Sunteți pe pagina 1din 2

Nivele de integrare si evolutia formelor de reglaj

Vointa este functia psihica prin care omul isi mobilizeaza resursele fizice si psihice in vederea atingerii
scopurilor pe care si le-a propus si in vederea infrangerii obstacolelor care apar in calea realizarii acestor
scopuri.Puterea vointei nu inseamna o vointa nelimitata deoarece fiecare persoana are propriile sale
limite si exista o limitare de doua sau mai multe efecte posibile. Aceasta este strans legata de constiinta.
Pentru fiecare realitate determinata anumite lucruri sunt dezirabile, in timp nce altele nu. Cu toate ca
exista oameni cu abilitati asemanatoare, fiecare persoana este unica in felul ei iar unii pot face lucruri pe
care altii nu le pot face.
Cauzalitatea este relatia dintre o cauza si un effect. Cauzalitatea izvoraste din cele trei legi ale
rationamentului, de tipul daca-atunci: daca X, atunci X (identitate), daca X, atunci nu non X (non
contradictie) si daca non X, atunci non X (excludere). In acest sens vointa poate fi privita ca o cauzalitate
interdeterministica , adica genul de relatie cauzala intren un agent si orice actiune a acestuia(persoana si
dorinta acesteia). Intre cauzalitate si vointa exista o legatura puternica . Incercarile de a identifica si
defini vointa au condus la nenumarate controverse intrucat intotdeauna au fost aduse variate critici
Rolul necesitatii si al inertiei in cauzalitate. Majoritatea fenomenelor care au loc in lume au la baza si
urmeaza inevitabil si invariabil un anumit curs, care nu poate fi deviat de nici un alt fenomen sau dupa
vointa vreunei finite. Pe de alta parte exista secvente de tip cauzal pe care subiectul le poate influenta si
modifica dupa vointa sa si care se pot caracteriza ca inerte.Conceptul de necesitate are legatura doar
cu cauzalitatea , cel de inertie se refera si la o interfata intre cauzalitate si vointa. Cand vointa intervine
in cursul naturii , spunem ca un eveniment artificial a luat locul celui inert, eveniment care are un
potential natural, dar care nu se va putea actualize decat cu o interventie volitionala .
Pentru a rezuma explicatia cauzalitatii, Avi Sion(2004) s-afolosit de secvente logice. A presupus ca
exista o anumita secventa X, precum si o anumita secventa Y. In momentul in care se observa ca dupa
secventa X, imediat sau la o anumita perioada de timp, apare intotdeauna secventa Y, se poate incerca o
generalizare , se poate incerca o generalizare. Astfel, se ajunge la X este urmat de Y , ceea ce inseamna
ca X il cauzeaza pe Y. Lucrurile se schimba daca exista chiar si un singur caz in care secventa X nu
conduce la Y.
Cauzalitatea implica necesitatea .Aceasta inseamna ca daca intalnim o relatie cauzala care pare necesara
, acest lucru se intampla datorita esecului nostru de a descoperi cauzele partiale care compun cauza
completa. In acest context totul pare predictibil. Aceasta este o contingenta relativa . Pe de alta parte,
vointa sau cauzalitatea personala/nedeterministica implica si ea contigenta , care are aici forma
absoluta . Relatiile cauzale din acest caz sunt punctuale , iar vointa are limite. Vointa opereaza intr-un
comntext informal care poate fi modificat prin mijloace natural sau volitionale.
Modalitatea presupune ca intelegem atributele relatiilor , cum ar fi necessitate , posibilitate , actualitate,
imposibilitate etc. Cauzalitatea este strans legata de modalitate.Fiecarui tip de modalitate ii corespunde
unul de cauzalitate, astfel desprindem trei modalitati majore : logica, extensionala si naturala , sub care
putem include si doua cazuri speciale , spatiala si temporala. Cea logica este legata de otive si de
explicarea acestora , sau argumente inductive si deductive . Cea extensionala presupune legatura dintre
datele experimentale si concepte sau dintre diferitele concepte ori relatiile dintre acestea.Cea naturala
are legatura cu cauzele abstracte ori fenomenele sau efectele evenimentelor fizice sau mentale, sau

