si prin

derivarea functiilor compuse ne convingem c
a u verific
a si ecuatia cvasilinear
a. Deci
u = u(x) este ecuatia unei suprafete integrale a solutiei problemei Cauchy. Aceasta este
unic
a pentru c
a orice alt
a suprafata integral
a care trece prin S este generat
a de curbe
caracteristice care trec prin S si acestea sunt unic determinate ca mai sus.
DE ORDINUL INTAI
S
a presupunem acum c
a suprafata purt
atoare S este o suprafata caracteristic
a si
c
a solutia problemei Cauchy u = u(x1 , x2 , ..., xn ) exist
a. Atunci pe suprafata initial
a
S = {(x, u), u = u0 (x), x S} avem
u0 X u x0i
=
, j = 1, 2, ..., n 1.
sj
x
s
i
j
i=1
n
a
Cum = 0 rezult
a c
a exist
a parametrii 1 , 2 , ..., n1 astfel c
0
ai (x, u (x)) =
n1
X
j=1
x0i
, i = 1, 2, ..., n
sj
Din ecuatie avem

0
b(x, u (x)) =
n
X
i=1
n
n1
n1
X
X
u
u X x0i
u0
ai
=
j
=
j
.
xi
x
s
s
i
j
j
i=1
j=1
j=1
Vedem deci c
a vectorul (a1 , a2 , ..., an , b) al razei caracteristice este situat n planul tangent al suprafetei initiale S , altfel spus suprafata initial
a este alc
atuit
a din nf
asur
atoare
ale razelor caracteristice, adic
a din curbe caracteristice. Deci, dac
a suprafata purt
atoare
este o caracteristic
a, atunci pentru ca problema Cauchy s
a aib
a solutie este necesar ca
suprafata initial
a s
a fie generat
a de curbe caracteristice.
S
a presupunem acum c
a aceast
a conditie este ndeplinit
a. Construim o suprafata
n-1-dimensional
a S1 care s
a intersecteze suprafata initial
a S dup
a o suprafata n-2dimensional
a S si a c
arei proiectie S1 pe spatiul variabilelor independente s
a nu fie
caracteristic
a. Acest luctru se poate face ntr-o infinitate de moduri cum rezult
a intuitiv
din cazul n = 2 cnd S coincide cu o curb
a caracteristic
a, S reprezint
a un punct luat
pe aceast
a curb
a caracteristic
a, S1 este o curb
a oarecare care trece prin S . Cum S1
nu este caracteristic
a exist
a o suprafata integral
a care trece prin ea, suprafata alc
atuit
a
din curbe caracteristici care trec prin S1 . Acele curbe caracteristice care trec prin S
vor forma suprafata S , si deci suprafata integral
a va trece prin suprafata initial
a S.
Am demonstrat deci urm
atoarea
Teorema 3. Dac
a o suprafata purt
atoare de date Cauchy este suprafata caracteristic
a, pentru ca problema Cauchy s
a aib
a solutie este necesar ca suprafata initial
a s
a
fie generat
a de curbe caracteristice. In acest caz problema Cauchy are o infinitate de
solutii.
12.2. ECUATII

Exemplul 1. S
a rezolv
am problema Cauchy
u
u
u
+
= 1,
x1 x2
cu datele
u=
Avem
s
2
pe segmentul x1 = x2 = s, 0 < s < 1.
= 1 s 6= 0, 0 < s < 1.
1 2s
=
1 1
Rezolv
am problema Cauchy pentru sistemul caracteristic
dx1
dx2
du
s
=
=
= dt, x1 (0) = s, x2 (0) = s, u(0) = .
u
1
1
2
Obtinem
x (s, t) =
Rezolvnd primele dou

a g
asim
t2
2
st
2
+s
x2 (s, t) = t + s
u(s, t) = t +
s
2
t(x) = 2(x1 x2 )
x22
x
s(x) = 22 2x1
x2 2
si deci solutia problemei Cauchy este
u(x) = t(x) +
s(x)
x2 4x2 + 2x1
= 2
.
2
2(x2 2)
Exemplul 2. S
a se rezolve problema Cauchy
x1
u
u
+ x2
= u, u |S = u0
x1
x2
suprafata purt
atoare S fiind multimea
S = {(x1 , x2 )|x1 = x2 , x1 > 0} R2 .
x1 = s,
1 s
In acest caz ecuatiile parametrice ale lui S sunt
si =
x = s, s > 0
1 s
2
adic
a S este caracteristic
a si deci problema Cauchy nu are solutie dect dac
a
initial
a
x1 = x2
u = u(x1 , x2 )
= 0,
curba
DE ORDINUL INTAI
este o curb
a caracteristic
a . Sistemul caracteristic avnd solutia
x1 = x10 et
x2 = x20 et
u = u0 et
rezult
a c
a problema Cauchy are solutie numai dac
a datele sunt de forma u = Cx1 . In
acest caz ea are o infinitate de solutii, de exemplu u = k(x1 x2 ) + Cx1 .
Vom ar
ata c
a solutia general
a a ecuatiei este u(x1 , x2 ) = x1 ( xx12 ) cu functie arbi-
trar
a. Pe S avem u(x1 , x2 ) = (1)x1 pentru x2 > 0.
12.3
Ecuatii lineare omogene
Fie ecuatia cu derivate partiale linear

a omogen
a (e.d.p.l.o.)
n
X
aj (x1 , x2 , ..., xn )
j=1
u
= 0,
xj
unde a1 (x1 , x2 , ..., xn ), a2 (x1 , x2 , ..., xn ), ..., an (x1 , x2 , ..., xn ) sunt functii cu derivate partiale
continue pe un domeniu Rn . O suprafata S din Rn de ecuatie (x) = 0 este
suprafata caracteristica pentru ecuatia dat
a dac
a are loc relatia
n
X
aj (x1 , x2 , ..., xn )
j=1
=0
xj
adic
a dac
a vectorul ~v(x1 , x2 , ..., xn ) cu componentele
(a1 (x1 , x2 , ..., xn ), a2 (, , ..., ), ..., an (, , ..., ))
este tangent la suprafata S. Pe de alt
a parte, ecuatia dat
a semnific
a faptul c
a derivata
functiei u n directia vectorului ~v este nul
a
u
v
= 0 . Dup
a teoria general
a de mai sus
suprafetele integrale sunt generate de curbele caracteristice solutii ale sistemulul

dx1
dx2
dxn
du
=
= ... =
=
= dt.
a1 (x1 , x2 , ..., xn )
a2 (x1 , x2 , ..., xn )
an (x1 , x2 , ..., xn )
0
Suntem condusi s
a consider
am numai proiectiile acestora pe spatiul variabilelor independente, liniile vectoriale ale cmpului vectorial ~v , adic
a curbele din spatiul variabilelor
independente care verific
a sistemul
12.3. ECUATII
LINEARE OMOGENE
125
dx1
dx2
dxn
=
= ... =
= dt.
a1 (x1 , x2 , ..., xn )
a2 (x1 , x2 , ..., xn )
an (x1 , x2 , ..., xn )
Acest sistem se numeste sistemul caracteristic asociat e.d.p.l.o., iar orice solutie a sa
determin
a o curba caracteristica a e.d.p.l.o.
Este aproape evident
a urm
atoarea teorem
a
a si numai dac
a ea
Teorema 1. Functia u(x1 , x2 , ..., xn ) este solutie a e.d.p.l.o. dac
este o integrala prima a sistemului caracteristic asociat e.d.p.l.o, adic
a este constant
a
de-a lungul oric
arei curbe caracteristice.
In adev
ar, dac
a u(x) este o solutie a e.d.p.l.o. si dac
a x = x(t) este o curb
a caracteristic
a atunci
X u(x(t)) dxj X u(x(t))
d
aj (x(t)) = 0,
u(x(t)) =
=
dt
x
dt
x
j
j
j=1
j=1
n
adic
a u(x) este integral
a prim
a a sistemului caracteristic.
Invers, dac
a x0 este un punct din domeniul de definitie al e.d.p.l.o., dac
a u(x) este
o integral
a prim
a a sistemului caracteristic si dac
a x = x(t) este o solutie a sistemului
caracteristic cu x(0) = x0 , atunci pentru orice t n vecin
atatea lui 0 avem relatia
X u(x(t)) dxj X
u(x(t))
d
=
aj (x(t))
0 = u(x(t)) =
dt
xj
dt
xj
j=1
j=1
n
si lund t = 0 obtinem
n
P
j=1
0)
aj (x0 ) u(x
= 0. Cum x0 este arbitrar, rezult
a c
a u(x) este
xj
solutie a e.d.p.l.o., c.c.t.d.
Consecinta. Dac
a u1 (x), u2 (x), ..., uk (x) sunt k integrale prime ale sistemului caracteristic si dac
a F este o functie de k variabile cu derivate partiale continue, atunci
u = F (u1 (x), u2 (x), ..., uk (x)) este solutie a e.d.p.l.o.
In adev
ar,
n
X
j=1
aj (x)
n
k
u(x) X F X ul
=
aj
= 0.
xj
u
x
l j=1
j
l=1
a n 1 integrale prime ale

Teorema 2. In orice punct x0 cu ~v(x0 ) 6= 0 exist
sistemului caracteristic asociat e.d.p.l.o.
Presupunem c
a an (x0 ) 6= 0. Pentru sistemul caracteristic, problema Cauchy x(0) =
, = (1 , 2 , ..., n1 , x0n ) apropiat de x0 are solutia x = (t; ) sau scris

a pe componente
DE ORDINUL INTAI
x = 1 (t; 1 , 2 , ..., n1 , x0n )
.......................................
x = (t; , , ..., , x0 )
1 2
n
n
n1
n
a x(0) =
Interpretnd aceste relatii ca un sistem n (t, 1 , ..., n1 ) conditia initial
arat
a c
a acest sistem are solutia (0, x01 , ..., x0n ) si c
a n acest punct
D(1 ,2 ,...,n )
D(t,1 ,...,n1 )
(1)n an (x0 ) 6= 0. Din teorema functiilor implicite, rezult

a c
a exist
a functiile v, u1 , ..., un1
de clas
a C 1 pe o vecin
atate a lui x0 astfel c
a t = v(x), 1 = u1 (x), ..., n1 = un1 (x).
Evident acestea nu sunt constante si se vede c

a avem
D(u1 , u2 , ..., un1 )
=1
D(x1 , ..., xn1 )
adic
a functiile u1 , ..., un1 sunt functional independente n vecin
atatea lui x0 . S
a ar
at
am
c
a aceste functii sunt integrale prime ale sistemului caracteristic. Din definitia acestor functii rezult
a c
a pentru curba caracteristic
a x = (t; ) definit
a mai sus avem
ui ((t; )) = i , deci este integral
a prim
a pentru aceast
a curb
a caracteristic
a. Dac
a
x = (t; ) este curba caracteristic
a cu (0; ) = , sistemul fiind autonom avem
(t + ; ) = (t; ( ; )). Dar sistemul = ( ; ) are conform teoremei functiilor
implicite o solutie unic
a ( (), 1 (), ..., n1 ()) si deci vom avea
(t; ) = (t + (); ( (), 1 (), ..., n1 ())) = (t; ).
Deci pentru orice solutie ui ((t; )) = const .
Avem acum
Consecinta. Sistemul caracteristic asociat e.d.p.l.o are numai n 1 integrale prime
functional independente.
In adev
ar, dac
a u1 , u2 , ..., un1 sunt cele n 1 integrale prime date de teorema precedent
a si u este o alt
a integral
a prim
a, avem sistemul
n
X
j=1
aj j u = 0,
n
X
j=1
aj j u1 = 0, ...,
n
X
aj j un1 = 0,
j=1
care poate fi considerat ca un sistem omogen cu necunoscutele nu toate nule a1 , ..., an

. Determinantul acestui sistem, chiar iacobianul functiilor u, u1 , ..., un1 este nul deci
12.3. ECUATII
LINEARE OMOGENE
127
exist
a o functie U astfel c
a u = U(u1 , ..., un1 ) . Am ar
atat astfel c
a ultima expresie
u = U(u1 , ..., un1 ) , cu U functie arbitrar
a, este solutia general
a a e.d.p.l.o.
Integralele prime u1 , u2 , ..., un1 se determin
a formnd combinatii integrabile prin
amplificarea rapoartelor ecuatiilor sistemului caracteristic cu functiii convenabile j (x)
astfel nct expresia 1 dx1 + ... + n dxn este diferentiala unei functii u(x), iar 1 a1 +
... + n an 0. In acest caz u(x) = const este o integral
a prim
a.
Exemplul 1. S
a determin
am solutia general
a a e.d.p.l.o. care rezult
a din formula lui
Euler pentru functii omogene de grad zero:
x1
u
u
u
+ x2
+ ... + xn
= 0.
x1
x2
xn
Din sistemul caracteristic

dx1
dx2
dxn
=
= ... =
= dt
x1
x2
xn
se g
asesc imediat urm
atoarele integrale prime
u1 =
x1
x2
xn1
, u2 = , ..., un1 =
xn
xn
xn
(n ipoteza xn 6= 0 ). Rezult
a c
a solutia general
a este
xn1
x1 x2
, , ...,
u=U
xn xn
xn
adic
a expresia general
a a functiilor omogene de grad zero.
Exemplul 2. Pentru a determina solutia general
a a ecuatiei
yx u xy u = 0
observ
am c
a sistemul caracteristic
dx
dy
=
= dt
y
x
a este u = F (x2 + y 2 ), cu F
are integrala prim
a x2 + y 2 = const, deci solutia general
functie arbitrar
a, adic
a este o suprafata de rotatie n jurul axei Ou.
n
P
aj (x)j u = 0, adic
S
a consider
am problema lui Cauchy restrns
a pentru ecuatia
a
j=1
problema determin
arii unei solutii u(x) astfel c
a dac
a S este o multime deschis
a din
a an (x1 , x2 , ..., xn1 , x0n ) 6=

hiperplanul xn = x0n s
a aib
a loc u(x) = u0 (x) pentru x S. Dac
DE ORDINUL INTAI
0 problema lui Cauchy restrns
a are solutie unic
a pentru orice functie cu derivate continue u0 (x). In adev
ar, fie u1 , ..., un1 n 1 integrale prime ale sistemului caracteristic.
Din cele n 1 relatii
u1 (x1 , ..., xn1 , x0n ) = u1 , ..., un1 (x1 , ..., xn1 , x0n ) = un1
u1 , ..., un1 ), ..., xn1 = n1 (
u1 , ..., un1 ) cu derivate
se pot scoate functiile x1 = 1 (
partiale continue. Atunci functia u = u0 (1 (u1 , ..., un1 ), ..., n1 (u1 , ..., un1 )) este
solutia problemei Cauchy restrnse.
Exemplul 3. S
a determin
am solutia u = u(x, t) n semiplanul t > 0 a ecuatiei
t u + ax u = 0
care verific
a relatia u(x, 0) = u0 (x) . Sistemul caracteristic
dt =
dx
= d
a
are integrala prim

a x at = const si deci solutia general
a este u = F (x at) , de unde
tinnd cont de conditie F (x) = u0 (x) si deci solutia c

autat
a este u = u0 (x at) .
Observ
am de aici c
a dac
a interpret
am pe t drept timp, pe u = u(x, t) drept abaterea
n punctul de abscis
a x si la momentul t unei m
arimi de la m
arimea nul
a, abatere
provocat
a de perturbatia la momentul initial u0 (x) de la m
arimea nul
a, solutia obtinut
a
u = u0 (x at) arat
a c
a perturbatia initial
a se propag
a n spatiu si timp, deci avem de-a
face cu o und
a. Observ
am c
a dac
a perturbatia initial
a u0 (x) este nenul
a n vecin
atatea
punctului de abscis
a x0 , u = u0 (x at) este nenul
a n vecin
atatea punctului de abscis
a
x0 + at, adic
a unda se propag
a n directia pozitiv
a a axei Ox cu viteza a.
n
P
u
aj (x) x
= 0 const
Problema lui Cauchy general
a pentru ecuatia
a n determinarea
j
j=1
unei solutii u(x) care verific

a u(x) = u0 (x), x S, S fiind o hipersuprafata n 1-
dimensional
a n Rn . Dac
a (x) = 0 este ecuatia lui S, prin schimbarea de variabil
a y1 =
x1 , ...., yn1 = xn1 , yn = (x) problema Cauchy general
a se transform
a n problema
j=n
k=n
P
P h
u
a
k y
=
0
a
aj xj 6=
=
6
0
restrns
a pentru ecuatia
.
Condi
t
ia
este
de
fapt
condi
t
ia
n
k
k=1
j=1
0 , adic
a avem teorema:
Teorema 3. Dac
a S nu este o suprafata caracteristic
a pentru e.d.p.l.o. si dac
a u0 (x)
este o functie de clas
a C 1 n vecin
atatea lui S, atunci problema Cauchy pentru S cu
12.3. ECUATII
LINEARE OMOGENE
129
datele u0 (x) are solutie unic

a, adic
a exist
a ntr-o vecin
atate a lui S o solutie u a e.d.p.l.o.
care verific
a relatia u = u0 pe S.
S
i acum solutia problemei Cauchy se determin
a imediat dac
a se cunosc n1 integrale
prime ale sistemului caracteristic u1 , ..., un1 . Din relatiile
u1 (x1 , ..., xn ) = u1 , ...., un1 (x1 , ..., xn ) = un1 , h(x1 , ..., xn ) = 0
se determin
a functiile
u1 , ..., un1 ), ...., xn = n (
u1 , ..., un1 ).
x1 = 1 (
Atunci functia
u = u0 (1 (u1 , ..., un1 ), ..., n (u1 , ..., un1 ))
este evident solutia problemei Cauchy.
Dac
a parametric
x1 = x01 (s1 , ..., sn1 ), x2 = x02 (s1 , ..., sn1 ), ...., xn = x0n (s1 , ..., sn1 ),
din relatiile
ui (x01 (s1 , ..., sn1 ), ..., x0n (s1 , ..., sn1 )) = ui , i = 1, ..., n 1
am ca mai sus.
determin
am parametrii si ca functiii de ui si apoi proced
Problema Cauchy poate fi rezolvat
a si f
ar
a determinarea integralelor prime. Anume
a problema Cauchy pentru
dac
a parametric prin x = x0 (s) se rezolv
sistemul caracteristic
dxj
dt
= aj (x), x(0) = x0 (s) g

asind solutia x = (t; x0 (s)) . Din
aceasta se g
aseste t = t(x), s = s(x) . Solutia problemei Cauchy este u = u0 (x0 (s(x))).
Iacobi a ar
atat c
a ecuatiei cvasilineare
n
X
j=1
aj (x, u)j u b(x, u) = 0
i se poate asocia o ecuatie linear

a omogen
a cu un num
ar de variabile independente cu o
unitate mai mare:
n
X
j=1
aj (x, u)
V
V
= 0.
+ b(x, u)
xj
u
Teorema urm
atoare arat
a leg
atura ntre cele dou
a ecuatii:
DE ORDINUL INTAI
Teorema 4. a) Dac
a V este o solutie a e.d.p.l.o asociat
a ecuatiei cvasilineare definite
iar (x0 , u0 )
este astfel c
pe
a
V
(x0 , u0 )
u
6= 0 , atunci functia u = u(x) definit

a
de ecuatia V (x, u) V (x0 , u0 ) = 0 este solutie a ecuatiei cvasilineare.

b) Dac
a u = u(x) este o solutie a ecuatiei cvasilineare, atunci exist
a V solutie a
e.d.p.l.o. astfel c
a V (x, u(x)) 0.
Demonstratie
R astfel c
(x0 , u0 ) 6= 0 exist
a o functie u :: D
a V (x, u(x))V (x0 , u0 ) = 0
a) Cum V
u
si ale c
arei derivate partiale sunt date de relatiile
V
u
V
(x, u(x))
(x, u(x)) +
= 0, j = 1, ..., n.
xj
u
xj
Inmultind cu aj (x, u(x)) si adunnd avem
n
n
X
X
V
u
V
(x, u(x))
(x, u(x))aj (x, u(x)) +
aj (x, u(x))
(x, u(x)) = 0.
xj
u
xj
j=1
j=1
Cum V este solutie a e.d.p.l.o. avem si

n
X
j=1
aj (x, u(x))
V
V
(x, u(x)) +
(x, u(x)) b(x, u(x)) = 0.
xj
u
Rezult
a
" n
#
X
u
V
(x, u(x))
aj (x, u(x))
(x, u(x)) b(x, u(x)) = 0
u
x
j
j=1
si cum
V
(x, u(x))
u
6= 0 rezult
a c
a u este solutie a ecuatiei cvasilineare.
b) Fie V1 , V2 , ..., Vn n integrale prime ale sistemului caracteristic asociat e.d.p.l.o.

dxn
du
dx1
= .... =
=
= dt.
a1 (x, u)
an (x, u)
b(x, u)
Fie Ui (x) = Vi (x, u(x)) . Avem
D(U1 , U2 , ..., Un )
=
D(x1 , x2 , ..., xn )
V1
x1
V1 u
u x1
...
Vn
x1
Vn u
u x1
...
V1
xn
....
...
V1 u
u xn
....
Vn
xn
Vn u
u xn
Scriind c
a V1 , V2 , ..., Vn sunt integrale prime si c
a u este solutie obtinem un sistem de
n + 1 ecuatii cu n necunoscute a1 , a2 , ..., an . Pentru compatibilitate trebuie s
a avem
12.4. ECUATII
DE ORDINUL NTI NELINEARE131
0=
V1
x1
...
Cum b(x, u(x)) 6= 0 rezult

a c
a functiile U1 , ..., Un sunt functional dependente, deci
exist
a de clas
a C 1 astfel c
a
(U1 , ..., Un ) 0 . Dar atunci functia V (x, u) = (V1 (x, u), ..., Vn (x, u)) este solutie
a e.d.p.l.o. si V (x, u(x)) 0.
Teorema precedent
a ne d
a o modalitate de a g
asi solutia general
a a ecuatiei cvasilineare.
Exemplul 4. S
a g
asim solutia general
a a ecuatiei date de formula lui Euler pentru
functii omogene de gradul m:
x1 1 u + x2 2 u + ... + xn n u = mu.
Sistemul caracteristic asociat e.d.p.l.o.
dx1
dx2
dxn
du
=
= ... =
=
x1
x2
xn
mu
are evident integralele prime
x1
x2
xn1
u
= const,
= const, ...,
= const, m = const
xn
xn
xn
xn
u
= 0 sau ex,
si deci solutia general
a este dat
a implicit prin ecuatia xxn1 , ..., xxn1
xm
n
n
xn1
x1
plicitnd ultimul raport u = xm
, adic
a forma general
a a unei functii
n xn , ..., xn
omogene de gradul m.
12.4
Ecuatii cu derivate partiale de ordinul nti nelineare
Consider
am ecuatia cu derivate partiale de ordinul nti
2
n
u X F
,
F (x1 , x2 , ..., xn , u, p1 , p2 , ..., pn ) = 0, pi =
6 0
=
xi i=1 pi
si o suprafata integral
a a sa u = u(x1 , x2 , ..., xn ), (x1 , x2 , ..., x2 ) D Rn . Prin fiecare
punct al acestei suprafete integrale se poate duce conul caracteristic corespunz
ator. Unul
DE ORDINUL INTAI
din planele tangente la conul caracteristic va coincide cu planul tangent la suprafata
integral
a n vrful conului. In acest plan tangent la suprafata integral
a va exista o generatoare a conului. Pe aceasta o vom numi raza caracteristica a suprafetei integrale n
punctul dat. Aceast
a raz
a caracteristic
a este determinat
a de coordonatele x1 , x2 , ..., xn , u
ale punctului si de m
arimile p1 , p2 , ..., pn , 1, parametrii normalei la planul tangent n
care se afl
a. Curbele de pe suprafata integral
a care sunt nf
asur
atoare ale razelor caracteristice vor satisface sistemul
dx1
F
p1
dx2
F
p2
= ... =
dxn
F
pn
= P
n
du
i=1
= dt,
F
pi p
i
t fiind un parametru real. Derivnd ecuatia dat

a n raport cu variabila xi , i = 1, 2, ..., n
avem
F p1 F p2
F pn F
F
pi +
+
+ ... +
+
= 0, i = 1, 2, ..., n
p1 xi p2 xi
pn xi
u
xi
sau tinnd cont de sistemul de mai sus si de faptul c
a
pi
xj
pj
xi
g
asim
pi dx1
F
pi dx2
pi dxn F
= 0, i = 1, 2, ..., n
+
+ ... +
+
pi +
x1 dt
x2 dt
xn dt
u
xi
sau
dpi
F
F
, i = 1, 2, ..., n.
=
pi +
dt
u
xi
Deci nf
asur
atoarele razelor caracteristice de pe suprafata integral
a trebuie s
a verifice
sistemul
dx1
F
p1
dx2
F
p2
= .. =
dxn
F
pn
= P
n
du
i=1
cu conditia
F
pi p
i
dp1
p +
u 1
= F
F
x1
dpn
p +
u n
= .. = F
F
xn
= dt
F (x1 , x2 , ..., xn , u, p1 , p2 , ..., pn ) = 0.

Acest sistem de 2n + 1 ecuatii cu 2n + 1 necunoscute x1 , x2 , ..., xn , p1 , p2 , ..., pn poate
fi considerat independent de modul n care a fost dedus. El se numeste sistemul caracteristic asociat ecuatiei cu derivate partiale nelineare. Dac
a derivatele partiale
F
,
pi
i = 1, 2, ..., n, F
sunt functii cu derivate partiale de ordinul doi continue atunci pentru
u
conditii initiale date sistemul caracteristic are solutie unic
a cu derivate de ordinul doi
continue. In plus dac
a conditiile initiale sunt functii de dou
a ori derivabile continuu de
12.4. ECUATII

niste parametri, atunci si solutiile vor avea derivate de ordinul doi continue n raport cu
acei parametri.
Cum
dF
dt
n
n
X
F dxi F du X F dpi
=
+
+
=
xi dt
u ds i=1 pi ds
i=1
n
n
n
X
F F
F X F X F F
F
pi +
+
pi
(
)=0
x
p
u
p
p
u
x
i
i
i
i
i
i=1
i=1
i=1
rezult
a c
a functia membru st
ang al ecuatiei F (x1 , x2 , ..., xn , u, p1 , p2 , ..., pn ) este integral
a
prim
a a sistemului caracteristic.
Orice solutie x1 = x1 (t), x2 = x2 (t), ..., xn = xn (t), u = u(t), p1 = p1 (t), p2 =
p2 (t), ..., pn = pn (t) a sistemului caracteristic care verific
a relatia F (x1 (t), x2 (t), ..., xn (t),
u(t), p1 (t), p2 (t), ..., pn (t)) = 0 se numeste banda caracteristica, iar curba x1 = x1 (t),
x2 = x2 (t), ..., xn = xn (t), u = u(t), suportul benzii caracteristice se numeste curba
caracteristica.
Exact ca la ecuatii cvasilineare, are loc teorema
Teorema 1. Dac
a o band
a caracteristic
a are un element comun cu o suprafata integral
a, atunci ea apartine n ntregime suprafetei.
Ca o consecinta
Consecinta. Dac
a dou
a suprafete integrale sunt tangente ntr-un punct, atunci ele
sunt tangente de-a lungul ntregii caracteristici care trece prin acel punct.
Fie problema Cauchy cu suprafata S purt
atoare a datelor
x1 = x01 (s1 , ..., sn1 ), x2 = x02 (s1 , ..., sn1 ), ...., xn = x0n (s1 , ..., sn1 ),
a S este deci
cu datele u = u0 (s1 , s2 , ..., sn1 ). Curba initial
x1 = x01 (s1 , ..., sn1 ),
x2 = x02 (s1 , ..., sn1 ),
....,
xn = x0n (s1 , ..., sn1 ),
u = u0 (s1 , s2 , ..., sn1 ).
Din relatiile
u0 X x0i
=
pi
, j = 1, 2, ..., n 1.
sj
sj
i=1
n
DE ORDINUL INTAI
F (x01 (s), ..., x0n (s), u0 (s), p1 , ...., pn ) = 0
am solutia sistemului caracteristic
definim valorile p01 (s), p02 (s), ..., p0n (s). Consider
xi = xi (t, s1 , s2 , ..., sn1 ), i = 1, 2, ..., n
u = u(t, s1 , s2 , ..., sn1 )
pi = pi (t, s1 , s2 , ..., sn1 ), i = 1, 2, ..., n
cu conditiile initiale
xi (0, s1 , s2 , ..., sn1 ) = x0i (s1 , s2 , ..., sn1 ), i = 1, 2, ..., n
u(0, s1 , s2 , ..., sn1 ) = u0 (s1 , s2 , ..., sn1 )
pi (0, s1 , s2 , ..., sn1 ) = p0i (s1 , s2 , ..., sn1 ), i = 1, 2, ..., n
Pentru acest sistem functia F va avea valori nule. Vom avea
x1
x2
n
t
... x
t
t
x
x2
n
... x
D(x1 , x2 , ..., xn ) s11
s1
s1
=
D(t, s1 , ..., sn1 ) .
.
. .
x1
x2
n
s
... sxn1
sn1
n1
F
F
p1
... pn
p2
x1
x2
xn
s1
... s1
s
1
= 6= 0
=
.
. .
x1
x
x
2
n
s
... s
s
n1
n1
n1
dac
a suprafata purt
atoare este necaracteristic
a. Dup
a teorema functiilor implicite se
vor putea explicita variabilele t, s1 , s2 , ..., sn1 ca functii de dou
a ori derivabile de vari-
abilele x1 , x2 , ..., xn . Ca urmare si u si pi vor deveni functii de dou

a ori derivabile de
x1 , x2 , ..., xn : u = u(x1 , x2 , ..., xn ), pi = pi (x1 , x2 , ..., xn ). Pentru a ar
ata c
a suprafata
u = u(x1 , x2 , ..., xn ) este suprafata integral
a este suficient s
a ar
at
am c
a
u(x1 , x2 , ..., xn )
= pi (x1 , x2 , ..., xn ).
xi
Cum sistemul
u X u xi
= 0
t
xi t
i=1
n
u X u xi
= 0, j = 1, 2, ..., n 1
sj
xi sj
i=1
n
12.4. ECUATII

cu determinantul
D(x1 ,x2 ,...,xn )

D(t,s1 ,...,sn1 )
6= 0 are solutie unic

a
u
,i
xi
= 1, 2, ..., n este suficient s

a
ar
at
am c
a functiile
u X xi
=
pi
t
t
i=1
n
u X xi
pi
, j = 1, 2, ..., n
sj
s
j
i=1
n
Uj =
sunt identic nule pentru orice valori ale lui t, s1 , ..., sn1 . Din sistemul caracteristic avem
V =
n
X
i=1
F X F
pi
pi
0.
pi
pi
i=1
n
Mai departe
Uj
t
n
X
V
pi xi pi xi
Uj
=
=
=
t
sj
t sj sj t
i=1
n
n
X
F pi X xi
F
F
=
pi
=
+
+
p
s
s
u
x
i
j
j
i
i=1
!
ni=1
n
X F pi F u X
F
F xi
=
=
+
+
Uj +
u
p
s
u
s
x
s
i
j
j
i
j
i=1
i=1
=
F
Uj
u
pentru c
a F 0. Rezult
a
Uj (t, s1 , ..., sn1 ) = Uj (0, s1 , ..., sn1 )e
Rt
0
F
dt
u
n virtutea alegerii valorilor initiale pentru pi .

a care trece prin
Rezult
a c
a u = u(x1 , x2 , ..., xn ) reprezint
suprafata initial
a S . Ea este unic
a pentru c
a orice alt
a trecnd
prin S trebuie s
a fie alc
atuit
a din curbe caracteristice trecnd prin S . Pentru acestea
valorile lui pi se determin
a tot cum le-am determinat noi si deci nu pot exista dou
a
suprafete integrale care s
a treac
a prin S .
Am demonstrat teorema
Teorema 2. Dac
a suprafata purt
atoare a datelor Cauchy cu derivat
a de ordinul
doi continu
a este suprafata necaracteristic
a atunci problema Cauchy pentru ecuatia
nelinear
a cu membru stng cu derivate partiale de ordinul trei continue are solutie
unic
a.
DE ORDINUL INTAI
S
a presupunem acum c
a exist
a solutia problemei Cauchy n cazul n care suprafata
purt
atoare S a datelor Cauchy este suprafata caracteristic
a. Atunci din conditia
F
F
p1
...
p
p
n
2
0
0
x1
x2
x0n
s1
... s1
s1
==0
.
. .
0
0
x01
x2
xn
s
...
s
s
n1
n1
n1
rezult
a c
a exist
a parametri 1 , 2 , ..., n1 asfel nct
X x0
F
=
j i .
pi
sj
j=1
n1
Vom avea
n
X
i=1
n1
n
n1
X
X
F
u X x0i
u0
pi
=
j
=
j
pi
xi j=1 sj
sj
i=1
j=1
Derivnd ecuatia si tinnd cont de permutabilitatea derivatelor mixte avem

p0k
n X
n1
X
F
F
x0 p0
=
j i k =
u
xk
sj xi
i=1 j=1
n1
X
j=1
n
X
p0 x0
k
i=1
xi sj
n1
X
j=1
p0k
sj
Ajungem la concluzia c
a pentru ca problema Cauchy s
a fie posibil
a este necesar ca
vectorul
V =
F
F
F X 0 F
F
F
F
, ..., p0n
, ...,
,
pi
, p01
p1
pn i=1 pi
u
x1
u
xn
n
s
a fie combinatie linear
a a celor n-1 vectori
0
x1
x0n u0 p01
p0n
Tj =
, j = 1, 2, ..., n 1
, ...,
,
,
, ...,
sj
sj sj sj
sj
adic
a vectorul V este situat n planul tangent al suprafetei n-1-dimensionale din
spatiul 2n+1 dimensional al variabilelor x1 , x2 , ..., xn , u, p1 , p2 , ..., pn
xi = x0i (s1 , s2 , ..., sn1 ), i = 1, ..., n,
u = u0 (s1 , s2 , ..., sn1 )
pi = p0i (s1 , s2 , ..., sn1 ), i = 1, ..., n
12.5. CONDITII
DE COMPATIBILITATE
137
S
a presupunem acum c
a avem o problem
a Cauchy cu suprafata purt
atoare S caracteristic
a pentru datele initiale. Mai presupunem c
a pe suprafata initial
a S este satisf
acut
a conditia de mai sus. Construim o nou
a suprafata initial
a S1 care s
a intersecteze
pe S dup
a o suprafata n-2 dimensional
a S si astfel nct proiectia sa S1 s
a nu fie caracteristic
a. Exist
a care trece prin S1 generat
a de caracteristicile
care trec prin S1 . Acele caracteristici care trec prin S vor genera n spatiul vari
abilelor x1 , ..., xn , u, p1 , ..., pn o suprafata . Vectorul V este tangent att la suprafata

,ct si la suprafata . In virtutea unicit
atii solutiilor sistemului caracteristic cele dou
a
suprafete , vor coincide si proictia lor pe spatiul variabilelor x1 , ..., xn , u coincide ci
suprafata initial
a S . Asta nseamn
a c
a suprafata initial
a este generat
a de caracteristici
si c
a care trece prin S1 trece si prin S . Am demonstrat deci
Teorema 3. Dac
a suprafata purt
atoare este caracteristic
a pentru ca problema Cauchy
s
a aib
a solutie este necesar ca suprafata initial
a s
a fie generat
a de curbe caracteristice.
In aceasta situatie problema Cauchy are o infinitate de solutii.
12.5
Conditii de compatibilitate
In ideea de a c
auta o solutie general
a pentru ecuatia cu derivate partiale de ordinul
nti nelinear
a s
a ne ocup
am mai nti de problema unui sistem de dou
a ecuatii diferentiale de ordinul nti cu o functie necunoscut
a: s
a se determine functia u(x, y) solutie
a sistemului de ecuatii
F (x, y, u, p, q) = 0
G(x, y, u, p, q) = 0, p =
u
u
,q =
,
x
y
unde functiile F, G au derivate partiale de ordunul doi n raport cu toate variabilele

continue. Dac
a
D(F,G)
D(p,q)
6= 0 atunci putem explicita p, q si suntem condusi la sistemul de
forma
p = A(x, y, u)
q = B(x, y, u), p =
u
u
,q =
.
x
y
DE ORDINUL INTAI
Dac
a acest sistem are solutia u(x, y) cu derivate partiale de ordinul doi, atunci n virtutea
intervertirii derivatelor mixte trebuie s
a avem n mod necesar
A A
B B
+
B=
+
A.
y
u
x
u
S
a presupunem aceast
a conditie satisf
acut
a. Prima ecuatie
u
= A(x, y, u)
x
poate fi considerat
a ca o ecuatie diferential
a de ordinul nti n u si x, y fiind considerat
ca parametru. Fie u = (x, y, C) solutia sa general
a depinznd de constanta arbitrar
a
C. Vom avea deci
(x, y, C)
= A(x, y, (x, y, C)), x, y, C
x
A(x, y, (x, y, C)) A(x, y, (x, y, C)) (x, y, C)
2 (x, y, C)
=
+
, x, y, C
yx
y
u
y
A(x, y, (x, y, C)) (x, y, C)
2 (x, y, C)
=
.
Cx
u
C
S
a facem acum n sistem schimbarea de functie u = (x, y, v) trecnd de la functia
u(x, y) la functia v(x, y). Sistemul va deveni
(x, y, v) (x, y, v) v
+
= A(x, y, (x, y, v))
x
C
x
(x, y, v) (x, y, v) v
+
= B(x, y, (x, y, v))
y
C
y
sau tinnd seama de relatiile de mai nainte
v
=0
x
B(x, y, (x, y, v)
v
=
(x,y,v)
y
(x,y,v)
y
S
a ar
at
am c
a membrul drept al celei de-a doua relatii nu depinde de x. Num
ar
atorul
derivatei n raport cu x al acestui membru este
(
=(
2
2
B B
+
(B
)=
x
u x xy C xC
y
A A A
B B
+
A
(B
)=
x
u
y
u y C
u C
y
12.5. CONDITII
DE COMPATIBILITATE
=
139
A A
B B
(
+
A
B) = 0.
C x
u
y
u
Sistemul se reduce de fapt la o singur

a ecuatie diferential
a de ordinul nti
dv
= R(y, v)
dy
cu solutia general
a v = v(y, a) unde a este o constant
a arbitrar
a. Rezult
a c
a solutia
general
a a sistemului
p = A(x, y, u)
q = B(x, y, u), p =
u
u
,q =
,
x
y
cu conditia de compatibilitate
A A
B B
+
B=
+
A
y
u
x
u
este u = (x, y, v(y, a)), deci si ea depinde de o constant
a arbitrar
a.
Revenind la sistemul
F (x, y, u, p, q) = 0
G(x, y, u, p, q) = 0, p =
el poate fi adus la forma de mai sus dac
a
D(F,G)
D(p,q)
u
u
,q =
,
x
y
6= 0. Cum prin deriv

ari ale celor dou
a
ecuatii g
asim
D(F,G)
D(F,G)
D(p,q)
D(p,q)
D(F,G)
D(F,G)
D(p,q)
D(p,q)
p
D(u,q) q
D(u,p)
= D(F,G) ,
= D(F,G)
u
u
q
D(x,p) p
D(y,q)
= D(F,G) ,
= D(F,G)
x
y
g
asim n final conditia de compatibilitate

F dF
p dx

G dG +
p dx
unde am folosit asa numitele derivate totale
F
q
dF
dy
G
q
dG
dy
=0
dF
F
F
dG G
G
=
+p
, ...,
=
+q
.
dx
x
u
dy
y
u
DE ORDINUL INTAI
Deci sistemul de ecuatii
F (x, y, u, p, q) = 0
G(x, y, u, p, q) = 0, p =
u
u
,q =
,
x
y
este compatibil dac

a este satisf
acut
a conditia de compatibilitate

F dF F dF
p dx q dy

G dG + G dG = 0
p dx q dy
si solutia sa general
a depinde de o constant
a arbitrar
a. Expresia din stnga conditiei de
compatibilitate se numeste paranteza lui Mayer si se noteaz
a prin [F, G]. Dac
a functiile
F, G nu depind de u paranteza lui Mayer se reduce la asa numita paranteza a lui Poisson
(F, G).
12.6
Integral
a complet
a
Fiind dat
a ecuatia cu derivate partiale de ordinul nti
F (x, y, u, p, q) = 0, p =
u
u
,q =
,
x
y
se numeste integrala completa a sa o relatie de forma

V (x, y, u, a, b) = 0
depinznd de dou
a constante arbitrare verificat
a de o familie de solutii ale ecuatiei date.
Dac
a consider
am si relatiile obtinute derivnd n raport cu x, y
V
V
+p
x
u
V
V
+q
y
u
= 0,
= 0,
prin eliminarea constantelor arbitrare a, b, ntre aceste aceste relatii obtinem ecuatia
F (x, y, u, p, q) = 0. In adev
ar, dac
a am obtine si o alt
a relatie G(x, y, u, p, q) = 0 am
avea o famile de solutii, depinznd de dou
a constante arbitrare, comune celor dou
a
ecuatii. Dar am v
azut c
a aceasta nu se poate pentru c
a solutia ar depinde numai de o
constant
a. Deci obtinem o alt
a definitie a integralei complete: o relatie depinznd de
COMPLETA
12.6. INTEGRALA
141
dou
a constante arbitrare astfel nct prin eliminarea constantelor ntre cele trei relatii
de mai sus obtinem ecuatia dat
a.
Lagrange a ar
atat c
a orice solutie u = u(x, y) a ecuatiei F (x, y, u, p, q) = 0 se poate
obtine dintr-o integral
a complet
a a sa prin metoda variatiei constantelor a, b. In adev
ar
din ecuatiile
V
u V
+
= 0,
x
x u
V
u V
+
= 0,
y
y u
scoatem functiile a(x, y), b(x, y). Dac
a le introducem n prima relatie si deriv
am n
raport cu x, y obtinem
V
u V
V a V
+
+
+
x
x u
a x
b
V
u V
V a V
+
+
+
y
y u
a y
b
b
= 0,
x
b
= 0,
y
adic
a functiile g
asite a(x, y), b(x, y) verific
a relatiile
V a V
+
a x
b
V a V
+
a y
b
b
= 0,
x
b
= 0.
y
Vom distinge mai multe situatii.

1) Dac
a functia u = u(x, y) verific
a relatiile
V (x, y, u(x, y), a(x, y), b(x, y)) = 0,
V (x, y, u(x, y), a(x, y), b(x, y))
= 0,
a
V (x, y, u(x, y), a(x, y), b(x, y))
= 0,
b
atunci se zice c
a integrala u = u(x, y) este o integrala singulara. Din punct de vedere
geometric, suprafata integral
a singular
a este nf
asur
atoarea familiei de suprafete complete depinznd de doi parametri..
2) Dac
a avem a(x, y) = a0 , b(x, y) = b0 , atunci suprafata u = u(x, y) este una din
suprafetele integralei complete.
)2 + ( V
)2 6= 0, a(x, y) 6= a0 , b(x, y) 6= b0 atunci
3) Dac
a ( V
a
b
a b
x x
a b 0
y y
DE ORDINUL INTAI
si deci avem b(x, y) = (a(x, y)), cu o functie. Cele dou
a relatii se reduc la o singur
a
relatie
V
V 0
+
(a) = 0.
a
b
In acest caz suprafata integral
a u = u(x, y) este nf
asur
atoarea familiei de suprafete
V (x, y, u, a, (a)) = 0. Cum din relatiile
V (x, y, u, a, (a)) = 0,
V
V 0
+
(a) = 0
a
b
cu (a) functie arbitrar
a, obtinem orice solutie cu exceptia solutiei singulare, se zice c
a
cele dou
a relatii definesc solutia generala a ecuatiei F (x, y, u, p, q) = 0.
In metoda lui Lagrange-Charpit pentru g
asirea unei integrale complete pentru ecuatia
F (x, y, u, p, q) = 0 se caut
a o functie G(x, y, u, p, g) astfel ca sistemul
F (x, y, u, p, q) = 0,
G(x, y, u, p, q) = a
s
a fie compatibil. Atunci integrala sa general
a va depinde de dou
a constante arbitrare
a, b: V (x, y, u, a, b) = 0. Aceasta va fi o integral
a complet
a pentru ecuatia initial
a.
Desf
acnd paranteza lui Mayer din conditia de compatibilitate rezult
a pentru functia G
ecuatia cu derivate partiale n variabilele x, y, u, p, q:
F G F G
F
F G
F
F G
F
F G
+
+ (p
+q
)
(
+p
)
(
+q
)
= 0.
p x
q y
p
q u
x
u p
y
u q
Altfel spus functia G(x, y, u, p, q) = a este o integral
a prim
a a sistemului caracteristic
asociat ecuatiei nelineare
dx
F
p
dy
F
q
p F
p
du
dp
dq
= F
= F
= dt.
F
F
+ q q
+ p u
+ q F
x
y
u
Obtinem urm
atorul algoritm:
Pentru a obtine o integral
a complet
a a ecuatiei F (x, y, u, p, q) = 0 se caut
a mai
nti o integral
a prim
a G(x, y, u, p, q) = a a sistemului caracteristic asociat astfel nct
D(F,G)
D(p,q)
6= 0; se rezolv
a sistemul F = 0, G = 0 n raport cu p, q. Ecuatia dz = pdx + qdy,
cu p, q nlocuite, este o diferential

a total
a. Integrala general
a V (x, y, u, a, b) = 0 a acestei
COMPLETA
12.6. INTEGRALA
143
ecuatii contine dou

a constante arbitrare a si b introduse la integrare si deci este integrala
complet
a.
Exist
a o serie de cazuri particulare:
a) Ecuatia F (x, y, p, q) = 0 nu contine pe z. Se poateadmite si c
a G nu-l contine pe
z si sistemul caracteristic se reduce la forma mai simpl
a
dx
F
p
dp
dq
= F = F .
dy
F
q
b) Ecuatia F (y, p, q) = 0 nu contine pe x si z. Avem dp = 0 si deci integrala prim

a
p = a. Din sistemul F (y, p, q) = 0, p = a deducem q = f (y, a), deci avem
dz = adx + f (y, a)dy
de unde obtinem integrala complet
a
z = ax +
f (y, a)dy + b
printr-o integrare.
c) Ecuatia F (z, p, q) = 0 nu contine pe x, y. Sistemul caracteristic admite combinatia
integrabil
a
dp
dq
=
p
q
de unde integrala prim
a q = ap. Ecuatiile F (z, p, q) = 0,q = ap dau p = f (z, a),
q = af (z, a) si deci
dz = f (z, a)dx + af (z, a)dy
de unde printr-o integrare se obtine integrala complet
a
Z
dz
= x + ay + b.
f (z, a)
d) Ecuatia F (p, q) = 0 nu contine pe x, y, u. Sistemul caracteristic admite integrala
prim
a p = a. Din F (a, q) = 0 scoatem q = f (a) si integrala complet
a z = ax + f (a)y + b.
e) Ecutia f (x, p)g(y, q) = 0 se numeste cu variabile separate. Sistemul caracteristic
se scrie
dx
f
p
dy
dp
dq
= f = g
g
q
x
y
si are combinatia integrabil

a
f
f
dx +
dp = 0
x
p
DE ORDINUL INTAI
adic
a f (x, p) = a este o integral
a prim
a. Din ecuatie rezult
a si g(y, q) = a. Se obtine
p = (x, a), q = (y, a) de unde integrala complet
a
z=
(x, a)dx +
(y, a)dy + b.
Fie acum V (x, y, u, a, b) = 0 integrala complet

a a ecuatiei F (x, y, u, p, q) = 0 si
trebuie rezolvat
a problema Cauchy
x = x0 (s),
y = y 0 (s),
u = u0 (s)
Scriem c
a curba initial
a se afl
a pe integrala general
a
V (x, y, u, a, (a)) = 0,
V (x, y, u, a, (a)) V (x, y, u, a, (a)) 0
+
(a) = 0.
a
Prima conditie V (x0 (s), y 0 (s), u0 (s), a, (a)) = 0 o putem scrie sub forma U (s, a, (a)) =
0. A doua conditie ar fi atunci
U (s,a,(a))
a
U(s,a,(a)) 0
(a)
= 0. Dac
a functia (a) ar fi
cunoscut
a atunci prima relatie ar da pe a ca functie de s : a = a(s). Inlocuind n prima
si derivnd avem
U (s, a(s), (a(s))) U(s, a(s), (a(s))) 0
U(s, a(s), (a(s))) 0
+
a (s) +
(a(s))a0 (s) = 0
s
a
si tinnd cont de a doua relatie rezult

a
U(s, a(s), (a(s)))
= 0.
s
Din aceast
a relatie si din relatia
U(s, a, (a)) = 0
putem scoate pe a si pe ca functii de s. Prin eliminarea acestuia obtinem functia
(a).
Exemplul 1. Ecuatia
u = px + qy + pq
COMPLETA
12.6. INTEGRALA
145
are integrala complet

a
u = ax + by + ab.
Pentru a rezolva problema Cauchy
x = 0.,
y = s,
u = s2
nlocuim n integrala complet
a
s2 = a0 + (a)s + a(a).
Deriv
am aceast
a relatie n raport cu s
2s = (a).
Introducnd n prima obtinem
s
a= .
2
Deci (a) = 4a. Familia de integrale este
u = ax 4ay 4a2 .
Deriv
am n raport cu a
0 = x 4y 8a.
Eliminnd pe a ntre ultimele relatii g
asim ecuatia suprafetei integrale care trece prin
curba dat
a
u=
(x 4y)2
.
16
DE ORDINUL INTAI
CAPITOLUL 13
ECUA
TII CU DERIVATE
PAR
TIALE DE ORDINUL 2
13.1
Definitii generale
Prin ecuatie cu derivate partiale de ordin 2 (pe scurt, ecdpo2) n n variabile independente se ntelege o ecuatie care leag
a valorile celor n variabile independente de valorile
functiei necunoscute si ale unor derivate partiale ale acesteia pn
a la ordinul 2. Mai
precis, pentru c
a avem o functie u, n derivate partiale de ordinul 1
partiale de ordinul 2
2u
xi xj
2u
,
xj xi
u n(n1)
, 2
xi
derivate
avem urm
atoarea definitie
Definitia 1. Fie F : U V Rn RN R o functie de n + N variabile, unde

N = 1+n+
n(n1)
.
2
Functia F defineste ecuatia cu derivate partiale de ordinul 2 n
variabilele independente x1 , x2 , ..., xn cu functia necunoscut

a u(x1 , x2 , ..., xn )
F (x1 , x2 , ..., xn , u,
u
u 2 u
2u
, ...,
, 2 , ..., 2 ) = 0,
x1
xn x1
xn
unde presupunem c
a apare cel putin una din derivatele de ordin 2.
a)
Definitia 2. O functie u = u(x) = u(x1 , x2 , ..., xn ) : D U R ( D deschis
se numeste solutie clasica a ecdpo2 definite de functia F dac
a u este continu
a si toate
2
u
u u
u
, ..., x
, 2 , ..., x
derivatele care apar n F exist
a si sunt continue pe D, (u, x
2 ) V
n x
1
1
pentru orice x D si ecuatia este verificat

a n orice punct al lui D, adic
a
F (x1 , x2 , ..., xn , u,
u
u 2 u
2u
, ...,
, 2 , ..., 2 ) = 0,
x1
xn x1
xn
(x1 , ..., xn ) D.
148
CAPITOLUL 13. ECUATII

DE ORDINUL 2
Dac
a u = u(x1 , x2 ), x = (x1 , x2 ) D este o solutie a unei ecuatii cu derivate
partiale n dou
a variabile independente, graficul functiei u, adic
a multimea punctelor
{(x1 , x2 , u (x1 , x2 ))|(x1 , x2 ) D} este o suprafata bidimensional
a n R3 numit
a suprafata
integrala a ecuatiei. La fel n cazul general, putem spune c
a graficul solutiei u = u(x) =
u(x1 , x2 , ..., xn ) : D U R , adic
a multimea punctelor
{(x1 , x2 , ..., xn , u(x1 , x2 , ..., xn ))|(x1 , x2 , ..., xn ) D}
reprezint
a o hipersuprafata n Rn+1 , numit
a hipersuprafata integrala a ecuatiei. (Subliniem c
a folosim termenul de hipersuprafata pentru a marca dimensiunea ei (num
arul
n de parametri, de grade de libertate n raport cu dimensiunea n + 1 a lui Rn+1 ).
a dac
Definitia 3. Ecuatia cu derivate partiale de ordinul 2 se numeste linear
a functia
2
u
u u
u
, ..., x
, 2 , ..., x
F care o defineste este o functie linear-afin
a n variabilele u, x
2 cu
n x
1
1
coeficienti functii numai de variabilele independente, adic

a ecuatia se poate scrie sub
forma
n
X
X
2u
u
Ai,j (x)
+
Bi (x)
+ C(x)u = f (x).
xi xj
xi
i,j=1
i=1
n
Definitia 4. Ecuatia cu derivate partiale de ordinul 2 se numeste cvasilineara dac

a
functia F care o defineste este o functie linear-afin
a n derivatele partiale de ordinul 2
cu coeficienti functii numai de variabilele independente, adic
a ecuatia se poate scrie sub
forma
n
X
Ai,j (x)
i,j=1
2u
u
u
+ f (x1 , x2 , ..., xn , u,
, ...,
)=0
xi xj
x1
xn
Definitia 5. Ecuatia cu derivate partiale de ordinul 2 se numeste aproape lineara dac

a
functia F care o defineste este o functie linear-afin
a n derivatele partiale de ordinul 2
cu coeficienti functii numai de variabilele independente si de derivatele partiale de ordin
cel mult 1, adic
a ecuatia se poate scrie sub forma
.
n
X
i,j=1
Ai,j (x1 , x2 , ..., xn , u,
u
u 2 u
u
u
, ...,
)
+ f (x1 , x2 , ..., xn , u,
, ...,
)=0
x1
xn xi xj
x1
xn
Uneori pentru o ecuatie cu derivate partiale dat

a se poate stabili o expresie din care s
a
rezulte toate sau aproape toate solutiile acelei ecuatii. O asemenea expresie se numeste
solutie generala a ecuatiei cu derivate partiale. Mult
a vreme eforturile matematicienilor
au fost ndreptate spre g
asirea unor asemenea solutii generale. Cu timpul s-a dovedit
13.2. ECUATIA
TRANSFERULUI DE CALDUR
A
149
c
a o asemenea problem
a nu este bine pus
a, n sensul c
a ea nu are totdeauna solutie. De
altfel, asa cum vom vedea, problemele practice cer g
asirea unei solutii care s
a satisfac
a
anumite conditii.
Exemplul 1. Ecuatia cu derivate partiale de ordinul nti
u
=0
x1
a arbitrar
a.
a u(x1 , x2 ) = f (x2 ) unde f este o functie continu
n R2 are solutia general
Exempul 2. Ecuatia cu derivate partiale de ordinul doi
2u
x1 x2
a functii
n R2 are solutia general
a u(x1 , x2 ) = f (x1 ) + g(x2 ), unde f si g sunt dou
arbitrare cu derivate continue.
Cele dou
a exemple ilustreaz
a faptul c
a asa cum solutia general
a a unei ecuatii diferentiale de ordinul k depinde n general de k constante arbitrare, solutia general
a a
unei ecuatii cu derivate partiale de ordinul 2, dac
a exist
a, depinde de 2 functii arbitrare.
Acest fapt este justificat asa cum vom vedea de solutia problemei Cauchy cum se justifica
si n cazul ecuatiilor diferentiale.
In paragrafele urm
atoare vom ar
ata c
a o multime de fenomene fizice conduc la rezolvarea unor ecuatii cu derivate partiale de ordinul 2.
13.2
Ecuatia transferului de c
aldur
a
Din punct de vedere microscopic, c

aldura este rezultatul misc
arii termice dezordonate
a particulelor materiale. La nivel macroscopic, gradul de nc
alzire al unui corp este
determinat de temperatura punctelor sale. Intre energia misc
arii termice a unui corp
care ocup
a domeniul D din spatiu raportat la un sistem de coordonate rectangular
Oxyz, sau, cum se mai spune, cantitatea de c
aldur
a Q(D) acumulat
a de acel corp si
temperatura punctelor sale T (x, y, z, t) este o leg
atur
a simpl
a dat
a de relatia
ZZZ
Q(D) =
c(x, y, z, t)(x, y, z, t)T (x, y, z, t)dv,
D
unde (x, y, z, t) este densitatea corpului si c(x, y, z, t) este capacitatea caloric

a a corpului
n punctul (x, y, z) la momentul t.

DE ORDINUL 2
150
Vom considera c
a transferul de c
aldur
a de la o portiune la alt
a portiune a corpului
se realizeaz
a numai prin transferul de energie de la o particul
a la alt
a particul
a, neglijnd transferul prin radiatie, prin procese chimice, etc. Dac
a consider
am o suprafata
S n interiorul corpului, energia termic
a a particulelor situate de o parte si de alta a
suprafetei S se modific
a n timp fie datorit
a ciocnirilor particulelor ntre ele, fie datorit
a
trecerii unor particule dintr-o parte n alta. Evident, este de presupus c
a prin elementul
de arie d de normal
a ~n se transfer
a n timpul dt n sensul lui ~n o cantitate de c
aldur
a
proportional
a cu aria d si cu timpul dt, factorul de proportionalitate depinznd numai
de centrul (x, y, z) al elementului de arie, de normala la elementul de arie ~n si de momentul t : f (x, y, z, t, ~n) . Atunci ntreaga cantitate de c
aldur
a care se transfer
a prin S
RR
n timpul dt n sensul lui ~n este dt f (x, y, z, t, ~n)d .
S
S
a presupunem c
a n interiorul corpului sunt distribuite continuu surse de c
aldur
a
RRR
idv.
cu intensitatea i(x, y, x, t), care n intervalul de timp (t, t + dt) dau c
aldura dt
D
Scriind conservarea c
aldurii, sau cum se mai spune, bilantul c
aldurii pentru domeniul
D, avem
dQ(D)
d
=
dt
dt
ZZZ
D
cT dv =
ZZZ
(cT )
dv =
t
ZZ
f (x, y, z, t, ~n)d +
ZZZ
idv,
unde ~n este normala exterioar

a. Evident, domeniul D poate fi orice parte a corpului.
Dac
a consider
am un domeniu cilindric circular cu o baz
a centrat
a n punctul oarecare
(x0 , y0 , z0 ) de raz
a suficient de mic
a r cu generatoarele paralele cu versorul ~n si cu
n
altimea h si aplic
am relatia de mai sus, cu teorema de medie n integrale avem cu
notatii evidente
(cT )
2
n)r2 f (x000, y000, z000, t, ~n)r2
M0 r h = f (x00, y00, z00, t, ~
t
f (x , y , z , t, ~n )2rh + i(x , y , z , t)r2 h
acnd r 0, h 0 astfel nct
Imp
artind cu r2 si f
h
r
0 obtinem relatia care era
de asteptat f (x, y, z, t, ~n) = f (x, y, z, t, ~n).

Dac
a consider
am acum un tetraedru cu vrful n punctul oarecare (x0 , y0 , z0 ) , cu
muchiile plecnd din acest punct paralele cu axele de coordonate si cu a patra fata cu
aria a si cu normala exterioar
a ~n = nx~j + ny~j + nz~k si consider
am n
altimea tetraedrului
13.2. ECUATIA
TRANSFERULUI DE CALDUR
A
151
care pleac
a din vrf h suficient de mic
a si aplic
am relatia de bilant avem, dup
a aplicarea
teoremei de medie, ca mai sus si cu h 0 ,
f (x0 , y0 , z0 , t, ~n) f (x0 , y0 , z0 , t,~i)nx f (, , , , ~j)ny f (, , , , ~k)nz = 0
sau tinnd cont de proprietatea de mai nainte
f (x0 , y0 , z0 , t, ~n) = f (x0 , y0 , z0 , t,~i)nx + f (, , , , ~j)ny + f (, , , , ~k)nz .
Suntem astfel condusi s
a introducem un vector
~q(x, y, z, t) = qx (x, y, z, t)~i + qy (x, y, z, t)~j + qz (x, y, z, t)~k
astfel nct
f (x, y, z, t, ~n) = ~q(x, y, z, t)~n.
Cantitatea de c
aldur
a care se transfer
a prin suprafata S n unitatea de timp n
RR
~q(x, y, z, t)~nd. Din acest motiv,
directia normalei ~n este egal
a cu fluxul cmpului
S
cmpul ~q se numeste cmpul vectorial al fluxului de caldura.
Cmpul vectorial al fluxului de c

aldur
a ntr-un corp este evident legat de temperatura
punctelor sale. C
aldura, arat
a experienta, se transfer
a de la p
artile cu temperatur
a mai
ridicat
a spre cele cu temperatur
a mai joas
a. O m
asur
a a variatiei temperaturii ntr-un
punct este gradientul temperaturii n acel punct. Intr-o prim
a aproximatie suficient
a
pentru cele mai multe aplicatii practice se poate presupune c
a cmpul fluxului de c
aldur
a
depinde linear de gradientul temperaturii,
k
qx
xx
qy = kyx
qz
kzx
adic
a are loc o relatie de forma
T
kxy kxz
x
.
kyy kyz T
y
T
kzy kzz
z
Consideratii de ordin termodinamic arat

a c
a matricea tensorului termoconductibi-
lit
atii k este simetric
a. In cazul unui mediu izotrop, matricea acestui tensor se reduce la
produsul dintre o functie k, coeficientul de termoconductibilitate al mediului si matricea
unitate si deci se poate scrie
~q = k gradT.
152

DE ORDINUL 2
Aceasta este asa numita lege a lui Fourier. In acest caz ecuatia de bilant se scrie sub
forma
ZZZ
(cT )
dv =
t
ZZ
T
d +
k
n
ZZZ
idv,
sau aplicnd teorema Gauss-Ostrogradski

ZZZ
ZZZ
ZZZ
(cT )
div(k gradT )dv +
idv.
dv =
t
D
Cum domeniul D este arbitrar, rezult

a c
a temperatura trebuie s
a verifice ecuatia
(cT )
= div(k gradT ) + i.
t
In cazul unui mediu omogen si izotrop, c, , k sunt constante si obtinem ecuatia
1
T
= a2 T + i,
t
c
unde am notat a2 =
k
c
. Constanta a are dimensiunea LT 2 . Aceast

a ecuatie se numeste
ecuatia transferului de caldura sau simplu ecuatia caldurii.

Cum n ecuatie apare derivata
T
t
este clar c
a pentru a putea determina temperatura
n orice punct si orice moment este necesar s

a cunoastem temperatura la momentul
initial t = 0 : T (x, y, z, 0) = T0 (x, y, z).
Pe de alt
a parte este necesar s
a tinem cont de interactiunea dintre corpul studiat si
mediul nconjur
ator. Conform unei legii a lui Newton, cantitatea de c
aldur
a care trece
prin portiunea d din suprafata D a unui corp n unitatea de timp este proportional
a cu
diferenta dintre temperatura corpului T (x, y, z) n centrul portiunii d si temperatura
Te (x, y, z) a mediului exterior n acelasi punct considerat ca apartinnd exteriorului,
factorul de proportionalitate depinznd de gradul de izolare al suprafetei. Acesta poate
fi functie de punctul de pe suprafata sau poate fi constant pe ntreaga suprafata. Din
bilantul de c
aldur
a pe orice portiune S a lui D rezult
a
ZZ
ZZ
T
k d =
(T (x, y, z) Te (x, y, z, t)) d.
n
S
Cum S este arbitrar, rezult

a c
a pe suprafata D trebuie s
a aib
a loc relatia
k
T
= (T Te ) .
n
13.3. ECUATIA
UNDELOR SONORE
153
Dac
a = 0 , adic
a prin suprafata D nu se transfer
a c
aldur
a, pe suprafata D vom
avea conditia
T
n
= 0 , se spune c
a avem o problema de tipul lui Neuman. Dac
a = ,
adic
a suprafata D nu este deloc izolat
a, pe suprafata D vom avea conditia T = Te ,
se spune c
a avem o problema a lui Dirichlet.
Dac
a temperatura exterioar
a Te si intensitatea i a surselor interioare nu depind de
timp, este de asteptat c
a dup
a un anumit timp temperatura n punctele corpului nu se
mai modific
a n timp, adic
a devine, cum se spune, stationara. In acest caz problema
transferului stationar de c
aldur
a revine la rezolvarea ecuatiei lui Poisson
T (x, y, z) =
1
a2 c
i(x, y, z)
cu una din conditiile la frontier

a amintite. Se subntelege c
a valoarea initial
a a temperaturii nu mai conteaz
a.
Dac
a corpul care ocup
a domeniul D este o bar
a cilindric
a cu generatoarele paralele
cu axa Ox, dimensiunile unei sectiuni transversale fiind mici n comparatie cu lungimea
barei, dac
a presupunem c
a prin suprafata lateral
a nu are loc transfer de c
aldur
a, c
a
intensitatea surselor depinde numai de abscisa x a sectiunii transversale i(x, t), c
a temperatura initial
a depinde numai de abscisa sectiunii T0 (x) se poate presupune si c
a n
toate punctele unei sectiuni transversale temperatura este aceeasi T (x, t) . In acest caz
se obtine ecuatia unidimensional
a a transferului de c
aldur
a
T
2T
1
= a2 2 + i.
t
x
c
Aceasta trebuie rezolvat
a tinnd cont de conditia initial
a T (x, 0) = T0 (x) si de
conditiile la capete n cazul cnd bara este finit
a 0 x l. Aceste conditii la capete se
deduc usor din conditiile cazului general. Cazul stationar revine la rezolvarea ecuatiei
T 00 (x) =
1
a2 c
i(x)
cu conditii la capetele barei.
13.3
Ecuatia undelor sonore
O perturbatie oarecare, cum ar fi sunetul produs de o persoan

a, se propag
a n aer
sub forma undelor sonore. Dac
a ntr-un cap
at al unui tub cu gaz se misc
a un piston,
154

DE ORDINUL 2
perturbatia produs
a de acesta se propag
a de-a lungul tubului. Ne propunem s
a stabilim
ecuatiile care guverneaz
a un asemenea fenomen.
Presupunem c
a n starea de echilibru la momentul 0, aerul (gazul) are o densitate
0 constant
a n ntreaga mas
a. Dac
a consider
am n gaz o suprafata mic
a d de normal
a
~n particulele din partea unde este dirijat
a normala actioneaz
a asupra particulelor din
partea cealalt
a cu o forta p~nd , m
arimea p > 0 numindu-se presiune. Ea este nenul
a
chiar n pozitia de echilibru. Vom presupune c
a valoarea acesteia la echilibru p0 este
constant
a n ntreaga mas
a.
Vom raporta miscarea la un sistem de coordonate rectangular Oxyz cu versorii axelor
~ = X~i + Y ~j +
~i, ~j, ~k. O particul
a oarecare are la momentul 0 vectorul de pozitie R
Z~k. La momentul t aceeasi particul
a are vectorul de pozitie ~r = x~i + y~j + z~k, unde
coordonatele x, y, z sunt evident functii de coordonatele initiale X, Y, Z si timpul t.
~ = u~i + v~j + w~k este vectorul deplasare al particulei. Viteza
~ = ~r R
Vectorul U
particulei este ~v =
~
r
t
~
U
.
t
Avnd n vedere c
a dou
a particule oarecare distincte
trebuie considerate distincte tot timpul misc

arii, functiile amintite mai sus sunt bijectii,
adic
a se pot explicita si coordonatele initiale X, Y, Z ca functii de coordonatele x, y, z
si timpul t. In acest fel orice m
arime caracteristic
a a misc
arii poate fi exprimat
a fie
ca functie de coordonatele initiale X, Y, Z si timpul t, fie ca functie de coordonatele
x, y, z si timpul t . Coordonatele X, Y, Z si timpul t se numesc coordonate materiale sau
coordonate lagrangiene; coordonatele x, y, z si timpul t se numesc coordonate spatiale
~ = ~r R
~ ale particulelor sunt
sau coordonate euleriene. In cazul nostru deplas
arile U
mici de un ordin de m
arime astfel nct m
arimile de ordinul lui 2 vor fi neglijabile.
Din acest motiv este de preferat s

a folosim coordonatele materiale.
Datorit
a misc
arii, n punctul x, y, z corespunz
ator pozitiei la momentul t a particulei
care avea pozitia initial
a X, Y, Z, densitatea va avea valoarea (x, y, z, t) = (X, Y, Z, t),
n general diferit
a de valoarea 0 . Deasemenea presiunea va avea o valoare p(x, y, z, t) =
p(X, Y, Z, t), n general diferit
a de p0 . (Am notat functiile depinznd de x, y, z, t sau
X, Y, Z, t cu aceeasi liter
a pentru a nu complica notatia.) Abaterile densit
atii si presiunii
de la valorile de echilibru = 0 , p = p p0 vor fi tot mici de ordinul de m
arime
. Intre presiune si densitate exist
a o relatie de forma p = p(). Dac
a am considera c
a
13.3. ECUATIA
UNDELOR SONORE
155
miscarea este izoterm

a, cum a considerat Newton, am avea o relatie de forma
p=
p0
.
0
Experienta arat
a c
a miscarea nu este izoterm
a, ci adiabatic
a: deplas
arile sunt mici, dar
mult mai mari dect drumul liber mijlociu parcurs de moleculele de gaz n miscarea
termic
a, asa c
a n timpul misc
arii nu are loc un schimb de c
aldur
a. Vom presupune
valabil
a relatia
p=
p0
,
0
fiind o constant
a care pentru aer are valoarea = 1.4. Rezult
a c
a ntre abaterile
presiunii si densit
atii de la valorile de echilibru vom avea relatia
p =
p0
.
0
(Am tinut cont c

a pentru u mic avem (1 + u)
= 1 + u. )
Particulele care la momentul initial 0 ocup
a un domeniu D(0) vor avea masa m(D(0)) =
R
0 dV . La momentul t aceste particule vor ocupa un domeniu D(t) si vor avea masa
R
m(D(t)) =
(x, y, z, t)dv. Cum iacobianul
D(0)
D(t)
D(x, y, z)
=
D(X, Y, Z)
x
X
x
Y
x
Z
y
X
y
Y
y
Z
z
X
z
Y
z
Z

u
u
1 + X
Y

v
v
= X
1 + Y

w
w
X
Y
u
Z
v
Z
1+
se poate scrie, abstractie f

acnd de termenii de ordinul lui 2
w
Z
D(x, y, z)
u
v
w
~
=1+
+
+
= 1 + DIV U
D(X, Y, Z)
X Y
Z
vom avea
m(D(t)) =
(x, y, z, t)dv =
D(t)
~
(X, Y, Z, t)(1 + DIV U)dV.
D(0)
Not
am cu initiale mari operatorii diferentiali n raport cu variabilele X, Y, Z.
Masa se conserv
a n timpul misc
arii si deci vom avea pentru orice domeniu D(0)
Z
D(0)
0 dV =
D(0)
~ )dV.
(X, Y, Z, t)(1 + DIV U

DE ORDINUL 2
156
Rezult
a asa numita ecuatie de continuitate n coordonate materiale pe care trebuie s
ao
verifice densitatea si deplasarea:
~ ),
0 = (X, Y, Z, t)(1 + DIV U
sau n abaterea densit
atii
~ = 0.
+ 0 DIV U
Particulele care la momentul 0 ocup
a domeniul D(0) au la momentul t cantitatea de
miscare
~
H(D(0))
=
~
U
dv =
(x, y, z, t)
t
D(t)
(X, Y, Z, t)
~
U
~ )dV,
(1 + DIV U
t
D(0)
sau tinnd cont de ecuatia de continuitate

~
H(D(0))
=
~
U
dV.
t
D(0)
Fortele care actioneaz

a asupra particulelor din domeniul D(0) la momentul t sunt
datorate presiunii din partea particulelor exterioare (neglij
am fortele exterioare cum ar
fi de exemplu greutatea gazului)
F~ (D(0)) =
p(x, y, z, t)~nd =
D(t)
grad pdv =
D(t)
grad pdv.
D(t)
Cum avem
p
u
p v
p w p
p
=
(1 +
)+
+
=
X
x
X
y X z X
x
si relatiile analoage, adic
a GRAD p(X, Y, Z, t)
= grad p(x, y, z, t), expresia fortelor este
F~ (D(0)) =
~ )dV.
GRAD p(X, Y, Z, t)(1 + DIV U
D(0)
Dac
a nu am neglija fortele exterioare, ar mai trebui ad
augat un termen de forma
R
f~(X, Y, Z, t)0 dV , f~ fiind densitatea fortelor exterioare.
D(0)
Conform teoremei variatiei cantit

atii de miscare avem
13.3. ECUATIA
UNDELOR SONORE
157
d ~
H(D(0)) = F~ (D(0)),
dt
sau
Z
~
2U
0 2 dV =
t
D(0)
~
GRAD p(X, Y, Z, t)(1 + DIV U)dV.
D(0)
Domeniul D(0) fiind oarecare, obtinem ecuatia de miscare

0
~
2U
~)
= GRAD p(X, Y, Z, t)(1 + DIV U
= GRAD p(X, Y, Z, t),
t2
sau
0
~
p0
2U
=
GRAD .
t2
0
Dac
a n ultima relatie aplic
am operatorul DIV si tinem cont de ecuatia de continuitate, obtinem ecuatia verificat
a de abaterea densit
atii
2
p0
t2
0
si ecuatia verificat
a de abaterea presiunii
2 p
p0
p,

2
t
0
unde am notat prin operatorul DIV GRAD. In cazul unui tub dispus dup
a axa
Ox = OX acesta devine
2
X 2
Dac
a aplic
am ecuatiei de miscare
0
~
2U
p0
= GRAD
2
t
0
operatorul ROT si tinem cont c

a ROT GRAD = 0 rezult
a c
a
ROT ~v = 0 , adic
a
ROT ~v = const. Presupunnd c

a la momemtul initial ROT ~v = 0 rezult
a c
a aceast
a
relatie va avea loc la orice moment si deci exist
a o functie (X, Y, Z, t) astfel nct ~v =
~
U
t
= GRAD . Functia (X, Y, Z, t) determinat

a abstractie f
acnd de o functie de timp
+ p00 ) = 0,
se numeste potentialul miscarii. Din ecuatia de miscare rezult
a GRAD(0
t
+ p00 = 0. Dac
si deci putem scrie 0
a ecuatiei de continuitate aplic
am
t
ecuatia verificat
a de potentialul misc
arii
obtinem
158

