Boala Hodgkin

Definitie: boala Hodgkin reprezinta cea mai frecventa varietate dintre

limfoanele maligne, caracterizata printr-o hipertrofie progresiva si
nedureroasa a tesutului limfatic (poliadenopatie specifica) la care se asociaza
splenomegalie si diverse simptome generale (inapetenta, pierdere in
greutate, febra, anemie).
Etiopatogenie
Etiologia bolii este necunoscuta. In ultima vreme se speculeaza etiologia
virotica.
Din punct de vedere patogenic se sustine existenta unor alterari ale
sistemelor imune.
Boala este intalnita la toate varstele, afecteaza in special adultul tanar de
sex masculin. Incidenta anuala este de 1/200.000 subiecti.
Simptomatologie
Hipertrofia ganglionilor superficiali constituie cea mai frecventa modalitate
de debut a bolii. Adenopatia este cervicala joasa si anterioara sau
supraclaviculara unilaterala. Mai rar sunt afectati ganglionii axilari sau
inghinali.
Ganglionii sunt mariti de volum, fermi, inegali, nedurerosi, fara periadenita,
mobili, neaderenti intre ei si nici la planurile profunde sau la tegumente. Nu
supureaza, nu fistulizeaza. Uneori devin sensibili dupa ingestia de alcool.
Dimensiunile variaza de la un bob de mazare pana la o portocala.
Debutul, mai rar, poate fi cu invadarea mai multor grupe ganglionare
(poliadenopatie).
Perioada de stare a bolii se caracterizeaza prin poliadenopatie difuza insotita
de semne generale si de splenomegalie.
A doua modalitate de debut a bolii dupa adenopatiile cervicale o reprezinta
localizarile toracice (adenopatii mediastinale); acestea determina sindrom de
compresiune mediastinala (tuse, dispnee, stridor, disfagie). Pot exista si
determinari pleuropulmonare, mai rar la debut, mai frecvent in cursul
evolutiei bolii, in cadrul visceralizarii.
1

Pot exista forme de debut febrile cu splenomegalie sau chiar hepatomegalie,

cu prezenta sau absenta adenopatiilor superficiale. Febra poate fi moderata
(38C), neregulata sau in platou (40C); transpiratii nocturne, inapetenta,
pierdere in greutate, prurit (uneori precoce, semn revelator).
Investigatii

Examenul sangelui periferic anemie moderata, normocitara, uneori

hemolitica
Hiperleucocitoza cu neutrofilie, eozinofilie si monocitoza
Hiperplachetoza cu trombocite mari, bizare ca forma
Mielograma celule Reed-Sternberg caracteristice daca exista invazie
medulara; diagnostic de certitudine
In perioadele evolutive examene biologice alterate: VSH accelerata
(peste 40 mm/h), fibrinogen crescut (peste 5 g), hiper- 2 si
hipergamaglobulinemie, hiposideremie (sub 70 gama%).

Examene paraclinice

Punctia ganglionara evidentiaza perturbarea arhitecturii ganglionare,

fie un granulom inflamator cu polinucleare, neutrofile, eozinofile, fibroza
Laparotomie exploratorie sistemica cu splenectomie necesara
pentru precizarea diagnosticului, stadializarea bolii si stabilirea planului
terapeutic.

Tratament
Tratamentul bolii Hodgkin consta in excizia chirurgicala, radioterapie si
chimioterapie.
Radioterapia este indicata formelor localizate, iar chimioterapia celor difuze.
Tratamentul chirurgical
Interventia chirurgicala are drept obiectiv efectuarea unei biopsii ganglionare
in cazul unui limfom aparent solitar, urmat de excizia lui si a tesutului
ganglionar din vecinatate.
Tratamentul chirurgical mai este folosit pentru indepartarea unor mase
tumorale ce comprima diferite organe: formatiuni ce realizeaza un sindrom
grav de compresiune medulara cu parapareza.

Radioterapia este unul dintre mijloacele de tratament principale din boala

Hodgkin. Rezultatele sunt spectaculoase: remisiuni indelungate la un numar
mare de bolnavi si chiar vindecari. Se folosesc radiatii de inalta energie
(cobaltoterapia, betatronterapia) si mult mai putin roentgenterapia clasica.
Se indica folosirea unor doze mari (4000 r/tumora in timp de o luna, cate 5
sedinte de 200 r/saptamana). Daca tumorile sunt mari, sunt necesare doze
suplimentare (500-1000 r). Se recomanda de asemenea o radioterapie
preventiva a ariilor ganglionare din vecinatate sau o radioterapie globala
anterioara si posterioara in campuri supradiafragmatice si subdiafragmatice.
Efectul este spectaculos: mase tumorale mari topindu-se in cateva
saptamani, simptomele generale se amelioreaza, tulburarile tip compresiune
pot disparea, durerile osoase sunt influentate favorabil, leziunile pulmonare
scad in dimensiune, revarsatele pleurale se resorb.
Totusi exista reactii secundare la radioterapie reactii generale (anorexie,
tulburari digestive), modificari hematologice (leucopenie, trombopenie),
reactii cutanate (eritem, pigmentatii, alopecie reversibila), complicatii grave
(pericardita, fibroza pulmonara, nefrita).
Chimioterapia are rol important in cresterea de remisiuni si a duratei
acestora. Dintre chimioterapicele folosite in Hodgkin enumeram:
-

Antimitotice, alchilante, radiomimetice (intre diferiti membri ai acestei

familii exista rezistenta incrucisata);
Azotiperita (Caryolisine), cloraminofenul (Chlorambucil), ciclofosfamida
(Endoxan), trietilenfosforamida (Tiotepa) medicamente de debut
Medicamente noi: vincristina (Oncovin), metilhidrazina (Natulan)
Hormoni corticoizi indicati in formele febrile cu mase tumorale mari, cu
forme compresive si anemii hemolitice; efectul favorabil: corectarea
anemiei, reducerea ganglionilor, disparitia febrei, revenirea apetitului si a
starii de bine; Prednison 30-40 mg/zi.