tipurilor de evenimente. In modalitatea naturala , posibilitatea apare sub forma potentialitatii, in timp ce
in modalitatea personala a fiecaruia , sub forma abilitatii. Diferenta intre potentialitate si abilitate
cuprinde diferenta dintre cauzalitate si vointa, potentialitatea este actualizata de cauzalitate si abilitatea
de vointa.
Spontaneitatea la prima vedere este o lipsa de legatura intre doua lucruri, fara a exclude ca aceste lucruri
nu pot fi legate cu altele . Spontaneitatea ar trebui privita ca opusul cauzalitatii naturale, referindu se la o
negare generala a relatiilor cauzale. Este limitata , existand doar o marja de lucruri spontane posibile.
Trebuie sa admitem ca nu toate fortele naturii sunt cauzate de ceva, unele sunt guvernate de anumite legi
foarte probabilistice.Vointa, intr o anumita masura, libera si imprevizibila poate fii uneori un raspuns la
cauzalitate, alte ori la spontaneitate. Totusi, la un nivel mai adanc, este greu sa cautam un infinit de
straturi ale cauzalitatii.Intre vointa directa si vointa indirecta trebuie sa se faca o distinctie. Vointa directa
are effect inevitabil. Ceva de doriit direct poate fi atribuit exclusive agentului deoarece nu intervine nici o
cauzalitate. Efectul vointei indirecte este un produs intarziat al vointei directe, dependent de
circumstantele in care a aparut. Vointa indirecta este de fapt o secventa formata din doua evenimente
cauzale: vointa directa-urmata de cauzalitatea conditionala. M.Golu a situate vointa in sistemul formelor
si mecanismelor de reglare /autoreglare cu rol in optimizarea comportamentelor orientate spre atingerea
unui anumit obiectiv cu valoare adaptativa.Acestea se structureaza si integreaza la doua niveluri
functionale calitativ diferite: involuntary si voluntar. Nivelul involuntar se caracterizeaza priin absenta
intentionalitatii, a analizei prealabile, a conditiilor, a cumpararii /alegerii si a deliberarii. Acest nivel
asigura declansarea automata a actiunii de raspuns si centrarea ei direct ape obiectiv. In procesualitatea
psihica exista forme, verigi sau momente de natura involuntara. Nivelul voluntar se subordoneaza
structural functiei reglatoare a constiintei si instrumental subsistemului motivational, favorizand si
optimizand finalizarea motivului in scop. Are ca elemente definitorii intentionalitatea , analiza prealabila
a conditiilor, a raportului dintre scop si mijloc, deliberarea si decizia si efortul. Desi reglarea voluntara
este dominant in structura si dinamica activitatii psihice a omului, ea nu elimina definitive reglarea
involuntara , in sensul ca in orice act sau proces psihic voluntary vor aparea si momente sau secvente
involuntare. Distinctie intre acte intentionale si acte cu anumite consecinte intamplatoare. Cazuri exista
vointa dar in primul caz se tinde constient spre rezultat, in timp ce in al doilea exista o anumita directive
catre acest rezultat.Evenimentul invocat este echivalent cu modelul incercare-eroare , cu singura
mentiune ca prima variant este considerata intotdeauna corecta , si , prin urmare, nu aparea eroarea care
sa duca la incercarea unei alte cai. Totusi, nu trebuie inteles ca actele instinctive sunt lipsite de
responsabilitate si liber arbitru. Influneta functiilor instinctive ramane totusi o influenta . Aceste porniri
pot fi controlate cu atat mai bine cu cat avem de a face cu un intellect mai dezvoltat.