DE ORDINUL 2
2
p0
= 0.
t2
0
2~
atii prin
Dac
a n ecuatia de miscare 0 tU2 = p00 GRAD nlocuim abaterea densit
valoarea dat
a de ecuatia de continuitate, obtinem
0
~
2U
~ + ROT ROT U
~ .
~ = p0 U
=
p
GRAD
DIV
U
0
t2
Din relatia ROT ~v =
~ = 0 rezult
ROT U
a c
a dac
a la momentul initial avem
~ = 0 vom avea aceeasi relatie la orice moment si vectorul deplasare verific

ROT U
a
ecuatia
~
2U
p0 ~
= 0.
U
2
t
0
Am obtinut faptul c
a n fenomenul studiat, abaterile densit
atii si presiunii, potentialul
misc
arii si componentele vectorului deplasare sau vitez
a satisfac o aceeasi ecuatie de
forma
2u
a2 u = 0,
t2
unde constanta a =
q
p00 are evident dimensiunea LT 1 a unei viteze. Ea se numeste
viteza sunetului. Ecuatia de mai sus se numeste ecuatia undelor sonore. Dac
a nu am fi
neglijat fortele exterioare, n dreapta ecuatiei ar fi ap
arut un termen legat de densitatea
f . O ecuatie asem
an
atoare se obtine si n cazul undelor electromagnetice, din acest
motiv ecuatia este numit
a pur si simplu ecuatia undelor.
Pentru aer, unde = 1.4, p0 = 1 atm = 1.01 105 N/m2 , 0 = 1.29kg/m3 g
asim
pentru viteza sunetului valoarea a

a
= 332 m/s . Newton, presupunnd miscarea izoterm
obtinuse valoarea a
= 280 m/s.
Dac
a lu
am ca necunoscute abaterea presiunii p si vectorul vitez
a ~v vom avea sistemul
de ecuatii cu derivate partiale de ordinul nti
p + a2 DIV ~v = 0
0
t
~v + 1 GRAD p = 0
t
Vom semnala acum o important

a consecinta a ecuatiilor de miscare stabilite. Dac
a
nmultim scalar cu ~v =
~
U
t
v
+ GRAD p = 0 , tinem cont de formula
ecuatia 0 ~
t
~ = 1 p obtinem
DIV(
p~v) = p DIV ~v + ~v GRAD p si de ecuatia de continuitate DIV U
p0
13.3. ECUATIA
UNDELOR SONORE
159
1 2 1 1 2
p~v) = 0,
p + DIV (
0~v +
2
2 p0
sau
E
+ DIV(
p~v) = 0,
t
unde
1 1 2
1
p
E = 0~v 2 +
2
2 p0
este evident densitatea energiei. Ecuatia stabilit
a este forma local
a a conserv
arii energiei.
De aici obtinem forma integral
a
EdV =
p~v ~nd,
adic
a viteza de variatie a energiei oric
arui domeniu este egal
a cu minus fluxul prin
frontiera domeniului al vectorului p~v , vector numit vectorul lui Umov.
Cum miscarea unui punct material este determinat
a de cunoasterea pozitiei si a
vitezei sale initiale, este de asteptat ca si aici din ecuatia
~
2U
t2
~ = 0 si din
p00 U
~
~
Y, Z, 0), tU (X, Y, Z, 0) s
cunoasterea valorilor initiale U(X,
a putem determina valorile
~
Y, Z, t) la orice moment. De aici rezult
lui U(X,
a c
a la fel din ecuatia
2
t2
p00 si din
(X, Y, Z, 0) este de asteptat ca s

cunoasterea valorilor initiale (X, Y, Z, 0),
a putem
t
determina valorile (X, Y, Z, t) la orice moment. La fel n ce priveste abaterea presiunii

sau potentialul. Am considerat c
a miscarea are loc n ntreg spatiul.
In cazul unui tub de sectiune S dispus dup
a axa OX = Ox toate m
arimile considerate
mai sus vor fi functii numai de abscisa x a unei sectiuni si de timp si vor verifica ecuatii
de ordinul doi lineare de forma
2
2u
2 u
= 0.
a
t2
x2
La aceast
a ecuatie trebuie atasate conditii initiale u(x, 0) = u0 (x),
u(x,0)
t
= v0 (x).
In cazul unui tub de sectiune S dispus dup

a axa OX = Ox ntre x = 0 si x = l la
conditiile initiale de mai sus trebuie ad
augate conditii care s
a precizeze comportarea la
capete. Aceste conditii se numesc conditii la limita. Dac
a de exemplu, capetele tubului
sunt nchise atunci trebuie verificate conditii de forma

DE ORDINUL 2
160
u(0, t) = u(l, t) = 0, v(0, t) = v(l, t) = 0,
(0, t)
x
(l, t)
x
p
= 0, x
(0, t) =
(0, t)
x
(l, t)
x
= 0.
p
(l, t)
x
= 0,
Dac
a capetele tubului sunt deschise, atunci trebuie verificate conditii de forma
u
(0, t)
x
u
(l, t)
x
v
= 0, x
(0, t) =
v
(l, t)
x
= 0,
(0, t) = (l, t) = 0, p(0, t) = p(l, t) = 0,

(0, t) = (l, t) = 0.
Dac
a la cap
atul x = 0 al tubului avem un piston de mas
a neglijabil
a sustinut de un
arc cu coeficientul de elasticitate atunci vom avea conditii de forma
u
(0, t)
x
2 p
u(0, t)
Sp0
v
= 0, x
(0, t)
2
v(0, t)
Sp0
= 0, t2 (0, t)
(0, t)
S0 x
= 0,
p
(0, t) S0 x
(0, t) = 0, t2 (0, t) S0
(0, t) = 0.
x
La fel pentru cap
atul x = l cu deosebirea c
a semnul - se nlocuieste cu +. In relatiile
t2
scrise, v este componenta vitezei.
13.4
Ecuatia oscilatiilor transversale ale unei corzi
Prin coarda se ntelege un mediu continuu unidimensional, omogen, elastic, perfect

flexibil. Unidimensional nseamn
a faptul c
a lungimea corzii este mult mai mare n comparatie cu dimensiunile sectiunii sale. Omogen nseamn
a faptul c
a vom presupune c
a
peste tot sectiunea corzii este aceeasi si c
a densitatea corzii-masa unit
atii de volumeste o constant
a . Perfect flexibil nseamn
a faptul c
a dac
a lu
am un punct M pe coard
a
actiunea partii din dreapta punctului M asupra p
artii din stnga punctului M poate
fi reprezentat
a numai printr-o forta (vom ar
ata c
a aceasta trebuie s
a fiedirijat
a dup
a
tangenta la coard
a n punctul M), deci coarda nu opune nici o rezistenta la ncovoieri.
Elastic nseamn
a c
a acea forta este dup
a legea lui Hooke proportional
a cu alungirea
relativ
a a corzii n punctul M. Vom presupune c
a n pozitia de echilibru coarda este
dispus
a dup
a axa Ox si c
a ea este tensionat
a, adic
a portiunea din dreapta punctului M
de abscis
a x actioneaz
a asupra portiunii din stnga punctului M cu o forta T0 i , i
fiind versorul axei Ox, T0 o constant
a. Vom studia numai oscilatiile transversale ale
corzii, adic
a vom presupune c
a punctul M care n pozitia de echilibru avea vectorul de
13.4. ECUATIA
OSCILATIILOR
TRANSVERSALE ALE UNEI CORZI
161

pozitie x i , la momentul t n timpul oscilatiilor va avea vectorul de pozitie x i + u(x, t)
a n punctul
unde u(x, t) este un vector perpendicular pe Ox. Vectorul tangent la coard

M la momentul t este i + u(x,t)
. Portiunea
echilibru ocupa segmentul (x, x+dx)
x
q carela
)2 dx. Vom presupune c

va avea la momentul t lungimea ds = 1 + ( u(x,t)
a oscilatiile
x
)2 este neglijabil
sunt n asa fel nct m
arimea ( u(x,t)
a. In acest caz ds dx, adic
a n
x
timpul oscilatiilor alungirea relativ
a este nul
a si deci m
arimea fortei cu care portiunea
din dreapta punctului M actioneaz
a asupra portiunii din stnga nu depinde de timp,
ci cel mult de abscis

a. S
a not
am cu F (x, t) forta cu care portiunea din dreapta abscisei
x actioneaz
a asupra portiunii din stnga abscisei x. Conform principiului actiunii si
reactiunii, portiunea din stnga abscisei x va actiona asupra portiunii din dreapta cu
forta F (x, t). La momentul t n oscilatie punctul M va avea viteza u(x,t)

si accelert
atia
2 u(x,t)
.
t2
Pentru a g
asi ecuatiile de miscare vom aplica teoremele fundamentale ale
mecanicii pentru o portiune oarecare de coard

a cuprins
a ntre abscisele x1 < x2 . Conform teoremei variatiei cantit
atii de miscare, derivata cantit
atii de miscare a unui sistem
este egal
a cu suma fortelor care actioneaz
a asupra sistemului. In cazul nostru vom avea
d
dt
Zx2
x1
Zx2

u(x, t)
dx = F (x2 , t) F (x1 , t) + f (x, t)dx.

t
x1
Am notat prin f (x, t) densitatea fortelor exterioare care actioneaz

a n punctul de abscis
a x la momentul t asupra corzii. Cum putem scrie
Zx2
x1
Zx2
Zx2
F (x, t)
2 u(x, t)
dx + f (x, t)dx
dx =
2
t
x
x1
x1
a c
a trebuie s
a avem
si cum intervalul (x1 , x2 ) este arbitrar rezult
2 u(x, t)
F (x, t)
f (x, t).
=
t2
x
Conform teoremei variatiei momentului cinetic, derivata momentului cantit
atii de miscare a unui sistem este egal
a cu momentul rezultant al fortelor care actioneaz
a asupra
sistemului. In cazul nostru vom avea
d
dt
Zx2
x1
u(x, t)

dx = (x2 i + u(x2 , t)) F (x2 , t)
(x i + u(x, t))
t

DE ORDINUL 2
162

(x1 i + u(x1 , t)) F (x1 , t) +
Zx2

(x i + u(x, t)) f (x, t)dx
x1
sau
Zx2
x1
Zx2
2 u(x, t)

(x i + u(x, t))
dx =
(x i + u(x, t)) F (x, t) dx+
t2
x
x1
Zx2

(x i + u(x, t)) f (x, t)dx
x1
Cum intervalul (x1 , x2 ) este arbitrar, rezult

a
2 u(x, t)
u(x, t)
(x i + u(x, t))
=( i +
) F (x, t)+
2
t
x
F (x, t)

+(x i + u(x, t))
+ (x i + u(x, t)) f (x, t)
x
Tinnd
cont de prima relatie obtinut

a avem
u(x, t)
(i +
) F (x, t) = 0
x
a dup
a tangent
a si dac
a not
am cu T (x) m
arimea sa
adic
a forta F (x, t) este dirijat
independent
a de timp avem
u(x, t)
F (x, t) = T (x)( i +
).
x
Introducnd n prima relatie avem
2 u(x, t)
2 u(x, t)
u(x, t)
0
) + T (x)
= T (x)( i +
+ f (x, t)
2
2
t
x
x
Presupunnd c
a forta exterioar
a este si ea transversal
a rezult
a c
a T (x) este o constant
a
a
si ea nu poate fi dect tensiunea care era la echilibru T0 . Rezult
sau notnd a2 =
T0
2 u(x, t)
2 u(x, t)
=
T
+
f (x, t)
0
t2
x2
avem ecuatia verificat

a de u(x, t)
2 u(x, t)
2 u(x, t)
=a
+ f (x, t)
2
2
t
x
13.4. ECUATIA
OSCILATIILOR
TRANSVERSALE ALE UNEI CORZI
163
Notnd cu u(x, t) si f (x, t) componentele corespunz

atoare lui u(x, t) respectiv f (x, t) pe
una din directiile transversale avem pentru fiecare din ele asa numita ecuatie a oscilatiilor
corzii
2
2 u(x, t)
2 u(x, t)
=
a
+ f (x, t)
t2
x2
q
2 L2
= TL adic
a a unei viteze.
M
arimea introdus
a a are dimensiunea MLT
ML3
Ca s
a putem cunoaste oricare component
a u(x, t) trebuie s
a stim valorile initiale
u(x, 0) = u0 (x),
u(x, 0)
= v0 (x)
t
ale pozitiei si vitezei initiale. Cnd coarda este fixat

a la capete avem conditiile la capete
u(0, t) = 0, u(l, t) = 0.
Cnd capetele corzii se misc
a dup
a anumite legi avem conditii la capete de forma
u(0, t) = 1 (t), u(l, t) = 2 (t).
)2 ,
Elementul corzii cuprins n intervalul (x, x+dx) are energia cinetic
a dT = 12 dx( u(x,t)
t
Rl 2
) dx. Enerdeci ntreaga coard
a cuprins
a n (0, l) are energia cinetic
a T = 12 ( u(x,t)
t
0
gia potential
a a corzii este egal
a cu opusul lucrului mecanic necesar aducerii corzii din
pozitia de echilibru n pozitia dat
a. Asupra elementului (x, x + dx) actioneaz
a forta
u(x,t)
T0 i + u(x+dx)
T0 i + u(x)
= T0 x
dx. In timpul (t, t + dt) elemen2
x
x
tul se deplaseaz
a cu
u(x,t)
dt.
t
Deci lucrul mecanic efectuat de fortele interioare n acest
interval de timp este

Zl
0
l

Zl
2 u(x, t) u(x, t)
u u
2 u(x, t) u(x, t)
T0
dt T0
dxdt = T0
dxdt =
x2
t
x t 0
xt
x
0
!2
l
Zl
1
u(x, t) u(x, t)
u(x, t)
T0
dxdt.
= T0
dt
x
t
2 t
x
0
In intervalul de timp (0, t) lucrul mecanic al fortelor interioare va fi
Z l !2 t
Z t l
u(x, t) u(x, t)
1
u(x, t)
dx + T0
T0
dt =
2
x
x
t

DE ORDINUL 2
164
1
= T0
2
Z l !2
Z t l
u(x, t) u(x, t)
u(x, t)
dx + T0
dt
x
x
t
0
Am tinut cont c
a la echilibru u(x, t) = 0. Cnd coarda este fixat
a la capete
u(l,t)
t
u(0,t)
t
= 0,
= 0 si lucrul mecanic necesar fortelor interioare s

a aduc
a coarda din pozitia de
echilibru n pozitia curent

a este
1
T0
2
Z l !2
u(x, t)
dx
x
0
Deci enegia potential

a a fortelor interioare este
1
U = T0
2
Z l !2
u(x, t)
dx
x
0
si deci energia total

a a coardei este
1
E = T + U = T0
2
Z l !2
Z l !2
1
u(x, t)
u(x, t)
dx +
dx.
x
2
t
0
13.5
Ecuatia oscilatiilor transversale ale membranei
Prin membrana se ntelege un mediu continuu bidimensional, omogen, elastic, perfect

flexibil. Prin bidimensional se ntelege faptul ca membrana are de fapt forma unei
suprafete cu grosimea foarte mic
a. Omogen nseamn
a faptul c
a vom presupune c
a peste
tot grosimea membranei este aceeasi si c
a densitatea superficial
a a membranei-masa
unit
atii de arie-este o constant
a . Perfect flexibil nseamn
a faptul c
a dac
a lu
am un punct
M pe membran
a si n acest punct consider
am o sectiune curbilinie, actiunea partii din
dreapta punctului M asupra p
artii din stnga punctului M poate fi reprezentat
a numai
printr-o forta dirijat
a dup
a normala la sectiune n punctul M si situat
a n planul tangent
la membran
a n punctul M, deci membrana nu opune nici o rezistenta la ncovoieri si la
compresiuni. Elastic nseamn
a c
a acea forta este dup
a legea lui Hooke proportional
a cu
alungirea relativ
a a sectiunii n punctul M. Vom presupune c
a n pozitia de echilibru
membrana este dispus
a dup
a planul Oxy si c
a ea este tensionat
a uniform, adic
a dac
a
lu
am un punct M pe membran
a si n acest punct consider
am o sectiune curbilinie de
lungime ds, portiunea din dreapta punctului M actioneaz
a asupra portiunii din stnga
13.5. ECUATIA
OSCILATIILOR
TRANSVERSALE ALE MEMBRANEI
165
punctului M cu o forta de m
arime T0 ds, T0 o constant
a, dirijat
a dup
a normala la
sectiune. Cu o precizie satisf
ac
atoare membranele de cauciuc reprezint
a modelul unor
asemenea membrane.
Vom presupune c
a asupra membranei actioneaz
a o forta normal
a la planul de echili
bru p(x, y, t) k . Vom studia numai oscilatiile transversale ale membranei, adic
a vom
presupune c
a punctul M care n pozitia de echilibru avea vectorul de pozitie x i + y j ,
la momentul t n timpul oscilatiilor va avea vectorul de pozitie x i + y j + u(x, y, t) k
unde u(x, y, t) k este un vector perpendicular pe Oxy. S

a consider
am o portiune din
membran
a care n pozitia de echilibru ocup
a n planul Oxy domeniul D cu frontiera
r = x(s) i + y(s) j , s fiind abscisa curbilinie pe D. La

D de ecuatie parametric
a
momentul t aceast
a portiune de membran
a va ocupa suprafata D0 cu ecuatia paramet
r = x i + y j + u(x, y, t) k , (x, y) D. Frontiera acestei portiuni este curba

ric
a
D0 cu ecuatia parametric
r = x(s) i + y(s) j + u(x(s), y(s), t) k . Vom presupune
a
c
a vibratiile membranei sunt n asa fel nct se pot neglija m
arimile de ordinul doi n
raport cu
u u
, .
x y
In acest caz elementul de arc pe curba D0 coincide cu elementul de
arc de pe curba D, deci m

arimea tensiunii nu va depinde de timp, ea fiind cel mult
de forma T (x, y). Deasemenea elementul de arie de pe D0 coincide cu dxdy. Versorul
tangentei la curba D0 n punctul de abscis
a s este
u 0
u 0
0
0
x (s) +
y (s) k .
(s) = x (s) i + y (s) j +
x
y
Versorul normalei la suprafata D0 n acelasi punct este
u
(s) =
i
j + k.
x
y
Cei doi versori fiind perpendiculari, tensiunea care actioneaz
a asupra elementului de
lungime ds din acest punct va fi
u
u
0
0
+ y (s)
k ds =
T (x(s), y(s)) (s) (s)ds = T (x(s), y(s)) ne (s) + x (s)
y
x
h
i
= T (x(s), y(s)) ne (s) + grad u.ne (s) k ds
ne (s) fiind versorul normalei exterioare la D n punctul de abscis

a s. Scriind teorema
variatiei cantit
atii de miscare, vom avea
ZZ 2
Z
ZZ
h
dxdy
k
=
T
(x(s),
y(s)
n
(s)
+
grad
u.
n
(s)
k
ds
+
p(x,
y,
t)dxdy
k
e
e
t2
D
166

DE ORDINUL 2
unde am notat cu p(x, y, t)dxdy k forta exterioar

a care actioneaz
a asupra elementului
de arie dxdy al suprafetei D0 . Dup
a formula lui Gauss-Ostrogradski vom avea
ZZ 2
ZZ
ZZ
dxdy k =
grad T (x, y)dxdy +
div (T (x, y) grad u(x, y)) dxdy k +
2
t
D
D
D
ZZ
p(x, y, t)dxdy k .
+
D
Cum domeniul D este arbitrar, rezult

a c
a n tot domeniul ocupat de membran
a vom
avea
2u
= div (T (x, y) grad u(x, y)) + p(x, y, t),
t2
grad T (x, y) = 0.
Din a doua relatie rezult

a c
a T (x, y) este peste tot constant egal evident cu m
arimea
initial
a a tensiunii T0 . Prima relatie devine
2u
= a2 4u + p(x, y, t),
t2
unde am notat a2 =
T0
,
constanta a avnd dimensiunea unei viteze LT 1 .
Dac
a renot
am cu D domeniul ocupat de proiectia membranei pe planul Oxy problema determin
arii vibratiilor membranei revine la determinarea functiei u(x, y, t) care
n domeniul D verific
a ecuatia de mai sus. Trebuie s
a ne mai d
am pozitia initial
a
u(x, y, 0) = u0 (x, y), (x, y) D
si viteza initial
a
u
= v0 (x, y), (x, y) D.
t t=0
Dac
a pe frontiera domeniului D membrana este fixat
a, atunci vom avea si conditia la
limit
a
u(x, y, t)|(x,y)D = 0.
13.6
Ecuatia oscilatiilor longitudinale ale unei bare
Studiem acum oscilatiile longitudinale ale unei bare elasice omogene dispus
a dup
a
segmentul (0, l) al axei reale. Punctele sectiunii de abscis
a x vor suferi deplas
ari de
13.6. ECUATIA
OSCILATIILOR
LONGITUDINALE ALE UNEI BARE
167
m
arime u(x, t) de-a lungul barei. Elementul de bar
a din intervalul initial (x, x + dx) se
va g
asi la momentul t n intervalul
(x + u(x, t), x + dx + u(x + dx, t)) = (x + u(x, t), x + dx + u(x, t) +
u(x, t)
dx).
x
Alungirea specific
a a acestui element va fi
[x + dx + u(x, t) +
u(x,t)
dx
x
dx
(x + u(x, t))] dx
u(x, t)
.
x
Ca atare dup
a legea lui Hooke, portiunea de bar
a din dreapta sectiunii de abscis
a x va
actiona asupra portiunii din stnga sectiunii de abscis
a x cu o forta egal
a cu ES u(x,t)
x
dirijat
a dup
a Ox, E fiind modulul lui Young corespunz
ator materialului barei, S fiind
aria sectiunii barei. Pentru a fi n conditiile de linearitate cerute de legea lui Hooke vom
presupune c
a
u(x,t)
x
este asa de mic nct putem neglija p

atratul s
au si produsele n care
apare el mpreun
a cu alte derivate. In aceste conditii sectiunea S este practic constant
a.
Dac
a not
am cu 0 densitatea n starea neperturbat
a ntr-o sectiune oarecare si cu (x, t)
densitatea n sectiunea de absciis
a x la momentul t scriind c
a masa se conserv
a vom
avea
(x, t)(dx +
u(x, t)
dx)S = 0 dxS
x
de unde
(x, t) =
0
1+
u(x,t)
x
u(x, t)
0 1
x
Dac
a aplic
am teorema cantit
atii de miscare portiunii de bar
a cuprins
a ntre sectiunile
x1 < x2 vom avea
d
dt
Zx2
x1
Zx2
u(x, t)
u(x, t)
u(x2 , t)
u(x1 , t)
0 1
S
dx = ES
ES
+ 0 Sf (x, t)dx
x
t
x
x
x1
sau neglijnd produsele despre care am amintit

Zx2
x1
2 u(x, t)
0 S
dx = ES
t2
Zx2
x1
2 u(x, t)
dx +
x2
Zx2
0 Sf (x, t)dx.
x1
Am notat prin f (x, t) m

arimea fortei exterioare dirijat
a dup
a Ox care actioneaz
a asupra
unit
atii de mas
a initial
a a barei. Cum intervalul (x1 , x2 ) este arbitrar rezult
a
2 u(x, t)
E 2 u(x, t)
=
+ f (x, t),
t2
0 x2

DE ORDINUL 2
168
sau notnd a2 =
E
0
2
2 u(x, t)
2 u(x, t)
=
a
+ f (x, t).
t2
x2
q
2 L2
= LT 1 , adic
a dimensiunea unei
Constanta a introdus
a are dimensiunea MLT
ML3
viteze.
Dac
a deriv
am relatia de mai sus n raport cu x avem
2 u(x,t)
2 u(x,t)
f (x, t)
2
x
x
=a
+
2
2
t
x
x
si cum
0 (x, t)
u(x, t)
=
x
0
obtinem c
a densitatea verific
a o ecuatie de aceasi form
a
2
2 (x, t)
f (x, t)
2 (x, t)
=
a
.
0
2
2
t
x
x
Functia u(x, t) trebuie determinat

a cnd cunoastem valorile initiale u(x, 0) = u0 (x),
u(x,0)
t
= v0 (x) si anumite relatii la capete. Dac

a extremitatea stng
a x = 0 este fixat
a
atunci u(0, t) = 0. Dac

a extremitatea stng
a se misc
a dup
a o anumit
a lege atunci
u(0, t) = 1 (t). Dac
a extremitatea dreapt
a x = l este liber
a si nu exist
a nici o forta
= 0,
exterioar
a atunci tensiunea n aceast
a sectiune este nul
a si deci avem ES u(l,t)
x
= F (t). Dac
dac
a asupra cap
atului x = l actioneaz
a o forta F (t) atunci ES u(l,t)
a
x
=
extremitatea dreapt
a x = l este legat
a elastic la un sistem mobil atunci ES u(l,t)
x
k(u(l, t) (t)), k fiind coeficientul de elasticitate, iar (t) dnd miscarea sistemului.
13.7
Ecuatiile de miscare ale unui fluid perfect
Prin fluid perfect se ntelege un mediu continuu n care au loc deformatii mari si n
care dac
a consider
am ntr-un punct M(x, y, z) un element de suprafata d de versor al
n atunci actiunea fluidului din partea n care este dirijat

a normala asupra
normalei
n d. p(x, y, z, t)
fluidului din cealalt
a parte se reduce la o forta egal
a cu p(x, y, z, t)
se numeste presiune si este nenul
a chiar n starea de echilibru a fluidului. Altfel spus n
fluidele perfecte nu exist
a vscozitate.
O particul
a fluid
a care la momentul initial are vectorul de pozitie R = X i +Y j +
Z k va avea la momentul t vectorul de pozitie

r = x i + y j + z k unde x, y, z sunt
13.7. ECUATIILE
DE MI
SCARE ALE UNUI FLUID PERFECT
169
functii de X, Y, Z, t
x = x(X, Y, Z, t)
y = y(X, Y, Z, t)
z = z(X, Y, Z, t)
Avnd n vedere c
a dou
a particule oarecare distincte trebuie considerate distincte tot
timpul misc
arii, functiile amintite mai sus sunt bijectii, adic
a se pot explicita si coordonatele initiale X, Y, Z ca functii de coordonatele x, y, z si timpul t
X = X(x, y, z, t)
Y
= Y (x, y, z, t)
Z = Z(x, y, z, t).
In acest fel orice m
arime caracteristic
a a misc
arii poate fi exprimat
a fie ca functie de
coordonatele initiale X, Y, Z si timpul t, fie ca functie de coordonatele x, y, z si timpul
t . Coordonatele X, Y, Z si timpul t se numesc coordonate materiale sau coordonate
lagrangiene; coordonatele x, y, z si timpul t se numesc coordonate spatiale sau coordonate
euleriene.
Determinantul functional
J=
D(x, y, z)
D(X, Y, Z)
va p
astra semn constant si cum la momentul t = 0 el este egal cu 1, rezult
a c
a va fi
totdeuna strict pozitiv.
Dat fiind c
a n fluide deformatiile sunt mari sunt de preferat coordonatele euleriene.
Viteza unei particole fluide care la momentul initial ocupa pozitia (X, Y, Z) va fi n
coordonale lagrangiene
x(X, Y, Z, t)
y(X, Y, Z, t)
dz(X, Y, Z, t)
=
i +
j +
k.
V (X, Y, Z, t) =
t
t
t
t
Inlocuind X, Y, Z ca functii de x, y, z obtinem pentru vitez
a expresia n coordonate
euleriene
V (x, y, z, t) = u(x, y, z, t) i + v(x, y, z, t) j + w(x, y, z, t) k .
170

DE ORDINUL 2
Dac
a cunoastem componentele euleriene ale vitezei atunci cunoastem miscarea particolelor fluide pentru c
a traiectoria particolei care la momentul initial se g
asea n (X, Y, Z)
este solutia sistemului de ecuatii diferentiale de ordinul nti
dx
dy
dz
=
=
= dt
u(x, y, z, t)
u(x, y, z, t)
u(x, y, z, t)
care verific
a conditia initial
a x(0) = X, y(o) = Y , z(0) = Z.
Prin linii de curent, respectiv suprafete de curent se nteleg liniile respectiv suprafetele
care la un moment dat sunt tangente la vectorul vitez
a. Evident suprafetele de curent
sunt generate de linii de curent. O linie de curent este solutie a sistemului
dy
dz
dx
=
=
u(x, y, z, t)
u(x, y, z, t)
u(x, y, z, t)
n care t este un parametru.
Coordonatele euleriene permit s
a definim misc
arile stationare sau permanente. Anume,
miscare stationar
a sau permanent
a este acea miscare n care viteza n orice punct legat
rigid de sistemul de referinta nu depinde de timp, altfel spus conponentele vitezei depind
numai de x, y, z si nu de timp. In cazul misc
arilor stationare liniile de curent coincid cu
traiectoriile.
In cazul coordonatelor lagrangeiene derivata unei m
arimi n raport cu timpul pentru
o particol
a fixat
a este pur si simplu o derivat
a partial
a n raport cu timpul. Derivata
unei m
arimi n raport cu timpul pentru o particol
a fixat
a se numeste derivata totala
sau derivata materiala. Dac
a o m
arime scalar
a f (x, y, z, t) este exprimat
a n coordonate
euleriene derivata sa material
a este
df
f f
f
f
=
+
u(x, y, z, t) +
v(x, y, z, t) +
w(x, y, z, t)
dt
t
x
y
z
sau
f
df
=
+ V grad f.
dt
t
In cazul m
arimilor vectoriale trebuie aplicat
a aceast
a relatie pentru fiecare component
a.
In particular, pentru acceleratia unei particole, derivata material
a a vitezei particolei,
obtinem
dV
V
a =
=
+ (V )V
dt
t
13.7. ECUATIILE
DE MI
171
unde am introdus operatorul de derivare n directia lui V
+ j
+ k
)=u
+v
+w .
V = (u i + v j + w k )( i
x
y
z
x
y
z
Cum
( V ) V = (grad V 2 ) + rot V V
2
rezult
a pentru acceleratie
dV
V
1
a =
=
+ (grad V 2 ) + rot V V .
dt
t
2
Dac
a consider
am o suprafata variabil
a (t) de ecuatie
G(x, y, z, t) = 0
n,
n fiind normala la suprafata
ale c
arei puncte se deplaseaz
a cu o vitez
a W = W
scriind c
a la momentul t + dt punctul se afl
a pe suprafata vom avea neglijnd termenii
de ordin superior lui dt
G(x + Wx dt, y + Wy dt, z + Wz dt, t + dt) =
= G(x, y, z, t) +
G
G
G
G
dt +
Wx dt +
Wy dt +
Wz dt = 0
t
x
y
z
si deci
G
+ W grad G = 0
t
adic
a m
arimea vitezei de deplasare este
W =
G
t
|grad G|
Pentru particolele care se afl

a tot timpul pe suprafata vom avea
dG G
=
+ V grad G = ( V W ) grad G = 0
dt
t
adic
a avem conditia
V
n = W
n.
In cazul unei suprafete fixe vom avea conditia
V
n = 0.
172

DE ORDINUL 2
De asemenea vom avea formule speciale pentru calculul derivatei n raport cu timpul
pentru integralele pe domenii materiale sau pe suprafete materiale. Pentru integrala
Z
I(t) =
(x, y, z, t)dv
D(t)
vom avea ntr-o deducere euristic

a
Z
Z
dI(t)
1
=lim
(x, y, z, t0 )dv
(x, y, z, t)dv
0
t0 t t t
dt
D(t0 )
D(t)
Domeniile D(t0 ), D(t) vor avea o portinune comun

a DI = D(t0 ) D(t) si dou
a portiuni
DII = D(t0 ) \ D(t), DIII = D(t) \ D(t0 ). Neglijnd termeni de ordinul doi n t0 t se
n V d(t0 t), iar elementul de volum al

vede c
a elementul de volum al lui DII este
n V d(t0 t), unde d este elementul de arie pe frontiera D(t). Avem

lui DIII este
deci
Z
(x, y, z, t)
(x, y, z, t)
n V d =
dv +
t
D(t)
D(t)
+ div( V ) dv.
=
t
dI(t)
=
dt
D(t)
O demonstratie riguroas
a a acestei relatii pleac
a de la formula de schimbare de
variabile n integral
a. Vom avea nevoie de derivata determinantului functional
J=
D(x, y, z)
.
D(X, Y, Z)
Conform regulii de derivare a unui determinant avem

dJ
D(u, y, z)
D(x, v, z)
D(x, y, w)
=
+
+
dt
D(X, Y, Z) D(X, Y, Z) D(X, Y, Z)
si deci
1 dJ
D(u, y, z) D(x, v, z) D(x, y, w)
u v w
=
+
+
=
+
+
= div V
J dt
D(x, y, z) D(x, y, z)
D(x, y, z)
x y
z
Acum vom putea scrie
Z
Z
Z
d(J)
1 d(J)
d
dI(t)
=
dXdY dZ =
dxdydz =
JdXdY dZ =
dt
dt
dt
J dt
D(0)
D(0)
D(t)
Z
Z
d
+ div V dv =
+ div( V ) dv.
=
dt
t
D(t)
D(t)
13.7. ECUATIILE
DE MI
173
Observ
am c
a n expresia derivatei apare un termen datorat variatiei n timp a functiei
si un termen datorat variatiei domeniului. Acest ultim termen se numeste termenul
convectiv.
O aplicatie imediat
a a formulei stabilite este stabilirea asa numitei ecuatii de continuitate prin care exprim
am faptul c
a masa unui domeniu material se conserv
a n miscare.
In adev
ar putem scrie pentru orice domeniu material D(t), (x, y, z, t) fiind densitatea
fluidului
d
dt
(x, y, z, t)dv =
D(t)
D(t)
+ div( V ) dv = 0.
t
Cum domeniul D(t) este arbitrar rezult

a ecuatia de continuitate
+ div( V ) = 0
t
sau
d
+ div V = 0.
dt
a ecuatia de continuitate pentru fluide
In cazul unui fluid incompresibil = 0 rezult
incompresibile
div V = 0
Folosind ecuatia de continuitate rezult
a formula de derivare a integralelor care contin
densitatea
d
dt
(x, y, z, t)f (x, y, z, t)dv =
D(t)
(x, y, z, t)
df(x, y, z, t)
dv.
dt
D(t)
Ca s
a g
asim ecuatiile de miscare vom scrie pentru un domeniu material oarecare
D(t) teoremele variatiei cantit
atii de miscare si a momentului cantit
atii de miscare
Z
Z
Z
V dv =
p n d +
f dv
dt
D(t)
d
dt
D(t)
r V dv =
D(t)
D(t)
p
r
n d +
D(t)
r f dv.
D(t)
Am notat prin f densitatea masic

a a fortelor exterioare- forta exterioar
a care actioneaz
a
asupra unit
atii de mas
a a fluidului. Dup
a formulele de derivare de mai sus rezult
a
Z
Z
dV
dv =
(grad p + f )dv
dt
D(t)
D(t)
174

DE ORDINUL 2
Z
D(t)
dV
r
r (grad p + f )dv.
dv =
dt
D(t)
Am tinut cont c
a
p
n d =
D(t)
grad pdv
D(t)
p
r
n d =
D(t)
rot(p
r )dv
D(t)
si c
a
r grad p
r grad p =
rot(p
r ) = p rot
r
Cum domeniul D(t) este arbitrar rezult
a c
a n fiecare punct al domeniului misc
arii are
loc ecuatia lui Euler
sau
dV
= grad p + f
dt
1
1
V
+ (grad V 2 ) + rot V V = grad p + f .

t
2
Am obtinut astfel un sistem de patru ecuatii cu derivate partiale - ecuatia de continuitate

si cele trei proiectii ale ecuatiei lui Euler- cu cinci necunoscute- presiunea, densitatea
si cele trei componente ale vitezei. Dac
a fluidul este incompresibil atunci avem patru
ecuatii cu patru necunoscute. In cazul fluidului compresibil mai trebuie ad
augat
a o
ecuatie. Fluidul se cheam
a barotrop dac
a exist
a o relatie ntre presiune si densitate. O
asemenea relatie este de forma
p=
p0
,
0
fiind o constant
a care pentru aer are valoarea = 1.4.
Dac
a consider
am c
a suntem n cazul unui fluid barotrop asupra c
aruia actioneaz
ao
forta exterioar
a potential
a f = grad F si aplic
am rotorul ecuatiei de miscare a lui
= rot V obtinem
Euler si not
am
+ rot(
V ).
t
Cum
rot(
V ) = ( V )
(
) V +
div V V div
13.7. ECUATIILE
DE MI
175
si div rot V = 0 rezult

a
(
) V +
div V = 0
dt
sau tinnd cont si de ecuatia de continuitate
(
) V = 0
dt
sau pe componente cu folosirea indicilor muti

d i
1 Vi
= j
.
dt
xj
F
acnd o schimbare de variabile
xi
i
= cj
Xj
rezult
a
Vi
xj Vi
Vi
dcj xi
+ cj
= ck
= ck
dt Xj
Xj
Xk xj
Xk
adic
a
dcj xi
dt Xj
= 0 si deci cj =constant. Rezult

a
j0 xi
i
= 0
Xj
adic
a, dac
a la momentul 0 miscarea este irotational
a ea va fi tot timpul irotational
a.
Suntem astfel condusi s
a studiem misc
arile irotationale n care va exista o functie
(x, y, z, t) astfel nct
V = grad (x, y, z, t).

O asemenea miscare se mai numeste si potentiala si functia (x, y, z, t) se numeste
potentialul miscarii.In cazul misc
arii potentiale ale unui fluid incompresibil ecuatia de
continuitate conduce la ecuatia lui Laplace
4(x, y, z, t) = 0.
Aceasta trebuie rezolvat
a tinnd cont de conditiile pe suprafetele obstacol si de alte
conditii care definesc miscarea (conditii la mari distante, diferite singularit
ati ale misc
arii,
etc).
Dac
a ne situ
am n cazul misc
arii fluidului barotrop sau incompresibil n prezenta
unor forte exterioare potentiale si nmultim scalar cu V ecuatia lui Euler
V
1
1
+ (grad V 2 ) + rot V V = grad p grad F

t
2
176

DE ORDINUL 2
obtinem
1
dp
2
V
+ V grad
V +
+F =0
t
2
Dac
a not
am
1
B= V 2+
2
dp
+F
n cazul misc
arii stationare obtinem
dB
=0
dt
adic
a avem prima teorem
a a lui Bernoulli
In cazul misc
arii stationare a unui fluid perfect asupra c
aruia actioneaz
a forte exR
+ F r
terioare potentiale, functia lui Bernoulli B = 12 V 2 + dp
amne constant
a de-a
lungul traiectoriilor.
De exemplu, dac
a aplic
am aceast
a teorem
a n cazul unui fluid care se scurge dintrun vas cu suprafata liber
a printr-un orificiu situat sub suprafata liber
a la distanta h,
presiunea la suprafata liber
a si la iesirea prin orificiu fiind p0 , dac
a orificiul este mic n
comparatie cu suprafata liber
a putem presupune c
a la suprafata liber
a viteza este nul
a.
dac
a not
am cu V viteza la iesirea din orificiu vom avea pentru functia lui Bernoulli
valorile: la suprafata liber
a B1 =
p0
,
la iesirea din orificiu B2 =
egalare rezult
a formula lui Torricelli V = 2gh.
p0
V2
2
gh. Din
Din relatia
div(B V ) = B div( V ) + V grad B

si din ecuatia de continuitate avem
"
2 #
2
Z
V2
V2
dp
div(B V ) = B
+
=
+F
.
t
t
t
t
Integrnd pe un domeniu oarecare D(t) din fluid de suprafata D(t) avem
Z
#
Z "
Z
V2
dp
2
B( V
n )d =
+
+F
dv.
t
t
D(t)
D(t)
Dac
a miscarea este stationar
a atunci membrul drept este nul si deci fluxul functiei lui
Bernoulli prin orice suprafata nchis
a este nul. Acesta este enuntul formei integrale a
teoremei lui Bernoulli.
13.8. PROBLEMA LUI CAUCHY, CLASIFICAREA ECUATIILOR
177
Dac
a miscarea este irotational
a atunci
V
grad
=
= grad
t
t
t
si ecuatia de miscare a lui Euler n cazul fluidului barotrop sau incompresibil n prezenta
fortelor exterioare potentiale devine
!
2 Z
dp
V
+
+
+ F = 0,
grad
t
2
de unde
2 Z
dp
V
+
+
+ F = C(t)
t
2
n ntreg domeniul misc

arii. In cazul misc
arii stationare
2 Z
dp
V
+
+ F = C.
2
Aceasta este a doua teorem

a a lui Bernoulli.
13.8
Problema lui Cauchy, clasificarea ecuatiilor
Prin problema lui Cauchy pentru ecuatia cu derivate partiale de ordinul 2

F (x1 , x2 , ..., xn , u,
u
u 2 u
2u
, ...,
, 2 , ..., 2 ) = 0
x1
xn x1
xn
se ntelege problema determin

arii unei solutii u = u(x1 , x2 , ..., xn ) pentru care se cunosc
valorile sale u si ale derivatei normale
u
n
pe o hipersuprafata S din spatiul variabilelor
independente de ecuatie (x1 , x2 , ..., xn ) = 0

u(x1 , x2 , ..., xn )|S = 0 (x1 , x2 , ..., xn ),
u
= 1 (x1 , x2 , ..., xn )
n
S
Din punct de vedere geometric problema lui Cauchy revine la determinarea unei hipera treac
a prin suprafata n1-dimensional
a
suprafete integrale u = u(x1 , x2 , ..., xn ) care s
din Rn+1
u = 0 (x1 , x2 , ..., xn )
(x1 , x2 , ..., xn ) = 0
178

DE ORDINUL 2
si pentru care se cunosc planele tangente.

O ecuatie cu derivate partiale de ordinul doi se numeste normala n raport cu variabila
independenta x1 dac
a ecuatia este de form
a explicit
a n raport cu derivata
2u
x21
2u
u
u
2u
2u
=
(x
,
x
,
...,
x
,
u,
,
...,
,
,
...,
).
1
2
n
x21
x1
xn x1 x2
x2n
De exemplu, ecuatia corzii vibrante
2
2u
2 u
= f (x, t)
a
t2
x2
poate fi adus
a la form
a normal
a att n raport cu variabila t ct si cu variabila x; ecuatia
c
aldurii
u
2u
a2 2 = f (x, t)
t
x
poate fi adus
a la form
a normal
a n raport cu variabila x, dar nu poate fi adus
a la form
a
normal
a n raport cu variabila t; ecuatia
2u
= f (x, y)
xy
nu poate fi adus
a la form
a normal
a nici n raport cu variabila x, nici n raport cu variabila
y.
Prin problem
a a lui Cauchy pentru o ecuatie cu derivate partiale normal
a n raport
arii solutiei u = u(x1 , x2 , ..., xn ) pentru
cu variabila x1 se ntelege problema determin
care se cunosc valorile sale si ale derivatei normale pe hiperplanul x1 = x01 :
u(x1 , x2 , ..., xn )|x1 =x01 = 0 (x2 , ..., xn ),
u(x1 , x2 , ..., xn )
= 1 (x2 , ..., xn ).
x1
0
x1 =x1
O problem
a a lui Cauchy pentru o ecuatie cu derivate partiale normal
a n raport cu o
variabil
a se mai numeste si problema cu date initiale.
Observ
am c
a dac
a ntr-o problem
a a lui Cauchy pentru o ecuatie cu derivate partiale
normal
a n raport cu variabila x1 functiile , 0 , 1 sunt analitice n vecin
atatea punctului (x01 , x02 , ..., x0n ) atunci n acest punct putem calcula:
din prima conditie initial
a toate derivatele partiale
din a doua conditie initial
a toate derivatele
i2 +i3 +...+in u
;
i
i
x22 x33 ...xinn
1+i2 +...+in u
;
i
x1 x22 ...xinn
179
din ecuatie si din primele doua tipuri de calcule toate derivatele.

Bazndu-ne pe aceste calcule se poate demonstra
Teorema lui Cauchy-Kovalevskaia: Dac
a functiile , 0 , 1 sunt analitice n vecin
aa n
tatea punctului (x01 , x02 , ..., x0n ) atunci problema lui Cauchy pentru ecdpo2 normal
raport cu variabila x1 admite ntr-o vecin
atate a acestui punct o solutie analitic
a unic
a.
S
a consider
am acum ecdpo2 cvasilinear
a
n
X
Ai,j (x)
i,j=1
2u
u
u
+ f (x1 , x2 , ..., xn , u,
, ...,
) = 0, Aij (x) = Aji (x).
xi xj
x1
xn
S
a facem o schimbare de variabile trecnd de la vechile variabile independente x1 , x2 , ..., xn
la noile variabile independente 1 , 2 , ..., n prin relatiile
1 = 1 (x1 , x2 , ..., xn )
2 = 2 (x1 , x2 , ..., xn )
.....
n = n (x1 , x2 , ..., xn )
respectiv
x1 = x1 (1 , 2 , ..., n )
x2 = x2 (1 , 2 , ..., n )
.....
xn = xn (1 , 2 , ..., n )
cu functii cu derivate partiale de ordinul doi continue si cu iacobianul nenul n vecin
aator lui (x01 , x02 , ..., x0n ). S
a ne punem mai nti
tatea punctului (10 , 20 , ..., n0 ) corespunz
problema n ce se transform
a ecuatia dat
a prin aceast
a schimbare de variabile. Vom
nota cu u() = u(x()) noua functie.
Cum avem
X u p
u
=
, i = 1, 2, ..., n,
xi
x
p
i
p=1
n
X X 2 u p q X u 2 p
2u
=
+
xi xj
x
x
p xi xj
p
q
i
j
p=1 q=1
p=1
n
180

DE ORDINUL 2
ecuatia dat
a devine
n
X
Ap,q ()
p,q=1
2u
u
u
+ f (1 , 2 , ..., n , u,
, ...,
) = 0,
p q
1
n
unde
Ap,q ()
n
X
Ai,j
i,j=1
p q
.
xi xj
Suntem condusi s
a introducem forma patratic
a
4(l1 , l2 , ..., ln ) =
n
X
Ai,j (x01 , x02 , ..., x0n )li lj
i,j=1
numit
a forma patratica caracteristica a ecuatiei cvasilineare n punctul (x01 , x02 , ..., x0n ).
S
a presupunem c
a trecem de la variabilele l1 , l2 , ..., ln la noile variabile l1 , l2 , ..., ln prin
relatiile
li =
lj =
n
X
p=1
n
X
sip lp ,
sjq lq .
q=1
Forma p
atratic
a devine
n
X
4 (l1 , l2 , ..., ln ) =
Ai,j
n
X
sip lp
p=1
i,j=1
unde
Ap,q
n
X
n
X
sjq lq =
q=1
n
X
Ap,q lp lq
p,q=1
Ai,j sip sjq
i,j=1
Observ
am c
a dac
a lu
am
si,p
p
=
xi (x0 ,x0 ,...,x0n )
1
atunci formulele de schimbare a coeficientilor formei p

atratice si formulele de schimbare a
coeficientilor eccdpo2 coincid. S
tim de la algebr
a linear
a c
a pentru orice form
a p
atratic
a
exist
a cel putin o schimbare de variabile astfel c
a forma p
atratic
a se reduce la sum
a de
p
atrate. Alegnd o asemenea schimbare de variabile -coeficientii si,p - forma p
atratic
a va
deveni
(l1 , l2 , ..., ln )
n
X
p=1
p lp2
181
unde numerele p au una din valorile -1,0,1. Conform teoremei de inertie oricum am face
reducerea la sum
a de p
atrate num
arul coeficientilor p pozitivi r
amne constant, num
arul
coeficientilor p negativi r
amne constant si num
arul coeficientilor p nuli r
amne constant. Aleg
and derivatele partiale ale schimb
arii de variabil
a astfel nct
p
= si,p
xi (x0 ,x0 ,...,x0n )
1
n punctul
(10 , 20 , ..., n0 )
n
X
ecdpo2 va avea forma
p=1
2u
u
u
0
0 0
+
f
(
,
,
...,
,
u,
,
...,
)=0
1
2
n
p2
1
n
Invarianta celor trei numere de mai sus permite o clasificare ecdpo2 aproape lineare.
Dac
a toti coeficientii p sunt strict pozitivi sau strict negativi ecuatia se numeste de
tip eliptic n punctul (x01 , x02 , ..., x0n ). Dac
a nu exist
a coeficienti p nuli si numai unul
este de semn contrar celorlalti ecuatia se numeste de tip hiperbolic. Dac
a nu exist
a
coeficienti p nuli dar exist
a mai multi de semn contrar celorlalti ecuatia se numeste de
tip ultrahiperbolic. Dac
a exist
a coeficienti p nuli ecuatia se numeste de tip parabolic.
Dac
a n toate punctele unui domeniu D ecdpo2 are acelasi tip se spune c
a ecdpo2 are
acel tip n domeniul D.
In cazul ecdpo2 aproape lineare cu coeficienti constanti prin schimbarea de variabile
i =
n
X
sip xp
p=1
ecdpo2 devine
n
X
p=1
2u
u
u
+ f (1 , 2 , ..., n , u,
, ...,
)=0
2
p
1
n
adic
a are tip constant n toate punctele.
Exemplul 1. Fie ecdpo2 linear
a cu coeficienti constanti
2u
2u
2u
2u
2u
u
u
+
2
+
2
+
4
+
5
+
+
= 0.
2
2
2
x1
x1 x2
x2
x2 x3
x3 x1 x2
Forma p
atratic
a asociat
a este
4 = l12 + 2l1 l2 + 2l22 + 4l2 l3 + 5l32 .
Prin procedeul lui Gauss de reducere la form
a canonic
a g
asim
4 = l12 + l22 + l32
182

DE ORDINUL 2
unde
l1 = l1 + l2
l2 = l2 + 2l3
l3 = l3
sau invers
l1 = l1 l2 + 2l3
l2 = l2 2l3
l3 = l3
Dac
a vom face schimbarea de variabile
1 = x1
2 = x1 + x2
3 = 2x1 2x2 + x3
ecuatia devine
2u 2u 2u
u
+ 2+ 2+
= 0.
2
1
2
3
1
adic
a este peste tot de tip eliptic.
Ecuatia lui Poisson
2u 2u
2u
+
+
...
+
= f (x1 , x2 , ..., xn )
x21 x22
x2n
este de tip eliptic n tot Rn . Ecuatiile undelor sonore, vibratiilor membranei sau corzii
sunt de tip hiperbolic n R4 , R3 , R2 respectiv. Ecuatia c
aldurii este de tip parabolic n
R4 , R3 , R2 dup
a cum suntem n spatiul tridimensional, n plan sau pe axa real
a.
Pentru ecdpo2 cvasilinear
a n dou
a variabile x, y
A11 (x, y)
2u
2u
2u
u u
+
A
+
2A
(x,
y)
(x,
y)
+ f (x, y, u, , ) = 0
12
22
2
2
x
xy
y
x y
forma p
atratic
a caracteristic
a este
4(l, m) = A11 (x, y)l2 + 2A12 (x, y)lm + A22 (x, y)m2
183
Discriminantul acestei forme p

atratice este
(x, y) = A12 (x, y)2 A11 (x, y)A2 (x, y)
In domeniul n care (x, y) > 0 forma p
atratic
a este o diferenta de p
atrate si deci ecdpo2
este de tip hiperbolic; n domeniul n care (x, y) = 0 forma p
atratic
a se reduce la un
singur p
atrat si deci ecdpo2 este de tip parabolic; n domeniul n care (x, y) < 0 forma
p
atratic
a se reduce la o sum
a de p
atrate si deci ecdpo2 este de tip eliptic.
Relu
am ecdpo2 cvasilinear
a general
a
n
X
Ai,j (x)
i,j=1
2u
u
u
+ f (x1 , x2 , ..., xn , u,
, ...,
) = 0.
xi xj
x1
xn
si facem o schimbare de variabile trecnd de la vechile variabile independente x1 , x2 , ..., xn

la noile variabile independente 1 , 2 , ..., n prin relatiile
1 = 1 (x1 , x2 , ..., xn )
2 = 2 (x1 , x2 , ..., xn )
.....
n = n (x1 , x2 , ..., xn )
respectiv
x1 = x1 (1 , 2 , ..., n )
x2 = x2 (1 , 2 , ..., n )
.....
xn = xn (1 , 2 , ..., n )
cu functii cu derivate partiale de ordinul doi continue si cu iacobianul nenul n vecin
atatea punctului (10 , 20 , ..., n0 ) corespunz
ator lui (x01 , x02 , ..., x0n ). S
a ne punem acum problema cum trebuie aleas
a schimbarea de variabile astfel nct noua ecuatie s
a fie normal
a
n raport cu variabila 1 n vecin
atatea punctului (10 , 20 , ..., n0 ). Conform relatiilor stabilite mai sus este necesar ca functia 1 (x1 , x2 , ..., xn ) s
a verifice n vecin
atatea punctului
(x01 , x02 , ..., x0n ) relatia
A11
n
X
i,j=1
Ai,j (x)
1 1
6= 0.
xi xj
184

DE ORDINUL 2
Suntem condusi s
a introducem urm
atoarele definitii
O functie (x1 , x2 , ..., xn ) se numeste variabila caracteristica pentru ecdpo2 cvasilinear
a dac
a satisface ecuatia variabilelor caracteristice
n
X
Ai,j (x)
i,j=1
cu conditia

=0
xi xj
2
n
X
i=1
xi
6= 0.
a caracteristic
a, hipersuprafata din Rn de
Dac
a functia (x1 , x2 , ..., xn ) este o variabil
a) se numeste suprafata caracteristica. De
ecuatie (x1 , x2 , ..., xn ) = 10 (10 o constant
aceea ecuatia variabilelor caracteristice este numit
a si ecuatia suprafetelor caracteristice.
Dac
a n ecuatia caracteristicilor punem li =
xi
obtinem aceeasi form

a p
atratic
a de mai
sus
4(l1 , l2 , ..., ln ) =
n
X
i=1
n
X
Ai,j (x01 , x02 , ..., x0n )li lj ,
i,j=1
li2 6= 0.
Hiperplanul de ecuatie
n
X
i=1
li (xi x0i ) = 0,
4(l1 , l2 , ..., ln ) = 0,
n
X
2i 6= 0
i=1
este hiperplanul tangent suprafetei caracteristice n punctul dat, l1 , l2 , ..., ln fiind parametrii directori ai normalei la suprafata caracteristic
a.
Notiunea de suprafata caracteristic
a este evident legat
a de problema Cauchy. Intradev
ar, dac
a suprafata (x1 , x2 , ..., xn ) = 10 este o suprafata necaracteristic
a continnd
n
P

Ai,j (x) x
6=
atatea acestui punct vom avea
punctul (x01 , x02 , ..., x0n ) atunci n vecin
i xj
i,j=1
0 si alegnd o schimbare de variabile n care 1 = (x1 , x2 , ..., xn ) ecdpo2 devine o ecdpo2

normal
a n raport cu variabila 1 si n conditiile teoremei lui Cauhy-Kovalevskaia problema lui Cauchy va avea o solutie unic
a analitic
a n vecin
atatea punctului (x01 , x02 , ..., x0n ).
Dac
a suprafata (x1 , x2 , ..., xn ) = 10 este o suprafata caracteristic
a printr-o schimbare de
185
variabile n care 1 = (x1 , x2 , ..., xn ) ecdpo2 devine n vecin

atatea 1 = 10 a punctului
(10 , 20 , ..., n0 ) de forma
n
X
X
2u
2u
u
u
+
A1j
+ f (10 , 2 , ..., n , u,
, ...,
)=0
i j j=2
1 j
1
n
n
Aij
i,j=2
sau, tinnd cont de conditiile initiale
u|1 =0 = 0 (2 , ..., n )
1
u
= 1 (2 , ..., n )
1
0
1 =1
n
X
X
0
2 0
1
+
A1j
+ f (10 , 2 , ..., n , 0 , 1 , ...,
)=0
i j j=2
j
n
n
Aij
i,j=2
Observ
am c
a datele initiale nu mai pot fi arbitrare. Dac
a ele verific
a relatia de mai sus
solutia problemei lui Cauchy poate s
a nu fie unic
a, dac
a datele initiale nu verific
a relata
de mai sus problema lui Cauchy este imposibil
a.
Dac
a functia u este cunoscut
a de-a lungul suprafetei caracteristice u|1 =0 = 0 (2 , ..., n )
1
atunci ecuatia cu derivate partiale initial

a devine o ecuatie cu derivate partiale de ordinul
u
= 1 (2 , ..., n ). Aceasta este o proprietate
nti relativ la functia necunoscut
a
1
0
1 =1
foarte important
a a suprafetelor caracteristice.
Exemplul 2. S
a l
amurim situatia n cazul problemei lui Cauchy pentru ecdpo2
2u
u
= 0, u(x, y)|x=0 = 0 (y),
= 1 (y).
xy
x
x=0
Ecuatia caracteristicilor este

= 0,
x y
deci caracteristicile sunt dreptele x = x0 sau y = y0 . Problema lui Cauchy dat
a este o
problem
a a lui Cauchy pe o caracteristic
a x = 0. Observ
am c
a pe caracteristic
a avem
2u
= 1 (y) si deci xy
= 01 (y). Pe de alt
din data initial
a u
a parte ecuatia
x x=0
x=0
2
u
= 0, adic
implic
a xy
a ecuatia dat
a se reduce la ecuatia 01 (y) = 0. Deci problema
x=0
lui Cauchy este posibil

a numai dac
a 1 (y) = k=constant. Dar solutia general
a a ecuatei
date este u(x, y) = (x) + (y) cu , functii arbitrare. Din datele initiale avem
u(0, y) = (0) + (y) = 0 (y) si deci (y) = 0 (y) (0). Dar avem si u
= 0 (0) =
x x=0
1 (y). Reg
asim conditia 1 (y) = k = constant. Dac
a aceasta conditie este ndeplinit
a
atunci solutia este
u(x, y) = (x) + 0 (y) (0)
186

DE ORDINUL 2
unde (x) este functie supus

a la conditia 0 (0) = k. Dac
a nu avem 1 (y) = k = constant
problema lui Cauchy este imposibil
a.
In concluzie, putem spune c
a suprafetele caracteristice sunt acele suprafete pentru
care problema lui Cauchy este sau imposibil
a sau nedeterminat
a.
Pentru ecuatia lui Poisson tridimensional
a
2u 2u 2u
+
+
= f (x, y, z)
x2 y 2 z 2
suprafetele caracteristice ar trebui s
a fie date de relatiile
2 2 2
+
+
= 0,
x
y
z
2 2 2
+
+
6= 0,
x
y
z
adic
a suprafete caracteristice reale nu exist
a.
Pentru ecuatia c
aldurii n spatiu
2
u 2u 2u
u
2
= f (x, y, z, t)
a
+
+
t
x2 y 2 z 2
caracteristicile sunt date de relatiile
2
2
+
+
2
2
+
+
= 0,
6= 0,
adic
a suprfetele caracteristice sunt tangente planelor t t0 = 0, aceste plane fiind si ele
suprafete caracteristice.
Pentru ecuatia undelor n spatiu
2
2u
u 2u 2u
2
= f (x, y, z, t)
+
+
a
t2
x2 y 2 z 2
caracteristicile sunt date de relatiile

2
2 2 !
2
= 0
+
+
a2
t
x
y
z
2 2 2 2
+
+
+
6= 0,
x
y
z
t
187
adic
a suprafetele caracteristice sunt tangente hiperplanelor ale c
aror normale fac cu axa
a
Ot unghiuri egale cu arccos 1+a
te caracteristice sunt aceste hiperplane si
2 , deci suprafe
hiperconurile de rotatie n jurul paralelelor la axa Ot nf

asuratoare ale hiperplanelor cu
a
unghiul din vrf egal cu 2arccos 1+a
2.
Pentru ecuatia vibratiilor membranei

2
2u
u 2u
2
= f (x, y, t)
+
a
t2
x2 y 2
suprafetele caracteristice vor fi planele din spatiul xyt ale c
aror normale fac cu axa Ot
a
si conurile de rotatie n jurul paralelelor la axa Ot cu
unghiuri egale cu arccos 1+a
2
a
unghiul din vrf egal cu 2arccos 1+a
2.
Pentru ecdpo2 n dou

a variabile
A11 (x, y)
2u
2u
2u
u u
+
A
, )=0
+
2A
(x,
y)
(x,
y)
+
f
(x,
y,
u,
12
22
x2
xy
y 2
x y
vom avea n planul xOy curbe caracteristice de ecuatie (x, y) = C functia (x, y)
verificnd relatiile
A11 (x, y)
x
+ A22 (x, y)
+ 2A12 (x, y)
= 0,
x y
y
2 2
+
6= 0.
x
y
De-alungul unei asemenea curbe caracteristice vom avea
dx +
dy = 0
x
y
si deci vom avea
A11 (x, y)dy 2 2A12 (x, y)dxdy + A22 (x, y)dx2 = 0.
Rezult
a c
a orice curb
a caracteristic
a este linia de nivel constant a unei integrale prime
a ecuatiei diferentiale de mai sus. Aceasta se numeste si ea ecuatia caracteristicilor.
Notnd y 0 =
dy
dx
ecuatia caracteristicilor se scrie

A11 (x, y)y 02 2A12 (x, y)y 0 + A22 (x, y) = 0
ecuatie ale c
arei r
ad
acini sunt reale distncte, reale egale sau imaginar conjugate dup
a
cum realizantul (x, y) = A12 (x, y)2 A11 (x, y)A22 (x, y) este pozitiv, nul sau negativ.
188

DE ORDINUL 2
Rezult
a c
a ecdpo2 aproape linear
a n dou
a variabile admite dou
a familii de caracteristice
reale n domeniul de hiperbolicitate, o singur
a familie de caracteristici reale n domeniul
de parabolicitate sau dou
a familii de caracteristici imaginar conjugate n domeniul de
elipticitate.
Pentru ecuatia vibratiilor corzii
2
2u
2 u
= f (x, t)
a
t2
x2
ecuatia caracteristicilor este

dx2 a2 dt2 = 0
sau
(dx adt)(dx + adt) = 0
si deci avem dou
a familii de caracteristici date de familiile de drepte
x at = C.
Observatie. Puteam g
asi ecuatia caracteristicilor pentru ecdpo2 aproape linear
a n
dou
a variabile rationnd astfel:
Fie curba plan
a C de ecuatii parametrice x = x(s), y = y(s), s fiind o abscis
a
curbilinie. Atunci versorul tangentei la curb
a are componentele x0 (s), y 0 (s), iar versorul
normalei are componentele y 0 (s), x0 (s). Datele problemei lui Cauchy sunt
u(x(s), y(s)) = 0 (s)
du
= ux |C y 0 (s) + uy |C x0 (s) = 1 (s)
dn C
Cum din prima relatie rezult

a
ux |C x0 (s) + uy |C y 0 (s) = 00 (s)

rezult
a c
a din datele problemei lui Cauchy putem determina n mod unic valorile pe
curba C ale derivatelor de primul ordin ux |C , uy |C . Derivnd aceste valori de-alungul
curbei C avem
d
ux |C
ds
d
uxy |C x0 (s) + uyy |C y 0 (s) =
uy |C
ds
uxx |C x0 (s) + uxy |C y 0 (s) =
13.9. EXERCITII
189
In plus de-alungul curbei C ecuatia se scrie

A11 (x(s), y(s))uxx |C + 2A12 (x(s), y(s))uxy |C + A22 (x(s), y(s))uyy |C + f |C = 0.
a probUltimele trei relatii constituie un sistem n necunoscutele uxx |C , uxy |C , uyy |C . Dac
lema lui Cauchy are solutie unic
a determinantul coeficientilor acestui sistem
A11 (x(s), y(s)) 2A12 (x(s), y(s)) A22 (x(s), y(s))
0
x (s)
y (s)
0
0
0
0
x (s)
y (s)
este nenul, cnd curba C este o curb

a caracteristic
a determinantul este nul. Reg
asim
ecuatia curbelor caracteristice
13.9
Exercitii
S
a se reduc
a la form
a canonic
a ecuatiile lineare cu coeficienti constanti:
1.
2u
x2
R.
2u
2
u
u
+ 2 xz
+ 4 yu2 +
4 xy
2u
2
2u
2
2u
z 2
= 0.
= 0, = x + 12 y z, = 12 y, = z.
2. uxx + utt + uyy + uzz 2utx + uxz + uty 2uyz = 0.
R. ut0 t0 ux0 x0 uy0 y0 uz0 z0 = 0, t0 = 12 t + 12 x 12 y 12 z,
x0 = 12 t + 12 x + 12 y + 12 z, y 0 = 21 3 t +
z 0 = 21 5 t +
13.10
x
2 5
y
2 5
x
2 3
y
2 3
z.
2 5
z,
2 3
Ecdpo2 cvasilineare n dou

a variabile.
Am v
azut c
a o ecdpo2 cvasilinear
a n n variabile cu coeficienti constanti poate fi
redus
a la forma canonic
a. In cazul coeficientilor variabili pentru a reduce la form
a
canonic
a, functiile i (x), i = 1, 2, ..., n care dau schimbarea de variabile ar trebui s
a
verifice
n(n1)
2
conditii Ap,q = 0, p 6= q, p, q = 1, 2, ..., n;
n 1 conditii App = p A11 , p = 1, 2, ..., n 1.
190

DE ORDINUL 2
Problema va fi posibila numai dac

a num
arul total de conditii este mai mic dect
num
arul de functii necunoscute
n(n1)
2
+ n 1 n adic
a n 2. Vom ar
ata c
a n cazul
ecdpo2 cvasilineare cu doua variabile x, y putem stabili anumite forme canonice. Fie o
asemenea ecuatie
A11 (x, y)
2u
2u
2u
u u
+
2A
(x,
y)
(x,
y)
+ f (x, y, u, , ) = 0.
+
A
12
22
2
2
x
xy
y
x y
Ecuatia curbelor caracteristice ca linii de nivel constant este

2
2
+ 2A12 (x, y)
= 0,
+ A22 (x, y)
A11 (x, y)
x
x y
y
2 2
+
6= 0,
x
y
iar n diferentiale este
Discriminantul care d
a tipul ecuatiei este
(x, y) = A12 (x, y)2 A11 (x, y)A2 (x, y).
Dac
a ambii coeficienti A11 (x, y), A22 (x, y) sunt nuli n domeniu atunci ecdpo2 este n
domeniu de tip hiperbolic si dup
a mp
atire cu 2A12 se scrie
2u
u u
+ f (x, y, u, , ) = 0
xy
x y
sau cu schimbarea de variabile = x + y, = x y
u u
2u
+ f (, , u, , ) = 0.

In cazul general putem presupune A11 (x, y) nenul n domeniu.
Prin schimbarea de variabile
= (x, y),
= (x, y)
unde (x, y), (x, y) sunt functii oarecare cu derivate partiale de ordinul 2 continue si cu
iacobianul nenul ecuatia devine
A11 (, )
2u
2u
2u
u u
+
A
+
2A
(,
)
(,
)
+ f (, , u, , ) = 0,
12
22
2
2
VARIABILE.
13.10. ECDPO2 CVASILINEARE N DOUA
unde
191
+ A22 (x, y)
+ 2A12 (x, y)
x y
y

A12 = A11 (x, y)
+ A12 (x, y)
+
+ A22 (x, y)
x x
x y y x
y y
2
2
A22 = A11 (x, y)

+ A22 (x, y)
+ 2A12 (x, y)
.
x
x y
y
A11
= A11 (x, y)
x
Intre discriminanti are loc relatia
D(, )
(, ) = (x, y)
D(x, y)
In ipoteza A11 (x, y) 6= 0 ecuatia caracteristicilor se scrie

p
A12 (x, y) (x, y)
0
y =
A11 (x, y)
Dac
a suntem ntr-un domeniu de hiperbolicitate (x, y) > 0 acestea reprezint
a dou
a
ecuatii diferentiale si dac
a coeficientii sunt continui cele dou
a ecuatii admit dou
a integrale prime (x, y) = C, (x, y) = C date prin functii cu derivate de ordinul doi continue.
Ele satisfac ecuatia caracteristicilor si ecuatiile
p
A12 (x, y) + (x, y)
=
x
A11 (x, y)
y
p
A12 (x, y) (x, y)
=
x
A11 (x, y)
y
de unde rezult
a
p
(x, y)

D(, )
=
= 2
.
D(x, y)
x y x y
A11 (x, y) y y
Cum derivatele partiale ale ale fiec
arei functii (x, y), (x, y) nu se pot anula simultan rezult
a c
a iacobianul este nenul si putem considera schimbarea de variabile =
(x, y), = (x, y). Atunci avem A11 (, ) = 0, A22 (, ) = 0 si A12 (, ) 6= 0 pentru c
a
(, ) = A12 (, )2 6= 0. Dup
a mpartire cu A12 (, ) ecuatia devine
2u
u u
+ f (, , u, , ) = 0.
Dac
a facem schimbarea de variabile 0 = + , 0 = ecuatia cap
at
a forma
2u
2u
u u
+ f ( 0 , 0 , u, 0 , 0 ) = 0.
02
02
192

DE ORDINUL 2
Oricare din aceste forme se numeste forma canonica a ecdepo2 cvasilineare n doua
variabile de tip hiperbolic.
Dac
a ecdpo2 este de tip parabolic (x, y) = 0 atunci avem o singur
a familie de
caracteristici
y0 =
A12 (x, y)
A22 (x, y)
=
.
A11 (x, y)
A12 (x, y)
Cnd coeficientii sunt continui avem o integral

a prim
a (x, y) = C dat
a printr-o functie
de dou
a ori derivabil
a care verific
a relatiile
A12 (x, y)
=
x
A11 (x, y) y
A22 (x, y)
=
x
A12 (x, y) y
Alegnd schimbarea de variabile = (x, y), = (x, y) unde functia (x, y) este supus
a
numai conditiei
D(,)
D(x,y)
6= 0, totdeauna posibil
a, coeficientii noi ecuatii vor fi astfel nct
A11 (, ) = 0. Rezult
a si A12 (, ) = 0 si A22 (, ) 6= 0. Dup
a mp
artire cu A22 (, )
ecdpo2 devine
2u
u u
+ f (, , u, , ) = 0,
2

form
a numit
a forma canonica a ecdpo2 cvasilineare n doua variabile de tip parabolic.
In cazul ecdpo2 de tip eliptic (x, y) < 0 ecuatia caracteristicilor se descompune n

dou
a ecuatii complex conjugate
p
A12 (x, y) i (x, y)
y =
A11 (x, y)
0
De aceea vom c
auta integralele prime tot sub form
a complex
a conjugat
a (x, y) =
(x, y) i(x, y). Inlocuind n relatia
p
A12 (x, y) + i (x, y)
=
x
A11 (x, y)
y
si separnd partile real

a si imaginar
a obtinem
A12

=
+
x
A11 y
A y
11
A12
x
A11 y
A11 y
VARIABILE.
193
Se poate ar
ata, ca la teorema lui Cauchy-Kovalesckaia, c
a dac
a coeficientii ecdpo2 sunt
functii analitice atunci acest sistem are solutie dat
a de functii analitice, ceea ce ndrept
ateste ipoteza cu privire la integrala prim
a (x, y). Observ
am c
a
2
2
D(, )

2
=
=
=
+
6= 0
D(x, y)
x y x y
A11 y
y
A11 y
Deci se poate face schimbarea de variabile = (x, y), = (x, y). Dac
a separ
am p
artile
real
a si imaginar
a n ecuatia verificat
a de (x, y) = (x, y) + i(x, y) obtinem relatiile
A11 (, ) = A22 (, ) 6= 0, A12 (, ) = 0. Imp
artind cu A11 (, ) ecuatia devine
2u 2u
u u
+ 2 + f (, , u, , ) = 0,
2
form
a numit
a forma canonica a ecdpo2 cvasilineare n doua variabile de tip eliptic.
Exemplul 1. S
a reducem la form
a canonic
a ecdpo2
2
2u
2u
u
2 u
+
2
cos
x
x
sin
= 0.
sin x
2
2
x
xy
y
y
Avem n ntreg planul xOy (x, y) = 1, adic

a n ntreg planul ecuatia este de tip
hiperbolic.Din ecuatia caracteristicilor n diferentiale
dy 2 2 cos xy 0 sin2 x = 0
a familii de caracteristici
avem y 0 = cos x 1 de unde obtinem cele dou
y sin x x = C,
y sin x + x = C.
E usor de observat c
a prin fiecare punct al planului trece o cte o curb
a din fiecare
familie. F
acnd schimbarea de variabile
= y sin x x,
= y sin x + x
vom putea scrie
0
u
x
u
( cos x
sin x
u
y
1
2 cos x
sin2 x
2u
x2
2u
(1
2
+ u
sin x +
2u
xy
2u
y2
2u
2
2u
2
1) +
u
( cos x
+ 1)
u
+ cos x)2 + 2
( sin2 x) +
u
2u
(1
2
cos x)2 +
sin x
( cos x 1) +
2
u
+ 2
+
2u
2
2u
(2 cos x)
2u
( cos x
2
+ 1)

DE ORDINUL 2
194
Introducnd n ecuatie (de asta am scris n stnga coeficientii cu care intr

a n ecuatie
fiecare derivat
a) vom avea forma canonic
a
2u
= 0.
De aici g
a a ecdpo2 u(, ) = () + (), cu , functii arbitrare
de dou
a ori derivabile. Revenind la vechile variabile avem
u(x, y) = (y sin x x) + (y sin x + x).
S
a presupunem c
a pentru ecdpo2 dat
a trebuie s
a rezolv
am problema lui Cauchy: s
a
se determine acea solutie a ecdpo2 pentru care cunoastem
u(x, y)|y=sin x = 0 (x)
u
= 1 (x)
y
y=sin x
a a lui Cauchy pentru c

a
unde 0 (x), 1 (x) sunt functii date. Aceasta este o problem
din cunosterea functiei u si a derivatei sale
u
y
de-alungul curbei y = sin x rezult

a si
cunoasterea derivatei normale de-alungul curbei. Curba y = sin x nefiind curb

a caracteristic
a, aceast
a problem
a are solutie unic
a. In adev
ar din prima conditie folosind
solutia general
a obtinem
(x) + (x) = 0 (x).
Din a doua conditie avem
0 (x) + 0 (x) = 1 (x)
pe care integrnd-o devine
(x) + (x) =
Zx
1 (t)dt + C.
Rezult
a
Zx
Z0
1
1
0 (x) 1 (t)dt + C , (x) = 0 (x) + 1 (t)dt + C ,
2
2
0
x
x
Z
1
(x) =
0 (x) + 1 (t)dt C
2
(x) =
VARIABILE.
195
si deci g
asim singura solutie
1
1
u(x, y) = (0 (y + sin x + x) + 0 (y sin x + x)) +
2
2
ysin
Z x+x
1 (t)dt.
y+sin x+x
Exemplul 2. S
a reducem la form
a canonic
a ecdpo2
x2
2
2u
2u
2 u
+
2xy
= 0.
+
y
x2
xy
y 2
Discriminantul este (x, y) = x2 y 2 x2 y 2 = 0, deci ecuatia este de tip parabolic n ntreg

planul xoy. Ecuatia caracteristicilor
x2 y 02 2xyy 0 + y 2 = 0
se mai scrie
xdy ydx = 0
adic
a avem singura familie de curbe caracteristice
y
=C
x
definite n semiplanele x > 0 sau x < 0. Facem schimbarea de variabile
y
,
x
= x.
=
Prin fiecare punct al fiec

aruia din semiplanele de mai sus trece cte o dreapt
a din fiecare
familie =constant, = constant. Vom avea
0
x2
2xy |
y2
y
x2 +
u
x
u
y
u 1
x
2u
x2
2u
y2
2 u y2
2 x4
2y
u
+ u2 + u
2 xy2
x3
2 u 1 u 1
2
= u2 xy3 +
+ x2
x
2u
xy
2u 1
2 x2
Introducnd n ecuatie obtinem forma canonic

a
2u
= 0.
2
196

DE ORDINUL 2
Putem obtine solutia general

a
u(, ) = () + ()
sau n vechile variabile
u(x, y) =
y
x
+ x
, fiind functii arbitrare de dou

a ori derivabile.
y
x
Dac
a not
am cu (x, y), r(x, y) coordonatele polare ale punctului (x, y), observ
am c
a
(x, y) = constant sunt caracteristici ale ecuatiei de mai sus. Dac
a facem schimbarea de
variabile
= (x, y),
r = r(x, y)
vom obtine forma canonic
a
2u
=0
r2
din care obtinem solutia general
a
u(x, y) = ((x, y)) + r(x, y)((x, y))
tot cu , functii arbitrare.
Exemplul 3. Fie ecdpo2
2
u
2 u
+y
= 0.
x
x2
y 2
2
Discriminantul (x, y) = x2 y 2 este strict negativ n fiecare cadran al planului, deci aici
ecuatia este de tip eliptic. Ecuatia caracteristicilor
x2 y 02 + y 2 = 0
se poate scrie
xdy = iydx
cu integrala prim
a complex
a
ln |y| i ln |x| = C.
Facem schimbarea de variabile
= ln |y|,
= ln |x|.
13.11. EXERCITII
197
Avem
0
x2 |
y2 |
u
x
u 1
x
u
y
u 1
y
2u
x2
2u 1
2 x2
2u
y2
2u 1
2 y 2
Inlocuind n ecuatie obtinem forma canonic

a
1
2
x
y12
+ u
2 u 2 u u u
= 0.
+
2 2
13.11
Exercitii
1. S
a se reduc
a la forma canonic
a urmatoarele ecuatii si s
a se g
aseasc
a solutia lor
general
a:
a. x2 uxx y 2 uyy = 0.
R. u 12 u = 0, = xy, = xy ; u = (xy) +
xy( xy ).
b. x2 uxx + 2xyuxy + y 2 uyy = 0.
R. u = 0, = xy , = y; u = ( xy ) + y( xy ).
c. uxx 2 sin xuxy cos2 xuyy cos xuy = 0.
R. u = 0, = x + y cos x, = x y + cos x;
u = (x + y cos x) + (x y + cos x).
2. S
a se g
aseasc
a solutia ecuatiei
1
(a x)uxx ux uyy = 0, 0 < x < a,
2
cu conditiile u(x, 0) = f (x), uy (x, 0) = g(x).
R
()
+ 12 g(z)
dz,
=
x
a x 14 y 2 ,
unde
R. u = f ()+f
2
az
= x + a x 14 y 2 .
3. S
a se arate c
a solutia u(x, t) a ecuatiei utt a2 uxx = 0 cu conditiile u(vt, t) = 0,
ux (vt, t) = f (t) este

t+ x
a
u(x, t) =
a(1 2 )
2
Z1+
t x
a
1
v
f (z)dz, unde = .
a
198

DE ORDINUL 2
4. S
a se reduc
a la forma canonic
a ecuatiile:
a. uxx 2 cos xuxy (3 + sin2 x)uyy yuy = 0.
R. u +
(u
32
u) = 0, = 2x + sin x + y, = 2x sin x y.
b. uxx 2xuxy + x2 uyy 2uy = 0.

R. u u = 0, =
x2
2
+ y, = x.
c. (1 + x2 )uxx + (1 + y 2 )uyy + xux + yuy = 0.

p
R. u + u = 0, = ln(x + 1 + x2 ), y = ln(y + 1 + y 2 ).
CAPITOLUL 14
FUNC
TII ARMONICE
14.1
Scurt istoric
Vom ncerca n acest paragraf s

a prezent
am pe scurt cum au ap
arut functiile armonice n istoria stiintei. Facem acest lucru pentru c
a ideile lui Laplace s-au dovedit
deosebit de folositoare, ele punnd bazele aparitiei ecuatiilor lui Maxwell ale cmpului
electromagnetic si mai trziu ale ecuatiilor cmpurilor legate de particulele elementare.
Cred c
a nu gresim dac
a afirm
am c
a marea aventur
a a stiintei a nceput odat
a cu
formularea de c
atre Kepler ntre anii 1609 si 1618, pe baza observatiilor lui Ticho Brache,
a legilor care i poart
a numele:
planetele asimilate cu puncte materiale descriu n jurul soarelui traiectorii plane
si anume elipse, soarele fiind plasat n focarul elipsei;
miscarea se face dup
a legea ariilor, adic
a raza vectoare a planetei n raport cu
soarele m
atur
a arii egale n intervale de timp egale;
raportul dintre cubul axei mari a elipsei si p
atratul timpului de revolutie este
acelasi pentru toate planetele.
Din aceste legi frumoase, dar complicate, Newton a dedus o lege mult mai simpl
a, dar
si surprinz
atoare, legea numit
a a atractiei universale: ntre orice dou
a corpuri actioneaz
a
forte de atractie direct proportionale cu masele lor si invers proportionale cu p
atratul
distantei dintre ele. Cunoscnd azi legile lui Newton ale mecanicii putem stabili usor
CAPITOLUL 14. FUNCTII

ARMONICE
200
legea atractiei universale plecnd de la legile lui Kepler. S

a presupunem c
a planeta
descrie o elips
a cu semiaxa mare a, cu distanta de la focar la centru c si axa mic
a
b = a2 c2 . Raportnd planul elipsei la un sistem de coordonate rectangular cu

originea n focarul F si cu axa F x dup
a dreapta care uneste centrul elipsei cu focarul,
coordonatele planetei M(x, y), functii de timp, vor verifica ecuatia
c
b2
() r + x = ,
a
a
r=
p
x2 + y 2 .
(Am scris c
a elipsa este locul punctelor pentru care raportul dintre distanta la focar
si distanta la directoarea focarului, dreapta perpendicular
a pe axa focarelor de ecuatie
b2
,
c
este constant egal cu excentricitatea e =
In timpul dt raza vectoare F M m

atur
a aria
0
0
1
1
dA =
x
y
1
2
x + dx y + dy 1
x=
si deci dup
a a doua lege a lui Kepler vom avea
c
).
a
= (xdy ydx)
2
dA 1
1
= (xy y x)
= C.
dt
2
2
(Prin x am notat derivata lui x n raport cu t, etc).
RT
dt = 12 CT = ab rezult
Cum aria total
a a elopsei este A = dA
aC=
dt
0
2ab
T
si deci pe
traiectorie vom avea relatia
() xy y x =
2ab
.
T
a asupra planetei, vom avea dup

a
Dac
a not
am cu F~ = X~i + Y ~j forta care actioneaz
a dou
a lege a mecanicii a lui Newton
x =
X
Y
, y = ,
m
m
m fiind masa planetei. Derivnd n raport cu timpul relatia () avem x

y y
x = 0 si
deci avem X = x, Y = y , adic
a forta este central
a (trece prin origine). Derivnd de
dou
a ori relatia () obtinem
42 a2 b2 1
c
+
r
+
x =0
T 2 r3 m
a
14.1. SCURT ISTORIC
201
sau
4 2 a2 b2 1
b2
=0
+
T 2 r3 m a
3
de unde = 4 2 Ta 2 m r13 . Tinnd
cont si de legea a treia a lui Kepler rezult

a c
a forta cu
care actioneaz
a soarele de mas
a M asupra planetei de mas
a m are m
arimea F = Km r12 ,
K fiind o constant
a care depinde numai de soare. Dup
a legea actiunii-reactiunii a lui
Newton, planeta actioneaz

a asupra soarelui cu o forta egal
a n m
arime, dar si egal
a cu
kM r12 , k depinznd numai de planet
a, si deci Km = kM. Rezult
a
poate fi oricare, rezult
a c
a raportul f =
K
M
K
M
k
.
m
Cum planeta
este o constant
a universal
a si deci m
arimea
fortei cu care un corp de mas

a M actioneaz
a asupra unui corp de mas
a m situat la
distanta r este
F = f Mm
1
r2
adic
a legea lui Newton a atractiei universale.
In legea lui Newton a atractiei universale este surprinz
atoare actiunea instantanee la
distanta ntre cele dou
a corpuri. Acest lucru l-a surprins si pe Laplace. Pentru a explica
acest lucru, Laplace ajunge la concluzia c
a prezenta n punctul (x0 , y0 , z0 ) a oric
arui
corp de mas
a M implic
a aparitia n ntreg spatiu a ceva substantial, material, ceva pe
care ast
azi l numim cmp si c
aruia i asociem ca si Laplace un potential, adic
a o functie
1
u(x, y, z) = f M q
(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2
al c
arui gradient este forta de atractie cu care corpul actioneaz
a asupra unui corp de
mas
a unitate plasat n (x, y, z) . Ideea genial
a a lui Laplace a fost aceea de a considera
nu numai potentialul u si gradientul s
au ci si ecuatia cu derivate partiale pe care o
verific
a potentialul.
Ori dac
a not
am r =
q
(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 se vede imediat c
a
x x0
r
=
x
r
si deci
u
x x0
= f M
.
x
r
Mai derivnd odat
a
2
"
(x x0 )
u
1
= f M 3 + 3
2
x
r
r5

ARMONICE
202
Adunnd formulele analoage ultimei g
asim
2u 2u 2u
+
+
= 0,
x2 y 2 z 2
adic
a ceea ce ast
azi numim ecuatia lui Laplace.
Ideea lui Laplace de a nlocui formula explicit
a care d
a actiunea la mare distanta
prin cmp si prin ecuatia cu derivate partiale verificat
a de potentialul cmpului, adic
a
prin actiunea la mic
a distanta dintre domeniile vecine ale cmpului, a fost deosebit de
fructuoas
a.
14.2
Functii armonice, definitii
Vom ncepe prin a generaliza definitia dat

a functiilor armonice n capitolul de teoria
functiilor de variabil
a complex
a.
Definitia 1. Fie D un domeniu n spatiul n-dimensional Rn . O functie real
a u(M) =
u(x1 , x2 , ..., xn ) definit
a n punctele M(x1 , x2 , ..., xn ) ale domeniului D se numeste armonica n acest domeniu dac
a ea este continu
a n D, admite derivate partiale continue
n D pn
a la ordinul doi inclusiv si satisface n D ecuatia cu derivate partiale a lui
Laplace
u =
n
X
2u
k=1
x2k
2u 2u
2u
+
+
...
+
= 0.
x21 x22
x2n
nchiderea unui domeniu D n spatiul n-dimensional Rn . O

Definitia 2. Fie D
se
a n punctele M(x1 , x2 , ..., xn ) ale lui D
functie real
a u(M) = u(x1 , x2 , ..., xn ) definit
dac
si este armonic
numeste armonica n D
a ea este continu
a n D
a n D.
Definitia 3. O functie real
a u(M) = u(x1 , x2 , ..., xn ) definit
a n punctele unui domeniu
D se numeste armonic
a n punctul M0 D dac
a ea este armonic
a ntr-o vecin
atate a
lui M0 (deci si ntr-o sfer a cu centrul n M0 ).
14.3
Functii armonice de o variabil

a.
Dac
a n = 1, domeniul D este un interval (a, b) si deci o functie armonic
a n D este o
functie real
a u(x) definit
a n punctele M(x) ale intervalului, continu
a n acest interval,
.
14.3. FUNCTII
ARMONICE DE O VARIABILA
203
cu derivata de ordinul doi continu

a si nul
a u00 (x) = 0 n acest interval. Functia u(x)
poate fi interpretat
a ca temperatura stationar
a, independent
a de timp, n sectiunea de
abscis
a x a unei bare dispuse dup
a intervalul [a, b], n bar
a neexistnd surse de c
aldur
a.
O asemenea functie este o functie linear
a u(x) = x + . Vom observa acum c
a aceste
functii lineare - functiile armonice de o variabil
a - au o serie de propriet
ati caracteristice.
Dac
a u(x) este o functie linear
a pe un interval, atunci valoarea sa n mijlocul oric
arui
subinterval [c, d] este media valorilor functiei pe acest interval si totodat
a media aritmetic
a a valorilor functiei n capetele intervalului:
c+d
u
2
1
=
dc
Zd
u(x)dx =
u(c) + u(d)
.
2
Dac
a se ia ca directie a normalei exterioare ~n la frontiera segmentului [c, d] pe axa
Ox n d directia acestui segment si n c - directia opus
a, atunci suma valorilor derivatelor
dup
a directia lui ~n n capetele segmentului [c, d] ( u0(d) u0(c) = 0 ) ale oric
arei functii
lineare este nul
a.
Vom observa c
a aceste propriet
ati sunt caracteristice functiilor lineare de o variabil
a:
orice functie continu
a pe un interval cu una din aceste propriet
ati este functie lineara.
S
a mai observ
am c
a dac
a o functie este linear
a pe intervalul [a, b], atunci ea nu-si
poate atinge valoarea minim
a sau maxim
a in interiorul intervalului, exceptnd cazul
cnd este constant
a n acest interval.
Dac
a o functie este linear
a pe [a, b] atunci valorile sale pe acest interval sunt perfect
determinate de valorile n capetele intervalului (frontiera intervalului):
u(x) = u(a)
bx
xa
+ u(b)
.
ba
ba
Relatia de mai sus poate fi interpretat

a ca dnd temperatura stationar
a n bar
a cnd
se cunosc valorile sale la capete, n bar
a neexistnd surse de c
aldur
a. Dac
a am considera
c
a n bar
a exist
a si surse de intensitate dat
a f (x) am avea de determinat functia u(x)
solutie a ecuatiei u00 (x) = f (x) care n capete are valorile u(a), u(b). Dup
a formula lui
Taylor cu rest integral avem
0
u(x) = u(a) + u (a)(x a) +
Zx
a
(x y)u00 (y)dy.

ARMONICE
204
Punnd x = b determin
am necunoscuta u0 (a) si dup
a nlocuire obtinem
xa
bx
+ u(b)
+
u(x) = u(a)
ba
ba
+
Za
x
(b x) (a y)
f (y)dy +
ba
(a x) (b y)
f (y)dy,
ba
sau notnd
G(x, y) =
vom avea
Zx
(bx)(ay)
,
ba
(ax)(bt)
,
ba
pentru y x,
pentru y x,
bx
xa
u(x) = u(a)
+ u(b)
+
ba
ba
Zb
G(x, y)f (y)dy.
Pentru a vedea semnificatia formulei stabilite s

a proced
am altfel. Anume, plecnd
de la relatiile evidente
Z
00
u (y)v(y)dy +
v00 (y)u(y)dy +
u0 (y)v 0 (y)dy = u(y)v 0 (y)
u0 (y)v 0 (y)dy = v(y)u0 (y) ,
prin sc
adere obtinem relatia de reciprocitate
Z

00
00
0
0
.
(u (y)v(y) v (y)u(y)) dy = (u(y)v (y) v(y)u (y))

Aplicnd aceast
a relatie functiilor u(y), v(x, y) pe intervalele [a, x ], [x + , b] si
f
acnd 0 se vede c
a dac
a si numai dac
a functia v(x, y) satisface conditiile
2v
(x, y) = 0, y (a, x) (x, b), x (a, b),
y 2
v(x, a) = 0, v(x, b) = 0,
v(x, x 0) = v(x, x + 0),
v
v
(x, x + 0) (x, x 0) = 1,
y
y
atunci
v
v
u(x) = u(a) (x, a) + u(b) (x, b) +
y
y
Zb
a
v(x, y)f (y)dy.
VARIABILE
14.4. FUNCTII
ARMONICE DE DOUA
205
Dar se vede usor c

a singura functie v(x, y) care satisface conditiile de mai sus este
functia G(x, y) definit
a mai sus si c
a cele dou
a relatii care dau pe u(x) coincid. Conditiile
verificate de G(x, y) arat
a c
a aceasta ca functie de y este temperatura n sectiunea y
datorat
a unei surse unitare plasate n x, capetele fiind mentinute la temperatur
a nul
a.
Distributia generat
a de G(x, y) verific
a evident ecuatia
y G(x, y) = (y x),
care atest
a nc
a odat
a cele spuse mai sus. Functia G(x, y) se numeste functia de sursa
sau functia Green pentru cazul unidimensional.
Vom ar
ata c
a propriet
ati asem
an
atoare celor de mai sus sunt caracteristice functiilor
armonice de oricte variabile.
14.4
Functii armonice de dou

a variabile
Dac
a n = 2, o functie armonic
a n domeniul D este o functie real
a u(x, y) definit
a n
punctele M(x, y) ale domeniului D, continu
a n D, cu derivate partiale pn
a la ordinul
doi inclusiv continue n D si satisf
acnd n D ecuatia lui Laplace n dou
a variabile
u =
2u 2u
+
= 0.
x2 y 2
Am v
azut c
a exist
a o foarte strns
a leg
atur
a ntre functiile armonice n domeniul
D si functiile olomorfe sau mai general functiile analitice n domeniul D: dac
a u(x, y)
este o functie armonic
a n domeniul simplu conex D atunci exist
a o functie w(z) =
u(x, y) + iv(x, y) olomorf
a n D, determinat
a abstractie f
acnd de o constant
a aditiv
a
imaginar
a si a c
arei parte real
a este functia armonic
a u(x, y); dac
a u(x, y) este o functie
armonic
a n domeniul multiplu conex D atunci exist
a o functie w(z) = u(x, y) + iv(x, y)
analitic
a n D, n general multiform
a, a c
arei parte real
a este functia armonic
a u(x, y).
Pe baza acestui fapt putem demonstra usor c
a functiile armonice de dou
a variabile au
propriet
ati de genul celor de la functiile lineare de o variabil
a.
Fie u(x, y) o functie armonic
a ntr-un domeniu D si fie z0 = x0 + iy0 un punct din D.
Dac
a cercul |z z0 | r este complet continut n D, atunci exist
a conjugata armonic
a
v(x, y) astfel nct functia w(z) = u(x, y) + iv(x, y) este olomorf
a n acest cerc. Conform

ARMONICE
206
formulei lui Cauchy avem
1
w(z0 ) =
2i
|zz0 =r|
w(z)
dz,
z z0
sau notnd
z z0 = rei , 0 2, ds = rd,
Z
Z2
1
1
i
w (z0 ) =
w z0 + re d =
w(z)ds.
2
2r
0
|zz0 |=r
Lund partea real

a obtinem
1
u (x0 , y0 ) =
2r
u(x, y)ds,
|zz0 |=r
adic
a am demonstrat prima proprietate ntlnit
a la functiile lineare:
T1. (Teorema de medie a lui Gauss) Dac
a o functie u(x, y) este armonic
a ntr-un
domeniu D, atunci ea are proprietatea de medie, adic
a valoarea sa n orice punct este
media valorilor sale pe orice cerc cu centrul n acest punct si complet continut n D.
Fie acum u(x, y) o functie armonic
a ntr-un domeniu si un subdomeniu m
arginit
simplu conex D cu frontier
a D neted
a pe portiuni. Atunci exist
a o functie v(x, y)
- conjugata armonic
a a functiei u(x, y) n D. Functia v(x, y) este uniform
a si functia
w(z) = u(x, y) + iv(x, y) este olomorf
a n D . In virtutea relatiilor lui Cauchy-Riemann
vom putea scrie
u
ds =
n
v
ds = var v(x, y) = 0.
D
s
Dac
a acum D este un domeniu m
arginit multiplu conex cu frontier
a D neted
a pe
, obtinut din D prin
portiuni, aplicnd rezultatul de mai sus domeniului simplu conex D
practicarea de t
aieturi, si tinnd cont c
a sensurile pe cele dou
a borduri ale t
aieturilor
sunt opuse, rezult
a urm
atoarea proprietate asem
an
atoare celei de a dou
a propriet
ati a
functiilor lineare:
T2. Dac
a u(x, y) este o functie armonic
a ntr-un domeniu, atunci oricare ar fi subdomeniul marginit D cu frontier
a D neted
a pe portiuni, integrala pe frontiera D a
R u
ds = 0 .
derivatei normale a lui u(x, y) este nul
a:
n
D
Componentele frontierei D sunt aici parcurse n asa fel nct domeniul D s

a r
amn
a
la stnga.
VARIABILE
14.4. FUNCTII
ARMONICE DE DOUA
207
Din teorema de medie a lui Gauss rezult

a o alt
a proprietate important
a a functiilor
armonice:
T3. (Principiul de maxim si minim pentru functii armonice) Dac
a functia u(x, y)
este armonic
a n domeniul D ea nu-si poate atinge nic
aieri n interiorul domeniului cea
mai mic
a si cea mai mare valoare cu exceptia cazului cnd este constant
a.
Presupunem prin absurd c
a exist
a un punct M0 interior domeniului D astfel nct
oricare ar fi M D s
a avem u(M) u(M0 ). Exist
a un cerc cu centrul n M0 de
raza . Ar
at
am ca n toate punctele acestui cerc valoarea functiei coincide cu u(M0 ).
Dac
a ar exista pe cerc un punct M astfel c
a
a u(M ) < u(M0 ) atunci ar exista o ntreag
vecin
atate a sa n care s
a aib
a loc inegalitatea strict
a; atunci pe cerc exist
a dou
a multimi
de puncte: una s1 n care are loc inegalitatea strict
a, alta s2 n care are loc inegalitatea
nestrict
a. Dup
a proprietatea de medie
Z
1
1
u(M0 ) =
(u(M0 )l(s1 ) + u(M0 )l(s2 )) = u(M0 ).
u(m)dsM <
2
2
s1 +s2
a c
a
Am ajuns la o contradictie. Deci pe tot cercul functia are valoarea u(M0 ). Rezult
de fapt n interiorul cercului functia are aceeasi valoare. Dac
a M este un alt punct al
domeniului D, l unim pe M0 cu M printr-o curb
a C continut
a n domeniu. Fie un
num
ar mai mic dect distanta dela C la D. In interiorul cercului cu centrul n M0 de
a punctul M se afl
a n acest cerc atunci
raz
a functia are valoare constant
a u(M0 ). Dac
U(M) = u(M0 ). Dac
a nu, lu
am un cerc cu centrul ntr-un punct M1 din primul cerc de
a M se afl
a in acest al doilea cerc,
raz
a . In acest cerc functia ia valoarea u(M0 ). Dac
u(M) = u(M0 ), dac
a nu, continu
am rationamentul. Cum curba C are o lungime finit
a,
ea este acoperit
a cu un num
ar finit de cercuri de raz
a si la sfrsit ajungem la concluzia
c
a u(M) = u(M0 ). Deci n tot domeniul functia este o constant
a.
Din principiul de maxim si minim rezult
a
T4. (Teorema maximului si minimului functiilor armonice). Dac
a functia u(x, y)
este armonic
a n domeniul m
arginit D, continu
a pn
a la frontier
a si neconstant
a n D,
atunci maximul si minimul s
au se ating numai pe frontier
a.
De aici rezult
a c
a dac
a functia u(x, y) este armonic
a n domeniul m
arginit D, continu
a pn
a la frontier
a si dac
a m, M sunt marginea inferioar
a, respectiv superioar
a a lui
u pe frontiera D , atunci peste tot n domeniul D au loc inegalit
atile m u(x, y) M,

ARMONICE
208
pentru c
a n caz contrar, maximul si minimul lui u s-ar atinge n interiorul lui D. In
particular, dac
a m = M = 0 atunci u(x, y) = 0 n D. Deci
T5. Dou
a functii armonice n domeniul m
arginit D, continue pn
a la frontier
a coincid
n D dac
a au aceleasi valori pe frontiera lui D.
In cazul unui domeniu nem
arginit inegalitatea m u(x, y) M nu are totdeauna
loc. De exemplu functia u(x, y) = x armonic
a n semiplanul x 0 fiind nem
arginit
a n
acest semiplan ia valori nule pe frontier
a. Are totusi loc urm
atoarea teorem
a:
T6. Dac
a functia u(x, y) este armonic
a n domeniul nem
arginit D si este continu
a si
m
arginit
a n nchiderea domeniului D atunci are loc relatia
m = inf
(x,y)D
u(x, y) u(x, y) sup
u(x, y) = M.
(x,y)D
/ D. Fie DR domeniul m
arginit de cercurile
Pentru demonstratie fie P0 D si P
cu centrul n P de raze < dist(M , D) respectiv R > dist(P , P0 ). Pentru punctele

P de pe frontiera intersectiei D DR are loc relatia
u(P ) M 2 sup u(P )
P D
ln rP P
= v(P ).
ln R
Am notat prin rP P distanta de la P la P . Cum v(P ) este o functie armonic

a din
principiul de maxim rezult
a
r
ln P P0
u(P0 ) M 2 sup u(P )
= v(P0 ),
ln R
P D
acnd R rezult
a u(P0 ) M.
inegalitate valabil
a oricare ar fi R > dist(P , P0 ). F
Considernd functia u(P ) avem u(P0 ) m, cctd.
Avem evident teorema
T7. Dou
a functii armonice n domeniul nem
arginit D, continue si m
arginite n
nchiderea domeniului, coincid n D dac
a au aceleasi valori pe frontiera lui D.
14.5
Problema lui Dirichlet
Problema determin
arii unei functii armonice ntr-un domeniu D cnd se cunosc valorile sale pe frontier
a se numeste problema lui Dirichlet pentru functii armonice.
Teoremele precedente se pot enunta si sub forma
VARIABILE 209
14.6. ANALITICITATEA FUNCTIILOR
ARMONICE DE DOUA
T8. Solutia problemei lui Dirichlet pentru domenii m
arginite si date continue pe
frontier
a este unic
a.
T9. Solutia m
arginit
a a problemei lui Dirichlet pentru domenii nem
arginite si date
continue pe frontier
a este unic
a.
Dac
a nu se impune conditia de m
arginire n cazul domeniilor nem
arginite solutia
poate s
a nu fie unic
a. De exemplu functia u(x, y) = y este armonic
a n semiplanul
y > 0, este continu
a pn
a la frontier
a si este nul
a pe frontier
a; n acelasi timp functia
nul
a peste tot satisface aceleasi conditii. La fel n cazul domeniilor m
arginite dac
a nu se
impune conditia de m
arginire chiar n cazul unui singur punct de discontinuitate solutia
1+z
1x2 y2
=
<e
poate s
a nu fie unic
a; de exemplu, functia u(x, y) = (x1)
este armonic
a
2
2
1z
+y
n cercul unitate, continu

a pn
a la frontier
a cu exceptia punctului (1, 0), este nul
a n
toate punctele cercului cu exceptia punctului (1, 0); functia peste tot nul
a este armonic
a
n cercul unitate si e nul
a pe frontier
a.
14.6
Analiticitatea functiilor armonice de dou

a variabile
Dat fiind c
a o functie armonic
a ntr-un domeniu plan este n vecin
atatea oric
arui
punct din domeniu partea real
a a unei functii olomorfe n acel punct, rezult
a o proprietate a functiilor armonice care nu se putea pune n evidenta n cazul functiilor lineare
din cauza banalit
atii sale: analiticitatea sa. Anume, are loc urm
atoarea teorem
a:
T10. Dac
a o functie u(x, y) este armonic
a ntr-un domeniu, atunci n vecin
atatea
oric
arui punct (x0 , y0 ) din domeniu ea se scrie ca o serie absolut si uniform convergent
a
de puteri ale diferentelor x x0 , y y0 :
u(x, y) =
m=0,n=0
cm,n (x x0 )m (y y0 )n

ARMONICE
210
14.7
Invarianta functiilor armonice prin reprezentare

conform
a
Vom ar
ata acum c
a prin reprezentare conform
a o functie armonic
a se transform
a tot
ntr-o functie armonic
a; mai precis:
T11. Fie u(x, y) o functie armonic
a n domeniul Dz din planul complex z = x + iy
si fie functia z = z () = x(, ) + iy(, ) olomorf
a n domeniul D din planul complex
= + i si care reprezint
a conform domeniul D pe domeniul Dz . Atunci functia
compus
a u(, ) = u (x(, ), y(, )) este armonic
a n domeniul D .
al lui D el este transformat
Intr-adev
ar, oricare ar fi subdomeniul simplu conex D
z al lui Dz . Dac
prin functia z = z() n subdomeniul simplu conex D
a w(z) este functia
olomorf
a n Dz a c
arei parte real
a este u(x, y), atunci functia compus
a w (z()) este
. Cum subdomeniul
si deci partea sa real
a u(, ) este armonic
a n D
olomorf
a n D
este arbitrar rezult
D
a c
a u(, ) este armonic
a n domeniul D .
Aceast
a proprietate de invarianta a functiilor armonice prin reprezentarea conform
a
permite s
a rezolv
am problemele pentru functii armonice ntr-un domeniu dac
a stim s
a
rezolv
am aceleasi probleme pentru functii armonice ntr-un domeniu canonic, cercul
unitate sau semiplanul superior sau un alt domeniu simplu, si dac
a stim functia de
reprezentare conform
a a domeniului dat pe domeniul canonic.
Exemplul 1. S
a consider
am urm
atoarea problem
a a lui Dirichlet: s
a se determine
functia u(x, y) = u(z) armonic
a n domeniul D = {z| =m(z) 0} {z| |z + il| r}
stiind c
a u(z) =m(z)=0 = 0 , u(z) ||z+il|=r = T =constant . Aceasta este problema
stationar
a plan
a a disip
arii c
aldurii n sol - semiplanul =m(z) < 0 - dintr-un canal
termic circular - |z + il| r - cnd se presupune c

a temperatura la suprafata solului
este nul
a, - este luat
a ca temperatur
a de referinta-, si temperatura la suprafata canalului
este T ; u(z) este temperatura n punctul z din sol.
Functia
= (z) =
cu =
z + i
z i
l2 r2 reprezint
a conform domeniul D pe coroana circular
a
r1 =
rl
|| 1,
r+l+
14.8. SOLUTIA
PROBLEMEI LUI DIRICHLET PENTRU CERCUL UNITATE 211
axa real
a =m(z) = 0 trecnd n cercul || = 1 , cercul |z + il| = r trecnd n cercul
|| = r1 . (Punctele z = i sunt simetrice att fata de dreapta =m(z) = 0 ct si fata
de cercul |z + il| = r). Problema noastr
a revine la determinarea functiei armonice n
coroan
a u() = u(z()), z = z() fiind inversa functiei = (z), stiind c
a u() ||=1 = 0
a trecem la coordonatele polare = + i = ei , = cos ,

si c
a u() ||=r1 = T . Dac
= sin , ecuatia lui Laplace se scrie
2u
2
1 u
1 2u
2 2
= 0. Din cauza simetriei,
functia c
autat
a nu va depinde de , si deci ca functie numai de , va verifica ecuatia
u00() + 1 u0() = 0. Solutia general
a a acestei ecuatii este u() = A + B ln . Cum
u(1) = 0, u(r1 ) = T rezult
a u() =
T
ln r1
ln =
T
ln r1
ln ||. Revenind la vechile variabile
g
asim
u(x, y) = u() =
=
T
ln
ln r1
T
ln(|(z)|) =
ln r1
q
(x2 + y 2 2 )2 + 42 x2
x2 + (y )2
Din aceast
a expresie se poate calcula cantitatea de c
aldur
a care se disip
a n sol din
canal.
Intre problema lui Dirichlet pentru un domeniu simplu conex D si problema reprezent
arii conforme a acestui domeniu pe cercul unitate exist
a o strns
a leg
atur
a. Dac
a
w = w(z) este functia care reprezint
a conform domeniul D pe cercul unitate |w| < 1
astfel nct punctul z0 D s
a corespund
a centrului cercului w = 0, atunci w(z) =
(z), unde w(z)

este o functie olomorf
(z z0 ) w
a si nenul
a n D. Deci w(z) = (z z0 ) ew
(z)
w (z) fiind olomorf

a n D. Pe frontiera lui D avem <e (w (z)) = ln (|z z0 |), adic
a
determinarea functiei de reprezentare conform
a revine la rezolvarea unei probleme a lui
Dirichlet.
14.8
Solutia problemei lui Dirichlet pentru cercul

unitate
Ne propunem acum s
a rezolv
am problema lui Dirichlet pentru cercul unitate, adic
a
s
a determin
am o functie armonic
a u(x, y) = u(z) n cercul unitate |z| 1, stiind valorile
sale pe frontier
a u (ei ). Din teorema de medie, cunoastem valoarea functiei n centrul

ARMONICE
212
cercului: u(0) =
1
2
R2
u (ei ) d.
Pentru a g
asi valoarea functiei u ntr-un punct oarecare z0 = r0 ei0 , 0 r0 < 1 din
interiorul cercului unitate, vom reprezenta conform cercul |z| < 1 pe cercul || < 1 astfel
nct punctul z = z0 s
a treac
a n punctul = 0. Punctul z =
1
,
z0
simetricul lui z = z0
fata de cercul |z| = 1, se va duce n punctul = , simetricul lui = 0 fata de cercul

|| = 1. Vom avea deci functia de reprezentare conform
a
= (z) =
z z0
.
1 z
z0
Inversa acesteia este

+ z0
.
1 + z0
Functia u(z) armonic
a n |z| 1 devine functia u() = u(z()) armonic
a n || 1.
z = z() =
Aplicnd teorema de medie acesteia, vom avea

1
u (z0 ) = u (0) =
2
Z2
0

u ei d.
Dar leg
atura ntre = ei si z = ei este
ei =
ei z0
.
1 ei z0

Atunci u ei = u ( (ei )) = u (ei ). Diferentiind relatia de mai sus, avem
d =
1 |z0 |2
1 r02
d
=
d.
(ei z0 ) (ei z0 )
1 2r0 cos (0 ) + r02
Inlocuind, obtinem
1
u (z0 ) = u r0 ei0 =
2
Z2
0

u ei
1 r02
d.
1 2r0 cos (0 ) + r02
Aceasta se numeste formula lui Poisson pentru cercul unitate. Se poate ar

ata c
a ntradev
ar formula lui Poisson rezolv
a efectiv problema lui Dirichlet. Mai mult, aceasta are
loc si n cazul solutiei m
arginite n cercul unitate a problemei lui Dirichlet cu date
continue pe portiuni. Deci are loc:
T12. Solutia armonic
a m
arginit
a a problemei lui Dirichlet pentru cercul unitate cu
date continue pe portiuni este dat
a de formula lui Poisson:
1
u (z0 ) = u r0 ei0 =
2
Z2
0

u ei
1 r02
d.
1 2r0 cos (0 ) + r02
14.8. SOLUTIA
PROBLEMEI LUI DIRICHLET PENTRU CERCUL UNITATE 213
Prelucrnd nucleul formulei lui Poisson
i
1 r02
1 |z0 |2
e + z0
=
= <e i
1 2r0 cos (0 ) + r02
e z0
|ei z0 |2
se poate scrie formula lui Poisson sub forma
u (z0 ) = <e
1
2
Z2
0
i ei + z0
u e
d ,
ei z0
ar
a nici o leg
atur
a cu de mai nainte), de unde d =
sau punnd ei = (f
loc de z0 :
De aici rezult
a
1
u(z) = <e
2i
u ()
||=1
d
,
i
si z n
+ z d
.
z
T13. Dac
a functia w(z) este olomorf
a n cercul unitate |z| < 1 si partea sa real
a
u(z) = <e (w (z)) este continu
a pe portiuni pe frontiera |z| = 1, atunci are loc formula
lui Schwartz-Villat:
1
w(z) =
2i
u()
||=1
+ z d
+ i=m (w (0)) , |z| < 1.
z
Se putea stabili formula lui Schwartz-Villat si pornind de la formula integral

a a lui
Cauchy:
1
w(z) =
2i
||=1
1
=
i
||=1
w()
1
d =
z
2i
1
u()
d +
z
2i
||=1
||=1
2u() + w()
d =
z
d.
Dar dac
a functia w(z) este olomorf
a n cercul unitate
w(z) = c0 + c1 z + c2 z 2 + ...,
functia
c0 = w(0),

1
1
1
= c0 + c1 + c2 2 + ...,
w

ARMONICE
214
este olomorf
a n exteriorul cercului unitate si deci ultima integral
a este egal
a cu
!
w 1
rez
=
c0 = u(0) + i=m (w (0)) =
=
z
Z
1
d
u() + i=m (w (0)) .
=
2i
||=1
Inlocuindu-i valoarea si f
acnd calculele, reg
asim formula lui Schwartz-Villat.
Formulele lui Poisson si Schwartz-Villat permit rezolvarea problemei lui Dirichlet
pentru cerc. Ele sunt efective mai ales n cazul datelor rationale pe frontier
a, cnd
integralele se pot usor calcula cu ajutorul teoremei reziduurilor.
Not
am c
a datele pe frontiera cercului unitate pot fi date fie ca valori ale unor functii
de x, y pe cercul unitate, fie ca functii de cos(), sin() , fie ca functii de variabila
complex
a = ei .
Exemplul 2. S
a se rezolve problema lui Dirichlet:
2
u(x, y) |x2 +y2 =1
u = 0, x + y < 1;
Punnd pe cerc = ei avem
x = cos () =
2 + 1
,
2
y
=
.
5 + 4x x2 +y2 =1
y = sin () =
2 1
2i
si deci valoarea functiei u pe cerc este

u () =
2 1
.
2i (2 2 + 5 + 2)
Pentru a rezolva problema prin aplicarea formulei lui Schwartz-Villat trebuie s

a calcul
am
integrala
1
I=
2i
||=1
( 2 1) ( + z)
d.
2i (2 2 + 5 + 2) ( z)
Cum functia de sub integral

a F () are n interiorul cercului unitate poli de ordinul nti
n punctele = 0, = z, = 12 rezult
a c
a
I =rez F ()+ rez F ()+ rez1 F ().
=0
G
asim n modul obisnuit:
=z
= 2
14.9. TEOREMA CERCULUI SI APLICATIILE
SALE
215
z2 1
rez F () =
,
=z
i (2z 2 + 5z + 2)
2z 1
z
rez1 F () =
, I=
4i (2z + 1)
2i (z + 2)
= 2
1
rez F () =
,
=0
4i
.
Rezult
a c
a solutia c
autat
a a problemei lui Dirichlet este
z
u(x, y) = <e
2i (z + 2)
14.9
r sin
y
= 2
.
2
r + 4r cos + 4
(x + 2) + y 2
Teorema cercului si aplicatiile sale
In cazul datelor rationale o solutie rapid

a a problemei lui Dirichlet este dat
a de
urm
atoarele teoreme:
T14. (Teorema cercului) Dac
a R(z) este o functie rational
a real
a pe cercul unitate
|z| = 1 f
ar
a poli pe frontier
a si dac
a M(z) este suma p
artilor sale principale relative la
1
polii din interiorul cercului atunci R(z) = M(z) + M z + k, k fiind o constant
a real
a.
Intr-adev
ar, dac
a M(z) este suma p
artilor sale principale relative la poli din interiorul
1
cercului atunci M z este o functie olomorf
a n interiorul cercului unitate. Functia
1
R(z) M(z) M z este o functie olomorf
a n cercul unitate, cu parte imaginar
a nul
a
pe frontier
a, deci ea este o constant
a real
a k, ceea ce trebuia demonstrat.
Exemplu 3. Valorile pe frontiera cercului unitate ale functiei armonice din Exemplul
1. sunt R() =
2 1
.
2i(2 2 +5+2)
Aceast
a functie rational
a are un singur pol n interiorul
cercului unitate = 12 cu partea principal

a M() = 8i1 +1 1 . Dup
a teorema cercului
2
trebuie s
a avem
R () =
1 1
8i +
1
2
1 1
8i 1 +
1
2
+k =
1 1
8i +
1
2
1 2
+ k,
8i 2 +
sau f
acnd calculele
R() =
1 1
1
+
+ k.
4i 2 + 1 4i + 2
Punnd = 1 g
asim k = 0. Relatia se verific
a imediat.
T15. Dac
a R() este o functie rational
a real
a pe frontiera cercului unitate || = 1 si
este valoarea pe frontiera a partii reale a unei functii w(z) olomorfe n interiorul cercului

ARMONICE
216
unitate, atunci w(z) = 2M
1
z
+ k + ik0,
k R, k0 R, M () fiind suma p
artilor
principale ale lui R() relative la polii din interiorul cercului unitate.

Cum dup
a teorema cercului R() = M() + M 1 + k , putem scrie

!
1
1
k + M() M
= 0.
<e w() M() M
Am adunat pe M () pentru a avea sub parantez

a o functie olomorf
a, am sc
azut
1
M pentru a nu modifica partea real
a. Rezult
a c
a paranteza este o functie olomorf
a
n interiorul cercului unitate, cu parte real
a nul
a pe frontier
a deci o constant
a pur
imaginar
a ik0 .
Exemplu 4. Dac
a relu
am problema lui Dirichlet de la Exemplul 1., tinnd cont
de Exemplul 2. avem imediat w(z) =
z
2i(z+2)
+ ik0, k0 R si reg
asim rezultatul din
Exemplul 1.
14.10
Solutia problemei lui Dirichlet pentru semiplan
Fie cu ajutorul reprezent

arii conforme a semiplanului superior =m (z) > 0 pe cercul
a se duc
a n centrul cercului si apoi
unitate astfel nct punctul z0 = x0 + iy0 , y0 > 0 s
aplicnd teorema de medie, fie cu ajutorul formulei integrale a lui Cauchy, se poate
rezolva problema lui Dirihlet pentru semiplanul superior:
S
a se determine functia u(x, y) armonic
a n semiplanul superior =m (z) > 0, m
arginit
a
la infinit, cunoscnd valorile sale u(x) = u(x, 0) pe frontier
a.
Adoptnd a dou
a cale, fie cazul cnd u(x, y) este nul
a la infinit si fie w(z) functia
olomorf
a n semiplanul superior, nul
a la infinit, a c
arei parte real
a este u(x, y). Dac
a
z este un punct oarecare din semiplanul superior, considernd R suficient de mare ca
z s
a fie interior semicercului cu diametrul[R, R], dup
a formula integral
a a lui Cauchy
putem scrie
1
w(z) =
2i
ZR
w()d
1
+
z
2i
CR
w()d
=
z
14.10. SOLUTIA
PROBLEMEI LUI DIRICHLET PENTRU SEMIPLAN
1
=
i
ZR
1
u
e()d
z
2i
ZR
1
w()d
+
z
2i
CR
217
w()d
.
z
z ) este olomorf
a n semiCum w(z) este olomorf
a n semiplanul superior, functia w(
planul inferior si vom putea scrie
1
w(z) =
i
ZR
1
u
e()d
z
2i
1
+
2i
CR
ZR
1
w()d
z
2i
w()d
1
+
z
2i
0
CR
0
CR
w()d
+
z
w()d
,
z
unde am notat cu CR0 semicercul inferior de diametru [R, R] parcurs n sens invers
trigonometric. Suma integralelor a doua si a treia este nul
a conform teoremei integrale
z ) olomorfe n semiplanul inferior. R
amne deci
a lui Cauchy aplicat
a functiei w(
1
w(z) =
i
ZR
u()d
1
+
z
2i
CR
w()d
1
+
z
2i
C0R
w( )d
.
z
Trecnd la limit
a, R , ultimele integrale tind c
atre infinit, integranzii lor
comprtndu-se ca
1
o(1).
R
Avem deci
1
w(z) =
i
u()
d,
z
integrala fiind nteleas

a n sens principal, adic
a limitele de integrare tind simetric spre
u(x) u()| <
infinit. Dac
a functia u(x) = u(x, 0) se comport
a la infinit astfel nct |
C
,
|x|
> 0 , atunci aplicnd cele de mai sus functiei u(x, y) u() avem
1
w(z) =
i
u() u()
d + u(),
z
cu aceeasi precizare asupra integralei. Avem deci:

T16. Solutia m
arginit
a n semiplanul superior =m (z) > 0 a problemei lui Dirichlet
pentru acest semiplan este dat
a de formula
Z
1
u() u()
u(z) = <e
d + u(),
i
z

ARMONICE
218
sau, de asa numita formula a lui Poisson pentru semiplan

1
u(z) =
y (
u() u()) d
+ u().
( x)2 + y 2
unde z = x + iy, y > 0.

Cnd u(x) = u(x, o) este rational
a , integrala din formule se calculez
a cu ajutorul
teoremei reziduurilor.
Exemplu 5. S
a se rezolve problema lui Dirichlet pentru semiplanul superior:
u = 0, y > 0; u(x, 0) =
1
.
1 + x2
Aplicnd formula de mai sus avem
Z
1
d
u(z) = <e
= <e 2 rez F () + 2 rez F () =
=z
=i
i
(1 + 2 ) (t z)
= <e 2 rez F () ,
=i
unde am notat F () =
1
(1+ 2 )(z)
. Se g
aseste imediat
1
u(z) = 2<e
2i (z + i)
x2
y+1
.
+ (y + 1)2
S
i n cazul problemei lui Dirichlet pentru semiplan n cazul datelor rationale are loc
o teorem
a care d
a solutia imediat:
T17. Dac
a R () este o functie rational
a, reprezentnd valorile la limit
a pe axa
real
a ale p
artii reale a unei functii w(z) olomorfe n semiplanul superior, atunci w(z) =
2M(
z ) + k + ik0, k R, k0 R , M(z) fiind suma p
artilor principale ale lui R(z) relative
la polii din semiplanul superior.
Exemplul 5. In exemplul precedent, functia rational
a R(z) =
1
z 2 +1
cipal
a relativ
a la singurul pol z = i din semiplanul superior M(z) =
1
=
w(z) = 2 2i1 zi
i
z+i
are partea prin-
1 1
.
2i zi
Deci avem
+ k + ik0. Lund punctul frontier

a z = o se g
aseste k = 0 si avem
rezultatul precedent.
Problema lui Dirichlet pentru functii armonice pentru un domeniu oarecare se poate
rezolva folosind reprezentarea conform
a a domeniului pe unul din domeniile canonice:
cercul unitate sau semiplanul superior.
14.11. PROBLEMA LUI NEUMANN
219
Exemplul 7. S
a se rezolve problema lui Dirichlet pentru banda 0 < y < cu datele
pe frontier
a
1,
u(x, 0) =
0,
pentru x > 0
, u(x, ) = 0.
pentru x < 0
Functia = ez , = + i, reprezint
a conform banda 0 < y < pe semiplanul
superior > 0 . Conditiile la limit
a devin
1, pentru > 1
u(, 0) =
0, pentru < 1.
Rezolvnd aceast
a problem
a Dirichlet g
asim
1
u() =
Z
1
dt
1 1
= arctg
2
2
2
( t) +
Inlocuind = ex cos (y) , = ex sin (y) obtinem solutia problemei initiale:

1 1
u(x, y) = arctg
2
14.11
ex cos (y)
.
sin (y)
Problema lui Neumann
Prin problema lui Neumann pentru functii armonice se ntelege problema determin
arii unei functii u(x, y) = u(z), armonic
a ntr-un domeniu D, continuu diferentiabil
a pn
a la frontiera lui D, cnd se cunosc valorile derivatei sale normale pe frontier
a
u
|
n zD
= f (z) . In cazul domeniilor nem

arginite se presupune c
a functia si derivatele
sale partiale de primul ordin sunt m

arginite n domeniul D.
Din teorema T2. rezult
a c
a pentru ca problema lui Neumann s
a aib
a solutie, este
R u
R
ds = f (z)dsz = 0
necesar ca datele pentru derivata normal
a s
a verifice conditia
n
D
. Se poate ar
ata c
a dac
a aceast
a conditie este ndeplinit
a, atunci problema lui Neuman
are solutie unic
a, abstractie f
acnd de o constant
a aditiv
a.
Rezolvarea problemei lui Neuman poate fi redus
a n mai multe moduri la rezolvarea
problemei lui Dirichlet.
Exemplul 8. S
a rezolv
am problema lui Neuman pentru semiplanul superior y 0,
adic
a s
a determin
am functia u(x, y) armonic
a n semiplanul superior cunoscnd valorile

ARMONICE
220
derivatei sale normale pe frontier

a f (x), functie continu
a pe R, astfel nct f (x) =
R
O(|x|1 pentru |x| , > 0 . Presupunem c
f (x)dx = 0 .
a
Cum
u
|
ne y=0
u
|
y y=0
si cum derivata
u
y
a unei functii armonice este tot armon-
ic
a, problema Neuman revine la o problem
a a lui Dirichlet. Aplicnd formula stabilit
a
pentru problema lui Dirichlet pentru semiplan, putem scrie
Z
1
u
=
y
si deci
1
u(x, y) =
2
yf (t)
dt,
(t x)2 + y 2
f (t) ln (t x)2 + y 2 dt + C(x).
Conditia verificat
a la de f (x) asigur
a existenta integralei si deci aceast
a integral
a va
a C(x) = C1 + C2 x. Putem scrie

fi o functie armonic
a. Rezult
a c
a C 00 (x) = 0 adic
1
u(x, y) =
2
f (t) ln (t x)2 + y 2 dt+

Z
1
+ ln(x + y )
2
2
f (t)dt + C1 + C2 x =
1
=
2
f (t) ln
(t x)2 + y 2
dt + C1 + C2 x.
x2 + y 2
Ultima integral
a n modul este mai mic
a ca
1
2
|f (t)| ln (|t| + 1)2 dt, integral

a con-
vergent
a, deci m
arginit
a. Rezult
a c
a C2 = 0 si putem scrie formula final
a
1
u(x, y) = u(z) =
2
=
f (t) ln (t x)2 + y 2 dt + C1 =
f (t) ln |t z| dt + C1 ,
adic
a functia c
autat
a este partea real
a a functiei olomorfe
1
w(z) =
f (t) ln (t z) dt + C1 .
14.11. PROBLEMA LUI NEUMANN
221
Formulele stabilite se numesc formulele lui Dini de rezolvare a problemei lui Neuman
pentru semiplan.
Dac
a functia = (z), = + i reprezint
a conform domeniul simplu conex D
pe semiplanul 0 si z = z() este inversa sa, atunci problema lui Neuman pentru
domeniu D se reduce la o problem
a a lui Neuman pentru semiplanul superior pentru
trece n
functia u() = u(z()) . Cum prin reprezentare conform
a directia normalei n
directia normalei nz si coeficientul de conformitate este |z0()| vom putea scrie
u
u
|= =
z=z() |z0()| = f (z()) |z0()| = f () |z0()|
n
nz
si deci vom avea
1
u() =
f(t) |z0(t)| ln |t | dt + C.
Revenind la vechea variabil

a, punnd = (z), t = ( ) si tinnd cont c
a 0( ) =
g
asim formula de rezolvare a problemei lui Neuman pentru domeniul D
Z
0( )
1
f ( ) ln |( ) (z)|
u(z) =
d + C.
|0( )|
D
Exemplul 9. S
a rezolv
am problema lui Neuman pentru cercul unitate |z| 1 .
In acest caz punnd z = rei , valoarea derivatei normale este

u
u
|z=ei = f (ei ),
|z=ei =
nz
r
cu conditia
R2
f (ei )d = 0 . Functia
z = z() =
i
+i
reprezint
a conform semiplanul =m() 0 pe cercul |z| 1 si are inversa
= (z) =
1+z
i.
1z
Cum
0(z) =
2i
(1 z)2
vom putea scrie expresia solutiei
Z
1 +
1
1 + z i |1 |2
u(z) =
i
i
f ( ) ln
d + C,
1
1 z (1 )2
| |=1
1
z0(t)

ARMONICE
222
sau punnd = ei si f
acnd calculele
1
u(z) =
Z2
0
f (ei ) ln ei z d + I1 + I2 + C,
unde
I1
1
2
= ln
|1 z|
I2 =
Z2
0
Z2
f (ei )d = 0,
f (ei ) ln 1 ei d = cons tan t
Putem scrie formula lui Dini de rezolvare a problemei lui Neuman pentru cercul
unitate
1
u(z) =
Z2
0
f (ei ) ln ei z d + C,
care arat
a c
a u(z) este partea real
a a functiei olomorfe
1
w(z) =
Z2
0
sau
1
w(z) =
i
f (ei ) ln ei z d + C,
f () ln ( z)
d
+ C.
||=1
Not
am c
a aceast
a integral
a, ca si cea de la semiplan, se poate calcula cu teorema
reziduurilor numai dup
a aplicarea integr
arii prin p
arti.
Evident puteam stabili aceast

a formul
a observnd c
a zw0(z) z=ei =
si deci avem dup

a formula lui Schwartz-Villat
1
zw0(z) =
2i
||=1
si asa mai departe.
f ()
+ z d
+ iC
z
u
|
r r=1
+ i v
|
r r=1
FOARTE PRODUCTIVA
14.12. O IDEE SIMPLA
14.12
223
O idee simpl
a foarte productiv
a
Prezent
am acum o idee foarte simpl
a, dar foarte productiv
a n multe domenii ale
matematicii si ale aplicatiilor acesteia.
Fie A o matrice p
atratic
a de ordinul n si X, Y coloanele componentelor a doi vectori
dintr-un spatiu vectorial n-dimensional. Cum produsul matricilor Y t AX reprezint
a un
num
ar, prin transpunere obtinem acelasi num
ar, deci are loc relatia
Y t AX = X t At Y.
Dac
a interpret
am coloanele X, Y , ca fiind coloanele componentelor unor deplas
ari
n spatiul a n coordonate generalizate, AX ca fiind coloana componentelor unei forte
generalizate care apare datorit
a deplas
arii X prin matricea A si At Y ca fiind coloana
componentelor unei forte care apare datorit
a deplas
arii Y prin matricea transpus
a At ,
atunci relatia de mai sus poate fi interpretat
a ca o relatie de reciprocitate: lucrul mecanic
efectuat de forta AX pe deplasarea Y este egal cu lucrul mecanic al fortei At Y pe
deplasarea X .
S
a presupunem acum c
a avem de rezolvat ecuatia AX = F , adic
a vrem s
a g
asim
deplasarea X = (x1 , x2 , ..., xi , ..., xn )t care genereaz
a forta F prin matricea A. S
a not
am
cu D(i) coloana componentelor deplas
arii care genereaz
a prin matricea At o forta E (i) =
(0, 0, ..., 1, 0, ...0)t cu singura component
a nenul
a egal
a cu unitatea pe locul i : At D(i) =
E (i) . Scriind relatia de reciprocitate pentru X, D(i) avem D(i)t AX = X t At D(i) sau
D(i)t F = X t E (i) = xi sau xi = F t D(i) . Rezult
a c
a dac
a cunoastem toate solutiile
D(i) ale ecuatiilor At D(i) = E (i) , i = 1, 2, ..., n, solutii numite solutiile fundamentale ale
matricei At obtinem o reprezentare integrala a solutiei c
autate X,
sau
X t = (x1, ..., xi , ...xn ) = F t D(1) , ..., D(i) , ...D(n)
t
X = D(1) , ..., D(i) , ...D(n) F = A1 F.
Obtinem astfel semnificatia liniilor matricei inverse: transpusele liniilor matricei ina pe o cale oarecare
verse A1 sunt solutiile fundamentale ale matricei At . Evident, dac
este mai usor de determinat solutiile fundamentale sau dac
a avem nevoie numai de

ARMONICE
224
o component
a xi si putem determina solutia fundamental
a D(i) , aceast
a cale este de
preferat fata de g
asirea inversei A1 . Mai not
am c
a n multe aplicatii, datorit
a principiului actiunii si reactiunii, matricea A este simetric
a si deci va fi vorba de solutiile
fundamentale ale matricei A. Asa se ntmpl
a, de exemplu n rezistenta materialelor,
cnd matricea A va fi matricea de rigiditate, iar relatia de reciprocitate se va numi
principiul de reciprocitate al lui Betti.
S
a mai observ
am c
a dac
a X este solutie a ecuatiei AX = F si dac
a Y este o solutie
a ecuatiei At Y = 0, atunci n mod necesar Y t F = 0. Deci dac
a ecuatia At Y = 0, are
solutii nebanale, atunci ecuatia AX = F are solutii numai dac
a F este ortogonal pe
orice solutie nebanal
a a ecuatiei At Y = 0.
Ideea expus
a este folosit
a n multe probleme cu foarte mult profit. Evident, n locul
matricei A apare un operator diferential, n locul sumelor vor apare integrale. Asa va fi
folosit
a n paragraful urm
ator.
14.13
Formulele lui Green pentru laplacean
In cazul functiilor armonice de dou

a variabile, pentru a studia propriet
atile lor, am
folosit din plin leg
atura dintre acestea si functiile analitice. Pentru functii de mai multe
variabile va trebui s
a folosim o alt
a idee si anume s
a folosim o proprietate de reciprocitate
a operatorului lui Laplace.
Pentru simplitatea scrierii vom nota punctele din spatiu prin vectorii lor de pozitie
n raport cu un sistem de coordonate rectangular. Astfel vom nota prin x punctul al
c
arui vector de pozitie este x cu compnentele x1 , x2 , x3 . Deci vectorii vor fi notati prin
caractere bold.
Dac
a U (x) si V (x) sunt dou
a functii cu derivate partiale de ordinul doi ntr-un
domeniu D, atunci putem scrie relatia
grad U grad V = div (U grad V ) U V,
obtinut
a imediat tinnd cont de formula de derivare a produsului. Schimbnd ntre ele
pe U si V , avem si relatia
grad U grad V = div (V grad U ) V U.
14.13. FORMULELE LUI GREEN PENTRU LAPLACEAN
225
Sc
aznd cele dou
a relatii obtinem identitatea lui Green-Lagrange pentru operatorul lui
Laplace:
div (U grad V V grad U ) = U V V U.
Dac
a acum aplic
am formula flux-divergenta
ZZ
ZZZ
divvdv =
vne d,
D
~ continu
a pn
a la frontiera lui D, derivabil
a n
valabil
a pentru orice functie vectorial
aV
D, ne fiind normala exterioar
a la frontier
a, obtinem formula
ZZZ
D
ZZ
V
U
U
d,
(U V V U) dv =
V
ne
ne
D
numit
a formula de reciprocitate a lui Green pentru functii armonice. Este evident c
a
formulele de mai sus r
amn valabile cu modific
arile de rigoare pentru orice num
ar de
variabile.
Dac
a functia V este o functie armonic
a n domeniul D, atunci obtinem relatia
ZZZ
ZZ
U
V
V
d.
V Udv =
U
ne
ne
D
In particular, pentru V = 1, obtinem

ZZ
ZZZ
U
U dv =
d.
ne
D
Aceast
a relatie ne d
a o definitie intrinsec
a a laplaceanului functiei U
RR U
d
ne
d
,
4U(x) = lim
vol(d)
limita fiind luat
a cnd domeniul d continnd n interior punctul x se strnge la x.
Dac
a functia U este si ea armonic
a atunci
ZZ
U
d = 0,
ne
D
adic
a, reg
asim si pentru functii de mai multe variabile proprietatea referitoare la derivata
normal
a pe frontier
a ntlnit
a la functii armonice de o variabil
a si la functii armonice

ARMONICE
226
de dou
a variabile. Mai mult, acum rezult
a usor c
a dac
a U este o functie cu derivate
al lui D are
partiale de ordinul doi continue n D si dac
a pentru orice subdomeniu D
RR U
d = 0, atunci functia U este armonic
loc relatia
a n D. Deci proprietatea este
ne
caracteristic
a functiilor armonice.
Din proprietatea stabilit

a rezult
a c
a problema lui Neumann pentru functii armonice,
adic
a problema determin
arii unei functii armonice ntr-un domeniu m
arginit D cnd se
cunosc valorile derivatei sale normale pe frontier
a, nu este posibil
a dect dac
a integrala
derivatei normalei date pe frontiera domeniului este nul
a.
Din formula grad U grad V = div (V grad U) V U n cazul U = V prin integrare
rezult
a relatia
Z
grad U grad U dv +
U Udv =
U
d.
n
Din aceasta, aplicat

a diferentei a dou
a solutii, rezult
a c
a problema lui Dirichlet pentru domeniul m
arginit D are solutie unic
a si c
a problema lui Neumann pentru domeniul
m
arginit D are solutie unic
a abstractie f
acnd de o constant
a aditiv
a.
14.14
Propriet
atile functiilor armonice
S
a determin
am acum functiile armonice cu simetrie sferic
a, deci functiile armonice
p
care depind numai de distanta |x| = x21 + x22 + x23 de la punct la originea sistemului
de axe: U = U(|x|). Cum
x21
U
x1 2 U
x21
1
0
00
0
= U (|x|) , 2 = U (|x|) 2 + U (|x|)
x1
|x| x1
|x|
|x| |x|3
rezult
a
4U = U 00 (|x|) + U 0 (|x|)
Deci U 0 (|x|) =
C1
|x|2
2
= 0.
|x|
de unde U = C|x|1 + C2 , C1 , C2 fiind constante reale oarecare. O
asemenea functie este definit

a si armonic
a n ntreg spatiul f
ar
a origine. Cum grad U =
C1 x
,
|x|2 |x|
x
|x|
fiind versorul directiei care uneste originea O cu punctul curent x, rezult

a c
a
o asemenea functie armonic

a cu simetrie sferic
a este potentialul unui cmp vectorial a
c
arui m
arime este invers proportional
a cu p
atratul distantei de la punct pn
a la origine
si este dirijat dup
a directia vectorului de pozitie al lui x dac
a C1 > 0. Functia U fiind
TILE
14.14. PROPRIETA
FUNCTIILOR
ARMONICE
227
armonic
a n orice domeniu care nu contine originea, fluxul prin frontiera unui asemenea
domeniu va fi nul. Fluxul acestui cmp prin suprafata unei sfere S cu centrul n origine
de raz
a R este
ZZ
S
C1 x x
d = C1 4.
R2 |x| |x|
Dac
a vom considera un domeniu D care contine n interiorul s
au originea 0 si vom aplica
proprietatea relativ
a la derivata normal
a a functiilor armonice domeniului limitate de o
sfera S cu centrul n 0 si raza si suprafata D vom avea
ZZ
ZZ
C1
C1 x
dP =
nex dx = C1 4.
nex |x|
|x|2 |x|
S
Mai putem scrie
ZZ
D
Rezult
a c
a
1 1
4 4
|x|
1 1
dx = 1.
nex 4 |x|
este o functie nul

a peste tot exceptnd originea si cu proprietatea c
a
integrala sa pe orice domeniu care contine n interior originea este 1. Ori o asemenea
functie n sensul obisnuit nu exist
a, ea exist
a n sensul teoriei distributiilor fiind functia
lui Dirac (x). Putem spune c
a functia U(x) =
1
4|x|
verific
a ecuatia n distributii
4U(x) = (x). Se poate spune c

a functia armonic
a (x, 0) =
1 1
4 |x|
este potentialul
unei surse unitate plasate n origine. Analogul n plan este functia armonic
a (x, 0) =

1
1
ln |x|
. Se poate reg
asi acest lucru procednd ca mai sus, folosind coordonatele
2
polare.
Functia armonic
a n ntreg spatiul f
ar
a punctul ,
(x, ) =
1
1
,
4 |x |
unde am notat cu |x | distanta de la punctul la punctul x, este potentialul n x al

unei surse unitate plasate n punctul .
Att n plan ct si n spatiu, putem spune c
a functia (x, ) reprezint
a solutia
fundamentala a operatorului lui Laplace , adic
a
4x (x, ) = (x ).
Observatie. Uneori prin potentialul unui cmp vectorial V(x) se ntelege o functie
(x), astfel nct lucrul mecanic necesar pentru a duce din punctul x1 n punctul x2

ARMONICE
228
unitatea de sarcin
a a cmpului este independent de drum si este egal cu diferenta
(x1 ) (x2 ). In acest caz V(x) = grad (x). Intr-o asemenea interpretare functia
(x, ) poate fi interpretat
a, de exemplu, ca potentialul cmpului electric creat de o
sarcin
a unitate plasat
a n punctul ntr-un mediu cu constanta dielectric
a unitate,
unit
atile fiind luate n asa numitul sistem rational.
n
P
Qk
1
Functia U (x) =
este armonic
a n ntreg spatiul cu exceptia punctelor
4 |x |
k=1
k , k = 1, 2, ..., n; ea poate fi interpretat

a ca potentialul cmpului creat de sursele de
m
arime Qk plasate n punctele k , k = 1, 2, ..., n.
In particular, functia
(x, 0 ) (x, )
(x, )
=
= e.grad (x, )
V (x, ) = lim
0
0

e
| |
este armonic
a n tot spatiul, exceptnd si poate fi interptretat
a ca potentialul unui
dipol cu intensitate unitate plasat n si avnd axa e , directia dup
a care 0 , sau
pe scurt cu momentul (vector) e. Mai general se spune c
a
V (x, ) = p grad (x, ) = p gradx (x, )
reprezint
a potentialul unui dipol cu momentul (vector) p plasat n . Un cmp E(x)de
aceeasi natur
a actioneaz
a asupra unui dipol cu momentul p cu un cuplu de m
arime
M = p E() si cu o forta F = (pgrad ) E(). Din acest motiv, prin acesti dipoli se
poate modela starea de polarizare electric
a a unor dielectrici ntr-un cmp electric sau
starea de polarizare magnetic
a a unor materiale ntr-un cmp magnetic.
Dac
a vom considera c
a n domeniul D avem dispus
a o sarcin
a continu
a astfel c
a
n elementul de volum dv centrat n avem sarcina ()dv , () fiind densitatea
R
volumic
a a acestei sarcini, sarcina total
a fiind ()dv , potentialul ntr-un punct x al
D
acestei sarcini va fi
U(x) =
()(x, )dv .
O asemenea functie exist

a ca integral
a improprie si n punctele domeniului D si se numeste potential de volum cu densitatea volumica (). Ea este evident o functie armonic
a
n punctele x care nu apartin domeniului D. Din acest punct de vedere al densit
atii volumice putem spune c
a o sarcin
a q n punctul este dat
a de o densitate volumic
a q(x).
TILE
14.14. PROPRIETA
FUNCTIILOR
ARMONICE
229
Consider
am c
a o sarcin
a continu
a este suprapunerea unor sarcini punctiforme pentru c
a
R
() = ()( )dv .
D
Fie acum o suprafata neted

a. Consider
am domeniul D constituit din punctele
situate la distanta cel mult
de suprafata de o parte si de alta a sa. Consider

am c
a n
punctele ale domeniului D avem o sarcin

a cu densitatea volumic
a () =
()
unde
este cel mai apropiat punct de pe de . Vom putea scrie c

a n punctele din exteriorul
lui D densitatea volumic
a este nul
a. Dac
a consider
am portiunea din cilindrul care se
sprijin
a pe elementul de arie d centrat n continut
a n D n aceast
a portiune avem
a aceast
a sarcin
a este concentrat
a
sarcina ()d . Pentru 0 putem evident spune c
n elementul de arie d . Dac
a vom considera o functie oarecare () definit
a n ntreg
spatiu vom putea scrie pentru integrala luat
a pe ntreg spatiul
lim
()()dv =lim
()()dv =
()()d .
In particular pentru () = 1 vom g

asi limita ntregii sarcini
()d , adic
a reg
asim
c
a functia () poate fi considerat
a ca densitatea superficial
a a sarcinii limit
a. Limita
densit
atii () n sensul obisnuit nu exist
a, dar o putem considera n sensul distributiilor
ca fiind o distributie delta pe suprafata , () caracterizat
a prin relatia de filtrare
valabil
a pentru orice functie
Z
()() dv =
()()d ,
integrala din stnga fiind luat

a pe tot spatiul. Dac
a vom considera un sistem de coa normala la atunci
ordonate local cu originea n punctul de pe cu axa 3 dup
a de mai sus n
distributia () va avea expresia ()(3 ). Potentialul sarcinii limit
punctele x neapartinnd lui va fi
U (x) =
()(x, )d .
O asemenea functie se numeste potential de simplu strat cu densitatea superficiala ()

si este o functie armonic
a n toate punctele x neapartinnd lui .
Fie din nou o suprafata neted
a. Consider
am domeniul D constituit din punctele
situate la distanta cel mult de suprafata de o parte si de alta a sa. Consider
am

ARMONICE
230
c
a n punctele ale domeniului D avem sarcin
a cu densitatea volumic
a () =
()
2
unde este cel mai apropiat punct de pe de dac

a este de acea parte n spre care
este dirijat
a normala si cu densitatea volumic
a () = ()
dac
a este de cealalt
a
2
parte. Vom putea scrie c
a n punctele din exteriorul lui D densitatea volumic
a este
nul
a. Putem consider
a c
a n portiunea din cilindrul care se sprijin
a pe elementul de arie
d centrat n continut
a vom lua
a n D avem un dipol cu momentul ()nd . Dac
o functie () definit
a n ntreg spatiu vom putea scrie pentru integrala luat
a pe ntreg
spatiul
lim
=lim
()()dv =lim
()()dv =
Z
Z
() (() + t + o(t))dt + () (() + t + o(t))dt d =
2
n
2
n
0
()
d .
n
Limita densit
atii () n sensul obisnuit nu exist
a, dar o putem considera n sensul
a prin
distributiilor ca fiind o distributie delta pe suprafata , n () caracterizat
relatia de filtrare valabil
a pentru orice functie
() dv =
()
n
()
d .
n
Dac
a vom considera un sistem de coordonate local cu originea n punctul de pe cu axa
3 dup
a normala la atunci distributia n () va avea expresia () 0 (3 ).Potentialul
sarcinii limit
a de mai sus n punctele x neapartinnd lui va fi
U(x) =
()
(x, )
d .
n
O asemenea functie se numeste potential de dublu strat cu densitatea superficiala ()

si este o functie armonic
a n toate punctele x neapartinnd lui .
Fie U (x) o functie armonic
a n domeniul D si fie (x, ) =
1
1
4 |x|
potentialul unei
surse unitate plasate n punctul din domeniul D. Ultima functie este armonic
a n
domeniul D, exceptnd punctul . Aplic
am formula lui Green functiilor U(x), (x, )
n coroana sferic
a DR1 ,R2 cu centrul n cu razele R1 , R2 , continut
a n D:
TILE
14.14. PROPRIETA
FUNCTIILOR
ARMONICE
231
ZZ
(x, )
U(x)
U (x)
dx =
(x, )
nxe
nxe
DR1 ,R2
ZZ
1 U (x)
1
U(x)
dx
=
4R2 4R2 nxe

SR2
ZZ
1 U(x)
1
U(x)
dx = 0,
4R1 4R1 nxe

SR1
sau tinnd cont de proprietatea derivatei normale aplicat

a functiei U:
1
4R22
ZZ
SR2
1
U(x)dx =
4R12
F
acnd R1 0 , avem
1
U () =
4R2
ZZ
ZZ
U(x)dx .
SR1
U(x)dx ,
SR
SR fiind o sfer
a cu centrul n , continut
a n D. Relatia fiind valabil
a pentru r R
putem scrie
1
U()r =
4
2
ZZ
U (x)dx
ZZZ
U(x)dvx
|x|=r
si integrnd ntre 0 si R avem

U() =
4R3
3
|x|R
Am obtinut deci proprietatea de medie a lui Gauss pentru functii armonice de trei
variabile: valoarea unei functii armonice ntr-un punct este media valorilor pe orice sfer
a
sau n orice sfer
a cu centrul n punct continut
a n domeniul de armonicitate.
Din proprietatea de medie se deduce proprietatea de maxim si minim: Dac
a functia
U(x) este armonic
a n domeniul D ea nu-si poate atinge nic
aieri n interiorul domeniului
cea mai mic
a si cea mai mare valoare cu exceptia cazului cnd este constant
a. Intradev
ar, s
a presupunem c
a o functie armonic
a n D si-ar atinge valoarea maxim
a ntr-un
punct interior lui D: oricare ar fi x n D, U(x) U(). fiind interior lui D exist
a
o sfer
a SR cu cemtrul n de raz
a R continut
a n D. Dac
a pe aceast
a sfer
a ar exista

ARMONICE
232
un punct x astfel c
a portiune SR pe sfer
a U (x ) < U() atunci ar exista o ntreag
a cu
aceast
a proprietate. Aplicnd proprietatea de medie avem
ZZ
ZZ
1
U() =
U (x)dx +
U(x)dx <
2
4R
0
SR SR
SR
1
0
0
<
U ()aria(SR ) + U() aria(SR SR ) = U()
4R2
Rezult
a c
a pe ntreaga sfer
a SR , si n interiorul s
au, functia U este constant
a. Procednd ca la demonstratia principiului pentru functii armonice n plan deducem c
a
functia U este constant
a n D.
Principiul de maxim si minim este echivalent cu afirmatia c
a dac
a m si M sunt
valorea minim
a, respectiv maxim
a a lui U pe frontiera domeniului m
arginit D, atunci
pentru orice punct x din D are loc inegalitatea m U(x) M . Aceast
a afirmatie
rezult
a usor si altfel: dac
a ar exista un punct interior unde functia ar avea un maxim
M > M , lund pe ca origine, posibil totdeauna, vom considera functia
U (x) = U(x) +
M M 2
x1 + x22 + x23
2
2d
unde am notat cu d diametrul domeniului D. In avem U () = M , n timp ce pe

a un punct de maxim
frontiera lui D avem U (x) M + 12 (M M) < M , deci exist
local al lui U n interiorul lui D. In acest punct vom avea
U
U
2U
2U
2U
U
=
=
= 0,
0,
0,
0
x1
x2
x3
x21
x22
x23
contradictie cu faptul c
a n acel punct U =
2(M M)
d2
> 0.
In cazul domeniilor D nem

arginite proprietatea de mai sus are loc dac
a functia u(x)
este armonic
a n D, este continu
a n nchiderea lui D si are loc proprietatea lim u(x) =
x
0.
In adev
ar, dac
a este un punct oarecare din domeniul D nem
arginit consider
am
sfera DR cu centrul n de raz
a R. Considernd functia u(x) n intersectia D DR vom
putea scrie
m (R) u() M + (R)
14.15. TRANSFORMAREA LUI KELVIN
233
unde (R) este maximul modulului functiei u(x) pe acea portiune a frontierei lui DR
care se g
aseste n D. F
acnd R rezult
a proprietatea.
Din ultima proprietate, rezult
a c
a dac
a dou
a functii armonice continue n nchiderea
lui D coincid pe frontiera lui D, atunci cele dou
a functii coincid n D. Altfel spus, dac
a
problema lui Dirichlet are solutie pentru date continue pe frontier
a, atunci solutia este
unic
a. In cazul domeniilor nem
arginite mai trebuie impus
a conditia ca la infinit functia
s
a tind
a c
atre zero.
14.15
Transformarea lui Kelvin
In cazul functiilor armonice de dou

a variabile ne-am putut folosi de teoria functiilor
olomorfe, n particular am vazut c
a printr-o transformare conform
a o functie armonic
a
se transform
a tot ntr-o functie armonic
a. O functie armonic
a ntr-un domeniu plan
care contine originea planului z = x + iy se transform
a prin transformarea conform
a
=
1
z
ntr-o functie armonic

a ntr-un domeniu care contine punctul de la infinit din
planul = + i care va fi m
arginit
a la infinit. Am mai ntlnit aceast
a conditie. De
aici rezult
a c
a o functie armonic
a de dou
a variabile m
arginit
a la infinit are derivatele n
orice directie tinznd c
atre zero cel putin ca
1
.
|z|2
In cazul functiilor armonice de trei variabile nu mai avem aparatul functiilor olomorfe,
dar avem o transformare punctual
a numit
a transformarea lui Kelvin care are aceeasi
proprietate: dac
a U(x) este o functie armonic
a ntr-un domeniu D atunci functia
V (x0 ) =
1
x01 x02 x03 02
02
02
, , ), r = x02
u(
1 + x2 + x3 ,
|x0 | r02 r02 r02
va fi armonic
a n domeniul D0 care se obtine din D prin transformarea
x01 =
x1 0
x2
x3
, x2 = 2 , x03 = 2 , r2 = x21 + x22 + x23 .
2
r
r
r
a transformarea este de fapt inversiunea fata de sfera unitate.

Not
am c
a rr0 = 1, adic
Dac
a n coordonate sferice functia U este U (r, , ), functia v este
V (r0 , , ) =
1
1
U
(
, , ).
r0 r0
Cum
4r,,
2
1
2
2
1
+ 2 2
= 2+
+
r
r r r sin 2 r sin
sin

ARMONICE
234
si
2v
2 v
+ 0 0 = r5
02
r
r r
2 u 2 u
+
r2 r r
rezult
a
4r0 ,, V = r5 4r,, U
ceea ce confirm
a afirmatia de mai sus. Evident rezultatul nu se modific
a dac
a se consider
a n locul sferei unitate o sfer
a oarecare.
Dac
a U (x) este o functie armonic
a n vecin
atatea originii O a spatiului, prin transformarea lui Kelvin obtinem functia V (x0 ) armonic
a n vecin
atatea punctului de la infinit.
V
02 V
02 V
In plus produsele r0 V (x0 ), r02 x
amn m
arginite pentru r0 . Invers
0 , r x0 , r x0 r
1
dac
a avem o functie U(x) armonic
a n vecin
atatea punctului de la infinit si astfel c
a produsul rU(x) s
a r
amn
a m
arginit pentru r , prin transformarea lui Kelvin obtinem
functia V (x0 ) =
1
U (x)
r0
care va fi armonic
a n vecin
atatea originii. Din rationamentul
v
de mai nainte rezult
a c
a produsele r2 x
, r2 v
, r2 v
r
amn m
arginite pentru r .
y
z
Ne convingem usor c
a chiar dac
a impunem numai ca functia armonic
a n vecin
atatea
lui infinit s
a aib
a numai limit
a nul
a la infinit ea va avea neap
arat propriet
atile de mai
sus. O functie care este armonic
a n vecin
atatea punctului de la infinit cu limit
a nul
a la
infinit se numeste regulata la infinit. In plan o functie armonic
a n vecin
atatea punctului
de la infinit se numeste regulata la infinit dac
a ea are la infinit o limit
a finit
a.
In problemele lui Dirichlet si Neuman pentru domenii nem
arginite se caut
a solutii
regulate la infinit.
In plan n problema lui Neuman
4u(P ) = 0, P D ,
u(P )|P D = (P )
a conditia
pentru D exteriorul unui domeniu D este necesar
f (p)dsP = 0 care
rezult
a din aplicarea propriet
atii derivatei normale a functiilor armonice pentru domeniul m
arginit de D si un cerc cu centrul n origine de raz
a foarte mare R si f
acnd
R . Integrala pe cerc tinde la zero pentru c
a
u
n
se comport
a ca
1
R2
iar lungimea
cercului este 2R. Odat

a ndeplinit
a aceast
a conditie problema lui Neuman pentru exteriorul domeniului plan are solutie unic
a abstractie f
acnd de o constant
a.
14.16. FORMULA DE REPREZENTARE PRIN POTENTIALI
235
In cazul problemei lui Neuman pentru exteriorul unui domeniu spatial nu mai este
necesar
a conditia verificat
a de date pe frontier
a pentru c
a nu mai putem aplica procedeul
de mai sus: derivata
u
n
a unei functii armonice regulate la infinit se comport

a ca
1
R2
iar aria sferei este 4R2 . Dar dac

a se cere solutia problemei lui Neuman exterioare
ntelegnd prin aceasta solutia regulat
a la infinit, aceasta este unic
a pentru c
a n acest
caz este valabil
a formula
ZZZ
(grad u) d =
14.16
ZZ
u
d.
n
Formula de reprezentare prin potentiali
Fie acum U () o functie cu derivate partiale de ordinul doi continue n D. S

a aplic
am
formula lui Green functiei U() si functiei V () = (x, ), x un punct arbitrar n D,
lund ca domeniu D S domeniul D din care scoatem o sfer
a S cu centrul n x de
raz
a . Avem
ZZZ
(U()(x, ) (x, )U ) dv =
DS
ZZ
(x, )
U()
=
U ()
d
(x, )
ne
ne
D
ZZ
(x, )
U()
U ()
d
(x, ))
ne
ne
S
Tinnd
cont c
a pe S (x, ) =
1
, (x,)
4
ne
1
= 4
si c
a n D S (x, ) = 0,
2
rezult
a
ZZZ
DS
ZZ
(x, )
U ()
U()
d +
(x, )U dv =
(x, )
ne
ne
D
1
+
42
ZZ
1
U()d
4
Trecnd la limit
a0
ZZ
U()
d .
ne
ZZZ
D
(x, )Udv =

ARMONICE
236
ZZ
(x, )
U ()
U()
d + U(x).
(x, )
=
ne
ne
D
Deci
ZZ
(x, )
U()
U()
d
U(x) =
(x, )
ne
ne
ZDZ Z
(x, ) U()dv
Aceast
a egalitate, numit
a identitatea sau formula lui Poisson de reprezentare prin
potentiali, arat
a c
a orice functie cu derivate de ordinul doi continue n D +D este suma
valorilor a trei functii:
a) functia U1 (x) =
RR
superficial a
U ()
.
ne
b) functia U2 (x) =
superficiala U ().
c) functia U3 (x) =
volumic
a U ().
()
(x, ) U
d , un potential de simplu strat cu densitatea
ne
RR
RRR
U() (x,)
d, un potential de dublu strat cu densitatea
ne
U() (x, ) dv , un potential de volum cu densitatea
Vom observa c
a formula lui Poisson are loc si dac
a consider
am punctul x pe frontiera
domeniului D cu conditia ca n loc de U (x) s
a consider
am 12 U(x) si s
a consider
am
integralele pe frontier
a n valoare principal
a. (Nu avem dect s
a nconjur
am punctul cu
o semisfer
a cnd suprafata D este neted
a).
14.17
Integrala lui Gauss
Dac
a lu
am n formula de reprezentare U(x) = 1 avem valoarea asa numitei integrale
a lui Gauss
Z
1 pentru x D
(x, )
d =
12 pentru x D
ne
0
pentru x
/ D D.
14.18. FUNCTIILE
GREEN
14.18
237
Functiile Green
Consider
am din nou formula lui Poisson de reprezentare prin potentiali a unei functii
U(x) de dou
a ori derivabil
a n domeniul D
ZZ
(x, )
U ()
U(x) =
U()
d
(x, )
ne
ne
ZDZ Z
(x, ) U ()dv .
Fie g(x, ) o functie armonic

a n pentru orice x. Din formula de reciprocitate a lui
Green aplicat
a functiilor U () si g(x, ) avem
ZZ
g (x, )
U ()
0 =
U()
d
g (x, )
ne
ne
ZDZ Z
g(x, )4 U()dv
D
Adunnd cele dou

a relatii si notnd
G(x, ) = (x, ) + g(x, )
avem
ZZ
G (x, )
U ()
U(x) =
U()
d
G (x, )
ne
ne
ZDZ Z
G (x, ) U ()dv .
D
Dac
a functia armonic
a g(x, ) este astfel nct G(x, )|D = 0 atunci avem
ZZ
ZZZ
G (x, )
U(x) =
U()
dQ
G (x, ) U ()dv ,
ne
D
adic
a putem g
asi solutia problemei lui Dirichlet pentru ecuatia lui Poisson
4 U () = f (), D,
U ()D = ().|
Functia G(x, ) se numeste functia de sursa sau functia lui Green pentru problema lui
Dirichlet pentru domeniul D. Se poate ar
ata c
a ea este simetric
a n cele dou
a puncte

ARMONICE
238
x, . Ea poate fi interpretat
a ca potentialul unei surse electrice unitate plasate n punctul
x din interiorul unui dielectic limitat de frontiera conductoare D legat
a la p
amnt.
Pentru a rezolva problema lui Neumann pentru ecuatia lui Poisson ar trebui s
a alegem
= 0, dar asta este imposibil pentru

functia armonic
a g(x, ) astfel nct G(x,)
ne
D
RR G(x,)
d = 1. Vom alege functia armonic
a g(x, ) astfel nct
c
a oricum avem
ne
D
G(x,)
= k = const. Aceasta nseamn
a s
a rezolv
am o problema a lui Neumann
ne
D
RR
(k
pentru functia armonic
a g(x, ) cu datele k (x, ). Cum trebuie s
a avem
D
(x,)
)d
ne
= k 1 = 0 trebuie s
a alegem k =
unde este aria frontierei D. Cu
aceast
a alegere putem scrie
U (x) =
ZZ
U()
G (x, )
d
ne
ZZZ
1
G (x, ) U()dv
ZZ
U()d
adic
a putem rezolva problema lui Neumann pentru ecuatia lui Poisson
4U() = f (), D,
U()
|D = ()
ne
aceast
a solutie fiind determinat
a abstractie f
acnd de o constant
a. Functia G(x, )
astfel determinat
a se numeste functia lui Green pentru problema lui Neumann pentru
domeniul D.
Pentru unele domenii simple functiile lui Green pot fi g
asite prin asa numita metod
a
a imaginilor. Consider
am cazul n care domeniul D este o sfer
a de raz
a R cu centrul n
originea 0 a sistemului de coordonate. Dac
a x este un punct oarecare n spatiu vom nota
prin x inversul s
au n raport cu sfera, adic
a acel punct situat pe aceeasi raz
a vectoare
a (x ) = x, adic
a inversul inversului unui
cu x astfel nct |x| |x | = R2 . Este evident c
punct initial coincide cu punctul initial. Fie prin calcul direct, fie pe cale geometric
a se
verific
a relatia valabil
a pentru dou
a puncte oarecare x,
1
|x||| 1
=
,
R2 | x|
| x |
In particular lund n loc de vom avea

1
|x|| | 1
=
.
R2 | x|
| x |
14.18. FUNCTIILE
GREEN
239
Dac
a D atunci = si deci
1
1
|x|
=
.
R | x| D
| x | D
Rezult
a c
a dac
a punem
1
G(x, ) =
4
R
1
1
| x| |x| | x |
atunci aceasta va fi o functie armonic

a n n sfera D, functie care pe frontier
a se
anuleaz
a. Deci pentru a obtine o functie care se anuleaz
a pe frontier
a este suficient ca
sursei unitate din punctul x s
a-i ad
aug
am o surs
a de intensitate
R
|x|
n inversul x al lui
x.
Dac
a not
am cu (x, ) unghiul dintre razele vectoare x, atunci avem
q
|x | =
|x|2 + ||2 2|x||| cos (x, )
s
|x|2 ||2
|x|
2
R +
2|x||| cos (x, )
|x | =
R
R2
si deci
G(x, ) =
Rezult
a
1
1
q
4
|x|2 + ||2 2|x||| cos (x, )
1
.
q
2
2
|x|
||
R2 + R2 2|x||| cos (P, Q)
G(x, )
=
ne D
G(x, )
=
|| D
1
R2 |x|2
=
4R R2 + |x|2 2R|x| cos (x, )3/2
Rezult
a c
a solutia problemei lui Dirichlet pentru functii armonice pentru sfera D
4U () = 0, D,
U()|D = ()
trebuie s
a fie de forma
1
U(x) =
4R
ZZ
D
R2 |x|2
()
3/2 d .
R2 + |x|2 2R|x| cos (x, )

ARMONICE
240
Se poate ar
ata c
a n adev
ar aceast
a formul
a numit
a formula lui Poisson de rezolvare a
problemei lui Dirichlet pentru sfer
a rezolv
a efectiv problema.
Este clar c
a procedeul de mai sus se poate aplica si n cazul functiilor de dou
a
variabile. Pentru cercul D cu centrul n origine de raz
a R vom fi condusi s
a lu
am
functia lui Green pentru problema lui Dirichlet sub forma
1
| x ||x|
1
1
1
|x|
G(x, ) =
ln
=
ln
ln
+
ln
.
2
R
2
|x |
| x |
| x|R
Dac
a trecem la afixele punctelor vom avea
2
R z
|z ||z|
1
1
.
ln
=
ln
G(z, ) =
2
R|z |
2 R( z)
Dac
a = ei , z = rei atunci
G(z, )
R2 z
G(z, )
1
i d
<e e
ln
=
=
=
ne D
D 2
d R( z)

z
1
1
i
<e e
+
=
=
2
z R2 z
R2 r 2
=
2R(R2 + r2 2Rr cos( ))
Deci solutia problemei lui Dirichlet pentru functii armonice pentru cerc ar trebui s
a fie
1
U(z) =
2R
Z2
(R ei )
R2 r 2
d,
R2 + r2 2Rr cos( )
adic
a abstractie f
acnd de notatii am reg
asit formula lui Poisson de rezolvare a problemei
lui Dirichlet pentru functii armonice pentru cerc.
14.19
Propriet
ati ale potentialului de volum
Proprietatea 1. S
a presupunem c
a functia U () este o functie definit
a n ntreg
spatiul cu derivate de ordinul doi continue n ntreg spatiul si astfel nct pe orice sfer
a
cu centrul n origine de raz
a R s
a aib
a loc relatii de forma
|gradU| <
M
M
, |U | <
1+
R
R
unde este un num

ar pozitiv. Scriind formula de reprezentare a lui Poisson pentru
domeniul DR m
arginit de o asemenea sfer
a vom avea
TI
14.19. PROPRIETA
ALE POTENTIALULUI
DE VOLUM
241
ZZ
(x, )
U ()
U()
d
(x, )
U(x) =
ne
ne
DR
ZZZ
(x, ) U ()dv
DR
si cum evident pentru x fixat lim
|x|
R
= 1 vom avea
Z Z
U()
< RM ;
(x,
)d
n
RR1+
DR
Z Z
(x, )
< RM.
U()
d
n
R2 R
DR
Rezult
a c
a
lim
ZZ
U ()
(x, )d = lim
R
n
DR
ZZ
U()
(x, )
d = 0
n
DR
si deci formula de reprezentare devine

U(x) = lim
ZZZ
(x, ) U()dv =
ZZZ
(x, ) U ()dv
R3
DR
ultima integral
a fiind extins
a la tot spatiul.
Proprietatea 2.
Fie acum () o functie definit

a pe un domeniu m
arginit sau
R
nem
arginit D astfel nct s
a existe potentialul de volum U (x) = ()(x, )dv .
D
Acesta este evident o functie armonic

a n exteriorul lui D.
Proprietatea 3. Fie acum () o functie definit

a si cu derivate de primul ordin
R
continue pe un domeniu m
arginit D. Fie potentialul de volum U (x) = ()(x, )dv.
D
Pentru x chiar n interiorul lui D putem deriva n raport cu variabilele lui x sub integral
a
obtinnd
1
gradx U (x) =
4
1
1
()gradx
dv =
4
|x |
()
x
dv
| x|3
pentru c
a ultima integral
a este convergent
a, sub integral
a fiind un infinit de ordin mai
mic ca trei. Nu mai putem deriva mai departe pentru c
a se obtin integrale divergente.

ARMONICE
242
Ca s
a calcul
am laplaceanul functiei U(x) ntr-un punct x interior lui D vom considera
un domeniu d care contine pe x n interior si care este complet continut n D. Vom
putea scrie
Z
U ()
d =
n
Z Z
(, )
()
dv d =
n
d D
()
(, )
d dv .
n
Integrala interioar
a este egal
a cu 1 pentru n interiorul lui d si cu 0 n exteriorul lui
d. Deci
U()
d =
n
()dv .
Trecnd la limit
a astfel ca domeniul d s
a se strng
a la x avem
R U()
d
n
d
lim
= (x)
dx
vol(d)
adic
a obtinem teorema:
Teorema 1. Un potential de volum U() cu o densitate () continu
a pe un domeniu
m
arginit D este o functie armonic
a n exteriorul domeniului D si satisface ecuatia lui
Poisson x U (x) = (x) n interiorul domeniului D .
a
Acum putem g
asi solutia ecuatiei lui Poisson x U (P ) = (x) n ntreg spatiu dac
functia (x) are derivate partiale de ordinul nti continue n ntreg spatiul si pe orice
sfer
a de raz
a R cu centrul n origine are loc relatia R2+ (x) < M cu 0 < < 1. Dup
a
proprietatea 1., solutia nu poate s

a fie dect potentialul de volum cu densitatea ()
U(x) =
()(x, )dv .
R3
atate
Aceasta este solutie pentru c
a dac
a lu
am un punct x fixat si not
am cu D1 o vecin
a lui x si cu D2 restul spatiului putem scrie
U (x) = U1 (x) + U2 (x) =
D1
()(x, )dv +
()(x, )dv
D2
a proprietatea 3. si x U2 (x) = 0 dup

a proprietatea 2.
si evident x U1 (x) = (x) dup
Am obtinut teorema
Teorema 2. Solutia ecuatiei lui Poisson x U(x) = (x) n ntreg spatiu, unde
functia (x) este continu
a n ntreg spatiul si pe orice sfer
a de raz
a R cu centrul n
TI
14.19. PROPRIETA
ALE POTENTIALULUI
DE VOLUM
243
origine are loc relatia R2+ (x) < M cu 0 < < 1, este potentialul de volum cu
R
densitatea (x) , U(x) = ()(x, )dv.
R3
Cmpul electric al unor sarcini electrice q1 , q2 , , qn situate n punctele 1 , 2 , , n
n vid are, conform legii lui Coulomb, potentialul

u(x) =
1
(q1 (x, 1 ) + q2 (x, 2 ) + qn (x, n )) ,
0
0 fiind o constanta dielectric

a a mediului, care depinde de sistemul de unit
ati. Cmpul
electric al unei distributii continue de sarcini cu densitatea () n vid are potentialul
1
u(x) =
0
()(x, )dv
R3
si dup
a cele demonstrate avem
x u(P ) =
1
(x).
0
Aceasta este asa numita teorema a lui Gauss relativa la cmpul electric. In ce priveste
intensitatea cmpului avem
rotx E(x) = 0, divx E(x) =
1
(x),
0
adic
a cmpul electric stationar este irotational si are surse.
Cmpul unei distributii continue de dipoli cu momentele P() va avea potentialul
1
u(x) =
0
P()grad (x, )dv =
1
=
0
1
div P()(x, )dv +
0
1
=
0
div (P()(x, )) dv =
1
div P()(x, )dv +
0
P()(x, )n d
arginit sau dac

a
ultima integral
a disp
arnd dac
a P() |D = 0 n cazul domeniului m
P() tinde suficient de repede c
atre zero la mari distante n cazul domeniului nem
arginit.
Deci putem spune c
a dac
a exist
a att surse electrice cu densitatea () ct si dipoli

ARMONICE
244
electrici cu momentul sau, cum se mai zice, cu polarizarea P(), cum se poate presupune
n cazul dielectricilor, potentialul cmpului este dat de
Z
1
u(x) =
(() div P()) (x, )dv,
0
D
si deci pentru ntensitatea cmpului E(x) = gradx u(x) vom avea

divx E(x) = x u(x) =
1
((x) divx P(x))
0
si avem deci
1
1
divx E(x) + P(x) = (x).
0
0
Vectorul D(x) = E(x) +
1
P(x)
0
se numeste vectorul inductiei cmpului electric n
dielectrici.
Se constat
a c
a putini dielectrici au o polarizare permanent
a si c
a pentru majoritatea
polarizarea apare n prezenta cmpului electric, adic
a n cazul dielectricilor omogeni si
izotropi vom putea scrie n aproximatia linear
a
P(x) = 0 E(x),
fiind susceptivitatea dielectricului. Dac
a punem r = 1 + vom putea scrie D = r E
si vom obtine legile fundamentale ale electrostaticii:
div D =
1
, rot D = 0, D = r E.
0
r este permitivitatea electrica relativa a mediului.

Prin conductori n electrostatic
a se nteleg acele materiale n care cmpul electric
este nul, adic
a cele n care permitivitatea electric
a relativ
a este infinit
a.
Consideratii analoage se pot face n ce priveste cmpul magnetostatic, cu deosebirea
c
a nu exist
a sarcini magnetice, c
a poate exista polarizare magnetic
a permanent
a, c
a
polarizarea magnetic
a depinde mult mai complicat de intensitatea cmpului magnetic.
In aproximatia linear
a legile fundamentale ale magnetostaticii vor fi
div B = 0, rot H = 0, B = H
unde B este inductia magnetic
a, H intensitatea cmpului magnetic, permeabilitatea
magnetic
a a mediului.
TILE
14.20. PROPRIETA
POTENTIALILOR
DE SIMPLU SI DUBLU STRAT 245
14.20
Propriet
atile potentialilor de simplu si dublu
strat
O suprafata S se numeste suprafata de tipul lui Liapunov dac

a satisface urm
atoarele
trei conditii:
1. In orice punct al suprafetei exist
a planul tangent.
2. Exist
a un num
ar d > 0 astfel nct, dac
a este un punct pe suprafata orice
sfer
a cu centrul n si raza mai mic
a dect d, sfera lui Liapunov a punctului , mparte
suprafata n dou
a portiuni, una n interiorul sferei si alta n afara ei; dreptele paralele
cu normala cu normala la S n taie portiunea din interiorul sferei n cel mult un singur
punct. Num
arul d se numeste raza sferei lui Liapunov.
3. In orice punct se poate alege un sistem rectangular de coordonate local 1 2 3 ,
astfel c
a versorul lui 3 este versorul normalei n, iar planul 1 2 este planul tangent
la suprafata n . Portiunea de suprafata cuprins
a n interiorul sferei lui Liapunov are o
ecuatie de forma 3 = (1 , 2 ) unde functia (1 , 2 ) are derivatele dup
a orice directie t
din planul tangent functii hlderiene, adic
a exist
a constantele a > 0, 1 astfel nct
(10 , 20 ) (100 , 200 )
a (10 100 )2 + (20 200 )2 /2
t
t
pentru orice dou

a puncte din interiorul sferei lui Liapunov a lui .
Dac
a este un alt punct pe suprafata n interiorul sferei lui Liapunov a punctului
s
a not
am r = | | si = |0 | unde 0 este proiectia lui pe planul tangent n .
Evident r. Avem
( 0 )
t a ar
oricare ar fi directia t n planul tangent. Deasemenea
a +1
a +1
0
|( )| = d
r
= br+1 ,
+ 1
+1
unde am pus b =
unde c =
a
.
+1
Cum
q
p
r = 2 + 32 2 + b2 2+2 1 + b2 d2 = c
1 + b2 d2 . Deci r c. Avem
cos(n, ) =
3
| |

ARMONICE
246
si deci
| cos(n , )| b| |.
Schimbnd rolul punctelor , avem
| cos(n , )| b| |.
Mai avem
1
1
1
cos(n , n ) = p
= e.
p
1 + a2 d2
1 + |grad0 ( 0 )|2
1 + a2 2
|
|
k
a ar, k = 1, 2.
| cos(n , k )| = p
1 + |grad0 ( 0 )|2
O definitie analoag
a si propriet
ati analoage avem n plan pentru curbele lui Liapunov.
Dac
a S este o suprafata a lui Liapunov, un potential de simplu strat cu densitatea
() continu
a si m
arginit
a pe suprafata S
ZZ
ZZ
1
()
V (x) =
()(x, )d =
d
4
| x|
S
are sens si pentru punctele x = de pe suprafata S ca integral

a improprie. In adev
ar,
dac
a lu
am o sfer
a s cu centrul n cu raza mai mic
a dect raza sferei lui Liapunov vom
avea
ZZ
ZZ
ZZ
1
M
d
()
()
d
d1 d2
1
2
,
d =
4
| |
4 0 | | cos(n , n ) 4e 0
s
s0 fiind proiectia lui s pe planul tangent. Ultima integral

a poate fi f
acut
a orict de mic
a.
Se vede usor c
a potentialul de simplu strat este functie continu
a de pe S.
Dac
a este un punct pe S putem considera derivata potentialului de simplu strat
ntr-un punct x neapartinnd lui S dup
a directia normalei n :
Z
ZZ
V (x)
()
(x, )
1
= ()
d =
( x)n d .
x n
x n
4
| x|3
S
Aceast
a integral
a are sens si pentru x = ca integral
a improprie, ea devenind
Z
ZZ
V ()
()
(, )
1
= ()
d =
cos(n , )d .
n
n
4
| |2
S
TILE
14.20. PROPRIETA
POTENTIALILOR

In baza inegalit
atilor de mai sus aceasta exist
a ca integral
a improprie. Aceast
a valoare
se numeste valoarea directa a derivatei dupa normala a potentialului de simplu strat n
punctul . Ea nu este valoarea derivatei dup
a normal
a n sensul obisnuit. Ne putem
astepta ca potentialul de simplu strat si derivatele sale normale s
a prezinte salturi la
traversarea suprafetei S.
Dac
a D este un domeniu care contine n interior suprafata S si v este un cmp
vectorial cu derivate de ordinul nti n D cu exceptia lui S unde prezint
a saltul [v]n
atunci teorema flux divergenta se scrie
Z
Z
Z
vnd = divvdv + [v]nd.
D
Pentru functii cu salt se va modifica si formula de reciprocitate pentru laplacean. Scriem

aceast
a formul
a pentru un domeniu D care contine n interior suprafata S pentru o
functie oarecare U(x) de dou
a ori derivabil
a n D si pentru potentialul de simplu strat
V(x):
Z Z
()(x, )d 4U(x)dvx =
D S
Z Z
Z
U
(x, )
= ()(x, )d
d dx
U(x) ()
nx
x nx
S
S
D
Z
U
V (x)
[V (x)]
dx
U(x)
nx
nx
S
sau permutnd integralele
Z
Z
Z
U
(x, )
(x, )
dx d =
() (x, )4U(x)dvx
U(x)
nx
x nx
S
Z
U
V ()
[V ()]
d .
U()
n
n
S
Cum este n interiorul lui D rezult

a ca prima parantez
a este U() si deci avem
Z
Z
U
V ()
d [V ()]
U() ()+
= 0.
n
n
S
Functia U() fiind arbitrar

a rezult
a relatiile de salt
[V ()] = 0,
V ()
= (),
n

ARMONICE
248
adic
a potentialul de simplu strat este continuu la traversarea suprafetei, n timp ce
derivata sa normal
a sufer
a un salt egal cu minus densitatea.
In aceleasi conditii de mai sus potentialul de dublu strat
Z
(x, )
W (x) = ()
d
n
S
exist
a chiar si pentru punctele x = de pe suprafata S. Ca mai sus se stabilesc relatiile
de salt pe suprafata S
[W ()] = (),
W ()
= 0,
n
adic
a potentialul de dublu strat sufer
a la traversarea suprafetei un salt egal cu densitatea
n timp ce derivatele sale normale sunt continue.
Dac
a suprafata S este frontiera D a unui domeniu putem chiar preciza leg
atura
ntre valorile limit
a si valorile directe. Anume dac
a vom scrie potentialul de dublu strat
sub forma
W (x) =
()
(x, )
d =
n
(x, )
[() ()]
d + ()
n
(x, )
d ,
n
fiind un punct pe frontiera D, prima integral

a reprezint
a o functie I(x) continu
a la
a ale potentialului
traversarea lui D prin . Notnd prin W e (), W i () valorile limit
de dublu strat venind din exterior, respectiv interior si prin W () valoarea direct
a vom
avea
W e () = I(),
()
,
2
W i () = I() + ().
W () = I()
Rezult
a formulele de salt ale potentialului de dublu strat
()
,
2
()
.
W i () = W ()
2
W e () = W () +
TILE
14.20. PROPRIETA
POTENTIALILOR

Pentru valorile derivatelor dup
a normal
a ale potentialului de simplu strat nu mai putem
proceda ca mai sus, dar vom observa c
a functia
V (x)
+ W (x)
x n
este continu
a la traversarea lui D prin . Atunci cu notatii evidente vom putea scrie
V ()
V i ()
V e ()
+ W e (x) =
+ W () =
+ W i (x)
x n
x n
x n
de unde rezult
a formulele de salt ale derivatelor normale ale potentialului de simplu
strat
V () ()
V e ()
,
=
x n
x n
2
V i ()
V () ()
.
=
+
x n
x n
2
Dac
a vom plasa originea sistemului de coordonate n interiorul domeniului D si vom
nota prin L diametrul domeniului D, cea mai mare distanta dintre punctele sale, vom
|x | |x| || |x| L
presupunnd |x| > 2L vom avea
|x | >
|x|
2
si obtinem pentru potentialul de simplu strat evaluarea la mari distante

2
|V (x)|
4|x|
|()|d .
Pentru potentialul de dublu strat putem scrie

1
|W (x)|
4
1
22
cos(n,
x)|d
|()|
4|x|2
|x |2
|()|d .
Dac
a un potential de simplu strat pe frontiera unui domeniu D este constant pe
frontier
a atunci el reprezint
a o functie armonic
a n ntreg spatiu, constant
a n interiorul
domeniului D si poate fi interpretat ca potentialul unei distributii de sarcini electrice
pe suprafata conductorului D. Din acest motiv n acest caz densitatea () se numeste
n acest caz densitate electrostatica.

ARMONICE
250
In plan se definesc potentiali de simplu strat si dublu strat pe o curb

a C prin nlocuirea functiei fundamentale din spatiu cu functia fundamental
a din plan (x, ) =
1
2
1
ln |x|
. Se mentin propriet
atile de mai sus relative la salt. In ce priveste comportarea
la infinit potentialul de simplu strat se comport

a ca ln |x| iar potentialul de dublu strat
este m
arginit.
14.21
Rezolvarea problemelor la limit

a prin ecuatii
integrale
Propriet
atile potentialilor de simplu strat si dublu strat conduc la rezolvarea problemelor lui Dirichlet si Neumann cu ajutorul lor. Anume pentru rezolvarea problemelor
lui Dirichlet vom folosi potentialul de dublu strat
Z
(x, )
d ,
W (x) = ()
n
D
iar pentru problemele lui Neumann vom folosi potentialul de simplu strat
Z
V (x) = ()(x, )d .
D
Scriind c
a acestea satisfac conditiile problemelor respective obtinem c
a densit
atile trebuie s
a satisfac
a ecuatiile integrale:
pentru problema lui Dirichlet interioar
a
Z
(, )
() 2 ()
d = 2U0i (), D;
n
D
pentru problema lui Dirichlet exterioar

a
Z
(, )
d = 2U0e (), D;
() + 2 ()
n
D
pentru problema lui Neumann interioar

a
Z
(, )
U i ()
d = 2 0 , D;
() + 2 ()
n
n
D
pentru problema lui Neumann exterioar

a
Z
(, )
U0e ()
d = 2
, D.
() 2 ()
n
n
D
PRIN ECUATII
14.21. REZOLVAREA PROBLEMELOR LA LIMITA
INTEGRALE251
In membrii drepti sunt valorile cunoscute pe frontier
a ale functiei sau derivatei normale.
Dac
a not
am
K(, ) = 2
(, )
n
atunci vom avea

2
(, )
= K(, ).
n
Aceste functii se numesc nucleele cu singularitate polara ale ecuatiilor integrale. Se zice
c
a aceste nuclee sunt asociate n sensul c
a schimbnd rolul celor dou
a variabile unul
trece n cel
alalt. Dac
a ne imagin
am c
a pentru integrale folosim o formul
a de cuadratur
a
si scriem c
a ecuatia este verificat
a n nodurile formulei de cuadratur
a atunci n locul
ecuatiilor integrale obtinem sisteme de ecuatii lineare cu acelasi num
ar de ecuatii si
necunoscute, matricea corespunz
atoare nucleului K(, ) ar fi transpusa matricei corespunz
atoare nucleului K(, ). Pentru ecuatiile integrale are loc asa numita teorema de
alternativa a lui Fredholm care generalizeaz
a lucrurile care se petrec la sisteme lineare
cu acelasi num
ar de ecuatii si necunoscute. Ea afirm
a c
a sau ecuatia integral
a omogen
a
admite o solutie unic
a si atunci si ecuatia omogen
a asociat
a admite tot numai solutie
unic
a si ecuatiile neomogene admit solutie unic
a oricare ar fi termenii liberi sau cele dou
a
ecuatii omogene asociate admit admit acelasi num
ar de solutii nebanale linear independente si o ecuatie neomogen
a are solutie numai dac
a termenul s
au liber este ortogonal
pe toate solutiile nebanale linear independente ale ecuatiei omogene asociate.
Observ
am c
a n sensul de mai sus ecuatiile problemelor lui Dirichlet interioare si
Neumann exterioare sunt asociate si de asemenea ecuatiile problemelor lui Dirichlet
exterioare si Neumann interioare sunt asociate.
S
a consider
am c
a 0 () este solutie a ecuatiei omogene a problemei lui Neumann
exterioare
0 () 2
0 ()
(, )
d = 0
n
si fie potentialul de simplu strat corespunz

ator
Z
V0 (x) = 0 ()(x, )d .
D
Ecuatia integral
a omogen
a arat
a c
a are loc relatia
V0e ()
=0
n

ARMONICE
252
si n virtutea unicit
atii solutiei problemei lui Neumann exterioare rezult
a
V0 (x) = 0, x
/ D D.
Potentialul de simplu strat fiind continuu la traversarea frontierei rezult
a c
a avem si
V0 (x) = 0, x D
si deci si
V0i ()
= 0.
n
Atunci n virtutea relatiei de salt rezult
a 0 () pentru D, adic
a ecuatia omogen
a are
numai solutia banal
a. Dup
a teorema de alternativ
a a lui Fredholm rezult
a c
a ecuatiile
integrale neomogene admit solutii unice oricare ar fi termenii liberi continui. Avem
urmatoarele concluzii:
Dac
a D este suprafata a lui Liapunov atunci problema lui Dirichlet interioar
a are
solutie unic
a pentru orice date continue pe frontier
a si aceast
a solutie poate fi reprezentat
a printr-un potential de dublu strat.
Dac
a D este suprafata a lui Liapunov atunci problema lui Neumann exterioar
a are
solutie unic
a pentru orice date continue pe frontier
a si aceast
a printr-un potential de simplu strat.
In ce priveste ecuatiile corespunz
atoare problemelor lui Dirichlet exterioar
a si Neumann interioar
a observ
am c
a ecuatia omogen
a a problemei lui Dirichlet exterioar
a
admite n baza propriet
atii integralei lui Gauss solutia 0 () 1. Atunci si ecuatia
omogen
a a problemei lui Neumann interioar
a admite cel putin o solutie nebanal
a 0 ().
R
i
V0 ()
0 ()(x, )d va verifica relatia n
= 0
Potentialul de simplu strat V0 (x) =
si ca urmare a unicit
atii solutiei problemei lui Neumann interioare rezult
a V0 (x) = c0
pentru x D. c0 nu poate s
a fie nul pentru c
a atunci V0 (x) ar fi nul si n exteriorul lui
D si dup
a relatia de salt ar rezulta 0 () 0, contradictie cu ipoteza. Dac
a 1 () ar fi o
R
alt
a solutie nebanal
a atunci si potentialul corespunz
ator ei V1 (x) = 1 ()(x, )d
D
ar fi egal cu o constant
a c1 n D si atunci solutia 2 () =c1 0 ()c0 1 () ar da un
a
potential V2 (x) = c1 V0 (x)c0 V1 (x) nul n D si ca mai nainte ar rezulta 2 () 0 adic
1 () cc10 0 (), adic
a ecuatiile omogene ale problemelor lui Dirichlet exterioare si Neumann interioare nu admit dect cte o singur
a solutie nebanal
a 0 () 1 repectiv 0 ().
PRIN ECUATII
14.21. REZOLVAREA PROBLEMELOR LA LIMITA
INTEGRALE253
Deci ecuatia neomogen
a a problemei lui Neumann interioare admite solutie numai dac
a
termenul liber este ortogonal pe 0 (), adic
a are loc relatia
Z
U0i ()
d = 0,
n
D
conditie pe care am mai ntlnit-o. Prima concluzie este:

Problema lui Neumann interioar
a are solutie dac
a si numai dac
a datele pe frontier
a
verific
a relatia de mai sus si atunci solutia poate fi reprezentat
a printr-un potential de
simplu strat.
In ce priveste problema lui Dirichlet exterioar
a ecuatia sa neomogen
a admite solutie
numai dac
a avem
0 ()U0e ()d = 0.
Vom nota c
a aceasta este conditia ca problema lui Dirichlet exterioar
a s
a admit
a o
solutie care s
a poat
a fi reprezentat
a printr-un potential de dublu strat care la infinit
se comport
a ca
1
,
|x|2
adic
a avem pentru problema lui Dirichlet exterioar
a o conditie
suplimentar
a.
Pentru a rezolva problema lui Dirichlet exterioar
a obisnuit
a presupunem c
a originea
este n interiorul lui D si putem c
auta solutia sub forma
Z
Z
(x, )
1
W (x) = ()
d +
()d .
n
|x|
D
Atunci scriind conditia la limit

a vom avea ecuatia integral
a
Z
(x, )
1
() + 2 ()
+
d = 2U0e (), D.
n
||
D
Dac
a 0 () este o solutie a ecuatiei omogene
Z
(x, )
1
+
0 () + 2 0 ()
d = 0
n
||
D
functia
W0 (x) =
(x, )
1
0 ()
d +
n
|x|
0 ()d
este armonic
a n exteriorul lui D si este nul
a pe frontier
a. Din unicitatea solutiei problemei lui Dirichlet exterioare rezult
a
Z
Z
(x, )
1
d +
0 ()d = 0, x
/ D.
W0 (x) = 0 ()
n
|x|
D

ARMONICE
254
Inmultind aceast
a relatie cu |x| si f
acnd |x| , din proprietatea potentialului de
dublu strat rezult
a
0 ()d = 0,
adic
a de fapt orice solutie a ecuatiei omogene verific
a si ecuatia
Z
(x, )
0 () + 2 0 ()
d = 0.
n
D
Dar am v
azut c
a aceasta are numai solutiile 0 () C = const. Din cealalt
a relatie
rezult
a C = 0, adic
a ecuatia integral
a omogen
a are numai solutia banal
a. Deci ecuatia
nomogen
a admite solutie unic
a oricare ar termenul liber.
In concluzie, problema lui Dirichlet exterioar
a are totdeauna solutie pentru date
continue si aceast
a prin suma ntre un potential de dublu
R
1
0 ()d .
strat cu densitatea 0 () si o functie de forma |x|
D
CAPITOLUL 15
ECUA
TII DE TIP HIPERBOLIC
15.1
Unde, caracteristici, fronturi de und

a
Prin fenomen ondulatoriu se ntelege un fenomen n care o perturbatie se propag

a
n timp si spatiu. Prin unda se ntelege un fenomen ondulatoriu n care o perturbatie
se propag
a n spatiu si timp de-alungul unei familii de suprafete variabile n timp. In
general un fenomen ondulatoriu este o suprapunere de unde.
O famile de suprafete variabile n timp poate fi dat
a printr-o ecuatie de forma
(x, y, z, t) = C
unde C este o constant
a de care depinde familia de suprafete. Un punct (x, y, z) al
v (x, y, z, t) n
familiei de suprafete la momentul t se deplaseaz
a n timp cu viteza
directia normalei la suprafata, la momentul t + dt devenind (x + dx, y + dy, z + dz). Cum
putem scrie
(x, y, z, t) = C,
(x + dx, y + dy, z + dz, t + dt) = C
sau
(x, y, z, t) +
dx +
dy +
dz +
dt = C,
x
y
z
t
rezult
a
grad .
v (x, y, z, t) +
=0
t

DE TIP HIPERBOLIC
256
si deci
Dac
a
= atunci
grad
v (x, y, z, t) =
.
t |grad |2
(x, y, z, t) = (x, y, z) t
si ecuatia familiei de suprafete este

(x, y, z) = t + C
unde (x, y, z) este o functie care defineste forma suprafetelor variabile, este un num
ar
real, C este constanta de care depinde familia de suprafete. In acest caz toate suprafetele
familiei au aceeasi form
a. Viteza de deplasare a punctelor suprafetelor familiei este acum
grad(x, y, z)
v (x, y, z) =
.
|grad(x, y, z)|2
Dac
a = 0 avem o familie de suprafete stationare.
Dac
a (x, y, z) = lx + my + nz, l2 + m2 + n2 = 1, avem o familie de plane variabile
n timp normale la versorul de componente l, m, n. Dac
a (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 avem
o familie de suprafete sferice cu centrul n origine variabile n timp. Dac
a (x, y, z) =
x2 + y 2 si suntem n spatiu avem o familie de cilindri circulari drepti cu axa Oz, dac
a
suntem n plan avem o familie de cercuri cu centru n origine cu raza variabil
a n timp.
Pe axa real
a o familie de puncte variabile n timp se obtine pentru = x.
Fie u m
arimea caracteristic
a unei unde care se propag
a de-a lungul familiei de
suprafete variabile (x, y, z, t) = C. La momentul t = 0 valoarea m
arimii pe curba
din familie corespunz
atoare valorii C va fi o functie de constanta curbei F (C). Prin
propagare de-alungul familiei la momentul t pe suprafata deplasat
a vom reg
asi valoarea
F (C) nmultit
a eventual cu un factor care depinde de timpul t si de pozitia punctului
(x, y, z) adic
a g(x, y, z, t). Acest factor se numeste factor de amortizare sau factor de
atenuare. Rezult
a c
a ntr-un punct oarecare (x, y, z) la momentul t m
arimea undei este
u(x, y, z, t) = g(x, y, z, t)F ((x, y, z, t).
In cazul undelor care se propag
a de-a lungul familiei de suprafete variabile (x, y, z) =
t + C se poate ca factorul de amortizare, dac
a exist
a, s
a fie produsul ntre un eventual factor care depinde de timpul t, T (t) si eventual un factor care depinde de pozitia

15.1. UNDE, CARACTERISTICI, FRONTURI DE UNDA
257
suprafetei adic
a de t + C, X(t + C). O asemnea und
a se numeste unda cu factor de
amortizare separat. Rezult
a c
a ntr-un punct oarecare (x, y, z) din spatiu la momentul
t m
arimea unei unde cu factor de amortizare separat are valoarea
u(x, y, z, t) = F ((x, y, z) t)T (t)X((x, y, z)).
O functie u(x, y, z, t) de una din formele de mai sus reprezint
a deci o und
a. Functia
F se numeste functia de forma a undei, functia (x, y, z, t) sau (x, y, z)t se numeste
faza undei. Suprafetele de-alungul c
arora are loc propagarea se numesc suprafetele de
faza ale undei. Suprafetele de faz
a definesc aspectul undei. In acest mod se vorbeste
despre unde plane, sferice, cilindrice,etc. Viteza cu care se deplaseaz
a suprafetele de
faz
a se numeste viteza de faza a undei. Dac
a
nenul
a si undele se numesc progresive. Dac
a
6= 0 respectiv 6= 0 viteza de faz

a este
= 0 respectiv = 0 viteza de faz
a este
nul
a, deci de fapt nu are loc o propagare si undele se numesc stationare. Se folosesc
undele stationare pentru c
a o und
a stationar
a armonic
a n timp si spatiu este suma sau
diferenta a dou
a unde progresive cum rezult
a din identitatea trigonometric
a
cos x cos t =
1
(cos(x + t) + cos(x t)) .
2
Vom ar
ata c
a n general solutiile ecuatiilor de tip hiperbolic sunt suprapuneri de
unde.
Dac
a ntr-un fenomen avem de-a face cu o familie de unde ale c
aror viteze de faz
a
nu depind de forma undelor se zice c
a avem de-a face cu o familie de unde nedispersive.
Dac
a avem de-a face cu o familie de unde unde a c
aror vitez
a de faz
a depinde de forma
undei se zice c
a avem de-a face cu o familie de unde dispersive. Importanta acestei
clasific
ari apare mai ales n problemele de transmisie a semnalelor. Dac
a semnale cu
diferite forme se transmit sub form
a de unde dispersive, deci a c
aror vitez
a depinde de
forma lor, la destinatie vor ajunge n momente diferite si deci semnalele receptionate
vor fi distorsionate.
Ne punem problema cum trebuie s
a fie ecuatia linear
a omogen
a
L[u] =
3
3
2u X
2u
u X u
a
+
b
bi
+ cu = 0
+
ij
t2 i,j=1 xi xj
t
x
i
i=1
pentru a admite ca solutii o familie unde nedispersive de forma
u(x1 , x2 , x3 , t) = g(x1 , x2 , x3 , t)F ((x1 , x2 , x3 , t)).

DE TIP HIPERBOLIC
258
Am notat prin g(x1 , x2 , x3 , t) factorul de atenuare. Cum avem

0 g 2 u
g 0 2 g
u
2
=
gF + F, 2 = gF 00
F + 2 F,
+2
t
t
t t
t
t t
t
2
2
u
g
u
0
00
0
= gF
+
F,
= gF
+ gF
+
xi
xi xi xi xj
xi xj
xi xj
g
2g
g
0
+F
+
+F
xi xj xj xi
xi xj
obtinem
2 X
L[u] = F g
aij
t
xi xj
X
X
g g
2
0
aij
F 2
+g
aij
+
+
+
bi
+b
xi xj
t t
xi xj
xi
t
00
+F L[g] = 0
Pentru ca L[u] = 0 oricare ar fi functia F trebuie ndeplinite conditiile:

suprafetele de faz
a (x, y, z, t) = C trebuie s
a fie caracteristice
2 X
=0
aij
t
xi xj
coeficientul de atenuare trebuie s

a verifice ecuatiile
L[g] = 0,
X
g
g
2
aij
+
xi xj
t t
X
X
2
=0
+g
aij
+
bi
+b
xi xj
xi
t
S
a lu
am cteva ecuatii cu coeficienti constanti.
1. Ecuatia telegrafistilor
L[u] =
2
2u
2 u
+ cu = 0
a
t2
x2
admite caracteristicile
x at = C, x at = C
adic
a = x. Mai avem pentru coeficientul de atenuare g(t, x) conditiile
2
2g
2 g
+ cg = 0,
a
t2
x2
g
g
+a
= 0.
a2
x
t

259
Din a doua conditie rezult

a g = Ae(xat) cu A si constante. Prima ecuatie este
verificat
a numai dac
a c = 0. Deci pentru c 6= 0 ecuatia telegrafistilor nu admite ca
solutii unde nedispersive. Pentru c = 0 ecuatia telegrafistilor devine ecuatia corzii si
admite unde nedispersive si f
ar
a atenuare (g = 1)
u = F (x at), u = F (x at)
cu F functie arbitrar
a.
2. Ecuatia undelor
2u
a2 4u = 0
t2
are drept caracteristici familia de plane
lx + my + nz at = C,
l2 + m2 + n2 = 1.
Lund = lx + my + nz, g = 1 conditiile sunt verificate, adic
a ecuatia undelor admite
unde nedispersive si f
ar
a atenuare de forma
u = F (lx + my + nz at)
cu F functie arbitrar
a. Acestea se numesc unde plane.
Ecuatia undelor are si caracteristici de forma
r at = C, r at = C
unde r =
r, g =
p
(x )2 + (y )2 + (z )2 (, , ) fiind un punct arbitrar. Punnd =
1
4r
conditiile sunt ndeplinite, adic

a ecuatia undelor admite unde nedispersive
cu atenuare de forma
u=
F (r at)
F (r at)
,u =
.
4r
4r
Acestea se numesc unde sferice. Prima este unda sferic

a divergent
a care pleac
a din
punctul (, , ), a doua este unda sferic
a convergent
a care vine spre punctul (, , ).
Ambele se deplaseaz
a cu viteza a.
Se verific
a usor c
a ecuatia membranei nu admite unde nedispersive.
S
a presupunem acum c
a solutia u(x1 , x2 , ..., xn , t) a ecuatiei
3
3
2u X
2u
u X u
L[u] = 2
+
aij
+b
bi
+ cu = f
t
x
x
t
x
i
j
i
i,j=1
i=1
260

DE TIP HIPERBOLIC
este astfel nct la trecerea prin suprafata S de ecuatie

t (x1 , x2 , ..., xn ) = 0
functia si toate derivatele sale de primul ordin sunt continuie si derivatele de ordinul doi
pot prezenta salturi. Aceasta se poate ntmpla de exemplu cnd n procesul ondulatoriu
descris de ecuatia de mai sus la un moment t punctele dintr-o parte a suprafetei sunt n
repaus iar cele din partea cealalt
a sunt n miscare. S
a facem o schimbare de variabile
= t (x1 , x2 , ..., xn )
1 = x1
......
n = xn
Functia u devine functie de noile variabile pe care o not
am tot cu u(1 , 2 , ..., n , ). Vom
avea
u
u u
u 2 u 2 u u
=
,
=
, 2 = 2,
t
t
xi
i i
2u
2u
2 u
2 u 2 u
u 2
=
+ 2
xi xj
i j i j j i i j i j
Derivatele n raport cu variabilele i fiind derivate tangentiale la S rezult
a c
a avem
pentru salturile derivatelor de ordinul doi relatiile
2 2
u
u
=
.
xi xj
2 i j
Lund salturile ecuatiei de-a lungul suprafetei S, = 0, obtinem
!
2
X
u
=0
1
aij
2
i
j
i,j
si deci
1
X
i,j
aij

=0
i j
adic
a suprafata S trebuie s
a fie o suprafat
a caracteristic
a. O asemenea suprafata considerat
a n spatiul variabilelor x1 , x2 , ..., xn se numeste front de unda al discontinuitatilor
de ordinul doi sau front de und a al dicontinuitatilor slabe. Prin derivarea succesiv
aa

261
ecuatiei se vede c
a suprafetele de discontinuitate ale derivatelor de ordin superior lui doi
sunt tot suprafete caracteristice.
Se poate construi o solutie a ecuatiei ale c
aror derivate de ordinul nti s
a prezinte salturi de-a lungul unei suprafete oarecare. Dar dac
a aceast
a solutie este limit
a
de solutii care tind uniform mpreun
a cu derivatele de primul si al doilea ordin ntr-un
domeniu exceptnd acea suprafata, atunci acea suprafata trebuie s
a fie tot caracteristic
a. O asemenea suprafata considerat
a n spatiul variabilelor spatiale se numeste front
de unda al discontinuitatilor de ordinul nti. La fel se defineste frontul de unda al
discontinuitatilor de ordin zero.
Suprafetele caracteristice t (x1 , x2 , ..., xn ) = 0 fiind solutii ale unei ecuatii cu
derivate partiale de ordinul nti sunt generate de caracteristicile acestei ecuatii
dx
dp1
dxn
d
dpn
dt
P 1
=P
= ... = P
=
= ... = P
=
a
a
ij
ij
2 a1j pj
anj pj
2
2
pi pj x1
pi pj xn
j
Am notat pi =
,
xi
i,j
i,j
pi pj = 1. Aceste curbe caracteristice ale caracteristicilor se numesc
i,j
bicaracteristici, iar proiectiile lor pe planul t = 0 se numesc raze. De-a lungul razelor
avem
dxi X
=
ai,j pj , i = 1, 2, ..., n.
dt
j
Avnd n vedere ecuatia caracteristicii rezult

a
X dxi
i
dt
pi =
ai,j pi pj = 1
i,j
adic
a razele nu sunt tangente la frontul de und
a al discontinuit
atilor. In cazul ecuatiei
a este un
membranei sau undelor aij = a2 ij , ij simbolul lui Kronicker, frontul de und
cerc respectiv sfer
a, iar razele sunt chiar ortogonale la acestea fiind efectiv raze.
P
i
vr cu comonentele dx
= ai,j pj , i = 1, 2, ..., n se numeste vectorul vitezei
Vectorul
dt
j
de propagare a discontinuitatilor pentru c

a el reprezint
a viteza de propagare a discontinuit
atilor n directia razelor. M
arimea sa este
v
!2
u
uX X
| vr | = t
aij pj
i
vr | = a.
n cazul ecuatiei membranei sau undelor m
arimea este |

DE TIP HIPERBOLIC
262
In vecin
atatea suprafetei de discontinuitate, cu schimb
arile de variabile de mai sus
ecuatia cu derivate partiale se scrie
L[u] = 2
unde
A=
X
i,j
2u
u
+ ... = f
ai,j pj
A
i
ai,j
i,j
X
2
+
bi
b
i j
i
i
iar prin puncte puncte am notat termenii care nu contin derivate dup
a . Se poate scrie
2
X
i,j
ai,j pj
X 2u X
X 2 u dxi
2u
=
= 2
ai,j pj = 2
i
i j
i dt
i
i
X u dxi
u
= 2
= 2
.
i dt
t
i
Ecuatia se poate deci scrie n vecin

atatea suprafetei de discontinuitate
L[u] = 2
u
u
A
+ ... = f.
t
a n acea
Deriv
am aceast
a relatie n raport cu odat
a ntr-un punct P + situat pe raz
parte a suprafetei spre care se propag
a discontinuit
atile si alt
a dat
a ntr-un punct P
situat pe aceeasi raza dar n cealalt
a parte a suprafetei. Sc
adem cele dou
a relatii si
h 2 i
facem ca ambele puncte s
a tind
a c
atre acelasi punct al suprafetei. Notnd = u2
saltul derivatei de ordinul doi, avem
+ A = 0.
t
In aceste relatii m
arimea A este cunoscut
a de-a lungul suprafetei deci si de-a lungul
curbelor caracteristice care o genereaz
a deci de-a lungul razelor. Atunci relatia de mai
sus este o ecuatie diferential
a de-a lungul razei a c
arei solutie este
12
= 0 e
Rt
Adt
0 fiind valoarea saltului la momentul t = 0. Rezult

a c
a dac
a saltul este nenul la momentul t = 0 el va fi nenul la orice alt moment t. Dac
a la momentul t = 0 saltul este
nenul numai pe o portiune a suprafetei, saltul va fi nenul de-a lungul razelor care pleac
a
din acea portiune a suprafetei. Aceasta este o explicatie a aparitiei frontierei petei de
umbr
a l
asat
a de lumin
a.

263
Apare evident problema determin

arii pozitiei frontului de und
a cnd se cunoaste
pozitia sa la momentul t = 0. Aceasta este de fapt o problem
a a lui Cauchy pentru
ecuatia caracteristicilor. Ilustr
am aceasta n cazul ecuatiei membranei
2
2u
u 2u
2
= 0.
+
a
t2
x2 y 2
Presupunnd c
a frontul de und
a la momentul t = 0 este curba S0 de ecuatii parametrice
x = x0 ( ), y = y0 ( ) trebuie rezolvat
a problema lui Cauchy pentru ecuatia caracteristicilor
a2 (p21 + p22 ) 1 = 0, p1 =
, p2 =
x
y
cu conditia initial
a
(x, y)|x=x0 ( ),y=y0 ( ) = 0.
Vom avea de rezolvat sistemul caracteristic
dx
dy
d
dp1
dp2
ds
= 2 =
=
=
=
2
2a p1
2a p2
2
0
0
2
x|s=0 = x0 ( ), y|s=0 = y0 ( ), |s=0 = 0
2
p01 x00 ( ) + p02 y00 ( ) = 0, a2 (p01 + p02 ) 1 = 0.

Rezult
a
p1 = p01 = const, p2 = p02 = const,
x = a2 p01 s + x0 ( ), y = a2 p02 s + y0 ( )
Cum din ultimele conditi avem
p01 =
y 0 ( )
x00 ( )
0
p 0
p
=
,
p
2
02
02
a x02
a x02
0 ( ) + y0 ( )
0 ( ) + y0 ( )
g
asim ecuatia frontului de und
a sub form
a parametric
a
ay00 ( )
p
+ x0 ( ),
02
x02
0 ( ) + y0 ( )
ax00 ( )
p
y =
+ y0 ( ).
02
x02
0 ( ) + y0 ( )
x =

DE TIP HIPERBOLIC
264
Dac
a de exemplu frontul initial este cercul x0 = r0 cos , y0 = r0 sin atunci ecuatiile
parametrice al frontului vor fi
x = a cos + r0 cos , y = a sin + r0 sin .
Dac
a ne intereseaz
a frontul de und
a care se deplaseaz
a n exteriorul cercului initial,
punnd = t obtinem ecuatiile parametrice sub forma
x = (at + r0 ) cos , y = (at + r0 ) sin
sau
t=
1 p 2
x + y 2 r0 .
a
Observ
am c
a fundament
am astfel modul n care la fizic
a frontul de und
a se obtine
ca nf
asur
atoare a cercurilor cu centrele pe frontul de und
a initial cu raze egale cu viteza
de propagare a undelor nmultit
a cu timpul.
15.2
Solutia lui DAlembert
Prin problema lui Cauchy pentru ecuatia omogen

a a corzii se ntelege determinarea
unei functii u(x, t) definit
a n domeniul x R, t 0 n care s
a verifice ecuatia omogen
a
a corzii
2
2u
2 u
=0
a
t2
x2
si s
a verifice conditiile initiale
u(x, t)|t=0 = u0 (x),
u
= v0 (x).
t t=0
Din punct de vedere fizic aceasta nseamn

a determinarea vibratiilor unei corzi care se
presupune infinit de lung
a, adic
a practic este suficient de lung
a ca s
a putem neglija
efectele capetelor.
Am v
azut c
a ecuatia corzii este de tip hiperbolic si admite familiile de caracteristici
x + at = C,
x at = C.
15.2. SOLUTIA
LUI DALEMBERT
265
F
acnd schimbarea de variabile
= x + at,
= x at
ecuatia devine
2u
= 0,
din care g
a
u = () + ()
cu , functii oarecare cu derivate continue. In vechile variabile solutia este
u(x, t) = (x + at) + (x at).
a dac
a punctul x se deplaseaz
a spre stnga cu
Observ
am c
a dac
a x = x0 + at, adic
a ne putem imagina suprafata u = (x at)
viteza a atunci (x at) = (x0 ), adic
dac
a consider
am graficul lui u = (x) ca deplasndu-se n timp de-alungul lui Ox spre
dreapta cu viteza a. Se zice c
a avem o unda directa care se deplaseaza spre dreapta cu
viteza a. La fel u = (x + at) reprezint
a o unda inversa care se deplaseaza spre stnga
cu viteza a. Deci oscilatia corzii este dat
a de compunerea celor dou
a unde direct
a si
invers
a.
Vom determina functiile , folosindu-ne de conditiile initiale
u(x, 0) = (x) + (x) = u0 (x),
u
= a0 (x) a 0 (x) = v0 (x).
t
t=0
Cum a doua relatie se scrie
1
(x) (x) =
a
Zx
v0 ()d + C
rezult
a
u0 (x)
1
(x) =
+
2
2a
Zx
v0 ()d +
C
,
2
Zx
v0 ()d
C
2
1
u0 (x)
(x) =
2
2a

DE TIP HIPERBOLIC
266
si deci solutia trebuie s
a fie
u0 (x + at) + u0 (x at)
u(x, t) =
+
2
x+at
Z
v0 ()d.
xat
Aceast
a formul
a se numeste formula lui DAlembert.
Se verific
a imediat c
a dac
a u0 (x) este o functie de dou
a ori derivabil
a pe axa real
a si
dac
a v0 (x) este o functie derivabil
a pe axa real
a atunci expresia de mai sus furnizeaz
a
o solutie a ecuatiei omogene a corzii. Dac
a aceste conditii nu sunt satisf
acute atunci
formula de mai sus furnizeaz
a o functie care trebuie s
a aib
a o leg
atur
a cu problema
noastr
a. O vom numi solutie generalizata a problemei considernd-o ca limit
a a solutiilor
corespunz
atoare unor date care verific
a conditiile de mai sus si care tind c
atre acele
functii u0 (x), v0 (x).
Din formula lui DAlembert se vede c
a problema lui Cauchy pentru ecuatia omogen
a
a corzii este corect pusa, adic
a nu numai c
a are solutie unic
a, dar solutia depinde continuu
de datele initiale n sensul c
a dac
a datele initiale u0 (x), v0 (x) difer
a n modul prin cel
mult solutia difer
a n modul prin cel mult (1 + t).
Formula lui DAlembert arat
a c
a valoarea lui u(x, t) depinde numai de valorile initiale
u0 (), v0 () n intervalul x at x + at. Acest interval se numeste intervalul de
dependenta de datele initiale pentru u n punctul (x, t). Capetele acestui interval sunt
intersectiile caracteristicilor care trec prin punctul (x, t) cu axa Ox. Invers valorile
u0 (), v0 () n punctul influienteaz
a valorile lui u la momentul t pentru acele valori
pentru care |x | at. Acest domeniu se numeste domeniul de influienta al datelor
initiale din punctul (, 0); el este limitat de caracteristicile care trec prin punctul (, 0).
Dac
a datele initiale u0 (), v0 () sunt nenule numai ntr-un interval I al axei Ox atunci
functia u la momentul t va fi nenul
a n dou
a intervale J1 , J2 cu proprietatea c
a distantele
punctelor lor la punctele lui I nu dep
asesc at. Adic
a putem spune c
a perturbatia dat
a
de datele initiale se propag
a spre stnga si spre dreapta cu viteza a.
S
a consider
am c
a functia u0 () este nenul
a numai n intervalul (, ), iar functia
v0 () este peste tot nul
a, altfel spus coarda a fost scoas
a din pozitia initial
a numai pe
intervalul (, ) si a fost l
asat
a liber
a. In acest caz la momentul t functia u(x, t) va fi
nenul
a pe intervalele AA0 , BB 0 unde punctele au coordonatele A( at), A0 (at + ),
B 0 ( + at), B(at + ). Punctele A, B alc

atuiesc frontul anterior de unda n sensul c
a
15.3. EXERCITII
267
la ele ajunge prima dat

a perturbatia, iar punctele A0 , B 0 alc
atuiesc frontul posterior de
unda n sensul c
a dup
a ele dispare perturbatia.
a peste tot, n schimb functia v0 ()
S
a consider
am acum c
a functia u0 () este nul
este nenul
a numai pe intervalul (, ), de exemplu portiunea (, ) a corzii a fost
lovit
a cu un cioc
anel. In aceast
a situatie la momentul t functia u(x, t) va fi nenul
a pe
intervalul A, B unde punctele au coordonatele A( at), B(at + ). Acum punctele
A, B alc
atuiesc frontul anterior de und
a frontul posterior lipsind. In aceast
a situatie se
zice c
a are loc difuzia undelor. Evident n cazul general al perurbatiilor are loc fenomenul
difuziei undelor corzii.
Vom observa c
a deoarece ecuatia corzii nu se modific
a la nlocuirea lui t cu t t0
vom avea pentru orice t > t0
u1 (x + a(t t0 )) + u1 (x a(t t0 ))
1
u(x, t) =
+
2
2a
x+a(tt
Z 0)
v1 ()d,
xa(tt0 )
unde
u1 (x) = u(x, t0 ),
u
(x, t0 )
v1 (x) =
t
15.3
Exercitii
1. O coard
a infinit
a cap
at
a prin ciupire n origine pozitia initial
a dat
a de functia
h(1 + x )
l
u0 (x) =
x
h(1 l )
pentru x < l
pentru l < x < 0
pentru 0 < x < l
pentru x > l
S
a se scrie forma corzii n diferite momente dac
a este l
asat
a liber
a s
a oscileze.
R. Scriem numai pentru valorile x 0, coarda fiind simetric
a

DE TIP HIPERBOLIC
268
a) 0 < t <
b)
l
2a
at
l
<t<
c) t >
l
a
h(1 atl )
h(1 x )
l
u(x, t) =
h
xat
(1 l )
l
a
pentru 0 x at
pentru at < x < l at
pentru l at < x < l + at
pentru x > l + at;
h(1 atl )
h (1 + xat )
2
l
u(x, t) =
h2 (1 xat
)
h (1 + xat )
2
l
u(x, t) =
h
(1 xat
)
2
l
pentru 0 x l at
pentru l at < x < at
pentru at < x < l + at
pentru x > l + at;
pentru 0 x at l
pentru at l < x < at
pentru at < x < l + at
pentru x > l + at.
2. O coard
a infinit
a este lovit
a n origine cu un cioc
anel de l
atime 2l comunicnd
acestei portiuni o vitez
a v. S
a se scrie ecuatia vibratiilor corzii.
R. u(x, t) = (x + at) (x at) unde
0
pentru x < l
v(x+l)
(x) =
pentru l < x < l
2a
vl
pentru x > l.
a
3. O coard
a infinit
a este lovit
a n origine cu un cioc
anel ascutit comunicnd un
impuls I. S
a se gaseasc
a oscilatiile corzii .
Ind. Se poate folosi problema precedent
a considernd la nceput impulsul distribuit
uniform pe (l, l) deci imprimnd acestui interval viteza v =
(x) are limit
a pe
I
h(x),
2a
Cnd l 0 functia
h fiind functia treapt

a. Rezult
a
u(x, t) =
4. S
a se rezolve ecuatia
I
.
2l
2u
t2
R. u(x, t) = x + 12 ex sinh 2t.
I
[h(x + at) h(x at)].
2a
2
4 xu2 = 0 cu conditiile u(x, 0) = x,
u
(x, 0)
t
= ex .
A CORZII269
15.4. PROBLEMA LUI CAUCHY PENTRU ECUATIA
NEOMOGENA
15.4
Problema lui Cauchy pentru ecuatia neomogen

a
a corzii
Consider
am problema lui Cauchy pentru ecuatia neomogen
a a corzii: s
a se determine
solutia u(x, t) n domeniul x R, t 0 a ecuatiei corzii neomogene
2
2u
2 u
= f (x, t)
a
t2
x2
care verific
a conditiile initiale
u(x, t)|t=0 = u0 (x),
u
= v0 (x).
t t=0
Cum diferenta a dou

a solutii ale acestei probleme este solutie a problemei lui Cauchy
pentru ecuatia omogen
a a corzii cu conditii initiale nule, adic
a dup
a cele precedente o
functie nul
a rezult
a c
a problema lui Cauchy pentru ecuatia neomogen
a a corzii admite
solutie unic
a.
In virtutea linearit
atii, diferenta w(x, t) dintre solutia problemei lui Cauchy pentru
ecuatia neomogen
a si solutia problemei lui Cauchy pentru problema omogen
a cu aceleasi
date initiale este solutia problemei lui Cauchy pentru ecuatia neomogen
a cu date nule.
Este deci suficient s
a rezolv
am problema lui Cauchy
2
2w
2 w
= f (x, t)
a
t2
x2
cu datele initiale nule

w(x, t)|t=0 = 0,
w
= 0.
t t=0
Vom ncerca s
a stabilim n mod euristic forma solutiei w(x, t). Ne amintim c
a n
deducerea ecuatiei corzii, f (x, t)dx reprezenta m
arimea fortei exterioare verticale care
actiona asupra portiunii corzii de sectiune cuprinse ntre sectiunile de abscise x, x+dx.
S
a presupunem c
a asupra corzii actioneaz
a ntre momentele si +d forta f (x, )dx.
Ea comunic
a elementului (x, x + dx) al corzii impulsul f (x, )dxd si deci imprim
a

DE TIP HIPERBOLIC
270
acestui element viteza f (x, )d. Dar atunci dup

a formula lui DAlembert acesteia i va
corespunde deplasarea elementar
a
d
v(x, t, )d =
2a
x+a(t
Z )
f (, )d.
xa(t )
Rezult
a c
a actiunea termenului liber f (x, t) trebuie s
a fie echivalent
a cu suprapunerea
deplas
arilor de mai sus
w(x, t) =
Zt
v(x, t, )d =
Zt
0
d
2a
x+a(t
Z )
f (, )d.
xa(t )
Vom observa c
a functia v(x, t, ) este de fapt solutia problemei lui Cauchy pentru ecuatia
omogen
a cu conditiile initiale
v(x, t, )|t= = 0,
v
= f (x, ),
t
t=
adic
a prezenta termenului liber a trecut n a doua conditie initial
a pentru timpul t = .
Acest fapt este cunoscut sub numele de principiul lui Duhamel. S
a ar
at
am c
a n adev
ar
functia w(x, t) este solutie a problemei noastre. Avem evident w(t, 0) = 0. Mai departe
w
= v(x, t, t) +
t
Zt
v(x, t, )
d =
t
= 0. Mai departe
si deci w
t t=0
2w
v(x, t, t)
+
=
t2
t
Zt
Zt
v(x, t, )
d
t
2 v(x, t, )
d = f (x, t) +
t2
Zt
2 v(x, t, )
d
t2
2w
=
x2
Zt
2 v(x, t, )
d
x2
si deci
2
2w
2 w
= f (x, t) +
a
t2
x2
Zt
0
ceea ce trebuia demonstrat.
2
2 v(x, t, )
2 v(x, t, )
d = f (x, t)
a
t2
x2
A CORZII271
NEOMOGENA
Dac
a n expresia lui w(x, t) facem schimbarea de variabil
a a(t ) = r si scriem c
a
pn
a la momentul t = 0 nu avem miscare se poate scrie
h(t)
w(x, t) =
2a2
Zat
0
Zx+r
r
dr
f (, t )d
a
xr
expresia din dreapta numindu-se potential ntrziat. Prin h(t) am notat functia lui
Heaviside.
S
a presupunem c
a functia f (x, t, ) este nenul
a numai pe intervalul x (, ) n
asa fel nct
lim
f (x, t, )dx = F (t)h(t)
Presupunem conditiile initiale nule. Asta ar nsemna c

a pn
a n momentul initial coarda
se g
asea n repaus si din momentul initial asupra corzii n origine actioneaz
a o forta
concentrat
a variabil
a n timp (x)F (t). Vom avea printr-un calcul imediat
t
w(x, t) =lim w(x, t, ) =

0
h(t)
2a
|x|
a
F ()d
Dac
a F (t)h(t) = cos th(t) atunci vom avea

h(t)
|x|
w(x, t) =
sin t
2a
a
adic
a o und
a divergent
a, care se ndep
arteaz
a de origine.
Dac
a presupunem acum c
a n timp forta F (t, ) este nenul
a numai pe un interval
mic (0, ) astfel nct
lim
Zt
F (, )d = 1
obtinem
(x, t) = lim
0,0
w(x, t, , ) =
|x|
h(t)
h(t
).
2a
a
Putem spune c
a functia
(x, t) =
h(t)
|x|
1
h(t
) = h(at |x|)
2a
a
2a
reprezint
a perturbatia care corespunde unei impuls unitar de forma (x)(t). Aceasta
este concentrat
a la momentul t > 0 n intervalul at x at, adic
a avem dou
a fronturi

DE TIP HIPERBOLIC
272
de und
a anterioare care se propag
a cu viteza a la dreapta respectiv la stnga. Functia
(x, t) se numeste solutia fundamentala a ecuatiei corzii. Formal putem spune c
a ea
este solutia ecuatiei
2
2u
2 u
= (x)(t).
a
t2
x2
Evident unui impuls (x )(t ) n punctul la momentul i corespunde unda

(x , t ).
Se vede usor c
a solutia problemei Cauchy cu date initiale nule pentru ecuatia neomogen
a
2
2w
2 w
= f (x, t)
a
t2
x2
se poate scrie sub forma

w(x, t) =
f (, )h( )(x , t )d
adic
a ea este suprapunerea undelor date de impulsurile elementare
f (, )h( )(x )(t )dd, (, ), (, )
care ar corespunde scrierii
f (x, t)h(t) =
f (, )h( )(x )(t )d.
Vom mai observa c

a putem scrie solutia problemei lui Cauchy pentru ecuatia omogen
a
cu datele initiale
sub forma
u(x, t)|t=0 = 0,
u
= v0 (x), x (, )
t t=0
u(x, t) =
v0 ()(x , t)d,
adic
a solutia este suprapunerea undelor date de suma perturbatiilor elementare
v0 ()(x )d(t)
a cu
ceea ce nseamn
a c
a impunerea unei viteze initiale v0 () n punctul este echivalent
un impuls elementar v0 ()(x )d(t), lucru acceptabil intuitiv.
A CORZII273
NEOMOGENA
Vom mai observa c
a solutia u(x, t) a problemei lui Cauchy pentru ecuatia omogen
a
cu datele initiale
u(x, t)|t=0 = u0 (x),
u
= 0, x (, )
t t=0
este derivata n raport cu timpul a solutiei w(x, t) a problemei lui Cauchy pentru ecuatia
omogen
a cu datele
adic
a putem scrie
u(x, t) =
t
w(x, t)|t=0 = 0,
w
= u0 (x), x (, )
t t=0
Z
u0 ()(x , t)d =
u0 ()
(x , t)
d
t
adic
a solutia u(x, t) este suprapunerea undelor date de impulsuri elementare de forma
u0 ()(x ) 0 (t)d
adic
a impunerea unei pozitii initiale u0 () a punctului este echivalent
a cu un impuls
elementar u0 ()(x ) 0 (t) adic
a trebuie s
a aplic
am un impuls
u0 ()(x )(t)
d
si dup
a un timp mic aplic
am impulsul de semn contrar
u0 ()(x )(t )
d.
Aceasta este n concordanta cu intuitia.

In concluzie putem spune c
a solutia problemei lui Cauchy pentru ecuatia neomogen
a
a corzii cu date initiale este suprapunerea undelor datorate impulsurilor elementare
f (, t)(t )(t )dd + v0 ()(x )(t)d + u0 ()(x ) 0 (t)d.
Acesta este sensul matematic al asa numitului principiu al suprapunerii undelor.

DE TIP HIPERBOLIC
274
15.5
Exercitii
S
a se rezolve ecuatiile cu conditiile atasate:
1.
2u
t2
2u
x2
u
(x, 0)
t
= 16, u(x, 0) = x2 ,
= 6x.
R. u(x, y) = (x + 3t)2 .
2.
2u
t2
4 xu2 = x2 t, u(x, 0) = sin x,
R. u(x, t) =
15.6
x2 t3
6
t5
15
u
(x, 0)
t
= x.
+ xt + sin t cos 2t.
Solutia fundamental
a a ecuatiei corzii
Vom ncerca acum s

a deducem pe cale euristic
a expresia solutiei fundamentale (x, t)
a ecuatiei corzii. Aceasta trebuie s
a reprezinte unda care ia nastere n coard
a n urma
unui impuls datorat unei forte unitare (x)(t) aplicat
a n originea x = 0 la momentul
t = 0. Evident aceasta trebuie s
a fie o und
a divergent
a, adic
a se deplaseaz
a din origine n
spre capete n mod simetric, deci trebuie s
a depind
a de |x| = r. Din teorema impulsului
rezult
a c
a impulsul se va conserva tot timpul, deci va trebui s
a avem
(x, t)
dx =
t
(x)dx
Zt
( )d = , t > 0.
Pe de alt
a parte s
a observ
am c
a dac
a o functie u(x, t) este solutie a ecuatiei corzii
2
2u
2 u
=0
a
t2
x2
atunci functia v(x, t) = u(kx, t) verific

a ecuatia
2 2
2v
2 v
=0
a
t2
k2 x2
si deci functia u(kx, kt) verific

a aceeasi ecuatie. In cazul nostru odat
a cu solutia fundamental
a (x, t) vom avea si solutia v(x, t) = (kx, kt) pentru orice num
ar k real.
Impulsul acestei solutii va fi
v(x, t)
dx = k
dt
(kx, kt)
dx =
dt
(x0 , kt) 0
dx =
dt
adic
a functia (kx, kt) d
a acelasi impuls ca si functia (x, t). Cum ne astept
am la
unicitate trebuie s
a avem (kx, kt) = (x, t) pentru orice k real. In particular pentru
A ECUATIEI
15.6. SOLUTIA
FUNDAMENTALA
CORZII
k =
a
x
275
) = g( atr ) unde g este o functie ce trebuie determinat

a.
avem (x, t) = (1, at
x
Scriind c
a
at
2
2 g( atr )
2 g( r )
a
t2
r2
rezult
a
g00 ()( 2 1) + 2g 0 () = 0, =
at
.
r
Integrnd aceast
a ecuatie obtinem
g() =
C 1
ln
2 +1
c
areia i corespunde solutia
u(x, t) =
C
C at r
ln
= (ln(at r) ln(at + r))
2 at + r
2
care nu convine pentru c

a are o und
a convergent
a. Suntem obligati s
a c
aut
am pentru
ecuatia diferential
a de mai sus o solutie n distributii. O asemenea solutie este evident
g 0 () = C( 1) adic
a g() = Ch( 1) care ne d
a solutia
(x, t) = Ch(
at
1) = Ch(at r) = Ch(at |x|)
r
h fiind functia lui Heaviside. Acestei solutii i corespunde impulsul
C
t
(x, t)dx = C
t
si deci C =
1
2a
Zat
dx = C
2at = 2Ca =
t
at
si obtinem expresia solutiei fundamentale

(x, t) =
1
h(at |x|).
2a
In general impulsului (x )(t ) i va corespunde solutia

(x , t ) =
h(t )
h(a(t ) |x |).
2a
Evident aceasta este o deducere euristic

a. Putem scrie expresia solutiei ecuatiei corzii
infinite
2
2u
2 u
= f (x, t)
a
t2
x2
u(x, t)|t=0 = u0 (x), x (, )
u
= u0 (x), x (, )
t t=0

DE TIP HIPERBOLIC
276
ca fiind suprapunerea undelor datorate impulsurilor elementare

f (, )(t )(t )dd + v0 ()(x )(t)d + u0 ()(x ) 0 (t)d
adic
a
1
u(x, t) =
2a
Zt
0
x+a(t
Z )
1
f (, )d +
2a
xa(t )
x+at
Z
1
v0 ()d +
2a t
xat
x+at
Z
u0 ()d,
xat
ultimul termen fiind evident

1
(u0 (x at) + u0 (x + at))
2a
Prin faptul c
a am reg
asit solutia de mai nainte ajungem la concluzia c
a au fost ndrept
atite consideratiile euristice.
15.7
Obtinerea solutiei ecuatiei corzii pe baza formulei lui Green
Dac
a u(x, t), v(x, t) sunt dou
a functii oarecare cu derivate partiale de ordinul doi
continue ntr-un domeniu D putem scrie
2
2
u
u
v u
v u
u
2 u
2
=
v
v
+ a2
v
a
a
2
2
t
x
t
t
x
x
t t
x x
2
2
v u
v u
v
v
v
2 v
2
=
u
a
u
+ a2
.
a
u
2
2
t
x
t
t
x
x
t t
x x
Prin sc
adere obtinem formula lui Green
2
2
2
v
u
v
u
v
u
2 u
2 v
2
u
=
v
u
a
v
u
.
v
a
a
t2
x2
t2
x2
t
t
t
x
x
x
Integrnd pe domeniul D obtinem formula integral
a a lui Green pentru ecuatia corzii
Z 2
2
2
u
v
2 u
2 v
v
u
dxdt =
a
a
t2
x2
t2
x2
D
Z
u
v
2 u
2 v
=
v
nt a
nx u
nt a
nx ds
t
x
t
x
D
n (nx , nt ) exterioare la D.
unde am notat prin nx , nt componentele versorului normalei
15.7. OBTINEREA
SOLUTIEI
ECUATIEI
CORZII PE BAZA FORMULEI LUI GREEN277

Dac
a lu
am cazul a = 1, la care ne putem reduce prin schimbarea de variabile t = at0 ,
vom avea
Z 2
u 2u
v 2v
v
dxdt =
2 u
2
t2
x
t2
x
D
Z
u
v
u
v
v
nt
nx u
nt
nx ds.
=
t
x
t
x
D
a simetricul normalei
Dac
a acum vom nota cu N versorul cu componentele (nt , nx ) adic
interioare la D fata de o paralel
a la axa x-ilor vom putea scrie formula lui Green sub
o form
a asem
an
atoare celei de la operatorul lui Laplace
Z
Z
u
v
v
[vu uv] dxdt =
u
ds,
N
N
D
unde am introdus operatorul numit dalambertian

=
2
2
.
t2 x2
Versorul N se numeste versorul conormalei interioare la frontiera D .

S
a consider
am un domeniu D din planul xOt a c
arui frontier
a s
a fie alc
atuit
a din
curbe caracteristice si dintr-o curb
a C astfel nct oricare din cele dou
a caracteristici care
pleac
a dintr-un punct al domeniului taie curba C ntr-un singur punct. Un asemenea
domeniu este de exemplu semiplanul t 0, sau domeniul limitat de dou
a verticale
x = 0, x = l si de axa x-lor, sau domeniul limitat de dou
a caracteristici care alc
atuiesc
conul viitor al unui punct. Fie Q(x0 , t0 ) un punct din domeniul D. S
a not
am prin
DQ domeniul limitat de caracteristicile punctului Q si de curba C. S
a mai not
am prin
CQ portiunea din curba C care este frontier
a a domeniului DQ si prin Q1 , Q2 capetele
curbei CQ parcurs
a n sensul care las
a domeniul DQ la stnga. Consider
am ca functie
v functia egal
a cu unitatea proportional
a cu (x, t; x0 , t0 ) si scriem formula lui Green
pentru domeniul DQ
Z
Z
udxdt =
DQ
u
ds =
N
CQ
DQ
u
ds +
N
u
ds +
N
Q2 Q
Dar pe portiunea Q2 Q N coincide cu directia lui Q2 Q si deci

Z
u
ds = u(Q) u(Q2 ),
N
Q2 Q
QQ1
u
ds.
N

DE TIP HIPERBOLIC
278
pe portiunea QQ1 N coincide cu directia lui Q1 Q si deci

Z
u
ds = u(Q) u(Q1 ).
N
QQ1
Rezult
a c
a dac
a u(x, t) este solutie ecuatiei u = f (x, t) atunci
Z
Z
u
1
u(Q1 ) + u(Q2 )
ds +
f (x, t)dxdt.
u(Q) =
2
N
2
CQ
DQ
atuit din
In cazul n care domeniul D este semiplanul t 0 atunci CQ este alc
segmentul axei x-lor cuprins ntre punctele Q1 de abscis
a x0 t0 si Q2 de abscis
a x0 + t0 ,
u
N este opusul versorului axei t-urilor, adic
= u
a N
si avem
t
u(x0 t0 , 0) + u(x0 + t0 , 0)
u(x0 , t0 ) =
+
2
xZ
0 +t0
u(x, 0)
1
dx +
t
2
Zt0
dt
x0 t0
x0 +(t
Z 0 t)
f (x, t)dx
x0 (t0 t)
adic
a formula obtinut
a mai nainte.
In cazul n care domeniul este limitat de dou
a caracteristici care pleac
a din punctul
A n sus vom avea cu notatiile de mai sus
1
u(Q) = u(Q1 ) + u(Q2 ) u(A) +
2
f (x, t)dxdt
DQ
adic
a avem solutia problemei lui Gourssat n care se cunosc valorile valorile functiei u
de-a lungul celor dou
a caracteristici care pleac
a din A.
15.8
Solutia problemei lui Cauchy pentru ecuatia

membranei
S
a ncerc
am s
a g
asim pe cale euristic
a solutia fundamental
a (x, y, t) a ecuatiei
membranei. Ea trebuie s
a descrie unda divergent
a care ia nastere n membran
a sub
actiunea impulsului (x)(y)(t) al unei forte unitare aplicat
a n origine x = y = 0 la
momentul t = 0. In virtutea simetriei aceasta trebuie s
a depind
a numai de distanta de
p
la punct la origine r = x2 + y 2 . Cum impulsul se conserv
a n timp va trebui s
a avem
(x, y, t)
dxdy =
t
(x, y)dxdy
Zt
0
( )d = , t > 0,
15.8. SOLUTIA
PROBLEMEI LUI CAUCHY PENTRU ECUATIA
MEMBRANEI279
integralele fiind extinse la tot planul. S
i aici se verific
a usor c
a odat
a cu solutia (x, y, t)
avem si solutia v(x, y, t) = (kx, ky, kt). Impulsul acesteia va fi
Z
Z
Z
v(x, y, t)
(kx, ky, kt)
(x0 , y 0 , kt) 0
dxdy = k
dxdy =
dx dy = .
t
t
k
t
k
Deci functiile (x, y, t) si k(kx, ky, kt) au acelasi impuls oricare ar fi k real. Cum ne
astept
am la unicitate rezult
a c
a trebuie s
a aib
a loc relatia (x, y, t) = k(kx, ky, kt)
oricare ar fi k real, mai exact trebuie s
a aib
a loc relatia (r, t) = k(kr, kt). In particular
pentru k =
a
r
obtinem (r, t) = ar (a, atr ) = ar g( atr ) unde g este o functie care trebuie
determinat
a din conditia de a verifica ecuatia membranei
2
2
1
2
+
= 0.
a
t2
r2
r r
Vom observa c
a putem scrie (r, t) =
G( atr ),
t
unde vom cere ca numai functia omogen

a
G( atr ) s
a verifice ecuatia membranei. Notnd =
at
r
g
asim c
a trebuie verificat
a ecuatia
G00 ()( 2 1) + G0 () = 0
de unde deducem
Acesteia i corespunde solutia
1
G0 () = C p
2 1
1
a
h(at r)
u(r, t) = C q
= Ca 2 2
2
2
r a t 1
a t r2
r2
care reprezint
a n adev
ar o und
a divergent
a. Impulsul acesteia este
u(r, t)rdrd = Ca
t
si rezult
aC=
Z2
0
1
2a2
Zat
0
rdr
= 2Ca at = 2Ca2 =
2
2
2
t
a t r
astfel c
a este
(x, y, t) =
p
1 h(at r)h(t)
, r = x2 + y 2 .
2a
a2 t2 r2
Deci impulsului (x)(y)(t) i corespunde perturbatia (x, y, t) concentrat

a la momentul t > 0 n cercul nchis de raz
a at cu centrul n (0, 0). Exist
a deci un front anterior
al undei care se propag
a n plan cu viteza a f
ar
a s
a existe un front posterior. Se zice c
a
n acest caz are loc difuzia undelor.

DE TIP HIPERBOLIC
280
Unui impuls (x )(y )(t ) i va corespunde unda

(x , y , t ) =
p
1 h(a(t ) r)h(t )
p
, r = (x )2 + (y )2 .
2a
a2 (t )2 r2
Ca si n cazul corzii solutia u(x, y, t) a ecuatiei omogene a membranei

2u
a2 4xy u = 0
t2
u(x, y, t)|t=0 = u0 (x, y),
u
= v0 (x, y)
t
t=0
trebuie s
a fie suprapunerea undelor datorate impulsurilor elementare
v0 (, )(x )(y )(t)dd + u0 (, )(x )(y )0 (t)dd
adic
a
u(x, y, t) =
v0 (, )(x , y , t)dd +
Z
u0 (, )(x , y , t)dd.
+
t
Aceasta se poate scrie sub forma

Z
u0 (, )
1
p
dd +
u(x, y, t) =
2
2
2a t
a t ( x)2 ( y)2
C
Zat
1
v0 (, )
p
+
dd
2a
a2 t2 ( x)2 ( y)2
Cat
a
a at : ( x)2 + ( y)2 a2 t2 . Se verific
unde Cat este cercul cu centrul n (x, y) de raz
prin calcule c
a dac
a datele initiale u0 (x, y), v0 (x, y) sunt functii de trei ori derivabil
a
respectiv de dou
a ori derivabil
a formula de mai sus numit
a formula lui Poisson furnizeaz
a
n adev
ar solutia problemei lui Cauchy pentru ecuatia omogen
a a membranei.
Solutia problemei lui Cauchy pentru ecuatia membranei neomogene
2w
a2 4xy w = f (x, y, t)
t2
w(x, y, t)|t=0 = 0
w
= 0
t
t=0
15.9. SOLUTIA
UNDELOR 281
va fi va fi suprapunerea undelor datorate impulsurilor elementare
f (, , )(x )(y )(t )ddd
adic
a
1
w(x, y, t) =
2a
Zt
f (, , t)
p
ddd.
a2 (t )2 ( x)2 ( y)2
0 Ca(t )
Se observ
a c
a functioneaz
a principiul lui Duhamel. F
acnd schimbarea de variabil
a
a(t ) = r se poate scrie
1
w(x, y, t) =
2a2
Zat
0
dr
(x)2 (y)2 <r
form
a numit
a potential ntrziat (retardat).
f (, , t ar )dd
p
r2 ( x)2 ( y)2
Solutia u(x, y, t) a ecuatiei membranei

2u
a2 4xy u = f (x, y, t)
t2
u(x, y, t)|t=0 = u0 (x, y),
u
= v0 (x, y)
t
t=0
va fi suprapunerea undelor datorate impulsurilor elementare

f (, , )(x )(y )(t )ddd + v0 (, )(x )(y )(t)dd +
+u0 (, )(x )(y ) 0 (t)dd
adic
a
u(x, y, t) =
15.9
f (, , )(x , y , t )ddd +
Z
u0 (, )(x , y , t)dd.
+
t
v0 (, )(x , y , t)dd +

undelor
Vom ncerca mai nti s

a deducem pe cale euristic
a (x, y, z, t)
a ecuatiei undelor n spatiu. Aceasta va reprezenta unda sonor
a care va rezulta n aer

DE TIP HIPERBOLIC
282
n urma unui impuls unitar (x)(y)(z)(t) n origine la momentul t = 0. In virtutea

p
simetriei aceasta va trebui s
a depind
a numai de r = x2 + y 2 + z 2 . Cum impulsul se
conserv
a n timp vom avea
(x, y, z, t)
dxdydz =
t
integrala fiind extins

a la ntreg spatiul. S
i aici odat
a cu solutia (x, y, z, t) vom avea
solutia v(x, y, z, t) = (kx, ky, kz, kt). Impulsul acesteia este
Z
Z
(kx, ky, kz, kt)
(x0 , y 0 , z 0 , kt) 0 0 0
dxdydz = 2
dx dy dz = 2 .
k
t
k
t
k
Rezult
a c
a solutia k 2 (kx, ky, kz, kt) are acelasi impuls ca si solutia (x, y, z, t). Cum
ne astept
a c
a vom avea k2 (kx, ky, kz, kt) = (x, y, z, t) pentru
orice k real. Exprimat n functie de r vom avea k2 (kr, kt) = (r, t) pentru orice k
real. In particular pentu k =
a
r
observa c
a putem lua (r, t) =
vom avea (r, t) =

2
G( atr )
t2
aceasta rezult
a G00 ()( 2 1) = 0, =
a2
(a, atr )
r2
a2
g( atr ).
r2
Mai mult vom
unde G( atr ) verific

a ecuatia undelor. Scriind
at
.
r
Rezult
a c
a G() = C + C1 . Pentru a avea
asim astfel G() = C( 1)h( 1) pentru ca

o und
a divergent
a neap
arat C1 = C. G
ecuatia s
a fie verificat
a si n distributii. Rezult
a c
a
(r, t) = C
a2 at
a2
1)
=
C
(at r).
(
r2 r
r
Impulsul acesteia va fi
3
3
t
3
G(r, t)r sin drdd = C4 3
t
2
Zat
(at r)rdr =
0
3 a3 t3
= 4C 3
= 4Ca3 =
t 6
de unde C =
1
4a3
de unde
(x, y, z, t) =
h(t) (at r)
.
4a
r
Deci perturbatia (x, y, z, t) datorit

a impulsului (x)(y)(z)(t) este localizat
a la momentul t > 0 pe suprafata sferic
a de raz
a at cu centrul n (0, 0, 0), adic
a perturbatia se
propag
a sub forma de und
a sferic
a cu viteza a. Intr-un punct oarecare (x, y, z) perturbatia este nenul
a doar la momentul t = ar .
15.9. SOLUTIA
UNDELOR 283
Impulsului (x )(y )(z )(t ) i va corespunde unda
(x , y , z , t ) =
unde acum r =
h(t) (a(t ) r)
4a
r
p
( x)2 + ( y)2 + ( z)2 .
Solutia ecuatiei undelor
2u
a2 4xyz u = 0
t2
u(x, y, z, t)|t=0 = u0 (x, y, z),
u
= v0 (x, y, z),
t t=0
va fi suprapunerea undelor corespunz

atoare impulsurilor elementare
v0 (, , )(x )(y )(z )(t)ddd +
+u0 (, )(x )(y )(z ) 0 (t)ddd
adic
a
u(x, y, z, t) =
v0 (, , )(x , y , z , t)ddd +
Z
u0 (, , )(x , y , z , t)ddd.
+
t
Cum ddd = drdr unde dr este elementul de arie pe sfera Sr cu centrul n (x, y, z)
si raza r putem scrie
1
u(x, y, z, t) =
4a2 t
Sat
u0 (, , )
1
dat +
t
4a2
v0 (, , )
dat .
t
Sat
Se verific
a prin calcule c
a dac
a datele initiale u0 (x, y, z), v0 (x, y, z) sunt functii de
trei ori derivabil
a respectiv de dou
a ori derivabil
a atunci formula de mai sus numit
a
formula lui Kirchho-Poisson furnizeaz
a efectiv o solutie a ecuatiei omogene a undelor.
Formula lui Kirchho-Poisson arat
a c
a perturbatia u(x, y, z, t) este complet determinat
a de valorile datelor initiale pe sfera Sat cu centrul n (x, y, z) si raza at. S
a
presupunem c
a acestea sunt nenule numai pe o multime compact
a C. Intr-un punct
a n
care nu apartine multimii C perturbatia ajunge la momentul t0 = ad , este nenul
d D
intervalul de timp a , a , unde d, D sunt distanta minim
a respectiv distanta maxim
a

DE TIP HIPERBOLIC
284
de la punct la multimea C. Pentru timpul t > t1 =
D
a
perturbatia este din nou nul

a.
Prin punctul ales la momentul t0 trece frontul anterior al undei iar la momentul t1 trece
frontul posterior al undei. La momentul t frontul anterior de und
a este nf
asur
atoarea
extern
a a tuturor sferelor de raz
a at cu centrul n multimea C iar frontul posterior de
und
a este nf
asur
atoarea intern
a a acelorasi sfere. La un moment dat perturbatia va fi
nenul
a numai ntre frontul anterior si cel posterior. Cele spuse aici constituie principiul
lui Huygens.
Solutia ecuatiei undelor
2u
a2 4xyz u = f (x, y, z, t)
t2
u(x, y, z, t)|t=0 = u0 (x, y, z),
u
= v0 (x, y, z),
t
t=0
va fi suprapunerea undelor corespunz

atoare impulsurilor elementare
f (, , )(x )(y )(t )ddd + v0 (, )(x )(y )(t)dd +
+u0 (, )(x )(y ) 0 (t)dd
adic
a
u(x, y, t) =
15.10
f (, , )(x , y , t )ddd +
Z
u0 (, )(x , y , t)dd.
+
t
v0 (, )(x , y , t)dd +
Problemele mixte pentru ecuatia corzii
Pentru coarda finit

a suntem condusi la probleme n care pe lng
a conditiile initiale
avem si anumite conditii la capete. Asemenea probleme se numesc probleme mixte. Intro problem
a mixt
a trebuie determinat
a n domeniul x [0, l], t 0 solutia u = u(x, t)
care verific
a ecuatia
2
2u
2 u
= f (x, t)
a
t2
x2
15.10. PROBLEMELE MIXTE PENTRU ECUATIA

CORZII
285
u(x, t)|t=0 = u0 (x), x [0.l],
u
= v0 (x), x [0, l],
t t=0
si una din urm

atoarele conditii la limit
a:
Dac
a avem conditiile
u(o, t) = 0 (t), t 0,
u(l, t) = l (t), t 0
problema se numeste de primul tip sau cu conditii de tip Dirichlet.
Dac
a avem conditiile
u
= 0 (t), t 0,
x x=o
u
= l (t), t 0
x
x=l
problema se numeste de al doilea tip sau cu conditii de tip Neuman.

Dac
a avem conditiile
u
u
= 0 (t), t 0,
x
x=o
u
u
= l (t), t 0
x
x=l
problema se numeste de tipul trei sau cu conditii la limita mixte.

Printr-o problem
a de interpolare totdeauna putem determina o functie u0 (x, t) care
s
a satisfac
a conditiile la capete. Prin schimbarea de functie u(x, t) = u0 (x, t) + w(x, t)
obtinem pentru functia w(x, t) o problem
a de acelasi tip cu conditii la limit
a omogene.
Pentru a demonstra unicitatea solutiei unei probleme mixte folosim identitatea
"
2 #
2
2
u
u u
u 2 u
1
u
u
2
2
+
=
+a
a
t t2
x2
2 t
t
x
x x t
pe care integrnd-o ntr-un domeniu D de existenta a solutiei obtinem relatia
2 #
Z " 2
u u
u
u
dx
dt = 0
+ a2
t
x
x t
D

DE TIP HIPERBOLIC
286
Diferenta a dou
a solutii ale unei probleme mixte este solutie a aceleasi probleme mixte
pentru ecuatia omogen
a cu conditii la limit
a omogene. Pentru o asemenea diferenta
aplic
am identitatea de mai sus n dreptunghiul cu vrfurile O(0, 0), A(l, o), A0(l, t),
O0(0, t). Vom obtine
Z l "
u
t
Z l "
0
u
t
+a
+a
u
x
2 #
u
x
t=0
2 #
Zt
0
Zt
0
u u
dt
x t x=l
u u
dt = 0
x t x=0
In virtutea conditiilor initiale prima integral

a este nul
a. In problemele la limit
a de
tipul unu sau doi integralele doi si patru sunt nule. Rezult
a c
a si integrala a treia
este nul
a, dar atunci la momentul t oricare ar fi x avem
u
x
= 0,
u
t
= 0. Rezult
a
u(x, t) =constant si cum la momentul t = 0 este nul

a rezult
a c
a peste tot u(x, t) = 0.
Deci am ar
atat unicitatea solutiei problemelor mixte de tipul unu sau doi. In cazul
Rt
Rt
dt = u2 = u(l, t)2 .
problemei de tipul trei a doua integral
a devine u u
2
2
t x=l
t
x=l
0
La fel si a patra integral

a este 2 u(0, t)2 . Rezult
a c
a dac
a > 0, < 0 atunci neap
arat
u(0, t) = 0, u(l, t) = 0 si a treia integral
a trebuie s
a fie nul
a si deci u(x, t) = 0 peste tot,
adic
a si problema de tipul trei are solutie unic
a.
Dac
a consider
am problema initial
a si integr
am relatia
"
2 #
2
u 2 u
u
1
u
u
u u
2
2
2
+a
=
+a
a
t t2
x2
2 t
t
x
x x t
pe dreptunghiul cu vrfurile O(0, 0), A(l, o), A0(l, t), O0(0, t) obtinem
2
E(0) E(t) a
Zt
0
unde am notat
Zt
Zt Z l
u
u u
u u
2
d + a
d =
f (x, )dxd
x t x=l
x t x=l
t
0
E(t) =
Zl
0
1
2
"
u
t
+ a2
u
x
2 #
dx
m
arimile de sub integral
a fiind calculate la momentul t. Marimea E(t) este tocmai
energia corzii la momentul t. Relatia de mai sus scris
a sub forma
E(t) E(0) =
Zt Z l
0
u
f (x, )dxd a2
t
Zt
0
Zt
u u
u u
2
d + a
d
x t x=l
x t x=0
0
15.10. PROBLEMELE MIXTE PENTRU ECUATIA

CORZII
287
arat
a c
a variatia energiei corzii este egal
a cu lucrul mecanic al fortei exterioare plus lucrul
mecanic al leg
aturilor. In cazul problemelor de tipul lui Dirichlet sau Neuman lucrul
mecanic al leg
aturilor este nul. In cazul problemei mixte lucrul mecanic al leg
aturilor
este
Zt
Zt
u
u
2
2
a
u
u
d + a
d =
t x=l
t x=0
0
=
Rezult
a
a2
a2
u(l, t)2 u(l, 0)2 + u(0, t)2 u(0, 0)2
2
2
a2
a2
E(t) + u(l, t)2 u(0, t)2 =
2
2
Zt Z l
0
a2
u
a2
f (x, )dxd + u(l, 0)2 u(0, 0)2
t
2
2
si deci dac
a > 0, < 0 avem
E(t) E(0) +
Zt Z l
0
a2
u
a2
f (x, )dxd + u(l, 0)2 u(0, 0)2
t
2
2
Folosind inegalitatea lui Schwartz-Cauchy rezult

a
E(t) E(0) +
Zt Z l
0
u 2
dxd +
t
Zt Z l
f (x, )2 dxd +
Zt
E( )d + F (t)
sau nc
a
E(t) 2
a2
a2
u(l, 0)2 u(0, 0)2
2
2
unde am notat
F (t) =
Zt Z l
0
f (x, )2 dxd +
a2
a2
u(l, 0)2 u(0, 0)2 + E(0)
2
2
functie cresc
atoare de t. Dac
a not
am
(t) =
Zt
E( )d
putem scrie
0 (t) 2(t) + F (t).

DE TIP HIPERBOLIC
288
Inmultind cu e2t rezult
a
0 (t)e2t 2(t)e2t F (t)e2t

sau
0
(t)e2t F (t)e2t
de unde integrnd ntre 0 si t rezult

a
2t
(t)e
Zt
F ( )e2 d F (t)(1 e2t )
adic
a
(t) F (t)e2t F (t)
si deci
E(t) F (t)e2t .
Rezult
a c
a dac
a u0 (x), u00 (x), v0 (x), f(x, t) sunt mici de ordinul lui atunci F (t)
este tot de ordinul lui si deci si energia E(t) este tot de ordinul lui .
In cazul problemei lui Dirichlet avem folosind inegalitatea lui Cauchy-Schwartz
v
u l
x
Z
uZ
p
u u 2
u
|u(x, t)| | |dx lt
dx la 2E(t)
x
x
0
adic
a u(x, t) este mic
a odat
a cu energia.
In cazul problemelor lui Neuman si mixt

a avem
|u(x, t) u(0, t)|
Mai departe avem
p
la 2E(t).
(u(x, t) u(x, 0) u(x, t))dx

|u(0, t)| =
l
0
l
1 p
la 2E(t) + u(x, t)dx .

l
Din inegalitatea
Zl
0
u(x, t)dx =
Zl
0
v
u l
Z
p
u
u u 2
u
dx la 2E(t)
dx lt
t
t
0
15.11. REZOLVAREA UNOR PROBLEME MIXTE PENTRU ECUATIA

CORZII289
avem
l
l
t
Z
Z
Z
u(x, t)dx u(x, 0)dx + a l 2E( )d
si n definitiv
l
t
Z
Z
p
p
1 p
|u(x, t)| la 2E(t) +
la 2E(t) + u0 (x)dx + a l 2E( )d .
l
In toate cele trei probleme dac

a u0 (x),
u00 (x),
v0 (x), f(x, t) sunt mici atunci si u(x, t)
este mic, adic

a solutia depinde continuu de datele initiale ale problemei.
15.11
Rezolvarea unor probleme mixte pentru ecuatia

corzii
1. S
a rezolv
am mai nti o problem
a mixt
a pentru ecuatia corzii semiinfinite: s
a se
determine functia u(x, t) definit
a n domeniul x 0, t 0 solutie a ecuatiei corzii
2
2u
2 u
=0
a
t2
x2
= 0, x 0 si conditia la cap
at u|x=0 = (t),
cu conditiile initiale u(x, 0) = 0, u
t t=0
t 0. Trebuie s
a avem conditia de compatibilitate (0) = 0.
Dac
a not
am prin h(t) functia lui Heaviside si prelungind functia u(x, t) pentru t < 0
cu valori nule, putem scrie u|x=0 = (t)h(t), t R. Cum solutia trebuie s
a fie de forma
u(x, t) = (at + x) + (at x)
conditiile initiale dau
(x) + (x) = 0
a0 (x) + a 0 (x) = 0, x 0
din care deducem c
a pentru x 0 avem (x) = 0, (x) = 0. Conditia la cap
at d
a
(at) + (at) = (t)h(t), t R
din care deducem
(x) = 0, x 0
x
x
(x) = ( )h( ), x R.
a
a

DE TIP HIPERBOLIC
290
Deci solutia problemei este
x
x
u(x, t) = (t )h(t ),
a
a
adic
a o und
a care se deplaseaz
a spre cap
atul liber al corzii cu viteza a. Problema
corespunde exemplului clasic dat n cursurile de fizic
a. Mai observ
am c
a
x
u(x, t + ) = (t)h(t),
a
adic
a un semnal aplicat n cap
atul x = 0 se reg
aseste n punctul x la momentul t + xa ,
ceea ce corespunde transmiterii de semnale.
2. S
a determin
am acum functia u(x, t) definit
a n domeniul x 0, t 0 solutie a
ecuatiei corzii
2
2u
2 u
=0
a
t2
x2
= v0 (x), x 0 si conditia la cap

cu conditiile initiale u(x, 0) = u0 (x), u
at u|x=0 = 0,
t t=0
t 0. Trebuie s
a avem conditia de compatibilitate u0 (0) = 0.
Ca mai sus conditia la cap

at o putem scrie u|x=0 = 0, t R. Cum solutia trebuie s
a
fie de forma
u(x, t) = (at + x) + (at x)
conditiile la cap
at dau (at) + (at) = 0 si deci
u(x, t) = (at + x) (at x).
Conditiile initiale dau
(x) (x) = u0 (x)
a0 (x) a0 (x) = v0 (x), x 0
din care deducem c
a pentru x 0 avem
1
1
u0 (x) +
(x) =
2
2a
Zx
v0 ()d, x 0,
1
1
(x) = u0 (x) +
2
2a
Zx
0
v0 ()d, x 0.

CORZII291
A doua relatie se mai scrie sub forma primeia
1
1
(x) = u0 (x) +
2
2a
Zx
v0 ()d, x 0
0
numai dac
a punem
u0 (x) = u0 (x), x 0
Zx
Zx
v0 ()d =
v0 ()d, x 0,
0
din a doua rezultnd prin derivare

v0 (x) = v0 (x), x 0.
Deci dac
a prelungim functiile u0 (x), v0 (x) prin imparitate fata de origine la functiile
u0 (x), v0 (x) atunci avem
1
1
(x) = u0 (x) +
2
2a
Zx
v0 ()d, x R,
u (x at) + u0 (x + at)
1
u(x, t) = 0
+
2
2a
x+at
Z
v0 ()d.
xat
ca la formula lui DAlembert. Exprimat numai prin functiile initiale u0 (x), v0 (x), 0
x < avem
u0 (x at) + u0 (x + at)
1
u(x, t) =
+
2
2a
x+at
Z
v0 ()d, t
x
,
a
xat
1
u0 (at x) + u0 (x + at)
+
u(x, t) =
2
2a
x+at
Z
v0 ()d, t
x
a
atx
Obsrv
am c
a pentru t
x
a
miscarea se compune din dou

a unde de aceeasi form
a
care se deplaseaz
a spre stnga si spre dreapta cu viteza a. Domeniul de dependenta al
unui punct (x, t), t
x
a
este segmentul de pe axa x-lor (x at, x + at). Pentru t
x
a
apare influienta cap

atului fix, miscarea fiind compunerea a undei inverse u0 (x + at) si
a undei directe u0 (at x) de form
a opus
a primeia. Apare deci reflectarea cu semn
schimbat a undei n cap
atul fixat. Domeniul de dependenta al unui punct (x, t), t
x
a

DE TIP HIPERBOLIC
292
este segmentul (at x, x + at) cap

atul din stnga fiind simetricul fata de origine al
punctului x at.
3. Solutia problemei
2
2u
2 u
= 0, x 0, t 0
a
t2
x2

at u|x=0 =
t t=0
(t), t 0, u0 (0) = (0) se compune evident din suma solutiilor celor dou
a probleme de
mai nainte: se consider
a functiile u0 (x), v0 (x) prelungite prin imparitate fata de origine
n functiile u0 (x), v0 (x)si
x
x
u (x at) + u0 (x + at)
1
+
u(x, t) = (t )h(t ) + 0
a
a
2
2a
x+at
Z
v0 ()d.
xat
2
2u
2 u
= 0, x 0, t 0
a
t2
x2
= 0, x 0 si conditia la cap
at
cu conditiile initiale u(x, 0) = 0, u
t t=0
t 0 o vom c
auta sub forma
u
x x=0
= (t),
u(x, t) = (at + x) + (at x).

Conditiile initiale conduc la relatiile (x) = 0, (x) = 0 pentru x 0. Vom scrie
conditia la cap
at sub forma
0 (at) 0 (at) = (t)h(t), t R.
Rezult
a
(x) (x) =
Zx
( )h( )d = h( )
a
a
a
Za
0
si deci
(x) = 0, x R,
x
(x) = h( )
a
Za
()d.
Solutia este
x
u(x, t) = h(t )
a
t a
Z
0
()d.
()d

CORZII293
2
2u
2 u
= 0, x 0, t 0
a
t2
x2

at
t t=0
0, t 0 o vom c
auta sub forma
u(x, t) = (at + x) + (at x).

Conditia la cap
at implic
a
0 (at) 0 (at) = 0, t R
de unde deducem (x) = (x) + C si deci
u(x, t) = (at + x) + (at x).
Am nglobat constanta n . Conditiile initiale dau
(x) + (x) = u0 (x), x 0,
a0 (x) + a0 (x) = v0 (x), x 0.
Rezult
a
1
1
u0 (x) +
(x) =
2
2a
Zx
v0 ()d, x 0,
1
1
u0 (x)
2
2a
Zx
v0 ()d, x 0.
(x) =
A doua relatie o scriem sub forma primeia

1
1
u(x) = u0 (x) +
2
2a
Zx
v0 ()d, x 0
0
cu conditia ca
u0 (x) = u0 (x), x 0,
Zx
Zx
v0 ()d = v0 ()d.
0
A doua implic
a
v0 (x) = v0 (x).
u
x x=0

DE TIP HIPERBOLIC
294
Cele dou
a relatii sunt echivalente cu prelungirea prin paritate a functiilor u0 (x), v0 (x)
fata de origine n functiile si u0 (x), v0 (x)
1
u (x at) + u0 (x + at)
+
u(x, t) = 0
2
2a
x+at
Z
v0 ()d.
xat
In acest caz miscarea se compune din dou

a unde, una spre dreapta, alta spre stnga
care se reflect
a n origine f
ar
a schimbare de semn.
2
2u
2 u
= 0, x 0, t 0
a
t2
x2

at
t t=0
u
x x=0
(t), t 0 este suma celor dou

a solutii de la ultimele probleme: se consider
a prelungite
functiile u0 (x), v0 (x) prin paritate fata de origine n functiile u0 (x), v0 (x) si
x
x
u(x, t) = h(t )
a
t a
Z
1
u (x at) + u0 (x + at)
+
()d + 0
2
2a
x+at
Z
v0 ()d.
xat
7. S
a determin
am solutia u(x, t) a ecuatiei
2
2u
2 u
= 0, 0 x l, t 0,
a
t2
x2
si conditiile la capete
u(x, t)|t=0 = 0, 0 x l,
u
= 0, 0 x l, t 0,
t t=0
u(x, t)|x=0 = (t), t 0,
u(x, t)|x=l = 0.
Trebuie s
a avem conditia de compatibilitate (0) = 0. Solutia fiind de forma
u(x, t) = (at + x) + (at x)
conditiile initiale dau (x) = 0, (x) = 0 pentru 0 x l. Conditiile la capete vor da
(at) + (at) = (t)h(t), t R,
(at + l) + (at l) = 0, t R.

CORZII295
Acestea conduc la relatiile
x 2l
x 2l
(x) = (x 2l)
h
, x R,
a
a
x x
(x) = (x 2l) +
h
, x R.
a
a
Observnd c
a avem
(x) = 0, l x l,
x x
(x) =
h
, l x l,
a
a
rezult
a c
a avem definite prin recursivitate pe ntreaga ax
a real
a cele dou
a functii (x), (x).
Dac
a consider
am c
a x [(2n 1)l, (2n + 1)l vom putea scrie sirul de egalit
ati
x 2l
x 2l
(x) = (x 2l)
h
a
a
x 4l
x 4l
(x 2l) = (x 4l)
h
a
a
..........................................................................
x 2nl
(x (2n 2)l) = (x 2nl)
a
x 2nl
h
a
(x 2nl) = 0
Prin adunare rezult
a

X
x 2nl
x 2nl
(x) =
h
a
a
n=1
suma continnd un num
ar finit de termeni. La fel se g
aseste

X
x 2nl
x 2nl
h
.
(x) =
a
a
n=0
Rezult
a c
a putem scrie

x X
x
at x 2nl
at x 2nl
h t
h
+
u(x, t) = t
a
a
a
a
n=1

X
at + x 2nl
at + x 2nl
+
h
,
a
a
n=1
adic
a miscarea este suprapunerea undelor care pleac
a din x = 0 se reflect
a cu schimbare
de semn att n x = l ct si n x = 0.

DE TIP HIPERBOLIC
296
8. S
a determin
am solutia u(x, t) a ecuatiei
2
2u
2 u
= 0, 0 x l, t 0,
a
t2
x2
u(x, t)|t=0 = u0 (x), 0 x l,
u
= v0 (x), 0 x l, t 0,
t t=0
u(x, t)|x=0 = 0, t 0,
u(x, t)|x=l = 0, t 0.
Trebuie s
a avem conditia de compatibilitate u0 (0) = 0.
Solutia fiind de forma
u(x, t) = (at + x) + (at x)
conditiile la capete ne dau
(at) + (at) = 0, t R,
(at + l) + (at l) = 0, t R.
Rezult
a
(x + 2l) = (x), x R,
(x + 2l) = (x), x R,
adic
a functiile (x), (x) sunt periodice cu perioada 2l. Putem scrie
u(x, t) = (x + at) (at x).
1
1
(x) =
u0 (x) +
2
2a
Zx
v0 ()d, 0 x l,
1
1
(x) = u0 (x) +
2
2a
Zx
0
v0 ()d, 0 x l.

CORZII297
A doua relatie se poate scrie sub forma primeia
1
1
(x) = u0 (x) +
2
2a
Zx
v0 ()d, 0 x l
0
dac
a punem
u0 (x) = u0 (x), 0 x l,
v0 (x) = v0 (x), 0 x l,
adic
a functiile u0 (x), v0 (x) trebuie prelungite prin imparitate fata de origine n functiile
u0 (x), v0 (x). Functia (x) fiind periodic
a cu perioada 2l vom avea
1
1
(x + 2l) = u0 (x + 2l) +
2
2a
x+2l
Z
1
1
v0 ()d = u0 (x) +
2
2a
Zx
v0 ()d = (x)
numai dac
a
u0 (x + 2l) = u0 (x),
v0 (x + 2l) = v0 (x)
adic
a functiile u0 (x), v0 (x) trebuie prelungite prin periodicitate cu perioada 2l n functiile
u0 (x), v0 (x). Atunci vom putea scrie
u (x at) + u0 (x + at)
1
u(x, t) = 0
+
2
2a
x+at
Z
v0 ()d
xat
ca la formula lui DAlembert. Vom observa c

a miscarea este periodic
a n timp cu perioada
2l
.
a
Pentru ca formula de mai sus s

a dea o veritabil
a solutie este necesar si suficient
ca prelungirile u0 (x), v0 (x) s

a fie efectiv de dou
a ori derivabile ceea ce se realizeaz
a cnd
functiile u0 (x), v0 (x) sunt de dou
a ori derivabile pe [0,l] si satisfac conditiile
u0 (0) = u00 (0) = u000 (0) = u0 (l) = u00 (l) = u0 (l) = 0,
v0 (0) = v00 (0) = v000 (0) = v0 (l) = v00 (l) = v0 (l) = 0,
Dac
a aceste conditii nu sunt satisf
acute formula de mai sus d
a o anumit
a functie care
trebuie s
a aib
a o leg
atur
a cu problema noastr
a. In acest caz vom spune c
a avem o solutie
generalizata a problemei noastre.

DE TIP HIPERBOLIC
298
Dac
a prin punctele (0, 0), (l, 0) ducem caracteristicile xat = 0, x+at = l acestea se
taie n punctul ( 2l , 2al ) si taie dreptele x = 0, x = l n punctele (0, al ) respectiv (l, al ). Prin
aceste puncte ducem din nou caracteristicile si asa mai departe. Domeniul fazelor se
mparte n acest fel n mai multe subdomenii. Consider
am un punct (x1 , t1 ) n domeniul
limitat de punctele (0, 0), (l, 0), ( 2l , 2al ). Putem scrie
x1Z+at1
u0 (x1 at1 ) + u0 (x1 + at1 )

1
u(x1 , t1 ) =
+
2
2a
v0 ()d
x1 at1
adic
a n acest triunghi miscarea este suprapunerea celor dou
a unde direct
a si invers
a
f
ar
a a se face simtit
a prezenta capetelor. Domeniul de dependenta al acestui punct este
segmentul (x1 at1 , x1 + at1 ) determinat pe axa x-lor de caracteristicile care trec prin
acel punct.
Dac
a consider
am un punct (x2 , t2 ) n domeniul limitat de punctele (l, 0), (l, al ), ( 2l , 2al )
putem scrie
1
u0 (x2 at2 ) u0 (2l x2 at2 )
u(x2 , t2 ) =
+
2
2a
2lx
Z2 at2
v0 ()d
x2 at2
adic
a miscarea este compus
a din unda direct
a (x2 at2 ) si din unda invers
a (2l
x2 at2 ) care provine din unda direct
a reflectat
a cu semn schimbat n cap
atul x =
l. Domeniul de dependenta al acestui punct este intervalul (x2 at2 , 2l x2 at2 ),
determinat de caracteristicile care trec prin acest punct, una reflectat
a de dreapta x = l,
cap
atul 2l x2 at2 fiind simetricul fata de x = l a punctului x2 + at2 .
Dac
a lu
am un punct (x3 , t3 ) din domeniul limitat de punctele (0, 0), (0, al ), ( 2l , 2al )
putem scrie
1
u0 (x3 + at3 ) u0 (at3 x3 )
u(x3 , t3 ) =
+
2
2a
x3Z+at3
v0 ()d
at3 x3
adic
a miscarea se compune din unda invers
a (x3 +at3 ) si din unda direct
a (at3 x3 )
care provine din unda invers
a reflectat
a cu schimbare de semn de cap
atul x = 0. Domeniul de dependenta al acestui punct este segmentul (at3 x3 , x3 + at3 ) determinat de
caracteristicile duse prin acest punct una reflectat
a de dreapta x = 0, cap
atul at3 x3
fiind simetricul fata de x = 0 al punctului x3 at3 . In acest mod putem determina miscarea n oricare din domeniile descrise mai sus. Se vede astfel c
a fiecare und
a ajungnd
n unul din capete se reflect
a cu schimbare de semn.

CORZII299
Prelungirile functiilor u0 (x), v0 (x) prin imparitate fata de origine si periodicitate cu
perioada 2l sunt date de dezvolt
arile n serie Fourier de sinusi
u0 (x)
nx
2
, u0n =
=
u0n sin
l
l
n=1
v0 (x) =
v0n sin
n=1
nx
2
, v0n =
l
l
Zl
u0 (x) sin
nx
dx,
l
Zl
v0 (x) sin
nx
dx.
l
Obtinem atunci
nat
nx
nat v0n l
u(x, t) =
u0n cos
sin
sin
l
l
na
l
n=1
adic
a obtinem solutia ca o suprapunere de unde stationare
nat
nx
nat v0n l
un (x, t) = sin
u0n cos
sin
.
l
l
na
l
Vom reg
asi aceast
a solutie prin metoda lui Fourier si acolo vom analiza semnificatia sa.
9. Pentru a g
asi solutia ecuatiei
2
2u
2 u
= f (x, t), 0 x l, t 0,
a
t2
x2
u(x, t)|t=0 = u0 (x), 0 x l,
u
= v0 (x), 0 x l, t 0,
t t=0
u(x, t)|x=0 = 0, t 0,
u(x, t)|x=l = 0, t 0.
este suficient acum s
a g
asim solutia ecuatiei
2
2w
2 w
= f (x, t), 0 x l, t 0,
a
t2
x2
cu conditiile initiale nule

w(x, t)|t=0 = 0, 0 x l,
w
= 0, 0 x l, t 0,
t t=0

DE TIP HIPERBOLIC
300
w(x, t)|x=0 = 0, t 0,
w(x, t)|x=l = 0, t 0.
S
i acum este valabil principiul lui Duhamel, dac
a v(x, t, ) este solutia
2
2v
2 v
= 0, 0 x l, t 0,
a
t2
x2
v(x, t)|t=0 = , 0 x l,
v
= f (x, ), 0 x l, t 0,
t t=0
v(x, t)|x=0 = 0, t 0,
v(x, t)|x=l = 0, t 0,
atunci vom avea

w(x, t) =
Zt
v(x, t, t )d.
Dac
a not
am cu f (x, t) prelungirea prin imparitate fata de 0 si apoi prin periodicitate
cu perioada 2l a functiei f (x, t) vom avea
1
v(x, t, ) =
2a
x+a(t
Z )
f (, )d
xa(t )
si deci
1
w(x, t) =
2a
Zt
x+a(t
Z )
1
f (, )dd = 2
2a
0 xa(t )
Zat Zx+r
r
f (, t )ddr.
a
0 xr
Prelungirea f (x, t) se poate scrie
nx
2
f (x, t) =
fn (t) sin
, fn (t) =
l
l
n=1
Zl
0
f (x, t) sin
nx
dx
l
A
CONDITII
15.12. OSCILATII
STATIONARE
SI PROBLEMA FAR
INITIALE
301
15.12
Oscilatii stationare si problema f

ar
a conditii
initiale
Un proces oscilatoriu se numeste stationar dac

a el este periodic n timp. S
a presupunem c
a asupra unei corzi finite sau infinite actioneaz
a o forta periodic
a
f (x, t) = f1 (x) cos t f2 (x) sin nt.
Vom avea deci ecuatia
2
2u
2 u
= f1 (x) cos t f2 (x) sin nt.
a
t2
x2
Dac
a coarda este finit
a vom presupune c
a la capetele ei avem conditii la limit
a neomogene n care membrii drepti sunt tot de forma cos t sin t. Este de asteptat ca
dup
a o ndelung
a actiune a fortelor si leg
aturilor periodice influienta conditiilor initiale
s
a nu mai aib
a importanta si miscarea corzii s
a devin
a un proces stationar cu aceeasi
perioad
a n timp, adic
a s
a avem solutii de forma
u(x, t) = v1 (x) cos t v2 (x) sin t.
Acestea, dac
a vor exista, se numesc oscilatiile stationare ale corzii.
S
a observ
am c
a introducnd n ecuatie avem
(2 v1 + a2 v100 ) cos t + ( 2 v2 + a2 v200 ) sin t = f1 (x) cos t f2 (x) sin nt
si cum functiile cost, sint sunt linear independente rezult
a
2 v1 + a2 v100 = f1 (x),
2 v2 + a2 v200 = f2 (x)
sau notnd
=k
f1 (x)
,
a2
f2 (x)
= 2 .
a
v100 + k2 v1 =
v200 + k2 v2
Rezult
a c
a dac
a vom pune F (x) = f1 (x) + if2 (x), v = v1 + iv2 atunci vom avea
v 00 + k2 v =
F (x)
.
a2

DE TIP HIPERBOLIC
302
Invers dac
a v = v1 + iv2 este solutie a acestei ecuatii atunci prin nmultire cu eit vom
avea
2
2 it
2
ve
veit = F (x)eit .
a
t2
x2
Deci <e(veit ) = v1 cos t v2 sin t va satisface ecuatia corzii cu termenul drept

<e(F eit ) = f1 cos t f2 sin t. Vom conveni s
a numim functia v = v1 + iv2 am-
plitudinea complexa a oscilatiei, iar functia F (x) = f1 (x) + if2 (x) o vom numi forta
complexa.
S
a ne ocup
am mai nti de cazul corzii finite fixate la capete. In acest caz amplitudinea complex
a trebuie s
a verifice ecuatia
v00 + k 2 v =
F (x)
a2
si conditiile de fixare
v(0) = 0
v(l) = 0.
Vom obsrva c
a dac
a forta complex
a este nul
a avem solutii de forma v(x) = A cos kx +
B sin kx. Vom avea o solutie nenul
a care s
a verifice conditiile de fixare dac
a k =
adic
a=
na
.
l
Rezult
a c
a pulsatiilor n =
na
,
l
n
l
n = 1, 2, ... le corespund amplitudinile
complexe
vn (x) = B sin
n
x
l
si oscilatiile stationare
n
n i na t
nat
nat
xe l
x(B1n cos
B2n sin
)
= sin
un (x, t) = <e (B1n + iB2n ) sin
l
l
l
l
care pot apare n coard

a f
ar
a forta exterioar
a. Din acest motiv ele se numesc oscilatii
proprii, pulsatiile corespunz

atoare n =
na
l
se numesc pulsatiile proprii. Vom nota
c
a frecventele acestor oscilatii proprii depind numai de lungimea corzii si coeficientul
a, adic
a de densitatea linear
a si tensiunea corzii T0 . Mai observ
am c
a din expresia
solutiei ecuatiei corzii finite cu conditii initiale rezult
a c
a acea solutie este o suprapunere
de oscilatii proprii.
Revenind la cazul general solutia general
a a ecuatiei
v00 + k 2 v =
F (x)
a2
A
CONDITII
15.12. OSCILATII
STATIONARE
SI PROBLEMA FAR
INITIALE
303
este
1
v = A cos kx + B sin kx 2
a
Zx
sin k(x )
F ()d.
k
cu A, B constante. Punnd conditiile la capete obtinem

A = 0
1
B = 2
a sin kl
Zl
sin k(l )
F ()d
k
valabil
a numai pentru k 6=
n
.
l
Rezult
a c
a dac
a pulsatia fortei perturbatoare este diferit
a
de pulsatiile proprii atunci exist

a o solutie unic
a. Dac
ak=
x = l se scrie
1 l
B.0 2
a n
Zl
sin
n
l
atunci conditia la cap

atul
n
(l )F ()d = 0
l
sau
1
B.0
(1)n
na2
Zl
sin
n
F ()d = 0
l
si deci dac
a este verificat
a conditia
Zl
sin
n
F ()d = 0
l
atunci B este arbitrar si avem o solutie

1
nx
v = B sin
2
l
a
Zx
sin
n
(x )F ()d
l
cu B arbitrar. Dac
a conditia nu este ndeplinit
a atunci are loc fenomenul de rezonanta
si nu exist
a oscilatii stationare.
Pentru coarda infinit
a, ne amintim c
a dac
a asupra ei din pozitia initial
a de pe ax
a
si cu vitez
a initial
a nul
a actiona forta concentrat
a n punctul x = armonic
a n timp
(x )a2 cos th(t) atunci miscarea sa era o und
a divergent
a dat
a de relatia

ik|x|
ah(t)
|x |
it e
u(x, t; ) =
sin t
= <e h(t)e
,k =
2
a
2ik
a
a-i corespund
a oscilatia stationar
a
Este de asteptat ca fortei stationare (x)a2 cos t s
cu amplitudinea complex
a
V (x, ) =
eik|x|
.
2ik
304

DE TIP HIPERBOLIC
Aceast
a amplitudine este o functie simetric
a n x si , este continu
a ca functie de x sau
pe ntreaga ax
a real
a, are derivate n raport cu x sau continue peste tot cu exceptia
punctului x = unde prezint
a un salt
V (x, + 0) V (x, 0)
= 1,
x
x
peste tot n afar
a de x = verific
a ecuatia
2 V (x, )
+ k2 V (x, ) = 0.
x2
Formal putem spune c
a ea verific
a ecuatia
2 V (x, )
+ k2 V (x, ) = (x ).
x2
In plus functia V (x, ) satisface la mari distante asa numitele conditii de radiatie
V (x, ) = O(1), x ,
V (x, )
+ ikV (x, ) = o(1), x .
x
Are loc relatia de reciprocitate
00
V (x, )
2
2
V (x, ) v (x) + k v(x) v(x)
+ k V (x, ) =
x2
V (x, )
0
=
V (x, )v (x) v(x)
x
x
oricare ar fi functia v(x). Aplicnd aceast
a relatie pentru functia v(x) solutie a ecuatiei
v00 + k 2 v =
F (x)
a2
si integrnd ntre l si l cu l suficient de mare obtinem
l
Zl
V (x, )
1
0
v() = V (x, )v (x) v(x)
+ a2 V (x, )F (x)dx.
x
l
l
Presupunnd c
a functia v(x) satisface conditiile de radiatie si c
a functia F (x) este nenul
a
numai pe un interval (, ) vom avea f
acnd l
Z
1
v() = 2
F (x)eik|x| dx.
2a ki
15.13. METODA LUI FOURIER
305
Se verific
a usor c
a functia dat
a de aceast
a relatie satisface ecuatia cerut
a si conditiile de
radiatie. Deci faptul c
a forta complex
a este nenul
a pe un interval m
arginit si c
a cerem
satisfacerea conditiilor de radiatie asigur
a existenta unei solutii unice pentru problema
oscilatiilor stationare a corzii infinite. Deci dac
a asupra corzii actioneaz
a forta stationar
a
f1 (x) cos tf2 (x) sin t nenul
a numai pe intervalul (, ) coarda are oscilatii stationare
date de relatia
1
u(, t) = 2
2a k
[f2 (x) cos (t k|x |) + f1 (x) sin (t k|x |)] dx.
Problemele oscilatiilor stationare se pun n acelasi mod pentru ecuatia membranei sau
ecuatia undelor. Rezolv
arile sunt asem
an
atoare. Pentru cazurile domeniilor m
arginite
rezolvarea se face prin reducere la o ecuatie integral
a, pe care am c
autat s-o evit
am mai
sus. In cazurile nem
arginte apar conditii de radiatie.
15.13
Metoda lui Fourier
Metoda lui Fourier sau metoda separ

arii variabilelor este una din cele mai raspndite
metode de rezolvare a problemelor legate de ecuatiile cu derivate partiale. Vom ilustra
metoda ncepnd cu problema micilor oscilatii ale corzii finite fixate la capete. Aceasta
revine la g
asirea solutiei ecuatiei
2
2u
2 u
=0
a
t2
x2
cu conditiile la limit
a
u(0, t) = 0, u(l, t) = 0, t 0,
si conditiile initiale
u(x, 0) = u0 (x),
u(x, 0)
= v0 (x), 0 x l.
t
In metoda lui Fourier se caut

a solutii nebanale ale ecuatiei de forma produsului
u(x, t) = X(x)T (t)
care s
a satisfac
a conditiile la limit
a.

DE TIP HIPERBOLIC
306
Introducnd n ecuatie avem
T 00 (t)X(x) a2 T (t)X 00 (x) = 0

sau
T 00 (t)
X 00 (x)
=
.
a2 T (t)
X(x)
Ultima egalitate n care membrul stng depinde numai de t, iar membrul drept numai
de x, este posibil
a numai dac
a ambii termeni sunt egali cu o constant
a pe care o not
am
cu . Obtinem atunci dou
a ecuatii diferentiale
T 00 (t) + a2 T (t) = 0,
X 00 (x) + X(x) = 0.
Suntem condusi la problema g
asirii unor solutii nebanale pentru ecuatia
X 00 (x) + X(x) = 0
care s
a satisfac
a
X(0) = 0, X(l) = 0.
O asemenea problem
a se numeste problema a lui Sturm-Liouville. Valorile parametrului
pentru care problema lui Sturm-Liouville are solutie se numesc valori proprii, iar
solutiile se numesc functii proprii.
Pentru a g
asii valorile si functiile proprii ale problemei lui Sturm-Liouville la care
am ajuns trebuie s
a consider
am cele trei cazuri posibile < 0, = 0, > 0.
Dac
a < 0 solutia general
a a ecuatie n X(x) este
+ C2 e
X(x) = C1 e
Scriind c
a aceasta satisface conditiile la limit
a avem
C1 + C2 = 0,
C1 e
+ C2 e
= 0.
Cum determinantul acestui sistem este nenul avem C1 = C2 = 0 si deci X(x) 0, ceea
ce nu convine.
307
Dac
a = 0 solutia general
a a ecuatie n X(x) este
X(x) = C1 + C2 x
si impunnd verificarea conditiilor la limit
a avem
C1 = 0, C1 + C2 l = 0
din care rezult
a C1 = C2 = 0 si deci X(x) 0, ceea ce nu convine.
Dac
a > 0 atunci
X(x) = C1 cos x + C2 sin x.
Scriind c
a sunt verificate conditiile la limit
a avem
C1 = 0, C2 sin l = 0.
a
a altfel X(x) 0. Rezult
a sin l = 0 adic
Trebuie s
a consider
am C2 6= 0 pentru c
= n
unde n este orice num
ar natural nenul.
l
Prin urmare avem solutii nebanale ale problemei lui Sturm-Liouville numai pentru
valorile proprii
n =
n 2
l
, n = 1, 2, 3, ...
Acestora le corespund functiile proprii
Xn (x) = sin
nx
l
determinate abstractie f
acnd de un factor pe care l-am luat egal cu unitatea.
a
Pentru = n ecuatia n T (t) admite solutia general
Tn (t) = An cos
nat
nat
+ Bn sin
l
l
cu An , Bn constante arbitrare. In acest fel functiile
nx
nat
nat
An cos
+ Bn sin
un (x, t) = Xn (x)Tn (t) = sin
l
l
l
satisfac ecuatia corzii si conditiile la limit
a pentru orice constante An , Bn .
In virtutea linearit
atii ecuatiei orice sum
a finit
a de solutii este tot o solutie. Acest
lucru este adev
arat si pentru seria
nx
nat
nat
u(x, t) =
An cos
+ Bn sin
sin
l
l
l
n=1

DE TIP HIPERBOLIC
308
dac
a ea va converge si o vom putea deriva de dou
a ori n raport cu x si t. Cum fiecare
termen satisface conditiile la limit
a si suma seriei u(x, t) va satisface conditiile la limit
a.
R
amne numai s
a determin
am constantele An , Bn astfel ca s
a fie satisf
acute si conditiile
initiale.
Derivnd seria n raport cu t avem
u X na
nat
nat
nx
=
sin
An sin
+ Bn cos
.
t
l
l
l
l
n=1
Pentru a satisface conditiile initiale trebuie s
a avem
X na
nx
nx
An sin
u0 (x) =
, v0 (x) =
Bn sin
l
l
l
n=1
n=1
relatii care constituie dezvolt

arile n serii se sinusi ale functiilor u0 (x), v0 (x). Rezult
a
2
An =
l
Zl
nx
2
u0 (x) sin
dx, Bn =
l
na
Zl
v0 (x) sin
nx
dx.
l
In acest fel dac

a exist
a o solutie de forma celei de mai sus, atunci coeficientii s
ai sunt
dati de relatiile de mai sus.
a ori continuu derivabil
a,
Teorem
a. Dac
a pe intervalul [0, l] functia u0 (x) este de dou
are derivat
a de ordinul trei continu
a pe portiuni si satisface conditiile
u0 (0) = u0 (l) = 0, u000 (0) = u000 (l) = 0,
a continu
a, are derivat
a de ordinul doi continu
a pe
dac
a functia v0 (x) este cu derivat
portiuni si satisface conditiile
v0 (0) = v0 (l) = 0
atunci functia u(x, t) dat
a de seria de mai sus are derivate de ordinul doi continue si
satisface ecuatia corzii si conditiile la limit
a si initiale. Ea poate fi derivat
a termen cu
termen de dou
a ori obtinnd serii absolut si uniform convergente pentru 0 x l si
pentru orice timp .
Integrnd prin p
arti integralele care dau coeficientii An , Bn , tinnd cont de conditiile
amintite avem
3 (3)
3 (2)
Bn
An
l
l
An =
,
B
=
n3
n3

unde
Bn(3)
2
=
l
Zl
u000
0 (x) cos
309
nx
2
dx, A(2)
n =
l
l
Zl
v000 (x)
nx
sin
dx.
a
l
Din propriet
atile seriilor trigonometrice rezult
a c
a seriile
(2)
(3)
X
|An | X |Bn |
,
n n=1 n
n=1
sunt convergente. Inlocuind coeficientii n expresia lui u(x, t) avem

3 X
l
nx
nat
nat
1
(3)
(2)
u(x, t) =
sin
Bn cos
+ An sin
.
n=1 n3
l
l
l
Aceast
a serie este majorat
a de seria convergent
a
3 X
1 (3)
l
(2)
|B
|
+
|A
|
n
n
n=1 n3
Rezult
a c
a seria lui u(x, t) este absolut si uniform convergent
a si poate fi derivat
a termen
cu termen de dou
a ori n raport cu x si t, ceea ce trebuia demonstrat.
Dac
a functiile u0 (x), v0 (x) nu satisfac conditiile teoremei, este posibil ca functia
u(x,t) dat
a de seria de mai sus s
a nu fie de dou
a ori derivabil
a. Totusi dac
a u0 (x) este
cu derivat
a continu
a pe portiuni si satisface relatiile u0 (0) = u0 (l) = 0 si functia v0 (x)
este continu
a si satisface conditiile v0 (0) = v0 (l) = 0 atunci seria lui u(x, t) converge
uniform pentru 0 x l si pentru orice t si defineste o functie u(x, t) continu
a.
Vom numi solutie generalizat
a a ecuatiei corzii cu conditiile la limit
a si conditiile
initiale cu functiile u0 (x), v0 (x) o functie u(x, t) care este limita uniform
a a unui sir de
solutii un (x, t) ale ecuatiei cu conditiile la limit
a si cu conditii initiale n care functiile
corespunz
atoare u0n (x), v0n (x) satisfac conditiile teoremei de mai sus si n plus
lim
Zl
0
[u0 (x) u0n (x)] dx = lim
Zl
[v0 (x) v0n (x)]2 dx = 0.
a continu
a pe portiuni si satisface relatiile u0 (0) = u0 (l) =
Dac
a u0 (x) este cu derivat
0 si functia v0 (x) este continu
a si satisface conditiile v0 (0) = v0 (l) = 0 atunci seria lui
u(x, t) defineste evident o asemenea solutie generalizat
a.
Intorcndu-ne la expresia g
asit
a pentru solutie, s
a punem
An = Cn sin n , Bn = Cn cos n .

DE TIP HIPERBOLIC
310
Solutia se poate scrie
nat
nx
u(x, t) =
sin
+ n .
Cn sin
l
l
n=1
Fiecare termen al seriei reprezint

a o und
a stationar
a, n care punctele corzii au o miscare
oscilatorie armonic
a cu amplitudinea Cn sin nx
, depinznd numai de pozitia punctului,
l
cu o pulsatie n =
na
l
si cu aceeasi faz
a n .
Sunetele se pot clasifica n sunete muzicale sau note si sunete nemuzicale sau zgomote. Sunetele muzicale se dispun ntr-o ordine determinat
a n functie de naltimea
lor, calitate pe care o poate aprecia oricine. Acele note care nu mai pot fi distinse prin
n
altime se numesc tonuri. Prin oscilatiile corzii apare un sunet a c
arui n
altime depinde
q
de pulsatiile oscilatiilor. Pulsatia tonului de baz

a (cel mai jos) este 1 = l T0 . Tonurile
corespunz
atoare pulsatiilor mai nalte se numesc obertonuri. Obertonurile, ale c
aror pul-
satii sunt multipli ai pulsatiei de baz

a se mai numesc si armonici. Solutia ecuatiei corzii
finite se compune din suprapunerea diferitelor armonici ale c
aror amplitudini descresc
odat
a cu num
arul armonicii. Din acest motiv influienta lor asupra sunetului corzii se
reduce la crearea timbrului sunetului diferit pentru diferitele instrumente muzicale.
Armonica de ordin n este astfel nct n punctele
l 2l
n1
x = 0, , , ...,
l, l
n n
n
amplitudinea oscilatiilor este nul
a. Aceste puncte se numesc nodurile armonicii de ordin
n. Din contr
a, n punctele
x=
(2k 1)l
l 3l
, , ...,
2n 2n
2n
numite ventre, amplitudinea armonicii de ordin n este maxim

a.
15.14
Exercitii
1. O surs
a sonor
a (de exemplu, sirena unui tren) se deplaseaz
a cu viteza subsonic
a
v de-a lungul axei Ox. Ce va sesiza un observator situat ntr-un punct oarecare al axei
Ox?
Ind. Cu o aproximatie suficient
a putem considera c
a avem de-a face cu unde sonore
plane perpendiculare pe Ox si dac
a not
am cu u(x, t) mica deplasare a particolelor de aer,
15.14. EXERCITII
311
cu p0 , 0 presiunea si densitatea aerului neperturbat, cu p(x, t), (x, t) micile abateri ale
presiunii si densit
atii de la valorile de echilibru si vom lua un cilindru cu generatoarele
paralele cu Ox cuprins ntre sectiunile x, x + dx vom putea scrie:
ecuatia de conservare a masei
(0 + )(x + dx + u(x + dx, t) x u(x, t)) = 0 dx
sau neglijnd produsele a dou
a m
arimi mici
0
u
+ = 0;
x
ecuatia de miscare
(0 + )
2u
dx = p(x + dx, t) + p(x, t)
t2
sau
2u
p
= ;
2
t
x
ecuatia isentropic
a
p0 + p
p0
=
, pentru aer = 1.405,
(0 + )
0
sau
p=
p0
.
0
Rezult
a c
a pentru orice x (, ), t 0 vom avea ecuatia
2
p0
2u
2 u
= 0, a2 =
a
2
2
t
x
0
Avem conditiile initiale u(x, 0) = 0,
u
(x, 0)
t
= 0. Dac
a not
am cu p (t) abaterea presiunii
de la p0 generat
a de sursa sonor
a vom avea conditia
1
u
p (t).
(vt, t) =
x
p0
De fapt avem dou
a ecuatii, una n domeniul x < vt, t 0 si alta n domeniul x > vt,
t 0. Suntem condusi s
a lu
am
u(x, t) = 1 (x + at) + 1 (x at) pentru x < vt, t 0
u(x, t) = 2 (x + at) + 2 (x at) pentru x > vt, t 0

DE TIP HIPERBOLIC
312
Din conditiile initiale obtinem
1 (x) = 1 (x) = 0 pentru x < 0,

2 (x) = 2 (x) = 0 pentru x > 0.
Ultima conditie d
a
1
p (t), pentru t > 0,
p0
1
20 (t(v a)) =
p (t), pentru t > 0.
p0
01 (t(a + v)) =
Rezult
a
u(x, t) =
0
pentru < x < at,
x+at
a+v
R
p ( )d pentru at < x < vt,

a+v
p0
0
x+at
av
R
av
p ( )d
p
0
pentru vt < x < at,
pentru at < x < .
In cazul p (t) = A cos t vom obtine
a+v A sin (x + at)

p0
a+v
u(x, t) =

av
A
sin
(x
at)
p0
av
pentru < x < at,

pentru at < x < vt,
pentru vt < x < at
pentru at < x < .
Se vede c
a n sens invers deplas
arii sursei se propag
a cu viteza sunetului o und
a cu o
pulsatie =
a+v
adic
a mai mic
a dect pulsatia sursei, n sensul deplas
arii sursei se
propag
a cu viteza sunetului o und
a cu pulsatia + =
av
mai mare dect pulsatia
sursei. Acesta este fenomenul Doppler.

2. O mas
a M care cade de la n
altimea h loveste la t = 0 n x = 0 o coard
a infinit
a
ntins
a cu tensiunea T si se lipeste de coard
a. S
a se descrie miscarea corzii.
Ind. Avem de fapt de rezolvat dou
a ecuatii
utt a2 uxx = 0, x < 0, u+tt a2 u+xx = 0, x > 0,
u (x, 0) = 0,
x < 0, u+ (x, 0) = 0,
x > 0,
ut (x, 0) = 0, x < 0, u+t (x, 0) = 0, x > 0,
15.14. EXERCITII
313
u (0, 0) = 0,
u+ (0, 0) = 0
ut (0, 0) = 2gh u+t (0, 0) = 2gh

si conditia
Mutt (0, t) = Mu+tt (0, t) = T ux (0, t) + T u+x (0, t).
C
aut
am solutiile sub forma
u (x, t) = (x at) + (x + at), x < 0;
u+ (x, t) = + (x at) + + (x + at), x > 0.
2gh
=
(x) = (x), x < 0, (0) =
a
2gh
+ (x) = + (x), x < 0, + (0) = 0, 0+ (0) =
.
a
0
0,
(0)
Ultimele conditii dau

00
0
(at) = Ma2 00+ (at) = T
(at) + T 0+ (at), t > 0
Ma2
si deci avem ecuatiile

00
0
(z) = 2T
(z), z > 0,
Ma2
Ma2 00+ (z) = 2T 0+ (z), z < 0.

Rezult
a
2T
Ma 2gh 1 e Ma
2 (x+at)
pentru x + at > 0,
2T
u (x, t) =
0
pentru x + at < 0,
Ma 2gh 1 e M2Ta2 (xat) pentru x at < 0,

2T
u+ (x, t) =
0
pentru x at > 0.
3. O greutate Q = Mg care se misc

a cu viteza constant
a v de-a lungul axei Ox
loveste la momentul t = 0 cap
atul liber al barei semiinfinite 0 x < se lipeste de
cap
atul barei si continu
a s
a se miste mpreun
a cu bara. S
a se determine deplasarea
u(x, t) n bar
a dac
a deplas
arile initiale sunt nule iar viteza initial
a este peste tot nul
a
exceptnd cap
atul x = 0 unde are valoarea v.

DE TIP HIPERBOLIC
314
Ind. Problema revine la rezolvarea ecuatiei

utt a2 uxx = 0, 0 < x < , t > 0,
cu conditiile
Mutt (0, t) = ESux (0, t), 0 < t < ,
u(x, 0) = 0, 0 < x < ,
v pentru x = 0
ut (x, 0) =
0 pentru 0 < x < .
C
aut
am solutia sub forma
x
x
u(x, t) = (t ) + (t + ).
a
a
Din conditiile initiale avem
(z) + (z) = 0, 0 < z < ,
0 (z) + 0 (z) = 0, 0 < z < .
Integr
am ultima lund constanta nul
a
(z) + (z) = 0, 0 < z < .
Rezult
a
(z) = 0, (z) = 0, 0 < z < .
Deci
(t x ) pentru t > x
a
a
u(x, t) =
0
pentru 0 < t < xa .
Introducnd n prima conditie avem

00 (z) +
ES 0
(z) = 0, 0 < z < .
aM
Avem (0) = 0 si din ultima conditie ut (0, 0) = v rezult

a 0 (0) = v. Rezult
a
i
ES
aMv h
aM
z
(z) =
1e
,0 < z <
ES
si deci
0
pentru 0 < t < xa ,
h
i
u(x, t) =
ES
(t x
)
aMv 1 e aM
a
pentru t > xa .
ES
15.14. EXERCITII
315
4. O coard
a 0 < x < l fixat
a la capete este ciupit
a n punctul c pn
a cnd acest
punct este adus la n
altimea h si este l
asat
a s
a oscileze liber. S
a se descrie oscilatiile
sale.
R. u0 (x) =
u(x, t) =
h
x
c
h(lx)
lc
2hl2
2 c(lc)
n=1
pentru 0 < x < c
v0 (x) = 0,
pentru c < x < l,

1
n2
sin nc
sin nx
cos nat
.
l
l
l
5. O coard
a 0 < x < l fixat
a la capete ntins
a cu tensiuneaT se g
aseste n echilibru
sub actiunea unei forte concentrate F n punctul c. La momentul t = 0 se nl
atur
a forta
si se las
a coarda s
a oscileze liber. S
a se calculeze u(x, t).
Ind. La echilibru avem u000 (x) = 0, u0 (0) = u0 (l) = 0, u0 (c 0) = u0 (c + 0), T u00 (c
0) + T u00 (c + 0) = F de unde
u0 (x) =
F (lc)
x
lT
Fc
(l
lT
pentru x < c,
x) pentru x > c,
si se procedeaz
a ca n exercitiul precedent.
5. O bar
a fixat
a rigid n cap
atul x = 0 se g
aseste n echilbru sub actiunea unei forte
F n directia ei la cap
atul x = l. La momentul t = 0 se nl
atur
a forta. S
a se descrie
oscilatiile barei.
Ind. Vom avea u0 (x) =
u(x, t) =
F
x,
ES
v0 (x) = 0, u(0, t) = 0, ux (l, t) = 0. Rezult

a
(2n + 1)at
(2n + 1)x
8F l X (1)n
cos
.
sin
2
2
ES n=0 (2n + 1)
2l
2l
6. S
a se determine oscilatiile longitudinale ale unei bare 0 x l dac
a este fixat
a
rigid n x = 0 si n x = l ncepnd din timpul t = 0 se aplic
a forta longitudinal
a F.
Ind. Avem de rezolvat ecuatia utt a2 uxx = 0, x (0, l), t > 0, cu conditiile
u(0, t) = 0, ux (l, t) =
F
,t
ES
> 0, u(x, 0) = 0, ut (x, 0) = 0, x (0, l). Rezult

a
8F l X (1)n
(2n + 1)at
(2n + 1)x
F
x 2
cos
.
sin
u(x, t) =
2
ES
ES n=0 (2n + 1)
2l
2l
7. S
a se determine oscilatiile longitudinale ale unei bare 0 x l dac
a este fixat
a
rigid n x = 0 si n x = l ncepnd cu t = 0 se aplic
a forta longitudinal
a F = At, A fiind
constant
a.

DE TIP HIPERBOLIC
316
Ind. Avem de rezolvat ecuatia utt a2 uxx = 0, x (0, l), t > 0, cu conditiile
u(0, t) = 0, ux (l, t) =
At
,t
ES
> 0, u(x, 0) = 0, ut (x, 0) = 0, x (0, l). Rezult

a
X
(2n + 1)at
A
(2n + 1)x
xt +
cos
u(x, t) =
bn sin
ES
2l
2l
n=0
unde
4
bn =
(2n + 1)a
Zl
0
Az
(2n + 1)z
sin
dz.
ES
2l
CAPITOLUL 16
ECUA
TII DE TIP PARABOLIC
16.1
Probleme pentru ecuatii parabolice
Am ar
atat c
a n cazul unui mediu omogen si izotrop cu capacitatea caloric
a c, cu
densitatea ,cu coeficientul de termoconductibilitate k, toate constante, temperatura
u(x, y, z, t) a punctului de coordonate (x, y, z) la momentul t verific
a ecuatia c
adurii
u
1
= a2 u + i,
t
c
unde am notat a2 =
k
c
si i = i(x, y, z, t) reprezint
a intensitatea surselor de c
adur
a. Ea
este cea mai folosit

a ecuatie de tip parabolic. Ecuatia caracteristicilor sale este
2 2 2
+
+
=0
x
y
z
cu conditia
6= 0.
Rezult
a c
a suprafetele sale caracteristice sunt de forma (t) = const, adic
a rezolvnd n
raport cu t obtinem suprafetele caracteristice t = const.
Cum n ecuatie apare derivata
u
t
este clar c
a pentru a putea determina temperatura
n orice punct si orice moment este necesar s

a cunoastem temperatura la momentul
initial t = 0:
u(x, y, z, 0) = u0 (x, y, z).

DE TIP PARABOLIC
318
Dac
a ne-am mai da si derivata de ordinul nti
u
= u1 (x, y, z)
t t=0
atunci din ecuatie am obtine
u1 (x, y, z) = a
2 u0 2 u0 2 u0
+
+
x2
y 2
z 2
1
i(x, y, z, 0)
c
adic
a se vede c
a nu are sens s
a se dea si a doua conditie, fiind suficient
a prima conditie.
Problema determin
arii unei solutii u(x, y, z, t) a ecuatiei c
aldurii n ntreg spatiu
cnd se cunoaste valoarea sa la momentul t = 0 se numeste problema lui Cauchy pentru
ecuatia caldurii.
In cazul unui corp finit este necesar s
a tinem cont de interactiunea dintre corpul
studiat si mediul nconjur
ator. Conform unei legii a lui Newton, cantitatea de c
aldur
a
care trece prin portiunea d din suprafata D a unui corp n unitatea de timp este
proportional
a cu diferenta dintre temperatura corpului u(x, y, z, t) n centrul portiunii d
si temperatura ue (x, y, z, t) a mediului exterior n acelasi punct considerat ca apartinnd
exteriorului, factorul de proportionalitate depinznd de gradul de izolare al suprafetei.
Acesta poate fi functie de punctul de pe suprafata sau poate fi constant pe ntreaga
suprafata. Din bilantul de c
aldur
a pe orice portiune S a lui D rezult
a
ZZ
S
u
k d =
n
ZZ
(u(x, y, z, t) ue (x, y, z, t)) d.
Cum S este arbitrar, rezult

a c
a pe suprafata D trebuie s
a aib
a loc relatia
k
u
= (u ue ) .
n
O asemenea problem
a se numeste problema de tipul lui Boggio.
Dac
a = 0 , adic
a prin suprafata D nu se transfer
a c
aldur
a, pe suprafata D vom
avea conditia
u
n
= 0, se spune c
a avem o problema de tipul lui Neuman. Dac
a = ,
adic
a suprafata D nu este deloc izolat
a, pe suprafata D vom avea conditia u = ue , se
spune c
a avem o problema a lui Dirichlet.
Probleme asem
an
atoare se formuleaz
a n cazul ecuatiei c
aldurii n plan sau pe axa
real
a.

16.2. PRINCIPIUL DE MINIM-MAXIM PENTRU ECUATIA
PARABOLICA
16.2
319
Principiul de minim-maxim pentru ecuatia parabolic

a
Din punct de vedere fizic este evident c

a dac
a un corp este nc
alzit de surse interne
pozitive atunci cea mai mic
a temperatur
a a punctelor corpului se atinge sau n interiorul
corpului la momentul initial sau pe frontiera corpului ntr-un interval de timp urm
ator.
Vom demonstra aceasta n cazul unidimensional. Fie u(x, t), A x B, 0 t T
solutie continu
a a ecuatiei
u
2u
i(x, t)
a2 2 =
t
x
c
unde i(x, t) 0 pentru A x B, 0 t T. S
a not
am
D = {(x, t)|A < x < B, 0 < t < T } .
am nchiderea acestui domeniu si prin 1 D portiunea de frontier
a a lui D
Prin D not
format
a din segmentul orizontal al axei x-lor t = 0, A x B si din segmentele
verticale x = A, 0 t T si x = B, 0 t T. Prin T D vom nota sementul orizontal
t = T, A x B. Fie m = min u(x, t) si = min
(x,y)1 D
(x,t)D
u(x, t). Evident m. Vrem s

a
ar
at
am c
a de fapt = m. Prin absurd presupunem c
a > m. Atunci functia u(x, t) si
atinge minimul m ntr-un punct (x0 , t0 ) situat fie n D fie n T D. Consider
am functia
ajut
atoare
v(x, t) = u(x, t) +
m
(t t0 ).
2T
a
Pentru (x, t) D T D avem t0 t t0 T si deci t t0 T . Rezult
v(x, t) m +
m
m+
(T ) =
> m.
2T
2
Pe de alt
a parte
v(x0 , t0 ) = u(x0 , t0 ) = m.
Rezult
a c
a functia v(x, t) si atinge minimul pe D ntr-un punct (x1 , t1 ) situat fie n D
fie n T D.
v
t
v
v
2v
= 0, x
= 0, x
2 0 de
t
i(x1 ,t1 )
+ m
> 0. Deci (x1 , t1 )
/
2T
c
Dac
a (x1 , t1 ) D n acest punct vom avea
unde
D.
2v
x2
0. Dar
v
t
2v
x2
u
t
2u
x2
m
2T

DE TIP PARABOLIC
320
v
t
Dac
a (x1 , t1 ) T D n acest punct vom avea
2v
x2
0. Dar la fel ca mai sus avem
v
t
2v
x2
v
t
0,
v
x
= 0,
2v
x2
0 de unde
> 0. Ajungem deci la o contradictie.
Rezult
a = m.
Am demonstrat asa numitul principiu de minim-maxim pentru ecuatia caldurii:
Teorema 1.(principiul de minim-maxim pentru ecuatia c
aldurii) Dac
a membrul drept
al ecuatiei c
aldurii este pozitiv atunci solutia continu
a a ecuatiei c
adurii si atinge minimul sau n interiorul corpului la momentul initial sau pe frontiera corpului n intervalul
de timp urm
ator. Dac
a membrul drept al ecuatiei c
aldurii este negativ atunci solutia
continu
a a ecuatiei c
aldurii si atinge maximul sau n interiorul corpului la momentul initial sau pe frontiera corpului n intervalul de timp urm
ator. Solutia continu
a a ecuatiei
c
aldurii omogene si atinge att maximul ct si minimul sau n interiorul corpului la momentul initial sau pe frontiera corpului n intervalul de timp urm
ator.
Din principiul de maxim pentru ecuatia c
aldurii rezult
a imediat c
a problema lui
Dirichlet pentru ecuatia c
aldurii are solutie continu
a unic
a si c
a aceast
a solutie depinde
continuu de datele initiale si de datele pe frontier
a. In adev
ar, dac
a problema lui Dirichlet ar avea dou
a solutii continue atunci diferenta lor ar fi solutie continu
a a ecuatiei
omogene a c
aldurii care la momentul initial n interiorul corpului si pe frontiera corpului
ntr-un interval oarecare de timp ar lua valori nule. Deci att minimul ct si maximul
acestei diferente n interiorul corpului la orice moment ar fi nule, deci aceast
a diferenta
este nul
a. Dac
a datele initiale si datele pe frontier
a ar diferi prin marimi mai mici n
valoare absolut
a ca atunci n interiorul corpului diferenta ar fi n modul tot mai mic
a
ca , adic
a solutia este stabil
a.
Pentru a ar
ata c
a si solutia m
arginit
a a problemei lui Cauchy pentru ecuatia c
aldurii
2
u
i(x, t)
2 u
a
=
2
t
x
c
este unic
a, este suficient s
a ar
at
am c
a singura solutie m
arginit
a w(x, t) a problemei
lui Cauchy pentru ecuatia omogen
a cu date initiale nule este solutia nul
a w(x, t) 0.
Pentru aceasta vom considera functia ajut
atoare
2M
vR (x, t) = 2
R
x2
+t .
2
Am notat cu M maximul modulului lui w(x, t). Aceasta este solutie a ecuatiei omogene

16.2. PRINCIPIUL DE MINIM-MAXIM PENTRU ECUATIA
PARABOLICA
321
a c
aldurii. Avem
Mx2
w(x, 0) = 0,
R2
2M
vR (R, t) = M + 2 M w(R, t)
Rt
vR (x, 0) =
de unde
vR (x, 0) + w(x, 0) 0, vR (x, 0) w(x, 0) 0
vR (R, t) + w(R, t) 0, vR (R, t) w(R, t) 0
Din principiul de maxim rezult
a
vR (x, t) + w(x, t) 0, |x| R, t 0
vR (x, t) w(x, t) 0, |x| R, t 0
de unde
2M
|w(x, t)| 2
R
x2
+t
2
Fixnd x si t si f
acnd R rezult
a w(x, t) = 0.
Fie acum u(x, y, z, t) solutie a unei probleme a lui Dirichlet sau Neuman pentru
ecuatia c
aldurii n domeniul D
u
1
= a2 u + i.
t
c
Inmultind aceast
a relatie cu u(x, y, z, t) si integrnd pe domeniul D avem
Z
Z
Z
1
1
2
2
u dxdydz = a
u4udxdydz +
uidxdydz.
t 2
c
D
Dac
a n formula lui Gauss-Ostrogradski
Z
Z
v n d = div
v dxdydz
D
v = u grad u avem
punem
Z
Z
Z 2
u
du
u 2 u 2
dxdydz.
u d = u4udxdydz +
+
+
dn
x
y
z
D
Rezult
a c
a putem scrie
Z
Z
Z 2
1
du
u 2 u 2
u
2
2
2
dxdydz.
u dxdydz = a
u d a
+
+
t 2
dn
x
y
z
D

DE TIP PARABOLIC
322
In cazul problemei lui Dirichlet sau Neuman cu date nule rezult

a
1
t 2
u2 dxdydz 0
si dac
a
1
2
u2 (x, y, z, 0)dxdydz = 0
u2 (x, y, z, t)dxdydz = 0
rezult
a
1
2
adic
a u(x, y, z, t) 0, adic
a am demonstrat unicitatea solutiei problemei lui Dirichlet si
Neuman.
In cazul problemei lui Boggio omogene
u
k = u|D
n D
vom avea
1
t 2
a2
u dxdydz =
k
2
u d a
u 2 u 2 u 2
dxdydz
+
+
x
y
z
si concluzia se mentine.
16.3

c
aldurii
Ne propunem s
a g
asim solutia u(x, t) a problemei lui Cauchy pentru ecuatia c
aldurii
2u
u
a2 2 = 0, x R, t 0,
t
x
cu conditia
u(x, 0) = u0 (x).
S
a presupunem pentru nceput c
a n sectiunea x = 0 la momentul t = 0 se comunic
a
barei pe unitatea de sectiune c
aldura Q. Cu alte cuvinte avem o surs
a cu intensitatea
i(x, t) = Q(x)(t). Vom nota cu u(x, t) temperatura dezvoltat
a n bar
a n aceast
a

16.3. SOLUTIA
CALDURII
323
situatie. In virtutea simetriei aceast
a functie va depinde de fapt de |x|. Cantitatea de
c
aldur
a comunicat
a barei infinite la momentul initial t = 0 este
Z
c
u(x, 0)dx = Q.
Considernd conservarea n timp a cantit

atii de c
aldur
a, vom avea la orice moment t
relatia
c
u(x, t)dx = Q.
a
Pentru t = 0 ntreaga c
aldur
a fiind concentrat
a n x = 0 vom avea lim u(x, t) = 0 dac
t0
x 6= 0. E clar c
a max u(x, t) trebuie s
a tind
a c
atre pentru t 0 si pentru t mici acest
x
maxim trebuie s
a se ating
a n vecin
atatea lui x = 0.
S
a observ
am c
a dac
a u(x, t) este solutia de mai sus a ecuatiei c
aldurii atunci functia
v(x, t) = u(x, t) verific
a relatia
2
2 2
v
u
2 v
2 u
a
a
=
t
x2
t
x2
a aceeasi ecuatie. Cantisi deci dac

a 2 = atunci functia v(x, t) = u(x, 2 t) verific
tatea de c
aldur
a corespunz
atoare acestei solutii este
Z
Z
Z
c
Q
c
v(x, t)dx = c
u(x, 2 t)dx =
u(x0 , 2 t)dx0 = .
Rezult
a c
a odat
a cu solutia u(x, t) avem si solutia u(x, 2 t) pentru orice real. Cum
ne astept
a u(x, t) = u(x, 2 t) pentru orice real. In particular
2
pentru = 1t rezult
a u(x, t) = 1t u xt , 1 = 1t g xt cu g o functie care trebuie
determinat
a. Notnd =
x2
t
avem
1
u(x, t) = g()
t
1
x2
u
= g() 2 g 0 ()
t
2t t
t t
u
2x
= g0 ()
x
t t
2
2 0
4x2 00
u
g ()
=
()
+
g
x2
t t
t2 t
si deci trebuie s
a avem
x2 0
1
2 0
4x2 00
2
g () + g ()
g() 2 g () = a
2t t
t t
t t
t2 t

DE TIP PARABOLIC
324
sau
1
4a2 g 00 () + g 0 () 2a2 + + g() = 0.
2
O solutie a acestei ecuatii este
g() = Ce 4a2 ,
C fiind o constant
a n raport cu . Cealat
a solutie nu convine pentru c
a verific
a pentru
t = 0 ecuatia. Rezult
a
x2
u(x, t) = Ce 4a2 t
Cum
1
cC
t
x2
4a2 t
dx = cC2a
2axt
d
2a t
= cC2a = Q
rezult
a
C=
2ca
si deci
u(x, t) =
x2
Q
e 4a2 t .
2ca t
Vom observa c
a functia g
asit
a satisface ecuatia c
aldurii pentru t 6= 0 si toate conditiile
pe care le ceream mai nainte. Formal putem spune c
a functia
(x, t) =
h(t) x22
e 4a t
2a t
este solutia ecuatiei

2
a2 2 = (x)(t),
t
x
adic
a ea corespunde unei surse unitare n x = 0 la momentul t = 0. Ea se numeste solutia
fundamentala a ecuatiei caldurii. Cum pentru t > 0 avem (x, t) > 0 putem spune c
a
perturbatia produs
a de sursa unitar
a se propag
a cu o vitez
a infinit
a de-a lungul barei.
Asta nseamn
a c
a ntr-o oarecare m
asur
a fenomenul nu este bine modelat de ecuatia
c
aldurii.
Revenind la solutia g
asit
a vom nota c
a dac
a n punctele xi de pe bar
a se comunic
a
caldurile Qi atunci n virtutea linearit
atii ecuatiei temperatura va fi
X
(xxi )2
1
u(x, t) =
Qi e 4a2 t .
2ac t i

16.3. SOLUTIA
CALDURII
325
Dac
a stim temperatura u0 (x) la momentul initial t = 0 putem considera o partitie a
barei prin punctele de diviziune xi si putem considera c
a n fiecare asemenea punct se
comunic
a barei cantitatea de c
aldur
a Qi = cu0 (xi )(xi+1 xi ) si vom putea scrie
u(x, t) =
(xxi )2
1 X
u0 (xi )(xi+1 xi )e 4a2 t

2a t i
F
acnd norma diviziunii s
a tind
a c
atre zero obtinem
1
u(x, t) =
2a t
u0 ()e
(x)2
4a2 t
d.
arginit
a sau chiar cu o crestere exponential
a
Se poate ar
ata c
a dac
a functia u0 (x) este m
la infinit atunci formula de mai sus, numit
a formula lui Poisson pentru ecuatia caldurii,
d
a o solutie a problemei lui Cauchy pentru ecuatia c
aldurii.
S
i aici are loc principiul lui Duhamel: solutia ecuatiei neomogene
2
w
2 w
= f (x, t), x R, t 0
a
t
x2
cu date initiale nule w(x, 0) = 0, x R, este

w(x, t) =
Zt
v(x, t, )d
unde v(x, t, ) este solutia ecuatiei omogene

v
2v
a2 2 = 0
t
x
cu conditia initial
a v(x, t, )|t= = f (x, ). Cum
rezult
a
h(t )
v(x, t, ) = p
2a (t )
1
w(x, t) =
2a
Zt
0
f (, )e
(x)2
4a2 (t )
1
d p
(t )
f (, )e
(x)2
4a2 (t )
adic
a aceast
a solutie se obtine ca si cnd am scrie
f (x, t) =
Z
0
f (, )(x )(t )d
d,

DE TIP PARABOLIC
326
si apoi am aplica principiul suprapunerii efectelor dup

a ce nlocuim efectul corespunz
ator
lui (x )(t ) : (x , t ).
Solutia problemei lui Cauchy pentru ecuatia neomogen
a
u
2u
a2 2 = f (x, t), x R, t 0
t
x
cu conditia initial
a u(x, 0) = u0 (x), x R, se obtine suprapunnd efectele pertrurbatiilor
elementare
f (, )(x )(t )dd + u0 ()(x)(t).
16.4
Rezolvarea unor probleme la limit

a pentru ecuatia
c
aldurii
Consider
am formula lui Poisson de rezolvare a prolemei lui Cauchy pentru ecuatia
omogen
a a c
aldurii
1
u(x, t) =
2a t
u0 ()e
(x)2
4a2 t
d.
a u0 () = u0 () vom putea scrie

Dac
a functia u0 () este impar
1
u(x, t) =
2a t
Z
0
(x)2
(x+)2
u0 () e 4a2 t e 4a2 t d.
Rezult
a c
a functia u(x, t) verific
a relatiile
u(0, t) = 0
u(x, t) = u(x, t).
Rezult
a c
a pentru a rezolva problema la limit
a
2u
u
a2 2 = 0, x 0, t 0,
t
x
u(x, 0) = u0 (x), x 0,
u(0, t) = 0,
a
este suficient s
a prelungim prin imparitate functia u0 (x) fata de originea x = 0 si s
aplic
am formula stabilit
a mai sus.
PENTRU ECUATIA
16.4. REZOLVAREA UNOR PROBLEME LA LIMITA

CALDURII327
In cazul particular n care u0 (x) = u0 = const f
acnd schimb
arile de variabile
x
+x
, =
2a t
2a t
=
vom avea
u0
u(x, t) =
e d
2axt
u0
=
e d =
x
2axt
= u0 erf
x
2a t
x
t
2a
Z
2u0
d =
2a
Z
e d =
x
.
2a t
Am folosit functia erorilor

2
erf(z) =
Zz
e d.
a fata de punctul x = l atunci functia

Este evident c
a dac
a functia u0 (x) este impar
u(x, t) va fi si ea impar
a fata de x = l. Rezult
a c
a pentru a rezolva problema la limit
a
u
2u
a2 2 = 0, x [0, l], t 0,
t
x
u(x, 0) = u0 (x), x [0, l],
u(0, t) = 0, u(l, t) = 0
este suficient s
a prelungim functia u0 (x) prin imparitate fata de origine si apoi prin
periodicitate cu perioada 2l si apoi s
a aplic
am formula lui Poisson. Solutia u(x, t) va fi
si ea periodic
a cu perioada 2l. Restrictia sa la intervalul [0, l] va fi solutia problemei la
limit
a. Prelungirea functiei u0 (x) este dat
a de relatia
u0 (x) =
An sin
n=1
unde
2
An =
l
Zl
u0 (x) sin
nx
l
nx
dx.
l
Dup
a formula lui Poisson avem
1
u(x, t) =
2a t
Z X
n=1
An sin
2
n (x)
e 4a2 t d.
l

DE TIP PARABOLIC
328
Presupunnd c
a se poate interverti integrala cu sumarea avem
1 X
u(x, t) =
An
2a t n=1
sin
2
n (x)
e 4a2 t d.
l
Notnd
x
= , = x + 2a t, d = 2a td
2a t
avem
Z
2
n (x)
nx
2an
t
2
e 4a2 t d = 2a t sin
d.
sin
e cos
l
l
l
Folosind formula
ex cos bxdx =
b2
e 4
avem
sin
n (x)
nx n2 2 a2 t
l
e 4a2 t d = 2a t sin
e
l
l
si deci
u(x, t) =
An sin
n=1
nx a2 n222 t
l
e
,
l
formul
a pe care o vom obtine si pe o alt
a cale.
Observatie: Pentru a demonstra formula amintit
a mai sus se aplic
a teorema integral
a
2
a lui Cauchy functiei ez pe conturul dreptunghiului cu vrfurile R, R, R+ 2b i, R+ 2b i,

R x2
e dx = .
se face R si se foloseste formula
16.5
Aplicarea transformatei Fourier
Fie din nou de g

asit solutia problemei lui Cauchy pentru ecuatia c
aldurii
2u
u
= a2 2 , x R, t 0
t
x
cu conditia initial
a u(x, 0) = u0 (x),
x R.
Presupunnd c
a functia u(x, t) este continu
a, m
arginit
a si absolut integrabil
a n
raport cu x R si la orice t 0 rezult
a c
a exist
a transformata sa Fourier n raport cu
variabila spatial
ax
16.5. APLICAREA TRANSFORMATEI FOURIER
U(, t) =
F [u(x, t)]
1
=
2
329
eix u(x, t)dx.
In particular
U(, 0) = F [u(x, 0)] = F [u0 (x)].
Vom avea
2
U
u
=
, F [ 2 ] = 2 U(, t).
t
t
x
Deci transformata Fourier verific
a
u
F [ ]
U
(, t) = a2 2 U (, t)
t
cu conditia initial
a
U(, 0) = F [u0 (x)].
Variabila joac
a rolul de parametru. Acesta este unul din avantajele aplic
arii transformatelor integrale n general: ele transform
a ecuatii cu derivate partiale n ecuatii
diferentiale, ecuatii diferentiale n ecuatii pur algebrice mult mai simple de rezolvat. In
cazul nostru g
asim imediat
2 2 t
U (, t) = F [u0 (x)]ea
Cum am stabilit c
a
2
1
2
F [ekx ] = e 4k ,
2k
rezult
a c
a
2
1
x2
4a
t
e
e
.
= F
2a2 t
Dup
a teorema produsului de convolutie avem
2
1
x2
e 4a t =
U(, t) = F [u0 (x)].F
2t
2a
2
1
1
x2
= F u0 (x)
e 4a t .
2
2a2 t
Conform teoremei de inversiune rezult
a expresia temperaturii
Z
2
(x)2
1
1
1
x2
e 4a t =
u()e 4a2 t d.
u(x, t) = u0 (x)
2a t
2
2a2 t
a2 2 t
Am reg
asit astfel folosind transformarea Fourier formula lui Poisson.

DE TIP PARABOLIC
330
16.6
Aplicarea transformatei Laplace
Uneori problemele pentru ecuatii parabolice pot fi rezolvate cu ajutorul transformatei

Laplace. Ca exemplu consider
am problema determin
arii solutiei problemei
2
u
2 u
= 0, 0 x < , t 0,
a
t
x2
u(x, 0) = 0, 0 x < ,
u(0, t) = u0 (t),
u(, 0) = 0.
Notnd transformata Laplace n raport cu variabila temporal
at
U(x, z) = Lz [u(x, t)] =
u(x, t)ezt dt
avem
Lz [u(0, t)] = U(0, z)
u
Lz [ ] = zU(x, z),
t
2u
2U
.
Lz [ 2 ] =
x
x2
Rezult
a c
a transformata Laplace verific
a ecuatia
a2
2U
= zU (x, z)
x2
cu conditiile U(0, z) = Lz [u0 (t)], U(, z) = 0. Rezult

a
x
U(x, z) = Lz [u0 (t)]e a

Vom ar
ata c
a are loc relatia
functia
2
1 z
e
= Lz 1
z
Z2
0
d = Lz Erf
, > 0
2 t
2
erf(x) =
Zx
0
e d
16.6. APLICAREA TRANSFORMATEI LAPLACE
331
fiind functia erorilor, iar functia Erf(x) = 1 erf(x) fiind functia complementar
a a
erorilor.
Rezult
a c
a
1 x z
x
= Lz [G(x, t)] , G(x, 0) = 0
e a = Lz Erf
z
2a t
si deci
x
a
G(x, t)
1 x z
a
=z e
= Lz
.
z
t
Dup
a proprietatea convolutiei rezult
a
u(x, t) =
Zt
u0 ( )
G(x, t )
d.
t
Cum
x2
3
G(x, t )
x
= (t ) 2 e 4a2 (t )
t
2a
rezult
a
x
u(x, t) =
2a
Zt
0
2
u0 ( ) 4a2x(t
) d
e
(t )3/2
Fie z ramura olomorf

a n planul complex cu t
aietur
a dup
a axa real
a negativ
a care
pe axa real
a pozitiv
a coincide cu radicalul aritmetic. Fie a > 0. Consider
am conturul
nchis R,r constnd din arcele cercului CR |z| = R, <e(z) a, din coarda acestui cerc
laR : <e(z) = a, R2 a2 =m(z) R2 a2 din cercul |z| = r si din bordurile

ale t
aieturii =m(z) = 0, R <e(z) R. Conform teoremei integrale a lui Cauchy
avem
1
2i
1
ezt e z dz = 0
z
R,r
sau
1
2i
a+i ZR2 a2
zt 1 z
ai R2 a2
1
dz +
2i
CR
2i
Cr
1
+
2i
ZR
i
t e
Dup
a lema lui Jordan
Z
CR
1
ezt e z dz 0 pentru R , t > 0.
z
ei
d = 0.

DE TIP PARABOLIC
332
Dup
a formula de inversiune transformatei Laplace
1
2i
a+i ZR2 a2
zt 1 z
ai R2 a2
dz
L1
t
1 z
.
e
z
Mai avem
1
2i
zt 1 z
1
dz =
2
i
re 2
d 1 pentru r 0.
Cr
Rezult
a
L1
t
sau punnd = x
L1
t
1
1 z
t sin
=
e
d + 1,
e
z
Z
2
1 z
2 sin x
=
e
dx + 1.
etx
z
x
0
Pentru a calcula integrala

I(, t) =
etx
sin x
dx
x
prin derivare n raport cu

I
=
tx2
1
cos xdx =
2

e 4t .
t
Cum I(0, t) = 0 rezult

a
I(, t) =
Z
0
2
t
1
e
2 t
de unde
L1
t
2
1 z
=1
e
z
d =
/2
Z t
e d
/2
Z t
d = Erf
2 t

Puteam rezolva problema f
ar
a s
a facem apel la transformata Laplace dac
a observam
c
a functia
v(x, t) = Erf
x
h(t)
2a t

16.7. METODA LUI FOURIER PENTRU ECUATIA
CALDURII
este solutie a ecuatiei omogene a c
aldurii satisf
acnd conditiile
v(x, 0) = 0, x 0
v(0, t) = 1, t > 0.
Functia
w (x, t) = Erf
2a t
h(t )
va verifica ecuatia omogen

a a c
aldurii cu conditiile
w (x, 0) = 0, x 0,
w (0, t) = 1, t > .
Functia
w (x, t) = w (x, t) w +d (x, t) =
w (x, t)
d
va fi solutie a ecuatiei omogene a c

w (x, 0) = 0, x 0,
w (0, t) = 1, < t < + d.
Rezult
a c
a solutia ecuatiei omogene a c
u(x, 0) = 0, x 0,
u(0, t) = u0 (t), t > 0,
este
u(x, t) =
Zt
u0 ( ) Erf
x
d
2a(t )
si reg
asim aceeasi expresie de mai nainte.
16.7
Metoda lui Fourier pentru ecuatia c

aldurii
1. Fie de rezolvat problema g

asirii solutiei u(x, t) a ecuatiei c
aldurii
u
2u
a2 2 = 0
t
x
333

DE TIP PARABOLIC
334
a omogene
u(0, t) = 0, u(l, t) = 0, t 0
si cu conditia initial
a
u(x, 0) = u0 (x), 0 < x < l
a si cu derivat
a continu
a pe portiuni.
unde functia u0 (x) este continu
In metoda lui Fourier se caut
a solutii particulare de forma
u(x, t) = X(x)T (t).
Introducnd n ecuatie avem
X(x)T 0 (t) = a2 T (t)X 00 (x)
sau
T 0 (t)
X 00 (x)
=
=
a2 T (t)
X(x)
de unde obtinem dou
a ecuatii
T 0 (t) + a2 T (t) = 0
X 00 (x) + X(x) = 0.
Pentru a obtine o solutie nebanal
a care s
a satisfac
a trebuie s
a g
asim
o solutie nebanal
a a ecuatiei
X 00 (x) + X(x) = 0
care s
a satisfac
a conditiile la capete
X(0) = 0, X(l) = 0
adic
a am ajuns la aceeasi problem
a Sturm-Liouville a valorilor proprii ca la oscilatiile
corzii finite. Acolo s-a ar
atat c
a numai pentru valorile parametrului egale cu
n =
n 2
l
exist
a solutiile nebanale
Xn (x) = sin
nx
.
l

CALDURII
335
Valorilor = n ale parametrului le corespund solutiile celeilalte ecuatii

Tn (t) = An e(
na 2
t
l
unde An sunt constante arbitrare. Astfel, toate functiile

un (x, t) = Xn (x)Tn (t) = An e(
) sin nx
l
na 2
t
l
satisfac ecuatia c
aldurii si conditiile la limit
a pentru orice constante An .
Alc
atuim seria
u(x, t) =
un (x, t) =
n=1
An e(
) sin nx .
l
na 2
t
l
n=1
Scriind c
a aceasta satisface conditia initial
a, avem
u(x, 0) = u0 (x) =
An sin
n=1
nx
.
l
Seria din dreapta este dezvoltarea n serie de sinusi a functiei u0 (x) pe intervalul (0, l).
Rezult
a c
a avem
2
An =
l
Zl
u0 (x) sin
nx
dx.
l
Dac
a presupunem c
a functia u0 (x) este continu
a, are derivate contiunui pe portiuni si se
anuleaz
a n capetele intervalului [0, l] rezult
a c
a seria sa de sinusi este uniform si absolut
convergent
a pe [0, l]. Cum pentru t 0
0 < e(
na 2
t
l
) 1
rezult
a c
a seria care defineste pe u(x, t) este de asemenea uniform si absolut convergent
a
pentru t 0. Deci functia u(x, t) este continu
a pentru 0 x l, t 0 si satisface
conditiile initiale si la limit
a. Pentru a ar
ata c
a ea verific
a ecuatia c
aldurii este suficient
s
a ar
at
am c
a seriile obtinute prin derivare odat
a n raport cu t si de dou
a ori n raport
cu x sunt absolut si uniform convergente n 0 < x < l, t > 0. Ori aceasta rezult
a din
faptul c
a pentru t > 0
0<
na 2
l
e(
2
2
t
) < 1, 0 < n e( na
l )
<1
l
na 2
t
l
pentru n suficient de mare. La fel se arat

a existenta derivatelor de orice ordin n raport
cu x si cu t ale lui u(x, t).

DE TIP PARABOLIC
336
2. S
a g
asim acum solutia ecuatiei c
aldurii
u
2u
a2 2 = 0
t
x
a
u(0, t) = 0 (t), u(l, t) = l (t), t 0
si cu conditia initial
a
u(x, 0) = u0 (x), 0 x l.
Vom c
auta solutia sub forma
u(x, t) =
Tn (t) sin
n=1
unde
2
Tn (t) =
l
Zl
u(x, t) sin
nx
l
nx
dx.
l
Integrnd de dou
a ori prin p
arti ultima relatie avem
2
2l
Tn (t) =
[u(0, t) (1)n u(l, t)] 2 2
n
n
Zl
nx
2u
dx
sin
2
x
l
sau
2l
2
Tn (t) =
[0 (t) (1)n l (t)] 2 2
n
n
Zl
2u
nx
sin
dx.
2
x
l
Pe de alt
a parte avem
dTn (t)
2
=
dt
l
Zl
u
nx
sin
dx.
t
l
Eliminnd integralele ntre cele dou

a relatii obtinem ecuatia verificat
a de functia Tn (t)
dTn (t) na 2
2na2
Tn (t) =
[0 (t) (1)n l (t)]
+
dt
l
l2
cu solutia general
a
Tn (t) = e(
unde evident
2
) C + 2na
n
l2
na 2
t
l
Zt
e(
na 2
Cn = Tn (0).
) [ ( ) (1)n ( )] d
0
l

CALDURII
Dar din relatia
u(x, 0) =
Tn (0) sin
n=1
rezult
a
2
Cn =
l
Zl
337
nx
dx = u0 (x)
l
u0 (x) sin
nx
dx
l
si deci
2
( na
t
l )
Tn (t) = e
2
l
2
+ 2na
l2
Rt
e(
Rl
u0 (x) sin
nx
dx+
l
na 2
) [ ( ) (1)n ( )] d
0
l
In cazul particular n care 0 (t) = v0 = const, l (t) = vl = const avem

Tn (t) =
h
i
na 2
2
[v0 (1)n vl ] 1 e( l ) t +
n
Zl
2 2
nx
( na
t
)
dx.
+e l
u0 (x) sin
l
l
0
Inlocuind n expresia lui u(x, t) si tinnd cont de relatiile
X
sin n 2 pentru 0 < < 2
=
,
0
n
pentru = 0, = 2
n=1
obtinem
pentru < <

X
2
n1 sin n
(1)
=
,
n
0 pentru = , =
n=1
2
x 2 X (1)n vl v0 ( na
nx
e l ) t sin
+
u(x, t) = v0 + (vl v0 ) +
l
n=1
n
l
2
2 X ( na
nx
+
e l ) t sin
l n=1
l
Zl
u0 (x) sin
nx
dx
l
3. S
a g
asim solutia ecuatiei c
aldurii
2u
u
a2 2 = 0
t
x
cu conditiile la capete
u
u
u
+ u = 0
= 0,
x
x
x=0
x=l

DE TIP PARABOLIC
338
si conditia initial
a
u(x, 0) = u0 (x), 0 x l.
Problema corespunde propag
arii c
aldurii ntr-o bar
a la ale c
arei capete are loc schimb de
c
aldur
a cu exteriorul cu temperatur
a nul
a. este un coeficient care depinde de gradul
de izolare al capetelor barei.
Conform metodei lui Fourier, c
aut
am solutii particulare de forma
u(x, t) = X(x)T (t).
Obtinem ecuatiile
T 0 (t) + a2 2 T (t) = 0,
X 00 (x) + 2 X(x) = 0.
Pentru ca solutia s
a verifice conditiile la limit
a trebuie satisf
acute conditiile
X 0 (0) X(0) = 0, X 0 (l) + X(l) = 0.
Cum avem
X(x) = C1 cos x + C2 sin x
obtinem conditiile
C1 C2 = 0,
(c cos l sin l)C1 + ( sin l + cos l)C2 = 0.
Pentru ca acest sistem s
a aib
a solutii nebanale trebuie ca determinantul
= 0.
c cos l sin l sin l + cos l

Notnd
= l, p = l
g
asim
2 cot =
p
.
p
F
acnd graficele functiilor
y = 2 cot , y =

CALDURII
339
vedem c
a ecuatia de mai sus are n fiecare din intervalele (0, ), (, 2), (2, 3), ... cte
o r
ad
acin
a pozitiv
a, iar r
ad
acinile negative au modulul egal cu al celor pozitive. Fie
1 , 2 , 3 , ... r
ad
acinile pozitive. Atunci valorile proprii ale problemei Sturm-Liouville
vor fi
2n
2
n
, n = 1, 2, 3, ...
Fiec
arei valori proprii i corespunde functia proprie
Xn (x) = cos
p
n x
n x
+
sin
l
n
l
si solutia celeilalte ecuatii

Tn (t) = An e(
n a 2
t
l
unde An este o constant

a arbitrar
a. Obtinem astfel solutiile particulare
2
n x
n x
p
( nl a ) t
un (x, t) = Xn (x)Tn (t) = An e
cos
sin
+
l
n
l
care satisfac conditiile la limit
a pentru orice constante An .
Form
am seria
u(x, t) =
( nl a ) t
An e
n=1
n x
p
n x
cos
+
.
sin
l
n
l
Scriind c
a aceasta satisface conditia initial
a avem
X
n x
n x
p
u0 (x) =
An cos
sin
An Xn (x).
+
=
l
l
n
n=1
n=1
Functiile proprii sunt ortogonale, adic
a
Zl
Xn (x)Xm (x)dx = 0, n 6= m.
Calculnd p
atratul normei functiei proprii avem
Zl
0
2
Zl
n x
p
n x
l p(p + 2) + 2n
cos
+
Xn (x) dx =
sin
dx =
.
l
n
l
2
2n
2
Presupunnd c
a seria lui u(x, t) converge uniform g
asim
2n
2
An =
l p(p + 2) + 2n
Zl
0
p
n x
n x
+
dx
u0 (x) cos
sin
l
n
l

DE TIP PARABOLIC
340
si avem astfel solutia ecuatiei.
4. S
a consider
am acum ecuatia neomogen
a a c
aldurii
u
2u
a2 2 = f (x, t)
t
x
cu conditia initial
a u(x, 0) = 0 si conditiile la limit
a u(0, t) = 0, u(l, t) = 0. Presupunem
c
a functia f (x, t) este continu
a, are derivat
a partial
a n raport cu x continu
a pe portiuni
si pentru t > 0 satisface conditia f (0, t) = f (l, t) = 0.
Vom c
auta solutia problemei sub forma
u(x, t) =
Tn (t) sin
n=1
nx
l
n asa fel nct conditiile la limit

a s
a fie satisf
acute automat. Cum vom putea scrie
f (x, t) =
fn (t) sin
n=1
cu
Zl
2
fn (t) =
l
f (x, t) sin
nx
l
nx
dx,
l
nlocuind n ecuatie avem

na 2
X
nx
0
Tn (t) +
= 0.
Tn (t) fn (t) sin
l
l
n=1
Rezult
a c
a functiile Tn (t) satisfac ecuatiile
Tn0 (t)
na 2
l
Tn (t) = fn (t).
Din conditia initial

a deducem
u(x, 0) =
Tn (0) sin
n=1
nx
=0
l
adic
a
Tn (0) = 0.
Rezult
a
Tn (t) =
Zt
0
e(
na 2
(t )
l
fn ( )d.

CALDURII
341
Deci solutia problemei este
t
Z
X
2
nx
(t )
e( na
l )
.
u(x, t) =
fn ( )d sin
l
n=1
0
Inlocuind expresia lui fn ( ) se poate scrie

u(x, t) =
Zt Z l
0
unde
G(x, , t ) =
G(x, , t )f (, )dd
2
n
nx
2 X ( na
sin
.
e l ) (t ) sin
l n=1
l
l
Functia G(x, , t) este functia de surs

a instantanee punctual
a sau functia Green a ecuatiei
c
aldurii cu temperaturi nule la capete. Ea corespunde temperaturii care ia nastere n
punctul x al barei la momentul t cnd la momentul t = 0 n punctul x = exist
a o surs
a
instantanee care d
a c
aldura Q = c, capetele barei fiind mentinute la temperatura nul
a.
Pe ea o puteam obtine considernd c
a n punctul x = avem temperatura (x ) si
prelungind-o pe aceasta prin imparitate fata de capete, adic
a prin imparitate fata de
x = 0 si apoi prin periodicitate cu perioada 2l. Acea prelungire va fi
An sin
n=1
unde
2
An =
l
Zl
(x ) sin
nx
l
2
n
nx
dx = sin
l
l
l
adic
a functia de surs
a corespunde unei temperaturi n bara infinit
a dat
a de expresia
n
nx
2X
sin
sin
l n=1
l
l
si dup
a formula lui Poisson vom avea
1 2
G(x, , t) =
2a t l
2
x
2a
t
sin
n
n
sin
d
l
l
sau dup
a un calcul pe care l-am mai f
acut
2
2 X ( na
n
nx
G(x, , t) =
sin
.
e l ) t sin
l n=1
l
l

DE TIP PARABOLIC
342
Dac
a conditia initial
a este neomogen
a atunci solutiei de mai sus trebuie s
a se adauge
solutia ecuatiei omogene obtinut
a la punctul 1.
5. Pentru a g
asi solutia ecuatiei neomogene a c
aldurii
u
2u
a2 2 = f (x, t)
t
x
cu conditia initial
a neomogen
a
u(x, 0) = u0 (x), 0 x l,
cu conditii la limit
a neomogene
u(0, t) = 0 (t), u(l, t) = l (t), t 0
punem
u=v+w
unde v satisface ecuatia omogen
a
2v
v
a2 2 = 0
t
x
a v(0, t) = 0 (t),
cu conditia initial
a v(x, 0) = u0 (x), 0 x l si conditiile la limit
v(l, t) = l (t), t 0 iar functia w satisface ecuatia neomogen
a
2w
w
a2 2 = f (x, t)
t
x
cu conditia initial
a nul
a w(x, 0) = 0 si conditiile la limit
a omogene w(0, t) = w(l, t) = 0,
t 0.
Puteam s
a c
aut
am solutia sub forma
u(x, t) = 0 (t) + (l (t) 0 (t))
x
+ U(x, t)
l
functia U (x, t) fiind solutia unei probleme de tipul celei de la punctul precedent.
16.8
Exercitii
a
1. S
a
se g
aseasc
a solutia ecuatiei ut a2 uxx = 0, x R, t 0 cu conditia initial
0
pentru x < 0
u(x, 0) =
unde A = const, = const > 0.
Aex pentru x > 0,
16.8. EXERCITII
R.
unde (z) =
Rz
343
A x+a2 x2 t
x
u(x, t) = e
1 + a t ,
2
2a t
2
e d este functia erorilor.
2. S
a
se g
aseasc
a solutia
0
pentru
u(x, 0) =
u0 =
6 0 pentru
0
pentru
R.
ecuatiei ut a2 uxx = 0, x R, t 0 cu conditia initial

a
x < l
l < x < l
x > l.
x+l
xl

u(x, t) = u0
.
2a t
2a t
a
3. S
a se g
aseasc
a solutia ecuatiei ut a2 uxx = 0, x (0, ), t 0 cu conditia initial
u(x, 0) = u0 , x > 0 si conditia la limit
a u(0, t) = 0, t > 0.
R. u(x, t) = u0 ( 2axt ).
a
4. S
a se g
aseasc
u(x, 0) = 0, x > 0 si conditia la limit
a u(0, t) = u0 , t > 0.
a,
Ind. Se pune u(x, t) = v(x, t) + u0 , se reduce la problema precedent
u(x, t) = u0 1
.
2a t
5. S
a se
aseasc
a
g
u pentru 0 < x < 1
0
u(x, 0) =
si conditia la limit
a ux (0, t) = 0, t > 0.
0 pentru x > 1
R.

x+1
u0
x1

u(x, t) =
2
2a t
2a t
a
6. S
a se g
aseasc
u(x, 0) = 0, x > 0 si conditia la limit
a ux (0, t) = q, t > 0.
R.
u(x, t) = 2aq
x
t x22
e 4a t qx 1 ( ) .
2a t
7. S
a se determine temperatura n bara 0 x l prin a c
arei suprafata lateral
a
nu are loc schimb de c
aldur
a dac
a capetele sale sunt mentinute la temperatura nul
a,
iar la momentul t = 0 are loc relatia u(x, 0) = u0 = const, 0 < x < l. S
a se verifice
conservarea c
aldurii.

DE TIP PARABOLIC
344
R.
(2k+1)2 2 a2
4u0 X 1
(2k + 1)x
t
l2
e
.
sin
k=0 2k + 1
l
u(x, t) =
Se verific
a relatia
Zl
u(x, T )dx
Zl
0
T
Z
ZT
u
u
(l, t)dt
(0, t)dt .
u(x, 0)dx = a2
x
x
0
8. Temperatura initial
a a barei 0 x l cu suprafata lateral
a izolat
a este u0 =
const, iar capetele sunt mentinute la temperaturile u(0, t) = u1 = const, u(l, t) = u2 =
const. S
a se determine temperatura n bar
a.
R.
x
u(x, t) = u1 + (u2 u1 ) +
l
n2 2 a2 t
nx
2X1
(u0 u1 )[1 (1)n ] + (1)n+1 (u1 u2 ) e l2 sin
.
+
n=1 n
l
9. S
a se determine temperatura n bara 0 x l cu suprafata lateral
a izolat
a dac
a
extremitatea x = 0 este izolat
a termic, extremitatea x=l este mentinut
a la temperatura
2
u(x, l) = u0 = const, iar temperatura initial

a n bar
a este u(x, 0) = u0 xl2 .
2
Ind. Se caut
a solutia de forma u(x, t) = v(x, t) + u0 xl2 unde v(x, t) verific
a ecuatia
00
vt0 a2 vxx
=
2u0 a2
l2
asesc
cu conditia initial
a v(x, 0) = 0 si conditiile omogene vx0 (0, t) = 0, v(x, l) = 0. Se g
functiile proprii ale ecuatiei omogene
Xk (x) = cos
(2k 1)x
, k = 1, 2, 3, ...
2l
Solutia se caut
a de forma
v(x, t) =
X
k=1
bk (t) cos
(2k 1)x
2l
si se g
asesc ecuatiile
b0k (t) +
8u0 a2
(2k 1)2 2 a2
k1
b
(t)
=
(1)
k
4l2
(2k 1)l2
a
cu conditiile bk (0) = 0. Rezult
X
(2k1)2 2 a2 t
(2k 1)x
32u0 (1)k1
4l2
1
e
cos
.
v(x, t) =
33
(2k
1)
2l
k=1
16.8. EXERCITII
345
10. Temperatura initial

a a barei 0 x l cu suprafata lateral
a izolat
a este nul
a;
cap
atul x=l este mentinut la temperatura nul
a, iar la cap
atul x=0 temperatura creste
proportional cu timpul u(0, t) = At, A= const. S
a se determine temperatura n bar
a.
R.
l x X 2Al2
u(x, t) = At
l
k3 3 a2
k=1
2 2 2
kx
k 2a t
l
1e
sin
.
l
11. S
a se g
aseasc
a solutia u(x, t) a ecuatiei
ut 36uxx =
cos , 0 x 2, t 0,
10
2
cu conditia initial
a u(x, 0) = 0 si conditiile la limit
a u(0, t) = 0, u0x (2, t) = 0.
R.
2k + 1

2 + k 3 ) 2k+1 2
360(k
k=0
4
4
i
h
2
2k+1
(2k + 1)x
1 e36( 4 ) t sin
4
u(x, t) =
12. S
a se g
aseasc
a solutia u(x, t) a ecuatiei
ut 3uxx + 6u = 0, 0 x 2, t 0,
a u(0, t) = 1, u(2, t) = 2 si conditia initial
a
3
u(x, 0) = x2 x + 1.
2
R.
u(x, t) =

X
2k(1 cos k)
k=1
8 + k2 2
kx
16(8 + 8 cos k k2 2 cos k) 3 (8+k2 2 )t
4
sin
e
.
k3 3 (8 + k 2 2 )
2
346

DE TIP PARABOLIC
PARTEA V
TILOR S
TEORIA PROBABILITA
I
MATEMATICA
STATISTICA
CAPITOLUL 17
TI S
PROBABILITA
I STATISTICA
MATEMATICA
17.1
Spatiu probabilistic,definitii, propriet

ati
Teoria probabilit
atilor este analiza matematic
a a notiunii de experienta aleatoare
(sau aleatorie, ntmpl
atoare, lat. aleatorius < alea - zar). Notiunile fundamentale ale
acestei teorii sunt cele de eveniment si de probabilitate. Prin formalizarea acestor notiuni
se ajunge la modelul teoretic bazat pe teoria multimilor propus de Kolmogorov n 1929.
Fie o experienta aleatoare oarecare. Rezultatul experientei nu poate fi determinat
dect n urma realiz
arii experientei. Fie = {} multimea tuturor rezultatelor posibile
n experienta dat
a si A un eveniment oarecare legat de experienta considerat
a, adic
a
producerea sau neproducerea unui fenomen legat de experienta considerat
a. Putem
spune c
a eveminentul A a avut loc sau nu a avut loc, numai n urma realiz
arii experientei.
De aceea, evenimentul A poate fi identificat cu o multime de rezultate - rezultatele
favorabile realiz
arii sale- adic
a evenimentul A poate fi identificat cu o submultime a lui
. Elementele se pot numi atunci evenimente elementare. In acest fel operatiile
de reuniune, intersectie, complementare (negare, trecere la contrariu) a evenimentelor
coincid cu operatiile corespunz
atoare asupra multimilor si deci multimea evenimentelor
care ne vor interesa trebuie s
a fie nchis
a (stabil
a) n raport cu aceste operatii.
Probabilitatea este o functie numeric
a definit
a pe multimea evenimentelor, functie
ale c
arei propriet
ati trebuie s
a fie asem
an
atoare celor ale frecventei de realizare a eveni-
TI
MATEMATICA
CAPITOLUL 17. PROBABILITA

SI STATISTICA
350
mentului.
Definitia 1. Fie = {} multimea rezultatelor posibile ntr-o experienta aleatoare.

Fie S o multime de p
arti ale lui care formeaz
a n raport cu operatiile obisnuite cu
multimi o -algebra , adic
a are propriet
atile:
1) S; multimea tuturor rezultatelor posibile face parte din S;
2) A, B S A\B S; odat
a cu dou
a multimi S contine si diferenta lor;
[
Ai S; orice reuniune de multimi din S este din S.
3) Ai S, i = 1, 2, ...
i=1
Multimea S se numeste multimea evenimentelor legate de experienta considerata .

Din definitia dat
a rezult
a c
a multimea S a evenimentelor este nchis
a n raport cu
operatiile de reuniune, intersectie, diferenta si complementar
a. Evenimentul se numeste evenimentul sigur; evenimentul se numeste evenimentul imposibil; evenimentul
A\B se numeste diferenta evenimentelor A si B; evenimentul CA = \A se numeste
evenimentul contrariu al lui A; etc. Evenimentele A si B se numesc incompatibile dac
a
nu se pot realiza n acelasi timp, adic
a dac
a A B = . Orice eveniment si contrariul
s
au sunt evenimente incompatibile. Un eveniment se numeste compus dac
a el este reuniunea a altor dou
a evenimente diferite de el. Evenimentele elementare sunt diferite
de evenimentul imposibil si nu sunt compuse.
Definitia 2. O functie p : S R+ se numeste probabilitate pe multimea evenimentelor dac
a are urm
atoarele propriet
ati:
1) p() = 1; (evenimentul sigur are probabilitatea egal
a cu unitatea);
dou
a cte dou
a
2) dac
a Ai S, i = 1, 2, ...,sunt evenimente
!
incompatibile
\
[
P
Ai Aj = , i 6= j = 1, 2, ... atunci p
Ai =
p (Ai ); (proprietatea de aditivii=1
i=1
tate num
arabil
a).
Dac
a evenimentele sunt incompatibile dou
a cte dou
a Ai
P
Ai n loc de
Ai ; la fel n cazul finit.
scrie
i=1
Aj , i 6= j = 1, 2, ..., vom
i=1
Definitia 3. Un triplet (, S, p) se numeste spatiu probabilistic (de probabilitate).
Obiectul studiului teoriei probabilit

atilor este spatiul probabilistic.
Exemplul 1. Fie ntr-o experienta aleatoare multimea evenimentelor elementare =
1 , 2 , ..., N si fie multimea evenimentelor S = P () , multimea p
artilor lui . Fie
p(k ) =
1
,k
N
= 1, 2, ..., N, adic
a evenimentele elementare sunt egal posibile. Atunci
TI
17.1. SPATIU
PROBABILISTIC,DEFINITII,
PROPRIETA
pentru un eveniment A oarecare legat de experienta p(A) =
351
r
N
|A|
,
||
unde r = |A|
este num
arul evenimentelor elementare care compun pe A (rezultatele favorabile lui A).
Tripletul (, S, p) este spatiul probabilistic al modelului clasic al lui Laplace al teoriei
probabilit
atilor.
In cazul particular al experientei arunc
arii unui zar, N = 6 si i = i, i = 1, 2, ..., 6
este evenimentul aparitiei fetei i.
In experientei arunc
arii de n ori a unei monede, multimea evenimentelor elementare
este de forma = (1 , 2 , ..., n ) unde i = 0 sau 1 dup
a cum la a i-a aruncare a iesit
fata cu stema sau fata cu valoarea. In acest caz N = 2n . Evenimentul care const
a n
aparitia de k ori a fetei cu valoarea este
A = {(1 , 2 , ..., n ) |1 + 2 + ... + n = k}.
Atunci |A| = Cnk , p(A) =
k
Cn
2n
Din definitiile date rezult

a usor c
a ntr-un spatiu probabilistic au loc urm
atoarele
propriet
ati:
a) p (CA ) = 1 p(A); (proprietatea probabilit
atii evenimentului contrar);
b) A B p(A) p(B); (probabilitatea este functie cresc
atoare);
c) 0 p(A) 1; (probabilitatea are valori pozitive cel mult egale cu unitatea);
S
T
d) p(A B) = p(A) + p(B) p(A B)
sau mai general
p(A1
=
p(Ai )
(formula includerii si excluderii);
p(Ai
A2
...
Aj ) +
An ) =
p(Ai
Aj
Ak ) ..
a
e) dac
a An B adic
A1 A2 ... An An+1 ...B =
Ai
i=1
atii)
atunci lim p(An ) = p(B) (proprietatea de continuitate la dreapta a probabilit
n
f) dac
a An B adic
a
A1 A2 ... An An+1 ...B =
n=1
An
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
352
atunci lim p(An ) = p(B); ( proprietatea de continuitate la stnga a probabilit

atii).
n
Dac
a A, B sunt dou
a evenimente si p(B) > 0 atunci raportul
p(AB)
p(B)
se numeste
probabilitatea evenimentului A conditionat de B si se noteaz

a p(A|B) sau pB (A). Deci
p(A|B) =
p(A B)
p(B)
adic
a
p(A B) = p(B)p(A|B) = p(A)p(B|A).
Cnd p(A|B) = p(A) adic
a dac
a si numai dac
a p(A B) = p(A)p(B) evenimentele
A, B se numesc independente.
In general avem relatia
p(A1 A2 ... An ) =
= p(A1 A2 ... An1 )p(An |A1 ... An1 ) = ...
= p(A1 )p(A2 |A1 )p(A3 |A1 A2 )...p(An |A1 A2 ... An1 ).
Dac
a =
n
P
Hi se spune c
a evenimentele Hi , i = 1, 2, ..., n constituie un sistem
i=1
complet de evenimente sau o desfacere a evenimentului sigur. Atunci oricare ar fi A S,

n
P
A=A=
(A Hi ) si deci rezult
a
i=1
p(A) =
n
X
p(Hi )p(A|Hi ),
i=1
relatie numit
a formula probabilitatii totale.
Cum oricare ar fi k = 1, 2, ..., n, p(Hk A) = p(A)p(Hk |A) = p(Hk )p(A|Hk ) avem
p(Hk )p(A|Hk )
p(Hk |A) = P
.
n
p(Hi )p(A|Hi )
i=1
Aceasta este formula lui Bayes. De obicei evenimentele Hk se constituie n ipoteze n

care are loc evenimentul A sau cauze sub a c
aror actiune are loc evenimentul A; de
aceea formula se mai numeste si formula ipotezelor sau formula cauzelor. Probabilit
atile
p(Hk ) sunt probabilit
ati a priori, n timp ce probabilit
atile p(Hk |A) sunt probabilit
ati a
posteriori.
TI
17.1. SPATIU
PROBABILISTIC,DEFINITII,
PROPRIETA
17.1.1
353
Exercitii si probleme
1. O tint
a este format
a din zece cercuri concentrice de raze r1 < r2 < ... < r10
.Not
am prin Ak evenimentul de nimerire a cercului cu raza rk , k = 1, 2, ..., 10. Care este
6
10
[
\
Ak ; b) C =
Ak ; c) D = A1 A2 .
semnificatia evenimentelor: a) B =
k=1
k=1
a n nimerirea cercului
R. a) B const
a n nimerirea cercului cu raza r6 ; b) C const
a n nimerirea coroanei determinate de cercurile cu razele r1 , r2 .

de raz
ar1 ; c) D const
2. Se execut
a trei lovituri asupra unei tinte. Not
am prin Ai evenimentul lovitura
i a nimerit tinta, i = 1, 2, 3. S
a se scrie evenimentele: a) A=toate loviturile nimeresc
tinta; b) B=nici o lovitur
a nu nimereste tinta; C=cel putin o lovitur
a loveste tinta;
D=cel putin o lovitur
a nu nimereste tinta.
R. a) A = A1 A2 A3 ;
b) B = CA1 CA2 CA3 ;
c) C = A1 CA2 CA3 ;
d) D = A1 A2 A3 .
3. Se face controlul de calitate asupra unui lot de n piese. Fie Ai =piesa i este
defect
a, i = 1, 2, ..., n. S
a se scrie urm
atoarele evenimente: a) A=nici o pies
a nu este
defect
a; b) B=cel putin una din piese este defect
a; c) C=exact k n piese sunt
defecte; d) D=cel mult k n piese sunt defecte.
= A1 A2 ...
R. a) A = CA1 CA2 ... CAn ; b) B !
! An ;
\ \
\
\
c) J 1, 2, ..., n, punem BJ =
Ai
CAi , C =
BJ ;
iJ
d) D =
k
[
j=0 |J|=j
iJ
/
|J|=k
BJ .( Prin |J| am notat num

arul elementelor lui J).
4. S
a se arate c
a evenimentele A, CAB sunt incompatibile.
5. Intr-un compartiment de tren sunt dou
a fotolii, fata n fata, de cte 5 locuri. Din
10 c
al
atori, 4 doresc s
a stea cu fata la locomotiv
a, iar 3 cu spatele la ea. Care este
probabiitatea ca doi din cei trei c
al
atori c
arora le este indiferenta pozitia s
a stea unul
lng
a altul?
Sol. Fie A, B, C cei trei c
al
atori c
arora le este indiferent
a pozitia. Dac
a A st
a cu
fata la locomotiv
a, atunci mpreun
a cu el pot sta nc
a 4 persoane n 5! moduri. Ceilalti
c
al
atori pe fotoliul din fata pot sta deasemenea n 5! moduri. Dac
a A a ales s
a stea cu
fata la locomotiv
a, atunci toti c
alatori se pot aseza n (5!)2 moduri. Acelasi num
ar de
moduri se obtine dac
a aleg s
a stea cu fata la locomotiv
a B sau C. Deci sunt n total
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
354
3 (5!)2 cazuri egal posibile. Cazuri favorabile vor fi acelea n care doi c
al
atori dati , de
exemplu, B, C vor sta al
aturi. Asta este posibil numai dac
a B si C stau cu spatele la
locomotiv
a. Num
arul acestor pozitii va fi 5! 3! 2 4 . Deci probabilitatea cerut
a este
p=
5!3!24
3(5!)2
2
.
15
6. Care este probabilitatea ca luna ianuarie a unui an oarecare s

a aib
a 4 duminici?
Sol. Printre primele 28 de zile ale lui ianuarie vor fi neap
arat 4 duminici. Rezult
a
c
a n ianuarie nu vor fi dect 4 duminici dac
a acestea nu vor fi n zilele de 29, 30, 31,
adic
a dac
a ziua de 29 cade lunea, martea, miercurea sau joia. Deci p = 47 .
7. Dintr-o partid
a de 37 de piese din care 6 sunt defecte se aleg 3 piese. Care este
probabilitatea ca; 1) toate trei sunt f
ar
a defecte; 2) cel putin una este f
ar
a defecte?
R. 1) p =
3
C31
3
C37
= 0.579;
2) p =
3 +C 1 C 2 +C 2 C 1
C31
6 31
6 31
3
C37
= 0.397
8. Intr-o urn
a se afl
a bilete cu cifrele 0, 1, 2,..., 9. Se extrag 5 bilete si se aseaz
a n
ordine, obtinnd un num
ar. Care este probabilitatea ca num
arul obtinut s
a fie divizibil
cu 396?
R. p =
96
30240
= 0.0015 .
9. De cte ori trebuie s

a arunc
am un zar pentru ca s
a ne apar
a cel putin o dat
a fata
6 cu o probabilitate mai mare ca 0,5?
n
ln 2
3, 80.
R. p = 1 56 > 12 n > ln 6ln
5 =
10. Un tr
ag
ator nimereste tinta de 7 ori din 10 trageri, iar alt tr
ag
ator din 9 trageri
nimereste tinta de 8 ori. Tr

agnd simultan n aceeasi tint
a, care este probabilitatea ca
tinta s
a fie atins
a.
R. p =
7
10
+ 89
7 8
10 9
87
.
90
11. Fie n elemente oarecare ntr-o anumit

a ordine. Ele se permut
a aleator. Care
este probabilitatea ca, cel putin un element s
a se g
aseasc
a pe locul s
au?
R. Dac
a Ai =elementul i este pe locul lui, atunci evenimentul c
aruia trbuie s
a-i
calcul
am probabilitatea este B = A1 A2 ... An . Cum p(Ai ) =
(n2)!
,
n!
(n1)!
,
n!
p(Ai Aj ) =
+Cn3 (n3)!
Cn2 (n2)!
... = 1 2!1 + 3!1 ...+(1)n+1 n!1
etc, rezult
a p(B) = Cn1 (n1)!
n!
n!
n!
.
12. S
a se determine probabilitatea evenimentului A stiind p (A B) = p1 , p (A CB ) =
p2 .
Sol. Cum A = A B + A CB rezult
a p(A) = p1 + p2 .
17.2. VARIABILE ALEATOARE
17.2
355
Variabile aleatoare
Definitia 1. Fie (, S, p) un spatiu de probabilitate. O functie : R se

numeste variabila aleatoare sau variabil
a eventual
a dac
a pentru orice x, x R multimea
{ S|() < x} este din -algebra S si
p( S| < () < ) = 1.
In loc de { S|() < x} se scrie simplu { < x} . Prima conditie din definitie cere
s
a se poat
a defini probabilitatea evenimentului { < x}; a doua conditie cere ca functia
s
a fie efectiv definit
a pe ntreaga multime a evenimentelor elementare .
Dac
a A este un eveniment, variabila aleatoare definit
a prin relatia
1 pentru A,
IA () =
0 pentru
/ A,
se numeste indicatorul evenimentului A. (In analiz

a aceast
a functie se numeste functia
caracteristic
a a lui A, n teoria probabilit
atilor prin functie caracteristic
a se va ntelege
altceva). Sunt evidente relatiile
ICA = 1 IA , IAB = IA .IB , IAB = IA + IB IAB .
Variabilele aleatoare 1 , 2 , ..., n se numesc variabile aleatoare independente dac
a
oricare ar fi sistemul de numere reale x1 , x2 , ..., xn avem
p (1 < x1 , 2 < x2 , ..., n < xn ) = p (1 < x1 ) p (2 < x2 ) ...p (n < xn ) .
O functie vectorial
a = (1 , 2 , ..., n ) : Rn ale c
arei componente i (i = 1, 2, ..., n)
sunt variabile aleatoare se numeste variabila aleatoare n-dimensionala sau vector aleator
n-dimensional.
Urm
atoarele propriet
ati ale variabilelor aleatoare sunt frecvent folosite:
1). Dac
a este o variabil
a aleatoare si c o constant
a, atunci + c, c, || , 2 ,
pentru 6= 0 sunt de asemenea tot variabile aleatoare.
Intr-adev
ar, avem
{ + c < x} = { < x c} S;
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
356
{ < x } S pentru c > 0

c
{c < x} =
;
{ > x } S pentru c < 0
c
{|| < x} = { < x} { > x} S;
{ 2 < x} = {|| <
x} S;
{ < 0} S pentru x = 0
1
{ < x} =
.
{ < 0} { > x1 } S pentru x > 0
{ < 0} { > 0} { > 1 } S pentru x > 0

x
2). Dac
a{n }nN este un sir de variabile aleatoare, atunci si () = inf {n ()},
nN
() =sup {n ()}, () =lim sup n (), () =lim inf n () sunt de asemenea varinN
nN
nN
abile aleatoare.
Intr-adev
ar avem
{ < x} =
{ > x} =
nN
nN
{n < x} S;
{n > x} = C
() =
nN
{n x}
S;
inf (sup m ()) ;
mnN
() = sup (inf m ()) .

mnN
3). Dac
a , sunt variabile aleatoare atunci { > } S, { } S, { = } S.
4. Dac
a , sunt variabile aleatoare atunci si , + , ,
variabile aleatoare.
Intr-adev
ar avem
{ > x} = { > + x} S;
sunt deasemenea
17.2. VARIABILE ALEATOARE
+ = (); =
etc.
357
1
( + )2 ( )2 ,
4
Definitia 2. Functia F(x) = p( < x) se numeste functia de repartitie sau functia

cumulativa a probabilitatii variabilei aleatoare .
Functia de repartitie a unei variabile aleatoare are urm
atoarele propriet
ati:
1) x y F(x) F(y) ( este nedescresc
atoare) pentru c
a
x y { < y} = { < x} {x < y}
si deci F(y) = F(x) + p(x < y) F(x) )
2) p(x < y) = F (y) F (x) ;
3) F() = lim F(x) = 0, F() = lim F(x) = 1 .
x
Intr-adev
ar avem implicatiile
xn , yn { < < } =
{xn < yn }
n=1
lim p(xn < yn ) = p( < < ) = 1
F(yn ) F(xn ) 1
> 0 N a.i.n > N F(yn ) F(xn ) > 1
F(yn ) > 1 , F(xn ) < F(yn ) 1 + 1 1 +
F(xn ) 0, F(yn ) 1.
4) p( x) = 1 F(x) pentru c
a { < < } = { < x} { x} );
5) F(x 0) = F(x);
(F(x) este continu

a la stnga).
Intr-adev
ar avem implicatiile
xn x { < x} = { < x1 } {x1 < < x2 } ...
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
358
p( < x) = p( < x1 ) + p(x1 < < x2 ) + ...

p( < x) p( < x1 ) + p(x1 < < x2 ) + ... + p(xn1 < < xn ) +
F(x) F(xn ) + |F(x) F(xn )| .
6) p( x) = F (x + 0);
7) p( = x) = F(x + 0) F(x) .
Functia de repartitie F(x) = p( < x) = p fiind cresc
atoare pe (, ) cu valori
n (0, 1) se poate vorbi de inversa sa Q(p) definit
a pe (0, 1) cu valori n (, ) astfel
c
a Q(p) = x dac
a F(x) = p = p( < x). Functia Q(p) se numeste inversa functiei
cumulative de probabilitate sau cuantila de ordin p.
Definitia 3. O variabil
a aleatoare se numeste discreta dac
a ea poate lua o multime
cel mult num
arabil
a de valori. Dac
a o variabil
a aleatoare discret
a ia un num
ar finit de
valori ea se numeste simpla .
Fie o variabil
a aleatoare discret
a care poate lua valorile x1 , x2 , ..., xn , .... Fie Ai =
{ |() = xi }, i = 1, 2, ..., n, .... Evident
= A1 + A2 + ... + An + ...,
adic
a evenimentele Ai , i = 1, 2, ... constituie un sistem complet de evenimente. Invers
dac
a se poate scrie = A1 + A2 + ... + An + ..., atunci putem defini o variabil
a aleatoare
discret
a punnd Ai () = xi .
Definitia 4. Prin legea de repartitie a unei variabile aleatoare discrete se ntelege
multimea perechilor (xi , pi = p( = xi )) , expresia pi = p( = xi ) fiind densitatea de
repartitie a variabilei.
Conform definitiei variabilei aleatoare
pi = 1.
Legea de repartitie a unei variabile aleatoare discrete poate fi dat

a fie printr-un tabel
de forma:
x1 x2 ... xn ...
p1 p2 ... pn ...
17.3. SCHEMA LUI BERNOULLI
359
Fig. 17.1: Legea de repartitie a unei variabile aleatoare discrete

fie printr-o reprezentare grafic
a de forma din figura de mai jos, fie printr-o reprezentare
grafic
a n care segmentele cu s
ageat
a de nlocuiesc prin dreptunghiuri (bare)
.
Legea de repartitie a indicatorului evenimentului A este
0
1
.
1 p(A) p(A)
Functia de repartitie a unei variabile aleatoare discrete este

F (x) = p( < x) =
pi .
xi <x
Ea este o functie scar

a pentru care se p
astreaz
a propriet
atile amintite mai nainte
In cazul unei variabile aleatoare discrete, inversa functiei cumulative sau cuantila
de ordin p Q(p) este definit
a pe (0, 1) cu valori multimea valorilor variabilei aleatoare
{x1 , x2 , ...} astfel nct Q(p) = xi dac
a
p1 + p2 + ... + pi p < p1 + p2 + ... + pi + pi+1 .
17.3
Schema lui Bernoulli
17.3.1
Definirea schemei lui Bernoulli
S
a presupunem c
a se efectueaz
a n experiente aleatoare independente, fiecare din ele
putnd avea dou
a rezultate: succes cu probabilitatea p si insucces cu probabilitatea
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
360
Fig. 17.2: Functia de repartitie a unei variabile aleatoare discrete

q = 1 p. O asemenea schem
a - de fapt, o asemenea experienta aleatoare - se numeste
schema lui Bernoulli.
arul succeselor n cele n experiente. bn este o variabil
a aleatoare
S
a not
am cu bn num
simpl
a. S
a not
am cu i , i = 1, 2, ..., n variabilele aleatoare
1
dac
a n a i-a experienta a fost succes
i =
0
dac
a n a i-a experienta a fost insucces
Fie vectorii = (1 , 2 , ..., n ). Acestia alc

atuiesc evenimentele elementare, deci
n
P
i . Cele n experiente fiind independente avem p() =
multimea . Evident bn =
i=1
p(1 )p(2 )...p(n ). Cum p(i = 1) = p, p(i = 0) = q = 1 p avem

n
X
p(bn = k) = p(
i = k) =
i=1
p(1 )p(2 )...p(n ) = Cnk pk q nk .
1 +2 +...+n =k
Vom nota
pn,k = p(bn = k) = Cnk pk q nk .
a de tabelul
Rezult
a c
a variabila aleatoare simpl
a bn are legea de repartitie dat
2
.... k
.... n
0 1
n1
n
1
2 2 n2
k k nk
n
.... Cn p q
.... p
Cn p q
q Cn pq
361
Definitia 1. Variabila aleatoare bn discret

a simpl
a cu valori naturale si cu densitatea
de repartitie pn,k = p(bn = k) = Cnk pk qnk se numeste varabila aleatoare binomiala .
Uneori dac
a bn este o variabil
a aleatoare binomial
a vom scrie bn binom(n, p) adoptnd notatiile din softul MATHCAD. Tot ca acolo, densitatea de repartitie a unei asemenea variabile va fi notat
a prin dbinom(k, n, p), functia de repartitie cu pbinom(k, n, p),
functia invers
a cu qbinom(P, n, p). In MATHCAD functia rbinom(N, n, p) genereaz
aN
valori ale unor variabile de tipul binom(n,p).
n
n
P
P
pn,k = 1 cum rezult
Cnk pk qnk .
Evident
a si din relatia 1 = (p + q)n =
k=0
k=0
Exemplul 1. Un aparat este compus din 5 elemente, fiecare putndu-se defecta
ntr-un timp dat cu probabilitatea p = 0, 1. Aparatul functioneaz

a normal dac
a nu se
defecteaz
a mai mult de 2 elemente. Care este probabilitatea ca n timpul dat aparatul
s
a functioneze normal?
Solutia este evident
p(b5 2) = p(b5 = 0) + p(b5 = 1) + p(b5 = 2) =
= C50 .0, 10 .0, 95 + C51 .0, 11 .0, 94 + C52 .0, 12 .0, 93 =

= pbinom(2, 5, 0.1) = 0, 9914.
17.3.2
Aliura repartitiei schemei lui Bernoulli
Probabilit
atile pnk din schema lui Bernoulli se pot calcula din aproape n aproape
pe baza relatiei de recurenta
pn,k+1 =
nk
pnk .
k+1
Din aceast
a relatie rezult
a
pn,k+1 > pnk
nkp
> 1 k < np q,
k+1q
pn,k+1 < pnk
nkp
< 1 k > np q,
k+1q
adic
a numerele pnk cresc ct timp k este mai mic dect np q, si ating maximul si apoi
scad. Dac
a np q este ntreg exist
a dou
a valori maxime si anume pn,npq = pn,np+p .
362
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
Dac
a np q nu este ntreg, atunci exist
a o singur
a valoare maxim
a pentru k cuprins
ntre np q si np + p.
Dac
a vom reprezenta grafic densitatea de repartitie dbinom(k, n, p) vom observa c
a
pe m
asur
a ce n creste, diagrama cap
at
a o form
a apropiat
a de un clopot simetric fata de
verticala k = np.
17.3.3
Legea numerelor mari sub forma lui Bernoulli
Num
arul cel mai probabil de realiz
ari ale succesului n cele n experiente din schema
lui Bernoulli este apropiat de np. Fie > 0 un num
ar oarecare. S
a ncerc
am s
a evalu
am
bn
probabilitatea p n p , adic
a probabilitatea ca modulul diferentei ntre frecventa
aparitiei succesului n cele n experiente si probabilitatea succesului ntr-o experienta

s
a fie mai mare ca . Dup
a formula de adunare a probabilitatilor avem
X
bn
p p =
pnk ,
n
unde suma se extinde la acele valori ale lui k pentru care nk p , adic
a pentru care
2
( nk p)
1. Dar atunci putem scrie
2
2
k
bn
p
n
pnk ,
p p
n
2
k
| n p|
si cu att mai mult

2
n
n k
bn
p
1 X
n
pnk = 2 2
(k np)2 pnk =
p p
2
n
k=0
k=0
n
1 X
= 2 2
k(k 1) + (1 2np)k + n2 p2 Cnk pk q nk =
n k=0
1
pq
npq + n2 p2 2n2 p2 + n2 p2 = 2 .
n
n2 2
Trecnd la evenimentul contrar avem
bn
pq
p p < 1 2 .
n
n
Am demonstrat deci
T1. (Legea numerelor mari sub forma lui Bernoulli). Ori care ar fi > 0, probabilitatea ca modulul diferentei dintre frecventa de realizare a succesului n n experiente
363
din schema lui Bernoulli si probabilitatea de realizare a succesului ntr-o experienta s

a
fie mai mic
a dect tinde c
atre 1 atunci cnd n tinde c
atre infinit.
Exemplul 2. Intr-o localitate s-au n
ascut ntr-un an 400 de copii. Probabilitatea
nasterii unui b
aiat este egal
a cu probabilitatea nasterii unei fete. S
a se evalueze probabilitatea ca num
arul b
aietilor n
ascuti n acel an s
a difere de 200 cu cel mult 20.
Avem
b400 1
20
p (|b400 200| < 20) = p
<
400 2 400
1
2
12
1
3
1
1 2 = 1 = .
4
4
400
20
17.3.4
Teorema limit
a a lui Poisson a evenimentelor rare
Pentru n mare este greu de calculat probabilit

atile pn,k ale variabilei binomiale cu
formula stabilit
a. S
a tinem cont c
a
Cnk
n(n 1)...(n k + 1)
nk
=
=
k!
k!
1
2
n1
1
1
... 1
n
n
n
a prin inductie!)
si c
a dac
a 0 ai 1, i = 0, 1, ..., k atunci are loc inegalitatea (se verific
(1 a1 ) (1 a2 ) ... (1 ak ) 1 (a1 + a2 + ... + ak ) ,
adic
a n cazul nostru
2
n1
1 + 2 + ...k 1
k(k 1)
1
.
1
... 1
>1
=1
1
n
n
n
n
2n
Rezult
a
1
C k k!
k(k 1)
nk 1
2n
n
a
si deci dac
a k < 0, 14 n atunci are loc formula aproximativ
pn,k =
Cnk pk q nk
k!
np
q
qn
cu o eroare relativ
a mai mic
a de 1%.
Mai mult rezult
a si teorema
T2. (Teorema limita a lui Poisson a evenimentelor rare) Dac
a n , p 0,
astfel nct np a, a num
ar pozitiv, atunci probabilitatea a k succese n schema lui
k
Bernoulli tinde c
atre ea ak! pentru orice k = 0, 1, 2, ....
364
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
Intr-adev
ar putem scrie cu evaluarea de mai sus
k(k 1) nk k nk
nk
p q
1
pn,k pk q nk .
2n
k!
k!
Pentru n , p 0, np a si k fixat
1
k(k 1)
1, (np)k ak , q k = (1 p)k 1,
2n
np n
ea
qn = 1
n
i deci pn,k n ea
ak
k!
a aleatoare discret
a cu valori naturale cu densitatea de
repartitie
p( = k) = ea
ak
, k = 0, 1, 2, ...
k!
se numeste variabila aleatoare repartizata dupa legea lui Poisson a evenimentelor rare.
Uneori pentru o asemenea variabil
a vom scrie ca n MATHCAD pois(a). In
MATHCAD densitatea de repartitie a unei asemenea variabile este dpois(k, a), functia
cumulativ
a de probabilitate este ppois(k, a), iar functia invers
a este qpois(P, a). rpois(N, a)
este o functie care d
a valorile ale a N variabile aleatoare de acest tip.
Evident pentru o asemenea variabil
a
p ( = k) = ea
k=0
X
ak
k=0
k!
= ea ea = 1.
Dac
a se fac diagramele densit
atii de repartitie dpois(k,a) se vede c
a maximul se
atinge pentru k n jurul valorii lui a si pentru a ceva mai mare graficul seam
ana cu un
clopot.
Exemplul 3. Un sistem const
a din 10000 de elemente, fiecare putndu-se defecta ntrun timp dat cu probabilitatea p = 0, 00005, independent unul de altul. 1) Cte elemente
de rezerv
a trebuie luate pentru ca toate elementele care se defecteaz
a s
a fie nlocuite
cu altele noi cu o probabilitate de cel putin 0,95. 2) S
a se evalueze probabilitatea ca
niciunul din elementele nlocuite s
a nu se defecteze (ele avnd aceeasi probabilitate de
defectare ca si cele de baz
a).
Cum n = 10000 (este mare), p = 0, 00005 (este mic
a), np = 0, 5, avem de-a face cu
k
o variabil
a aleatoare distribuit
a dup
a legea evenimentelor rare p ( = k) = e0,5 0,5
.
k!
Dac
a m este num
arul de piese de schimb, conditia 1) este echivalent
a cu dubla inegalitate
365
p( = 0) + p( = 1) + ... + p( = m 1) < 0, 95
p( = 0) + p( = 1) + ... + p( = m),
adic
a m = qpois(0.95, a). Se g
aseste m=2.
2) Probabilitatea ca nici unul din elementele nlocuite s
a nu se defecteze este mai
mare ca (1 0, 00005)2 > 1 0, 0001 .
Exemplul 4. O central
a telefonic
a are 1000 de abonati. Intr-un interval dat de timp,
fiecare abonat poate apela centrala cu probabilitatea p = 0, 005. Care este probabilitatea
ca n intervalul de timp dat s
a existe cel mult 7 apeluri n central
a.
Putem considera c
a avem de-a face cu o variabil
a aleatoare repartizat
a dup
a legea
evenimentelor rare np = 5 si probabilitatea cerut
a este
p( 7) = ppois(7, 5) = 0.867.
Conform demonstratiei de mai sus, legea lui Poisson se aplic
a variabilei binomiale bn
dac
a n si raportul
17.3.5
k2
n
este mic.
Teorema limit
a local
a a lui Moivre-Laplace
S
a presupunem acum c
a n cazul variabilei binomiale bn odat
a cu n si k
astfel nct n k . S
a not
am = nk , =
nk
n
= 1 si s
a folosim formula lui
Stirling
n! =
n
1
2nn+ 2 en+ 12n , 0 n < 1
sau prin logaritmare
1
n
ln (n!) = ln 2 + n +
ln n n +
.
2
12n
Vom avea deci
n!
n!
= ln
=
k! (n k)!
(n)! (n)!
n
1
= ln 2 + n +
ln n n +
2
12n
ln Cnk = ln
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
366
n
1
ln n + n +
ln 2 n +
2
12n
1
n
ln n + n +
=
ln 2 n +
2
12n
= ln
p
2n n ( ln + ln ) + Rn .
Se vede c
a dac
a n , k , n k atunci Rn 0 uniform n raport cu
, . Se poate deci scrie
pn,k =
Dac
a
1
k
Cnk
1
n+k
n
p
q
1
1
en( ln + ln ) =
p q
2n
2n
p q

0, 1 atunci eroarea relativ

a care se face folosind evaluarea de mai
sus este mic

a dec
at 1%.
Dac
a not
am () = ln p ln + ln q ln putem scrie
1
pn,k =
en() .
2n
S
a observ
am c
a (p) = 0. Tinem
cont c
a = 1 si deriv
am
0 () = ln p ln q ln + ln ;
00() =
1
+
1
1
=
= .

arginit
a, putem scrie
Deci 0 (p) = 0, 00 (p) = pq1 . Cum 000 (p) este m

2
+ 3
( 0) .
2pq
p
p
= p + x pq
, = 1 = q x pq
. Dac
a num
arul
n
n
(p + ) =
Notnd x =
knp
npq
avem =
k
n
k variaz
a astfel nct |x| T atunci pentru n , vom avea p, q uniform
1
1
n raport cu x si deci 2n
se nlocuieste cu 2npq
, iar en() se nlocuieste prin

p
2
3
2
2
en 2pq +(n ) unde = x pq . Cum n = x , n3 = 1 rezult
a
n
2pq
x2
1
e 2 .
pn,k
2npq
Are loc deci teorema
367
T3. (Teorema- limita locala a lui Moivre-Laplace) Fie x =
knp
;
npq
dac
a n , p
fixat diferit de 0 si 1 si k variaz

a astfel nct |x| T , unde T este un num
ar fix, atunci
uniform n raport cu x, |x| T are loc
pn,k
lim
= 1.
x
n 1
e 2
2npq
Variabila x =
knp
npq
este, cum vom vedea mai trziu, ceea ce se numeste redusa
variabilei bn .
Teorema-limit
a local
a a lui Moivre-Laplace permite s
a evalu
am probabilit
atile pn,k
din distributia variabilei aleatoare binomiale bn pentru n ca functie de valoarea k
a variabilei aleatoare.
17.3.6
Teorema limit
a integral
a a lui Laplace
Teorema urm
atoare numit
a teorema-limita integrala a lui Laplace permite s
a evalu
am
functia de repartitie a variabilei aleatoare binomiale bn .
T4. (Teorema-limita integrala a lui Laplace) Fie p (0, 1) fixat. Atunci pentru
n uniform n raport cu a, b, a b
Zb
t2
bn np
1
<b =
e 2 dt.
lim p a
n
npq
2
a
S
a not
am
x2
bn np
k np
1
n =
, xk =
, (x) = e 2 , (a, b) =
npq
npq
2
Zb
(x)dx.
Vrem s
a ar
at
am c
a
n
p (a n < b) (a, b)
a b T . Dup
a teorema precedent
a pn,k =
uniform n |xk | T . Cum xk+1 xk =
p (a n < b) =
=
axk <b
axk <b
1
npq
pn,k =
pn,k . S
a presupunem c
a T
axk <b
n
1 (xk ) (1 + n,k ) unde n,k 0
npq
uniform n raport cu a si b. Dar p (a n < b) =
rezult
a c
a
axk <b
(xk ) (xk+1 xk ) (1 + n,k ) =
(xk ) (xk+1 xk ) + parte neglijabil

a
368
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
care difer
a foarte putin de o sum
a riemannian
a a lui (a, b), ceea ce trebuia demonstrat.
Consecinta 1. Fie Fn (x) functia de repartitie a variabilei n =
n
1
Fn (x)
2
n
Zx
bn np
.
npq
Atunci pentru
t2
e 2 dt
uniform n raport cu x R .
Consecinta rezult
a din teorem
a f
acnd a , b = x.
x
2
R
t
e 2 dt se numeste functia de repartitie normala standard.
Functia F (x) = 12
Evident, (a, b) = F (b) F (a) .
Dac
a o variabil
a aleatoare are functia cumulativa de probabilitate
1
F(x) =
2
Zx
t2
e 2 dt
se zice c
a ea este de tipul normal standard. Vom scrie norm(0, 1). In MATHCAD
densitatea sa de distributie este dnorm(x, 0, 1), functia sa cumulativ
a este pnorm(x, 0, 1),
inversa functiei cumulative este qnorm(P, 0, 1).
Consecinta 2. (O alta de monstratie a legii numerelor mari sub forma lui Bernoulli)
Pentru orice > 0
bn
lim p p = 0
n
n
sau
Intr-adev
ar, cum
avem
bn
lim p p < = 1.
n
n
r
r
bn
|bn np| pq
pq
|n |
p =
=
|
<
|
n
n
npq
n
n
2 n
bn

p p p |n | > 2 n = 2(2 n, ) 0,
n
S
a reamintim c
a raportul
bn
n
din legea numerelor mari este tocmai frecventa medie
de aparitie a succesului n schema lui Bernoulli.
369
Exemplul 4. S
a relu
am exemplul 2., calculnd probabilitatea ca printre cei 400 de
nou n
ascuti, num
arul b
aietilor s
a difere de 200 cu cel mult 20, pe baza teoremei limit
a
integral
a a lui Laplace: vom avea:
|b400 200|
p (|b400 200| < 20) = p q
400 12 12
400
1 1
< 20 =
2 2
20
= p |k | <
= pnorm(2, 0, 1) pnorm(2, 0, 1) =
10
= 2pnorm(2, 0, 1) 1 = 2 0.9772 1 = 0.9544
17.3.7
1. Probabilitatea ca un tr
ag
ator s
a loveasc
a o tint
a este p=0.3. Tr
ag
atorul execut
a
4 trageri. Care este probabilitatea ca s
a loveasc
a tnta de 2 ori.
R. dbinom(2, 4, 0.3) = 0.265.
2. Pe un canal de transmisie de date se transmit 5 mesaje. Fiecare mesaj independent
de celelalte este distorsionat cu probabilitatea de p=0.3. S
a se g
aseasc
a probabilitatea
ca: a) din 5 mesaje 3 s
a fie distorsionate; b) cel putin 4 mesaje s
a nu fie distorsionate;
c) cel mult dou
a mesaje s
a fie distorsionate; d) toate mesajele s
a fie nedistorsionate; e)
cel putin dou
a mesaje s
a fie distorsionate.
R. a) dbinom(3,5,0.3)=0.132; b) 1-pbinom(3,5,0.7)=0.528; c) pbinom(2,5,0.3)=0.837;
d) dbinom(5,5,0.7)=0.168; e) 1-pbinom(1,5,0.3)=0.472.
3. Se stie c
a
1
45
din piesele produse de o fabric

a sunt sub standarde. Fabrica a produs
4500 piese. Care este cel mai probabil num

ar de piese standard din acestea?
R. 4500
44
45
1
45
k 4500
44
45
44
,
45
k=4400.
4. Intr-o firm
a lucreaz
a 100 de salariati. Probabilitatea ca ntr-o s
apt
amn
a s
a se
mboln
aveasc
a un salariat este 0.01. S
a se g
aseasc
a probabilitatea ca ntr-o s
apt
amn
a
s
a se mboln
avesc
a: a) trei salariati; b) cel mult trei salariati; c) cel putin trei salariati;
d) cel putin un salariat.
R. a) = np = 100 0.01 = 1, dpois(3, 1) = 0.061; b) ppois(2,1)=0.9197; c) 1ppois(2,1)=0.0803; d) 1-dpois(0,1)=0.6321.
5. Din ntreaga cantitate de tranzistori f
acuti de o fabric
a 80% nu au defecte. S
a se
g
aseasc
a probabilitatea ca printre 400 de tranzistori luati la ntmplare 80 s
a fie defecti.
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
370
R. n = 400, k = 80, p = 0.2, q = 0.8, x =
knp
npq
= 0.
1 dnorm(0, 0, 1)
npq
= 0.04986.
6. S
a se g
aseasc
a probabilitatea ca din 10000 de arunc
ari ale unei monede valoarea
s
a apar
a: a) de cel putin 4000 de ori si de cel mult 6000 de ori; b) de cel mult 4000 de
ori; c) de cel putin 6000 de ori.
R. a) p = 0.5, q = 0.5, n = 10000, k1 = 4000, k2 = 6000, x1 =
x2 =
6000100000.5
2500
4000100000.5
2500
= 20,
= 20, pnorm(20, 0, 1) pnorm(20, 0, 1) = 1;
b) x1 =
05000
50
c) x1 =
100005000
50
= 100, x2 =
40005000
50
= 20, pnorm(20, 0, 1)pnorm(100, 0, 1) =
0;
= 100, x2 =
60005000
50
= 20, pnorm(100, 0, 1) pnorm(20, 0, 1) = 0.
7. Probabilitatea ca o pies
a dintr-un lot s
a fie nestandard este 0.1. Cte piese trebuie
s
a se ia astfel nct cu probabilitatea de 0.9544 s
a se poat
a afirma c
a frecventa relativ
a
de aparitie a pieselor nestandard difer
a de probabilitatea p=0.1 n valoare absolut
a cu
cel mult 0.03?
R. Avem p = 0.1, q = 0.9, = 0.03,
q
n
p(| nk p| ) = 0.9544 = 2pnorm( pq
, 0, 1) 1
pnorm(0.1 n, 0, 1) = 0.9772, 0.1 n = qnorm(0.9772, 0, 1),

n=
qnorm(0.4772,0,1)2
0.01
400.
17.4
Valori medii ale variabilelor aleatoare discrete
17.4.1
Legea numerelor mari sub forma lui Markov
Dac
a este o variabil
a aleatoare, vom numi observatie independenta a lui orice
variabil
a aleatoare independent
a cu aceeasi lege de repartitie ca si . Introducem o
asemenea definitie pentru c
a orice observatie rezulta din observarea variabilei , contnd
mai mult realizarile acesteia.
Fie variabila aleatoare cu repartitia
1 0
asociat
a unei experiente. Repetnd
p q
experien
ta de n ori obtinem variabilele aleatoare i , i = 1, 2, ..., n cu aceeasi repartitie
1 0
. Acestea sunt observatii independente ale variabilei . Conform legii nup q
17.4. VALORI MEDII ALE VARIABILELOR ALEATOARE DISCRETE
371
merelor mari sub forma lui Bernoulli
1 + 2 + ... + n
p
p < 1,
n
adic
a media aritmetic
a a rezultatelor observatiilor independente ale lui sunt orict de
apropiate de p pentru n mare cu o probabilitate orict de apropiat
a de 1. De aceea
este natural s
a numim probabilitatea
p drept
speranta matematica sau valoare medie a
1 0
.
variabilei aleatoare cu repartitia
p q
Fie acum o variabil
a aleatoare simpl
a cu legea de repartitie
x x ... xm
1 2
p1 p2 ... pm
a sn = 1 + 2 + ... + n atunci
si fie 1 , 2 , ..., n observatii independente ale lui . Dac
avem sn = N1 x1 + N2 x2 + ... + Nn xn unde Nj este num

arul observatiilor al c
aror rezultat
tiei i este
a fost xj , j = 1, 2, ..., m. Fie ij indicatorul evenimentului {rezultatul observa
1
0
.
xj }. ij reprezint
a observatii ale variabilei aleatoare j cu repartitia
pj 1 pj
a legea numerelor mari a lui Bernoulli
Evident avem 1j + 2j + ... + ij = Nj . Deci dup
putem scrie
de unde si
Cum
Nj
n
p
pj 0, j = 1, 2, ...m,
n
Nj xj
n
pj xj |xj | 0, j = 1, 2, ...m.
p
n
m
m
X
X N x
X
Nj xj
j j
xj pj
p
j
j
n
n
j=1
j=1
j=1
rezult
a
m
!
m
m
m
X N x
X
X
X
Nj xj
n
j j
xj pj |xj | 0.
xj pj
p
|xj |
n
n
j=1
j=1
j=1
j=1
Cum este arbitrar, rezult

a c
a
+ + ... +
X
n
1
2
n
xj pj 0,
p
n
j=1
sau trecnd la evenimentul contrar
m
+ + ... +
X
n
1
2
n
p
xj pj < 1.
n
j=1
Aceste relatii constituie legea numerelor mari sub forma lui Markov.
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
372
17.4.2
Valoarea medie, propriet

ati
Din legea numerelor mari sub forma lui Markov rezult

a c
a este natural ca suma
m
P
xj pj s
a se numeasc
a valoarea medie sau speranta matematica a variabilei aleatoare
j=1
(expectation n englez
a, esperance n francez
a). Mai mult introducem urm
atoarea
Definitia 1. Dac
a este o variabil
a aleatoare discret
a cu densitatea de repartitie
x x ... xm ...
,
1 2
p1 p2 ... pm ...
dac
a seria
xi pi este absolut convergent

a atunci suma acestei serii se numeste valoarea
i=1
medie a variabilei aleatoare si se va nota prin E (). Variabila aleatoare E() se

numeste abaterea variabilei aleatoare .
Exemplul 1. Dac
a A este un eveniment, atunci valoarea medie a indicatorului lui A
este E (IA ) = p(A).
Exemplul 2. Fie bn variabila aleatoare binomial
a. Cum p (bn = k) = Cnk pk q nk avem
E (bn ) =
n
X
kCnk pk q nk
k=0
n
X
k1
Cn1
npk q nk = np (p + q)n1 = np.
k=1
Exemplul 3. Fie o variabil

a aleatoare repartizat
a dup
a legea evenimentelor rare cu
k
parametrul a, adic
a p ( = k) = ea ak! . Valoarea medie a acestei variabile este
a
E () = e
X
ak
k = aea ea = a.
k!
k=0
Valorile medii asociate variabilelor aleatoare discrete au o serie de propriet

ati.
Teorema 1. Fie o variabil
a aleatoare discret
a cu repartitia p ( = xi ) = pi si f (x) o
P
|f (xi )| pi < . Atunci
functie definit
a pe multimea valorilor variabilei astfel nct
i
P
E (f ()) exist
a si E (f ()) = f (xi )pi .
i
Intr-adev
ar, f () este o variabil
a aleatoare. Fie yj valorile sale. Avem
X
j
|yj |p (f () = yj ) =
=
|yj |
|f (xi )|pi
pi =
i:f (xi )=yj
Consecinta: E ( + ) = E () + .
j:f (xi )=yj
X
i
j:f (xi )=yj
1=
X
i
|f (xi )|pi
|f (xi )|pi < .
373
Teorema 2. Dac
a , sunt dou
a variabile aleatoare discrete atunci E ( + ) =
E () + E () .
Fie p ( = xi ) = pi , p ( = yj ) = qj , p ( = xi , = yj ) = pij . Membrul stng se scrie
X
zp ( + = z) =
xi
X X
z
(xi + yj ) pij
i,j
pij =
xi +yj =z
(xi + yj ) pij =
xi +yj =z
1=
xi +yj =z
pij +
X
j
= E () + E () .
yj
pij =
xi pi +
yj pj =
Definitia 2. Variabilele aleatoare discrete , se numesc independente dac

a evenimentele = xi , = yj sunt independente oricare ar fi i, j. Analog se defineste independenta n totalitate a mai multor variabile aleatoare.
Teorema 3. Dac
a , sunt variabile aleatoare discrete independente si cu valori medii
finite atunci E () = E () E () .
Intr-adev
ar
E () =
xi yj p ( = xi , = yj ) =
i,j
X
i
xi pi
xi yj pi pj
i,j
yj pj = E () E () .
17.4.3
Momente, inegalit
atile lui Markov si Cebsev

Definitia 3. Dac
a este o variabil
a aleatoare num
arul k () = E k se numeste

momentul de ordin k al lui , iar num
arul E ||k se numeste momentul absolut de
ordin k al lui . Num

arul k () = E ( E())k se numeste momentul centrat de
k
ordin k al lui , iar num
arul E | E()| se numeste momentul absolut centrat de
ordin k. In particular pentru k = 2 2 () = E ( E())2 se numeste dispersia sau

p
variatia lui si se noteaz
a si cu D2 () sau var (). D () = var () se numeste abaterea
medie patratica a lui .
Not
am relatiile

var () = E 2 E ()2
374
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
(2 = 2 12 )
var ( + ) = 2 var () .
Dac
a1 , 2 , ..., n sunt variabile aleatoare independente atunci
var (1 + 2 + ... + n ) = var (1 ) + var (2 ) + ... + var (n ) ,
aceasta rezultnd din definitia dispersiei si multiplicativitatea valorilor medii ale variabilelor aleatoare independente.
Dac
a , sunt dou
a variabile aleatoare pentru care exist
a momentele de ordinul doi
E( 2 ), E( 2 ) atunci are loc inegalitatea lui Schwarz
E() E( 2 )E( 2 ).
In adev
ar avem pentru orice R
E(( )2 ) = E( 2 ) 2E() + 2 E( 2 ) 0
si deci realizantul trinomului este negativ.
Dac
a not
am cu A evenimentul A = {||k },pentru > 0, atunci ||k ||k IA

k
IA si deci E ||k k E (IA ) = k p(A), adic
a are loc inegalitatea lui Markov

E ||k
p ||k
.
k
Pentru k = 2 si nlocuind cu E () obtinem inegalitatea lui Cebsev

var ()
.
2
p
p
a p | E()| 3 var() 1 19 = 89 . Aceasta nseamn
a
Lund = 3 var() rezult
p (| E()| )
c
a majoritatea abaterilor absolute ale lui cu o probabilitate cuprins
a intre 8/9 si 1 nu
p
dep
asesc 3 var(), ceea ce justific
a denumirea de dispersie. Termenul dispersie provine
din cuvntul latin dispersio cu semnificatia de mpr

astiere,r
aspndire.
Dac
a este o variabil
a aleatoare cu legea de repartitie
1 0
p q
si dac
a 1 , 2 , ..., n
sunt observatii independente ale lui , atunci
1 + 2 + + n
1
1 + 2 + n
pq
= p, var
= 2 npq = ,
E
n
n
n
n
375
si inegalitatea lui Cebsev devine
1 + 2 + n
pq
p
p 2 ,
n
n
adic
a reg
asim legea numerelor mari sub forma lui Bernoulli. (De altfel, prima demon-
stratie dat
a de noi legii numerelor mari, calchiaz
a demonstratia inegalit
atii lui Cebsev
n cazul particular al variabilei binomiale.)
S
a not
am pentru comoditate Sn = 1 + 2 + n , An = Snn p si fie f (x)
o functie continu
a pe [0, 1]. Vom putea scrie
S
n
E f
f
(p)
S
S
n
n
f (p) ICAn + E f
f (p) IAn
E f
n
n
sup |f (p + x) f (p)| + 2F E (IAn ) sup |f (p + x) f (p)| + 2F

|x|<
|x|<
pq
.
n2
Am notat cu F maximul modulului lui f pe [0, 1]. Cum f este uniform continu
a pe
[0, 1], rezult
a c
a

Sn
unif orm p[0,1]
E f
f (p).
n
a, nlocuind p cu x, c
a
Cum p (Sn = k) = Cnk pk (1 p)nk rezult

n
X
k
unif orm x[0,1]
Bn (x) =
f
Cnk xk (1 x)nk
f (x).
n
k=0
Am obtinut astfel o demonstratie a teoremei lui Weierstrass de aproximare uniform
a
a functiilor continue pe un interval nchis prin polinoame, construind efectiv aceste
polinoame. Polinoamele Bn (x) se numesc polinoamele lui Bernstein, c
aruia i apartine
demonstratia de mai sus.
Definitia 4. Dac
a este o variabil
a aleatoare, variabila aleatoare
se numeste redusa variabilei .
E()
E()
= p
=
D()
var()
Valoarea medie a variabilei reduse este nul

a, iar dispersia sa este egal
a cu 1.
Definitia 5. Dac
a , sunt dou
a variabile aleatoare num
arul
cov (, ) = E (( E()) ( E()))
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
376
se numeste covariatia celor doua variabile aleatoare; num

arul
cor (, ) =
cov (, )
(var () var ())1/2
se numeste corelatia celor doua variabile aleatoare.

Totdeauna |cor (, )| 1. Dac
a cor (, ) = 0 variabilele , se numesc necorelate. Dac
a variabilele sunt independente ele sunt necorelate; invers nu este adev
arat
totdeauna.
17.4.4
Functii generatoare
In cazul variabilelor aleatoare cu valori numere naturale, momentele se pot calcula

usor prin intermediul functiei generatoare.
Definitia 6. Pentru variabila aleatoare
0 1 ... k ...
=
p0 p1 ... pk ...
se numeste functie generatoare functia olomorf

a p(z) definit
a n cercul unitate |z| 1
prin
p(z) =
pk z k = E (z) .
k0
Teorema 4. Dac
a 1 , 2 , ..., n sunt variabile aleatoare independente cu functiile generatoare p1 (z), p2 (z), ..., pn (z) atunci variabila aleatoare = 1 + 2 + ... + n are functia
generatoare p(z) = p1 (z)p2 (z)...pn (z) .
Intr-adev
ar,

p(z) = E z 1 +2 +...+n = E z 1 E z 2 ...E z n = p1 (z)p2 (z)...pn (z).
Vom observa c
a dac
a variabila are functia generatoare p(z) atunci au loc relatiile:
E () =
kpk = p0(1),
In particular

E (l) = E (( 1)...( l + 1)) = p(l) (1).

E 2 = E (( 1) + ) = p00(1) + p0(1)
377
si deci

var () = E 2 E ()2 = p00(1) + p0(1) p0(1)2 .
Exemplul 3. Fie bn
variabiladin schema lui Bernoulli; avem bn = 1 + 2 + ... + n
1 0
au functiile generatoare pi (z) = q + pz ; deci bn are
unde variabilele i =
p q
asim astfel pn,k = Cnk pk qnk . Avem E (bn ) =
functia generatoare p(z) = (q + pz)n . Reg
p0(1) = np(q + pz)n1 |z=1 = np . Cum p00(1) = n(n 1)p2 rezult
a var (bn ) = n(n
1)p2 + np n2 p2 = npq . Se verific

a usor c
a suma a dou
a variabile de tip Bernoulli cu
aceeasi probabilitate este tot o variabil
a Bernoulli.
Exemplul 4. Fie o experienta aleatoare cu dou
a rezultate: succesul cu probabilitatea
p si insuccesul cu probabilitatea q = 1 p. Fie 1 + num
arul de repet
ari al experientei
pn
a apare succesul. este o variabil
a aleatoare cu valorile 0, 1, 2, ....Avem p ( = k) =
q k p . Deci p(z) = E (z) =
p
,E
1qz
() = pq , var () =
q
.
p2
Dac
a not
am cu n+bn num
arul de repet
ari ale experientei pn
a apar n succese putem
scrie bn = 1 + 2 + ... + n unde 1 , 2 , ..., n sunt variabile de tipul celor de mai nainte.
n
p
si E (bn ) = n pq , var (bn ) = n pq2 .
Deci functia generatoare a lui bn este p(z) = 1qz
Pentru a calcula p (bn = k) aplic

am formula seriei binomiale
n
p(z) = p (1 qz)
=p
X
k=0
k
Cn
(q) z =
X
k=0
k
Cn
pn (q)k z k .
Deci
k
n1
p (bn = k) = Cn
pn (q)k = Ck+n1
pn qk .
a dup
a schema binomiala negativa. Urmnd MATCAD
Se spune c
a bn este repartizat
vom scrie bn nbinom(n, p). In MATHCAD densitatea unei asemenea variabile se
noteaz
a prin dnbinom(k, n, p), functia cumulativ
a prin pnbinom(k, n, p) s functia invers
a
cumulativ
a prin qnbinom(P, n, p).
Exemplul 5. S
a consider
am o urn
a cu a bile albe si b bile negre. Din urn
a se fac
n < a + b extrageri succesive f
ar
a a pune bila extras
a napoi. Fie num
arul de bile
albe extrase. Aceasta este o variabil
a aleatoare cu valorile posibile ntre max(0, n b) si
min(n, a). Avem p ( = k) = pnk =
Cak Cbnk
n
Ca+b
. Intr-adev
ar, num
arul total de evenimente
elementare este egal cu num

arul combin
arilor care se pot face cu cele a+b bile luate cte
n; num
arul cazurilor favorabile este dat de num
arul grupelor care se pot forma astfel
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
378
nct fiecare grup

a s
a contin
a k bile albe si n k bile negre: din cele a bile albe se pot
forma Cak grupe cu cte k bile albe, cu cele b bile negre se pot forma Cbnk grupe cu cte
n k bile negre, deci num

arul cazurilor favorabile este Cak Cbnk .
Observnd c
a
pnk =
a(a 1)...(a k + 1)
n(n 1)...(n k + 1)
pn0
k!
(b n + 1)(b n + 2)...(b n + k)
rezult
a c
a functia generatoare este
p(z) = pn0
n
X
Cnk
k=0
Avem E () =
na
, var ()
a+b
a(a 1)...(a k + 1)
zk .
(b n + 1)(b n + 2)...(b n + k)
nab(a+bn)
(a+b)2 (a+b1)
Exemplul 6. Un lot de 400 de piese, contine 8% piese cu defectiuni. S

a se identifice
legea de repartitie a num
arului de piese cu defectiuni dintr-un esantion de 10 piese din
lot.
Lotul de c = 400 de piese contine a piese defecte si b piese bune astfel nct c =
a + b, ac = 0, 08, bc = 0, 92 , deci a = 32, b = 368. Un esantion de n = 10 piese contine
k piese defecte si n k = 10 k piese bune. Cu cele b piese bune se pot obtine
10k
Cbnk = C368
esantioane de n k piese bune, cu cele a = 32 piese defecte se pot obtine
10k
k
k
C368
Cak = C32
esantioane de k piese defecte; deci exist
a Cak Cbnk = C32
esantioane de
n = 10 piese din care k sunt defecte. Rezult

a c
a probabilitatea ca din esantionul de
n = 10 piese k s
a fie defecte este pk =
este E() =
10.32
400
4
5
Cak Cbnk
n
Ca+b
k C 10k
C32
368
10
C400
, iar dispersia este var() =
Este de observat c
a dac
a a + b = r, p = ar , q =
b
r
. Valoarea medie a variabilei
10.32.368.390
4002 .399
atunci lim pnk = Cnk pk q nk , rezultat

r
firesc.
Exemplul 7. Intr-un lac sunt N pesti. Se pescuiesc a pesti, se marcheaz
a acesti pesti
si se arunc
a n lac. In lac sunt acum b = N a pesti nemarcati. Se pescuiesc din nou
n pesti. Dup
a exemplul 5 probabilitatea ca printre cei n pesti s
a se g
aseasc
a k pesti
marcati este
pN,k
Cak CNnk
a
=
.
n
CN
Dac
a dup
a pescuirea celor n pesti s-au pescuit ntr-adev
ar k pesti marcati, avem posibilitatea s
a apreciem num
arul num
arul total de pesti din lac N pentru c
a pescuirea celor
379
k pesti marcati este cea mai verosimil

a atunci cnd probabilitatea pN,k este maxim
a n
raport cu variabila N, adic
a
pN1,k pN,k pN+1,k .
Scriind aceasta se g
aseste c
a N este valoarea ntreag
a cea mai apropiat
a de
17.4.5
na
.
k
1. La o tombol
a se vnd 200 bilete din care unul cu un cstig de 50, dou
a cu un
cstig de 25, 10 cu un cstig de 1. S
a se scrie legea de repartitie a variabilei aleatoare
reprezentnd cstigul la cump
ararea unui bilet.
R.
0
p
187
200
25
50
10
200
2
200
1
200
atile p( =
2. O variabil
a aleatoare ia valorile xk = k, k = 1, 2, ..., cu probabilit
k) = 2k . S
a se scrie expresia functiei de repartitie si s
a se calculeze probabilitatea
p(3 6).
R. Fie n 1 < x n, n N. Evenimentul ( < x) nseamn
a c
a ia valorile
1, 2, ..., n 1 cu probabilit
atile corespunz
atoare 21 , 22 , ..., 2n+1 . Functia de repartitie
va fi
F (x) =
pentru x 1
n1
P k
2
pentru n 1 < x n
k=1
Evenimentul (3 6) nsemn
a valorile 3, 4, 5, 6 cu probabilit
atile 23 , 24 , 25 , 26 .
Deci p(3 6) = 23 + 24 + 25 + 26 =
15
.
64
3. Variabila are legea de repartitie

3 2 0
p 0.1 0.2 0.3 0.1 0.1 0.2

S
a se scrie legea de repartitie a variabilei = 2 .
R.
0
25
p 0.3 0.2 + 0.1 = 0.3 0.1 + 0.1 = 0.2 0.2
380
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
4. Variabilele aleatoare , au legile de repartitie

2 1 0
p 0.3 0.2 0.5
0
p 0.4 0.5 0.1

S
a se scrie legile de repartitie ale variabilelor + si ; n ultimul caz se presupune c
a
variabilele , sunt independente.
R.
+ 2
p
0.12 0.23 0.33 0.27 0.05

4
p
0.03 0.17 0.10 0.70
5. S
a se calculeze valoarea medie a cstigului la tombola din problema 1.
10
2
1
+ 1. 200
+ 25. 200
+ 50. 200
=
R. E() = 0. 187
200
11
20
6. S
a se calculeze valoarea medie a num
arului de puncte realizate la aruncarea a
dou
a zaruri.
R. Dac
a , sunt num
arul de puncte de pe primul si al doilea zar avem E( + ) =
E() + E() = 2 16 (1 + 2 + 3 + 4 + 5 + 6) = 7.
7. S
a se calculeze dispersia variabile cu legea de repartitie
2
p 0.1 0.6 0.3

R. Avem
E() = 2.0.1 + 3.0.6 + 5.0.3 = 3.5,
E( 2 ) = 4.0.1 + 9.0.6 + 25.0.3 = 13.3,
var() = E( 2 ) E()2 = 13.3 3.52 = 1.05.
tiind c
a p( = x1 ) = 0.2, E() = 3.8,
8. O variabil
a aleatoare ia valorile x1 < x2 . S
var() = 0.16 s
a se scrie legea de repartitie.
17.5. VARIABILE ALEATOARE OARECARE
381
R. Se rezolv
a sistemul
x1 + 4x2 = 19,
x21 + 4x22 = 73
cu solutia x1 = 3, x2 = 4, p1 = 0.2, p2 = 0.8.
17.5
Variabile aleatoare oarecare
17.5.1
Valori medii ale variabilelor aleatoare oarecare
Fie o variabil
a aleatoare oarecare cu functia de repartiie F(x) si s
a ncerc
am s
a
definim valoarea medie a variabilei aleatoare f () pe baza unui sir de valori rezultate
n urma m
asur
atorilor efectuate asupra variabilei . Pentru nceput s
a presupunem c
a
variabila aleatoare este m
arginit
a, adic
a presupunem c
a F(x) = 0 pentru x < a si
F(x) = 1 pentru x = b, altfel spus, valorile m
asurate ale lui se afl
a n intervalul [a, b].
Pentru a obtine o aproximare a valorii medii mp
artim intervalul [a, b] n N p
arti prin
punctele xi , i = 0, 1, 2, ..., N astfel nct a = x0 < x1 < ... < xN = b. Not
am prin x0i un
punct oarecare din subintervalul [xi1 , xi ], i = 1, 2, ..., N. Ponderea valorilor lui din
intervalul [xi1 , xi ] este F(xi ) F(xi1 ).. Deci, o valoare aproximativ
a a valorii medii
N
P
f (x0i ) (F(xi ) F(xi1 )). La limit
a, cnd norma partitiei tinde c
atre zero, suma
este
i=1
tinde c
atre asa numita integral
a Stieltjes
Rb
f (x)dF(x) .
Teoria integralei Stieltjes a unei functii continue aproape coincide cu teoria integralei Riemann. Integrala Stieltjes este folosit
a n modelarea multor notiuni fizice. Vom
prezenta pe scurt definitia si unele propriet
ati ale integralei Stieltjes.
Fie F (x) o functie cresc
atoare pe intervalul [a, b] si f (x) o functie continu
a pe intervalul [a, b]. Oric
arei diviziuni : a = x0 < x1 < ... < xN = b a intervalului [a, b] si
oric
arei multimi asociate = {1 , 2 , ..., N } cu i [xi1 , xi ] i asociem suma Stieltjes
S(f ; , ) =
N
X
i=1
f (i ) (F (xi ) F (xi1 )) .
Spunem c
a functia f (x) este integrabil
a Stieltjes n raport cu F (x) pe [a, b] dac
a
atre zero si
pentru orice sir de diviziuni n cu normele |n | =max |xi xi1 | tinznd c
i
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
382
pentru orice sir de multimi n asociate sirul sumelor Stieltjes S(f ; n , n ) converge c
atre
o aceeasi limit
a independent
a de sirul de diviziuni si multimi asociate. Aceast
a limit
a
Rb
se noteaz
a cu f (x)dF (x). Se poate ar
ata c
a dac
a functia f (x) este continu
a, atunci
a
integrala Stieltjes exist

a.
Au loc propriet
ati asem
an
atoare integralei Riemann:
1) Dac
a f1 (x), f2 (x) sunt integrabile Stieltjes atunci si f1 (x)+f2 (x) este integrabil
a
Stieltjes si
Zb
(f1 (x) + f2 (x)dF (x) =
Zb
f1 (x)dF (x) +
2) Dac
a a < c < b atunci
Rb
f (x)dF (x) =
5)
f2 (x)dF (x).
Rc
f (x)dF (x) +
Rb
f (x)dF (x).
Rb
3) Dac
a f (x) 0 pe [a, b] atunci f (x)dF (x) 0.
a
R
4) f (x)dF (x) max |f (x)|.(F (b) F (a)).
a
Rb
Zb
x[a,b]
f (x)d(F1 (x) + F2 (x)) =
Rb
f (x)dF1 (x) +
Rb
f (x)dF2 (x).
6) Dac
a F (x) = x atunci integrala Stieltjes a lui f (x) coincide cu integrala Riemann.
7) Dac
a functia F (x) este cresc
atoare pe [a, b] si derivabil
a F 0 (x) = p(x) atunci
Rb
Rb
f (x)dF (x) coincide cu integrala Riemann f (x)p(x)dx, adic
a pur si simplu se na
locuieste dF (x) cu expresia sa p(x)dx.

8) Dac
a < si
atunci
Zb
pentru a x c
F (x) =
pentru c < x b
f (x)dF (x) = ( )f (c) = (F (c + 0) F (c 0))f (c).
Cum F (x) = + ( )h(x c), h fiind functia treapt

a, n distributii putem scrie
F 0 (x) = ( )(x c) si dac

a tinem cont de proprietatea de filtrare a functiei putem
scrie
Zb
a
f (x)d( + ( )h(x c)) =
Zb
a
f (x)( )(x c)dx = ( )f (c).
383
9) Dac
a functia F (x) este o functie cresc
atoare, constant
a pe portiuni cu salturile
F (ci + 0) F (ci 0) n punctele ci , i = 1, 2, ..., n atunci
Zb
f (x)dF (x) =
n
X
i=1
f (ci )(F (ci + 0) F (ci 0).
10) Dac
a functia F (x) cresc
atoare pe [a, b] este derivabil
a pe portiuni cu derivata
p(x) cu salturile F (ci + 0) F (ci 0) n punctele ci , i = 1, 2, ..., n atunci
Zb
f (x)dF (x) =
Zb
f (x)p(x)dx +
n
X
i=1
f (ci )(F (ci + 0) F (ci 0),
adic
a pur si simplu nlocuim dF (x) prin expresia sa n distributii
n
X
(F (ci + 0) F (ci 0)(x ci ).
dF (x) = p(x)dx +
i=1
Definitia 1. Dac
a este o variabil
a aleatoare oarecare cu functia de repartitie F(x)
, se numeste valoare medie sau speranta matematica a variabilei aleatoare f () integrala
Stieltjes (improprie)
E (f ()) =
f (x)dF(x) =
lim
a
Zb
f (x)dF(x),
b
cu conditia ca aceasta s
a existe.
In cazul particular, n care functia f (x) este o putere natural
a a lui x sau a modulului

k
a exist
a, constituie momentele respectiv momentele
lui x, m
arimile E , E ||k , dac
k
k
absolute de ordin k. M
arimile E ( E()) , E | M()| se numesc momentele
centrale respectiv momentele centrale absolute de ordinul k. In particular var() =
E (( E())2 ) este dispersia variabilei aleatoare . Propriet

atile valorii medii si ale
momentelor stabilite n cazul variabilelor aleatoare discrete r
amn valabile si n cazul
variabilelor aleatoare oarecare. In particular are loc inegalitatea lui Cebsev:
p (| E()| )
pentru orice > 0 .
var ()
2
384
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
a aleatoare se numeste cu repartitie absolut continua dac
a
exist
a o functie integrabil
a p(x), < x < astfel nct n orice punct x F(x) =
Rx
p(t)dt . Functia p(x), < x < se numeste densitatea de repartitie a variabilei
sau densitatea functiei de repartitie F(x) .
In cazul unei variabile aleatoare cu repartitie absolut continu

a p ( = x) = 0 si deci
p (x y) = p (x < < y) = p (x < y) =

Zy
= p (x < y) = p(t)dt.
x
De aici semnificatia densit

atii de repartitie
p (x < < x + dx) = p (x)dx + (dx) ,
dx 0.
Exemplul 1. O variabil
a aleatoare are o repartitie uniforma n intervalul (a, b)
(uneori urmnd MATHCAD vom scrie unif (a, b)) dac
a are o densitate de repartitie
1 , x (a, b)
ba
p(x) = dunif(x, a, b) =
.
0, x
/ (a, b)
In MATHCAD densitatea de repartitie a acestei variabile este dunif (x, a, b), functia
cumulativ
a este punif (x, a, b) iar inversa cumulativ
a este qunif (P, a, b).
Exemplul 2. O variabil
a aleatoare are o repartitie normal
a norm(a, ) (scriem
urmnd MATHCAD norm(a, )) dac
a are densitate de repartitie de forma
(xa)2
1
p(x) = dnorm(x, a, ) =
e 22 , x R.
2 2
Graficul unei asemenea densit

ati de repartitie este de forma unui clopot simetric n
raport cu dreapta x = a. Am v
azut c
a pentru n mare p(bn ) tinde c
atre un asmenea
grafic. Functia de repartitie a unei variabile aleatoare norm(a, ) este notat
a n
MATHCAD prin dnorm(x, a, ), functia cumulativ
a prin pnorm(x, a, ), iar inversa
cumulativ
a prin qnorm(P, a, ).
Exemplu 3. Dac
a este o variabil
a aleatoare cu distributie continu
a cu densitatea de
repartitie p(x) = 0 pentru x < 0, functia (x) =
p(x)
,x
1F(x)
> 0 se numeste intensitatea
variabilei aleatoare . Denumirea este justificat

a de urm
atoarea interpretare:
385
Fie timpul de functionare f

ar
a defectiuni al unui aparat. este o variabil
a aleatoare
cu o densitate de repartitie p (x) . S
a calcul
am probabilitatea p(x, dx) a faptului c
a
aparatul se defecteaz
a n intervalul de timp (x, x + dx) cu conditia ca el s
a fi lucrat f
ar
a
defectiuni pn
a la momentul x. Avem
p(x, dx) = p(x < < x + dx| x) =
Deci avem
F (x + dx) F (x)
.
1 F (x)
1
F (x + dx) F (x)
p (x)
p(x, dx)
=
=
= (x).
dx
1 F (x)
dx
1 F (x)
a probabilitatea ca s
a ia valori n intervalul elementar (x, x+
Rezult
a c
a (x) reprezint
dx) cu conditia ca > x. In teoria fiabilit
atii functia (x) se numeste intensitate sau
rata a defectarilor aparatului. Cunoasterea functiei (x) implic
a cunoasterea functiei
de repartitie F (x) din ecuatia diferential
a
F 0 (x)
= (x),
1 F (x)
pe care integr
and-o avem
Zt
Zt
t
F 0 (x)
dx = ln (1 F (x)) 0 = ln (1 F (t)) = (x)dx ,
1 F (x)
de unde
Rt
F (t) = 1 e0
(x)dx
, t 0.
Experienta arat
a c
a functia (x) are graficul la dreapta lui Oy de forma unui lighean
ca n figura de mai jos.
Prima parte corespunde perioadei de rodaj, urm
atoarea parte - perioadei de lucru
normal si ultima parte - perioadei de mb
atr
anire.
In perioada de lucru normal se poate presupune c
a functia (x) = (= const.)
Atunci functia de repartitie este
1 ex , x > 0
F(x) =
0, x 0
numit
a repartitie exponentiala de parametru . Urmnd MATHCAD vom scrie
exp(). Densitatea repartitiei este
ex , x > 0
p(x) = dexp(x, ) =
.
0, x 0
386
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
Fig. 17.3:
In MATHCAD aceast
a densitate se noteaz
a prin dexp(x, ), functia cumulativ
a prin
pexp(x, ), iar functia invers
a cumulativ
a prin qexp(P, ).
Distributia exponential
a se caracterizeaz
a prin faptul c
a pentru x>0 si t>0
p ( > x + t| > x) =
e(x+t)
p( > x + t)
= x = et ,
p( > x)
e
adic
a restul timpului de lucru f
ar
a defectiuni nu depinde de ct a lucrat f
ar
a defectiuni
pn
a atunci.
Dac
a este o variabil
a aleatoare cu repartitie continu
a cu densitatea p (x) , atunci
R
xp (x)dx .
valoarea medie a sa (sau speranta matematic
a) este m
arimea M () =
atii de repartitie
Definitia 3. Abscisa Mo () a punctului de maxim global al densit
p(x) a variabilei aleatoare se numeste valoarea modala sau moda variabilei aleatoare.
Dac
a densitatea de repartitie prezint
a mai multe maxime locale, se zice c
a variabila
aleatoare este plurimodala .
Definitia 4. Num
arul Me () pentru care
p ( Me ())
1
p ( Me ()) ,
2
sau prin intermediul functiei de repartitie

F (Me () + 0)
se numeste mediana variabilei aleatoare .
1
F (Me ())
2
387
In cazul variabilelor aleatoare cu repartitie continu

a mediana Me () este unic deterRx
R
p (t)dt = p (t)dt = 12 si este de fapt abscisa verticalei care
minat
a de egalitatea
mparte n p
arti egale aria limitat
a de graficul densit
atii de repartitie si de axa Ox.
Definitia 5. Dac
a este o variabil
a aleatoare cu densitatea de repartitie p(x) ,
Rx1
Rx2
R
p(x)dx = p(x)dx = ... =
p(x)dx = n1
numerele x1 , x2 , ..., xn1 pentru care
x1
xn1
se numesc cuantile de ordin n. In cazul n = 4 se numesc cuartile, n cazul n = 10 se

numesc decile, iar n cazul n = 100 se numesc procentile.
Definitia 6. Prin cuantil
a de nivel P a variabile aleatoare cu densitatea de repartitie
x
RP
p(x) vom ntelege abscisa xP determinat
p(x)dx = P, adic
a xP este
a de ecuatia
valoarea functiei inverse cumulative pentru P.
Evident, cuantila x0.5 coincide cu mediana variabilei aleatoare.

Observatie. Dac
a este o variabil
a aleatoare discret
a cu repartitia
x1 x2 ... xk ...
p1 p2 ... pk ...
o putem considera ca repartitie cu densitate concentrat

a n punctele x1 , x2 , ..., xk , ... .
Intr-adev
ar functia sa de repartitie se poate scrie sub forma
F(x) =
pk h (x xk )
pk (x xk ).
densitatea de repartitie fiind de fapt

p(x) =
Functia treapt
a a lui Heaviside h (x xk ) apare ca functia de repartitie a unei variabile aleatoare care ia valoarea xk cu probabilitatea 1.
17.5.2
Functia caracteristic
a.

Dac
a f (x) = eitx valoarea medie E eit exist
a totdeauna.
Definitia 7. Dac
a este o variabil
a aleatoare oarecare cu functia de repartitie F(x),
functia complex
a de variabila real
at

(t) = E eit =
eitx dF(x),
388
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
se numeste functia caracteristica a variabilei aleatoare .

Not
am c
a functia caracteristic
a a fost introdus
a de c
atre Cauchy sub forma () =

E e , R. Aceasta se numeste uneori functia generatoare a momentelor pentru
c
a are loc relatia
dk (0)
dk
= E( k ) = k (). Sub forma din definitia noastr

a functia
caracteristic
a a fost introdus
a de c
atre Paul Levy.
Asa cum arat
a denumirea, se poate ar
ata c
a functia caracteristic
a determin
a complet
repartitia variabilei aleatoare.
In cazul variabilei cu densitatea p (x) functia caracteristic
a este
(t) =
eitx p(x)dx,
adic
a este
(t) =
2Ft+ [p(x)]
diferind de transformata Fourier direct

a a densit
atii numai prin factorul
2. Evi-
dent, functia caracteristic

a determin
a repartitia cum rezult
a din formula de inversiune
a transformatei Fourier
1
p(x) =
2
eitx (t)dt.
Pentru variabila aleatoare cu legea de repartitie
x x ... xk ...
1 2
p1 p2 ... pk ...
functia caracteristic
a este
(t) =
pk eitxk .
k=1
Au loc urm
atoarele teoreme:
Teorema 1. Dac
a variabila aleatoare admite moment de ordinul k atunci exist
a
derivata de ordin k a functiei caracteristice (k) (t) si (k) (t) = ik M k eit ; n particular (k) (0) = ik M ( r ) .
Teorema rezult
a din propriet
atile transformatei Fourier.
Sunt importante relatiile
M () = i0 (0)
389

M 2 = 00 (0)
var () = 0 (0)2 00 (0) .

Teorema 2. Dac
a 1 , 2 , ..., n sunt variabile aleatoare independente, atunci
1 +2 +...+n (t) = 1 (t) 2 (t) ...n (t) .
Relatia rezult
a din definitia functiei caracteristice.
17.5.3
Teoreme-limit
a centrale.
Folosind functia caracteristic

a obtinem demonstratii mai simple pentru teorema limit
a a lui Moivre-Laplace si teorema limit
a integral
a a lui Laplace. In adev
ar dac
a
este o variabil
a aleatoare cu distributia binomial
a
0 1
2
.... k
.... n
qn C1n pq n1 C2n p2 q n2 .... Ckn pk q nk .... pn

atunci functia sa caracteristic
a este
(t) =
n
X
k=0
n
Cnk eitk pk q nk = eit p + q .
Dac
a consider
am varabila redus
a
=
M()
np np
=
=
D()
npq
D
functia sa caracteristic
a va fi
i tnp
D
(t) = e
t
n
iD
e p+q .
Logaritmnd si tinnd cont c

a q = 1 p avem
ln (t) =
h
t
i
itnp
+ n ln 1 + p ei D 1 .
D
Dezvoltnd paranteza rotund

a tinnd cont c
a Dt =
t
npq
0 pentru n , avem
itnp
it 1 t2
+ n ln 1 + p
+ ... .
ln (t) =
D
D 2 D2
390
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
Cum ln(1 + ) =
2
2
3
3
... g
asim
3
itnp
itp 1 t2
2
ln (t) =
+n
pp + D
=
D
D
2 D2
3
3
1 2
1 np (1 p)
+
nD
+
nD
t
=
.
= t2
2
D2
2
Rezult
a c
a la limit
a pentru n variabila redus
a are functia caracteristic
a
h
i
2
2
2
t
t
x
(t) = e 2 si deci are densitatea de repartitie f(x) = 12 Fx e 2 = 12 e 2 ,
adic
a am reg
asit teorema limit
a local
a. Din semnificatia densit
atii de repartitie rezult
a
teorema limit
a integral
a.
Demonstratia de mai sus ne arat
a c
a teorema limit
a integral
a poate fi generalizat
a
sub forma asa numitei teoreme limita centrala. In adev
ar, fie n un sir infinit de variabile aleatoare independente cu aceeasi repartitie cu valoarea medie M si cu dispersia
D2 . Variabilele aleatoare 0n = n M au valoarea medie nul
a si aceeasi dispersie D2 .
Nu cunoastem nimic altceva despre repartitia acestor variabile. Fie (t) functia caracteristic
a a acestor variabile aleatoare. Pentru ea cunoastem prima si a doua derivat
a n
0: 0(0) = 0, 00(0) = D2 si deci putem scrie dezvoltarea Taylor
1
(t) = 1 D2 t2 + ....
2
Variabilele aleatoare n =
0n
D n
n M
D n
au functia caracteristic
a n (t) =
cu dezvoltarea Taylor
n (t) = 1
D n
t2
+ ...,
2n
a n , variabila aleatoare
unde termenii nescrisi au ordinul lui n 2 . Trecnd la limit
= lim
n
X
i=1
n
X
i M
i = lim
n
D
n
i=1
are functia caracteristic

a
n
t2
t2
(t) = lim n (t) = lim 1
+ ... = e 2 .
n
n
2n
n
Rezult
a deci
Teorema 3. (Teorma-limita centrala ). Dac
a variabilele independente n sunt repartizate dup
a aceeasi repartitie cu aceeasi valoare medie M si aceeasi dispersie D2 , atunci

variabila
dispersia
1
n
n
P
i=1
D2
n
391
i pentru n este repartizat

a dup
a legea normal
a cu media M si
Se poate ar
ata c
a media variabilelor aleatoare este repartizat
a dup
a legea normal
a
chiar n conditii mai slabe dect cele de sus, n particular chiar cnd nu toate variabilele
sunt repartizate dup
a aceeasi repartitie.
17.5.4
1. Densitatea de repartitie a variabilei aleatoare este
0
pentru x < 0
f (x) =
cx2 ekx , k > 0 pentru x 0
S
a se determine: a) coeficientul c; b) functia de repartitie F (x); c) probabulitatea ca
s
a ia valori n (0, 1/k).
R. a) c =
k3
;
2
b) F (x) = 1
k2 x2 +2kx+2 kx
e ;
2
c) p(0 < < 1/k) = 1
5
.
2e
2. S
a se arate c
a functia
F (x) =
x2
pentru x < 0
16
x2
7
4
pentru 0 x < 2
pentru 2 x <
pentru x
11
4
11
4
este functia de repartitie a unei variabile aleatoare si s

a se determine p(1 1.5).
R. 0.0919.
3. Variabila aleatoare are functia de repartitie F (x) si densitatea de repartitie
f (x). S
a se arate c
a variabila = 2 are functia de repartitie
0
pentru y 0
G(y) =
F ( y) F ( y) pentru y > 0
si densitatea de repartitie
0
pentru y 0
g(y) =
1 f (y) + f (y) pentru y > 0

2 y
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
392
4. S
a se arate c
a dac
a variabila aleatoare are functia de repartitie F (x) si densitatea
de repartitie f (x) atunci variabila = a + b are functia de repartitie
F ( yb )
daca a > 0
a
G(y) =
1 F ( yb ) daca a < 0
a
si densitatea de repartitie
g(y) =
1 yb
).
f(
a
|a|
a se g
aseasc
a
5. O variabil
a aleatoare are functia caracteristic
a (t) = et , > 0. S
densitatea de repartitie.
R.
2
.
x2 +2
6. O variabil
a (t) =
1
.
1+t2
S
a se g
aseasc
a densi-
tatea de repartitie.
R. 12 e|x| .
7. O variabil
a (t) =
eit (1e6t )
.
6(1eit )
S
a se arate c
a
variabila coincide cu num

arul de puncte iesit la aruncarea unui zar.
17.6
Convergenta sirurilor de variabile aleatoare
Teoremele referitoare la siruri de variabile aleatoare demonstrate n paragrafele precedente pot fi exprimate mai clar dac
a se definesc anumite moduri de convergenta a
sirurilor de variabile aleatoare.
Definitia 1. S
irul de variabile aleatoare (n )nN converge n probabilitate catre variabila aleatoare dac
a pentru orice numere > 0, > 0 exist
a num
arul natural N(, )
astfel nct pentru orice n > N(, ) avem p (|n | ) . Vom scrie n acest caz
p
n .
Din definitie rezult

a c
a n dac
a lim p (|n | ) = 0, > 0.
n
Cu aceast
a definitie legea numerelor mari sub forma lui Bernoulli se poate enunta
sub forma:
T1. Dac
a este o variabil
sunt observatii independente ale lui , atunci
1 +2 +...+2
n
1 0
p q
p.
si dac
a 1 , 2 , ..., n
De asemenea legea numerelor mari sub forma lui Markov se enunta sub forma:
17.7. VARIABILE ALEATOARE VECTORIALE
393
T2. Fie este o variabil

a aleatoare simpl
a cu legea de repartitie
si fie 1 , 2 , ..., n observatii independente ale lui . Atunci
x1 x2 ... xm
p1 p2 ... pm
1 +2 +...+n
n
M() .
Definitia 2. S
irul de variabile aleatoare (n )nN converge tare (sau cu probabilitate
> 0, > 0 exist
1) c
atre variabila aleatoare dac
a
pentru orice numere
a num
arul
[
(|n | ) < . Vom scrie n acest
natural N(, ) astfel nct avem p
n>N (,)
p=1
caz n .
atre variabila
Definitia 3. S
irul de variabile aleatoare (n )nN converge n repartitie c
aleatoare dac
a n orice punct x de continuitate al functiei de repartitie F(x) are loc
relatia lim Fn (x) = F(x), Fn (x) fiind functia de repartitie a lui n .Vom scrie n acest
n
rep
caz n
Definitia 4. S
irul de variabile aleatoare (n )nN converge n medie de ordinul r
c
atre variabila aleatoare dac
a exist
a momentele de ordinul r ale variabilelor n , si
med r
lim M (|n |r ) = 0 Vom scrie n acest caz n .
Au loc urm
atoarele teoreme:
p
p=1
rep
a n atunci n .
T3. Dac
a n sau dac
med r
T4. Dac
a n atunci n .
Teorema limita Moivre-Laplace se poate enunta sub forma:
T5. Dac
a este o variabil
1 , 2 , ..., n sunt observatii independente ale lui , atunci
1 0
p q
si dac
a
1 +2 +...+n np rep
npq
, unde
este o variabil
a aleatoare cu repartitie normal
a standard.
Teorema limit
a central
a enuntat
a mai sus se poate enunta sub forma:
a aceeasi repartitie cu
T6. Dac
a variabilele independente n sunt repartizate dup
aceeasi valoare medie M si aceeasi dispersie D, atunci
rep
1 +2 +...+
n nM
D n
, unde este
o variabil
a aleatoare cu repartitie normal
a standard.
17.7
Variabile aleatoare vectoriale
Dac
a ntr-un anumit proces de productie se realizeaz
a piese caracterizate prin doi
parametri, s
a zicem lungimea si l
atimea, acesti parametri se vor ncadra cu o anumit
a
394
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
precizie n anumite intervale, nici un proces ne fiind ideal. Dac

a este lungimea piesei,
iar este l
atimea piesei, suntem condusi la o variabil
a aleatoare bidimensional
a =
(, ), adic
a un vector aleator ale c
arui componente sunt variabile aleatoare. Uneori
este mai comod s
a consider
am vectorul ca o coloan
a = (, )t .
Definitia 1. Pentru vectorul aleator = (, )t se numeste functie de repartitie
functia
F (x, y) = p( < x, < y),
(x, y) R2 .
Valoarea functiei de repartitie F (x, y) reprezint

a probabilitatea ca punctul de coordonate (, ) s
a se afle n cadranul situat la stnga si mai jos de punctul (x, y). Prin
functia de repartitie F (x, y) se pot exprima diferite probabilit
ati. Este clar c
a avem
F(, ) = 1,
F(x, ) = 0 x R,
F(, y) = 0 y R.
Dac
a x1 < x2 , y1 < y2 atunci
p (x1 < x2 , y1 < y2 ) =
= F(x2 , y2 ) F(x1 , y2 ) F (x2 , y1 ) + F (x1 , y1 ) .
Dac
a vom nota cu D domeniul dreptunghiular din stnga egalit
atii, vom putea scrie
relatia de mai sus sub forma
p ( = (, ) D) = F(D),
cu notatia corespunz
atoare pentru membrul drept.
Conditia de nedescrestere din cazul variabilelor aleatoare unidimensionale se va scrie
n aceast
a situatie prin relatia F (D) 0 pentru orice dreptunghi D de tipul celui
de sus. In particular, la limit
a cu y1 , x1 functia F (x, y) trebuie s
a
fie nedescresc
atoare n fiecare variabil
a. In aceste conditii, functia F (x, y) se numeste
nedescresc
atoare n cele dou
a variabile.
Functia de repartitie a valorilor lui cnd se ignor
a complet valorile lui este
F (x, ) si se numeste functia de repartitie marginala a lui . Analog, F (, y) este
functia de repartitie marginal
a a lui .
Pentru a g
asi valoarea medie a unei functii continue (, ) s
a presupunem pentru moment c
a variabilele , sunt m
arginite, adic
a valorile lor rezultate n urma
395
experientei aleatoare (x, y) sunt cuprinse n dreptunghiul a < x < b, c < y < d.
Imp
artim acest dreptunghi n mai multe dreptunghiuri mai mici Djk prin dreptele
x = a = x0 , x1 , ..., xN = b si y = c = y0 , y1 , ..., yM = d . Valoarea medie a functiei
(, ) se va putea aproxima prin suma Riemann-Stieltges
X
j,k
(x0j, y0k ) F(Djk ), (x0j , y0k ) Djk
care va tinde cnd N , M c

atre integrala Stieltges notat
a
Rb Rd
(x, y)d2 F(x, y).
a c
Dac
a n cazul oarecare, exist
a limita acestei integrale cnd b, d , a, c atunci
se defineste valoarea medie a functiei (, ) prin integrala
E ((, )) =
Z Z
(x, y)d2 F(x, y).
a si continu
a pe R2 astfel ca
Definitia 2. Dac
a exist
a o functie f (x, y) definit
F(x, y) =
Zx Zy
f(u, v)dudv
atunci functia f(x, y) se numeste densitatea de repartitie sau densitatea de probabilitate

a variabilei aleatoare = (, )t . In acest caz se spune c
a variabila aleatoare = (, )t
este cu repartitie continua.
Semnificatia densit
atii de repartitie este dat
a de relatia
p (x < < x + dx, y < < y + dy) = f (x, y)dxdy + (dxdy).
Evident, n aceast
a situatie
f(x, y) =
si
f(x, y) 0,
2 F(x, y)
xy
Z Z
f(x, y)dxdy = 1.
Repartitia marginal
a a lui are ca densitate functia f(x) =
repartitia marginal
a a lui are ca densitate functia f(y) =
f(x, y)dy, iar
f(x, y)dx.
396
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
Conform semnificatiilor densit

atilor de repartitie avem
p (x x + dx, y y + dy) = f (x, y)dxdy + (dxdy),
p ( < < , y y + dy) =
f(x, y)dx.dy + (dy) =
= f(y)dy + (dy).
Probabilitatea evenimentului x x + dx cu conditia ca y y + dy este deci
f(x,y)
dx
f(y)
+ (dx). Prin definitie

f (x| = y) =
f(x, y)
f(x, y)
= R
f(y)
f(x, y)dx
se numeste densitatea probabilitatii conditionate a lui cu conditia = y. La fel

f (y| = x) =
f(x, y)
f(x, y)
= R
f(x)
f(x, y)dy
este densitatea probabilit

atii conditionate a lui cu conditia = x. Dac
a integr
am
relatiile
f(x, y) = f(y)f (x| = y) ,
f(x, y) = f(x)f (y| = x)
prima n raport cu y, a doua n raport cu x ntre si avem
f(x) =
f(y) =
f(y)f (x| = y) dy,
f(x)f (y| = x) dx
adic
a formule ale probabilit
atii totale. Vom putea scrie
f (x| = y) =
f(x)f (y| = x)
f(x, y)
= R
f(y)
f(x)f (y| = x) dx
397
respectiv
f (y| = x) =
f(x, y)
f(y)f (x| = y)
= R
f(x)
f(y)f (x| = y) dy
adic
a formulele lui Bayes pentru densit
atile variabilelor , .
Variabilele , sunt independente dac

a f (x| = y) = f(x) adic
a f(x, y) = f(x)f(y).
Valoarea medie a functiei (, ) este n cazul repartitiei continue
E ((, )) =
Z Z
(x, y)f(x, y)dxdy
In cazul n care (, ) = l m se obtine momentul de ordin l, m n raport cu originea:

lm
= E l m =
Z Z
xl y m f(x, y)dxdy.
Dac
a (, ) = ( a)l ( b)m se obtine momentul de ordin l, m n raport cu
punctul (a, b). Mai interesante sunt momentele n raport cu punctul (E(), E()) .
Vectorul (E(), E())t se numeste media vectorului aleator si e notat uneori E().
a de tipul (n, 2) si b este un vector constant cu
Dac
a A = (ai,j ) este o matrice constant
n componente atunci putem vorbi de vectorul A + b si evident
E(A + b) = AE() + b.
Dac
a not
am m = E() definim matricea covariational
a a vectorului prin
cov() = E(( m)( m)t ).
Avem
cov() = E
( m)
( m)( m)
( m)( m) ( m)2
var()
cov(, )
=
cov(, ) var()
Se verific
a usor c
a au loc relatiile
cov() = E( t ) E()E()t ,
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
398
cov(A + b) = Acov()At .
Cum
cov (, )
= cov( + ) = (, )cov()
rezult
a c
a matricea de covarianta este pozitiv definit
a exceptnd cazul cnd exist
a ,
astfel nct + = constant.
Dac
a matricea covariational
a K a unui vector aleator = (, )t este pozitiv definit
a
a vectorul are o repartitie normal
a cu media
atunci ea are invers
a K 1 . Se zice c
vectorial
a m = (m, m)t si cu matricea variational
a K dac
a densitatea sa de repartitie
are forma
x m
1
1
p
f(x, y) =
exp (x m, y m)K 1
2
( 2)2 det(K)
y m
Cele prezentate mai sus se extind n cazul variabilelor aleatoare multidimensionale.
17.7.1
1. Vectorul aleator = (, ) are densitatea de repartitie

f (x, y) =
2 (16
A
, x, y R.
+ x2 )(25 + y 2 )
S
a se determine: a) constanta A; b) functia de repartitie F (x, y); c) probabilitatea
ca punctul (, ) s
a apartin
a dreptunghiului 4 x 4, 0 y 5; d) functiile de
repartitie marginale; e) densit
atile de repartitie marginale.
R. a) Se g
aseste A din relatia
Z Z
2 (16
A
dxdy = 1
+ x2 )(25 + y 2 )
sau
1
A1
x
y
=1
arctg
arctg
2 4
4 5
5
de unde A = 20. b) Functia de repartitie este
Zx Zy
dudv
20
=
F (x, y) =
2
(16 + u2 )(25 + v2 )

x 1
1
y 1
1
arctg +
arctg +
.
=
4 2
5 2
399
c) Avem
20
p(4 4, 0 5) = 2
Z4 Z5
1
dydx
=
.
(16 + x2 )(25 + y 2 )
4
4 0
d)
F(x) =
Zx Z
dudy
1
x
=
arctg +
,
(16 + u2 )(25 + y 2 )
4 2
y
1
arctg +
.
F(y) =
5 2
e)
f(x) = F(x)0 =
4
5
0
;
f(y)
=
F(y)
.
=
(16 + x2 )
(25 + y 2 )
2. Vectorul aleator = (, ) este repartizat cu densitate constant

a n p
atratul
limitat de dreptele y = x a, y = x a. S
a se determine: a) densitatea; b) densit
atile
marginale; c) dac
a variabilele , sunt independente.
R. a)
f (x, y) =
b)
f(x) =
1
2a2
daca (x, y) p
atratului,
daca (x, y)
/ p
atratului.
f (x, y)dy =
1
(a
a2
|x|) pentru |x| < a
0
pentru |x| > a
Z
1 (a |y|) pentru |y| < a
a2
f(y) =
f (x, y)dx =
0
pentru |y| > a
c) Cum f(x)f(y) 6= f (x, y) variabilele , sunt dependente.
3. Variabila aleatoare bidimensional

a (, ) este uniform distribuit
a n cercul cu
centrul n origine de raz
a a. S
a se determine: a) densitatea; b) densit
atile f(x), f(y);
c) densit
atile f(x| = y), f(y| = x).
R. a)
f (x, y) =
b)
f(x) =
1
a2
f (x, y)dy =
pentru x2 + y 2 < a2 ,
pentru x2 + y 2 > a2 ;
2
a2
a2 x2 pentru |x| < a;

pentru |x| > a;
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
400
f(y) =
c)
2
a2
p
a2 y 2 pentru |y| < a
pentru |y| > a;
p
p
1
f (x, y) 2 a2 y 2 pentru |y| < a, |x| < a2 y 2
f(x| = y) =
=
p
0
f(y)
pentru |y| > a, |x| > a2 y 2

1 a2 x2 pentru |x| < a, |y| < a2 x2
2
f(y| = x) =
.
0
pentru |x| > a, |y| > a2 x2
4. Densitatea variabilei bidimensionale (, ) este
4xye(x2 +y2 ) pentru x 0, y 0

f (x, y) =
0
pentru x < 0, y < 0
S
a se determine matricea de covariatie.
R. Avem
E() =
Z Z
0
E( ) =
xf (x, y)dxdy =
Z Z
0
Z Z
0
K=
, E() = E(),
2
x2 f (x, y)dxdy = 1, E( 2 ) = E( 2 ),
E() =
Deci
.
4
xyf (x, y)dxdy =
0
1
5. Densitatea variabilei bidimensionale (, ) este
1 sin(x + y) pentru 0 x , 0 y
2
2
2
f (x, y) =
0
pentru x
/ [0, 2 ], , y
/ [0, 2 ]
S
a se determine matricea de covariatie.
R.
K=
816 2
2 +832
816 2
2 +832
17.8. OPERATII
CU VARIABILE ALEATOARE.
17.8
401
Operatii cu variabile aleatoare.
a
Fie o variabil
a aleatoare cu densitatea p (x) si f () o functie oarecare. Vrem s
determin
am repartitia variabilei aleatoare = f ().
1) Fie cazul cnd
1 pentru [a ,b ] [a ,b ]....
1 1
2 2
.
f () =
0 in rest
Evident avem
[
p ( = 1) = p (f () = 1) = p [ai , bi ] =
X
XZ
bi
p ( [ai , bi ]) =
p(x)dx.
ai
2) Fie = f () o functie cresc

atoare si fie = g () inversa sa. Avem
F(x) = p (f () < x) = p( < g(x)).
Deci F(x) =
g(x)
R
p(t)dt . Cum
g(x)
R
d
dx
p(t)dt = p (g(x)) g0(x) rezult

a
Zg(x)
Zx
F(x) =
p(t)dt =
p (g(t)) g0(t)dt.
Avem deci
p=f () (x) = p (g(x)) g0(x).
2
De exemplu dac
a are densitatea p (x) =
x
1 e 2
2
atunci = 3 are densitatea
x2/3 1
2
1
p (x) = e 2 x 3
3
2
2
pentru c
a g(x) = x1/3 , g0(x) = 13 x 3 .
Dac
a = f () este descresc
atoare, se vede n mod analog ca
p=f () (x) = p (g(x)) |g0(x)| ,
g(x) fiind si aici inversa lui f (x).
402
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
De exemplu, dac
a este o variabil
a aleatoare cu p ( > 0) = 1 atunci variabila =
are densitatea
1
p= 1 (x) = 2 p

1
, x > 0.
x
De asemenea are loc relatia

1
p
p=a+b (x) =
|a|
xb
.
a
Dac
a functia = f () nu este monoton
a, dar are intervale +
ste si
i n care cre
intervale
ste, are puncte de extremum izolate si este derivabil
a, atunci
i n care descre
p=f () (x) =
X
i
p (ai (x)) a0i (x)
p (bi (x)) b0i (x),
unde ai (x) si bi (x) sunt inversele restrictiei functiei f (x) pe intervalele +

i , respectiv
i .
De exemplu, dac
a variabila are densitatea p(x), atunci
p|| (x) = p (x) + p (x), x > 0,

1
p2 (x) = p ( x) + p ( x) .
2 x
Dac
a este o variabil
a aleatoare cu densitatea p(x), atunci variabila aleatoare
a, < a
= f () =
, [a, b]
b, > b
se numeste taietura variabilei . Ea are distributia

p (x) =
Zb
(t x) dt.p (x) + (x a) F (a) + (x b) (1 F (b)) .
Dac
a este o variabil
a aleatoare cu densitatea p(x), se numeste variabila sectionata
variabila cu densitatea
Cp(x), a < x < b

p(x) =
,
0, x
/ [a, b]
17.8. OPERATII
403
unde evident
C=
1
Rb
p(x)dx
a oricare
Variabilele aleatoare 1 , 2 , ..., n se numesc independente n totalitate dac
ar fi numerele reale x1 , x2 , ..., xn are loc relatia
p (1 < x1 , 2 < x2 , ..., n < xn ) = p (1 < x1 ) .p (2 < x2 ) ...p (n < xn ) .
Aceasta este echivalent cu faptul c
a
p (a1 1 < b1 , a2 2 < b2 , ..., an n < bn ) =

= p (a1 1 < b1 ) p (a2 2 < b2 ) ...p (an n < bn )
Atunci rezult
a c
a dac
a D este un domeniu n Rn atunci
Z
p ((1 , 2 , ..., n ) D) = p1 (x1 )p2 (x2 )...pn (xn )dx1 dx2 ...dxn .
D
a
Fie 1 , 2 dou
a variabile independente cu densit
atile p1 (x), p2 (x) si fie variabila sum
= 1 + 2 . Vom avea
F=1 +2 (z) = p(1 + 2 < z) =
Zz
Deci densitatea sumei este

p1 +2 (x) =
ZZ
x1 +x2 <z
p1 (x1 ) p2 (x2 ) dx1 dx2 =
p1 (t)p2 (x t)dt dx.
p1 (t)p2 (x t)dt = (p1 p2 ) (x),
produsul de convolutie al celor dou

a densit
ati. Acest lucru rezulta si cu ajutorul functiei
caracteristice.
De aici rezult
a din aproape n aproape c
a dac
a 1 , 2 , ..., n sunt variabile independente cu densitatea
ex , x > 0
pi (x) =
0, x < 0
404
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
atunci suma lor este distribuit

a cu densitatea
psn =1 +2 +...+n (x) =
(x)n1 x
e , x > 0,
(n 1)!
aceasta fiind numit

a densitatea repartitiei Erlang.
S
a presupunem c
a variabilele aleatoare 1 , 2 , ..., n sunt repartizate normal standard
norm(0,1) si c
a sunt independente. S
a ar
at
am c
a variabila
2n = 12 + 22 + ... + n2
are asa numita repartitie hi patrat cu n grade de libertate notat
a chisq(n), adic
a
0
pentru x < 0
2
x
p(n < x) = Gn (x) =
R
1
tn/21 et/2 dt pentru x > 0,

2n/2 (n/2)
0
unde
(x) =
ey y x1 dy.
Vom demonstra prin inductie matematic

a. Pentru n = 1 avem 21 = 12 . Cum
Rx t2
e 2 dt rezult
a c
a 21 = 12 are functia
functia de repartitie a lui 1 este F (x) = 12
de repartitie pentru x > 0
1
G1 (x) = F ( x) F ( x) =
2
Cum
g1 (x) =
G01 (x)
Zx
r Zx
2
t2
2
t2
e dt =
e 2 dt.
2 x 1
1
e 2 = 1/2
x1/2 ex/2
2 (1/2)
2 x
proprietatea se verific
a. Presupunem proprietatea adev
arat
a pentru n 1, adic
a pentru
x > 0 avem
gn1 (x) = G0n1 (x) =
1
2(n1)/2 ((n
a c
a
Cum 2n = 2n1 + 21 rezult
gn (x) = gn1 (x) g1 (x) =
Zx
1)/2)
n3
2
gn1 (t)g1 (x t)dt =
e 2
2
n
( n1
)( 12 )
2
2
Zx
0
n3
2
e 2 .
(x t) 2 dt
t=x,d =xdt
17.8. OPERATII
n2
e 2 x 2
= n/2 n1
2 ( 2 )( 12 )
x2
Z1
n1
1
2
405
1
(1 ) 2 1 d =
n2
2
B( n1 , 1 )
e 2 x 2 1
= n/2 n1 2 1 2 = n n
2 ( 2 )( 2 )
2 2 ( 2 )
e
pentru c
a
( n1
)( 12 )
n1 1
2
, )=
.
2
2
( n2 )
Functia caracteristic
a a repartitiei chisq(n) este
B(
(t) = (1 2it) 2 .
Vom putea calcula momentele repartitiei hi p
atrat
Z
n
+r Z
n+2r
x
n
1
x=2t 2 2
1
x 2
e 2 dx = n n
t 2 +r1 et dt =
r = n n
2 2 ( 2 )
2 2 ( 2 )
0
=
In particular
1 =
2 =
2
n
n ( + r).
( 2 ) 2
2
n
n ( n2 )
(
+
1)
=
2
= n,
( n2 ) 2
2 ( n2 )
22 ( n2 + 1) n2 ( n2 )
n
22
(
+
2)
=
= n(n + 2).
( n2 ) 2
( n2 )
Rezult
a c
a
E(2n ) = n,
var(2n ) = 2n.
a c
a pentru n mic
Dac
a se fac graficele densit
atii de repartitie a lui 2n se constat
graficele au o coad
a spre dreapta, iar pentru n mare devin aproape simetrice. Uneori
aceste curbe se numesc curbele lui Pearson.
Fie acum variabilele U, V independente astfel c
a U norm(0, 1) si V chisq(n). Se
p
poate ar
ata c
a variabile T = UV = U Vn are densitatea
n
n+1
2 2
t
1 n+1
2 1 +
fn (x) =
.
n n2
n
Aceast
a repartitie se numeste repartitia Student cu n grade de libertate si se noteaz
a
cu t(n). Densitatea ei de repartitie este simetric
a n raport cu axa ordonatelor si deci
E(T ) = 0. Dispersia ei este var(T ) =
n
.
n2
Se poate ar
ata c
a pentru n > 30 practic
repartitia t(n) coincide cu repartitia normal

a standard norm(0, 1).
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
406
17.9
Estimatii punctuale
In multe cazuri functia de distributie a unei variabile aleatoare este necunoscut

a;
ea se determin
a pe baza rezultatelor observatiilor sau, cum se mai spune, pe baza unei
selectii sau a unui esantion.
Prin selectie sau esantion de volum n al variabilei aleatoare se ntelege o multime
de n observatii independente X1 , X2 , ..., Xn ale variabilei aleatoare , sau altfel spus, o
multime de n variabile aleatoare independente X1 , X2 , ..., Xn care au aceeasi functie de
repartitie F(x) ca si variabila aleatoare . Obtinerea rezultatelor x1 , x2 , ..., xn ale celor
n observatii independente se numeste sondaj. Pentru a nu complica notatia, de multe
ori vom nota tot prin X1 , X2 , ..., Xn si rezultatele celor n observatii. Conform acestei
conventii pna la efectuarea sondajului prin X1 , X2 , ..., Xn not
am cele n observatii ale
variabilei aleatoare , iar dup
a efectuarea sondajului acestea devin rezultatele observatiilor. Multimea tuturor observatiilor posibile ale variabilei aleatoare formeaz
a populatia
generala a variabilei aleatoare . Se mai spune c
a esantionul X1 , X2 , ..., Xn a fost extras
din populatia generala cu functia de repartitie F(x).
Pentru a determina functia de repartitie F(x), adic
a probabilitatea evenimentului
{ < x} vom ncerca s
a evalu
am aceast
a probabilitatea prin frecventa de realizare a
acestui eveniment. Fie X1 , X2 , ..., Xn o selectie de volum n a lui , x1 , x2 , ..., xn rezularul rezultatelor mai mici
tatele unui sondaj si x un num
ar real. Vom nota prin x num
ca x. Atunci
x
n
este frecventa de realizare a evenimentului { < x} sau functia empirica
de repartitie F n (x) =
x
n
a variabilei n selectia dat

a. Functia F n (x) are toate pro-
priet
atile unei veritabile functii de repartitie, fiind o functie n trepte. Pentru un x fixat
functia empiric
a de repartitie poate fi considerat
a ca o variabil
a aleatoare - frecventa
relativ
a n n realiz
ari a unui eveniment cu probabilitatea F(x).Valorile acestei variabile
fiind 0, n1 , n2 , ..., nn avem
n
M(F (x)) =
n
X
k
k=0
Cnk (F(x))k (1 F(x))nk = F(x).

p
Conform legii numerelor mari a lui Bernoulli, pentru x fixat F (x) F(x). Deci
pentru n mare avem o evaluare a functiei de repartitie F(x) a variabilei . Este ns
a
evident c
a procedeul este destul de incomod n practic
a.
17.9. ESTIMATII
PUNCTUALE
407
De multe ori, n practic

a se stie c
a functia de repartitie F(x) respectiv densitatea
de repartitie p(x) apartine unei anumite clase si c
a depinde de unul sau mai multi
parametri: F(x) = F (x, 1 , 2 , ..., k ), p(x) = p(x, 1 , 2 , ..., k ) si problema revine la
determinarea unor estimatii ale acestor parametri 1 (x1 , x2 , ..., xn ), 2 (x1 , x2 , ..., xn ), ...,
k (x1 , x2 , ..., xn ) pe baza rezultatelor x1 , x2 , ..., xn ale selectiei. Acestea se numesc estimatii punctuale ale parametrilor. Pn
a la realizarea sondajului functiile 1 (X1 , X2 , ..., Xn ),
2 (X1 , X2 , ..., Xn ), ..., k (X1 , X2 , ..., Xn ) sunt de fapt variabile aleatoare care depind de
selectie.
O functie oarecare T (X1 , X2 , ..., Xn ) care depinde de o selectie se numeste uneori
statistica. Cu aceast
a denumire, o estimatie punctual
a a unui parametru este o statistic
a
a c
arei valoare la realizarea sondajului d
a o aproximatie a parametrului. Evident, odat
a
determinat
a o estimatie a parametrului trebuie stabilit
a precizia acelei estimatii.
Dac
a este o variabil
a aleatoare cu valori discrete cu densitatea de repartitie p(x) =
p(x; ) atunci probabilitatea ca o selectie s
a ia valorile x1 , x2 , ..., xn este
p(X1 = x1 , X2 = x2 , ..., Xn = xn ) = p(x1 ; )p(x2 ; )...p(xn ; ) =
= L(x1 , x2 , ...xn ; ).
Dac
a este o variabil
a aleatoare continu
a cu densitatea de repartitie p(x) = p(x; )
atunci probabilitatea ca o selectie s
a ia valori cuprnse ntre x1 si x1 + dx1 , x2 si x2 + dx2 ,
... xn si xn + dxn este
p(x1 X1 x1 + dx1 , x2 X2 x2 + dx2 , ..., xn Xn xn + dxn ) =
= p(x1 ; )p(x2 ; )...p(xn ; )dx1 dx2 ...dxn = L(x1 , x2 , ...xn ; )dx1 dx2 ...dxn .
a mai sus se numeste functia de verosimilitate a selectiei.
Functia L(x1 , x2 , ...xn ; ) definit
Functia l(x1 , x2 , ...xn ; ) = lnL(x1 , x2 , ...xn ; ) se numeste functia de log-verosimilitate
a selectiei.
Definitia 1. O statistic
a T (X1 , X2 , ..., Xn ) se numeste suficienta pentru o variabil
a
aleatoare a c
arei repartitie depinde de un parametru (poate fi si un vector) dac
a toat
a
informatia referitoare la parametrul n selectia X1 , X2 , ..., Xn coincide cu informatia
referitoare la n statistica T (X1 , X2 , ..., Xn ), cu alte cuvinte
p(X1 = x1 , X2 = x2 , ..., Xn = xn |T (x1 , x2 ..., xn ) = t)
408
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
nu depinde de parametrul .
Are loc asa numita teorema de factorizare
Teorema 1. Statistica T (X1 , X2 , ..., Xn ) este suficient
a dac
a si numai dac
a exist
ao
functie g(t; ) si o functie h(x1 , x2 , ..., xn ) astfel c
a
L(x1 , x2 , ...xn ; ) = g(T (x1 , x2 , ..., xn ); )h(x1 , x2 , ..., xn ).
Exemplul 1. Fie binom(a, 02 ) unde 02 este dat si a este necunoscut. Functia de
verosimilitate este
L(x1 , x2 , ..., xn ; a) =
=
p
202
1
p
202
!n
!n
n
1 P
(x2i 2axi +a2 )
2
20
i=1
1
2
20
e
e
na2 2a
n
P
xi +
i=1
n
P
i=1
x2i
de unde rezult
a c
a o statistic
a suficient
a n raport cu parametrul a este suma selectiei
n
P
Xi sau orice alt
a functie depinznd de aceasta.
i=1
Exemplul 2. Dac
a norm(a0 , 2 ) cu a0 cunoscut si 2 necunoscut, din expresia
n
n
P
P
Xi
Xi2 sau
de mai sus result
a c
a o statistic
a suficient
a n raport cu 2 este 2a0
i=1
i=1
orice alt
a functie depinznd de aceasta.
Exemplul 3. Dac
a norm(a, 2 ) cu a si 2 necunoscuti atunci o statistic
a suficient
a
n
n
P
P
Xi , T2 =
Xi2 sau orice alt
pentru (a, 2 ) este (T1 , T2 ) cu T1 =
a functie vectorial
a
i=1
i=1
depinznd de aceasta.
Definitia 2: Estimatia (X1 , X2 , ..., Xn ) a parametrului se numeste corecta sau

nedeplasata dac
a media sa este egal
a cu valoarea parametrului , adic
a
E ( (X1 , X2 , ..., Xn )) = .
In caz contrar estimatia se numeste incorecta sau deplasata.
a dac
a
Estimatia (X1 , X2 , ..., Xn ) a parametrului este corect
E ( (X1 , X2 , ..., Xn )) =
=
(x1 , x2 , ..., xn )L(x1 , x2 , ..., xn ; )dx1 dx2 ....dxn =
Definitia 3: Estimatia corect

a (X1 , X2 , ..., Xn ) a parametrului este mai eficienta
a are loc relatia
dect estimatia (X1 , X2 , ..., Xn ) dac
E ( (X1 , X2 , ..., Xn ) )2 < E ( (X1 , X2 , ..., Xn ) )2 ,
17.9. ESTIMATII
PUNCTUALE
409
adic
a dac
a dispersia primeia este mai mic
a dect dispersia celei de-a doua.
Definitia 4: Dac
a multimea numerelor E ( (X1 , X2 , ..., Xn ) )2 are margine infe-
rioar
a n raport cu toate estimatiile posibile (X1 , X2 , ..., Xn ), acea estimatie pe care
se atinge acea margine inferioar
a se numeste estimatie eficienta.
Definitia 5: O estimatie (X1 , X2 , ..., Xn ) a parametrului pentru care are loc
relatia
lim
E ( (X1 , X2 , ..., Xn ) )2
=1
inf E ( (X1 , X2 , ..., Xn ) )2
se numeste estimatie asimptotic eficienta.

Definitia 6: O estimatie (X1 , X2 , ..., Xn ) a parametrului care tinde n probabilitate c
atre cnd n tinde c
atre infinit se numeste consistenta.
Conform legii numerelor mari
lim
X1 + X2 + ... + Xn
= E()
n
adic
a
X1 + X2 + ... + Xn
=X
n
este o estimatie consistent
a a lui E(). Evident ea este si o estimatie corect
a a lui E().
Aceast
a estimatie se numeste media selectiei.
S
a consider
am acum dispersia selectiei
1X
S =
(Xk X)2 .
n k=1
n
Notnd m = E() se poate scrie
S2 =
n
2
1 X
=
(Xk m) X m
n k=1
n
n
X
2
1X
2
n
2
=
(Xk m)
X m
(Xk m) +
X m =
n k=1
n
n
k=1
n

n
2
2
1X
(Xk m)2
X m n X m +
X m =
=
n k=1
n
n
n
2
1X
(Xk m)2 X m
n k=1
410
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
Conform legii numerelor mari,

1X
p
(Xk m)2 E( m)2 = 2 ().
n k=1
n
Al doilea termen tinde n probabilitate c

atre zero pentru c
a
p X m > = p X m > 0.
p
a dispersia selectiei este o estimatie consistent

a pentru
Rezult
a c
a S 2 2 (), adic
dispersia variabilei aleatoare. Cum

!
n
1
X
2
1
1
E S
E
(Xk m)2 E (X m)2 = n 2 2 =
=
n
n
n
k=1
=
n1 2
6= 2
n
rezult
a c
a dispersia selectiei este o estimatie incorect
a a dispersiei variabilei aleatoare.
Este ns
a evident c
a asa numita dispersie modificata a selectiei
2
n
1 X
S2 =
=
Xk X
n1
n 1 k=1
n
este o estimatie corect

a si consistent
a a dispersiei variabilei aleatoare.
Fie un parametru de care depinde functia de distributie F(x, ). Presupunem c
a
R
a ecuatia m1 () = z are solutie unic
a
este finit momentul m1 () = xdF(x, ) si c
pentru orice z. Media selectiei
X=
X1 + X2 + ... + Xn
n
este functie de valorile selectiei. Egalnd momentul teoretic cu momentul empiric

b a acestei ecuatii este o posibil
a estimatie a paraobtinem ecuatia m1 () = X. Solutia
metrului . Dac
a exist
a mai multi parametrii, atunci se vor egala mai multe momente
teoretice cu momentele corespunz
atoare ale selectiei. Aceast
a metod
a de determinare
a estimatiilor parametrilor se numeste metoda momentelor sau metoda lui K.Pearson.
Ea se bazeaz
a pe faptul ca momentele selectiei tind n probabilitate c
atre momentele
teoretice de acelasi ordin.
Exemplul 4. Se stie c
a variabila aleatoare este distribuit
a uniform ntr-un interval
[a, b] necunoscut. Fie (X1 , X2 , ..., Xn ) o selectie. Vrem s
a determin
am estimatiile punctuale a (X1 , X2 , ..., Xn ), b (X1 , X2 , ...., Xn ) pentru capetele intervalului a, b. Primele
17.9. ESTIMATII
PUNCTUALE
411
dou
a momente teoretice ale lui se vor egala cu momentele corespunz
atoare ale selectiei
a+b
1X
Xi ,
=
2
n i=1
n
a2 + ab + b2
1X 2
=
X
3
n i=1 i
n
din care deducem estimatiile punctuale
a = X S 3,
b = X + S 3,
cu notatiile de mai nainte.
Exemplul 5. Variabila aleatoare gamma(), adic
a are densitatea de repartitie
p(x) =
1
x1 ex , x
()
> 0. S
a gasim o estimatie punctual
a a parametrului de form
a
pe baza unei selectii prin metoda momentelor. Vom avea

M() =
Z
0
1X
1
x.x1 ex dx = =
Xi = X,
()
n i=1
n
deci estimatia este = X.

O alt
a metod
a de determinare a estimatiilor punctuale ale parametrilor se bazeaz
a
pe faptul c
a se alege estimatia pentru care probabilitatea de realizare a selectiei
X1 , X2 , ..., Xn s
a fie maxim
a. Cum probabilitatea de realizare a selectiei este verosimiltatea L(X1 , X2 , ..., Xn , ), o asemenea estimatie se numeste estimatie de verosimilitate
maxima (EVM).
Estimatia de verosimilitate maxim
a se obtine din rezolvarea ecuatiei
L(X1 , X2 , ..., Xn , )
=0
sau a ecuatiei uneori mai simple

ln L(X1 , X2 , ..., Xn , )
= 0.
In cazul mai multor parametri conditia de verosimilitate maxim

a contine attea
ecuatii cti parametri.
Se poate ar
ata c
a n metoda verosimilit
atii maxime
412
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
ecuatia obtinut
a are o solutie care este o estimatie consistent
a pentru ;
solutia este distribuit
a la limit
a asimptotic normal, adic
a pentru o normare corespunz
atoare distributia limit
a este normal
a;
dac
a pentru exist
a o estimatie eficient
a, atunci metoda verosimilit
atii maxime
d
a aceast
a estimatie.
In leg
atur
a cu ultima proprietate are loc asa numita teorem
a a lui Rao-Cramer:
a eficient
a a parametrului
Teorema 2. Dac
a (X1 , X2 , ..., Xn ) este o estimatie corect
din densitatea de repartitie p(x, ) a variabilei aleatoare atunci dispersia sa este
var( (X1 , X2 , ..., Xn ) =
1
In
unde In este informatia lui Fisher dat

a de
"
2
2 #
ln p(, )
ln p(, )
= nM
In = nM
2
sau
In = n
ln p(x, )
p(x, )dx.
In cazul variabilelor discrete integrala se nlocuieste prin seria corespunz

atoare.
Exemplul 6. Se repet
a de n ori o experienta cu dou
a rezultate posibile: succesul cu
probabilitatea necunoscut
a p si insuccesul cu probabilitatea q = 1 p. Succesul apare
de m ori. Functia de verosimilitate este
L(X1 , X2 , ..., Xn , p) = pm (1 p)nm ,
l(X1 , X2 , ..., Xn , p) = m ln p + (n m) ln(1 p).
Vom putea scrie
l
m nm
=
= 0.
p
p
1p
Obtinem astfel estimatia de verosimilitate maxim

a pentru probabilitatea p: p (X1 , X2 , ..., Xn )
=
m
,
n
adic
a tocmai frecventa de realizare a succesului n cele n repet
ari. Acest
a frecventa
) = p, este o estimatie consistent

este o estimatie nedeplasat
a a lui p pentru c
a E( m
a
n
pentru c
a dup
a legea numerelor mare a lui Bernoulli avem
m
n
p cnd n . In plus
17.9. ESTIMATII
PUNCTUALE
413
dup
a legea lui Moivre-Laplace, frecventa este o estimatie asimptotic normal
a. Avem
succesiv
m
1
pq
) = 2 var(m) = 2 ,
n
n
n
m m nm
p(m, p) = Cn p q
var(
Deci
ln p(m, p) = ln Cnm + n ln p + (n m) ln(1 p),

m n m 2 ln p
m
ln p
nm
=
,
=
p
p
1p
p2
p2 (1 p)2
In
nm
Cnm pm qnm =
= n
+
2
2
p
(1
p)
=0
np
n2
n
np
=
,
+
= n
p2
q2
q2
pq
)=
adic
a se verific
a var( m
n
n
X
m
1
In
si deci frecventa relativ

a este o estimatie eficient
a.
Exemplul 7. Pentru a obtine estimatii ale parametrilor a si din legea normal

a
scriem functia de verosimilitate
de unde
1
L(X, X, ...., X, a, ) =
n e
2
1
2 2
n
X
i=1
(Xi a)2
n
n
n
1 X
2
(Xi a)2 .
l = ln L = ln(2) ln 2
2
2
2 i=1
Derivnd n raport cu a si cu 2 obtinem sistemul
n
1 X
(Xi a) = 0,
2 i=1
n
n
1 X
(Xi a)2 = 0,
2+ 4
2
2 i=1
de unde obtinem estimatiile de verosimilitate maxim

a
a = b
a(X1 , X2 , ..., Xn ) = X =
b2 (X1 , X2 , ..., Xn ) =
2 =
X1 + X2 + ... + Xn
,
n
2
1 X
Xi X = S 2 .
n i=1
n
Acestea coincid cu estimatiile obtinute prin metoda momentelor. Asa cum s-a spus,
ambele sunt consistente, prima este nedeplasat
a, a doua este deplasat
a.
414
17.10
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
Intervale de ncredere
A stabili un interval de ncredere pentru parametrul nsemn

a s
a determin
am dou
a
statistici 1 (X1 , X2 , ..., Xn , ), 2 (X1 , X2 , ..., Xn , ) asfel nct
p(1 (X1 , X2 , ..., Xn , ) < < 2 (X1 , X2 , ..., Xn , )) = 1 .
Num
arul 1 se numeste coeficient de ncredere si se exprim
a uneori n procente de
(1 )100. Num
arul sau 100% se numeste nivel de semnificatie sau eroarea cu care
se determina intervalul de ncredere. Intervalul de ncredere este aleator de la o selectie
la alta, dar dup
a realizarea unui sondaj capetele intervalului au valori determinate.
Se poate stabili un interval de ncredere pentru parametrul dac
a exist
a o statistic
a T (X1 , X2 , ..., Xn , ) continu
a si monoton
a n si c
arei densitate de probabilitate nu depinde de . In adev
ar dac
a presupunem c
a statistica T (X1 , X2 , ..., Xn , )
este cresc
atoare n functie de si P (x) , Q(p) sunt functia cumulativ
a de probabilitate respectiv functia invers
a cumulativ
a si p1 , p2 sunt dou
a numere, atunci relatia
p(T (X1 , X2 , ..., Xn , ) t1 ) p1 este echivalent
a cu relatia 1 (X, X, ..., X, t1 )
unde t1 = Q(p1 ) si 1 (X, X, ..., X, t1 ) este solutia ecuatiei n : T (X1 , X2 , ..., Xn , ) =
t1 . La fel relatia p(T (X1 , X2 , ..., Xn , ) t2 ) p2 este echivalent
a cu relatia
2 (X1 , X2 , ..., Xn , t2 ) unde t2 = Q(p2 ) si 2 (X1 , X2 , ..., Xn , t2 ) este solutia ecuatiei n
: T (X1 , X2 , ..., Xn , ) = t2 . Atunci relatia
p(t1 T (X1 , X2 , ..., Xn , ) t2 ) = p2 p1
este echivalent
a cu relatia
1 (X1 , X2 , ..., Xn , t1 ) 2 (X1 , X2 , ..., Xn , t1 ).
asim un interval de ncredere pentru parametru cu nivelul
Alegnd p2 p1 = 1 g
de semnificatie .
Statistica T (X1 , X2 , ..., Xn , ) se poate determina prin asa numitul principiu al raportului de verosimilitate. S
a presupunem c
a functia de repartitie a populatiei depinde
de un singur parametru . Consider
am raportul
r(X1 , X2 , ..., Xn ; ) =
L(X1 , X2 , ..., Xn ; )
,
max L(X1 , X2 , ..., Xn ; )
17.10. INTERVALE DE NCREDERE
415
L(X1 , X2 , ..., Xn ; ) fiind functia de verosimilitate. Maximul de la numitor se atinge

pentru estimatia lui de verosimilitate maxim
a . Este evident c
a valoarea raportului
este cuprins
a ntre 0 si 1. Cu ct acest raport este mai apropiat de 1 cu att este valoarea
lui este mai apropiat
a de . Deci vom putea g
asi intervale de ncredere scriind
p(r(X1 , X2 , ..., Xn ; ) > c) = 1 .
Exemplul 1. Interval de ncredere pentru media unei variabile aleatoare norm(a, 0 )
cu 0 cunoscut.
Functia de verosimilitate este
L=
p
202
de unde functia de log-verosimilitate
l = n ln
Cum
p
202
!n
1
2
20
(Xi a)2
1 X
(Xi a)2 .
202
1 X
l
= 2
(Xi a) = 0
m 0
rezult
a c
a estimatia de verosimilitate maxim
a a lui a este
a = X =
X1 + X2 + ... + Xn
.
n
Valoarea functiei de verosimilitate pe aceasta este

!n
P
12 (Xi X)2
1
20
e
L = p
202
si deci
r=
12 [
L
20
=
e
L
P
(Xi a)2 (Xi X)2 ]
=e
1
2
2 (Xa) n
20
Inegalitatea r > c este echivalent

a cu inegalitatea

(X a) n p
< 2 ln c = c0
0
Statistica
(X a) n
T (X1 , X2 , ..., Xn , a) =
norm(0, 1)
0
este o variabil
a normal
a standard. Ea este descresc
atoare n a.
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
416
Vom avea

(X a) n
0
0
0
1 = p
< c = pnorm(c , 0, 1) pnorm(c , 0, 1) =
0
= 1 + 2pnorm(c0 , 0, 1)
adic
a pnorm(c0 , 0, 1) = 1
a intervalul de
sau c0 = qnorm(1 2 , 0, 1). Rezult
ncredere
0
0
X qnorm(1 , 0, 1) a X + qnorm(1 , 0, 1).
2
2
n
n
Exemplul 2. Interval de ncredere pentru media unei variabile aleatoare normale
norm(a, ) cnd nu se cunoaste .
Vom considera raportul
max L(X1 , X2 , ..., Xn ; a, )
r=
max L(X1 , X2 , ..., Xn ; a, )
a,
Se g
aseste
n/2
P
(Xi X)2
.
r= P
(Xi a)2
Inegalitatea r > c este echivalent

a cu inegalit
atile
P
2/n
(Xi a)2
1
<
P
c
(Xi X)2
sau
P
2/n
(Xi X)2 + n(X a)2
1
<
P
2
c
(Xi X)
sau
sau
Am notat
(n 1)n(X a)2
< (n 1)
P
(Xi X)2
1
c
2/n
v

!
u
2/n
u
a
1
< t(n 1)
n1
1 = c0 .
S
c
P
(Xi X)2
S =
n
2
dispersia de selectie.
17.10. INTERVALE DE NCREDERE
417
Se poate ar
ata c
a variabila V = nS
are o repartitie chisq(n 1). Ar trebui s
a se
2
P
nteleag
a acest lucru din cauz
a c
a (Xi X) = 0. Variabila U = Xa
satisface relatiile
E(U) = 0, cov(U) = 1 adic

a U norm(0, 1). Deci variabila
r
n1
X a
X a
T =U
= n1
n n 1
=
V
S
nS
este de tipul t(n 1) cu densitatea de repartitie dt(x, n 1), cu functia cumulativ

a
pt(x, n 1) si cu functia invers
a cumulativ
a este qt(p, n 1).
Avem
a
0
< c = pt(c0 , n 1) pt(c0 , n 1) =
1 = p n 1
S
= 1 + 2pt(c0 , n 1)
si deci 1
= pt(c0 ) sau c0 = qt(1 2 ). Rezult

a intervalul de ncredere
S
X
qt(1 , n 1) a X +
qt(1 , n 1)
2
2
n1
n1
Exemplul 3. Interval de ncredere pentru dispersia 2 a unei variabile norm(a, ).
Am v
azut c
a statistica
(n 1)S 2
=
T =
2
P
(Xi X)2
chisq(n 1)
2
este o variabil
a aleatoare de asa numitul tip hi-patrat cu n-1 grade de libertate. Densitatea de repartitie a acestei variabile este
x x n1
1
2
, x > 0.
dchisq(x, n 1) =
n1 exp( )
2 2
2( 2 )
Functia cumulativ
a este pchisq(x, n1), iar functia invers
a cumulativ
a este qchisq(p, n
1).
Procednd ca mai sus g
asim intervalul de ncredere
(n 1)S 2
(n 1)S 2
< 2 <
t2
t1
unde
t1 = qchisq( , n 1),
2
t2 = qchisq(1 , n 1).
2
418
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
Exemplul 4. Interval de ncredere pentru parametrul pentru exp( 1 ). Se arat

a
c
a n cazul unei selectii a unei asemenea variabile, statistica
2X
Xk chisq(2n),
k=1
n
T =
este de tipul hi-p

atrat cu 2n grade de libertate. Rezult
a intervalul de ncredere
2
n
P
k=1
t2
Xk
2
<<
n
P
Xk
k=1
t1
unde
t2 = qchisq(1 , 2n),
2
t1 = qchisq( , 2n).
2
17.10.1
1. O selectie de volum n = 20 a unei variabile normale despre care se stie c

a are
= 2 d
a determin
am un interval de ncredere pentru
a o medie de selectie X = 4.2. S
media variabilei cu coeficientul de ncredere 95%.
R. Avem = 0.05. G
asim t = qnorm(1 0.025, 0, 1) = 1.96. X t n = 3.323,
X + t n = 5.077. Deci pentru media variabilei se poate lua orice valoare din intervalul
(3.323, 5.077) cu o probabilitate foarte mare egal
a cu 0.95.
2. O selectie de volum n = 10 ale unei populatii normale este
3.1, 3.3, 2.9, 3.3, 3.1, 3.2, 2.9, 2.9, 3.1, 3.2.
S
a se g
aseasc
a un interval de ncredere pentru media acestei populatii la un nivel de 2%.
R. Avem
mean(X) = 3.1, var(X) = 0.022, S =
p
var(X) = 0.148,
S
mean(X) qt(1 0.01, 9)
= 2.961,
N 1
S
mean(X) + qt(1 0.01, 9)
= 3.239.
N 1
Deci g
asim intervalul de ncredere (2.961, 3.239) la nivelul de semnificatie de 2%.
17.11. VERIFICAREA IPOTEZELOR STATISTICE
419
3. Cu datele din exercitiul precedent s

a se determine un interval de ncredere pentru
2 cu nivelul de semnificatie de 2%.
R. Avem
t2 = qchisq(1 0.01, 9) = 21.666, t1 = qchisq(0.01, 9) = 2.088,
(n1)S 2
t1
= 0.105369,
(n1)S 2
t2
= 0.010154.
Deci g
asim intervalul de ncredere (0.010154, 0.105369).
4. Timpul de functionare pna la defectare al unor dispozitive electronice are o
asoar
a timpul de functionare pn
a la defectare a 12
repartitie exponential
a exp( 1 ). Se m
n
P
Xk = 800 ore. S
astfel de dispozitive si se g
aseste durata lor total
a de functionare
a se
k=1
determine cu un nivel de semnificatie de 10% un interval de ncredere pentru parametrul

repartitiei.
Cum
t1 = qchisq(0.05, 24) = 13.848, t2 = qchisq(1 0.05, 24) = 36.415,
1600
t2
= 43.938,
1600
t1
= 115.537,
rezult
a intervalul de ncredere (43.938,115.537).
17.11
Verificarea ipotezelor statistice
Fie o variabil
a aleatoare cu functia de repartitie F (x; ) unde este un parametru
scalar sau vectorial care apartine unei multimi . Vom numi ipoteza statistica orice
presupunere privind functia de repartitie. Metodele de verificare a ipotezelor statistice
se vor numi teste statistice.
a
Fie 0 , 1 o partitie a multimii , adic
a = 0 1 , 0 1 = . O ipotez
statistic
a poate fi ipoteza c
a parametrul apartine multimii 0 , 0 . Aceasta se
noteaz
a H0 : 0 si se numeste ipoteza nula. Ipoteza H1 : 1 se numeste
ipoteza alternativa. Cauza separ
arii ipotezei nule este aceea c
a n mod obisnuit aceasta
este o afirmatie care n problema dat
a este mai important s
a fie respins
a dect admis
a.
Respingerea unei ipoteze se face pe baza principiului c
a o ipotez
a trebuie respins
a dac
a
exist
a un exemplu care o contrazice, dar nu este obligatoriu s
a fie admis
a dac
a nu exist
a
un asemenea exemplu. Vom spune c
a o ipotez
a este acceptat
a dac
a nu exist
a motive ca
ea s
a fie respins
a.
420
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
Fie S multimea valorilor variabilei aleatoare . Atunci S n este multimea valorilor

selectiilor de volum n din populatia variabilei aleatoare . O submultime Dc a lui S n se
numeste regiune critica pentru ipoteza H0 dac
a decidem s
a respingem ipoteza H0 cnd
valorile unei selectii cad n multimea Dc si accept
am ipoteza H0 dac
a valorile selectiei
a g
asirea unei statistici
nu apartin multimii Dc . In mod obisnuit un test statistic nseamn
T (X1 , X2 , ..., Xn ) astfel nct dac
a selectia X1 , X2 , ..., Xn apartine regiunii critice atunci
si numai atunci valorile statisticii apartin unei anumite multimi. S
i aceast
a multime
poate fi numit
a regiune critic
a. Statistica T (X1 , X2 , ..., Xn ) se numeste statistica testului.
Verificarea ipotezelor statistice f
acndu-se pe baza selectiilor aleatoare exist
a riscul
aparitiilor erorilor. Pentru un test bazat pe o regiune critic
a Dc exist
a eroarea de prima
speta care const
a n respingerea ipotezei H0 cu toate c
a ea este adev
arat
a si eroarea de
a doua speta care const
a n acceptarea ipotezei H0 desi ea este fals
a. Aceste erori pot fi
evaluate prin probabilit
atile lor
= prob(respinge H0 cand H0 este adevarat
a),
= prob(accept
a H0 cand H0 este f alsa.
Evident, trebuie s
a avem , ct mai mici posibile. Putem scrie
and H0 este f alsa),
1 = prob(accepta H0 c
1 = prob(respinge H0 c
and H0 este f alsa).
Acestea ar trebui s
a fie ct mai mari. Dar nu este posibil s
a facem simultan ct mai
mici si si .
Este clar c
a putem scrie
arata),
= prob((X1 , X2 , ..., Xn ) Dc cand H0 este adev
1 = prob((X1 , X2 , ..., Xn ) Dc c
and H1 este adevarat
a).
Probabilitatea 1 se numeste coeficient de ncredere, se numeste nivel de semnificatie, iar probabilitatea 1 se numeste puterea de testare.
O ipotez
a statistic
a H0 se numeste simpla dac
a multimea 0 este compus
a dintr-un
singur punct. O ipotez
a se numeste compusa dac
a nu este simpl
a.
421
Are loc lema lui Neyman-Pearson.

Lema lui Neyman-Pearson. Dac
a H0 : = 0 este o ipotez
a simpl
a cu alternativa
simpl
a H1 : = 1 atunci exist
a o cea mai buna regiune critica Dc de nivel definit
a
prin
L(X1 , X2 , ..., Xn ; 0 )
=
(X1 , X2 , ..., Xn )|
< c ,
L(X1 , X2 , ..., Xn ; 1
prob((X1 , X2 , ..., Xn ) Dc |0 ) =
Dc
astfel nct oricare ar fi regiunea critic

a Dc de nivel
prob((X1 , X2 , ..., Xn ) Dc ) =
are loc relatia
prob((X1 , X2 , ..., Xn ) Dc |1 ) prob((X1 , X2 , ..., Xn ) Dc |1 ).
Observatie. Este evident c
a dac
a raportul
L(X1 ,X2 ,...,Xn ;0 )

L(X1 ,X2 ,...,Xn ;1
dintre verosimilitatea se-
lectiei conditionat
a de = 0 si verosimilitatea selectiei conditionat
a de = 1 este
mic atunci suntem ndrept
atiti s
a respingem ipoteza H0 .
In adev
ar fie C = Dc Dc , A = Dc \C, B = Dc \C. Avem
prob(A|0 ) = prob(B|0 ),
prob(A|0 ) cprob(A|1 ),
prob(B|0 ) cprob(B|1 ).
Rezult
a
prob(Dc |1 ) = prob(A|1 ) + prob(B|1 )
1
prob(A|0 ) + prob(C|1 )
c
1
prob(B|0 ) + prob(C|1 ) prob(B|1 ) + prob(C|1 ) =
c
= prob(Dc |1 ),

Exemplul 1. Fie norm(0, 2 ) cu ipoteza H0 : = 0 contra ipoteza H1 : = 1 .
Cea mai bun
a regiune criti`ca este definit
a de
!
n
n
n
X
X
1
1
1
exp
Xi2 + 2
Xi2 < c
2
0
20 i=1
21 i=1
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
422
sau
n
X
Xi2
i=1
sau dac
a 1 < 0
n
X
Xi2
i=1
1
02
Pn
i=1
1
1
212 202
< c n ln
1
0
1
1
1
< c n ln
= c0
0
212 202
sau nc
a
Cum
n
1
1 X 2
Xi < 2 c0 .
2
0 i=1
0
Xi2 chisq(n) rezult

a c
a nivelul de semnificatie este
= pchisq
1 0
c , n
02
de unde constanta c0 este dat

a de relatia
1 0
c = qchisq(, n).
02
Deci regiunea de acceptare a ipotezei H0 : = 0 la nivelul de semnificatie este
n
X
i=1
Xi2 c0
In cazul 1 > 0 se schimb

a sensul inegalit
atii.
Exemplul 2. Fie norm(a, 02 ) cu 0 cunoscut. Consider
am ipoteza simpl
a H0 :
a = a0 contra ipoteza ipoteza simpl
a cea mai
a H1 : a = a1 cu a1 > a0 . Regiunea critic
bun
a este dat
a de relatia
n
!!
n
X
1 X
2
2
exp
< c
(Xi a0 )
(Xi a1 )
202 i=1
i=1
sau
exp
(a1 a0 )
202
sau
Dar X norm(a,
n
X
i=1
Xi a0 a1
!!
< c
1X
X=
Xi > c0 .
n i=1
n
02
)
n
si
n(Xa)
0
norm(0, 1) si regiunea critic

a este dat
a de
n(X a0 )
n(c0 a0 )
>
0
0
423
de unde nivelul de semnificatie este
n(c0 a0 )
= 1 pnorm(
, 0, 1)
0
sau
n(c0 a0 )
= qnorm(1 , 0, 1)
0
sau
0
c0 = a0 + qnorm(1 , 0, 1)
n
Regiunea de acceptare a ipotezei H0 la nivelul de semnificatie este
X c0 .
Exemplul 3. Fie binom(m, p). Fie ipoteza simpl
a H0 : p = p0 contra ipoteza
a cea mai bun
a este dat
a de
simpl
a H1 : p = p1 cu p1 < p0 . Regiunea critic
!
n
p0
1 p0
1 p0 X
exp
ln ln
< c
Xi + nm ln
p1
1 p1 i=1
1 p1
sau
T =
n
X
Xi > c0
i=1
Cum T binom(nm, p) rezult

a c
a nivelul de semnificatie este dat de
= 1 pbinom(c0 , nm, p0 )
de unde constanta c0 este
c0 = qbinom(1 , nm, p0 ).
Regiunea de acceptare a ipotezei H0 la nivelul de semnificatie este
T =
n
X
i=1
Xi c0 .
Cnd ipoteza H0 : 0 este compus

a contra alternativei compuse H1 : 1 =
\0 , o regiune critic
a Dc de nivel cel mult , adic
a prob(Dc | 0 ) , se numeste
regiune critica uniform cea mai buna dac
a oricare ar fi regiunea critic
a Dc de nivel cel
mult are lor relatia prob(Dc | 1 ) prob(Dc | 1 ).
Testul uniform cel mai bun (cel mai puternic) nu exist
a ntotdeauna.
424
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
Exemplul 4. Fie norm(a, 1) si ipoteza H0 : a = a0 contra ipoteza H1 : a > a0 .

Regiunea de respingere va fi dat
a de
1X
1X
2
2
exp
(Xi a0 ) +
(Xi a) =
2
2
a0 + a
= exp n(a0 a)(X
) < c
2
sau
X > c0
Multimea
Dc = (X1 , X2 , ..., Xn )|X > c0
va fi regiunea critic
a uniform cea mai bun
a dac
a alegem constanta c0 din conditia
prob(Dc |a = a0 ) =
adic
a
1
c0 = a0 + qnorm(1 , 0, 1).
n
aseam
Dac
a contra ipotezei H0 luam ipoteza H1 : a 6= a0 atunci pentru a > a0 g
regiunea critic
a
1
X > a0 + qnorm(1 , 0, 1),
n
aseam regiunea critic
a
iar pentru a < a0 g
1
X < a0 qnorm(1 , 0, 1),
n
adic
a nu putem g
asi o regiune critic
a n cazul alternativei H1 :
a 6= a0 .
In situatia n care nu exist
a o regiune critic
a, cum a fost mai
sus, ar trebui redefinit ce ntelegem prin cea mai bun
a regiune regiune critic
a. Aceasta
nefiind un lucru simplu ne limit
am numai a prezenta o metod
a care d
a un test usor de
aplicat.
O metod
a larg utilizat
a pentru verificarea ipotezelor statistice este testul raportului
de verosimilitate
max L(X1 , X2 , ..., Xn ; )

r(X1 , X2 , ..., Xn ) =
max L(X1 , X2 , ..., Xn ; )
425
Se caut
a regiunea de respingere Dc ca determinat
a de relatia
r(X1 , X2 , ..., Xn ) < c
unde constanta c se determin
a din nivelul de semnificatie
prob((X1 , X2 , ..., Xn ) Dc | 0 ) = .
Se poate ar
ata ca variabila 2 ln r(X1 , X2 , ..., Xn ) tinde n repartitie pentru n
c
atre o variabil
a repartizat
a chisq(r) unde r este diferenta ntre num
arul de dimensiuni
al multimii si num
arul de dimensiuni al multimii 0 .
Exemplul 5. Fie norm(a, 02 ) si ipoteza H0 : a = a0 contra ipoteza H1 : a 6= a0 .
Presupunem 02 cunoscut. Fie (X1 , X2 , ..., Xn ) o selectie din populatia variabilei . Se stie
n
P
Xi este estimatia de verosimilitate maxim
c
a media de selectie X = n1
a a parametrului
i=1
a. Raportul de verosimilitate este
n
P
1
2
exp 22 (Xi a0 )
0
n
i=1
2
= exp 2 (X a0 )
r(X1 , X2 , ..., Xn ) =
n
P
20
1
2
exp 22 (Xi X)
0
i=1
si deci
ln r(X1 , X2 , ..., Xn ) =
n
(X a0 )2 .
202
Regiunea de respingere a ipotezei H0 este

n
(X a0 )2 > 2 ln c
2
0
unde
n
(X a0 )2 > 2 ln c
prob
2
0
sau
prob (chisq(1) > 2 ln c) = 1 prob(chisq(1) < 2 ln c) =
sau
2 ln c = qchisq(1 , 1).
Puteam scrie si
p
n
|X a0 | > 2 ln c
0
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
426
sau
p
p
prob norm(0, 1) < 2 ln c + prob norm(0, 1) > 2 ln c = 1
prob(norm(0, 1) <
sau
p
p
2 ln c) 1 + prob(norm(0, 1) < 2 ln c) = 1
prob(norm(0, 1) <
adic
a
2 ln c) = 1
2
2 ln c = qnorm(1 , 0, 1).
2
Exemplul 6. Fie norm(a, 2 ) si ipoteza H0 : a = a0 contra ipoteza H1 : a 6= a0 .

Se presupune necunoscut. In acest caz avem
= {(a, 2 )|a R, R}
0 = {(a0 , 2 )| R}
Estimatiile de maxim
a verosimilitate ale lui a si 2 n multimea sunt
1X
X =
Xi ,
n i=1
n
1X
(Xi X)2
n i=1
n
S2 =
iar n multimea 0 sunt
Sb2
a0 ,
n
1X
=
(Xi a0 )2 .
n n=1
Raportul de verosimilitate va fi
n
n
P
1
1
2
n
exp 2Sb2 (Xi a0 )
Sb
S
i=1
=
=
r =
n
1 n
P
b
S
1
2
exp 2S 2 (Xi X)
S
i=1
n
P
n/2
i=1(Xi X)
=
n
P
(Xi a0 )2
i=1
n/2
T2
=
1+
n1
n/2
n(X a0 )2
1
+
=
n
P
(Xi X)2
i=1

17.12. TESTE DE CONCORDANT
A
427
unde variabila aleatoare

(n 1)(X a0 )
S
este de tipul Student cu n 1 grade de libertate t(n 1). Regiunea de respingere va fi
T =
Dc = {(X1 , X2 , ..., Xn )||T | > c}

unde
pt(c, n 1) 1 + pt(c, n 1) = 1
sau
, n 1).
2
Dac
a drept ipotez
a alternativ
a consider
am ipoteza H1 : a < a0 atunci regiunea
c = qt(1
critic
a pentru ipoteza nul
a H0 este
Dc = {(X1 , X2 , ..., Xn )|T < c}
unde
pt(c, n 1) =
sau
c = qt(, n 1).
a pentru ipoteza nul
a H0 este
In cazul ipotezei alternative H1 : a > a0 regiunea critic
Dc = {(X1 , X2 , ..., Xn )|T > c}
unde
1 pt(c, n 1) =
sau
c = qt(1 , n 1).
17.12
Teste de concordanta
Ipotezele statistice din paragraful precedent se refereau la parametrii repartitiei variabilei aleatoare . Testele prin care se verific
a aceste ipoteze se numesc teste parametrice. Exist
a situatii cnd este necesar
a testarea unei ipoteze referitoare chiar la functia
de repartitie F(x) = p( < x), adic
a avem ca ipotez
a nul
a ipoteza H0 : F(x) = F (x)
cu F (x) o functie dat
a contra alternativei H1 : F(x) 6= F (x).
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
428
17.12.1
1. Criteriul de concordanta
atrat
hi p
Pentru a estima concordanta ntre repartitia datelor de selectie cu repartitia presupus

a se consider
a o partitie a intervalului [A, B] al valorilor posibile ale variabilei dat
a
de A = t0 < t1 < t2 < ... < tr1 < tr = B. Obtinem astfel r subintervale I1 , I2 , ..., Ir .
Probabilitatea ca variabila aleatoare s
a ia valori n subintervalul Ik este
pk = p( Ik ) = F (tk ) F (tk1 ).
Dup
a realizarea selectiei not
am cu nk num
arul elementelor selectiei de volum n care
r
P
nk = n. Este de asteptat ca valoarea lui nk s
cad n subintervalul Ik .
a fie egal
a cu
k=1
npk . Drept m
asur
a a abaterii repartitiei selectiei de la repartitia ipotetic
a este normal
s
a lu
am statistica
2
X =
r
X
(nk npk )2
k=1
npk
atre o variabil
a chisq(r 1).
Pentru n statistica X 2 tinde n repartitie c
a cad
a n I1 , n2 elemente s
a
In adev
ar probabilitatea ca n1 elemente ale selectiei s
cad
a n I2 , etc, nr elemente s
a cad
a n Ir este
r
n! Y nk
P = Q
pk .
r
nk ! k=1
k=1
Dac
a consider
am r variabile aleatoare independente
1 pois(np1 ), 2 pois(np2 ), ..., r pois(npr )

atunci
p(1 = n1 , 2 = n2 , ..., r = nr ) =
r
Y
(npk )nk
k=1
= en nn
r
Y
pnk
k
nk !
k=1
nk !
enpk =
Variabila = 1 + 2 + ... + r pois(np1 + np2 + ... + npr ) = pois(n) si deci

nn n
p( = n) =
e .
n!
Rezult
a
p(1 = n1 , 2 = n2 , ..., r = nr | = n) =
=
r
n! Y nk
pk = P
r
Q
nk ! k=1
k=1
p(1 = n1 , 2 = n2 , ..., r = nr )
=
p( = n)

A
429
adic
a situatia noastr
a poate fi descris
a fie prin repartitia polinomial
a fie prin r variabile aleatoare repartizate Poisson cu valorile medii si dispersiile egale cu npk . In locul
variabilelor nk consider
am redusele lor
uk =
nk npk
npk
care au media nul

a si dispersia egal
a cu unitatea. Dup
a teorema limit
a central
a variabilele uk tind c
atre variabile repartizate normal standard. Atunci statistica
X2 =
r
X
(nk npk )2
npk
k=1
r
X
u2k
k=1
suma a r p
atrate de variabile repartizate normal standard cu conditia suplimentar
a
r
r
r
X
X
X
npk uk =
nk
npk = 0
k=1
k=1
k=1
va tinde c
atre o variabil
a repartizat
a chisq(r 1).
Regiunea critic
a a ipotezei nule H0 va fi
unde
Dc = (X1 , X2 , ..., Xn )|X 2 > c

= prob(X 2 > c) = 1 pchisq(c, r 1)
sau
c = qchisq(1 , r 1).
Pn
a acum am presupus c
a repartitia este complet specificat
a. Dac
a repartitia depinde de p parametri 1 , 2 , ..., p atunci probabilit
atile pk vor fi functii de acesti parametri pk (1 , 2 , ..., p ). Functia de verosimilitate va fi
r
n! Y
L(1 , 2 , ..., p ) = Q
pk (1 , 2 , ..., p )nk
r
nk ! k=1
k=1
si pentru determinarea estimatiilor parametrilor vom avea sistemul de ecuatii

X nk pk (1 , 2 , ..., p )
l
=
= 0, i = 1, 2, ..., p.
i
p
k
i
k=1
r
Aceste relatii impun deci p conditii si deci statistica

X2 =
r
X
(nk npk (1 , 2 , ..., p ))2
k=1
npk
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
430
va tinde c
atre o variabil
a repartizat
a chisq(r p 1).
Din punct de vedere practic testul hi p
atrat este simplu de aplicat dar trebuie s
a se
tin
a seam
a de unele recomand
ari:
fiecare interval s
a contin
a cel putin 5 elemente ale selectiei;
unii recomand
a ca num
arul r de intervale s
a fie dat de relatia r 1 + 3.332lg(n),
altii recomand
a r 4[0.75(n 1)2 ]1/5 , altii recomand
a pentru valori moderate ale
n
lui n r 5 .
17.12.2
2. Testul de concordanta
al lui Kolmogorov
Testul de concordanta al lui Kolmogorov pentru ipoteza H0 : F(x) = F (x) contra

ipoteza H1 : F(x) 6= F (x), cu F (x) functie continu
a, se bazeaz
a repartitia variabilei
dn =max |F (x) Fn (x)|
xR
unde Fn (x) este functia de repartitie de selectie

Fn (x) =
nx X ni
=
.
n
n
i<x
Se demonstreaz
a c
a
prob(dn > cn ) =
implic
a
cn =
n
unde se afl
a din tabele speciale din care d
am numai valorile mai folosite
0.5
0.1
0.05
0.01
0.826 1.224 1.358 1.627

Ipoteza H0 se respinge dac
a dn >
17.12.3
.
n
1. Se fac 100 observatii independente asupra variabile aleatoare . Valorile obtinute

sunt cuprinse ntre 0 si 1 astfel nct dac
a not
am cu ni num
arul valorilor mai mici dect

A
431
pi = 0.1i, i = 1, 2, ..., 10 acestea sunt

7 24 30 34 45 60 69 80 94 100.
S
a se verifice cu nivelul de semnificatie = 0.05 dac
a variabila unif (0, 1).
R. Dac
a aplic
am testul hi p
atrat avem
2
X =
10
X
(ni 100pi )2
100pi
i=1
= 3.392.
Pe de alt
a parte qchisq(0.95, 9) = 16.919 si deci accept
am ipoteza c
a unif (0, 1).
Dac
a aplic
am testul lui Kolmogorov obtinem pentru |F (0.1i)
ni
|
n
valorile
0.03 0.04 0 0.06 0.05 0 0.01 0 0.04 0

adic
a d100 = 0.06. Cum
0.05
100
1.358
10
= 0.1358 result
a c
a si acum ipoteza se accept
a.
Datele au fost construite cu runif (1000, 0, 1).

2. Un sondaj de volum 1000 asupra unei variabile d
a valori ntregi cuprinse ntre
0 si 8 repartizate ca mai jos
k
7 8
nk 129 271 278 179 89 40 12 1 1

S
a se verifice cu nivelul de semnificatie = 0.01 dac
a pois().
R. Estim
am parametrul prin
8
P
knk
k=0
1000
= 2.007.
G
asim
k
6..8
dpois(k, ) 0.134 0.27 0.271 0.181 0.091 0.036 0.017

Ca s
a aplic
am testul hi p
atrat grup
am ultimele trei valori si avem
X2 =
5
X
(nk 1000dpois(k, ))2
k=0
1000dpois(k, )
(n6 + n7 + n8 1000 0.017)2

= 10.016.
n6 + n7 + n8 1000 0.017
Cum qchisq(0.99, 1000 2) = 13.277 > 10.016 rezult

a c
a ipoteza pois() se accept
a.
Datele au fost obtinute cu rpois(1000, 2).
TI
MATEMATICA

SI STATISTICA
432
Pentru a aplica testul lui Kolmogorov se calculeaz

a
mi =
i
X
nj , i = 0, 1, 2, ..., 8
j=0
si
d = max |ppois(i, )
i=0,...,8
Cum
0.01
1000
mi
| = 0.0054.
1000
= 0.051 > 0.0054 rezult

a c
a si pe baza acestui test ipoteza se accept
a.
3. Pentru a controla functionarea unei masini automate se prevaleaz

a la fiecare
jum
atate de or
a cte 20 de piese care sunt verificate. Dup
a prelevarea a 100 de piese
datele se prezint
a astfel:
xi 0 1 2
6 7 8 9
ni 1 5 16 22 18 22 8 5 2 1
S
a se verifice cu ajutorul testului hi p
atrat concordanta repartitiei cu o repartitie binomial
a la nivelul de semnificatie de 0.05.
R. Cum g
asim mean(x) = 3.93 rezult
a c
a valoarea estimat
a a lui p este p =
0.1965. Vom grupa primele dou
a valori si ultimele trei valori cu probabilit
atile
nni 6
pi
16
22
18
22
0.074 0.143 0.209 0.218 0.170 0.104 0.078
Vom calcula
2
X =
7
X
(nni 100pi )2
i=1
100pi
= 3.186
n timp ce qchisq(0.95, 5) = 11.070. Deci ipoteza se accept

a.
3.93
20
Index
abaterea variabilei aleatoare, 372
covarianta a doua variabile aleatoare, 376
actiunea sistemului, 89
cuantila, 358
banda caracteristica, 133

bara elastica, 166
camp central de extremale, 60
campul fluxului de caldura, 151
catul lui Rayleigh, 84
coarda, 160
coeficient de incredere, 414, 420
con caracteristic (Monge), 117
conditia lui Iacobi, 71
conditia lui Iacobi de extremum slsb, 78
conditia lui Weirstrass, 74
conditia lui Weirstrass de extremum tare,
77
curba caracteristica, 119

dalambertian, 277
densitatea de repartitie, 384
derivata (materiala) totala, 170
derivata de ordin doi a functionalei, 36
derivata de ordin intai, 27
diferentiala Frechet, 31
diferentiala Gateaux, 31
difuzia undelor, 267
dispersia, 373, 383
dispersia modificata a selectiei, 410
dispersia selectiei, 409
domeniu de influienta, 266
conditia suficienta de scufundare, 72
ec. cvasilinear, 118
conditie de transversalitate, 54
ec. Euler-Lagrange, 45
conditie naturala, 52
ec. Euler-Ostrogradski, 50
conditii la limita, 159
Ec. Euler-Poisson, 49
conditiile lui Weirstrass-Erdman, 67
ec. Hamilton-Iacobi, 61
convergenta in probabilitate, 392
ec. lui Iacobi, 71
convergenta in repartitie, 393
ecuatia caldurii, 152
convergenta tare (cu probabilitate 1), 393
ecuatia lui Euler, 174
coordonate euleriene, 154, 169
ecuatia lui Laplace, 202
coordonate lagrangeiene, 154, 169
ecuatia undelor, 158
corelatia a doua variabile aleatoare, 376
ecuatie de continuitate, 156, 173
INDEX
434
ecuatie de tip eliptic, 181
formula includerii si excluderii, 351
ecuatie de tip hiperbolic, 181
formula ipotezelor (cauzelor), 352
ecuatie de tip parabolic, 181
formula lui Bayes, 352
ecuatie de tip ultrahiperbolic, 181
formula lui DAlembert, 266
ecuatie normala, 178
formula lui Green pentru f. armonice,
ecuatii integrale, 251
225
ecuatiile lui Lame, 99
formula lui Kirchho-Poisson, 283
energia potentiala a unui sistem, 88
formula lui Poisson pentru cerc, 212
eroare de prima (a doua) speta, 420
formula lui Poisson pentru ec. caldurii,
estimatie consistenta, 409

estimatie corecta (nedeplasata), 408
estimatie de verosimilitate maxima, 411
325, 329
formula lui Poisson pentru ec. membranei,
280
estimatie eficienta, 409
formula lui Poisson pentru semiplan, 218
estimatii punctuale, 407
formula lui Poisson pentru sfera, 240
eveniment, 349
formula lui Schwartz-Villat, 213
evenimente elementare, 349

experienta aleatoare, 349
extremala, 45
extreme cu legaturi, 81
famile de unde (ne)dispersive, 257
familie de extremale, 59
faza undei, 257
formula lui Torricelli, 176

formula probabilitatii totale, 352
formulele de salt ale derivatelor normale
ale potentialului de simplu strat,
249
formulele de salt ale potentialului de dublu
strat, 248
fenomenul Doppler, 312
formulele lui Dini, 221
fluid barotrop, 174
front anterior (posterior), 266
fluid perfect, 168
front de unda al discontinuitatilor, 260
forma canonica a ecdpo2 eliptice, 193
functia caracteristica a variabilei aleatoare,
forma canonica a ecdpo2 hiperbolice, 192
388
forma canonica a ecdpo2 parabolice, 192
functia cumulativa a probabilitatii, 357
forma patratica caracteristica, 180
functia de repartitie, 357
formula de reprezentare prin potentiali,
functia de repartitie normala standard,
236
368
INDEX
435
functia de verosimilitate a selectiei, 407
integrale prime, 47
functia empirica de repartitie, 406
intensitatea variabilei aleatoare, 384
functia generatoare a momentelor, 388
interval de dependenta, 266
functia lui Bernoulli, 176
interval de incredere, 414
functia lui Green, 205
inversa functiei cumulative, 358
functia lui Green (de sursa), 237
ipoteza lui Bernoulli-Euler, 99
functia lui Green pentru ec. caldurii, 341
ipoteza nula (alternativa), 419
functia lui Hamilton, 34
ipoteza statistica, 419
functia lui Lagrange a unui sistem, 89

functia lui Weirstrass, 74
functie armonica in domeniu, 202
functie armonica regulata la infinit, 234
functie de potential, 87
functie generatoare, 376
functie proprie, 85
functii proprii, 306
functionala bilineara, 37
functionala continua, 20
functionala exprimata prin integrala, 18
functionala patratica, 37
functionala pozitiv definita, 37
functionala stationara, 42
lagrangeianul functionalei, 30
lantisor, 16
lege de repartitie, 358
legea atractiei universale, 199
legea lui Fourier, 152
legea lui Newton, 152
legea lui Poisson a evenimentelor rare,
364
legea numerelor mari sub forma lui Bernoulli,
362, 368
legea numerelor mari sub forma lui Markov,
371
legile lui Kepler, 199
lema lui Neyman-Pearson, 421
hipersuprafata integrala, 148
lemele fundamentale ale calc. variational,

43
indicatorul evenimentului, 355
linii (suprafete) de curent, 170
inegalitatea lui Cebisev, 374

inegalitatea lui Markov, 374
media selectiei, 409
integrala completa, 63, 140
mediana, 386
integrala lui Gauss, 236
membrana, 164
integrala singulara, 141
metoda diferentelor divizate, 107
integrala Stieltjes, 381
metoda lui Fourier, 305, 334
INDEX
436
metoda lui Ritz, 108
principiul lui Huygens, 61
metoda momentelor, 410
principiul raportului de verosimilitate, 414
minim (maxim), 21
principiul suprapunerii undelor, 273
moda, 386
probabilitate, 349
modelul lui Laplace al t. probabilitatilor,
probabilitatea evenimentului conditionat,
351
352
momente, 373, 383
problema brahistocronei, 13
multimea functiilor admisibile, 20
problema Cauchy, 115
nivel de semnificatie, 414, 420
problema cu date initiale, 178

problema de tipul lui Boggio, 318
obsrvatie independenta, 370
problema de tipul lui Neuman, 318
oscilatii proprii, 93, 302
problema echilibrului firului greu, 15
oscilatii stationare, 301
problema geodezicelor, 16
problema izoperimetrica, 12
paranteza lui Mayer, 140

polinoamele lui Bernstein, 375
populatia generala a unei variabile aleatoare,
406
potential de dublu strat, 230
potential de simplu strat, 229
potential de volum, 228
potential intarziat, 281
potentialul miscarii, 157, 175
potentialul unui dipol, 228
presiune, 154, 168
principiul de maxim si minim pentru f.
armonice, 207
principiul de minim-maxim pentru ec. caldurii, 320
principiul energiei potentiale minime, 104
principiul lui Duhamel, 270
principiul lui Hamilton, 89
problema lui Cauchy, 177

problema lui Cauchy pentru ec. caldurii,
318
problema lui Dirichlet, 153, 318
problema lui Dirichlet pentru f. armonice, 208
problema lui Gourssat, 278
problema lui Neuman, 153
problema lui Plateau, 14
problema opticii geometrice, 14
problema Sturm-Liouville, 85, 306
probleme mixte pentru ec. corzii, 284
proces ondulatoriu stationar, 301
pulsatii proprii, 302
puncte conjucate, 71
puterea de testare, 420
raze caracteristice, 117
INDEX
437
redusa variabilei aleatoare, 375

regiune critica pentru ipoteza nula, 420
regiune critica uniform cea mai buna, 423
repartitia Erlang, 404
repartitia hi patrat, 404
repartitia normala, 384
repartitia Student (t), 405
repartitia uniforma, 384
repartitie exponentiala, 385
suprafetele de faza ale undei, 257

taietura variabilei aleatoare, 402
teorema Cauchy-Kovalevskaia, 179
teorema cercului, 215
teorema de alternativa a lui Fredholm,
251
teorema de factorizare, 408
teorema de medie a lui Gauss, 206
teorema limita a lui Poisson, 363
schema binomiala negativa, 377
teorema limita centrala, 390
schema lui Bernoulli, 360
teorema limita integrala a lui Laplace,
selectie, 406
sistem canonic, 58
sistem caracteristic, 119, 132
sistem complet de evenimente (desfacere),
352
367
teorema limita locala a lui Moivre-Laplace,
367
teorema lui Gauss relativa la campul electric, 243
solutia fundamentala a ec. caldurii, 324
teorema lui Iacobi, 63
solutia fundamentala a ec. undelor, 281
teste statistice, 419
solutia fundamentala a ecuatiei corzii, 272,
testul de concordanta al lui Kolmogorov,
274
430
solutia fundamentala a laplaceanului, 227
testul de concordanta hi patrat, 428
solutia generala, 115
testul raportului de verosimilitate, 424
solutie generala, 148
transformarea lui Kelvin, 233
sondaj, 406
spatiu probabilistic, 350
speranta matematica, 371, 372, 383
statistica, 407
statistica suficienta, 407
unda, 255
unda directa (inversa), 265
unde sferice, 259
unde stationare, 257
suprafata caracteristica, 116, 184
valoare medie, 371, 372, 383
suprafata de tipul lui Liapunov, 245
valoare proprie, 85
suprafata integrala, 115, 148
valori proprii, 306
INDEX
438
variabila aleatoare, 355
variabila aleatoare discreta (simpla), 358
variabila caracteristica, 184
variabila sectionata, 402
variabile canonice, 58
variatia, 373, 383
variatia de ordinul intai a functionalei,
28
vecinatate de ordin unu (slaba), 20
vecinatate de ordin zero (tare), 19
vector aleator, 394
vectorul inductiei campului electric, 244
vectorul lui Umov, 159
vectorul vitezei de propagare a discontinuitatilor, 261
viteza de faza a undei, 257
viteza sunetului, 158

MSZV

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MSZV

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MATEMATICI

ELEMENTE DE CALCUL VARIA

11 ELEMENTE DE CALCUL VARIA

11.1 Probleme clasice de calcul variational . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

11.22Conditiile necesare ale lui Legendre si Iacobi . . . . . . . . . . . . . . . . 69

12.1 Problema Cauchy, suprafete caracteristice . . . . . . . . . . . . . . . . . 115

13.1 Definitii generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147

13.9 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189

14.1 Scurt istoric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199

15.1 Unde, caracteristici, fronturi de und

15.5 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274

16.1 Probleme pentru ecuatii parabolice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 317

17.1 Spatiu probabilistic,definitii, propriet

17.3.4 Teorema limit

Probleme clasice de calcul variational

Din punct de vedere istoric, prima problem

CAPITOLUL 11. ELEMENTE DE CALCUL VARIATIONAL

n timp ce lungimea firului este

astfel nct integrala

Problema revine la a determina functia x = x(s) definit

are valoare minim

11.1. PROBLEME CLASICE DE CALCUL VARIATIONAL

iar aria limitat

[y(t)x0 (t) x(t)y 0 (t)] dt.

Problema revine deci la determinarea celor dou

[y(t)x0 (t) x(t)y 0 (t)] dt

CAPITOLUL 11. ELEMENTE DE CALCUL VARIATIONAL

si deci timpul n care mobilul se deplaseaz

Principiul lui Fermat afirm

11.1. PROBLEME CLASICE DE CALCUL VARIATIONAL

de rotatie de arie minim

lungimea firului fiind

CAPITOLUL 11. ELEMENTE DE CALCUL VARIATIONAL

si astfel nct integrala

Deci, problema determin

astfel nct integrala

CAPITOLUL 11. ELEMENTE DE CALCUL VARIATIONAL

problemele calculului variational este vorba de g

[x(t)y 0 (t) y(t)x0 (t)]dt

- n problema suprafetei de rotatie minime

- n problema echilibrului firului greu

- n problema geodezicelor n plan

Domeniul de definitie al unei functionale este o multime de functii reale definite pe

max y (k) (x) .

max y (k) (x) .

CAPITOLUL 11. ELEMENTE DE CALCUL VARIATIONAL

y(x) C 1 [a, b] cu proprietatea c

La fel, vom numi vecin

a n functia y0 (x) = x n sensul normei din C 1 [0, 1] pentru

Oricare ar fi > 0 alegnd =

avem |I[y(x)] I[x]| < .

11.4. CLASIFICAREA EXTREMELOR

Exemplul 2.Fie functionala I[y(x)] = y 0 (x0 ) definit

norma lui C 1 [a, b].

Fie I[y(x)] o functional

y(x)2 (1 y 0 (x)2 )dx

CAPITOLUL 11. ELEMENTE DE CALCUL VARIATIONAL

(x2 + 2 )ya0 (x)2 dx =

C 1 [1, 1] minimul se atinge pentru functia

spre care tind functiile y(x) pentru 0.

definite pe un interval si de derivatele acestora. In ultimul caz, n locul functiei y(x)

M = y(x)|y(x) C 1 [0, 1], y(0) = 0, y(1) = 1.

M = y(x)|y(x) C 1 [0, 1], y(0) = 0, y(1) = 1.